Feeds:
Posts
Comments

10711044_463338657138063_3990354295599275916_n

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

 

OCTOMBRIE

  1. Doamne, ia-mă în planurile Tale şi foloseşte-mă pentru slava Ta. Cu privire la Colegiul acesta, fie ca nici o exaltare a noastră să nu împiedice ceea ce lucrezi Tu. Corectează-ne măsura şi sensibilitatea până va fi uşor să-Ţi împlineşti planurile prin noi.

 

  1. „Dacă îşi ascunde El faţa, cine poate să-L vadă?” (Iov 34:29). În zilele astea de aşteptare sunt atât de puţine semne că Tu ai fi cu noi. Nu te rog pentru vreun semn vizibil al succesului, dar caut sentimentul binecuvântării şi a aprobării Tale.

 

  1. Doamne, n-am nici o indicaţie despre căile Tale prin detalii vizibile, dar aştept ca minunile Tale să se vadă curând. Cât de liniştit şi cât de liber sunt, chiar dacă nu înţeleg ce faci.

 

  1. Doamne, Te slăvesc pentru bucuria vieţii mele de aici – pentru dragostea soţiei şi a copilului, pentru studenţi, pentru darurile Duhului Sfânt. Ce minune a bucuriei şi a binecuvântării strălucitoare este locul acesta.

 

  1. Doamne, Dumnezeule Atotputernic, dă-mi astăzi înţelepciune ca să mă închin Ţie aşa cum se cuvine şi să-Ţi fiu plăcut Ţie. Descoperă-mi-Te din ce în ce mai mult în plinătatea şi frumuseţea Ta.

 

  1. Doamne, ce minunat este să mă gândesc la Tine! Dar oare când inima mea doritoare va fi acaparată întru totul de Tine? Parcă sunt paralizat de propria mea micime şi îngustime şi păcătoşenie.

 

  1. Cu siguranţă, Doamne, că nu am nevoie de mai multă confirmare a adevărului cuvintelor Tale cu privire la inima umană; dacă va fi voia Ta, nu vreau să ştiu mai mult despre aceasta. Vreau să ştiu mai mult despre Realitatea măreaţă şi plină de har a Răscumpărării Tale.

 

  1. „Iată, acestea sunt doar marginile căilor Sale… Dar tunetul puterii Lui cine-1 poate înţelege?” (Iov 26:14, RV) Atât de multe dispoziţii rătăcitoare plutesc prin sufletul meu; nu am nici înţelepciune, nici pricepere cu privire la lucrurile legate de Tine până ce Tu nu îmi luminezi întunericul.

 

  1. Doamne, situaţia prezentă apasă la maxim asupra conştiinţei mele în dimineaţa asta. Fă ca mintea mea, simţirile mele, întreaga mea natură să dorească ceea ce ai rânduit Tu pentru mine, ca astfel să ştiu că am făcut ce trebuie.

 

  1. „Curăţeşte-mă de greşelile ascunse. Fereşte-1, de asemenea, pe robul Tău de păcate ale mândriei” (Psalmul 19:12b, 13a- RV). O, să cunosc cum Tu manifeşti în mine pacea şi puritatea Ta!

 10570349_1495108744076987_2456332007577920432_n

  1. Doamne, Te slăvesc pentru faptul de a mă simţi bine în dimineaţa asta. Te laud pentru revelaţia adâncă a Răscumpărării! Străluceşte peste noi toţi cu o rază neumbrită.

 

  1. Doamne, cuvintele robului Tău rostesc a mea adâncă rugă -

Aştept de la Tine, Dumnezeul meu, tandreţea

Pe care-n nici un om n-o pot găsi,

Nici inima n-o plănuieşte, nici poate a o-nchipui.

 

  1. Doamne, sporeşte-mi siguranţa că exist în conştiinţa Ta, şi nu că Tu exişti în a mea. „Căci în toată lumea nu este nimeni în afară de Tine, Dumnezeul meu, nu este nimeni în afară de Tine.”

 

  1. Doamne, vin la Tine în dimineaţa asta cu un simţământ de cădere spirituală. Curăţeşte-mă prin harul Tău şi restabileşte-mă în locurile cereşti, în Cristos Isus.

 

  1. Doamne, fă să se dovedească faptul că voi fi „ca un pom sădit lângă un izvor de apă” (Psalmul 1:3), aducând roadă lui la vreme.

 

  1. Doamne, Te slăvesc că Tu eşti şi că înfaptuieşti voia Ta desăvârşită în şi prin viețile oamenilor.

 

  1. Doamne, lasă-mă să Te văd deplin şi nestingherit astăzi. Păstrează un interval luminos între Tine şi mine ca să văd calea pe care trebuie să merg.

 

  1. Doamne, dă-mi discernământ şi inspiraţie pentru lecţiile de azi, în special pentru discuţia despre „Sufletul Creştinului” din după-amiaza asta. Binecuvântează ziua şi fă-o să strălucească de puterea Ta.

 

  1. O, Doamne, trebuie să predic în Numele Tău astăzi. Să vorbesc despre „Dumnezeu este dragoste” (1 loan 4:8)? Să o fac fără inspiraţia Ta cea mare şi fără puterea Ta răscolitoare? Nu, Doamne fereşte!

 

  1. Doamne, în ce mare nevoie sunt! Ce slăbiciuni pândesc în locuri ascunse şi distrug întreaga mea fiinţă! O, Doamne, mă îndrept spre Tine. Ce mult am nevoie să-mi dau seama că despărţit de Tine nu pot face nimic!

  1796613_1495363420718186_6858155292138058479_n

  1. Doamne, Iţi mulţumesc pentru cuvântul din dimineaţa asta -„Domnul îl susţine cu mâna Lui” (Psalmul 37:24, KJV). Ah, Doamne, Tu îmi vorbeşti, într-adevăr, cu apăsarea mâinii Tale.

 

22.0, Doamne, redă-mi bucuria unică a prezenţei Tale şi fă-mă al Tău şi din Tine în locul acesta. Parcă sunt nepotrivit pentru altceva, decât numai să nădăjduiesc în Tine., Arată-mi un semn spre bine” (Psalmul 86:17, Bucureşti 2001), o, Doamne.

 

  1. „Nu te vei teme de ei; căci Domnul, Dumnezeul vostru este Cel care va lupta pentru voi” (Deuteronom 3:22, RV). Doamne, acest cuvânt a venit la mine insistent în timp ce citeam în dimineaţa asta. Privesc în întregime laTine!

 

  1. Doamne, străluceşte asupra mea astăzi, atrage-mă, condu-mă în toată frumuseţea scopurilor Tale divine; atinge-mi simţurile ca să văd căile Tale şi să-mi găsesc plăcerea în ele.

 

  1. O, Doamne, vin la Tine cu un simţământ copleşitor de uscăciune şi lipsă spirituală. însufleţeşte-mă, o, Doamne, pentru Numele Tău! Nu vreau să mă jelesc înaintea Ta, ci vreau să fiu umplut cu Duhul Tău.

 

 

  1. Doamne, cu laudă şi adorare vin la Tine în această dimineaţă de duminică. Te binecuvântez pentru asocierea înălţătoare a vieţii şi a creşterii mele cu ziua de Duminică.

 

  1. Doamne, azi fii Dumnezeu, mare, bun, plin de viaţă şi libertate; vino cu har şi putere. Te slăvesc pentru frumuseţea dimineţii.

 

  1. Doamne, Iţi mulţumesc pentru somnul nopţii trecute; Te binecuvântez că Tu nu dormitezi, nici nu dormi, ci ne păzeşti şi ziua, şi noaptea.

 

  1. Doamne, la Tine vin. Dă-mi un flux minunat din viaţa Ta până când gândirea mea, imaginaţia mea şi vorbirea mea vor fi în întregime din Tine. Ce măreţ ai reînnoit duhul meu şi mi-ai redat bucuria mântuirii Tale!

 

  1. Doamne, ce cuvinte puternice în „Lumina zilnică” din dimineaţa asta: „Fii tare şi curajos! Nu te teme, nici nu te înspăimânta, pentru că Domnul Dumnezeul tău este cu tine oriunde vei merge” (Iosua 1:9, Bucureşti 2001) Amin! Aleluia!

 

  1. Îți mulţumim că nu există „La revedere”. Te rugăm ca Pecetea şi Cununa Ta să fie peste noi toţi până Te vom vedea faţă în faţă.

 10703674_466208056851123_7106731386359925191_n

ZIUA ISPASIRII -YOM KIPUR

yom-kippur-2010

Ziua Ispășirii – Yom Kippur

 

Dupa Sarbatoarea Trambitelor putem citi despre urmatoarea Sarbatoare a Lui Adonai , in Vaikra ( Levitic ) 23: 26-32 Domnul a vorbit lui Moshe si a zis : In ziua a zecea a acestei a saptea luni , va fiZiua Ispasirii: atunci sa aveti o adunare sfanta , sa va smeriti sufletele , si sa aduceti Domnului jertfe mistuite de foc. Sa nu faceti nicio lucrare in ziua aceea , caci este Ziua Ispasirii, cand trebuie facuta ispasire pentru voi inaintea Domnului, Dumnezeului vostru. Oricine nu se va smeri in ziua aceea , va fi nimicit din poporul lui. Pe oricine va face in ziua aceea vreo lucrare oarecare , il voi nimici din mijlocul poporului lui. Sa nu faceti nicio lucrare atunci. Aceasta este o lege vesnica pentru urmasii vostri , in toate locurile in care veti locui. Aceasta sa fie pentru voi o zi de Shabat, o zi de odihna , si sa va smeriti sufletele in ziua aceasta.; din seara zilei a noua pana in seara urmatoare , sa praznuiti Shabatul vostru.”
“ Caci in ziua aceasta se va face ispasire pentru voi , ca sa va curatiti: veti fi curatiti de toate pacatele voastre inaintea Domnului. Aceasta sa fie pentru voi toti o Zi de Shabat, o zi de odihna , in care sa va smeriti sufletele. Aceasta sa fie o lege vesnica.” ( Vaikra 16: 30-31 ).
Ziua Ispasirii ( Yom Kippur , in Ebraica ) , este cea de-a zecea zi a lunii Tishrei ( Septembrie / Octombrie ) si este ultima Zi din cele Zece zile de penitenta infricosatoare ;  este considerata,  totodata,  cea mai solemna Zi din calendarul evreiesc. Intre evrei persista credinta ca tuturor acelora,  care n-au fost suficienti de buni ca sa fie inscrisi in Cartea Vietii in timpul Sarbatorii Trambitelor , li se mai ofera sansa celor 10 zile de cainta, dupa care soarta lor va fi pecetluita. De aceea intreaga Zi de Ispasire trebuie sa se consume in rugaciune si in post negru. Pentru ca este o Sarbatoare foarte solemna si trista , Ziua Ispasirii mai este numita simplu : Ziua aceea !  

Postul este una dintre cele mai serioase porunci pentru o asemenea zi. Torah afirma de cateva  ori , “ Aceasta sa va fie o lege vesnica : in luna a saptea , in a zecea zi a lunii , sa va smeriti sufletele ,sa nu faceti nicio lucrare , nici bastinasul , nici strainul care locuieste in mijlocul vostru.” ( Levitic 16: 29 ) sau “ In ziua a zecea a acestei luni a saptea , sa aveti o adunare sfanta , si sa va smeriti sufletele ; atunci sa nu faceti nicio lucrare.” ( Numeri 29: 1 ). Cuvantul de ordine pentru aceasta zi este “ lepadarea de sine “  care, tradus in practica , ar coincide cu postul si marturisirea pacatelor.

  1. Semnificatia istorica a Zilei Ispasirii

    Mijlocirea preoteasca 

In vechime marele preot intra in Sfanta Sfintelor ca sa faca Ispasirea pentru pacatele poporului. De Ziua Ispasirii , marele preot avea  de indeplinit o ceremonie mai speciala,  pentru ca el trebuia sa  mijloceasca,  intr-un fel unic , pentru  profanarea  Templului si pentru profanarea unei intregi natiuni.
Cheia acestei ceremonii consta in semnificatia darului de jertfa; trebuia sa  se ofere  un vitel si doi tapi , un sacrificiu triplu  pentru o vina multipla, din care nu era exclus nimeni,  nici macar Cohen ha Gadol . Prima data trebuia sacrificat vitelul pentru a indeparta nelegiuirea din Sanctuar,  datorata  faptelor imperfecte ale  marelui preot – deci era vorba despre o ispasire a preotului si a casei lui ( acesta nu putea intra oricum in Sfanta Sfintelor ) : “ Aaron sa-si aduca vitelul lui pentru jertfa de ispasire , si sa faca ispasire, pentru el si pentru casa lui.” ( Levitic 16 : 6 ) . In al doilea rand unul dintre tapi era ales ca sa fie sacrificat pentru a indeparta din Sanctuar toate nelegiuirile poporului : “ Sa ia cei doi tapi si sa-i puna inaintea Domnului , la usa cortului intalnirii. Aaron sa arunce sortul pentru cei doi tapi : un sort pentru Domnul , si un sort pentru Azazel. Aaron sa ia tapul care a iesit la sorti pentru Domnul, si sa-l aduca jertfa de ispasire. “ ( Levitic 16: 7-9 ). In al treilea rand , al doilea tap , cel pentru Azazel, era dezlegat si trimis sa rataceasca in pustie, el purtand marca tuturor nelegiuirilor poporului ( de fapt marele preot transfera,  pe acest animal,  toate pacatele si vinovatiile poporului ) : “ Iar tapul care a iesit la sorti pentru Azazel , sa fie pus viu inaintea Domnului , ca sa slujeasca pentru facerea ispasirii , si sa i se dea drumul in pustie, pentru Azazel.” De aceea,  inainte ca tapul sa fie trimis in pustie, marele preot isi intindea mainile peste capul lui si marturisea faradelegile poporului, oricate ar fi fost acestea. El media de fapt transferul pacatelor de la om,  la animalul socotit de-acum ca fiind blestemat. Iata de ce Torah subliniaza ca : “ Tapul acela va duce asupra lui toate faradelegile lor intr-un pamant pustiit ; in pustie sa-i dea drumul.” ( Levitic 16: 22 ).

Sa vedem acum care este semnificatia cuvantului Azazel.Termenul ebraic pentru constructia adjectivala tap ispasitor este a z a z e l . Pacatele poporului,  si implincit vina ca stare constienta si inconstienta,  erau asezate asupra tapului ispasitor ( expresia este destul de cunoscuta si in limba romana , pastrand aproximativ aceeasi semnificatie ). In fapt, tapul Azazel izgonit in pustie este o imagine a lui Satan care a fost predestinat – prin razvratirea sa initiala – unui iaz de foc incins : “ Si fiara a fost prinsa. si impreuna cu ea , a fost prins proorocul mincinos , care facuse inaintea ei semnele , cu cari amagise pe cei ce primisera semnul fiarei, si se inchinasera icoanei ei. Amandoi acestia au fost aruncati de vii in iazul de foc, care arde cu pucioasa.” ( Apocalipsa 19 : 29 ).
Haideti acum , repede sa aruncam o  privire in interiorul ceremoniei propriu-zise, descrisa asa cum am vazut in Levitic 16: 7-10 . In Levitic 16 : 8,  primul sorti  este pentru Adonai – “ La Adonai “ , si al doilea sorti este pentru Azazel – “ La Azaael.”Marele preot lua cei doi sorti , unul marcat cu “ La Adonai “ si celalalt  cu “ La Azazel “ , si ii arunca deasupra capului fiecarui animal, pecetluindu-le soarta. Era considerat un semn bun,  daca sortului “ La Adonai “ ii revenea  mana dreapta a marelui preot.  Acest lucru  insemna ca Dumnezeu era  de partea poporului si ii primea  cu multumire jertfa. ( Se stie – din nefericire – ca 40 de ani inainte de distrugerea Templului din Ierusalim, in anul 70 d. Ch, sortul “ La Adonai “ a fost tinut,   incontinuu,  de marele preot in mana stanga – consemnat in Talmud : Yoma 39a. ). La fiecare eveniment anual, pacatele oamenilor erau asezate peste tapul ispasitor ( Levitic 16 : 21-22 ), insa in cei 40 de ani, inainte de daramarea Templului, lucrurile s-au schimbat , sortul “ La Adonai “ nu a mai cazut  in mana dreapta a marelui preot , ci in mana lui stanga.

  1. Semnificatia spiritual- mesianica a Zilei Ispasirii

    Ziua Judecatii  si  Separarii 

 Cu riscul de –a repeta unele lucruri pe care le-am mai afirmat in alte comentarii si articole – insa repetitia este mama studiului ( a intelegerii ) – trebuie sa mentionez ca Dumnezeu ne-a dat aceasta ceremonie a aruncarii sortului, din timpul Zilei Ispasirii, pentru a ne invata cum va judeca EL popoarele pamantului , inainte de Imparatia Mesianica. Popoarele vor fi judecate in functie de cum s-au raportat – fiecare dintre ele – la poporul Israel. Toate popoarele care l-au dispretuit si l-au urat pe Israel – adica toti oamenii cu atitudini anti-semitevor fi socotite c a p r e si vor sta la stanga Judecatorului Suprem. Toate popoarele care l-au iubit pe Israel, care l-au incurajat si l-au ajutat sa se ridice cand era cazut in drum, vor fi o i l e adevarate, si ele vor avea dreptul sa intre in Imparatia Mesianica sau in Mileniu . Yeshua a vorbit destul de transant  despre aceasta atitudine  in Matei 25 : 31-46 . Mantuitorul a fost Darul  Tatalui pentru noi , marcat de la bun- inceputul intregii Sale Lucrari cu Sortul “ La Adonai “, pentru ca acesta a fost de fapt intregul Plan de Mantuire : pacatele intregii lumi – trecute, prezente si viitoare – au fost asezate pe Umerii Lui   (“ V-am invatat inainte de toate , asa cum am primit si eu ,  ca Christos a murit pentru pacatele noastre , dupa Scripturi; “) – 1 Corinteni 15: 3  . In continuare 1 Ioan 2: 2 ( “ EL este jertfa de Ispasire pentru pacatele noastre ; si nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale intregii lumi.” ) si Isaia 53 : 4-5 ( “ Totusi , EL suferintele noastre le-a purtat , si durerile noastre le-a luat asupra Lui , si noi am crezut ca este pedepsit , lovit de Dumnezeu si smerit . Dar EL era strapuns pentru pacatele noastre , zdrobit pentru faradelegile noastre. Pedeapsa care ne da Pacea a cazut peste EL, si prin ranile Lui, suntem tamaduiti.” ) arata,  in continuare,  spre Jertfa unica si irepetabila a lui Dumnezeu.

Si tot despre aceasta ceremonie , inca un lucru mentionat in Mishna. Cu ocazia Zilei Ispasirii se obisnuia ca o panza rosie – impregnata cu sangele animalului sacrificat – sa fie legata  la  usa Templului , inainte ca tapul sa fie alungat in pustie. De fiecare data bucata de panza isi schimba culoarea, din rosu intens in alb stralucitor , de indata ce tapul isi gasea sfarsitul in pustie , vestind in acest fel ca Dumnezeu le acceptase evreilor sacrificiile,  si ca pacatele lor fusesera iertate. Aceast ritual se bazeaza pe textul din  Isaia 1: 18 (“ Veniti totusi sa ne judecam , zice Domnul. De vor fi pacatele voastre cum e carmazul , se vor face albe ca zapada ; de vor fi rosii ca purpura , se vor face ca lana “ )Mishna insa ne  relateaza ca timp de  40 de ani inainte de distrugerea Templului ,  panza –  niciodata in acesti ani-   nu s-a mai albit.
Spiritual vorbind semnificatia Zilei Ispasirii este cat se poate de benefica. In vechime aceasta era Ziua cand se curata Sanctuarul   si intreaga natiune, de orice impuritate. Numai in aceasta Zi – o singura data pe an – marele preot avea voie sa intre in Sfanta Sfintelor. Sangele celor trei jertfe – ale vitelului si ale tapilor – era pentru ispasirea nelegiuirii preotului  si a intregii lui case, si pentru ispasirea pacatului intregului popor, de la mic la mare , de la tanar, la batran ( Levitic 16 : 29-34 ).
Dumnezeu le-a  poruncit  israelitilor sa sacrifice un animal,  pe care sa-l considere  un substitut pentru propria lor sentinta de condamnare la moarte. Principiul viata pentru viata sta la baza sistemului sacrificial din toate timpurile.  Torah permitea un pret de rascumparare in bani , dar  numai in cazul in care omul respectiv era intr-o culpa mai usoara ( de exemplu cand proprietarul unui bou trebuia responsabilizat de omorul cauzat de propriul lui animal , v . Exod 21 : 28-32 ) .

 Yeshua Ha Mashiach, Fiul lui ADONAI a murit pe cruce ca un substitut al nostru, deoarece noi, intreaga umanitate pierduta, meritam moartea; cu totii am pacatuit  impotriva Legii si Autoritatii Divine, de aceea  numai  EL, Dumnezeu Adevarat din Dumnezeu Adevarat ,  putea  plati intregul pret al rascumpararii noastre inaintea lui Dumnezeu -Tatal ( Marcu 10: 45 : “ Caci Fiul Omului n-a venit sa I Se slujeasca , ci EL sa slujeasca , si sa-Si dea viata rascumparare pentru multi ! “ ) . Pretul rascumpararii s-a invartit in jurul celor 30 de arginti cu care Iuda si-a vandut Invatatorul ( Matei 26 : 14-16 ). Treizeci de arginti erau  pretul de rascumparare pentru o vina indirecta in vechime (v. Exod 21 : 32 ) . Numai in cazul unei hotii, sau a unei crime nu se putea face ispasirea ( Exod 22: 1-2 , Numeri 35: 31 ) . Iata de ce pentru Satan nu intra in discutie niciun fel de ispasire ( Ioan 8 : 34 ). Argintii ( sau siclii ) erau  pretul consolator minim pentru o varsare de sange , insa numai varsarea de sange putea  face Ispasirea (  Levitic 17 : 11 : “ Caci viata trupului este in sange. Vi l-am dat ca sa-l puneti pe altar , ca sa slujeasca de ispasire pentru sufletele voastre , caci prin viata din el face sangele ispasire” ).

Cuvantul grecesc h i l a s m o s se traduce prin “ impacare “, “ impaciuire” , si are acelasi inteles cu ebraicul k a p h a r , care de obicei se traduce prin “ ispasire “ (Romani 3 : 23-25 : “ Caci toti  oamenii  au pacatuit si sunt lipsiti de Slava lui Dumnezeu. Si sunt socotiti ne prihaniti, fara plata, prin Harul Sau , prin rascumpararea  care este in Christos Isus . Pe EL Dumnezeu L-a randuit mai dinainte sa fie, prin Credinta in Sangele Lui, o Jertfa de Ispasire  Hilasmos , Kaphar –  ca sa-Si arate neprihanirea Lui…” ) .
Asadar scopul Zilei Ispasirii a fost,  si este,  sa ne indrepte ochii catre Yeshua , Marea noastra Ispasire. Pentru ca Legea – care este un lucru bun si  de netagaduit , ea- dandu-ne constiinta pacatului si  fiind o umbra a lucrurilor ce vor sa vina –  nu ar fi putut niciodata, alaturi de aceste sacrificii ritualice,  care se oficiau an dupa an , sa ne faca sa ne apropiem de Dumnezeu intr-o stare perfecta. Trebuia o  Jertfa mult mai mare si mai desavarsita, o Jertfa care sa Il doara pe Dumnezeu Insusi ( Evrei 10: 1-10 ). Intotdeauna Ziua Ispasirii ne va evalua relatia noastra cu Salvatorul si Mantuitorul sufletelor noastre. Aceasta Zi este, de asemenea, o ilustrare perfecta a evenimentelor viitoare , cand Adonai va judeca lumea cu dreptate, fara nicio partinire. Pentru noi, toti cei care ne-am ascuns in Sangele Lui sfant , nu va va fi decat BINE .  EL, care este CREDINCIOS preaiubitilor Sai,  ne-a sigilat deja in Cartea Vietii Mielului ! Glorie   in veci , TATALUI, FIULUI si SPIRITULUI SFANT !

(Prezentare de Otniela -Daniela Onu)

Postată  de Creştin ProIsrael

Reblogged from  http://crestinproisrael.blogspot.ro/2014/10/ziua-ispasirii-yom-kippur.html 

Prophecy in the News

PITN: Day of Atonement

https://www.youtube.com/watch?v=4Q41V2K0xtI

Yom Kippur Drill

https://www.youtube.com/watch?v=GQxhDU1wTAw

 

1957633_801889213206490_5518563742939830702_o

 

575486_628917467229069_642207721969189440_n

1487854_799237293471682_644396050851865321_o

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de OSWALD CHAMBERS

 1 OCTOMBRIE

Pe culmi spirituale

„l-a dus singuri de o parte pe un munte înalt.“    Marcu 9:2

     Cu toţii am avut momente de înălţare pe culmi spirituale, când am văzut lucrurile din perspectiva lui Dumnezeu şi am vrut să rămâ­nem acolo. Dar Dumnezeu nu ne lasă niciodată să rămânem acolo. Testul vieţii noastre spirituale este să avem puterea de a coborî; dacă avem putere doar să urcăm, ceva nu este în ordine. E înălţător să fii pe munte cu Dumnezeu, dar omul ajunge acolo numai pentru ca, după aceea, să coboare în valea celor stăpâniţi de diavol, pentru a-i ridica. Noi nu suntem făcuţi pentru munţi, pentru răsărituri şi pentru lucrurile care încântă ochiul; aceste lucruri sunt menite a fi momente de inspiraţie, doar atât. Suntem făcuţi pentru vale, pentru lucrurile obişnuite ale vieţii, şi aici trebuie să ne dovedim caracterul.  Egoismul spiritual vrea întotdeauna să rămână pe munte. Simţim că am putea să vorbim şi să trăim ca îngerii dacă am putea să rămânem pe munte. Momentele de înălţare sunt excepţionale, ele îşi au semnificaţia lor în viaţa noastră cu Dumnezeu, dar trebuie să fim atenţi ca  nu cumva egoismul nostru spiritual să facă din ele singurele momente valoroase.Noi suntem în stare să credem că tot ce se întâmplă trebuie transformat în învăţături folositoare, dar, de fapt, trebuie transformat în ceva mai bun decât învăţăturile: în caracter Muntele nu este făcut să ne înveţe ceva, ci să facă ceva din noi. Este o mare cursă să întrebi mereu: ,.La ce foloseşte această experienţă?” Nu putem măsura niciodată astfel lucrurile spirituale. Momentele de pe vârful muntelui sunt momente rare şi ele îşi au rostul lor în planul Lui Dumnezeu.

AICI DESCARCATI TOATA LUNA IN WORD:TOTUL PENTRU GLORIA LUI OCTOMBRIE

10347696_776686442428308_2693282396288762359_n

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

 1 OCTOMBRIE

UN LEGĂMÂNT DE CARE EL ÎŞI ADUCE AMINTE

El a dat hrană celor ce se tem de El; El îşi aduce aminte pururea de legământul Lui.                        Psalmul 111.5

Cei ce se tem de Dumnezeu, nu se tem de lipsuri. Ani îndelungaţi Dumnezeu a găsit totdeauna cu ce să îi hrănească pe copiii Săi, fie în pustie, fie la pârâul Cherit sau în timpul robiei, ca şi în timpul foametei. Până acum Domnul ne-a dat zi de zi pâinea noastră cea de toate zilele şi noi nu ne îndoim că El va continua să ne hrănească până când nu va mai fi nevoie.Chiar cele mai mari şi mai înalte binecuvântări din Legământul Harului, El nu va înceta să le răspândească peste noi, după nevoile noastre. El îşi aduce aminte de legământul pe care l-a încheiat cu noi şi nu lucrează niciodată ca şi cum I-ar părea rău că l-a încheiat. El îşi aduce aminte de acest legământ chiar când noi îl ispitim ca să ne nimicească. El nu uită să ne iubească, să ne păzească şi să ne încurajeze, aşa cum a făgăduit. Toate făgăduinţele din legământul Său, le are mereu sub ochi, şi El nu va îngădui ca vreun cuvânt al Său să cadă la pământ. Iată că noi îl uităm prea adesea pe Dumnezeul nostru, pe când El Se gândeşte mereu la noi cu dragoste. El nu poate să uite pe Fiul Său, care este chezaşul Legământului Său, nici pe Duhul Sfânt, care este elementul de legătură al Legământului, nici slava Sa care este legată de acest Legământ. „De aceea temelia lui Dumnezeu rămâne tare” şi nici un credincios nu poate pierde moştenirea dumnezeiască la care are drept prin acest legământ.

AICI DESCARCATI TOATA LUNA IN WORDTEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU- octombrie

10710985_952539428095407_4819192437227731434_n

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Diminea
ţa şi Seara

 1 OCTOMBRIE

Dimineaţa

 Roade bune, noi şi vechi, pe care, pentru tine, iubitule, le-am păstrat.”                             Cântarea Cântărilor 7:13

Soţia doreşte să-i dăruiască lui Isus tot ce produce. Inimile noastre au „tot felul de roade” (Cânt 7:13), „noi şi vechi”, pregătite pentru Prea Iubitul nostru. In toamna aceasta bogată în roade, să ne păzim recoltele. Avem roade „noi”. Dorim să simţim viaţă nouă, bucurie nouă, recunoştinţă nouă. Dorim să luăm noi hotărâri şi să îndeplinim lucrări noi. Inimile noastre înmuguresc de rugăciuni noi, şi sufletele noastre se angajează în eforturi noi. Dar avem şi roade „vechi”. Una este dragostea dintâi. Ce fruct ales! Isus se desfată în el. Apoi este prima noastră credinţă. Este credinţa simplă prin care, neavând nimic, am ajuns să avem totul. Este bucuria momentului în care L-am cunoscut pe Domnul; să o readucem la viaţă. Avem apoi amintirile făgăduinţelor. Cât de credincios a fost Dumnezeu! Pe timp de boală, El ne-a vegheat la căpătâi cu blândeţe! Când am trecut prin ape adânci, El ne-a ridicat deasupra! Din cuptorul de foc, El ne-a scos cu îndurare. Roade vechi, într-adevăr! Avem multe roade vechi, fiindcă îndurările Lui au fost mai multe decât perii capului nostru. Trebuie să regretăm vechile păcate, dar am avut vremuri de căinţă date de El, vremuri în care am plâns la piciorul crucii şi am învăţat meritele sângelui Său. Avem roade în dimineaţa aceasta, roade vechi şi roade noi; dar principalul este că ele sunt pregătite pentru Isus. Într-adevăr, aceasta este cea mai bună şi mai primită slujbă, în care Isus este sprijinul sufletului, iar slava Sa este sfârşitul tuturor eforturilor noastre. Să ne pregătim roadele numai pentru Isus. Să le scoatem la iveală atunci când El este cu noi, şi să nu le lăsăm Ia vederea oamenilor. Isuse, vom răsuci cheia de la poarta grădinii noastre, şi nimeni nu va intra să fure roadele bune care au crescut pe pământul udat de sângele Tău. Tot ce este al nostru va fi al Tău şi numai al Tău, Isuse, Prea Iubitul nostru.

10461462_797753450286733_6337320197404058254_n

1 OCTOMBRIE

Seara

Domnul dă îndurare şi slavă.                 Psalmi 84:11

Bunătatea este înscrisă în natura lui Iehova. El găseşte plăcere în a dărui. Darurile Sale sunt extrem de valoroase, şi gratuite ca şi lumina soarelui. El dă har aleşilor Săi pentru că vrea, celor răscumpăraţi din cauza legământului Său, celor chemaţi din cauza făgăduinţei, credincioşilor fiindcă îl caută, păcătoşilor fiindcă au nevoie. El ne dă har din belşug, la timp, constant, repede, cu putere – dublând valoarea binecuvântării prin modul în care este oferită. El oferă har gratis, în toate formele, poporului Său. El le toarnă mereu şi din belşug în suflete har mângâietor, păstrător, sfinţitor, conducător, instructiv şi ajutător. El ne va da întotdeauna har îmbelşugat, orice ni s-ar întâmpla. Chiar dacă ne îmbolnăvim, Domnul ne dă har. Chiar dacă trecem prin sărăcie, harul ne este asigurat. Chiar dacă vine moartea, harul luminează ca o candelă în cele mai întunecoase momente. Cititorule, ce binecuvântare mare ţi-a dat Dumnezeu, acum când frunzele toamnei ruginesc pe cărări şi anotimpurile trec şi vin, să te bucuri de o făgăduinţă care nu piere: „Domnul dă îndurare şi slavă”. Conjuncţia şi” este ca un piron de diamant care leagă prezentul de viitor, fiindcă îndurarea şi slava merg întotdeauna împreună. Dumnezeu le-a căsătorit, şi nici una nu poate divorţa. Domnul nu va refuza slava cuiva atunci când i-a garantat acelei persoane dreptul de a trăi în îndurarea Sa. Într-adevăr, slava nu este altceva decât harul în haine de duminică, harul în plină floare, harul asemeni fructelor de toamnă – coapte şi desăvârşite. Nimeni nu poate spune cât de curând vom ajunge în slavă! S-ar putea să vedem Cetatea Sfântă înainte de sfârşitul lui octombrie. Oricum, fie că este vorba de un interval lung sau de unul scurt, vom fi slăviţi peste putin timp. Domnul va oferi slavă aleşilor Săi – slava cerului, slava veşniciei, slava lui Isus, slava Tatălui. Slăvi este făgăduinţa de excepţie a unui Dumnezeu credincios!

Două inele aurite într-un lanţ ceresc, din veşnicii:

Cei ce trăiesc prin har, curând şi slavă vor primi.

AICI DESCARCATI TOATA LUNA IN WORD:

CHARLES H. SPURGEON- Meditatii de dimineata-OCTOMBRIE

1000965_534582616610835_571937611_n

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

1 OCTOMBRIE

 «Dar Dumnezeu îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.»                                                              ROMANI 5,8

Duhul Sfânt ne îndreaptă mereu cu faţa spre Isus, dovada vie a dragostei lui Dumnezeu revărsate din cer pentru noi. Când Iosif, fiul preferat al lui Iacov, a fost vândut de fraţii săi geloşi unei caravane de ismaeliţi care se îndrepta spre Egipt, el nu ştia că Dumnezeu avea planuri mari şi pline de binecuvântare pentru viaţa lui. Mai mult chiar, în Iosif (care a fost vândut la sugestia fratelui său Iuda pentru 20 de arginţi Dumnezeu L-a prefigurat în mod profetic pe Isus Hristos care, secole mai târziu, a fost vândut de Iuda Iscarioteanul pentru 30 de arginţi. Ce dragoste nemărginită şi primitoare! «Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică» (loan 3,16). Acceptă dragostea şi voia lui Dumnezeu pentru viaţa ta! El vrea ca Domnul Isus Hristos să Se reflecte prin viaţa ta şi astfel dragostea Sa nesfârşită să-ţi inunde inima. Acest lucru intenţiona apostolul Pavel să zică când a exclamat: «Copilaşii mei, pentru care iarăşi simt durerile naşterii până ce va lua Cristos chip în voii» (Gal. 4,19). El ne-a atras atenţia că trebuie să devenim una cu Isus Hristos într-o asemenea măsură încât să fim gata să acceptăm cu bucurie şi încredere orice cale pe care Dumnezeu în dragostea Sa doreşte ca noi să o urmăm.

AICI DESCARCATI TOATA LUNA IN WORD:WIM MALGO-MEDITAŢII ZILNICE OCTOMBRIE

1185036_534582659944164_1569388170_n

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

de  Fritz BERGER

 1 Octombrie

“Iată, Dumnezeul nostru, căruia Ii slujim poate să ne scoată din cuptorul aprins, şi ne va scoate din mâna ta, împărate”.                                                      Daniel 3:17.

Împăratul Nebucadneţar a făcut un chip mare de aur, care avea înălţimea de 60 de coţi şi avea lăţimea de 6 coţi. Apoi a poruncit să cheme pe satrapi, pe îngrijitori şi pe guvernatori, pe judecători, pe vistiernici, pe legiuitori, pe sfătuitori şi pe toate căpeteniile ţinuturilor, ca să vină la sfinţirea chipului de aur. Şi când va suna trâmbiţa, să se arunce cu faţa la pământ şi să se închine statuii. Oricine nu se va arunca cu faţa la pământ, va fi aruncat chiar în clipa aceea, în mijlocul unui cuptor aprins. Erau şi trei iudei acolo, Şadrac, Meşac şi Abed-Nego care nu s-au închinat statuii. Ei au fost aşezaţi să administreze ţinutul Babilonului. Ei nu au ascultat porunca împăratului şi nu s-au închinat dumnezeilor lui. Ei au fost pârâţi şi împăratul i-a chemat la el şi le-a zis: “înadins oare, Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, nu slujiţi voi dumnezeilor mei şi nu vă închinaţi chipului de aur, pe care l-am înălţat? Acum fiţi gata şi în clipa când veţi auzi sunetul trâmbiţei, cavalului, chitarei, alăutei, psaltirei, cimpoiului şi a tot felul de instrumente, să vă aruncaţi cu faţa la pământ şi să vă închinaţi chipului pe care l-am făcut; dacă nu vă veţi închina lui, veţi fi aruncaţi pe dată în mijlocul unui cuptor aprins. Si care este dumnezeul acela, care vă va scoate din mâna mea?” (vers.14-15). Întotdeauna au fost oameni care s-au închinat unor statui ca şi la Dumnezeu. Şi nu trebuie să fie cineva înţelept pentru ca să vadă, că un astfel de chip, statuie, nu poate ajuta. Trebuie să ne întrebăm: “Oare de ce nu vor oamenii să se închine lui Dumnezeu, Creatorul cerului şi al pământului? Nu putem înţelege, cum poate fi un om aşa de închis la minte. Satana este cel care duce în eroare şi cel care nu se întoarce la Dumnezeu, rămâne sub stăpânirea Satanei.

 

AICI DESCARCATI TOATA LUNA IN WORD:MÂNTUIREA PRIN HRISTOS de Fritz Berger Octombrie

1509164_1492713660983162_952766618917267331_n

DOMNUL ESTE APROAPE- CALENDAR BIBLIC

 1 OCTOMBRIE

„Şi s-a umplut casa de mirosul mirului.”          loan 12,3

Casa din Betania era pentru Domnul Isus ca o oază în pustie. În această casă El a găsit pe cele două surori şi pe fratele lor a căror inimi îl iubeau şi îl recunoşteau pe Domnul. Desigur că Maria l-a recunoscut cel mai bine deoarece când venea la ei, ea îşi lua locul la picioarele Lui pentru a-l asculta. Celelalte lucruri pământeşti rămâneau pe urmă. In aceste situaţii ea putea spune ca mireasa din Cântarea Cântărilor: „Cu aşa drag stau la umbra Lui şi rodul Lui este dulce pentru cerul gurii mele.” (Cânt. Cânt. 2.3); sau: „Când am primit cuvintele Tale, le-am înghiţit, cuvintele tale au fost bucuria şi veselia inimii mele.” (Ier. 15.16). Această „parte bună” i-a dat Măriei mai multă înţelepciune pricepere şi cunoştinţă despre Domnul decât umblarea zilnică a celor doisprezece ucenici cu El. În loan 12 o găsim iarăşi pe Maria la picioarele lui Isus, dar de data aceasta nu ca să primească ceva, ci pentru a-I dărui ceva Mântuitorului. Numai şase zile mai erau până la Paşte, ultimele zile pe care Domnul le mai sărbătorea cu ucenicii, apoi trebuia să moară ca adevăratul Miel Pascal. Maria plină de înţelepciunea duhovnicească pe care a dobândit-o în decursul şederii ei la picioarele Domnului, a folosit ultimul prilej şi L-a uns pe Domnul înaintea morţii Lui. Preţul acestui mir curat a fost de trei sute de dinari, aceasta fiind plata unui ziler pe un an, după Matei 20.2. Toată casa s-a umplut de acest mir curat şi a fost o mare îmbărbătare pentru inima Domnului. Preţul Persoanei lui Isus era pentru inima acestei ucenice atât de mare, încât a dat TOTUL pentru El. Oare să fie adorarea noastră mai mică la Masa Domnului decât umplerea casei cu mirul cel curat?

Dacă sufletele noastre se varsă în jertfe de laudă şi de mulţumire „de bună voie”, s-o facă prin puterea Duhului Sfânt. în felul acesta adorarea noastră va avea frumuseţea mirosul, adâncimea şi înălţimea care vin din cer.

AICI DESCARCATI TOATA LUNA IN WORD:DOMNUL ESTE APROAPE-CALENDAR BIBLIC – OCTOMBRIE

1977051_725986244104093_7138001723935005568_n

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi

1 OCTOMBRIE      

“NU MI-E RUŞINE” (3)

„Nu mă lăsa de ruşine în nădejdea mea!”

(Psalmul 119:116)

Psalmistul a scris: „Sprijineşte-mă, după făgăduinţa Ta, ca să trăiesc, şi nu mă lăsa de ruşine în nădejdea mea”. Care este nădejdea noastră? Cea de-a doua venire a Domnului Isus Hristos. Pavel explică: „credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El… Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh” (1 Tesaloniceni 4:14-17). Domnul Isus a spus: „pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui, şi vor ieşi afară din ele. Cei ce am făcut binele, vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul, vor învia pentru judecată” (Ioan 5:28-29). În acea zi, rugăciunea Tatăl nostru va primi, în sfârşit, răspuns: „Vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ” (Matei 6:10). Compozitorul cântării a scris: „O, Doamne, pe Tine te aşteptăm, aşteptăm venirea Ta. Ţinta noastră e cerul, nu mormântul. O, trâmbiţă a îngerului! O, glas al Domnului! Binecuvântată odihnă, binecuvântată nădejde a sufletului meu”. Domnul Isus nu S-a răzgândit; El vine iarăşi. Pentru ce vine din nou? Pentru cei ce s-au pregătit, pentru a-i duce într-un loc pregătit, unde vor locui cu El pe vecie. Ai şi tu dorinţa de-a ajunge acolo?

AICI DESCARCATI TOATA LUNA IN WORD:CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU Octombrie

 

10557459_788572864538125_7795031412174794328_n

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

 1 OCTOMBRIE

Tit  2.1-15

          Alături de aceia care sunt rânduiţi „bătrâni” în adunare (cap. 1.5-9), fiecare creştin, tânăr sau vârstnic, frate sau soră, trebuie să aibă o bună mărturie (v. 2-10). Îndemnul adresat ro­bilor se aplică tuturor răscumpăraţilor Domnului. Puţini sunt aceia care nu au un şef peste ei şi, în orice fel, fiecare trebuia să se poată numi, ca şi Pavel, rob al lui Dumnezeu (cap. 1.1). Să fim „ornamente” care pun în valoare învăţătura dată de învăţătorul nostru (v. 1; comp. cu 1 împăraţi 10.4,5). Versetele 11 şi 12 ne înfăţişează harul lui Dumnezeu manifestându-se sub două forme: 1. aduce tuturor oamenilor o mântuire pe care n-o puteau aştepta prin ei înşişi; 2. îl instru­ieşte pe copilul lui Dumnezeu, învăţându-l să trăiască cum­pătat în viaţa personală; drept în relaţiile cu alţii; cu evlavie în relaţiile cu Domnul. Întreaga viaţă creştină este legată de aceste trei adverbe, iar ceea ce o susţine este speranţa care umple sufletul de fericire în prezent (v. 13; cap. 1.2; 3.7).   „Dumnezeului nostru Mântuitor, … marelui nos­tru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos” (v. 10, 13; vezi şi cap. 1.3,4; 3.4,6): acest titlu, cuprins în Numele lui Isus (Dumnezeu Mântuitor) ne aminteşte că noi îi datorăm Lui to­tul. Cu toate acestea, să nu uităm niciodată că El ne-a mântuit nu pentru noi înşine, ci pentru El însuşi (v. 14).

 AICI DESCARCATI TOATA LUNA IN WORD:SCRIPTURILE_IN_FIECARE_ZI_OCTOMBRIE1173636_382135261913014_1187293086_n

DOMNUL ESTE APROAPE /GBV

1 OCTOMBRIE

Şaptezeci de săptămâni au fost hotărâte asupra poporului tău şi asupra cetăţii tale sfinte.                         Daniel 9.24

 Săptămânile despre care se vorbeşte aici sunt săptămâni de şapte ani, nu de şapte zile. De când a fost dată porunca „pentru aşezarea din nou şi pentru reconstruirea Ierusalimului“ până la Mesia ar fi şapte săptămâni şi şaizeci şi două de săptămâni, un total de şaizeci şi nouă de săptămâni (Daniel 9.25 comparat cu Neemia 2). „Şi după cele şaizeci şi două de săptămâni, Unsul va fi nimicit şi nu va avea nimic“ (Daniel 9.26). Domnul a venit ca Mesia al lui Israel pentru a‑Şi primi împărăţia, însă poporul Său L‑a respins şi, prin cruce, L‑a trimis înapoi în cer fără nimic. La acel punct, cele şaizeci şi nouă de săptămâni profetice erau împlinite. Sfârşitul celei de‑a şaptezecea săptămână va aduce împărăţia (Daniel 9.24). La acea săptămână se face referire în Daniel 9.27.Va fi o „săptămână“ groaznică, în timpul căreia Satan va domina lumea şi o va atrage în răzvrătire; ea este cunoscută în general ca necazul cel mare. Ceea ce nu i s‑a spus lui Daniel a fost faptul că între săptămânile 69 şi 70 va fi o perioadă de timp de lungime necunoscută şi care, în prezent, a durat mai bine de 1900 de ani. Acesta este timpul în care noi trăim acum, timp în care Duhul Sfânt este aici jos, chemând oamenii şi făcându‑i mădulare ale lui Hristos, Capul din ceruri.Problema este că perioada actuală a adunării este întru totul trecută sub tăcere în această profeţie. „Timpuri şi perioade“ se aplică pământului, iar aceia care sunt mântuiţi în timpul actual al harului nu aparţin pământului; ei aparţin cerului. Dar cea de‑a şaptezecea săptămână se aplică celor „care locuiesc pe pământ“ (Apocalipsa 13.8). Credincioşii de astăzi sunt un popor ceresc – numai de‑ar realiza acest lucru! Ei vor fi chemaţi să plece atunci când numărătoarea timpului profetic îşi va relua cursul.S. Labelle

AICI DESCARCATI TOATA LUNA IN WORD:DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

10590405_1492482131006315_604707396544641097_n

MANA DE DIMINEAŢĂ

 1 OCTOMBRIE  

 Şi Cel care ne întăreşte împreună cu voi, în Hristos, şi care ne-a uns, este Dumnezeu, care ne-a şi pecetluit şi ne-a pus în inimi arvuna Duhului”.         2 CORINTENI 1:21-22

 Care este această ungere a Duhului Sfînt şi pentru ce avem nevoie de ea? Ungerea ne dă posibilitatea de a pătrunde lucrurile duhovniceşti. Una din lipsurile tragice ale Adunării lui Dumnezeu, este lipsa de discernămînt a puterilor spirituale care lucrează în lume. Rezultatul este că mulţi credincioşi trăiesc într-o nepăsare uimitoare, fără să deosebească în ceea ce văd, aud şi citesc duhurile premergătoare ale lui Anticrist. De aceea, cînd Domnul face să fie auzit Cuvîntul Său, ei dau adeseori dovadă de lipsă de înţelegere şi se împotrivesc mesajului Său. Rezultă din aceasta o întunecime spirituală de care ei adesea nu-şi dau seama.Ungerea ne face să pricepem vremurile, lucrurile şi valorile spirituale, divine sau satanice pentru ca, prin credinţă să ştim să vedem biruinţa finală a Domnului Hristos în luptele care se pregătesc. Ea ne smulge din toropeală şi deseori din voia noastră rea. Totuşi Dumnezeu nu ne-o impune; El, uneori, ne lasă să facem experienţe neplăcute. Dar dacă venim smeriţi la cruce ca să mărturisim atîtea întinări şi întunecimi spirituale, şi cerem curăţirea prin sîngele scump al Domnului Isus, El va răspunde dorinţei noastre de a primi această ungere.Ungerea protejează pe copilul lui Dumnezeu. Duhul Sfînt ne spune că sîngele lui Isus Hristos ne acoperă şi ne curăţeşte zi după zi. Dacă rămînem în părtăşie cu El, ungerea Lui ne apără de pericole. Atunci vom veghea la tot ce facem, ascultăm sau citim; prin ascultare de Tatăl nostru ceresc, ungerea Duhului Sfînt ne va impune o disciplină strictă. O viaţă creştină   uşoară   îi   face   pe   credincioşi   superficiali,   nedisciplinaţi   şi sentimentali.Ungerea dă celui credincios posibilitatea de a împlini slujba lui Dumnezeu aşa cum trebuie. Slujirea aceasta emană din Locul Preasfînt, unde noi primim tot ce ne trebuie direct din mîna Sa. Să ne cercetăm inimile şi cugetele pentru a vedea dacă avem această ungere a Duhului sau n-o avem, şi să ne rugăm ca Domnul să ne arate realitatea.Să nu confundăm ungerea cu Duhul Sfînt cu pecetluirea cu Duhul Sfînt. Aceasta din urmă o primeşte oricine se întoarce la Dumnezeu prin credinţa în Domnul Isus (Ef. 1:13) pe cînd ungerea cu Duhul Sfînt este plinătatea Lui. “Fiţi plini de Duhul” (Ef. 5:18).

AICI DESCARCATI TOATA LUNA IN WORD:      MANA DE DIMINEATA_OCTOMBRIE

10649083_787719244623487_5625147709893191167_o

IZVOARE ÎN DEŞERT

 1 Octombrie

 Este spre binele meu că m-ai smerit.

(Psalmul 119:71)

Este un eveniment remarcabil al naturii că cele mai splendide culori de plante se găsesc pe cei mai înalţi munţi, în locurile cele mai expuse la intemperii. Cei mai minunaţi licheni şi muşchi, precum şi cele mai frumoase flori sălbatice, abundă sus pe piscurile bătute de vânt şi devastate de furtună.Una din cele mai minunate game de culori vii pe care am văzut-o vreodată a fost mai sus de marele Saint Bernard Hospice (Hanul Sfântului Bernard) lângă vârful de zece mii de picioare al Muntelui Cenis din Alpii francezi. Toată faţa unei stânci masive era acoperită cu licheni de un galben viu uimitor, care străluceau în lumina soarelui ca un zid auriu care protejează un castel încântător. În mijlocul singurătăţii şi aridităţii acelei mari altitudini şi expuşi celor mai puternice vânturi ale cerului, aceşti licheni etalau o culoare glorioasă pe care niciodată n-au avut-o la adăpost în vale.Când scriu aceste cuvinte, am două exemplare din acelaşi tip de licheni înaintea mea. Unul este din această zonă Saint Bernard, şi celălalt este de pe zidul unui castel scoţian, care este înconjurat de platani. Diferenţa dintre formele şi coloritul lor este de-a dreptul izbitoare. Cel crescut în mijlocul furtunilor puternice de pe piscul muntelui are o culoare galbenă minunată ca a unei primule, este lucios şi are o formă bine definită. Dar cel cultivat în mijlocul aerului cald şi al ploilor blânde din valea joasă are o culoare ştearsă, ruginie, nu este lucios şi are o formă indistinctă şi spartă.Nu este la fel cu un creştin care este necăjit, bătut de furtună şi lipsit de confort? Atât timp cât furtunile şi dificultăţile îngăduite de providenţa lui Dumnezeu nu bat asupra unui credincios iar şi iar, caracterul lui apare cu pete şi cu defecte. Însă încercările alungă efectiv norii şi umbrele, desăvârşesc forma caracterului său, şi dau strălucire şi binecuvântare vieţii lui.

 

În mijlocul listei mele de binecuvântări infinite

Stă aceasta cel mai în faţă, pentru care inima mea a sângerat;

Pentru toate Te binecuvântez, dar cel mai mult pentru cele grele.

                                                                                Hugh Macmillan

AICI DESCARCATI TOATA LUNA IN WORD:IZVOARE IN DEŞERT- Octombrie1973984_800642423331169_6936042592900379830_o

tumblr_ms134v99Z51s0zqico1_1280

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 1 OCTOMBRIE

Text: Psalmul 119:49-56   

O MUZICĂ BUNĂ

Orinduielile Tale sunt prilejul cântărilor mele, în casa pribegiei mele.                                      Psalmul 119:54

Să cânţi bine nu înseamnă numai să loveşti notele corect şi la timpul potrivit. H.V. Morton a descoperit acest lucru în catedrala  engleză Winchester. Împreună cu un grup de turişti, a urcat în turn ca să vadă clopotele. Ghidul le-a spus să ia fiecare câte una din frânghiile clopotelor şi să tragă de ele atunci când el va face un semn. Făcând astfel, fiecare la rândul lui, s-a produs melodia cântării: „Fii cu mine”. Ei au fost uimiţi, dar atât a fost totul. Ei au recunoscut melodia, dar nu se putea zice că au produs o muzica melodioasă.Viaţa creştină trebuie să producă muzică. Dar ea nu va reuşi numai prin respectarea în mod mecanic a unor anumite reguli. Ştim cu toţii că este bine să mergem la biserică, să dăm bani, să ne ferim de ucidere, adulter, furt, minciună, pentru că este mult mai bine decât să le facem. Trebuie să ascultăm de Dumnezeu, chiar şi atunci când nu am vrea s-o facem. Dar atunci când creştem în aprecierea pentru înţelepciunea standardelor lui Dumnezeu şi în dragoste pentru Mântuitorul nostru, vom descoperi tot mai mult că respectarea legilor Lui aduce bucurie, pace, şi un sentiment de mare înălţare.Putem avea acelaşi sentiment pe care îl are un bun instrumentist într-o orchestră bună atunci când cântă o simfonie de Beethoven. Plăcerea noastră devine împlinirea voii lui Dumnezeu. Când se întâmplă acest lucru, putem spune împreună cu psalmistul: „Orânduielile Tale sunt prilejul cântărilor mele, în casa pribegiei mele”. Vieţile noastre vor face o muzică minunată.                                                               H.V.L.

S-ascult de Domnul, la-nceput e greu,

Până-oi ajunge ca să am lumină;

Că tot ce cere-i spre binele meu,

Să-mi facă viaţa liberă, senină.       D.J.D

Nu poate exista o armonie a inimii fără notele vesele ale ascultării.

AICI DESCARCATI TOATA LUNA IN WORD:PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE Octombrie

dc7eac1a154ced69b2abb79f196b389e

SĂMÂNŢA BUNĂ

Octombrie 2014

Înaintea anilor de foamete i s-au născut lui Iosif doi fii, pe care i-a născut Asnat …                                  Geneza 41.50

Răspunsul glorios

    Întâiului născut, Iosif i-a pus numele Manase, care înseamnă „uitare“. Iosif a zis: „Dumnezeu m-a făcut să uit toate necazurile mele şi toată casa tatălui meu“. Şi cel de-al doilea fiu a primit numele Efraim, care înseamnă „rodire“, căci Iosif a zis: „Dumnezeu m-a făcut roditor în ţara întristării mele“.Poporul Domnului L-a desconsiderat pe Hristos, s-a lepădat de El şi L-a socotit în numărul celor fărădelege. Dar după ce Hristos Şi-a dat viaţa ca jertfă pentru păcat, a văzut o sămânţă de urmaşi, a văzut rodul muncii sufletului Său. Poporul iudeu a pierdut mult de tot, când a strigat: „Sângele Lui să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri“. Ei vor bea până la fund cupa vinovăţiei lor. Chiar dacă a fost lepădat de poporul Său, Hristos nu a pierdut nimic. Lucrarea Lui îşi are răspunsul glorios într-un mare seceriş de suflete, ca nisipul mării. Cine va putea să numere această mulţime mare de răscumpăraţi ai Domnului? Fericiţi sunt cei care fac parte din roada muncii sufletului Mântuitorului! Ei pot intona: „Vrednic eşti Tu …, căci ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice popor şi orice neam“.

AICI DESCARCATI TOATA LUNA IN WORD:SĂMÂNŢA BUNĂ -OCTOMBRIE

10661706_279512588913945_4238383868097009801_o

dd0fa0629384bf9200d31c951a0e2757

 

 

 

1208675_3443486622222_1015438135_n

Conviction to Godly Righteousness

Conviction of Sin and Repentance

Pastor: John W. Ritenbaugh

Source: TrueGospel.orggiven 09.29.2001

Sunday morning, during our most recent visit to St. Louis, Evelyn turned on the television set to get some news. While searching for the Headline News station, she came across a preacher giving a sermon on an aspect of conviction. Overall, for the while that we watched and listened to it, (it was a pretty good sermon), as far as we could tell he was not telling any lies. But at the same time, the sermon had a serious lack in it. Something very important to practical application was being left out. 

The sermon was full of generalities about the elements of conviction, even taking illustrations from the book of Daniel. However, at the same time, the message contained no details regarding what one should be convicted about, where or in what situation people were to be persuaded that they were right. It was just that they were to be convicted about the Christian God, Jesus Christ, and the Christian religion.

He never said once, during the time we were listening to his illustration, that the listener should be convicted about keeping even one of the Ten Commandments. He never once mentioned a single attitude that is either right or wrong. He never mentioned how certain we should be that Christ is our Savior. He never spent any time at all on slips of the tongue that cause hurt, poor judgments others have made, being offended for no good reason, or causing offense to anyone.

image002_sin-and-repenatnce

 

There was absolutely no mention of how convicted we ought to be that human nature is absolutely wretched and incurably so! He made no mention of how convicted we should be of our needs during our pilgrimage to fighting human nature and overcoming it. In addition, there was no mention of how convicted we should be about resisting the evil of this world.
[Related Article: Praying for Richmond, VA and the Greater Richmond Area]

There is a cliché that says that the devil is in the details. This cliché means that meaningful and, indeed, sometimes very serious parts of some situations are often hidden from the cursory view. This principle is often true in regards to faith and Christian living.

In the course of our life, we have learned that the details of a contract are in the fine print and they are often in a vocabulary style that even makes the lawyer squint and proceed slowly. In the same manner, the heart, a person’s mind, the seat of one’s conduct and motivation, is hidden from view and always in the fine print of one’s conduct. Outsiders cannot read it, and so often, even the person himself is deceived by his own heart. This is because the human heart is so frequently responding to its invisible master—Satan and his horde of principalities and powers, those influences that dominate the world.
[Related Article: Concerning the Sedgefield Community in Ashland, VA]

I want you to turn with me to Matthew 7, with Jesus speaking in the midst of the Sermon on the Mount. And He says to those people who were standing before Him:

Matthew 7:9-11 “Or what man is there of you, whom if his son ask bread, will he give him a stone? Or if he ask a fish, will he give him a serpent? If you then, being evil, know how to give good gifts unto your children, how much more shall your Father which is in heaven give good things to them that ask him?”

Jesus’ supposition here is general, but it is also clear. It is that human nature, though generally evil, is capable of doing good things from time to time. This proclivity plays a role in deceiving us into minimizing the fact that it is, at its very core, dedicated, consecrated, and devoted to evil.

Did you notice Jesus said, “You, being evil?” The only qualification He gave is that it can do good things. But He is saying very clearly, at the bottom line, at the foundation of, human nature is evil.

Let us go back to Psalm 51, to David’s psalm of repentance, because he said a couple of things here that are interesting in this regard. When he saw his sin, he also saw his nature.

Psalm 51:10 “Create in me a clean heart, O God; and renew a right spirit within me.”

David asked God to create a clean heart in him.

Psalm 51:2, 7 “Wash me thoroughly from mine iniquity, and cleanse me from my sin . . . .Purge me with hyssop, and I shall be clean: wash me, and I shall be whiter than snow.”

Note the four terms that he used to indicate the condition he was in. Purge, wash, create, and renew. It is obvious from David’s appeal that he thought the heart he already had needed to be replaced. This is an omission from a man greatly loved by God—that he did not have a perfectly clean heart even following conversion. David was a converted man, but a clean heart must be created.

In addition to that there is a somewhat misleading translation at the tail-end of verse 10 where it says, “right spirit.” It is better understood as steadfast spirit. The human heart vacillates between good and evil, confusing the person. It is only natural we are going to accept this as being the way God intended it. He did not intend this at all. David understood after his sin what he needed besides a clean heart was one that was also stable and was not vacillating between both good and evil. He wanted it to be good all the time.

In Jeremiah 17:9, Jeremiah says, “The heart is deceitful above all things and incurably wicked.” One of the things it means is the heart is capable of deceiving us into thinking we are essentially good, but occasionally do bad things. The fruit of this in practical application is that it loves to think well of itself, but in reality it is always looking out for its own best interests and other’s interests are not given the same serious consideration.

The second startling thing is that it cannot be changed, it can only be replaced—replaced with a better nature. So Jesus was correct, from David’s point of view as well. Jesus did not say we are essentially good, but occasionally do some bad things. Rather just the opposite. Part of His purpose is to show that the essential nature of the human nature, its basic motivation, is evil but we occasionally do good things. Sometimes that is hard for us to admit and it is very humbling to realize this, but we are coming along at the end of the day, as you might say, and it has been this way for a long, long time.

Genesis 6:5 “And God saw that the wickedness of man was great in the earth and that every imagination of the thoughts of his heart was only evil continually.”

With that thought in mind, let’s go to chapter 8, verse 21.

Genesis 8:21 “And the LORD smelled a sweet savor; and the LORD said in his heart, I will not again curse the ground any more for man’s sake; for the imagination of man’s heart is evil from his youth; neither will I again smite anymore every thing living, as I have done.”

I want you to notice three things from these two verses. First, Genesis 6:5 was before the Flood andGenesis 8:21 is after the Flood. There is nothing in the second verse to indicate that a change in man’s heart, to something less evil than it was before the Flood, occurred during the Flood. It was still the same heart. So in other words, the heart of all eight on board the ark still had the same potential to commit evil when they left the ark as they did when they got in the ark. Genesis 9 gives you the impression that bad things began to occur shortly after they got off the ark when Noah got drunk and a sexual perversion took place.

The second thing I want us to notice is in Genesis 8:21 where it says, “For the imagination of man’s heart is evil from his youth.” That is kind of interesting because it gives me the impression that it does not start out evil, but becomes evil. It grows evil because it is influenced in that direction and, for the lack of a better word; it absorbs evil and then acts according to it.

 

taking-candy-from-a-baby

 

All of us are familiar with another cliché that goes like this: “Like taking candy from a baby.” This cliché indicates something that is very easily accomplished—something that someone may have expected that they were going to have a battle doing, but it turned out to be very easy. Why is a baby able to easily give up something very pleasurable, but a child just a few years older is already reluctant to share desirable things with others? It is because in the somewhat older child, the competitive, self-centered spirit of this world is being absorbed and already being acted upon. “This is mine,” as they draw the thing to themselves. It is because the world’s values and what the self holds as valuable and desirable is becoming stronger and self-serving motivations are coming to the fore to dominate the attitude and the child’s conduct.

Willing cooperation with a real young baby gives up the candy—very willing to cooperate, very willing to sacrifice what it has. But it is fading into the background now. However, it also indicates that the potential to be influenced the good way is also possessed by the newborn. It is not condemned to absorb the world at its worst.

Proverbs 22:15 “Foolishness is bound in the heart of a child; but the rod of correction shall drive it far from him.”

This verse gives hope that using the proper childrearing methods will work to protect a child from the worst of the world’s influence. It also shows that following God’s instructions regarding childrearing can even alter a child’s heart after it has begun absorbing the ways of this world. Hear that parents! A child does not have to turn out the way the overwhelming majority of children do turn out, and that is a childrearing problem.

I can remember hearing Herbert Armstrong say at least twice in my hearing, (he was saying it to the ministry), “You parents are the best defense your child has from Satan the Devil. You stand between your child and the ways of this world.” It is our responsibility to stand there and protect them from it. Proper child-rearing is one of those ways. The other way is our own example and attitudes in the way we deal with them within the family and the way husbands and wives deal with each other. Very often where the child gets his worst dose of worldliness is right in the family—the family that should be protecting him.

Even though that child has already begun to go much of the way of the world in attitude and conduct, this verse shows that God says that child can be turned around a great deal. “Foolishness is bound in the heart of a child; but the rod of correction [standing for right child-rearing methods] shall drive it far from him.”

Let us go back to Genesis 8 again, because the third thing I want us to notice is the word ‘imagination’that appears in Genesis 6:5 and 8:21. It is the same word that is translated ‘formed’ in Genesis 2:7where it says, “The LORD God formed man of the dust of the ground.”

With that understood, what it is saying there in Genesis 6:5 and 8:21, is that what man intends to do is formed, manufactured, generated in the heart. Understand it is not saying it has to be done. But, it is in the heart that the formation of attitude and actions begin, and this agrees exactly with what Jesus says, when He said, “Out of the heart proceeds . . .,” then He gave a list of about eight or ten evil kinds of conduct. It is in the heart where motivation begins. Human nature reveals itself in the details of our motivation for very much of what we do.

Altruism is a very nice word. It has a very nice meaning and it has nice effects in a person, but it is all too rare in a human and in human behavior because at the very depths of human nature lies evil. It is very difficult for altruism to be expressed. The evil is demonstrated in self-centeredness. Self-centeredness, including leaving even God out of the picture, thus dominates human conduct and attitudes. Satan’s spirit turns us in on ourselves. It is that simple. It causes us to think, (we do not actually think this all the time), that the world revolves around us.

I John 2:15-16 “Love not the world, neither the things that are in the world. If any man love the world, the love of the Father is not in him. For all that is in the world, the lust of the flesh, and the lust of the eyes, and the pride of life, is not of the Father, but is of the world.”

All that is going on in the world, all of the horrible things that are going on, is the product of human nature. All that is in the world—that is what the verse said. Even the good along with the bad, except for what God does and that which is actually motivated and done by His Spirit in us. I think that you will agree that in spite all of these horrible things, there are also some attractive and pleasurable things going on in it as well.

However, the world, like human nature in the overall sense, is evil. The record is clearly written in the history of mankind. It is evil because it works to destroy relationships and actually produces slavery of many sorts thus inhibiting mankind from reaching its full potential. This is what self-centeredness does. It actually puts people into slavery of many sorts. Sometimes it is literal, as Israel was in Egypt. Sometimes it is a psychological bondage that a person is in. Their mind is enslaved to thinking about themselves all the time and people become mentally ill because the self-centeredness is so pronounced. How many people are involved in marriages in which they are slaves to a controlling partner? It happens often, frequently.

We are going to go back to Galatians with the understanding that this world, in the overall sense, is evil. And Paul agrees with John when he writes here at the very beginning, speaking of Christ:

Galatians 1:4 “Who gave himself for our sins, that he might deliver us from this present evil world, according to the will of God and our Father.”

However, despite all these things, it is attractive to human nature because our collective human nature produced it and feels comfortable as an accepted part of it, at least participating in some of it. This is where the real danger for us lies because there is a great deal more detail within this world than meets the eye—bad things.

At various times to this point in the sermon, I have inferred three levels of human conduct. One, there is what one sees and does on the outside. This is conduct which is readily in view.

Two, moving within, there is the person’s heart. This is hidden from view. What a person’s thoughts are can be so well hidden that even the person himself does not even understand that his own motivations are essentially evil and self-centered as God sees them.

In Ephesians 2 is the very familiar third level that I want us to get into our minds at this time.

Ephesians 2:1-3 “And you has he quickened, who were dead in trespasses and sins; wherein in time past you walked according to the course of this world, according to the prince of the power of the air, the spirit that now works in the children of disobedience: Among whom also we all had our conversations [or our conduct] in times past in the lusts of our flesh, fulfilling the desires of the flesh and of the mind; and were by nature [the essential part of our attitudes and conduct] the children of wrath [subject to death], even as others.”

So we find, in other places, that the heart is automatically tuned into Satan’s wavelength. Thus his influence is always a possibility at anytime after birth. I think it is good to understand that unlike God, Satan—though very powerful, far more powerful than any human being—is not omniscient. His direct influence is only where he is located.

However, he also has a horde of demons generating the same basic evil influence wherever they happen to be located. They have had such a long time to influence mankind into their distinctive, destructive attitudes and thinking patterns that their influence is thus everywhere that one goes.

It is in Satan. It is in his demons. It is in our fellow human beings – mankind – everywhere. So it cannot be totally and completely avoided. Everywhere we go, under every situation there is the possibility of being subjected to influence that is coming from the world, or may come directly from Satan, or may come directly from another demon, or may come from a human who is perpetuating the same type of attitude and obedience as the demon would if they were there in their place.

It is a pretty scary proposition for anybody who really, truly wants to overcome and knows that they need an awful lot of help to deflect the influence of this foul spirit. The combination of demons and deceived humanity sharing essentially the same foul spiritual influence, works to predispose all born to grow into forms of some kind of evil.

There, brethren, are the details of the motivation of man’s conduct. Satan, the demons, the world, including all of the people who are around us—and two of them are hidden from view. We can see human behavior and human attitudes to some degree, but we cannot see the demons. We cannot see Satan.

Without God’s revelation, we would not know what we know. We would not know that what I have just said is true and we would be virtually helpless before the onslaught. Because mankind is automatically attuned to Satan’s spirit—his manner of thinking—he is a very receptive conductor of Satan’s self-centered, destructive characteristics. It kind of makes it a scary world.

I am going to give you some specific details of what Satan and his spirit will show in attitude and conduct, what it will motivate. His spirit will motivate one to show passionate and quick anger rather than a meek and quiet temperament. One will show cynicism, scoffing, doubt and skepticism rather than belief. He will show melancholy and a sense of victimization rather than joy.

His spirit will motivate one to show an impatient, disdainful, and even contentious self-righteous intolerance of other’s weaknesses, ignorance, culture, or beliefs rather than a compassionate understanding and thankfulness that oneself is not so burdened.

Because the heart is almost bursting with rivalry, antagonism, conflict, and competition, to best others in some way will be a constant companion rather than cooperation and collaboration. A person will have a tendency to be suspicious, doubtful, cramped, and narrow in thinking, bigoted rather than open and sensitive like a child.

There will be a tendency to be proud, cavalier, haughty, even pompous and dismissive of others rather than modest, unpresuming, and unassuming. A person will be driven to live with fear and anxiety-ridden timidity and foreboding rather than a calm and open friendliness.

Some strongly under the influence of Satan will abuse others in an effort to control situations in order to protect themselves from some perceived loss. There will be a tendency to be easily irritated and provoked, cross, cranky, touchy, and quarrelsome rather than accepting, amiable, gracious, and content with one’s lot.

Human nature is given to instability, imbalance, inconsistency, unreliability, and extremism rather than firmly balanced, constant, durable, steadfast, and sound in thinking. Some will exhibit slyness and craftiness rather than dealing with open honesty, honor, integrity, and grace.

 

human-nature

 

Some will hide talents, abilities, and accomplishments because their self-centeredness will not permit them to sacrifice any of their time for other’s well being. There will be a tendency for mankind to be hard, cold, stubborn, perverse, hard-hearted, and bull headed rather than kind, compassionate, responsive, sympathetic, merciful, tender, sensitive, and warm.

There will be a tendency to judge others critically and harshly while easily forgiving or neglectfully overlooking one’s own weaknesses. Those who are being influenced by Satan and his demons are those who always have a put down or a cutting remark to make and it is always “in jest” that it is done, not realizing that what they are doing is elevating themselves in an effort to burst somebody else’s balloon.

We could go on and on with these contrasts, but I wanted to make the point that it is in the details that human nature is evil.

You might wonder where I got this list of characteristics. I got them right out of the Bible with the aid of a thesaurus. All I did was open the Bible to I Corinthians 13, which is the love chapter; Matthew 5-7, which is the Sermon on the Mount; and Galatians 5, which contains the list of the fruit of the Spirit and the works of the flesh and did a bit of thinking while thumbing through a thesaurus. All I had to do was compare God’s characteristics with the works of the flesh, or by looking at the characteristics of love, find their opposites, and put this together. Anybody with a thesaurus can do it.

Are there any of these characteristics that I mentioned that you are convicted must be removed from your character? Are there any of these that you are actively, resolutely already working on? To be convicted means that one is fully persuaded, that one has a strong fixed belief that this or that characteristic or habit must go or be strengthened, depending upon whether it is evil or good.

Does anybody here, because of your conviction, know – and know that you know – that you must follow through to do a certain thing? A certain thing that might glorify God in the doing of it and make God pleased with what you are doing?

Let us go back to Daniel 3. This is the episode between Nebuchadnezzar and Shadrach, Meshach, and Abed-nego. Nebuchadnezzar is speaking when he says:

Daniel 3:15-16 “Now if you be ready that at what time you hear the sound of the cornet, flute, harp, sackbut, psaltery, and dulcimer, and all kinds of music, you fall down and worship the image which I have made; well: but if you worship not, you shall be cast the same hour into the midst of a burning fiery furnace; and who is that God that shall deliver you out of my hands? Shadrach, Meshach, and Abed-nego, answered and said to the king, O Nebuchadnezzar, we are not careful to answer you in this matter.”

They meant that, “We don’t have to think this through because we already know what we’re going to do.” They showed that there are alternatives.

Daniel 3:17-18 “If it be so, [that is, if it is God's will] our God whom we serve is able to deliver us from the burning fiery furnace, and he will deliver us out of your hand, O king [that is, if it is His will to do so]. But if not [if He lets us die], be it known unto you, O king, that we will not serve your gods, nor worship the golden image which you have set up.”

Their course was unequivocally set. They knew already exactly what they were going to do. Whether they died, they died. If they lived, hallelujah! But regardless, they were not going to kneel down.

Conviction involves belief in God and the rightness of His way so there is assurance, determination to carry through, and devotion, which is the ardent dedication to what is right to God.

We are going to go back to Jesus’ teaching, in John the 16th chapter.

John 16:7-8 “Nevertheless I tell you the truth. It is expedient [or advantageous] for you that I go away: for if I go not away, the Comforter will not come unto you; but if I depart, I will send Him unto you. And when He is come, He will reprove the world of sin, and of righteousness, and of judgment.”

In most modern translations, the word reprove is translated convict. “When it is come it will reprove, that is convict, the world of sin.” That word came to the English language out of the Latin. In Latin it means ’cause to see.’ “And when it is come, it will cause us to see sin, righteousness and judgment.” What we need to understand here is that this is not a demonstration of an intellectual belief or truth, but rather this word has in it the sense of ‘to bring under guilt.’ In other words, the word carries with it a psychological impact. It has an emotional wall with it as well. It is not merely, “Oh, yeah, I see that. Well isn’t that nice. I think I’ll make that a part of my makeup.”

No, it is something that in terms of sin says, “Oh no!” It hits the person right in the gut! “I AM A SINNER. I CAUSED JESUS CHRIST TO DIE WITH MY SINS – not everybody else’s – mine!” It carries with it a psychological impact. This has a much greater effect on a person than merely knowing something.

I do not know how many people in this world can tell you sin is the transgression of the law. I am glad they know at least that much. But has it affected them? Has it made a change in their life?

So in this context, that word has the sense of bringing one to a full understanding, with the emphasis on the word full – not just merely that it is “truth,” or something that I believe. It has the sense of bringing one to a full understanding along with deep feelings of self-reproach, regret, sorrow, and self-condemnation of having done wrong. In some cases it is not having done something wrong but rather the certainty, based on God’s Word, of the rightness of God and His truth and His way.

I do not know whether you recognize this, but this was the heart and the core of Jesus’ ministry. What He was saying was that He was going to go back to the Father in heaven and then by His Spirit, He was going to effect those that God called in the same way that Jesus did whenever He was right in front of them, explaining things, teaching them, convicting them in person of what they needed to do and be.

Now turn with me to Mark 1:14. When I say that this was the heart and the core and the center of Jesus’ teaching, He was carrying on a tradition that began with all of the prophets and came right up to Him, who was THE Prophet.

Mark 1:14-15 “Now after that John was put in prison, Jesus came into Galilee, preaching the gospel of the kingdom of God, and saying, The time is fulfilled, and the kingdom of God is at hand: repent you, and believe the gospel.”

This is how Jesus began His ministry – preaching the repentance of sin. He did not miss a beat from John the Baptist who preached the same thing. Malachi preached it. Zechariah preached it and Zephaniah preached it. All the way back to Moses, and maybe Abel himself, they all preached repentance – turning from sin – hoping of course, that God would bring conviction to people and actually cause and motivate them to make the right choices and to change. Jesus never stopped preaching repentance.

Matthew 5:17 “Think not that I am come to destroy the law, or the prophets: I am not come to destroy, but to fulfill [or fill to the full].”

If you do away with law, you do away with sin. It is stupid for these people to say that Jesus did away with the law. If you do away with law, you do away with sin, and there is nothing to repent of! Jesus was saying, “Don’t think that I’m coming here to do away with the standard of human conduct.”

Matthew 5:18-19 “For verily I say unto you, Till heaven and earth pass, one jot or one tittle shall in no wise pass from the law, till all be fulfilled. Whosoever therefore shall break one of these least commandments, and shall teach men so, he shall be called the least in the kingdom of heaven: but whosoever shall do and teach them, the same shall be called great in the kingdom of heaven.”

Without ever saying the word repentance, that is what He is preaching – repentance – because He said this is the standard we have to live up to. Of course then, Jesus went on through His whole ministry to expound and expand upon the Ten Commandments more fully.

 

tchgpixnfo-o-32c1

 

Now until God, by means of His Spirit – which Psalm 104:30 says He sends forth – we have only a vague concept of sin and the blinding influence it has on humanity. Apart from conviction by God’s Spirit, we will never fully see sin’s personal inwardness, nor its universality, nor its awfulness.

I am here to tell you that virtually every failure to grow and to overcome is based upon a poor conviction of sin. I am here to tell you that every heresy has its roots in this same thing. If you feel that the Bible exaggerates its assessment of how sinful man is, you are going to feel different about Jesus Christ and His works, and in our relationship with God, we are going to be casual and unappreciative.

I believe that one of the major roots of America’s problem in light of the World Trade Center bombings lies right here, and it is the reason there will be no repentance. America has some sense of crime and its effect, but virtually no sense of sin and its relationship to God, to themselves individually and the bombing. They cannot make the connection.

We have to be able to see that when I stop sinning the bombing stops! Until Americans get to that place where they apply it individually, nothing is going to change! We can only get worse and of course, the penalty, and the pain, and the damage, and the disaster will also be worse.

These truths need to be revealed. They have been revealed to us and that is why I said that what has happened in New York City and Washington is a wake up call for us – those to whom the truth has been revealed. We can repent! We can change our minds. Until it is revealed, we may care that there is much suffering going on in the world and perhaps even in one’s life, but we do not trace that suffering to sin and especially we do not trace it to sins we personally are committing.

The world has a wrong conception of the gospel. It is mostly thought of in terms of love and grace. That is right as far as it goes, because love and grace are part of the gospel even as love and grace have been part of God’s dealings with mankind and His purpose from the very beginning because God changes not. But, so also is the reality of sin and punishment. God must punish for sin or God would not be God. Without punishment for sin righteousness loses its meaning! Please understand that, because God must also be just if having Him as God is going to have any meaning at all to us.

What is wrong with the love and grace emphasis is they are limiting, standing by themselves, because nothing changes in the world or in the person until the person is finally, deeply convicted of sin as being the cause of all these massive problems – whether in the world, in the church, or in the self. I might add here, his own sins.

Nothing changes until we do. That has to be our approach – that it is my change that is going to make or affect the difference. We cannot wait for somebody else to do it. We have to do it. Unless a person is truly convicted of the seriousness of his sinfulness, his perspective of Jesus Christ is skewed, because his lack [of conviction of sin] will make one think differently of Him, less of Him, than what He truly is.

Christianity is not merely a better morality, a higher revelation of God, or a system of beautiful ethics. Jesus Christ is not merely a better teacher, a wiser man, an example, and a prophet. He is THE sacrifice for the sins of the world and our – my – personal Redeemer, Savior, and High Priest by whose life we are saved. His redemption and life as our High Priest is our only hope.

You are not going to make it no matter how righteous you are, because no matter how righteous you are, you are going to sin again, and again, and again. It is a reality that we have to face up to and it is only His death that can pay for those sins that we have not even yet committed. He is our only hope. If we think little of sin, it means we are going to think little of our only hope as well.

So give yourself a break. Do you want to be in the Kingdom of God? Begin asking God for an appreciation of sin and what it is doing. If sin means little or nothing to us, our understanding of our obligation to Him is seriously lacking. Do you understand that because He died He owns us and we are obligated to do whatever He says? Everything that He says! He wants no equivocation at all.

Of course He is merciful, but I am setting the standard way up here so we have something to shoot at. We are obliged to him for every breath of air that we breathe. We show our obligation to Him in our attitude toward sin. But if we think little of sin, our appreciation of Him and our devotion to Him is going to suffer greatly, and the tendency toward pride and self-righteousness is going to be increased.

Now the second thing the Spirit of God is going to convict us of is righteousness. This is referring back to John 16:7-8. First, convict of sin. Second, convict of righteousness. There are two things here in this term and we are going to turn first to Philippians 3, where Paul makes mention of righteousness.

Philippians 3:7-9 “But what things were gain to me, those I counted loss for Christ. Yea doubtless, and I count all things but loss for the excellency of the knowledge of Christ Jesus my Lord: for whom I have suffered the loss of all things, and do count them but dung, that I may win Christ, and be found in him, not having mine own righteousness, which is of the law, but that which is through the faith of Christ, the righteousness which is of God by faith.”

Paul is not saying here that we need not be concerned about striving to keep the commandments of God, because that would fly in the face of the very things our Savior taught— – “If you would enter into life keep the commandments” – and things that the apostle Paul said. He said, “Does this do away with the law? God forbid. Does faith do away with the law? God forbid.” Jesus said if we love Him we will keep His commandments. That is the response He is looking for, because it is evidence of our love for Him.

Righteousness comes in two parts. The first aspect of righteousness is a judicial one God makes upon the repentance of the sinner who comes under the blood of Jesus Christ. By divine edict, God wipes out, wipes the slate clean, and then accounts, imputes, the righteousness of Christ to the person, where in actual, physical reality it should not be, but spiritually, because of God’s grace, He counts us as though we were Christ.

Romans 4:5-7 “But to him that works not, but believes on him that justifies the ungodly, his faith is counted for righteousness [that same righteousness he was talking about in Philippians 3]. Even as David also describes the blessedness of the man, unto whom God imputes righteousness without works, saying, Blessed are they whose iniquities are forgiven, and whose sins are covered.”

We sing this very frequently, usually around Passover time. It is number 32 in the hymnal. We sing that song.

Romans 4:8-10 “Blessed is the man to whom the Lord will not impute sin. Comes this blessedness [that is being accounted sinless] then upon the circumcision [that is Jews or Israelites] only, or upon the uncircumcision [Gentile] also? For we say that faith was reckoned to Abraham for righteousness. How was it then reckoned? When he was in circumcision, or in uncircumcision?”

In order to prove this you have to go back to the events in Genesis 12, 13, 14, 15, and so forth, where this was actually acted out. Abraham believed God; he had faith in God before he was circumcised. Paul is saying then circumcision is nothing in this case. What matters is not the circumcision. What matters is the FAITH, the faith in the blood of Jesus Christ.

Romans 4:11-12 “And he received the sign of circumcision, a seal of the righteousness of the faith which he had yet being uncircumcised: that he might be the father of all them that believe, though they be not circumcised; that righteousness might be imputed unto them also: and the father of circumcision to them who are not of the circumcision only, but who also walk in the steps of that faith of our father Abraham, which he had being yet uncircumcised.”

This righteousness of which he is speaking is an imputed righteousness that results from a complete clearing of a person’s accumulated debt incurred because of law breaking – sinning. It is a righteousness that exists in fact, not because one has kept the righteousness of the law, but because of the combination of God’s grace and the forgiven one’s faith in Jesus Christ as his Savior.

This accounts the person righteous and justifies him so that he is then able to draw near to God and go on to perfection. During the course of going on to perfection through the mediation of Jesus Christ and his striving to maintain righteousness by keeping the law, the righteousness becomes real, in fact, through the experience of obedience. That is the second stage of righteousness.

In order to do this, one must be convicted of God’s way of living; one must be convicted of the vision of where he is going with his life and why he is doing this. This is why we are commanded to believe the gospel. It – the gospel – provides the outlet for one’s release from the guilt of sins from the past. The gospel tells us where to go with our righteousness. We have to be convicted that the Kingdom of God lies before us and that we are going to be in the image of God. That is why we are obligated to Jesus Christ. That is why we are required to do these things. That is why we must sacrifice.

So, we are seeing two sides of a triangle here. In order to be a complete person, one has to be convicted of sin and one has to be convicted of righteousness – the righteousness of God’s way and where it is leading.

Now a triangle has three sides and so, there in John 16:7-8, a third side was mentioned. We are to be convicted regarding judgment. Sin, righteousness, and judgment – all three of them have to have not only a mental understanding and agreement with them, there has to be impact in us where the agreement has a psychological motivation to it.

Those convicted will also carry with them then a clearer understanding and belief of judgment, and judgment too has two aspects to it. We have sin, righteousness, and judgment.

I Peter 4:17 “For the time is come that the judgment must begin at the house of God [meaning the church]: and if it first begin at us, what shall the end be of them that obey not the gospel of God?”

We are under judgment. The Bible says, “All must stand before the judgment seat of Christ.” Not everybody stands before the judgment seat of Christ in the same way that we do. We are being judged in a way different from the rest of the world. God is really scrutinizing us.

What we are looking at here is judgment in an active sense—the sense of evaluation. We are being judged as we live our lives. He is actively scrutinizing us and evaluating us, and sometimes this makes us feel, “Oh man, I don’t want to have God looking at me.” Oh yes you do! You want to have God look. This is good. This is in no way evil at all. It is a good thing. It is a very good thing that He pays so much attention to us.

God has separated us away from this world for this very purpose. It is God’s intention to create a maturity in us and to save us. It is His intention to use each day to separate us further and further from our sins and from this world.

At the same time we know this is going on, there is also always the element of judgment in terms of retribution – a sentence being handed down, a judgment, as we must call it. A retribution that takes place beyond the grave for all of those who reject the creation, that is the spiritual creation, of God in them. They will face a final judgment in the Lake of Fire. It is our hope to face our final judgment in the resurrection of the firstfruits at the coming of Jesus Christ and to be found worthy to be in the Kingdom of God.

So conviction has three sides to it and every one of them must be in place for there to be overcoming to any extent. Conviction – where does it come from? We have already seen it is the work of the Holy Spirit in us. Conviction is the fruit of a close relationship with God in prayer, study, meditation, and application to the very best of our ability.

It is the result of striving to relate the things we read, things that we hear in sermons about God, about His character, His creation, and His way, and comparing them with ourselves and this world and its ways. It is the fruit of being open-minded and humbled before His Word, meditating on ways to find that we have done wrong or, meditating on how to do the right always along with a sense of loving evaluation taking place.

Too often our thinking and study time is in short supply because we are so busy doing whatever. God will not be put off as a secondary responsibility. If we take it casually, we will not come to know Him as He really is and we will never become truly convicted.

 

reading_the_Word_of_God

 

God is the most fabulous Personality in all the universe. He loves us with a burning desire that we be like Him and thus enabling us to spend eternity with Him. To know Him is to love Him. To love Him is to be convicted to please Him. We cannot love Him unless we spend quality time with Him.

So brethren, the Feast of Tabernacles lies before us. It is as good a place as exists at any time, at any place in all of the year to renew your relationship with God. Spend time with Him during this Feast of Tabernacles and make this a starting point for spending time with Him, quality time, getting to know Him better and better everyday of your life. So let us do it!

1175725_528623550520555_27486176_n

‪First Friday “Rosh Hashanah” with Paul Wilbur, Asher Intrater, Don Heist HD (09-05-14)‬

 

Published on Sep 10, 2014

The First Friday service of each month at Celebration Church is a Messianic service, which is an effective outreach to the Jewish community in our area. This service is held on the first Friday of each month at 7:30pm at the Celebration Arena and includes dynamic Messianic worship alongside strong biblical teaching centered on the Jewish roots of our faith.
The service is Jewish in form in that we light shabbat candles, read from the Torah in Hebrew, close the service with the Aaronic Blessing in Hebrew and worship with songs that are Messianic in flair and lyric. Both Jews and Christians will feel at home during this service and encounter the God of Israel in a new way.

Learn More at Wilbur Ministries http://www.wilburministries.com/first…

 L’ Shanah Tova 5775. May each of the believers in Yeshua Ha Mashiach in the USA take this time to reflect on their lives. ADONAI wants to see revival among His children. But it will only come when we first repent of whatever sins that have kept us from fellowship with Him. Fasting and prayer are needed. And, as we see world events unfold, especially the advancement of Islamic Shariah Law, this will a time of testing and perhaps persecution. Revival often comes from testing and persecution. Let us draw close to ADONAI and He will draw close to us. And let us be a testimony for ADONAI to the unsaved world.
These are the days of Elijah.

Shana Tov…..This #RoshHashanah has a special meaning as the Day of Yeshua draweth nigh. Here, the premier Messianic worship leader Paul Wilbur shares what it is all about and its relation to Christ #Jesus the #King of the Universe…also get some unique Shofar blasts about 10 minutes into the video which was just recently done:

Days Of Elijah By Paul Wilbur

https://www.youtube.com/watch?v=ZJVFhwIAA6A

Published on Sep 7, 2014

Night Of Extravagant Worship DVD can be purchased at Wilbur Ministries Store

http://www.wilburministries.com/portf…

9087_382282011872414_208390141_n

 

 

Photo credit 9pixs.com

Roș Hașana, Anul Nou Evreiesc 5775 – 24 Septembrie 2014 – Happy Rosh Hashanah 5775

Leviticul 23:23-24

23 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
24 „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: „În luna a şaptea, în cea dintâi zi a lunii, să aveţi o zi de odihnă, vestită cu sunet de trâmbiţe, şi o adunare sfântă.
25 Atunci să nu faceţi nicio lucrare de slugă şi să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc.”

Anul iudaic 5775 este socotit, conform tradiţiei, de la facerea lumii.

Evreii de pretutindeni intră, începând de joi, 25 septembrie, în anul iudaic 5775, socotit, conform tradiţiei, de la facerea lumii. Prima lună a anului evreiesc este “Tişri” şi marchează sărbători importante, cum este “Roş haşana”. “«Este prima sărbătoare a primei luni din an şi marchează începutul celor zece zile de penitenţă, timp în care evreul credincios îşi face autoanaliza faptelor săvârşite în anul trecut şi îl roagă pe Dumnezeu să-i ierte păcatele şi să-l înscrie în cartea vieţii. Aceste rugăciuni au fost începute de evrei încă din ultima lună a anului precedent, numită «Elul», moment în care aceştia trec pe la mormintele înaintaşilor”, a explicat profesorul Iancu Wexler, preşedintele Comunităţii Evreieşti din Roman.

Există obiceiul, spune Iancu Wexler, ca, în după-amiaza primei zile din anul nou, să se meargă la o apă curgătoare şi, odată cu rostirea rugăciunii pentru iertare, să se arunce păcatele, în mod simbolic. “Un alt obicei este ca, în după-amiaza celei de a doua zile a noului an, să se consume fructele care s-au făcut în anotimpul respectiv, mulţumindu-i lui Dumnezeu pentru roadele obţinute”, a spus preşedintele Comunităţii Evreieşti din Roman.

În Sinagoga Leipziger din Roman, îmbrăcată în straie de sărbătoare, evreii rostesc rugăciunile tradiţionale, potrivit cărţii speciale de rugăciuni numite “mahzor”.

Numărul evreilor romaşcani este mic, de 30 de persoane, în principal oameni în vârstă. “Prin grija Guvernului – Departamentul pentru Relaţii Interetnice şi a Federaţiilor Comunităţilor Evreieşti din România a apărut «luah-ul», calendarul care orientează evreii pentru toate datele importante ale noului an iudaic şi care a ajuns şi la evreii din Roman”, a spus Iancu Wexler.

Urarea pe care evreii o fac la început de an este: “Șana tova!” (“Un an nou bun!”). SURSA – http://www.ziarulderoman.ro

Roș HaȘana (în ebraică ראש השנה Rosh Hashaná, literar capul, începutul anului) este Anul nou evreiesc începutul unui nou an potrivit cu calendarul ebraic. Cade în ziua a 1 a lunii Tishrei, care este prima lună a calendarului evreiesc modern și prima din cele 10 zile ale penitenței numite Yamim Norayim, care culminează cu Ziua Ispășirii, Yom Kipur. În emisfera nordică, are loc la începutul toamnei. După tradiție, ar fi aniversarea creării celor dintâi oameni, Adam și Eva. În Torá i se mai spune și Yom Hatruá (יום תרועה), ziua sunării (la origine – din trâmbițe, în zilele noastre asociată adesea cu cornul Shofarului). Obiceiurile deRosh Hashana includ sunarea din shofar și o cină familială la care se mănâncă alimente simbolice cum ar fi mere unse cu miere, pentru ca anul care începe să fie un an bun și dulce.

Urările obișnuite de Rosh Hashana sunt „L’Shaná Tová” ( לשנה טובה An bun) sau „L’ Shana tová umetuká” (Un an bun și dulce), precum și Ktivá vehatimá tová. Roș HaȘaná este momentul la care se refereau în mediul evreiesc tradițional contractele legale, atât pentru grija animalelor cât și pentru trebuințele poporului.Mișna precizează că în baza acestei date trebuie calculată desfășurarea anilor și – prin urmare – și anul sabatic și jubileul. Sărbătoarea durează două zile.

Nume, origine, sens

Carte de urări de Anul Nou evreiesc Rosh Hashana, cu un desen de Alphonse Levy, arătând un oficiant care sună din cornul Shofar. Photo Wikipedia

În Torah se face referință la el numindu-l ziua sunetului (cântării) din Șofar (Yom Terua, Levitic 23, 24). Literatura rabinică și liturgia sinagogală descriu Roș haȘana ca fiind Ziua Judecății (Yom ha-Din) și Ziua Amintirii (Yom ha-Zikkaron).

În midrashim se povestește că Dumnezeu se așează pe tron, și în fața sa se adună întreaga istorie a omenirii (nu doar a poporului evreu). Acolo fiecare persoană în parte este cercetată pentru ase hotărî dacă merită ori nu iertarea. Decizia însă va fi ratificată numai în ziua de Yom Kippur. Acesta este motivul pentru care cele 10 zile care despart cele două sărbători sunt numite cele 10 zile ale penitenței (Yamim noraim – zile teribile). În aceste 10 zile fiecare credincios evreu are datoria de a face un examen de conștiință pentru anul care a trecut și să identifice toate greșelile sau nelegiuirile săvârșite față de porunci. Aceasta include examenul purtării față de aproape, față de părinți, frați de sânge, rude, prieteni, propriul popor și față de străini). Odată descoperită greșeala și recunoscută în adâncul inimii, omul are datoria de a cere iertare și semenului său față de care a greșit. Cel căruia i se cere iertare i se recomandă insistent să ofere propria iertare; facultatea de a refuza această iertare este foarte rar acceptată (este precizată de norme clare și facultatea de a refuza este limitată foarte mult). Yom Kippur, într-adevăr, trebuie trăit cu inima și cu sufletul de penitent.

Sărbătoarea Anului Nou ebraic durează 2 zile atât în Israel cât și în diaspora, aceasta este însă numai o tradiție recentă. Sunt mărturii precise că încă în secolul al XIII -lea,la Ierusalim, ea se celebra numai o singură zi. După Sfintele Scripturi ale iudaismului durata sărbătorii este de numai o zi. Acesta este motivul pentru care unele curente (mișcări spirituale) iudaice (cum sunt de ex. karaiții) o observă numai în prima zi. Iudaismul ortodox și cel conservativ sărbătoresc ambele zile.

Compararea sărbătorii cu calendarul gregorian

Roș haȘana cade în a 162-a zi după prima din zilele Paștelui. În calendarul gregorian nu poate cădea mai devreme de 5 septembrie. Datorită diferenței dintre calendarul ebraic și cel gregorian, începând din anul 2089 (gregorian) Roș haȘana nu va mai putea cădea mai devreme de 6 septembrie. Nu poate cădea nici mai târziu de 5 octombrie. Datorită felului în care este calculat calendarul ebraic,Roș haȘana nu poate cădea niciodată joia, vinerea sau duminica.

Bazat pe data tradițională a creării lumii, Roș haȘana cade în prima zi a luniiTișri, care conform calendarului gregorian este în septembrie sau la început de octombrie.

Sursa Wikipedia

http://rodiagnusdei.wordpress.com/2014/09/24/ros-hasana-anul-nou-evreiesc-5775-24-septembrie-2014-happy-rosh-hashanah-5775/

Cum sărbătoresc unii tineri Roș Hașana, cu indemnuri la fapte bune:

What Makes Rosh Hashanah Beautiful

https://www.youtube.com/watch?v=7BtgeiIdl7U

ROSH HASHANA-THE NEW YEAR ( A type of the Rapture of the Church)

 

Introduction

1935a

Jewish people in Israel and throughout the world observe Rosh HaShana. These are two Hebrew words that mean “the head of the months,” or New Year. In the Scriptures, this holy day is called the Feast of Trumpets, the great convocation. This was one of the seven feasts the Lord gave Israel in the 23rd chapter of Leviticus, the third book of Moses.

These are the feasts of the LORD, even holy convocations, which ye shall proclaim in their seasons.(Leviticus 23:4)

 In our Western culture, there are no holidays instituted by God. But Israel has at least these seven feasts designed and ordained by the Almighty, and they have been observed annually for some 1,500 years. These seven feasts were actually divided into three festival periods:

  1. Passover, which included the three individual feasts of Passover, Unleavened Bread, and Firstfruits, was in the first month of the year, that is in March–April.

  2. Pentecost, which stands alone, was in the third month of the year, May–June.

  3. Tabernacles was the third period and fell in the seventh month of the year, our September–October, and includes the Feast of Trumpets, the Day of Atonement and the Feast of Tabernacles.

For these three festival periods, every Jewish man in Israel under the Mosaic Law was to leave his pursuits, his agriculture, and whatever else he was engaged in, and make the journey to Jerusalem to worship the Lord in His Temple. After each festival period, he would return home, taking up his pursuits again until the time he was to go back to Jerusalem for the next festival period.

The Feast of Trumpets

1935c

As we approach the fall of the year, we are about to start the season of the Tabernacles Festival. It begins with the Feast of Trumpets, sometimes called Rosh HaShanah, or the New Year. On the first day of the seventh month, which occurs sometime in our September–October, trumpets would be blown, and the Feast of Trumpets would occur:

And the Lord spoke unto Moses, saying, Speak unto the children of Israel, saying, In the seventh month, in the first day of the month, shall ye have a sabbath, a memorial of blowing of trumpets, an holy convocation. (Leviticus 23:23)

On the first day of the seventh month, just as for Passover and Pentecost, Israelites would come from their businesses, from their agricultural work, from their various locations, and they would ascend the hills of Jerusalem. There would be a great blowing of the Shofar, the ram’s horn, by the priests on the wall of the Temple, and they would gather in Jerusalem to prepare for the important days ahead. It was a great convocation, a great coming together in Jerusalem. The harvests were over and had been laid aside in the storehouses. The approaching fall and winter were coming; it was a time of celebration in the Holy City.

In modern Judaism the Feast of Trumpets is not called that any more; it is called instead Rosh HaShana, “the head of the months,” but it still has the blowing of the trumpets. This is actually considered the beginning of the year in the Jewish calendar. Jews send New Year’s cards and wish for one another that they should be inscribed in God’s book of life for the next year.

The Days of Awe

1935d

Rosh HaShana, is the beginning of the Days of Awe, the ten days leading up to the Day of Atonement. In Rabbinic theology, it is during these ten days that God weighs every man in the balance — his good deeds versus his evil deeds. Then God determines whether or not the person will be permitted to go through another year.

To the believer in our Messiah, the Lord Jesus Christ, the Feast of Trumpets has great prophetic significance. We are told in I Thessalonians 4:1617:

The Lord Himself shall descend from heaven with a shout, with the voice of the archangel and with the trumpet of God; and the dead in Christ shall rise first; then we who are alive and remain shall be caught up together with them in the clouds, to meet the Lord in the air; and so shall we ever be with the Lord.

This event is known as the Rapture, the catching up. It is the time when the Lord will come for His own, when Jesus will descend through the stratosphere and take those of us who have trusted in Him to be with Himself. It is imminent, it can happen at any moment; it can happen today, it can happen ten years from now. We do not know when it will be, but it could happen at any time. And so, the prophecy of the Feast of Trumpets will be fulfilled in the Rapture of the Church. It has not yet been fulfilled. We are still in the period between Pentecost and Trumpets in God’s prophetic calendar.

A Call for Regathering

1935b

 shofarul-si-baietelul1

The Feast of Trumpets not only has reference to the Rapture of the Church, but also has a prophetic reference to Israel. In

Isaiah 27:12 and 13, the Lord promises Israel:

Ye shall be gathered one by one, O ye children of Israel, and it shall come to pass in that day, that the great trumpet shall be blown, and they shall come which were ready to perish in the land of Assyria, and the outcasts in the land of Egypt, and shall worship the Lord in the holy mount at Jerusalem.

There will be a time in the future when the Lord will blow a trumpet for Israel to be regathered back in the land, and so the fulfillment of the Feast of Trumpets will have to do with not only the calling of the Church to its home in glory, but also calling the Jewish people back to their home in the Land of Israel. We are seeing the beginnings of this even now. When the Lord blows the trumpet, the migrations back to Israel will be on an even greater scale than they are now, and will be complete.

Conclusion

 yeshua-lumina-lumii-2

The Feast of Trumpets (Rosh HaShana, New Year), then, both looks back to the ancient days of Israel’s past, and looks ahead to our Redeemer’s return. The blowing of the trumpet signifies the Rapture of the Church (composed of believing Jews and Gentiles of this age) to its home in Heaven, and the calling of Israel back to its home in the Promised Land. Let the trumpet blow!

http://www.levitt.com/essays/roshhashana

September 24, 2014 at 7:05pm

Pictures taken from http://virtualjerusalem.com/judaism.php?Itemid=14388

and  http://asteptandminunile.blogspot.com/2014/09/shana-tova-5775.html-    Shana Tova 5775!

evreu-rugandu-se-la-zidul-plangerii

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 124 other followers

%d bloggers like this: