Feeds:
Posts
Comments

10288750_863352377015881_5705337765264049462_n (1)

10365913_661204740616025_5603482130155957850_n

Vis de Tată

Visul de Tată al lui Dumnezeu,
Este ca noi, cei credincioşi să ducem
Cuvântul Lui. Că-i grec, că e iudeu,
Că-i religios sau că este ateu,
Noi la Cristos pe oameni să-i conducem.

Expresia caracterului cel Sfânt
Al Tatălui, ni se arată-n Lege,
Prin ea vedem ce-i omul pe pământ,
Un nestatornic! Dar prin legământ,
Vrea Dumnezeu pe veci să îl dezlege.

Până când omul nu îşi vede starea
De păcătos, de răzvrătit, mă-ntreb:
Cum o să ceară Tatălui iertare,
Când viaţa lui corectă i se pare
Şi cum va sta pe muntele Horeb?

Dar Dumnezeu în marea-i bunătate,
A prevăzut declinul şi-a gândit,
Un plan de mântuire care poate,
Să pună-n om un dor de libertate,
Dorinţa-acerbă de-a fi mântuit.

Gândeşte-te serios prieten, frate,
Dac-al tău vis a fost, este Cristos!
De-ai acceptat convenţii idolatre
Şi L-ai respins, să ştii că Domnul poate,
Să dea iertare-oricărui păcătos.

Caută deci să duci lupta cea bună
Şi conştiinţa să-ţi păstrezi curată,
Tu pentru cer comorile adună
Căci vei primi răsplată o cunună 
Ce nu se veştejeşte niciodată.

Sfinţirea e credinţa la prezent!
Fără sfinţire, nu-i glorificare!
Victorie ai de ai încredinţare,
Că viaţa ta nu este o-ntâmplare,
Că ai un Domn ce-I viu şi-omnipotent.

De-aceea azi dacă auzi Cuvântul
Şi nu eşti încă fiu de Împărat,
Te pocăieşte, ia-ţi spre cer avântul,
Căci brazda îşi revendică pământul,
Dar cel născut din nou, va fii-nălţat.

Răsplata Evangeliei…o planetă,
Pe care să trăiască-n armonie
Fiice şi fii….Să fim toţi o ştafetă,
Lumină pentru naţia procletă
Şi un drumeag ce duce-n veşnicie.

27/07/14, Barcelona-

LUCICA BOLTASU

 

10401921_661204727282693_4519812644865832661_n

10517512_704819122900677_7241317741141837312_n

10402577_660174367385729_4548968849662281059_n

Laudă lui Dumnezeu!

Nu eu sunt cel care adună
Pe cei pierduţi, ci Dumnezeu!
Eu răspândesc Vestea cea Bună
Şi vreau ca orice om să spună
De Harul Lui, în dreptul său!

1924334_536746493118556_6472063151317740725_n

Nu eu schimb inima de piatră,
Lucrarea-aceasta n-o fac eu!
Eu pot să spun că am un Tată,
Ce nu mă lasă niciodată
Şi-Acela este Dumnezeu!

10309342_665093506893815_8798517360683158020_n

Nu eu dau binecuvântare
Şi nici viaţa pe pământ!
Tot ce există azi sub soare,
Este creaţia Celui care
Făcut-a totul, prin Cuvânt!

10353623_660174387385727_905549846847893652_n

Nu eu, nu eu am merit Tată,
Ci Tu, Cel veşnic, Cel ce Eşti!
Îţi mulţumesc încă o dată…
Iubirea Ta nemăsurată,
Îmi spune cât mă preţuieşti.10380893_536741193119086_1570186718377776507_n

Nu eu sunt centrul existenţei,
Chiar dacă lumea spune-aşa!
Atribui totul omniscienţei,
Lui Dumnzeu şi-omnipotenţei,
Ce-a modelat fiinţa mea.
10384761_536743346452204_8380944642754294069_n
Doar El Saddai, merită slava,
El Elohim, Yehova Iire!
Sunt trecător, sunt ca otava,
Dar Tatălui voi spune Ava,
Când voi pleca-n nemărginire.

10355722_767940926601319_4201343088365573571_n

Yehova Shalom, pacea-Ţi sfântă
Îmi dă tărie-mi dă avânt,
De-aceea inima îmi cântă
Şi cu putere ea cuvântă,
Spunând de har şi legământ.

10553596_536742996452239_6126652405406570914_n

Şi de-oi pleca cândva Acasă,
Voi ştii că Te-oi vedea Isus!
La Marea Nuntă-om sta la masă,
Tu, Mire Sfânt, cu-a Ta Mireasă,
Ne-om bucura nespus, nespus!

10408605_811732775538027_1956959810096808355_n

LUCICA BOLTASU 25/07/14, Barcelona- 

 

2012_interesting_tree-500x332

Voia Domnului

În tot ce sunt văd binecuvântare,
Chiar şi atunci când viaţa pare grea,
Căci nu e zi lăsată la-ntâmplare
De Dumnezeu şi tot ce e sub soare,
Îşi are rostul doar prin voia Sa.

Că sunt urcuşuri, că mă cobor, El ştie,
De-aceea ochii mi-i ridic spre zări,
În încercări, gândesc la veşnicie
Şi mă-ntăresc, Fiinţa Lui e vie,
Căci mă veghează şi îmi dă puteri.

Când cei mai mulţi şoptesc că sunt blesteme,
Atunci când rana sapă-n trupul meu,
Eu le răspund că nicicând nu m-oi teme,
Că tot ce-i pe pământ are o vreme
Şi-un rost ce-l ştie numai Dumnezeu.

Doar El, Preasfântul ştie ce lucrare,
Ce rol ne-a dat şi ce valoare-avem,
De-aceea-accept această prelucrare,
Căci transformarea-ntotdeauna doare,
Mă-ncred în El, mă-ncred şi nu mă tem!

Ce-i ne-nţeles de om, e-o provocare…
Cel credincios se-ncrede-n Dumnezeu,
Dar cei mai mulţi vorbesc cu-apostrofare
Şi nu găsesc cuvânt de-mbărbătare
Pentru sărmanul ce-a ajuns la greu.

Cunosc că nu-i nimic în omenire
Găsit curat, de-aceea Dumnezeu,
În planul Său perfect de mântuire,
Alege oameni înspre şlefuire
Şi-i modelează după placul Său.

LUCICA BOLTASU  26/07/14, Barcelona-

1466257_611931475539813_191000278_n

 IN CAUTARE DE LOC DE MUNCA?: 

 

 

 

https://www.facebook.com/photo.phv=556288864483215&set=vb.100003063187200&type=2&theater

 

MAMA 

de

Vasile Militaru


A venit aseara mama, din satucu-i de departe,
Sa mai vada pe fecioru-i, astazi “domn cu multa carte”!

A batut sfios la usa, grabnic i-am iesit in prag;
Ni s-a umezit privirea de iubire si de drag;

Sarutandu-i mana dreapta, ea m-a strans la piept, duioasa,
Si-ntreband-o cate toate, am intrat apoi in casa.

Inauntrul casei mele, -cata bruma-am adunat,
Da prilej bietei batrane sa se creada-ntr-un palat:
Nu-ndrazneste nici sa intre, cu opincile-n picioare,
Si cu multa grija calca doar pe-alaturi de covoare.

Eu o-ndemn sa nu ia seama si sa calce drept, in lege,
Ca doar e la fii-su-n casa, nu e-n casa vreunui rege,
Si de-abia o fac sa sada pe-un divan cu scoarta noua…

-”Mi-era dor de tine, maica…Ti-am adus vreo zece oua,
Nitel unt, iar colea-n traista niste nuci, vreo doua sute…”
Si, cu ochii plini de lacrimi, prinde iar sa ma sarute:

-”Poate mor, ca sunt batrana si-a prins dorul sa ma-ndrume
Sa mai vad o data, maica, ce mi-e azi mai drag pe lume!
Caierul mi-i pe sfarsite…maine poate-si curma firul
Si-ntre patru blani de scanduri sa ma cheme cimitirul…
Jale mi-e de voi, mamuca, dar visez, chiar si desteapta,
Cum, pe-o margine de groapa, bietul taica-tu m-asteapta…

Tu, odorul mamii, in urma sa te-aduni cu fratii-acasa
Si sa-mparti agoniseala de pe urma lui ramasa:
Lui Codin sa-i dai pamantul de la moara si cu via;
Vaca si-un pogon de lunca, maica, sa le ia Maria;
Lui Mitrus sa-i dai zavoiul de rachiti dintre paraie;
Carul, boii si cu plugul sa le dai lui Nicolae,
Iara tu, ca mai cu stare decat fratii zisi pe nume,
Sa iei casa-n care tie ti-a fost dat sa vii pe lume…
Cand si cand, in miezul verii sau de Pasti, sa vada satul
Cum imi vine ca-n totii anii, la casuta mea baiatul
Si-avand tihna si odihna, la venire sau plecare,
S-aprinzi si la groapa maichii cate-un pai de lumanare!…

A tacut apoi batrana si-a plans mult, cu lacrimi grele,
Ce curgandu-i lin in poala, se-ntalneau cu ale mele.

 

when-america-mistreats-israel-it-brings-disaster-judgment

TO THE JEW FIRST

 Most students of God’s Word are aware that the Gospel of Matthew presents Jesus as Israel’s Messiah.  Matthew’s genealogy presents Jesus as a child of Abraham, the father of the Jewish nation (Gen. 12:1-2; Mt. 1:1-16); and he repeatedly uses phrases like “this was done that it might be fulfilled” (Mt. 1:22; 21:4; 26:56; etc.).  The following two passages show the Lord’s mission was to Israel”

“These twelve Jesus sent forth, and commanded them, saying, Go not into the way of the Gentiles, and into any city of the Samaritans enter ye not:  But go rather to the lost sheep of the house of Israel” (Mt. 10:5-6).

“And, behold, a woman of Canaan came out of the same coasts, and cried unto Him, saying, Have mercy on me, O Lord, Thou Son of David; my daughter is grievously vexed with a devil.  But He answered…and said, I am not sent but unto the lost sheep of the house of Israel” (Mt. 15:22-24).

However, Matthew also records Jesus as praising the faith of two Gentiles:  in 8:5-13, a Roman Centurion pleads with Jesus for help, and after listening to the Centurion, He said,”Verily I say unto you, I have not found so great faith, no, not in Israel” (v. 10).  Then, in 15:22-28, the Canaanite woman (Gentile) I referred to above, begged Jesus to heal her daughter.  Her words to Him prompted Jesus to say, “O woman, great is thy faith: be it unto thee even as thou wilt. And her daughter was made whole from that very hour” (v. 28).

Then, all four Gospels suddenly change.  What was His mission to Israel, became His ministry to the whole world!  I believe the explanation for that is found in John’s Gospel.  He wrote:  “He came unto His own, and His own received Him not.  But as many as received Him, to them gave He power to become the sons of God, even to them that believe on His name” (Jn. 1:11-12).  Matthew’s final words clearly show the Gospel is now the message of hope to all mankind!  He wrote in 28:18-20:

“And Jesus came and spake unto them, saying, All power is given unto Me in heaven and in earth.  Go ye therefore, and teach all nations, baptizing them in the name of the Father, and of the Son, and of the Holy Ghost:  teaching them to observe all things whatsoever I have commanded you: and, lo, I am with you (always), even unto the end of the (age).  Amen.”

MONDAY, JULY 21, 2014

From http://skipslighthouse.blogspot.com/2014/07/to-jew-first.html

 

Jerusalem In Breathtaking High Definition

 

http://vimeo.com/101137593

10375144_10152425036488147_8277882542006675332_n

 

 

1970818_756746364387442_933976087323375365_n

Romania 2014 (2)

 

10538662_765484090180336_4042777843536618459_n

Un colt din zona Argesului

24 iunie 2014. Am plecat plină de emotii spre Curtea de Arges. Spun “plină de emotii” pentru că era o zonă în care nu mai fusesem niciodată înainte si nici nu cunosteam persoana cu care trebuia să mă intâlnesc : fratele Traian Chilău, din Curtea de Arges. Motivul vizitei mele a fost să văd cum se prezintă lucrarea în aria aceasta, întrucât aici s-a trimis, din partea surorilor din Asociatie, suma de $ 500, pe anul de lucru 2013-2014. 

Asadar, m-am urcat în autobus si, după sase ore de călătorie am ajuns la Pitesti, de unde fr. Chilău m-a dus la Curtea de Arges, cca 40 de km. distantă. Fratele m-a dus la un Centru de misiune unde erau adunati un număr frumos de pastori, pentru un “retreat”, în scopul studiului si al rugăciunii. Am stat putin de vorbă cu acest grup si apoi, spre seară, m-am dus să mă odihnesc întrucât eram destul de obosită după călătorie. Era un timp destul de rece si aici, Domnul m-a învătat o lectie cu totul specială si anume să Îi multumesc Lui pentru toate lucrurile. V-ati gândit vreodată să Îi multumiti Lui pentru sticlele goale de suc sau apă pe care le aruncăm la gunoi fără să stăm prea mult pe gânduri ? Eu, trebuie să recunosc că nu I-am multumit Domnului niciodată pentru asa ceva dar, în seara aceea am învătat că nimic nu este la întâmplare, ci El poartă de grijă în detaliu de fiecare nevoie ce o avem. Era un timp destul de rece si camera ce am primit-o să mă odihnesc acolo era foarte rece. M-am culcat îmbrăcată, dar tot nu am reusit să mă încălzesc. Mă rugam Domnului să mă ajute să nu răcesc pe acolo si să mă învete ce să fac. Atunci, mi-a venit ideea să merg pe la bucătărie (sau, eventual la containerul de gunoi…) si să văd dacă nu găsesc vreo striclă goală de apă, să o umplu cu apă fierbinte si să mă mai încălzesc putin. Am coborât (drept să spun, fără prea mare sperantă…), la bucătărie, cu gândul că, dacă chiar nu voi găsi o sticlă goală, voi goli una si tot îmi voi face rost de ce aveam nevoie. Când m-am uitat prin bucătărie, nu una, ci trei sticle goale, cu dop cu tot, mă aşteptau cuminti să mă servească. Am zis : “Mare esti, Doamne !!!”. Le-am umplut pe toate trei cu apă fierbinte si am dormit ca un prunc până în dimineata următoare. I-am multumit Domnului pentru atâta grijă specială si El m-a ferit de nu m-am răcit deloc. Dar, nu voi uita această experientă specială de pe “câmpul de misiune”.

Impreuna cu familia Cornelia & Traian Chilau.

 DSCN0304

A doua zi, 25 iunie, am plecat împreună cu fr. Chilău pentru a vizita câteva din lucrările de care dânsul se ocupă în acea arie. Dar, înainte de a vă spune cum a decurs această zi, vreau să vă spun câte ceva despre acest frate, a cărui dăruire si dedicatie pentru lucrarea lui Dumnezeu m-a uimit si coplesit, în acelasi timp. Fratele acesta, împreună cu sotia, Cornelia, s-au întors la Domnul din lume, prin anii ’70 si, de atunci, scopul dânsului si a sotiei este să ducă mesajul Evangheliei celor pe unde nimenea nu vrea să se ducă si anume, între fratii tigani (rudari) si copiii din orfelinate. Are o masinută gen “Trabant”, cu cca 400.000 km la bord (da, ati citit bine : patru sute de mii de km…) si din care nu prea stii nici cum să iesi si nici dacă vei ajunge la destinatie. Dar, fie Numele Lui binecuvântat că masinuta nu ne-a lasat nici în pană (desi a avut si pene), nici o clipa si ne-a dus pe unde a trebuit să mergem. Si, încă un “amănunt” : fr. Chilău este foarte bolnav cu ficatul, datorita unei transfuzii care l-a infectat cu virusul Hepatita C si acum se află pe lista de transplant de ficat la unul din spitalele din Bucuresti. Dar, nici această conditie nu îl opreste de la a-si face datoria ce si-a luat-o înaintea Domnului.

 .DSCN0227

 Drumul spre Centrul Crestin trece peste “ape” si nu are asfalt..

Deci, am plecat cu fratele Chilău spre Rotunda, un sat de rudari, adică tigani mai stabili. Aici, lucrarea s-a început cu câtiva ani în urmă în stradă, prin împărtire de tractate, cântare si vestirea Cuvântului. Astăzi, există deja un local frumos (drept este că trebuie să o iei pe “pârâu” si pe picioare, ca să poti ajunge la localul bisericii, dar asta are mai putină importantă).DSCN0242

 

DSCN0240

. In drum spre biserica, impreuna cu “alaiul” de copii ;

DSCN0244

In biserica, impreuna cu Raluca 

Când ne-au văzut că venim, toti copiii s-au grăbit spre biserică, ajungând chiar înaintea noastră acolo asa că, pe când am ajuns si noi, ei erau déjà toti asezati frumos pe bănci, asteptând să înceapă fratele Chilau programul. Am rămas uimită să văd cât de multe versete, cunostinte biblice si cântări stiau acesti copilasi. Am stat de vorba cu fiecare  si ei au vrut să îmi spună tot ce stiau din Scriptură. M-am uimit sa vad că majoritatea din ei aveau nume din Biblie. I-am felicitat pe fiecare în parte pentru râvna lor de a învăta Cuvântul lui Dumnezeu si am deschis o discutie cu ei despre ce spune Biblia privitor la relatiile dintre parinti si copii si anume privitor la respectul pe care copiii îl datorează părintilor si celor mai în vârstă. Erau déjà veniti si fratii si surorile la biserică (aceasta era ziua de miercuri, când fratele Chilău, săptămânal are program atât cu copiii, cât si cu adultii). Desi rupti de mersul cotidian al vremurilor, acesti copii m-au uimit cu participarea lor activă  la subiectul provocator pe care l-am discutat cu ei. Au venit cu zeci de exemple despre felul în care întelegeau ei modul in care trebuie tratati părintii si persoanele în vârstă. La sfârsit, ne-am rugat împreună si fratele Chilău le-a  împărtit câte o bomboană la fiecare, inclusiv la fratii si surorile (toti in vârstă) din biserică. Încă nu am văzut pe cineva să se bucure de o bomboană atât de mult cum s-au bucurat cei din Rotunda. Dacă Domnul vă pune pe inimă o faptă bună de Crăciun, cumpărati o cutie de bomboane si trimiteti-o fratelui Traian Chilău. Veti avea o comoara în ceruri !DSCN0251

 

 Fr. Chilau, “asaltat” de copiii nerabdatori sa-si primeasca dulciurile.

 

DSCN0252 (1)Impreunna cu doua surori din biserica din Rotunda

 

 

După ce copiii au plecat, am rămas cu fratii si surorile în biserică si am discutat despre modul în care Dumnezeu se îngrijeste de fiecare dintre noi. S-a creat o atmosferă extrem de intimă si fiecare s-a deschis în a face mărturii despre felul în care Dumnezeu a intervenit în viata lor în diferite ocazii de încercare si nevoi. Una dintre aceste mărturii, făcută de sora Lucretia,  m-a impresionat în mod deosebit. Iat-o mai jos :

„Născusem cel de-al patrulea copil si m-am îngrozit când l-am văzut. De la genunchi în jos nu avea deloc picioare, de la coate nu avea o mână iar cealaltă mână, desi era întreagă, avea palma strânsă si nu putea deloc să si-o desfacă. Toti ne întrebam ce să facem cu el, iar eu doream ca acest copil să moară pentru că îmi dădeam seama că nu va avea nici o sansă în viată. Asa că, m-am hotărât sa nu îl alăptez. Altfel, copilul era sănătos si frumos, dar era „defect”. Pe atunci nu eram credicioasă, eram tânară si confuză si pur si simplu nu stiam cum să reactionez în fata unei astfel de situatii în care mă adusese viata. Copilul urla de foame, îi mai dădeam câte ceva să sugă pentru că plânsetele lui îmi rupeau inima, dar nu îi dădeam suficient încât să se poata dezvolta si trăi. Plângeam toată ziua si Îl întrebam pe Dumnezeu ce să fac… Deodată, mi-a venit un gând :  „Ceea ce faci tu acum, este crimă ! Îti omori copilul cu mâna ta !!!” Si gândul acesta nu mă lăsa în pace absolut deloc, ci mă tortura zi si noapte. La un moment dat, nu am mai rezistat acestei tensiuni care se crease în mine si mi-am zis : „Dumnezeu să aibă grijă de el… Eu, nu-l pot omorî cu mâna mea…”. De atunci, m-am linistit si am început să îl hrănesc si să îl îngrijesc si copilul a început să se întărească si să crească. La un an, se târa pe jos în coate si genunchi si era plin de veselie si puternic. Anii au trecut si el a crescut, obisnuindu-se să se deplaseze târându-se. Avea o inima bună si o fire veselă, dar nu avea nici o perspectivă în viaţă. 

Anii au trecut si, după revolutie, Petru (acesta era numele copilului, de-acum un tânăr de vreo 20 de ani), se afla într-o parcare a unui motel. S-au apropiat de el o femeie si un bărbat, cetăteni francezi, care i-au oferit o ciocolată. Petru a desfăcut-o si, pentru că în jurul lui se aflau si alti copii care priveau cu poftă la ciocolata lui, a împărtit fiecărui copil câte o mică tabletică din ciocolata ce o primise si i-a rămas si lui o bucătică mică. Străinii acestia priveau la el si nu le venea să creadă ce gest generos făcuse acest tânăr handicapat cu ciocolata primită de la ei. I-au luat adresa si l-au vizitat acasă, aflând astfel amănunte despre situatia lui, felul în care se născuse si starea lui fără nici o perspectivă. Familia aceasta de francezi, tocmai pierduse singurul copil pe care il avuseseră, într-un accident de înnot. L-au luat pe acest tânăr la ei în Franta, au făcut aranjamentele necesare pentru ca să i se facă proteze, atât la picioare cât si la mâini, iar astăzi este căsătorit si are sotie si doi copii”. Numele fiului pe care acesti părinti îl pierduseră fusese Piere (Petru în româneste), iar numele mamei lui Piere era ceva foarte apropiat cu numele sorei Lucretia. Oare este ceva la întâmplare ? Cei din sat stiau povestea sorei Lucretia dar, pentru mine si fr. Chilău a fost încă o dovadă a felului surprinzator în care Dumnezeu răsplăteste credinciosia unei mame si a oricui îsi pune problema si încrederea în mâna Sa binecuvântată.  DSCN0249

  Poza de grup de la Rotunda ;

 

 

Ne-am grăbit să plecăm de la Rotunda spre Valea Dumiresti, unde ne astepta un alt grup de copii si câteva surori. În timp ce mergeam spre noua destinatie, am observat că fratele a părăsit asfaltul si a luat-o pe „răzoare”. Mă tot întrebam ce se întâmplă, pentru că treceam peste pârâiase, gropi, pietre dar dânsul mi-a explicat că „pe aici” se mergea spre acest sat, tot de „rudari”. Cu greu stiai ce era drum si ce nu era… Nu cred că cineva din America – si chiar si din România – si-ar băga masina pe un astfel de drum. Dar, pentru fratele Chilău si masinuta dânsului, nimic nu părea să fie mai obisnuit. In final, după multe „salturi” si „hopuri”, am ajuns la biserica din Valea Dumiresti. Deja se insera si nori grei amenintau să înceapă să „toarne” o ploaie mare.DSCN0254

Drumul spre Valea Dumiresti. E greu sa iti dai seama unde e drum si unde e razor

Se făcuse atât de rece încât surorile de acolo, văzându-mă atât de zgribulită au făcut focul imediat. Veti putea vedea din poze că nu m-am dezlipit de sobă, desi atmosfera din biserică era caldă si binecuvântată. Din nou, un grup de copii nu prea mic (cred că erau peste 20 de copii) s-au întrecut în a recita versete din Scriptură si a cânta cântările învătate de la fr. Chilău cu atâta zel, încât deveniseră molipsitori si, desi nu stiam cântările lor, m-am antrenat si eu să cânt după ei si cu ei. Am discutat cu acest grup despre puterea Cuvântului lui Dumnezeu care, înmagazinat în fiintele si mintile noastre are puterea de a umple golurile din inimile noastre, ne învată principii de viată crestină, ne apropie de Dumnezeu si ne ajută să trăim o viată asa cum a fost ea proiectată de Cel care ne-a creat pe fiecare. Din nou, participarea activă la toată această discutie cu grupul de copii mi-a vorbit încă o dată de libertatea pe care acesti copii au învătat-o si o practică în Hristos. Cu adevărat am văzut în acesti copii că sunt „o făptură nouă”, asa cum spune Scriptura. Bucuria de pe fetele lor atunci când si-au primit „bomboana” de la fr. Chilău, nu poate fi descrisă. Sunt săraci tare si o simplă bomboană pe săptămână, când merge acolo fratele cu studiul biblic, face o mare diferentă în viata lor…DSCN0255

Intalnirea cu copiii din biserica Valea Dumiresti.

Ne-am grabit să plecăm de la Valea Dumiresti pentru că începuse deja o ploaie mare si vremea se arăta foarte rea. Drumurile fiind doar pietruite si traversate de tot felul de pârâiase, ne temeam că nu vom mai putea ajunge la sosea. Asa că, ne-am grăbit să plecăm. Cu stergătoarele date la maxim, fratele încerca să ocolească gropile dar, ocolind una, dădeam în alta. La un moment dat, am trecut peste o groapă mare, probabil şi cu ceva pietre mai înalte si motorul pur si simplu s-a oprit. Cred că am înlemnit atât fratele, cât si eu. Nu vedeai la doi pasi în fată din cauza ploii, deja se înserase si noi eram blocati în drumul acela, printre gropi si ape. Ne-am rugat si, minune, masina a pornit la următoarea cheie. Slăvit să fie Domnul că El, când Îl strigi, ne „vede”, ne „aude” si ne „răspunde” îndată. Am ajuns si la pârâiasul de care ne temeam că nu îl vom mai putea traversa din cauza ploii masive dar, desi era deja măricel, l-am trecut cu bine. I-am multumit amândoi Domnului că S-a îngrijit si de partea aceasta, mai ales că de acolo încolo, nu mai aveam de traversat nici o apă, pentru că deja pârâiasul mergea paralel cu drumul si îsi avea albia lui de-a lungul drumului. Nu am terminat bine cu multumirea că, uitându-ne spre albia din stânga soferului am văzut cum venea o viitură mare si puternică asa încât era deja un râu în toată regula, în loc de firicelul de apă ce curgea de obicei pe acolo. Dacă soseam cu 3-4 minute mai târziu să traversăm pârâiasul, nu am mai fi putut-o face, pentru că deja venea viitura si nu stiu cum am fi scăpat din acea cantitate enormă de apă adusă de aparent micutul pârâu. Dar, Domnul a avut grijă să nu ni se ântâmple nici un rău si am ajuns cu bine acasă la fr. Chilău, unde am si dormit pentru următoarele două nopti.

În ziua următoare, 26 iunie, am plecat la Orfelinatul de copii din Tigveni. Aici, probabil că am avut cele mai mari surprize din toată vizita mea în Arges. În primul rând, am „mers” pe asfalt, pe un drum minunat, plin cu verdeată si pitoresc, iar timpul a început să se încălzească. Am mers direct la biserica din localitate, unde „fetele” de la Orfelinat erau deja adunate si îl asteptau pe fr. Chilău.

DSCN0263

La ora de studiu biblic cu copiii din orfelinatul Tigveni

Am aflat cu surpriză că localul în care am intrat fusese cumpărat de o misionară coreancă, din Corea de Sud, care s-a mutat în R., mai precis în Curtea de Arges, cu cca 15 ani în urmă si este sustinută de o biserică din Corea de Sud. Actualul local, aflat în centrul satului, chiar vis-a-vis de Politie, fusese un grajd murdar si infect, din care s-a scos o multime de gunoi ca să se poată pune bazele actualului locas de închinare. Acum, spunea fr. Chilău, în loc de mirosul de grajd si bălegar, sătenii pot să simtă mireasma binecuvântată a Cuvântului lui Dumnezeu. În această localitate se află un orfelinat de handicapati, cu cca 300 de copii si tineri, care sunt internati aici cu scopul de a ramane sub protectia statului pentru tot restul vietii lor. Aici vei gasi tot felul de afectiuni psihiatrice si fizice. Accesul in orfelinat nu mi-a fost permis, dar nici nu am avut aceasta intentie ci, dorinta mea a fost să văd cum Dumnezeu a lucrat la constiinta si inimile acestor tinere, arătându-le calea spre mântuire. Lucrarea pe care am văzut-o aici m-a impresionat puternic pentru că spre aceste tinere (le pot numi asa pentru că unele dintre ele au vârste de peste 20 de ani), lipsite de orice perspectivă, s-a indreptat si inima fr. Chilău. Am citit povestea vietii dânsului si faptul că, în copilărie a rămas, printr-o conjunctură, departe de tatăl lui, timp de aproape 18 ani, l-a marcat profund si astfel, inima dânsului s-a aplecat spre copiii lipsiti de părinti, chiar dacă acestia încă sunt în viată

Cartea se poate descarca dela urmatoarele linkuri

.umbland-pe-calea-credintei

traian_chilau_-_umbland_pe_calea_credintei_-_17ian2010

In limba engleza

traian chilau_walking_in_the_way_of_faith_-_17jan2010

Când am intrat în incinta bisericii, toate aceste tinere erau deja asezate pe scaune si asteptau să se înceapă ora de studiu biblic. La prima vedere, pentru cineva neavizat, grupul este putin socant.DSCN0274

 

Poza de grup cu fetele de la Orfelinat

Fetele acestor tinere apar dure si lipsite de orice afect. Unele dintre ele aveau o miscare continua a corpului fie de la stanga la dreapta, fie aplecandu-se inainte si inapoi. Nici nu ne-au dat bine bună ziua (care au putut…) si una dintre fete i-a si spus fratelui Chilău : „Spuneti-ne ce versete să căutăm în Biblie, pentru că ne place să le căutăm si să le găsim !” S-a început închinarea din acea dimineată cu  cântări si recitare de versete. Este uimitor să vezi cum, în mintile acelea încetosate de boală, Cuvântul lui Dumnezeu îsi face loc si este retinut. S-a prezentat apoi fiecare, pe rând, cu numele (cel putin care puteau vorbi, că erau si care nu scoteau o vorbă, doar schitau o expresie facială care, totusi, spunea multe). Fr. Chilău a găsit metode foarte interesante si potrivite de lucru cu aceasta categorie dezavantajată si iată câteva din ele :

  • În primul rând, s-a dus la directoarea orfelinatului si i-a spus planul lui de a transmite mesajul mântuirii, acestor suflete, de vesnicia cărora nu i-a păsat nimănui ;
  • Pentru că în incinta orfelinatului – fiind orfelinat de stat – nu este permisă educatia religioasă, însăsi directoarea orfelinatului (“Doamne, cât de minunate sunt lucrările Tale si cât de bine ar trebui să vadă sufletul nostru lucrul acesta !!!”) a găsit o solutie prin care să suporte lucrarea de mântuire printre fetele din orfelinat. Ea a făcut o cerere la Ministerul Învătământului, cerând ca fr. Chilău să fie autorizat direct de minister, pentru a putea lua săptămânal cca 15 fete din orfelinat si să le ducă la biserica din localitate, pe responsabilitatea dânsului si pe bază de tabel ;
  • Ministerul Învătământului a aprobat această cerere asa că fr. Chilău este singurul din toată ţara care este autorizat să ia copii din orfelinat si să îi ducă la biserică ;
  • Fr. Chilău a numit patru din aceste tinere ca lidere de lucrare si acestea se ocupă ca tot ceea ce se învată la lectiile de la biserică, să fie transmis fetelor din orfelinat, cărora nu li s-a permis la timpul respectiv să plece din orfelinat ; asa s-au format tot felul de grupuri de rugăciune si studiu, precum si prietenii între internele orfelinatului, situatia lor psihică, emotională si, bineînteles, cea spirituală, îmbunătătindu-se simtitor ;
  • Joia dimineata este timpul când, în fiecare săptămână, fr. Chilău se ocupă de aceste tinere.
  • De fiecare dată, se predă  o lectie nouă si se discută lectia veche ;
  • Viziunea si rugăciunea acestor tinere este ca, atunci când Domnul Isus va veni să Isi răpească biserica, orfelinatul să rămână gol si nici un copil de acolo să nu rămână nemântuit. Oare, există vreo biserică de-a noastră cu o asemenea viziune puternică si altruistă ? Eu încă nu am auzit de o asemenea viziune dar, nu ne-ar strica să luăm exemplu de la aceste tinere dezavantajate si dispretuite de lume, dar pe care Însusi Domnul Isus le-a avut în vedere atunci când a murit pe cruce.
  • Până la ora aceasta, 17 dintre aceste tinere L-au primit pe Domnul în inimile lor si au fost botezate ;

 

     M-a surprins mult schimbarea produsă în interiorul acestor tinere. Am lucrat la viata mea cu bolnavi mintali asa că modul lor de a se comporta, fiecare în functie de afectiunea psihiatrică pe care o are, nu îmi este total necunoscut. Dar schimbarea mintii si a atitudinilor acestor tinere m-a surprins în mod foarte plăcut. Una dintre aceste fete mi-a arătat bratul ei, plin cu cicatrice, urme ale unor tăieturi în brat, pe care si le inflecta singură. Acum erau doar cicatrice. De când L-a cunoscut pe Domnul, au încetat tăieturile în carne. Au rămas doar cicatricele, ca semn al schimbării produse de prezenta lui Dumnezeu într-o viată schimbată de El. Ce nu reusesc să facă metodele seculare ale atâtor psihologi si psihiatri, sau tratamentul medicamentos, poate face Duhul lui Dumnezeu, acel susur blând si linistit, care poate aduce atâta pace si liniste, precum si gânduri bune în sufletele care Îl caută si Îl acceptă în viata lor.

O mana plina de rani – o dovada a trecutului, care acum apartine unei fiinte noi, transformata de Domnul Isus ;

DSCN0281

Cititi, vă rog, exemplul de mai jos :

      Urma ca a doua zi, 27 iunie, să fie ziua uneia dintre ele, pe nume Gabriela (Gabi). Când  am încheiat programul nostru cu rugăciune, iată cum s-a rugat această tânără : “Doamne, mâine, de ziua mea, ajută-mă să nu cad si să pot face baie la cât mai multi bolnavi din orfelinat…”. M-am rugat sau te-ai rugat oare, vreodată, în felul acesta privitor la ziua ta de nastere ? Gabi este una din tinerele care este gata oricând să dea o mână de ajutor celor care nu se pot descurca usor. Ea o are în grija ei (prin decizie proprie, neobligată de nimeni), pe Elena, care nu vorbeste si nici nu se poate hrăni singură. Gabi o spală, o îmbracă si o hrăneste, iar Elena e toată numai un zâmbet. Nu stiu dacă pricepe ea multe din ce face Gabi pentru ea, dar asta nu are importantă pentru Gabi ; ea îsi face datoria cu bucurie si plăcere.

      “Multumiti lui Dumnezeu pentru toate lucrurile…” este o poruncă a Scripturii pe care aceste tinere crestine o împlinesc din plin. Am asistat la rugăciunile lor si am rămas impresionată să le aud cum multumesc Domnului pentru acoperisul ce îl au deasupra capului (orfelinatul), pentru mâncare, pentru plapumă, pentru perină, pentru haine si pentru mântuire. În acest context, am discutat cu ele ce înseamnă grija lui Dumnezeu pentru fiecare din noi si cum El ne are în vedere în cele mai mici detalii, asa încât până si “toti perii din cap ne sunt numărati”. Le-am explicat faptul că, desi fac parte dintre cei considerati săraci de către cei din jurul lor, dacă Îl au pe Domnul Isus, sunt bogate. Cine Îl are pe Fiul, are cea mai mare bogătie de pe pământ. Am remarcat că aceste tinere sunt foarte receptive la Cuvânt si, asa cum am mai spus, sunt misionare, la rândul lor, în orfelinatul în care îsi duc viata. Iată ce a împărtăsit  Gabi cu mine, din jurnalul ei intim : “Doamne, Îti multumesc că ai murit pentru Gabi si că L-ai dat pe singurul Tău Fiu pentru ca oricine crede în El să nu piară ci să aibă viată vesnică. Multumesc că Te-am descoperit si am aflat de Tine. Îmi pare bine că Te cunosc şi că am aflat atât de multe despre Tine si că am frati cumsecade. Doamne, Tu stii cât suferim noi, orfanii, din cauza oamenilor si a păcatului. Sunt multi în lumea aceasta care ne resping si sunt mândri de ei. Dar noi Te avem pe Tine ca Tată, Mamă, Frate si Soră. Doamne, ajută-mă să îmi cunosc bine fratii si ajută-mă să îi iubesc si să îi respect foarte mult.”

 DSCN0283

    Impreuna cu Gabi & Elena (Gabi, cea cu bluza alba, Elena, cu portocaliu ) 

O altă viziune impresionantă a acestor tinere se referă la modul în care celebrează ele sărbătoarea Crăciunului si a Noului An. Mi-au povestit că, atât în noaptea de Crăciun, cât si în cea de Revelion, ele ies în curtea orfelinatului si urcă în grădina acestuia, care are un pic de deluşor si de acolo, cântă si se roagă pentru satul lor ca, în anul ce urmează cât mai multe suflete să Îl găsească pe Domnul. Asa că, noaptea de Crăciun scaldă Tigveniul în colinzi iar Anul Nou începe în rugăciunile si cântările acestor tinere, ca o adevărată mireasmă a lui Hristos peste locul în care le-a aşezat Domnul să trăiască. Câti din noi, începând cu mine, ne-am petrecut noaptea de Revelion într-un fel asemănător cu acesta ? Poate, Duhul lui Dumnezeu ne va cerceta si, de acum înainte, vom face si noi ceva folositor pentru Împărătie, luând exemplu de la aceste fete.

     Mi-a plăcut si viziunea bisericii din loc privitoare la aceste tinere din orfelinat. Duminica, multe din ele sunt nelipsite de la Templu, iar fratii din loc au o provocare mare la care trebuie să îi facă fată. Nu am asistat la un asemenea serviciu divin, dar cred că este cu adevărat “divin” si după voia lui Dumnezeu. Este o mare provocare pentru biserica locală pentru că, în orice moment te poti astepta la o reactie de boală din partea acestor tinere. S-a întâmplat si cât am stat eu cu ele.  Dar, gestul făcut de sora Mihaela, una dintre membrele bisericii din loc, mi-a spus că acesti frati si surori au o dragoste reală si curată, plină de întelegere pentru aceste tinere. După cum am spus, pe 27 iunie era ziua Gabrielei. Sora Mihaela i-a făcut un tort mare de ciocolată (se  poate vedea în pozele din atasament) si toate tinerele s-au servit cu câte o felie de tort. Alături de sandwich-ul adus de fr. Chilău (care de fiecare dată când vine, adică o dată pe săptămână, le aduce si câte un sandwich, pe lângă mult ateptata bomboană), era  o bucurie să vezi pe fetele lor surpriza si plăcerea unei felii de tort de care, probabil, nu mai avuseseră parte de multă vreme, dacă, totusi, au avut vreodată ocazia să guste o prajitură făcută în casă.

 DSCN0291

La multi ani, Gabriela

Apoi, a venit momentul „bomboanelor” (probabil că, de data aceasta mai putin apreciate din cauza tortului…). Fr. Chilău mi-a povestit că actiunea „bombonica” lucrează foarte bine peste tot între copii cărora, pentru a fi stimulati să învete cât mai mult din Cuvântul lui Dumnezeu, li se promite câte o bomboană pentru fiecare verset pe care îl vor memora. Spunea fr. Chilău, cu bucurie, dar si ingrijorare : „Tare repede mi se mai termină provizia de bomboane pentru că, stimulati de răsplată, copiii învată, câte unii, chiar si 50 de versete !” Slăvit să fie Domnul pentru asemenea oameni ca fr. Chilău si nouă să ne pună tot El pe inimă să nu îl lăsăm pe fratele în pană de dulciuri ! Are, si asa, destule „pene” cu masinuta dânsului…

 DSCN0290

   Intalnirea s-a incheiat cu rugaciune ;

 

  O alta experientă pe care fr. Chilău mi-a povestit-o a fost privitoare la un grup de vreo 30 de fete, care au fost mutate la un alt orfelinat, la cca 50 de km distantă de Curtea de Arges. Fratelui îi sângera inima după ele, pentru că déjà se ocupase de aceste tinere si dânsul stia că, dacă nimenea nu se va mai  ocupa de ele, sământa semănată se va risipi.  Dumnezeu i-a dat curaj si gândul cel bun să meargă să le viziteze. S-a “înarmat” cu o Biblie nouă si cu dulciuri si obiecte de toaleta pentru fete si a plecat spre orfelinatul în care se  aflau acum cele cca 30 de fete de care se ocupase înainte. Surprinzător a fost faptul că Dumnezeu a deschis inima acelui director de orfelinat si i-a permis fratelui să stea de vorbă cu fetele din orfelinat. A mers astfel de câteva ori, până când, la un moment dat, directorul îl cheamă la el în birou si îi spune : “Domnule Chilău, am început să citesc Biblia ce mi-ai dat-o si am găsit acolo lucruri deosebite. Am căutat biserica din oras si am început să merg si eu acolo… Multumesc mult pentru darul dv. !”. Minunea care s-a produs a fost însă că, la ora aceasta, directorul este cel care îi duce acum pe copiii din orfelinat la biserică în fiecare duminică. Nu este minunat Dumnezeu si cât de multe usi deschide El celor ce se dăruiesc cu sinceritate  lucrării Lui ?

      În după amiaza aceleiasi zile am avut o întalnire cu un grup mic de surori din localitate (Curtea de Arges) unde am studiat împreună Lectia “Văduva din Sarepta Sidonului”, aprofundând împreună felul în care Dumnezeu răspunde nevoilor noastre, prin interventii  neasteptate si moduri la care nici cu gândul nu ne ducem. Au fost subliniate momente cheie din relatia acestei văduve cu Dumnezeu si cum Acesta ne are în vedere chiar si atunci când credinta noastră începe să se clatine si să sovăie. Au fost momente sfinte, în care surorile prezente si-au deschis sufletul si au făcut mărturii care ne-au zidit pe toate si ne-au întărit încrederea în interventia divină a lui Dumnezeu atunci când Îl chemăm în ajutor.

 DSCN0301

    Intalnire cu surorile din Curtea de Arges.

Seara, am stat de vorbă mai pe îndelete cu fam. Chilău si, asa cum am mai spus, am fost deosebit de impresionată de lucrarea pe care o fac împreună. Mi-au mărturisit că, de sărbători sau cu alte ocazii speciale, fac câte 500 de pachetele atât pentru fetele din orfelinat, cât si pentru copiii din cele cca cinci biserici pe care le servesc. Pachetele contin, pe lângă ceva alimente (fructe, dulciuri, sanwiches) si obiecte de îmbrăcăminte, după nevoile fiecăruia. L-am întrebat pe fr. Chilău dacă l-am putea ajuta cu ceva pachete cu haine si mi-a răspuns că, cea mai mare nevoie este cu dulciurile si cu banii. Haine cumpără dânsul de la Second Hand (probabil cele mai simple Second-s), cu 1 leu kg. de haine. M-am gândit atunci : oare care dintre noi ar purta asa ceva ? Dar, cei care nu au altă variantă, le poartă…  De asemenea, pentru fetele de la orfelinat, dânsul si sotia pregătesc si ceva obiecte de toaletă (săpun, pastă de dinti, periute, necesarul de nevoi igienice pentru fete, etc.).L-am întrebat pe fr. cum se descurcă cu banii. E vorba aici de pachetele (saptamanal, la întâlnirea cu cele de la orfelinat, acestea primesc un sandwich si o bomboană, iar copiii de la studiile biblice, primesc doar bomboane ; însă, la sărbători si acestora trebuie să le “mărească ratia”, adăugând si ceva fructe si câte o ciocolătică mică),  benzina si materiale necesare studiilor biblice (creioane, pixuri, caiete, etc.). S-a uitat cumva trist la mine si am inteles că nu este deloc usor să se descurce. Până acum, lua bani cu împrumut si mai pleca în State pentru donatii. Acum, nu va mai putea merge, probabil, din cauza bolii (se află pe lista de transplant de ficat). Mi-a mărturisit că, chiar dacă nu va mai primi nici un ajutor de nici unde, el si sotia au decis ca, din pensiile dânsilor (nu mi-a spus cât au dar, nu cred că depăsesc cu mult 1000 de lei împreună), vor sustine această lucrare atâta vreme cât vor respira. Vă las pe voi, dragii mei, să vă gânditi ce aveti de făcut. Iată tel. fr. Chilău : 0720 012 134 ; 0348 441 534 (fix Romania). Pentru alte explicatii suplimentare, mă puteti contacta si pe mine la aureliagabor@yahoo.com

““““““““““““““““““““““““““““““““““““““““““““““““““`

    Cu ajutorul Tatălui ceresc, am sosit cu bine acasă, după o altă lungă călătorie cu autobusul, pe 27 iunie.

10525882_765404520188293_6981082334424711912_n

 

10150577_759738070754938_3402861862475403728_n

Meditatii de dimineata si seara- IULIE-CHARLES H. SPURGEON

 

1 IULIE

Dimineaţa

Aşa va fi şi vara şi iarna.

Zaharia 14:8

Suvoiul de apă vie care curgea în Ierusalim nu seca în timpul căldurilor arzătoare din timpul verii şi nu îngheţa iarna, atunci când gerul era mai tăios decât lama unui brici. O, suflete, trebuie să fii o mărturie a credincioşiei Domnului. Anotimpurile se schimbă şi tu te schimbi, dar Domnul tău rămâne veşnic acelaşi, şi izvoarele dragostei Lui sunt la fel de adânci, limpezi şi îmbelşugate ca întotdeauna. Apăsarea grijilor şi loviturile încercărilor mă fac să am nevoie de răcoarea izvorului harului Său. Pot să merg oricând vreau şi să beau din fântâna Care nu seacă, fiindcă este la fel de plină vara şi iarna. Izvoarele pe sus nu sunt niciodată sărăcăcioase şi, binecuvântat fie numele Domnului, nici izvoarele de jos nu pot seca. Ilie a găsit Cheritul secat, dar Iehova era acelaşi Dumnezeu al providenţei. Iov a spus că prietenii săi erau ca nişte puţuri crăpate, dar a găsit în Dumnezeu un pârâu de mângâiere. Nilul era marea încredere a Egiptului, dar apele lui erau variabile; Domnul nostru este mereu acelaşi. Deturnând cursul Eufratului, Cirus a cucerit Babilonul, dar nici o putere, omenească sau diavolească, nu poate schimba cursul harului divin. Albiile vechilor râuri au fost găsite uscate şi triste, dar izvorul care coboară din muntele suveranităţii divine şi iubirii infinite va fi întotdeauna îmbelşugat. Generaţiile trec una după alta, dar curgerea harului este neschimbătoare. Râul lui Dumnezeu poate cânta cu mai îifiultă dreptate decât pârâul din poezie

Oamenii vin, oameni se duc

Dar eu merg veşnic.

Cât de fericit eşti, suflete, să te afli lângă asemenea ape! Nu privi niciodată alte izvoare, fiindcă vei auzi mustrarea Domnului şi acum, ce cauţi să te duci în Egipt, să bei apa Nilului?”

10307178_756059971122748_222896749268351257_n

Seara

 Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei”. Geneza 3:8

 Suflete, acum că „răcoarea zilei” a venit, retrage-te într-un loc liniştit şi ascultă glasul Domnului. El este întotdeauna gata să-ţi vorbească atunci când eşti pregătit să-L auzi. Dacă ţi se pare că părtăşia cu Dumnezeu vine greu, problema nu este a Lui, ci a ta. Fiindcă El stă la uşă şi bate, şi dacă poporul Său îi deschide, se bucură să intre. Totuşi, în ce stare este inima mea, grădina Domnului? Pot să risc să spun că este bine îngrijită şi udată şi că aduce fructe pentru El? Dacă nu, El are dreptul să-mi reproşeze multe. Totuşi, Ii cer să vină al mine, fiindcă doar prezenţa Soarelui Dreptăţii, care aduce „tămăduirea pe aripile hui” (Maleahi 4:2) poate să-mi vindece inima. Vino, deci, Doamne Dumnezeul meu; sufletul meu Te invită cu ardoare şi te aşteaptă cu nerăbdare. Vino la Mine, Isuse, Prea Iubitul meu, şi sădeşte flori proaspete în grădina mea, asemeni acelora care înfloresc în perfecţiunea caracterului Tău. Vino, Tată. Tu eşti Mirele; tratează-mă cu dragoste şi grijă. Vino, Duh Sfânt, şi lasă-ţi roua să cadă pe întreaga mea fire, la fel ca roua de seară care udă acum ierburile. O, dacă Dumnezeu mi-ar vorbi! Vorbeşte, Doamne, căci robul Tău ascultă” (1 Samuel 3:9). O, dacă El ar vrea să umble cu mine! Sunt gata să-I dau toată inima şi mintea, şi să alung orice alt gând. Mă întreb doar ce desfătări îmi va oferi. Sunt sigur că El va avea părtăşie cu mine, în dragosteaLui, fiindcă mi-a dat Duhul Său Sfânt să fie cu mine pentru totdeauna. Inserarea este plăcută, fiecare stea pare să fie ochiul cerului, şi vântul răcoros pare răsuflarea iubirii divine. Tată, Frate mai mare, Mângâietorule, vorbiţi acum cu iubire, fiindcă mi-am „deschis urechea, şi nu m-am împotrivit” (Isaia 50:5).

1654059_757075384354540_6963044820436432270_n

TOTUL PENTRU GLORIA LUI IULIE

1 IULIE 

Pedeapsa inevitabilă

„Adevărat îţi spun că nu vei iesi de acolo până nu vei plăti cel din urmă bănuţ.”                                            Matei 5:26

„Nu există cer cu un colţ de iad în el.” Dumnezeu este hotărât să te facă pur şi sfânt şi drept; El nu te va lăsa să scapi un moment de sub privirea Duhului Sfânt. Te-a îndemnat să vii la judecată de îndată ce ţi-a arătat vinovăţia, dar n-ai ascultat; procesul inevitabil a început să lucreze şi acum eşti în închisoare, de unde nu vei ieşi până nu vei plăti cel din urmă bănuţ. Tu te întrebi; ..Este acesta un Dumnezeu al milei şi al dragostei? Văzută din punctul de vedere al lui Dumnezeu, aceasta este o lucrare minunată a dragostei. Dumnezeu te va scoate de acolo pur, fără pată şi neîntinat, dar El vrea să-ţi recunoşti tendinţa de a avea drepturi asupra ta însuţi.In momentul în care eşti gata să-L laşi pe Dumnezeu să-ţi schimbe această tendinţă, forţele Lui regeneratoare vor începe să lucreze. Şi în momentul în care înţelegi că scopul lui Dumnezeu este să te aducă într-o relaţie bună cu El, şi apoi cu ceilalţi oameni, El va face orice ca să te ajute s-o iei pe calea cea bună. Hotărăşte-te acum – „Da, Doamne, voi scrie scrisoarea în seara aceasta”; „Mă voi împăca cu omul acela acum”. : Aceste mesaje ale lui Isus Cristos se adresează voinţei şi conştiin­ţei, nu intelectului. Dacă te împotriveşti Predicii de pe munte în mintea ta, vei umbri apelul pe care-l trimite ea inimii tale. „Mă întreb de ce nu cresc în cunoaşterea lui Dumnezeu!” Iţi plăteşti datoriile, din punctul de vedere al lui Dumnezeu? Fă acum ceea ce va trebui să faci într-o zi. Fiecare chemare morală are un „trebuie” în spatele ei.

45843_758080667587345_7409609328201214072_n

 

Scripturile in fiecare zi_ IULIE_

1 Iulie                                                                                            Levitic 13.29-44                                         

Anumite pete produse de unele boli de piele puteau induce în eroare. Bolnavul trebuia atunci închis şapte zile, apoi trebuia examinat pentru a se verifica dacă era sau nu vorba de o rană de lepră. Să nu judecăm niciodată pripit! Să fim atenţi, să gândim bine când este vorba de alţii, decât să le atribuim intenţii rele din pornire. „Dragostea … nu socoteşte răul”. (1 Corinteni 13.5). Remarcăm că bolnavul nu-şi spunea deloc părerea, ci preotul care îl vedea trebuia să se pronunţe cu privire la natura rănii. Ceea ce gândea omul despre situaţia lui nu avea importanţă. Putea să nu simtă nimic şi chiar să se creadă perfect sănătos şi totuşi să fie grav bolnav. Câţi oameni nu ştiu că sunt victime ale maladiei păcatului! Ei nu şi-au privit starea în lumina Cuvântului lui Dumnezeu şi nu s-au înfăţişat Preotului. El este Cel care stabileşte vina omului şi îl declară iremediabil pierdut

 1910141_760013757394036_1100410609919640850_n

IULIE-TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

 1 iulie

DUMNEZEU CU NOI

Dumnezeu va fi cu voi.

Geneza 48.23

Bătrânul Iacov nu mai putea să rămână cu Iosif, căci îi venise ceasul să moară; dar el îl părăsea pe fiul său fără grijă, căci putea să spună cu încredere: „Dumnezeu va fi cu voi”. Când fiinţele cele mai iubite din familiile noastre sau prietenii noştri cei mai buni sunt chemaţi acasă prin moarte, să ne mângâiem cu gândul că Domnul nu ne-a părăsit şi că El trăieşte pentru noi şi rămâne cu noi întotdeauna.Dacă Dumnezeu este cu noi, noi suntem într-o tovărăşie măreaţă, chiar atunci când suntem săraci şi dispreţuiţi. Dacă Dumnezeu este cu noi, suntem siguri că ne va fi dată toată puterea de care avem nevoie, căci nimic nu este mai presus de puterea Sa. Dacă Dumnezeu este cu noi, suntem în deplină siguranţă, căci nici un rău nu poate atinge pe cel ce umblă sub ocrotirea Sa. Ce pricină de bucurie avem! Nu numai că Dumnezeu este cu noi, dar El va fi cu noi: cu noi personal; cu noi ca familie; cu noi ca Biserică. Chiar numele de Isus, nu înseamnă el Emanuel, adică Dumnezeu cu noi? Şi dacă Dumnezeu este cu noi, nu este acesta cel mai mare bine? Să fim deci îndrăzneţi şi sârguitori, bucuroşi şi plini de nădejde. Pricina noastră va prospera şi adevărul va birui, căci Dumnezeu este cu cei ce sunt cu El.Fie ca acest verset să facă bucurie oricărui credincios care va citi „cecurile credinţei”. Nu este o fericire mai mare.

 1970818_756746364387442_933976087323375365_n

CALENDAR BIBLIC DOMNUL ESTE APROAPE-IULIE

1 IULIE

Timp de şapte zile, veţi mînca azimi. Din cea dintîi zi veţi
scoate aluatul din casele voastre: căci oricine va mînca
pîine dospită, din ziua întîi pînă în ziua a şaptea, va fi
nimicit din Israel
                                           Exod. 12,15.

Sîngele mielului pascal care se vedea pe amîndoi stîlpii şi deasupra uşii caselor israeliţilor îi ocrotea de judecata dumnezeiască, de moartea întîiului născut. Sîngele era mărturia că în acea casă pătrunsese o dată moartea.Comuniunea cu Dumnezeu şi unii cu alţii prin mîncarea Mielului pregătit ne face atenţi să îndepărtăm mai întîi TOT aluatul. Aluatul este o înfăţişare a tot ce este rău şi al păcatului, fie că e vorba de conduită morală, fie că e vorba de învăţături greşite. Cele şapte zile, adică o săptămînă, ne arată că toată viaţa credinciosului din clipa întoarcerii sale la Dumnezeu trebuie să fie sfîntă. Domnul să ne dea harul ca să îndepărtăm tot aluatul din
casele noastre şi din vieţile noastre. A mînca azimi înseamnă a ne supune fără şovăială tuturor îndemnurilor Sfintei Scripturi. Numai cînd umblăm în lumina Cuvântului avem părtăşie cu Dumnezeu şi unii cu alţii. în această lumină putem recunoaşte tot ce nu-i place lui Dumnezeu. Orice delăsare în privinţa cercetării personale este cauza multor slăbiciuni, lipsuri şi a necredincioşiei.Un israelit care nu se ţinea de poruncile lui Dumnezeu trebuia să fie nimicit din mijlocul lui Israel. Ce învăţătură serioasă! Dacă din neglijenţa noastră nu ne cercetăm şi nu mărturisim abaterea în faţa lui Dumnezeu, adorarea noastră va fi nevrednică. Atunci Dumnezeu trebuie să ne ia în şcoala Sa de educaţie prin dragoste. Dacă nu îndepărtăm răul, judecîndu-l atunci are să se infiltreze tot mai mult şi Dumnezeu aduce judecata asupra noastră. Aluatul are proprietatea de a invada toată masa. De aceea apostolul, minat de Duhul Sfînt, a scris: „Măturaţi aluatul cel vechi. Nu este datoria voastră să judecaţi pe cei dinăuntru?” (1 Cor. 5). Noi, credincioşii trebuie să facem această lucrare. Nu trebuie să-L rugăm să o facă Domnul.

10530952_758748517520560_3875983461272805160_n

 MEDITATII ZILNICE   DE BOB GAS

1     IULIE                TRĂIREA VICTORIOASĂ I

„Ferice de cel ce rabdă ispita” (lacov 1:12)

Există trei chei pentru a fi victorios: 1) Perseverenta. Dr. G. Campbell Morgan povestește despre un om al cărui magazin a ars. în dimineața următoare și-a redeschis magazinul în mijlocul ruinelor carbonizate și a pus o plăcuță pe care scria: „Am pierdut totul în afară de soție, copii și speranță – program obișnuit de mâine dimineață”. Așa că reapucă-te de treabă! „Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieții”. 2) Scopul. Helen Keller a scris: „Mulți oameni au o idee greșită despre ceea ce înseamnă adevărata fericire. Ea nu se atinge prin satisfacerea proprie, ci prin fidelitate față de un scop ce merită. Domnul Isus a spus: „Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească” (Marcu 10:45). Nu te ruga pentru o inimă generoasă, ci practică generozitatea, iar inima ta va fi pe măsura faptelor tale. Câtă vreme ești semănător, Dumnezeu îți va da sămânță (2 Corinteni 9:10). 3) Perspectiva. Dezamăgirea ta se poate dovedi a fi planul lui Dumnezeu. „Inima omului se gândește pe ce cale să meargă, dar Domnul îi îndreaptă pașii” (Proverbe 16:9). Mai știi cum face scoica o perlă? Când un fir de nisip ajunge în scoică, ea o învelește în straturi de frumusețe, până când se formează perla. Poetul a scris: „Povestea noastră are o morală: Nu este măreț ce poate face o scoică cu un fir de nisip? Și ce nu am putea face noi, dacă am începe măcar cu câteva lucruri pe care le avem pe inimă”. Trebuie să avem perspectiva corectă. încearcă să-L vezi pe Dumnezeu la lucru în situația prin care treci astăzi!

10421161_758701340858611_1099420350062514076_n

 

WIM MALGO-IULIE-MEDITATII ZILNICE

1 IULIE

«Căci cine este, în adevăr, nădejdea sau bucuria sau cununa noastră de slavă? Nu sunteţi voi, înaintea Domnului nostru Isus Cristos, la venirea Lui? Da, voi sunteţi slava şi bucuria noastră.» 1 TESALONICENI 2,19-20

Cununa gloriei este formată din sufletele pe care le-am câştigat pentru Cristos. Eşti tu un adevărat pescar de oameni? Isus a spus odată pescarilor! «Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni» (Matei 4,19). Poţi să fii «pescar de oameni» în timpul discuţiilor personale. Poţi să câştigi suflete în rugăciune. Ai tu o inimă care arde pentru cei pierduţi? Dacă îl rogi pe Domnul în mod deosebit acest lucru, cu siguranţă El îţi va scoate în cale suflete care au nevoie de mântuire. Va fi minunat să te regăseşti printre cei ce vor primi o cunună a gloriei.

Domnul ne-a promis cinci feluri de cununi în Noul Testament. Aceste cununi sunt pentru cei învingători, adică pentru cei care L-au urmat pe Isus întreaga lor viaţă. Va trebui oare să alergi în cinci direcţii diferite? O, nu! în Apocalipsa 19,11-12 este scris: «Apoi am văzut cerul deschis şi iată că s-a arătat un cal alb! Cel ce sta pe el se cheamă „Cel credincioşi „ Cel adevărat” şi El judecă şi Se luptă cu dreptate. Ochii Lui erau ca para focului. Capul îl avea încununat cu multe cununi împărăteşti …». Toate aceste cununi minunate sunt adunate într-o singură Persoană: Domnul nostru Isus Cristos!

994453_758732750855470_6208983791149646570_n 

DOMNUL ESTE APROAPE GBV 

MARŢI 1 Iulie

Dar, în adevăr, şi socotesc că toate sunt pierdere, datorită valorii nespus de mari a cunoştinţei lui Hristos Isus, Domnul meu, pentru care am pierdut toate şi le socotesc ca fiind gunoi, ca să‑L câştig pe Hristos.                                                   Filipeni 3.8

Prin aceste câteva cuvinte, apostolul Pavel aruncă întreaga creaţie veche la gunoi, fără niciun regret, fără vreo privire în urmă. În cunoaşterea lui Hristos este o perfecţiune supremă, infinit mai înaltă decât orice ar putea oferi cea mai înaltă experienţă pe pământ. Aşadar, nimic nu îi poate atrage privirea de la Acela pe care el Îl numeşte Hristos Isus, Domnul meu“. Pentru El a suferit Pavel pierderea tuturor lucrurilor. Nu numai că a renunţat la anumite avantaje din cauza preţuirii a ceea ce Hristos a făcut pentru el; ci Persoana binecuvântată a lui Hristos, glorificat acum la dreapta lui Dumnezeu, îi captivase într‑atât inima, încât, cu bună ştiinţă şi pe deplin, ar fi socotit totul ca un „gunoi“, pentru a‑L câştiga pe Hristos.Evident, Pavel nu vorbeşte aici despre a‑L avea pe Hristos ca Principiul esenţial al vieţii în sufletul său, aşa cum este în capitolul 1 al acestei cărţi; nici a‑L avea pe Hristos ca Exemplu, ca în capitolul 2 unde se insistă atât de mult asupra smereniei Domnului; ci mai degrabă a‑L avea pe Hristos ca Ţintă şi Răsplată înaintea lui – ţinta finală spre care tinde, plin de dor. Bineînţeles că această dorinţă nu poate fi niciodată împlinită pe pământ, ci doar în glorie, unde Obiectul acestei speranţe este aşezat la dreapta lui Dumnezeu. Ochii lui privesc spre sfârşitul acestei curse, asemenea unui alergător absorbit de ţintă: nimic altceva nu îi poate mulţumi inima decât să ajungă acolo unde este Hristos.„De aceea şi noi … să alergăm cu răbdare în alergarea care ne stă înainte, privind ţintă la Isus, Căpetenia şi Desăvârşitorul credinţei, care, pentru bucuria pusă înaintea Lui, a răbdat crucea, dispreţuind ruşinea, şi şade la dreapta tronului lui Dumnezeu“ (Evrei 12.1,2).L. M. Grant

10314695_757720014290077_8143998047787834038_n

MANA DE DIMINEAŢĂ

1  IULIE

Fapt. Ap. 24:16  

„De aceea mă deprind să am totdeauna o conştiinţă fără vină înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.”

Cînd pacea domneşte în conştiinţă, totdeauna este putere asupra păcatului. Pacea este ca un paznic care păzeşte uşa inimii, dacă paznicul nu este la post, ori zbuciumul lăuntric înăbuşe glasul Duhului, ori glasul Lui nu este auzit din pricina tăcerii de moarte a cugetului adormit.O conştiinţă vinovată este una din armele cele mai eficace ale lui Satan împotriva copiilor lui Dumnezeu: credinţa poate fi îndrăzneaţă numai cînd cugetul este curat. Pentru un credincios nu este un proces lăuntric mai dureros ca atunci cînd are un cuget vinovat: dar credinţa biruieşte şi conştiinţa se linişteşte cînd realizează că vina este înlăturată de sîngele ispăşitor al Domnului Hristos. O foarte mică pată pe cuget, face o largă spărtură în părtăşia noastră cu Dumnezeu.Dacă avem vreo îndoială pe conştiinţa noastră cu privire la orice lucru ar fi, să mergem direct la Domnul Isus ca s-o rezolvăm cu El. Dragostea noastră faţă de El detestă un drum încurcat. Dacă cugetul nu se lasă instruit de Duhul Sfint devine o unealtă pentru Satan şi dacă pacea conştiinţei este falsă, închipuită, aduce ruină. Iar dacă nu este nici vorbă de pace, cugetul devine chinuitor, un călău. Niciodată să nu tratăm cu uşurătate şoaptele unei conştiinţe care ne osîndeşte fie chiar şi în cel mai mic lucru, după măsura noastră. Lipsa noastră de umblare în Duhul, adesea îi influenţează pe alţii la acelaşi fel de vieţuire. Ce mare binecuvîntare este un cuget sensibil şi delicat. Cînd un astfel de cuget are de a face cu un păcat cît de mic, imediat îl va face să spună: „Cercetează-mă Doamne”. Avînd o astfel de stare noi, nu numai că ne întristăm şi pentru un gînd mînios sau o izbucnire a temperamentului, dar chiar şi pentru un gînd de necredinţă care ne-ar trece prin minte. Iertarea unui păcat care ne-a afectat cugetul, întăreşte sufletul pentru părtăşia cu Dumnezeu, înlătură de atunci înainte, orice învinuire a con­ştiinţei şi redă pacea care fusese pierdută. Ce dulce este mîngîierea pe care ne-o dă astfel Cuvînlul lui Dumnezeu: „Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiţi. Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor: pe Isus Hristos Cel neprihănit. El este ispăşirea pentru păcatele noastre.” – 1 Ioan 2:1,2. Cu cît mai mult sîngele lui Hristos, vă curăţeşte conştiinţa de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului Celui viu.” – Evrei 9:14

12485_758720490856696_6635146903128491784_n

 

MANTUIREA PRIN HRISTOS de Fritz Berger IULIE

de  Fritz Berger

1 Iulie

 “Si ceea ce cîştigă biruinţă asupra lumii este credinţa noastră.”                                                            Ioan 5:4.

În epistola către Efeseni citim: “Pe deasupra tu­turor acestora luaţi scutul credinţei,cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău. Luaţi şi coiful mîntuirii şi sabia Duhului care este Cuvîntul lui Dumnezeu”. Trebuie să luăm asupra noas­tră toată armătura lui Dumnezeu pentru ca să putem ţine piept uneltirilor diavolului şi să recunoaştem intenţiile lui înşelătoare. Trebuie să fim îmbrăcaţi cu platoşa mîntuirii,deci să ne bazăm încontinuu pe mîntuirea pe care ne-a dăruit-o Isus Hristos. Isus spune:“Eu sînt calea,adevărul şi viata”. Nu faptele noastre sînt calea, ci Domnul Isus este calea.Noi trebuie să rămînem pe această cale în toate nevoile şi furtunile vieţii.Dumnezeu este credincios şi ne conduce cu siguranţă.Platoşa neprihănirii însă o pot îmbrăca doar aceia care au fost îndreptăţiţi prin credinţă.Astfel putem fi încredinţaţi că Domnul Isus Hristos prin sîngele Lui vărsat pe cruce şi prin învierea Sa ne-a îndrep­tăţit şi sfinţit.Trebuie să fim conştienţi întotdea­una de ceea ce a săvîrşit Isus pentru noi.Dacă îl vedem pe Mîntuitorul nostru doar pe cruce nu putem birui.Trebuie ca Cuvîntul lui să fie întipărit în inima noastră,că El s-a făcut păcat în locul nostru, pentru ca să ne înfăţişeze neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu,pentru că a luat asupra Sa toate păcatele noastre.Aceasta este calea.Cu acest fapt împlinit,noi putem să ne apărăm,astfel folosim platoşa mîntuirii.O,iubite Tată,te rog dă-mi înţelepciune ca să lupt cu succes în toate ispitele,să am biruinţa pentru ca numele Tău să fie slăvit şi preamărit.

 155749_757099397685472_4788476454321310043_n

IZVOARE IN DESERT

1 Iulie

Cuvintele mele … se vor împlini la vremea lor. (Luca 1:20)

Lucrurile care au fost spuse din partea Domnului se vor împlini! (Luca 1:45)

 

Domnul va împlini cu siguranţă acele lucruri

Pe care o inimă iubitoare a aşteptat îndelung să le vadă;

Acele cuvinte de care ea se agaţă se vor împlini,

Pentru că Dumnezeul ei a promis cu credincioşie;

Şi, cunoscându-L, ea nu se poate îndoi de Cuvântul Lui;

El spune şi se face. Domnul atotputernic!

 

Domnul va împlini cu siguranţă acele lucruri,

O, inimă împovărată, odihneşte-te mereu în purtarea Lui de grijă;

În linişte sub aripile Lui ocrotitoare

Aşteaptă răspunsul la rugăciunea ta fierbinte.

Şi când ţi-ai „aruncat îngrijorările“ şi inima-ţi cântă,

Domnul va împlini cu siguranţă acele lucruri.

 

Domnul va împlini cu siguranţă acele lucruri,

O, inimă obosită, crede şi aşteaptă şi roagă-te;

Plin de pace, dangătul clopotelor de seară încă mai sună,

Deşi norul şi ploaia şi furtuna au umplut ziua.

Credinţa străpunge ceaţa îndoielii care împiedică

Uneori noaptea ce trebuie să vină, şi găseşte stelele.

 

Domnul va împlini cu siguranţă acele lucruri,

O, inimă încrezătoare, Domnul ţie ţi-a spus;

Lasă Credinţa şi Speranţa să răsară şi să-şi înalţe aripile,

Să se ridice în zbor spre norii aurii ai răsăritului;

Porţile zorilor trandafirii se deschid larg,

Descoperind bucurii pe care întunericul nopţii le-a ascuns.

                                                            Bessie Porter

Matthew Henry a spus: „Putem să ne bizuim pe Dumnezeu pentru împlinirea promisiunii Lui, chiar şi atunci când toate drumurile care duc la ea sunt închise. Pentru că „în adevăr, făgăduinţele lui Dumnezeu, oricâte ar fi ele, toate în El sunt „da“; de aceea şi „Amin“ [aşa să fie], pe care-l spunem noi, prin El, este spre slava lui Dumnezeu“ (2 Corinteni 1:20).

10308565_758576274204451_3268581601161526605_n

PAINEA CEA DE TOATE ZILELE 

1 Iulie

Text: Isaia 40:21-26                                     

Ridicaţi-vă ochii in sus, si priviţii Cine a făcut aceste lucruri?                                                                Isaia 40:26

„NU AM PRIVIT NICIODATĂ ÎN SUS DE AICI!”

Prietenul meu Mark era pe terenul de golf unde mai jucase de multe ori. Deodată a exclamat către partenerii săi de joc: „Priviţi, ce privelişte minunată!” Dincolo de dunele aurii ale nisi- pului se desfăşura o imagime minunată a Lacului Michigan, cu oglinda apelor albastre sclipind în lumina acelei veri splendide. De fiecare dată, înainte de a ajunge în acel punct specific, Mark fusese concentrat la joc şi la problemele lui. Ochii îi fuseseră aplecaţi numai în jos. „Nu am privit niciodată în sus de aici!” a exclamat el. Cuvintele lui m-au făcut să mă gîndesc la oamenii cărora Isaia le-a vorbit cu previziune profetică. Vor fi în exilul babilonian, departe de ţară, într-o situaţie precară. Profetul îi sfătuieşte să privească în sus, să-şi ridice ochii în sus amintindu-şi de maiestatea, puterea şi credincioşia Domnului Suveran peste totul. Acest sfat este bun şi pentru noi cei de azi. Uneori devenim atît de preocupaţi de dificultăţile vieţii, sau atît de copleşiţi de anumite situaţii, că pierdem perspectiva lui Dumnezeu. Sîntem în locuri problemă care ne absorb interesul şi ne limitează viziunea. Poate fi biroul unde lucrăm, sau prezenţa unei persoane dificile. Poate fi un pat de spital sau camera unde zăcem bolnavi. Sîntem descurajaţi şi slăbiţi. Dacă aşa este, atunci avem nevoie să privim în sus şi să vedem din nou grandoarea şi puterea Dumnezeului nostru atotputernic. Să nu ajungem să spunem vreodată: „Niciodată n-am privit în sus din locul acesta!” – D.C.E.

De vezi ce minuni poate Domnul să facă 
Privind în jur la toate cele create, 
încrede-te atunci în puterea-I divină; 
Sigur te va trece cu bine prin toate.D.J.D.

Unii oameni văd mai multe lucruri ale lui Dumnezeu plimbîndu-se în jurul casei, decît văd alţii făcînd călătorii împrejurul lumii.

. „Terminaţi cu omul, … pentru că în ce s-ar ţine seama de el?” (Isaia 2.22). Dar Preotul care Se pronunţă astfel asupra stării noastre este şi Cel care S-a ocupat de ea în har ca mare Doctor, oferind o vindecare deplină sufletelor noastre (Luca5.31).

10346110_759649634097115_688640119704992476_n

Sămânţa Bună IULIE

Marţi, 1 Iulie 2014

… iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine …Luca 6.35

Evanghelistul Robert Chapman a predicat odată în piaţa oraşului Barnstaple despre mânia lui Dumnezeu din cauza păcatelor oamenilor şi despre necesitatea pocăinţei. Acest lucru l-a supărat atât de tare pe comerciantul din oraş, încât a venit în faţă şi l-a scuipat pe Chapman. După câtva timp a venit în vizită la Chapman o rudă înstărită, care nu putea înţelege cum putuse Chapman să renunţe la averea sa şi să o dăruiască săracilor, iar el însuşi să trăiască în condiţii primitive. Când s-a uitat în cămară, a văzut că nici acolo nu arăta prea bine şi l-a întrebat pe Chapman dacă are ceva împotrivă să meargă la cumpărături. Chapman a fost mulţumit cu acest lucru, dar a rugat-o pe ruda sa să cumpere numai de la comerciantul care îl jignise. După ce a găsit magazinul, ruda a comandat tot felul de lucruri. Comerciantul era tot mai bine dispus şi la urmă s-a oferit să trimită acasă clientului său muntele de cumpărături. Acesta i-a numit adresa lui Chapman. „Trebuie să fie o greşeală“, a spus comerciantul. „Nu, nu, domnul Chapman mi-a spus foarte lămurit că trebuie să cumpăr de la dumneavoastră.“ Comerciantul a fost cuprins de ruşine şi părere de rău şi şi-a cerut iertare de la Chapman pentru comportamentul său.

Cum ne comportăm noi când suntem jigniţi?

 10382860_756670161061729_7979592003390448002_n

 

 

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 117 other followers

%d bloggers like this: