Feeds:
Posts
Comments

Photograph by C.G. Newhall on September 23, 1984

Flee from the Wrath of God

William C. Nichols said… “Hell is a furnace of unquenchable fire. A place of everlasting punishment. Where it’s victims are tormented in both their bodies and minds. In accordance with their sinful natures, the actual sins committed, and the amount of light that they reject.”

Hell is a place from which God’s wrath Is revealed as a terrifying consuming fire. And men live with unfulfilled lusts and desires in torment forever and ever.

Perhaps your sitting there under the gracious influence of God, God is putting conviction in your heart. This is the goodness of God seeking to lead you to repentance and here is what God says you must do to flee from the wrath to come.

Number 1: Be afraid, first of all, because the wrath of God abides on you Listen to the text, John 3 in verse 36 He that believeth on the Son hath everlasting life and he that believeth not the Son shall not see life but the wrath the word there means the violent passion of God abideth on him. Know every lost sinner that lives outside of divine protection, as only given through Christ today, has abiding, resting upon them the wrath of God. But it’s only a small part a small measure compared to what it’s going to culminate in when they stand before God and they’re cast into everlasting fire.

Everlasting fire. At this very moment in this very place some are on the threshold of eternity. “How do you know that Brother Currin?” Because your looking at what formally was a Baptist preacher that had no reality in my life. And God had mercy on me to save me. I preached the bible, I was lost. There was no reality. You try to make things work. You try to have devotions. You try to encounter the presence of the living God. You try to have sense of God in secret prayer, you just go through those disciplines… And yet there’s no reality. And yet there’s no reality. And here’s probably the greatest evidence that your outside of Christ. In the fact that you’ve no power to overcome sin. Can you overcome sin? Or are you still living in the muck and mire of Internet pornography? [If you are, then flee to Christ now!] [Don't harden your heart.]

Secondly: I would encourage you to seek the Lord while He maybe found and call upon Him while He is near. Isaiah Chapter 55. Listen friend… That admonition presupposes that there can come a time where you will seek the Lord but He will not be found. If God’s dealing with you, if there’s conviction, if there’s brokenness, if there’s and understanding of your sin, fly to Christ. Look to Christ.

Eric Alexander said “The real horror of being outside of Christ is that there is no shelter from the wrath of God.” No shelter.

Thirdly: Abandon all hope of saving yourself. Abandon all hope… of saving yourself. Attempting to be moral and live up to these standards that you’ve heard in these days without the power of grace resting in your heart will only aggravate sin and increase your apostasy.

Animal rights people were real concerned when so many of our national birds were washing up on the shore of our great lakes in our country (U.S.) The Bald Eagle. So they began to closely investigate why these birds were dying the way they were. See, because of so much environmental pollution the birds were not able to find sufficient food, and sustenance to sustain themselves. And so these birds would fly across these lakes… those monarchs of the sky would have those wings spread out and flying just above the surface of the lake they could see a pickerel or pike (types of fish) and suddenly they would draw those massive wings as they would soar upward they would draw them to their side and then they would dive toward the water and they would penetrate the surface of the water like a bullet and then they would spread those big talons out and they would grab that large fish and make there way in a struggle to the surface of that water once again and then spread out those wings, and take their flight with that fish in their clutches. Only problem was, many times the fish was so large and the eagle was so far from shore that it would not turn lose the fish before the fish drug that eagle to it’s death, by drowning it. It did not have enough strength to get back to the shore. Friend that is a picture today of so many people in our churches. They’re embracing their own works, those are idols! And before they’ll turn lose those things and abandon all hope of saving themselves that very idol will drag them to their eternal damnation.

Believe on Christ once. Believe on Christ… you say that’s too simple. You want to know why it’s so simple? Spurgeon said “The reason God has made it so simple.” Come unto me all ye that labor and are heavy laden and I will give you rest. (Matt 11:28) All that will come unto me I will in no wise cast out. Why has God made it so simple? To annihilate the pride of man. Cause man always wants to take a little credit, a little glory, in what he’s done. “I prayed the prayer.” “I walked an aisle.” “I made a decision.” No friend it’s all of grace, it’s all of grace, you believe on Christ at once brethren. Listen to the words of the Scottish minister Robert Murray McCheyne. He said “The present is your only time to be saved.” “There’s no believing, nor repenting, nor conversion in the grave, no minister will speak to you there. This is the time of your conversion.” This is the time of your conversion.

So once again, perhaps the words of Leonard Ravenhill are fitting. He said “If they sing worthy is the Lamb in Heaven, in Hell they will sing “‘The harvest is passed, the summer has ended and we are not saved.’” Isn’t it a good thing that God remembers mercy in wrath? Isn’t it good news that in spite of all of this exposition on wrath and judgment God remembers mercy. You say “Well I just don’t feel it right now, I don’t feel very contrite and remorseful over my sin.” Listen friend. If God has given you understanding, I want to use a term that Spurgeon coined, “Duty faith.” You leave whatever is keeping you from Christ and you come to Him. And I can assure you, He will show Himself strong on your behalf and save you to the uttermost. And save you to the uttermost.

I’ll Be Honest

Reblogged from http://paultheslave.wordpress.com/2014/04/13/flee-from-the-wrath-of-goddon-currin/

1800314_303062369851663_8357895704051844411_n

 

1898041_633657376725945_4094066794982451612_n

10457937_678862388830003_2604474946616502292_n

DELIA AŞIK 

Delia Așik       
Joi, 17 Octombrie 2013 17:33
Delia Așik Alanya, Turcia Mă cheamă Delia și locuiesc în Turcia. Am avut momente când am respins creștinismul, am considerat Islamul o cale, dar în ultimii ani nu mi se părea deloc greșit ca elemente din acestea două să coexiste în viața mea, pe lângă credința în reîncarnare și tot felul de superstiții. Nu prea credeam în nici o carte numită sfântă, nu în totalitate sau în sensul că ar fi de inspirație divină, mi se părea că există o sămânță de adevăr în toate, însă doar existența lui Dumnezeu era sigură pentru mine. Știam că El este, că veghează. Cât despre mine, gândeam că sunt una dintre cele mai bune persoane din lume și El mă aprobă. Îl iubeam pe Dumnezeu, cel puțin așa credeam. Aveam sentimente negative față de oameni îngeneral, îi găseam rău intenționați, bârfitori, invidioși, necinstiți, mincinoși, nerecunoscători, ipocriți dar asta nu mă făcea o persoană mai puțin bună, gândeam eu, căci nu făceam nimănui rău, ba chiar încercam să fac binele. Puteam oferi lucruri materiale, timp, dar singurul lucru pe care nu-l ofeream oamenilor era inima mea.  Nu-mi dădeam seama că sentimentele mele negative îndreptate împotriva oamenilor răneau iubirea lui Dumnezeu.

Într-o zi, pe stradă fiind, mergeam în pas grăbit și am simțit cum obișnuitele sentimente negative din interiorul meu mi-au fost luate, m-am simțit ușurată, le-am observat lipsa. Prin minte îmi trecea: ” Unde ți-e mândria, aroganța? Dar ambiția? Furia? Toate s-au dus !” Mișcările mi s-au încetinit, nu mi-am mai simțit picioarele de la genunchi în jos, parcă pluteam. M-am uitat în jur, simțeam un îndemn să mă uit, să mă uit, să mă uit, de fapt, să văd, să văd, să văd. Totul era schimbat și nemaipomenit de frumos. Nu-mi dădeam seama ce se shimbase , din punct de vedere vizual nu era nimic diferit, strada, copacii, clădirile erau la fel și totuși nimic nu era cum știam, totul era foarte frumos. Am simțit un îndemn să mă uit la oameni. De obicei le ocoleam privirile dar acum simțeam un imbold anume să mă uit în ochii lor și o mare fericire, mă bucuram să-i văd, zâmbeam tuturor, îmi venea să-i îmbrațișez pe toți. Plângeam și mă uitam la oameni cât sunt de frumoși. Am înțeles că de fapt, ei așa sunt, deosebit de frumoși, doar că eu nu avusesem ochi să văd. Toți erau legați între ei prin fire transparente ce porneau din inima fiecăruia. Tot în acea perioadă, acasă fiind, căutând printre canalele TV, am dat de un canal evanghelic în limba engleză. Mi-am zis să ascult puțin, fiind convinsă că orice se va zice voi recunoaște acel subiect, era ca și cum îmi verificam cunoștințele, mă gândeam că orice va zice nu are cum să nu-mi fie familiar. Totuși, predicatorul m-a surprins foarte mult. Ceea ce a spus știam că nu mai auzisem niciodată. A spus ceva, un verset, știu că era un verset, dar nu-mi aduc aminte care, ori despre ce era vorba fiindcă nu am perceput cuvintele dar am înțeles “mesajul”. Ceea ce a spus și vocea lui m-a impresionat foarte mult, mi-am zis “asta e ! “, “cum de nu m-am gândit până acum la asta”. Era ca și cum aș fi găsit răspunsul la toate. Am simțit o caldură în piept și de acolo în tot corpul, m-am întrebat chiar dacă nu m-am îmbrăcat prea gros dar nu mă îmbrăcasem gros, sunt din fire friguroasă și era și toamnă. Căldura era persistentă. Nu m-am mai putut despărți de acel canal. Ascultam ore în șir, deși nu-mi stă în fire, mă plictisesc usor, nu pot viziona mai mult de o jumătate de ora ceva. Până atunci crezusem doar în existența lui Dumnezeu dar în acel moment am înteles că există un Cuvânt al lui Dumnezeu, i-am simțit puterea.

Într-o noapte eram cam tristă, mă gândeam la viața mea și nu înțelegeam de ce mi se întâmplasera anumite lucruri, plângeam și strigam “Doamne, Doamne !”. Strigam așa doar ca să mă liniștesc, cred că li s-a întâmplat multora să zică “Doamne” dar fără să se aștepte efectiv la un răspuns. Cu toate că aveam ochii închiși am simțit cum în cameră și-a făcut apariția o siluetă umană, știam că a venit în mare grabă, ca și cum ar avea o urgență ; nu s-a oprit deloc la nivelul corpului meu, cu aceeași grabă a intrat în el și mi-a îmbrățișat sufletul. Pentru prima dată mi-am simțit sufletul și cum este să fie atins. L-am recunoscut pe Domnul Isus. Când te îmbrățișează un om simți acea atingere doar în anumite puncte, dar această îmbrațișare nu era așa, simțeam că-mi străbate toate celulele, mă topeam de fericire. Abia după, m-am gândit că nu I-am spus nimic. Asta fiindcă în acele momente e imposibil să te gândești la altceva, să vrei altceva, să te gândești că poți vorbi ori să ai nevoie de vorbire. Într-o zi mi-am zis că alții dau Domnului multe lucruri, că eu îi pot da doar gândurile mele. În loc să las nimicurile și grijile să-mi invadeze mintea, mi s-a părut mai potrivit să dau slavă lui Dumnezeu, să-I spun că-L iubesc, nu neapărat doar într-un timp special stabilit pentru rugăciune ci și când făceam altceva, care să nu-mi necesite intelectul, precum treburi casnice, mers pe stradă, înainte de a adormi. Pe când spuneam acele rugăciuni scurte, trebăluind prin casă, am simțit că prin mine trec valuri, ca un râu. Erau valuri înviorătoare, nu mă simțisem atât de vie niciodată, parcă abia atunci trăiam cu adevărat. Îmi curgeau lacrimi, în cantități mari cum nu curg când plangem de obicei. Am simțit că Dumnezeu este viață, iubire, blândețe. Mă cerceta, simțeam că- I aparțin, că Lui îi pasă de toți oricât de mici ar fi. În orașul în care locuiesc nu există biserică. Nu mai fusesem la o biserică de vreo 15 ani. Mă apăsa mai ales faptul că aveam păcate nemărturisite. Credeam că este nevoie de un preot ca să-ți mărturisești păcatele. Pe internet am facut cunoștinta cu o sora pe nume Olimpia. Ea mi-a spus sa-I marturisesc pacatele Domnului Isus. La asta nu mă gândisem, nu știam că poți să-ți mărturisești păcatele direct lui Dumnezeu. Am îngenunchiat, mi-am mărturisit păcatele, am zis “iartă-mă” și atunci s-a întâmplat ceva. Nu mă mai puteam scula de la pământ, nu mă mai puteam opri din a zice “iartă-mă”. Prin corp parcă trecea o furtună. Am înțeles gravitatea păcatului, că este moarte, m-am văzut că sunt doar o mână de țărână, am simțit atotputernicia lui Dumnezeu și că nu am dreptul să nu-L ascult.După aceasta, împreună cu Olimpia, am făcut rugăciunea de primire în inimă a Domnului Isus și am luat hotărârea de a mă boteza. Era 4 August 2012. O soră, Elena, prietenă de-a Olimpiei mi-a scris că voia Domnului este să mă botez peste un an de zile. Când zice cineva așa, ne gândim aproximativ, poate la anul sau peste 10-11 luni dar nu exact un an de zile. Totuși , a fost cum a zis și pe 4 August 2013 m-am botezat. Dupa ce m-am hotărât să mă botez nu aveam idee cum să îndeplinesc aceasta. Mă gândeam chiar să mă duc în România să mă botez. Au venit niște frați și surori din Ankara pe care-i cunoșteam de pe internet. Mi-au făcut cunoștință cu niște surori, aveau adunare pentru femei în limba germană. M-am dus la acea adunare și am aflat că este adunare, tot în case, în limba turcă. Biserica era în alt oraș, la 140 km distanță. M-am dus la biserică, am cerut să fiu botezată. Am început să iau lecții și pe data de 4 August 2013 am mărturisit pe Domnul Isus în apa botezului. După botez, pe drumul spre casă am simțit cum sunt învăluită în pace și un curaj care nu era al meu, venea de la Domnul, de care aveam nevoie fiindcă dimineața plecasem la biserică fără acordul soțului. Frații și surorile din biserică sunt bucuria mea, acolo am găsit iubire, apreciere, simt că sunt privită ca o soră, acceptată și prețuită. M-am gândit la româncele pe care le cunosc aici în Alanya, am luat Evanghelii de la biserică, le voi vizita, le voi vorbi și le voi chema la Hristos. Lucrul cel mai bun pe care-l putem face cu viața noastră este s-o predăm Domnului. Toți oamenii tânjesc după siguranță, dar lumea de care se agață nu are nimic bun să le ofere. Mă rog Domnului să sădească în toți gândul care era în Hristos și să ne desăvârșească în iubire, smerenie, răbdare.

 10530892_10201567757915396_4084697131164897113_n

 

http://ardeleanlogos.wordpress.com/marturii/delia-asik/

10603703_604155403038609_6760284061470920232_n

DRAGĂ FRATE MUSULMAN………….

Dragă frate musulman…   …vreau să-ţi spun de ce am crezut

Cuprins:

1. Introducere

2. Acceptă provocarea Bibliei

3. Ce este credinţa?

4. Un sumar al religiilor lumii

5. Unde este adevărul?

6. Este transmisia protejată o dovadă suficientă?

7. Te duce în cer credinţa în existenţa lui Dumnezeu?

8. Provocarea Coranului pentru cei ce nu sunt musulmani

9. Evidenţa din profeţia biblică

10. Iată adevărul!

11. Despre venirea şi moartea lui Cristos

12. Legea probabilităţii

13. Despre restaurarea Israelului

14. Evreii şi arabii

15. Israel: o profeţie în Coran

16. A terminat-o Dumnezeu cu evreii?

17. Profeţia Bibliei despre înfrângerea alianţelor arabe împotriva Israelului

18.  Despre poarta de răsărit

 19. Despre rezidirea celui de al treilea templu

20. Gog şi Magog (Judecata la viitoarea invazie a musulmanilor din Rusia în Israel)

21.  Despre distrugerea viitoare a Iraqului

22. Profeţia islamică despre Ierusalim

23. Islamul şi războiul

24. Problema dietei

25. Versetul sabiei

  1. Nazismsau greaţă?

27. Creştinismul şi războiul

28. Islamul şi răzbunarea

29. Asculţi tu pe o frecvenţă greşită?

30. Adevăratul război

31. Islamul şi mormonismul (ca sursă de inspiraţie)

32. O altă Evanghelie?

33. Ce este “Evanghelia”?

34. Moartea lui Mohamed

35. Mielul lui Dumnezeu

36. Problema păcatului

37. Scriptura este demnă de încredere

38. Denaturarea Bibliei vs. Denaturarea Coranului

39. Cine denaturează?

40. Cristos şi istoria

41. Este Apusul în favoarea creştinismului?

42. Evidenţe istorice

 43. Istorie creştină

44. A pretins Isus că este Dumnezeu?

45. Ce este cu trinitatea?

46. Evidenţe ştiinţifice din Biblie care nu se găsesc în Coran

    Despre stele

    Orionul

    Despre circuitul apei în natură şi despre vreme

    Despre ştiinţa medicală

47. Evidenţe ştiinţifice în Coran

    Despre crearea omului

    Despre amprentele digitale

    Despre biologie

    Despre pământ şi geologie

    Undele electromagnetice

49. Concluzie (Ce crezi tu?)

50. Poarta cel strâmtă

Notă: Având în vedere cititorii vizaţi, această carte foloseşte un limbaj simplu.   Pentru cititorii musulmani, multe nume au fost traduse în limba arabă.

  1. Introducere

Astăzi peste jumătate din populaţia lumii este sau musulmană sau creştină, având două cărţi de învăţătură  religioasă şi două credinţe separate, dar care învaţă că într-o zi toţi oamenii vor sta înaintea lui Dumnezeu  pentru a fi judecaţi. Fiecare din acestea pretind că ei şi doar ei au adevăratul mesaj de la Dumnezeu. Musulmanii  pretind că Biblia pe care o avem acum este o versiune modificată faţă de original, în timp ce creştinii spun că  Dumnezeu nu va permite niciodată ca “Biblia,” Cuvântul Său, să fie alterată. Cu toate acestea, judecata lui  Dumnezeu care va decide destinul nostru etern – raiul sau iadul – depinde de acceptarea adevărului Său. Islamul  pretinde că drumul spre cer este a-l declara pe Allah ca unicul şi singurul Dumnezeu şi pe Mohamed ca ultimul  mesajer al său către omenire, mesagerul final. Creştinismul pretinde că doar credinţa în răscumpărarea lui Cristos  prin moartea pe cruce, ca ultim act venit de la Dumnezeu, este calea spre cer. Concluzia este că una din aceste  variante este corectă iar cealaltă trebuie să fie greşită. Alegerea corectă ne conduce la eternitatea în cer, iar  cealaltă la eternitatea în iad. Voi împărtăşi cu voi de ce am ajuns eu să cred că alegerea creştină este singura  cale spre cer.

Pentru a înţelege diferenţele ar trebui să petrecem mult timp cercetând argumentele fiecărei părţi. După cum  declară Coranul: “Arătaţi dovada că sunteţi cu adevărat credincioşi.” (Al-Baqarah[2]:112). Biblia pe de altă  parte spune: “Apăraţi-vă pricina, zice Domnul, arătaţi-vă dovezile cele mai tari”, zice Împăratul lui Iacov” (Isaia  41:21). Şi respectând ambele cereri şi în conformitate cu ele, voi reflecta la aceste lucruri şi voi cântări fiecare  pretenţie într-o balanţă ştiinţifică.  Mi-am dedicat câţiva ani studiind fiecare subiect în parte, comparând Biblia cu Coranul, şi acum împărtăşesc  experienţa mea după ce m-am aplecat asupra Bibliei căutând să aflu presupusele modificări de care este  acuzată. Rezultatele acestei comparaţii sunt uimitoare. Cititorii îşi vor îmbogăţi cunoştinţele prin evidenţele  adunate de mine în materie de profeţie, istorie şi ştiinţă.

Materialele vor include o comparaţie între Biblie şi Coran în ce priveşte subiecte, evenimente şi persoane, de  exemplu: Pacea şi Războiul în Islam, Ştiinţa în Biblie şi Coran, Israel şi Naţiunile musulmane în profeţii, Profeţiile în  Coran, Dovezile istorice, manuscriptice, profetice şi arheologice ale Bibliei.  Scopul meu este să scot în evidenţă problemele referitoare la modul în care văd musulmanii credinţa creştină şi  să pun la dispoziţie sute de adevăruri şi de evidenţe care să dovedească musulmanilor că creştinismul este  singura cale.

Trăind 18 ani în Ţara Sfântă, fiind crescut ca musulman, am trăit, am respirat şi am umblat pe cărările islamului,  studiind Coranul şi practicând credinţa. Nădăjduiesc că cititorul va avea o minte şi o inimă deschisă în timp de  citeşte aceste rânduri. Mă rog ca Dumnezeu să deschidă inimile şi minţile să înţelegem mai bine adevărul Său. Fie  ca Dumnezeu să fie cu fiecare din voi în timp ce cugetaţi la aceste lucruri. Lui îi dăm slava, şi Lui ne supunem.

  1. Acceptă provocarea Bibliei

În urmă cu câţiva ani am trecut pe lângă un stand care avea o reclamă: “Acceptă Provocarea Pepsi.” M-am  gândit în mine însumi, “De ce nu, am băut Coke toată viaţa, să văd dacă îmi place mai mult decât asta.” Erau  două pahare cu suc pe masă, fără etichete, nu puteam şti care e care una şi care alta, am gustat din fiecare şi  am ales. A fost o simplă alegere, evident, şi probabil că nu era mare lucru pentru viaţa mea dacă alegeam Pepsi  sau Coke. Pe de altă parte, n-aş fi ştiut niciodată pe care o prefer fără a gusta din amândouă.

Îmi dau seama că această comparaţie nu este nici pe departe cea mai bună, dar nu există un mod mai bun de a  şti dacă Biblia sau Coranul sunt mai bune, decât să gustăm cuvintele fiecăreia. Nu trebuie să le înghiţim, trebuie  doar să le gustăm şi să decidem dacă vrem să le înghiţim sau să le respingem. Într-o zi, o mare dorinţă m-a  făcut să deschid Biblia şi s-o compar cu Coranul, le-am pus una lângă alta şi am început să le studiez. Studiul a  durat multe luni şi Dumnezeu m-a copleşit cu adevărul Său.  Am jurat să nu mă opresc până nu voi afla dacă ele sunt egale, cântărite în balanţa ştiinţifică. A fost singura  cale… am acceptat Provocarea Bibliei. Toată documentarea mea v-o pun la dispoziţie. Vă provoc să acceptaţi  Provocarea Bibliei.

  1. Ce este credinţa?

Indiferent în ce credem, fiecare din noi avem credinţă în cineva sau în ceva care dictează felul în care trăim. În  cazul de faţă, din moment ce atât musulmanii cât şi creştinii cred într-un destin etern (rai sau iad), alegerea pe  care o facem devine cea mai importantă luptă pentru adevăr şi viaţă. Dacă-ţi este frică să citeşti aceste  rânduri, aceasta este poate un indiciu că nu ai o cunoştinţă puternică despre ceea ce crezi. N-ar trebui să te  temi dacă ştii că ceea ce crezi este adevărat.  Pe de altă parte, din acelaşi motiv cineva ar putea să ignore complet acest subiect, gândindu-se că nu  contează ce crede cineva, fiindcă oricum va afla la final ce a fost adevărat. Este alegerea ta, şi nimeni – chiar  Dumnezeu – nu te va forţa, dar dacă greşeşti şi ajungi în chinul veşnic să nu mă acuzi pe mine. Eu mi-am făcut  partea, ţi-am pus în faţă provocarea.

Provocarea Coranului către credinţa iudeo-creştină: În Islam, Coranul spune clar: “Ei spun: ‘Nimeni nu va  intra în paradis dacă nu este evreu sau creştin.’ Acestea sunt poftele lor. Spuneţi: “Arătaţi dovada că sunteţi cu  adevărat credincioşi.” (Al-Baqarah[2]:112).

Provocarea Bibliei: “Apăraţi-vă pricina, zice Domnul, arătaţi-vă dovezile cele mai tari”, zice Împăratul lui Iacov.  “Să le arate, şi să ne spună ce are să se întâmple, care sunt proorociile pe care le-aţi făcut vreodată? Spuneţi,  ca să luăm seama la ele şi să le vedem împlinirea; sau, vestiţi-ne viitorul. Spuneţi-ne ce se va întâmpla mai  târziu, ca să ştim că sunteţi dumnezei, faceţi măcar ceva bun sau rău, ca să vedem şi să privim cu toţii. Iată că  nu sunteţi nimic şi lucrarea voastră este nimic, o scârbă este cine vă alege pe voi.” (Isaia 41:21-24).

Deci, pentru provocarea din ambele cărţi, şi din moment ce amândouă ne încurajează să aducem “dovezi” sau  evidenţe la fiecare pretenţie, voi răspunde la fiecare provocare în parte. Trebuind să fie ascultători de  Dumnezeu, creştinii trebuie să răspundă, să împlinească însărcinarea, să apere credinţa, să lupte lupta credinţei,  adevărata luptă pentru suflete, nu prin sabie, ci prin Cuvânt.

Ni se porunceşte de Dumnezeu să aducem dovezi şi să mărturisim celor pierduţi în întuneric, lumii pe care căutăm  s-o aducem la Cristos. După cum spune Biblia: “Ci sfinţiţi în inimile voastre pe Cristos ca Domn. Fiţi totdeauna  gata să răspundeţi oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi” (1 Petru 3:15).  În Vechiul Testament, Dumnezeu încurajează dezbaterea şi face provocarea: “Veniţi, totuşi, să ne judecăm [să  discutăm unul cu altul], zice Domnul” (Isaia 1:18a).

Amândouă aceste provocări ne arată că nu este nevoie să luăm pietre şi să ne batem, nu este nevoie să ne  aprindem de mânie sau să ne înfuriem. Doar să judecăm împreună, să aducem dovezi fiecare în favoarea părerii  sale.

Biblia afirmă că adevărata credinţă creştină este singura cale spre Dumnezeu, în timp ce Coranul islamului spune  cu totul altceva. Am văzut multe dezbateri pe această temă şi problema cu aceste dezbateri era că nici una din  părţi nu-şi putea exprima în întregime opinia. Timpul era întotdeauna un factor cheie şi discuţiile aprinse îi  întărâtau tot timpul pe musulmanii prea grăbiţi să arunce cu sloganul “Allahu Akbar” (Dumnezeu este cel mai  mare). Dar trebuie să vedem cum este Dumnezeu mare şi nu doar să strigăm asta. Avem nevoie de răbdare,  lăsând la o parte judecăţile pripite.

Concluzia este că una din cele louă părţi (musulmanii sau creştinii) se înşeală, şi că pentru a înţelege  înşelăciunea trebuie să înţelegem natura lui Satan. Biblia ne dă cea mai bună explicaţie despre el, arătând că el a  fost cea mai inteligentă, capabilă şi frumoasă creatură a lui Dumnezeu. El a înşelat 1/3 din îngeri. El i-a înşelat pe  Adam şi Eva. El îi poate înşela şi pe cei aleşi. Nu poţi avea nici o şansă în faţa şiretlicurilor lui dacă nu-L ai pe  Dumnezeu şi Duhul Său în tine. Satan este cel mai bun scamator. El apare ca un „înger de lumină.” El a creat  toată teologia falsă, pretinzând că e Dumnezeu. Biblia îl descrie ca fiind falsul dumnezeu al acestei lumi, cel ce  vrea să stăpânească lumea.

Pe de altă parte Coranul ne dă nişte descrieri diferite ale lui Satan. Coranul îl numeşte “Iblees” care este  creatura de foc “jin,” cuvânt din care trage cuvântul englezesc “genie” sau spiriduş. Musulmanii neagă afirmaţia  Bibliei că diavolul ar fi un înger, dar nu se poate ignora versetul din Coran: “Şi spunând îngerilor să se plece în  faţa lui Adam, toţi s-au plecat cu excepţia lui Iblees (Satan) care a refuzat. El era unul dintre jini” (Al-Kahf  [18][18]:50). Am putea întreba: De ce Dumnezeu, după ce a poruncit doar îngerilor să se plece, să aştepte să  facă acelaşi lucru şi Satan, care – după cum declară Coranul – era un “jin”? Este o referinţă logică la “jini” ca  îngeri căzuţi, nu un alt fel de creaturi de foc, cum spune Coranul în alte versete.

În Coran găsim că diavolii fac muncile lui Solomon la porunca lui Allah. De asemenea găsim că Allah îi protejează,  aşa după cum scrie în Coran: “Şi diverşi diavoli se scufundau pentru el şi făceau alte munci pe lângă asta: şi Noi  îi păzeam” (Alanbya [21]:82). Aceşti diavoli găsim în Coran că erau mesagerii lui Solomon: “El a spus (Solomon):  ‘Voi căpeteniilor! care din voi îmi poate aduce tronul ei [al împărătesei din Seba] înainte ca ei să ajungă aici cu  supunere? Un ifrit al jinilor [diavolilor] a răspuns: “Eu îl voi aduce înaintea ta înainte ca să se sfârşească sfatul:  cu adevărat eu am putere deplină pentru această slujbă şi sunt vrednic de încredere” (Al-Naml [27]:38-39).  Astfel de pretenţii sunt respinse de creştinătate, în nici un loc din Biblie diavolii nu sunt folosiţi să presteze vreo  muncă fizică, mai ales să construiască templul lui Dumnezeu, la care Dumnezeu i-a folosit pe Solomon şi pe  poporul său (poporul ales al lui Dumnezeu). Cea mai interesantă parte a descrierii pe care Coranul o face  diavolilor este în Surah Saba [34]:14, unde Allah declară: “Apoi am decretat moartea lui Solomon, nimic nu le-a  arătat (diavolilor) că este mort până când termitele au ros toiagul pe care se sprijinea corpul său. Şi când a  căzut, diavolii şi-au dat seama că dacă ar fi ştiut…” Interpreţii musulmani spun că Solomon a murit brusc în timp  ce se sprijinea pe toiag. A trecut un an întreg, timp în care trupul lui încă se sprijinea pe toiag. În final, termitele  au ros o parte din toiag, acesta s-a rupt şi Solomon a căzut la pământ. Doar atunci au realizat diavolii că  Solomon era mort. Şi noi întrebăm: Ce au făcut slujitorii lui Solomon, soţiile lui şi armata în timp ce el era mort  sprijinit pe toiagul său timp de un an? Învăţaţii musulmani au concluzionat că demonii sunt fiinţe nătângi a căror  principală lucrare este de a şopti la urechile oamenilor îndemnuri de a păcătui, o descriere diferită de a Bibliei,  care ne avertizează că demonii sunt îngeri căzuţi, în stare să amestece un ciorchine de adevăruri cu o mână de  minciuni, destul cât să provoace moarte.

Jamal Badawi, un binecunoscut apologet musulman în dezbaterile cu creştinii acuză întotdeauna că conceptul  Trinităţii din creştinism se trage din credinţele păgâne antice, de exemplu mithraismul [1]. Ceea ce dl.Badawi  ignoră să spună este că ideea trinităţilor păgâne nu se trage de la Persani, Romani sau alt imperiu antic, ci  tocmai de la relatarea căderii omului în grădina Edenului. Satan l-a sfidat pe Dumnezeu şi i-a înşelat pe Adam şi  Eva. El a luat forma unei false trinităţi – Satan, viitorul Antihrist (Al-Maseeh Al-Dajal), şi Proorocul mincinos. Cea  dintâi profeţie din Biblie s-a referit chiar la acest subiect. În Geneza 3:15 a fost arătată judecata lui Dumnezeu:  “Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei  zdrobi călcâiul.” În această profeţie găsim promisiunea naşterii din fecioară a lui Cristos (sămânţa ei). Femeia era  Eva şi sămânţa ei era Cristos din moment ce Cristos nu este sămânţa lui Adam, El neavând un tată uman.  Aceasta este prima profeţie din Biblie referitoare la venirea lui Cristos. Ea prevedea răstignirea lui Cristos când  Satan avea “să-I zdrobească călcâiul” prin străpungerea mâinilor şi picioarelor (călcâielor) Sale. Profeţia îl  prezintă de asemenea pe Antihrist ca sămânţa lui Satan. După cum Cristos, fiul Mariei, era în mod unic “sămânţa  femeii,” într-un fel tainic Antihrist va fi “sămânţa” lui Satan. Cristos va zdrobi până la urmă capul lui Satan  manifestat în chip trupesc în Antihrist. Antihristul va fi sămânţa lui Satan.

Trinităţile false şi dumnezeii falşi au fost introduşi prin veacuri de către Satan într-un efort de a ascunde  adevărul. El este înşelătorul viclean care îl va prezenta la urmă pe fiul său, pe Antihrist, acela care se va angaja  în cea mai mare misiune de înşelare – de a-l face pe om să se închine lui Satan şi de a se declara pe sine  Dumnezeu al omului.

În timp ce toate religiile false cred că diavolii sunt simple fiinţe care încurajează păcatul şi discordia, Biblia le  dezvăluie ca fiinţe inteligente care nu încetează să promoveze scopurile lui Satan în bătălia reală dintre Satan şi  Dumnezeu, o bătălie despre care nici nu se aminteşte în multe religii false. Deşi noi nu conştientizăm această  bătălie, Dumnezeu în Biblie ne avertizează: “Noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva  căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii  care sunt în locurile cereşti” (Efes.6:12). Biblia îl descrie pe Satan ca “stăpânitorul întunericului,” “tatăl  minciunii,” şi “stăpânitorul lumii acesteia.” El îl imită pe adevăratul Dumnezeu. La urmă el se va manifesta în  trupul lui Antihrist pentru a conduce pământul pentru un timp. El va fi reprezentat de proorocul mincinos.  Trinitatea falsă (Satan, Antihrist, Proorocul mincinos) este o înscenare amăgitoare pusă la cale de Satan pentru  a imita pe adevăratul Dumnezeu şi a-l atrage pe om să se închine Satanei, gândind că-L urmează pe Dumnezeu.

Această imitare este de la începuturi, când Satan s-a înălţat să fie mai mare decât Dumnezeu: “Mă voi sui pe  vârful norilor, voi fi ca Cel Preaînalt” (Isaia 14:14). Biblia arată în mod clar că Satan este o imitaţie, un impostor,  el pretinde că este Dumnezeul cel Preaânalt. Dacă el face acest lucru azi, prin ce sistem religios lucrează oare,  şi pe cine credeţi că minte?

Biblia arată nişte nume opuse Dumnezeului adevărat, şi le atribuie lui Antihrist. Cristos este numit “Adevărul,” în  timp ce Antihristul este numit “Minciuna.” Cristos este numit “Cel sfânt,” în timp ce Antihristul este numit “Cel  nelegiuit.” Cristos este numit “Fiul lui Dumnezeu,” în timp ce Antihristul este numit “fiul pierzării.” Cristos este  numit “taina evlaviei,” în timp ce Antihristul este numit “taina nelegiuirii.” Dumnezeu îi permite celui rău să  continue, deşi ar putea să-l distrugă. Biblia ne învaţă că în final Isus Cristos îl va nimici pe fiul pierzării, fiul lui  Satan – Antihristul, “şi-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale.” Tactica principală a lui Satan în nimicirea planului lui  Dumnezeu este aceea de a falsifica profeţiile biblice referitoare la venirea lui Cristos. În decursul veacurilor,  Satan a încercat să distrugă planul lui Dumnezeu prin arderea, interzicerea şi discreditarea Bibliei, cât şi prin  prigonirea creştinilor şi a evreilor. El a introdus doctrine false, cărţi false şi profeţi falşi. Ascunderea Adevărului lui  Dumnezeu sub minciuni a fost una din sarcinile principale ale lui şi ale demonilor săi. Până la urmă, Satan a fost  întotdeauna înfrânt în misiunea sa de a distruge şi a cuceri, fiindcă planul lui Dumnezeu este indestructibil.

Dumnezeu ne avertizează de multe ori în Biblie în legătură cu Satan şi lucrările lui:  “Împăratul va face ce va voi; se va înălţa, se va slăvi mai presus de toţi dumnezeii, şi va spune lucrurinemaiauzite împotriva Dumnezeului dumnezeilor; şi va propăşi până va trece mânia, căci ce este hotărât se va  împlini” (Daniel 11:36). Voia lui Antihrist este voia tatălui său (tatăl minciunii sau diavolul), în timp ce voia lui  Cristos este voia Tatălui Său (Dumnezeul adevărului). Misterul naturii lui Dumnezeu este prezentat în Biblie. El  este Un Dumnezeu în Sfânta Trinitate: “Ascultă, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn.”  Caracteristica de unitate a lui Dumnezeu este sprijinită atât de Vechiul cât şi de Noul Testament.

Când Ilie a fost faţă în faţă cu preoţii lui Baal, s-a ridicat în faţa poporului şi a strigat, “Până când vreţi să  şchiopătaţi de amândouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeţi după El; iar dacă este Baal, mergeţi  după Baal!” (1 Împăraţi 18:21). Ilie a câştigat bătălia pentru că era de partea lui Dumnezeu. Profeţii falşi care  sunt de partea lui Satan îşi pierd viaţa şi sufletul pentru veci. Atunci Dumnezeu a trimis foc din cer care a mistuit  jertfa de pe altar. Rugăciunea lui Ilie am rostit-o şi eu: “O, Doamne, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov.”  Dumnezeu ne descoperă adevărul, doar să-L întrebăm şi să spunem, “O, Doamne, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi  Iacov, descoperă-mi te rog adevărul!” El este Dumnezeul cel drept şi credincios.

 Mai multe materiale pentru Theophilos  şi cărţi electronice găsiţi pe Internet la:     www.theophilos.3x.ro

CONTINUA AICI SI DRAGĂ FRATE MUSULMAN10406518_474635952682553_2690198186719503512_n

 

10614128_683379128378329_4786446155937191454_n


The Rapture

 


The word rapture is taken from the Latin verb (rapere) which is used in the Latin Bible in 1 Thess. 4:17. The English meaning is “to be seized” or “to be caught up”.

The Rapture refers to an event which will mark the end of the Church Age and which will be an occasion of great joy to Christian believers. All believers, both those who have died and those who are alive at the time, will be taken up to meet Jesus Christ, who will have returned to “the air”, earth’s atmosphere. Then, the Christians and the Lord Jesus will return to heaven together. At the time of the Rapture, Christ will not set foot on earth; and He will be visible only to believers. READ 1 Thess. 4:17; Acts 1:11.

The Rapture is to be distinguished from the Second Advent of Christ. While the Rapture sets the stage for the Second Coming, these are two separate events. A chart giving comparisons between these two future appearances of Christ is found in a later section of this article.

There has been controversy for many generations concerning the timing of the final events in human history. The position held by the majority of categorical and fundamental Bible teachers is as follows:

* We are presently in the dispensation known as the Church Age, and we do not know when this age will end.

* The Rapture will occur at the end of the Church Age; and the day of the Rapture will be the first day of the sever-year period known as the Great Tribulation.

* The Second Coming of Christ will occur on the last day of the Tribulation period and will usher in the thousand-year reign of Jesus Christ.

The statements above are part of a position, or viewpoint, concerning the chronology of the final events of human history, a doctrinal concept known as the Pre-Tribulation Rapture / Pre-Millennium Tribulation view. There are several other schools of though among Christian scholars; and this article does not attempt to sort out the differences in these viewpoints categorically.

The study of the various points of view, and an examination of the proofs that the Pre-Tribulation/Pre-Millennial position is the correct one, is indeed a fascinating study. But the students needs considerable background to handle such research, including a thorough knowledge of general prophecy, a good general orientation to the whole Bible, and a lot of practice in tracing threads of logic through interwoven networks of Bible doctrine. For the time being we will settle for …

A Description of the Rapture

The Rapture was promised by the Lord Jesus Christ just before His crucifixion, John 14:1-3. At the Rapture, He keeps His promise and fulfills the prophecy. The Rapture completes the Redemption of the body because the believer receives a resurrection body at that time, Phil. 3:20,21; 1 John 3:1,2. It would be useful at this point to read the description of the Rapture in 1 Cor. 15:51-53 and then to note the comments below concerning the terminology used.

mystery — a doctrine “hidden” from the Old Testament saints. The Rapture is pertinent only to the Church Age and was never revealed to believers living before the beginning of the Church Age.

we shall not all sleep — i.e., there will be some believers alive at the time of the Rapture.

we shall all be changed – refers to the resurrection body.

in a moment, in the twinkling of an eye — a reference to the time element. The Rapture is not a long, drawn out process of evacuation. We will be with Christ instantly.

the dead shall be raised incorruptible — the resurrection body does not include the decay and corruption of sin and death.

we shall all be changed — another reference to the new physical body and new personal attributes associated with the resurrection body.

this corruptible must put on incorruption -the most important feature of the resurrection body is that there will be no Sin Nature.

this mortal must put on immortality — the believer will not die but will receive an immortal body.

The dead in Christ (believers who have died previous to the Rapture) will be raised first. Then, those who are still alive will be taken up. 1 Thess. 4:16,17.

The Rapture is a rendezvous for living and dead Christians. Confidence in the Rapture is based on the resurrection of Jesus Christ, 1 Thess. 4:18.

In principle, the Lord Jesus Christ is the “first fruits” of the believer, as noted in 1 Cor. 15:20-23. Read this passage first, then note the following comments:

firstfruits — pictures the resurrection of Christ which is a guarantee of our bodily resurrection.

by man came death — through Adam came spiritual death with the end result of physical death for every human.

by man came also the resurrection — by Jesus Christ, in His humanity, came spiritual resurrection (salvation) followed by physical resurrection, Phil. 3:21.

The word “hope”, translated from the Greek word elpiV (elpis), meaning “confidence”, is a technical designation for the Rapture in at least three Bible passages, including:

* The living hope, 1 Peter 1:3

* The blessed hope, Titus 2:13

* The purifying hope, 1 John 3:3

The Rapture takes the sting out of death, 1 Cor. 15:54-56. Therefore, the Rapture removes the despair of bereavement, 1 Thess. 4:13-18. This confidence in the Rapture comes through the obtaining of wisdom, discernment, and knowledge of the Plan of God, Job 19:25-27. The edified believer has confidence. The result is blessing, peace, a relaxed mental attitude, and stability.

The believer has a “reservation” in heaven, 1 Peter 1:4; Eph. 2:6. The Rapture takes the believer to the “mansion” which Christ has prepared in advance, John 14.

The testing which the believer and the Church endure during the Church Age is terminated with the Rapture. The Body of Christ is no longer a target of Satan in spiritual warfare.

It is not known, and cannot be predicted, when the Rapture will occur. Nevertheless, the Bible directs us to pursue certain activities while waiting for the Rapture. These are given in the last section of this article. Meanwhile, take a look at …

What to do While Waiting for the Rapture

Stay in Fellowship. “And now, little children, abide in Him; that when He shall appear, we may have confidence and not be ashamed before Him at His coming.” 1 John 2:28

Employ the Faith-Rest techniques. “Now we beseech you, brethren, concerning the coming of our Lord Jesus Christ, and by our gathering together unto him, that ye be not soon shaken in mind, or be troubled, neither by spirit, nor by word, nor by forged letters as from us, as that day of Christ is at hand.” 2 Thess. 2:1,2

Have Confidence. “Being confident of this very things, that He which hath begun a good work in you will perform it until the day of Jesus Christ.” Phil. 1:6

Have Patience. “Be patient, therefore, unto the coming of the Lord…” James 5:7

Grow in Christ by continuing to be edified. “…be ye also patient, stablish your hearts, for the coming of the Lord draweth nigh.” James 5:8 See also Isaiah 33:4 and 2 Tim. 2:15

Contrasts Between the Rapture and the Second Coming of Christ

 

The Rapture

The Second Coming of Christ

Only believers see Christ. The Rapture is private. Heb. 9:28; Acts 1:11

Every eye shall see Him. The Second Coming of Christ is public. Rev. 1:7

Christ meets believers in the air, 1 Thess. 4:17

Christ sets foot on the Mount of Olives,Zech. 14:4

Believers are taken off the earth, John 14:3

At the Second Coming, unbelievers are taken off the earth, Mt. 24:37f

Believers go to heaven, 1 Thess. 4:17

At the Second Coming, believers come back to earth with Christ, 1 Thess. 3:13; Col. 3:4;, 2 Thess 4:13; Zech. 14:5

There is no timetable for the Rapture

The Second Coming is seven years after the Rapture, Matt. 24:29-30

Believers are rewarded. 1 Cor. 3:11-15; Rev. 22:12

Unbelievers are judged at the Second Coming; the Baptism of Fire takes place, Matt. 25:31,32,46

The Rapture is a source of comfort to the believer, 1 Thess. 4:18

The Second Coming of Christ is a source of terror for the unbeliever, Rev. 6:15-17

There are no changes in nature associated with the Rapture

There are many changes in nature associated with the Second Coming, Isa. 35

The world is not judged at the Rapture.

The people of the world are judged at the Second Coming, Jude 15]

The Rapture is a mystery of the Church Age, 1 Cor. 15:51

The Second Coming is the subject of extensive prophecy in the Old Testament.

The unconditional covenants such as those with Abraham and David are not fulfilled at the Rapture.

The covenants are fulfilled at the Second Coming; Israel inherits her possessions.

There is no dealing with Satan or demons at the Rapture.

At the Second Coming, Satan is bound for a thousand years, Rev. 20:2

 10557354_683379195044989_6292553145516781953_n

10394000_10203780643708604_1166513728202641874_n

To God Be the Glory
“Not unto us, O LORD, not unto us, but unto thy name give glory, for thy mercy, and for thy truth’s sake.” (Psalm 115:1)

One of the great words of the Bible is the word “glory,” and it should be evident that glory belongs to God, not man. Indeed, the very “heavens declare the glory of God” (Psalm 19:1). Not only do the heavens declare His glory, but “his glory [is] above the heavens” (113:4), and “the glory of the LORD shall endure for ever” (104:31). In heaven the mighty hosts of angels “give unto the LORD the glory due unto his name” (29:2).

10514715_799192590102954_1986697224673957720_n

 It is thus singularly inappropriate for God’s servants on Earth to seek glory for themselves. “Thus saith the LORD, Let not the wise man glory in his wisdom, neither let the mighty man glory in his might, let not the rich man glory in his riches: But let him that glorieth glory in this, that he understandeth and knoweth me, that I am the LORD which exercise lovingkindness, judgment, and righteousness, in the earth: for in these things I delight, saith the LORD” (Jeremiah 9:23-24).

 10533688_298682580291762_3819741293770557251_n

This Old Testament exhortation is echoed in the New. “God hath chosen the foolish things of the world to confound the wise; and God hath chosen the weak things of the world to confound the things which are mighty; . . . That no flesh should glory in his presence. But of him are ye in Christ Jesus, who of God is made unto us wisdom, and righteousness, and sanctification, and redemption: That, according as it is written, He that glorieth, let him glory in the Lord” (1 Corinthians 1:27, 29-31).10365913_661204740616025_5603482130155957850_n

 10437779_10201269566421042_4173774092108314192_n

As our text reminds us, God manifests His glory to us today in both mercy and truth, mercifully saving us in Christ, who is Himself God’s truth (John 14:6). Thus, in Christ “mercy and truth are met together” (Psalm 85:10), and we shall “praise thy name for thy lovingkindness [same word as ‘mercy’] and for thy truth” (Psalm 138:2). HMMicr-home2

 936093_798451633510383_3117550482371943847_n

 

 10520092_678058245577084_1926019103574410695_n10414901_670321239684118_8692791826124245789_n

What is the Rapture and when will it occur?

“Rapture” is a term used by Christians to explain an event described by the Apostle Paul who wrote: “But we do not want you to be uninformed, brothers, about those who are asleep, that you may not grieve as others do who have no hope. For since we believe that Jesus died and rose again, even so, through Jesus, God will bring with him those who have fallen asleep. For this we declare to you by a word from the Lord, that we who are alive, who are left until the coming of the Lord, will not precede those who have fallen asleep. For the Lord himself will descend from heaven with a cry of command, with the voice of an archangel, and with the sound of the trumpet of God. And the dead in Christ will rise first.Then we who are alive, who are left, will be caught up together with them in the clouds to meet the Lord in the air, and so we will always be with the Lord. Therefore encourage one another with these words” (1 Thessalonians 4:13–18, emphasis added).

The Greek term meaning “caught up” is harpazo, which means to seize suddenly or snatch. In Latin the word is rapio, which means to seize and carry away; it is from this Latin word that the term “rapture” comes.

Paul teaches that Christ will come at some future point in time for those who belong to Him. Those who are the “dead in Christ” will experience their resurrection first and be gifted with glorified bodies when He comes. Those believers in Christ who are alive at that time will then be instantly transformed from their earthly state to their eternal state, and will not experience death. Instead, they will be caught up to be with all those who have previously gone on to be with the Lord and be transferred to heaven. Paul speaks about this generation of believers who will not taste death when he says, “Behold! I tell you a mystery. We shall not all sleep, but we shall all be changed” (1 Corinthians 15:51).

There is no debate among Bible scholars as to whether there will be a rapture, but much discussion has occurred over when the rapture will occur. There have been five main theories put forward as to the timing of the rapture and they all surround what is known in prophetic biblical teaching as the “tribulation” period, which is mentioned by Christ in Matthew 24 and described in great detail in Revelation 4—19. The five hypotheses are:

1. Post-tribulation – believers are raptured at the end of the tribulation period, when Christ returns in judgment (cf. Revelation 19).
2. Pre-wrath – believers are caught up somewhere between the sixth and seventh seals described in Revelation.
3. Mid-tribulation – living believers are taken in the middle of the tribulation period.
4. Partial rapture – only faithful believers are taken to be with Christ at the beginning of the tribulation, with unfaithful Christians being left to endure it.
5. Pre-tribulation – believers are caught up to be with Christ before the tribulation begins.

Before any arguments are given to support one of these positions, it should first be understood that sincere and learned believers can be found holding to each one of these theories. However, when Scripture is examined as a whole, the pre-tribulation rapture position appears to have the most biblical evidence in its favor.

The pre-tribulation view states that, at present, all believers are living in the Church age, which has no specified time period given to it in Scripture. At some point in the future, Christ will return for His Bride, the Church, and evacuate believers from earth before the start of a seven-year period in which God will pour out His wrath on an unbelieving world. The tribulation will climax with the bodily return of Christ, after which He will establish a perfect reign that lasts 1,000 years. Once that reign has concluded and one final rebellion crushed, God creates a new heaven and earth and the eternal state begins.

The pre-tribulation rapture position holds that just as Jesus had two aspects to His first coming – suffering and glory – there will be two aspects to His second coming: love and judgment. But what biblical evidence is there to support such a position?

First, the tribulation period described in Scripture is a time specifically set aside by God to once again deal with Israel in particular, and as such, it does not concern the Church. Of it, the prophet Jeremiah said: “Alas! That day is so great there is none like it; it is a time of distress for Jacob; yet he shall be saved out of it” (Jeremiah 30:7, emphasis added). Daniel, who was given the prophetic timetable of the end times, records the vision given him this way: “Seventy weeks are decreed about your people and your holy city, to finish the transgression, to put an end to sin, and to atone for iniquity, to bring in everlasting righteousness, to seal both vision and prophet, and to anoint a most holy place” (Daniel 9:24, emphasis added).

These two Old Testament statements match up perfectly with the revelation given to John the Apostle. In chapters 1—3 of Revelation, the Church is named or referred to 19 times; however, in chapter 4, John is told: “Come up here, and I will show you what must take place after this” (Revelation 4:1). From chapter 4 to chapter 19, which covers in detail the future tribulation period, the Church is never referenced. Commencing with Christ’s return in chapter 19 and ending with chapter 22, the Church is once again mentioned 7 more times, and it is only in reference with the Church returning with Christ, not being caught up to be with Him. Paul confirms this when he writes about the rapture: “so that he may establish your hearts blameless in holiness before our God and Father, at the coming of our Lord Jesus with all his saints [those who have already died]” (1 Thessalonians 3:13, emphasis added).

This makes sense as the Church is referred to in Scripture as the Bride of Christ – those who He has rescued and saved from wrath and punishment. In fact, about this, Paul says: “For they themselves report concerning us the kind of reception we had among you, and how you turned to God from idols to serve the living and true God, and to wait for his Son from heaven, whom he raised from the dead, Jesus who delivers us from the wrath to come” (1 Thessalonians 1:9-10, emphasis added). Later in 1 Thessalonians, Paul says: For God has not destined us [the Church] for wrath, but to obtain salvation through our Lord Jesus Christ” (1 Thessalonians 5:9, emphasis added).

The imagery of the Jewish wedding ritual is on full display in the end times and rapture event, when Christ comes to claim His Bride. Jewish marriage contracts were binding, with the parents usually arranging the marriage (choosing the bride) and the Father or the groom paying a bridal price or dowry for the bride, which also included various gifts. The betrothal then occurred, where the bride and groom both gave gifts to each other. This wedding imagery portrays what Christ has done for us. The Father has selected/chosen (elected) a Bride for His Son. The Son has paid the ultimate price for His Bride and has secured her forever. He has also given gifts to His Bride (spiritual gifts) and is now preparing for the wedding.

After the betrothal, the groom would return to his father’s house to prepare a house and wedding chamber for his bride. He would return for his bride at an unexpected moment, so the bride had to be ready constantly. When he returned, he would take his bride back to his father’s house to the chamber he had prepared. He and his wife would then stay there for seven days. When they emerged, a great wedding feast would occur. Jesus alludes to this series of events when He told His disciples, “And if I go and prepare a place for you, I will come again and will take you to myself, that where I am you may be also” (John 14:3).

This imagery dovetails perfectly with the events described by the prophet Daniel. The Bride of Christ will be taken away for seven years (the 70th week of Daniel, which corresponds to the tribulation period), and after that Christ and His Bride will return to earth so that Christ may set up His kingdom amidst a great celebration.

The New Testament never portrays the Bride of Christ (the Church) ever experiencing the wrath of God. Instead, Jesus tells His followers to escape what is to come: “But watch yourselves lest your hearts be weighed down with dissipation and drunkenness and cares of this life, and that day come upon you suddenly like a trap. For it will come upon all who dwell on the face of the whole earth. But stay awake at all times, praying that you may have strength to escape all these things that are going to take place, and to stand before the Son of Man” (Luke 21:34–36, emphasis added).

In the book of Revelation, Christ tells the faithful church at Philadelphia that “Because you have kept my word about patient endurance, I will keep you from the hour of trial that is coming on the whole world, to try those who dwell on the earth” (Revelation 3:10, emphasis added). The Greek words translated “keep from,” tereo and ek mean to “guard out of.” The faithful church of Philadelphia is a type of the faithful, true believing Church which will be present during the days before the Tribulation and be removed before it begins. Clearly one cannot be “kept from” something that they are called upon to endure.

Believers are not only Christ’s Bride, but also God’s ambassadors here on earth. Paul confirms this fact when he says: “Therefore, we are ambassadors for Christ, God making his appeal through us. We implore you on behalf of Christ, be reconciled to God” (2 Corinthians 5:20). In biblical times (and currently today as well), ambassadors were recalled when it was time to make war upon an enemy.

The absence of the Church after the rapture leads to the breakout of lawlessness and the unveiling of the Antichrist. Paul discusses this truth when he writes: “Let no one deceive you in any way. For that day will not come, unless the rebellion comes first, and the man of lawlessness is revealed, the son of destruction, who opposes and exalts himself against every so-called god or object of worship, so that he takes his seat in the temple of God, proclaiming himself to be God. Do you not remember that when I was still with you I told you these things? And you know what is restraining him now so that he may be revealed in his time. For the mystery of lawlessness is already at work. Only he who now restrains it will do so until he is out of the way” (2 Thessalonians 2:3–7, emphasis added). When all the possibilities are examined, only the absence of the Church adequately explains the “he” who is taken out of the way so that lawlessness may be given full reign upon the earth.

One last piece of biblical evidence that supports a pre-tribulation rapture is the sheep and goats judgment, which occurs immediately after Christ’s return, described by Jesus: “When the Son of Man comes in his glory, and all the angels with him, then he will sit on his glorious throne. Before him will be gathered all the nations, and he will separate people one from another as a shepherd separates the sheep from the goats. And he will place the sheep on his right, but the goats on the left. Then the King will say to those on his right, ‘Come, you who are blessed by my Father, inherit the kingdom prepared for you from the foundation of the world'” (Matthew 25:31-34). If all Christians were raptured when Christ descended in judgment (cf. Revelation 19), there would be no “sheep” left on the earth to separate from the goats. But there would be believers on the earth if a rapture had occurred 7+ years beforehand.

Some have tried to say that a pre-tribulation rapture is a relatively new teaching of the Church, and therefore should be dismissed. However, such is not the case. A sermon that has survived from Ephraem the Syrian (306-373 AD), fully describes a pre-tribulation rapture: “All the saints and elect of God are gathered, prior to the tribulation that is to come, and are taken to the Lord lest they see the confusion that is to overwhelm the world because of our sins.”

So in conclusion, there is no debate of whether or not a rapture will occur; the Bible is clear on that question. As to when the rapture will take place, no one knows the exact timing of the event. Jesus confirms this in Luke when He says, “You also must be ready, for the Son of Man is coming at an hour you do not expect” (Luke 12:40).

This simple statement also validates the pre-tribulation rapture position. If Christ came at any time for His Church other than before the tribulation, the Church would obviously expect His coming. The events recorded in Christ’s Olivet discourse (Matthew 24) and in the book of Revelation would be hard to miss. The presence of the Antichrist, the tribulation, and all the global celestial occurrences prophesied to occur would signal to all believers alive at that time that Christ’s return was near.

But instead, Jesus says He’ll come at a time when no one thinks He will. This concept of imminence sends a message to the Church to keep herself ready at all times, living in a way that glorifies God. Further, this truth produces thankfulness and comfort for all believers, which is how Paul ends his remarks concerning the rapture: “Therefore encourage one another with these words” (1 Thessalonians 4:18).
http://www.compellingtruth.org/what-is-the-rapture.html#ixzz39wOos0Ql

 10550864_683351338381108_8921730945375002266_n

Related Truth:

What are the signs of the end times?

What is going to happen in the end times?

What is the end times tribulation?

What is the importance of the second coming of Jesus Christ?

When will the resurrection occur?

Return to:
Truth about the End Times

Read more:http://www.compellingtruth.org/what-is-the-rapture.html#ixzz39xfMuuFy

 

156004_680648485318060_180752359022731605_n

 

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 120 other followers

%d bloggers like this: