Feeds:
Posts
Comments
10464002_857222540972502_1319141444683681452_n (1)

-STANDING ON THE PROMISES-

“Let us hold fast the profession of our faith without wavering, for He is faithful that promised.” Hebrews 10:23

Standing on the promises of Christ my King,
Through eternal ages let His praises ring,
Glory in the highest, I will shout and sing,
Standing on the promises of God.

Standing on the promises that cannot fail,
When the howling storms of doubt and fear assail,
By the living Word of God I shall prevail,
Standing on the promises of God.

Standing on the promises I now can see
Perfect, present cleansing in the blood for me;
Standing in the liberty where Christ makes free,
Standing on the promises of God.

Standing on the promises of Christ the Lord,
Bound to Him eternally by love’s strong cord,
Overcoming daily with the Spirit’s sword,
Standing on the promises of God.

Standing on the promises I cannot fall,
Listening every moment to the Spirit’s call
Resting in my Savior as my all in all,
Standing on the promises of God.

Words & Music: R. Kel­so Car­ter, in Songs of Per­fect Love, by John Swe­ney & Kel­so Car­ter (Phil­a­del­phia, Penn­syl­van­ia: John J. Hood, 1886)

10854219_841609232567821_8278281335950331606_o

10858498_10152942801093524_6586695918120992220_n

10433885_1525535427700985_5257270165473685859_n

-“I am with you always, even unto the end of the world.” Matthew 28:20

As each happy Christmas
Dawns on earth again,
Comes the Holy Christ Child
To the hearts of men.

Enters with His blessing
Into every home,
Guides and guards our footsteps,
As we go and come.

All unknown, beside me,
He will ever stand,
And will safely lead me
With His own right hand.

Words: J. Wilhelm Hey, Fabeln für Kinder (Hamburg, Germany: 1833) (Alle Jahre wieder, kommt das Christus Kind). Translated from German to English by Harriet R. Spaeth, Little Children’s Book (Philadelphia, Pennsylvania: 1885).

Music: Alle Jahre Wieder Johann C. H. Rink (1770-1846)

10854813_850230705029253_2092851028663566939_o

10665675_708689115892039_7932732751383904664_n

Ziua Mulţumirii Ne închinăm în faţa Ta Părinte, Căci vrem să Îţi aducem mulţumire, Să spunem tot ce-am vrea, nu sunt cuvinte, Căci mare-i harul Tău şi-a Ta iubire. Vibrează Duhu-n sfântă uvertură, Un cânt divin ce faţa luminează, Te laudă cu psalmi a noastră gură În nopţi târzii şi-n orice dimineaţă! Ne bucurăm în Tine Doamne Sfinte, Căci însuşi ceru-Ţi laudă lucrarea, Credincioşia Ta Preabun Părinte, În scumpă zi, o cântă Adunarea. E mare zi de har şi sărbătoare, Din secerişul grâului, din roade, Ofrandă Îţi aducem, mic cu mare, Căci de la Tine şi prin Tine-s toate. Îţi mulţumim cu toţii pentru harul, Ce ni l-ai dat, izbândă şi putere, În duhul nostru-am înălţat altarul Recunoştinţei, unica avere. Ne bucurăm de roade şi de grâne, De ploile ce-ai dat în uscăciune, Iar razele de soare, o, Stăpâne, Au întregit cereasca Ta minune. Hambare pline, undelemn şi pâine, Ne amintesc de mana din pustie, Îţi mulţumim acum şi azi şi mâine Căci ne-ai scăpat de jug şi de robie. Acuma noi, toţi cei din Adunare, Uniţi în Duh, în cuget şi simţire, Îţi înălţăm cu dragoste-o cântare, Tu "Cel ce Eşti", "Osana şi Mărire!" Lucica Boltasu 09/11/13, Barcelona

Ziua Mulţumirii

Ne închinăm în faţa Ta Părinte,
Căci vrem să Îţi aducem mulţumire,
Să spunem tot ce-am vrea, nu sunt cuvinte,
Căci mare-i harul Tău şi-a Ta iubire.
Vibrează Duhu-n sfântă uvertură,
Un cânt divin ce faţa luminează,
Te laudă cu psalmi a noastră gură
În nopţi târzii şi-n orice dimineaţă!
Ne bucurăm în Tine Doamne Sfinte,
Căci însuşi ceru-Ţi laudă lucrarea,
Credincioşia Ta Preabun Părinte,
În scumpă zi, o cântă Adunarea.
E mare zi de har şi sărbătoare,
Din secerişul grâului, din roade,
Ofrandă Îţi aducem, mic cu mare,
Căci de la Tine şi prin Tine-s toate.
Îţi mulţumim cu toţii pentru harul,
Ce ni l-ai dat, izbândă şi putere,
În duhul nostru-am înălţat altarul
Recunoştinţei, unica avere.
Ne bucurăm de roade şi de grâne,
De ploile ce-ai dat în uscăciune,
Iar razele de soare, o, Stăpâne,
Au întregit cereasca Ta minune.
Hambare pline, undelemn şi pâine,
Ne amintesc de mana din pustie,
Îţi mulţumim acum şi azi şi mâine
Căci ne-ai scăpat de jug şi de robie.
Acuma noi, toţi cei din Adunare,
Uniţi în Duh, în cuget şi simţire,
Îţi înălţăm cu dragoste-o cântare,
Tu “Cel ce Eşti”, “Osana şi Mărire!”

Lucica Boltasu 09/11/13, Barcelona

10441919_817793988282679_8246470149200961048_n

„MULŢUMESC!”
Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile.
1 Tesaloniceni 5:18
În cartea lui, „Folk Psalms of Faith”, Ray Stedman ne spune despre o experienţă pe care a avut-o H.A. Ironside într-un restaurant aglomerat. Exact în momentul când Ironside era gata să înceapă a-şi servi masa, s-a apropiat de el un bărbat şi l-a întrebat dacă ar putea să i se alăture. Ironside l-a invitat să ia loc. Apoi, aşa cum îi era obiceiul, Ironside şi-a plecat capul şi s-a rugat.
Când a deschis ochii, celălalt bărbat l-a întrebat: „Te doare capul?” Ironside a răspuns: „Nu, nu mă doare”. Celălalt bărbat l-a întrebat: „Atunci, nu este ceva în regulă cu mâncarea?” Ironside a răspuns: „Nu, de ce mă întrebi?” „Ei bine, a răspuns omul, te-am văzut cu capul aplecat şi m-am gândit că trebuie să fii bolnav sau că ceva nu este în regulă cu mâncarea”. Ironside a răspuns: „Nu, pur şi simplu, eu îi mulţumeam lui Dumnezeu, aşa cum fac întotdeauna înainte de a mânca”. Omul a spus: „O, tu… eşti unul dintre aceia… nu-i aşa? Ei bine, aş vrea să ştii că eu nu-I mulţumesc niciodată lui Dumnezeu. Eu îmi câştig banii cu sudoarea feţei şi n-am de ce să mulţumesc nimănui atunci când mănânc. Încep doar să mănânc!” Ironside a spus: „Da, tu eşti exact ca şi câinele meu. Şi el face aşa!”
Deseori noi luăm prea uşor darurile pe care ni le dă Dumnezeu şi care sunt un semn al bunăvoinţei Lui. Uităm că El este sursa tuturor lucrurilor bune de care beneficiem. Iacov ne aduce aminte însă, că „orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus, pogorându-se de la Tatăl luminilor” (Iacov 1:17).
Să ne aducem aminte să spunem „Mulţumesc”. Poate că animalele nu fac aşa – dar oamenii recunoscători o fac! – R.W.D.
Iţi aducem mulţumiri cu toţii, Dumnezeule măreţ,
Cu mâinile spre ceruri şi inima-n cântare!
Pentru darul Tău divin, minunat, de mare preţ,
De care-ntreaga lume se bucură sub soare. - Rinkhart
Recunoştinţa nu trebuie să fie un incident, ci o atitudine continuă.

10394547_1496130470674047_1980963170493033399_n

10537949_962207693807319_3444010235567101464_o

Gospel Hymns For Daily Strength

 10409182_666507296803419_5092164877085463047_n

On a day when men were counted, God became the Son of Man,

That His name in every census should be entered was His plan.

God, the Lord of all creation, humbly takes a creature’s place;

He whose form no man has witnessed has today a human face.

On a night, while silent shepherds watched their flocks upon the plain,
Came a message with its summons brought by song of angel train:
Lo, in Bethlehem’s little village has arrived the shepherd King,
And each shepherd to his Master must his sheep as offering bring.

When there shone the star of David in the spangled eastern sky,
Kings arrived to pay their homage to the Christ, the Lord most high.
Yet not all, for lo, there soundeth through the streets a fearful cry;
For a king who will not worship has decreed that Christ must die.

Yet it’s Christmas, and we greet Him, coming even now to save;
For the Lord of our salvation was not captive to the grave.
Out of Egypt came the Savior, man’s Immanuel to be—
Christmas shines with Easter glory, glory of eternity.

1780022_833855216676556_1709149950400483862_o

10846170_1521692411418620_5045637072119108532_n

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

DECEMBRIE

10455914_1521408091447052_2597515908918824510_n

  1. Doamne, cât de dens şi înceţoşat este încă orizont meu spiritual, sau mai degrabă mental: detaliile iau dimensiuni prevestitoare de rău şi dau la o parte marile chestiuni ale vieţii. Eliberează-mă.

 

  1. O, Doamne, fă acest „toiag” să înmugurească. Fă ca orele de studiu din acest nou cort să înflorească înaintea Ta întocmai cum „toiagul lui Aaron… făcuse muguri, înflorise…” (Numeri 7:8).

 

  1. Cât de des descopăr că „măgarul” din mine, mai degrabă decât inteligenţa mea, „se întoarce şi II vede pe îngerul Domnului”. Doamne, sporeşte-mi sensibilitatea spirituală ca să pot detecta cele mai fine plecări şi apropieri ale Tale.

 

  1. Doamne, vin la Tine, înconjoară-mă cu Tine însuţi ca şi cu un zid de foc şi fii Tu slava înlăuntru. Aceasta sună complet egoist, dar nu ştiu cum să mă exprim altfel. O, Doamne, Tu ştii.

 

  1. Doamne, nu cu un sentiment al nevredniciei (cum ar putea cineva, care ştie că e nevrednic, să pretindă că are vreo vrednicie?), nu cu vreun gând la slăbiciunea mea, absolut cu nici un gând despre mine, vin doar pentru că Tu eşti Tu Însuţi.

 

  1. O, Doamne, pătrunde până la cele mai adânci izvoare ale duhului meu, acolo unde Duhul mijloceşte pentru noi, şi citeşte rugăciunile pe care eu nu le pot rosti.

 

  1. Te slăvesc, o, Doamne, pentru cuvântul din această dimineaţă: „Când intra Moise fii cortul întâlnirii ca să vorbească cu Domnul, auzea glasul care-i vorbea de pe capacul ispăşirii… Şi vorbea cu Domnul” (Numeri 7:89).

 

  1. Doamne, pentru toţi cei care sunt greu încercaţi în trupul lor, fii Tu sprijinul lor. Împiedică excesul vrăjmaşului şi fie ca bucuria Domnului să fie tăria lor într-un mod minunat.

 

  1. Doamne, mă bucur că la Tine, Tatăl luminilor, „nu este nici schimbare, nici umbră de mutare” (Iacov 1:17). Fă să discern stăpânirea şi cârmuireaTa.

 

  1. Doamne, în dimineaţa asta în mintea mea se îngrămădesc o mulţime de lucruri mărunte şi actuale şi le aduc direct în prezenţa Ta. In înţelepciunea Ta, spune:,,Linişte! Fără gură!” şi fie ca vieţile noastre ordonate să mărturisească despre frumuseţea liniştii Tale.

 15918_996289093720440_2479486279249126667_n

  1. „Şi acum, Dumnezeule, întăreşte-mi mâinile!” (Neemia 6:9, Bucureşti 2001) - Doamne, acum! Vino la mine, umple-mă cu Tine însuţi, atunci nu va fi nici o dorinţă neîmplinită.

 

  1. Doamne, Te slăvesc pentru acest sentiment de părtăşie bucuroasă cu Tine pe care-1 am din nou. Dă-mi liniştea minţii şi claritatea scopului; fă să rămân în Tine cu hotărâre şi fără abatere.

 

  1. Doamne, spre Tine mă îndrept şi, pe temelia puternicei Tale Răscumpărări, înalţ rugăciuni măreţe şi triumfătoare cu „îndrăzneala pe care o avem la El… că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă” (1 loan 5:14).

 

  1. Doamne, privesc laTine, atinge trupul meu până când va radia în întregime de viaţa Ta. Binecuvântează serviciul de dimineaţă cu bărbaţi, fă-1 de-a dreptul glorios cu prezenţa Ta.

 

  1. Doamne, mă îndrept fără nici o rezervă la Tine. Fii Tu o aşa atmosferă în noi şi în jurul nostru, ca să fim aceia din care curg râuri de apă vie.

 

  1. Doamne, ce înflăcărată este dorinţa mea crescândă după Tine, nu într-un chip îngust, limitat, ci în modul glorios al unei înţelegeri mai profunde a sfinţeniei Tale.

 

  1. Doamne, apropierea mea de Tine este îngreuiată de slăbiciunea fizică, dar inima mi se bucură şi trupul, de asemenea, mi se va odihni în nădejde.

 

  1. „Mare este Domnul nostru şi puternic prin tăria Lui, priceperea Lui este fără margini” (Psalmul 147:5). Ce sigur este că puterea şi înţelepciunea sunt ale Tale şi cât de sigur, prin harul Tău, doresc să Iţi împlineşti voia prin mine.

 

  1. Doamne, acest singur lucru: nevoia mea de Tine, grăită şi negrăită. „Sărac în duh” descrie ceea ce ştiu sigur despre mine. Vin la Tine în sărăcie totală.

 

  1. Vorbeşte, Doamne, ca să aud şi să înţeleg. Pare atât de multă trăire în văzul oamenilor în viaţa mea spirituală, atât de puţin recunosc puterea plină de har; însufleţeşte-mă până ce voi fi incandescent cu Tine.

 1655774_835028669892544_6812344486203524506_o

  1. Doamne, fii o Prezenţă într-atâta de însufleţitoare şi înviorătoare în mijlocul nostru astăzi, încât să ne putem bucura pe măsură ce nădejdi noi ale veşniciei se deschid înaintea ochilor noştri când umblăm pe cărările de acum aleTîmpului.

 

  1. O, Doamne, Iţi mulţumesc pentru versetul din această dimineaţă: „Tu, dar, îhtoarce-te la Dumnezeul tău, păstrează bunătatea şi iubirea şi nădăjduieşte totdeauna în Dumnezeul tău” (Osea 12:6). Umple toată această tabără mare cu Prezenţa Ta glorioasă; struneşte şi insuflă evlavie.

 

  1. Doamne Isuse, în Tine locuieşte „toată plinătatea lui Dumnezeu” (Coloseni 2:9); „toate lucrurile” Ţi-au fost date Ţie; „toată puterea” Ţi-a fost dată în cer şi pe pământ. O, Dumnezeule, Tatăl meu ceresc, îngrijeşte de orice nevoie a mea după bogăţia Ta, în slavă, în Isus Cristos.

 

  1. Doamne, cuvântul care mi se adresează într-un mod atât de personal în citirea mea din dimineaţa asta este: „Moise a făcut întocmai cum îi poruncise Domnul; aşa a făcut” (Exod 40:16).

 

  1. Doamne Isuse, cu nouăsprezece secole în urmă ai fost pe acest pământ, „arătat în trup” (1 Timotei 3:16). Fii din nou aici azi, arătat în trupul meu -„Cristos în voi, nădejdea slavei” (Coloseni 1:27).

 

  1. O, Doamne, Domnul şi învăţătorul meu, fie ca astăzi să am atât de mult conştiinţa că sunt al Tău, încât să mă simt în largul meu cu Tine şi să mă bucur ca un copil de faptul că îţi aparţin Ţie.

 

  1. Doamne, umple azi orice spaţiu din jurul nostru cu Tine însuţi. Stăpâneşte peste tot în chip măreţ cu mâna Ta călăuzitoare; ridică-ne la scopurile Tale minunate şi fereşte-ne de orice grabă impulsivă.

 

28.O, Doamne, aceasta este Ziua Ta şi Te implor să mă binecuvântezi cu harul şi binecuvântarea Ta neţărmurit de mari. Ce minunat este să pot să mă apropii de Tine!

 

v29. „După aceste întâmplări, Cuvântul Domnului a vorbit lui Avram, şi a zis: «Nu te teme; Eu sunt scutul tău şi răsplata ta cea foarte mare»” (Genesa 15:1). O, Doamne, „după aceste întâmplări!” Cât de mult Te slăvesc!

 

  1. Este timpul, o, Dumnezeul meu, pentru o atingere de la Tine, una din acele măreţe şi transformatoare atingeri prin care Tu Te deosebeşti clar şi desluşit de orice altceva – strălucitoare momente în care Te văd şi mă închin şi mă minunez.

 

  1. Doamne, în acest ţinut al tăcerii care mă urmăreşte din toate părţile, al marilor vânturi şi al soarelui violent şi ucigător, parcă sunt urmărit de Tine -şi care va fi rezultatul? Ţine-mă veghetor şi aşteptând în pragul Tău.

10255123_1555928464623955_4458830929038668764_n

10847767_961135747254502_5283303765227361949_nCHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

Diminea
ţa şi Seara

1 DECEMBRIE

Dimineaţa

Tu ai rânduit vara şi iarna.                             Psalmi 74:17

Suflete, începe luna aceasta de iarnă cu Dumnezeul tău. Zăpada îngheţată şi vântul pătrunzător să-ţi amintească de faptul că El îşi ţine legământul cu ziua şi noaptea, şi că va ţine şi legământul slăvit pe care l-a făcut cu tine prin persoana lui Isus Christos. Cel care este credincios cuvântului Său în trecerea anotimpurilor acestei lumi păcătoase şi sărace, se va dovedi credincios şi în privinţa singurul Său Fiu prea iubit. Iarna nu este un anotimp confortabil în suflet, şi dacă tu îl ai chiar acum, este foarte dureros. Dar există o mângâiere: s-a spus că Domnul a făcut-o. El trimite vânturile îngheţate ale necazurilor peste mugurii aşteptărilor. El împrăştie bruma ca cenuşa peste păşunea bucuriei tale, odinioară verde. El aruncă fărâme de gheaţă peste izvoarele plăcerii tale. El le face pe toate. El este marele împărat al iernii, şi El domneşte în împărăţia frigului; de aceea, nu te poţi plânge. Pierderile, crucile, greutăţile, boala, sărăcia şi o mie de alte rele sunt trimise de Domnul, şi vin cu o misiune înţeleaptă. Îngheţul ucide insectele mortale şi pune stavilă bolilor molipsitoare; el sfărâmă brazdele de pământ şi înmoaie sufletul. O, dacă iarna încercării ar avea întotdeauna astfel de rezultate în sufletul nostru! Cum preţuim acum focul! Cât de plăcută este strălucirea lui veselă! Să-L preţuim şi pe Domnul în acelaşi fel, fiindcă El este sursa constantă de iubire şi căldură, în orice necaz. Să ne apropiem de El ca să găsim bucurie şi pace în credinţă. Să ne îmbrăcăm în hainele călduroase ale făgăduinţelor Lui şi să ne apucăm de treburile potrivite anotimpului. Leneşul care nu ară din cauza frigului are de îndurat consecinţe severe, fiindcă la vară va ajunge să cerşească şi nu va avea nimic.10537481_834386369956774_6767217700670827927_o

1 DECEMBRIE

Seara

O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui, şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!  Psalm 107:8

Dacă ne-am plânge mai puţin şi am lăuda mai mult am fi mai fericiţi, şi Dumnezeu ar fi mai slăvit. Să-L lăudăm zilnic pe Domnul pentru îndurările Lui comune – comune le nunim noi, dar ele sunt nepreţuite fiindcă, fără ele, am fi gata să pierim. Să-L binecuvântăm pe Dumnezeu pentru ochii cu care vedem soarele, pentru sănătate şi puterea de a umbla, pentru pâinea pe care o mâncăm, pentru hainele cu care ne îmbrăcăm. să-l lăudăm pe El fiindcă nu suntem printre cei fără speranţă sau închişi printre vinovaţi. Să-I mulţumim pentru libertate, prieteni, familie şi confort. Să-L lăudăm pentru tot ce primim din mâna bunătăţii Lui, fiindcă merităm puţin, dar primim din belşug) Dar, prea iubiţilor, cea mai dulce notă din cântecul nostru să fie pentru dragostea răscumpărătoare. Faptele răscumpărătoare ale lui Dumnezeu faţă de aleşii Săi sunt întotdeauna tema lor favorită de laudă Dacă ştim ce înseamnă răscumpărarea, să nu ne oprim cântările de recunoştinţă. Am fost răscumpăraţi din puterea stricăciunii, ridicaţi din adâncurile păcatului în care eram cufundaţi. Am fost conduşi la crucea lui Isus. Lanţurile vinei noastre au fost rupte; nu mai suntem sclavi, ci copii ai viului Dumnezeu. Putem să anticipăm timpul când vom fi prezenţi înaintea tronului fără „pată, fără aparatură, sau altceva de felul acest*” (Efeseni 5:27). Chiar acum, prin credinţă, fluturăm ramuri de palmier şi ne îmbrăcăm cu in subţire, care va fi veşmântul nostru veşnic. Nu îi vom mulţumi neîncetat Domnului nostru răscumpărător? Copil al lui Dumnezeu, poţi să taci?

Treziţi-vătreziţi-vă, moştenitori ai slavei, şi faceţi „robia roabă” (Psalmi 68:18), strigând împreună cu David: „binecuvântează, suflete, pe Domnul; şi tot ce este în mine să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt” (Psalmi 103:1). Să începem luna nouă cu cântări noi.

 DESCARCA DE AICICHARLES H SPURGEON-Meditatii dimineata si seara-DECEMBRIE134316_834424289952982_1727519273331385038_o

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

 pentru astăzi-DECEMBRIE 2014

 1 DECEMBRIE

UMBLAREA ÎN ADEVĂR (1)

„Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul” (Efeseni 4:25)

Domnul Isus a spus: „Veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi” (Ioan 8:32). Dar în acest proces, adevărul te poate face nefericit! Un autor spune: „Adevărul poate fi foarte incomod. Sunt momente în viaţă când ni se cere să ieşim în faţă şi să-l rostim sau să trăim conform adevărului, în acele clipe se formează caracterul şi se întăresc relaţiile. De exemplu, într-o zi de vară, împreună cu câteva dintre surorile de la studiu biblic, ne-am îmbarcat cu pruncii în maşinile de teren şi ne-am îndreptat spre ferma unei prietene ca să stăm acolo peste noapte. O altă prietenă care nu a fost invitată a sunat-o pe cea care conducea maşina aflată în fruntea caravanei noastre pentru a vedea dacă doreşte să se întâlnească. Intrând în panică şi de teamă să nu rănească sentimentele prietenei noastre, ea s-a scuzat că este ocupată cu alte treburi; o minciună de omisiune … menită să protejeze sentimentele şi să păstreze relaţiile. La scurt timp, am sunat-o eu pe aceeaşi prietenă spunându-i că o parte dintre noi ne îndreptăm spre fermă şi că o să mă întâlnesc cu ea mâine. Dintr-odată, la telefon, linişte. Nu a fost atât de rănită că nu a fost invitată, ci de faptul că cealaltă prietenă a minţit-o. Ar fi preferat înţepătura adevărului decât izolarea decepţiei. Pavel spune: „Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul pentru că suntem mădulare unii altora”. Din punct de vedere social, am fost condiţionaţi să fim persoane agreabile şi să evităm să stârnim valuri, deci o parte din ceea ce trebuie să învăţăm despre adevăr este de fapt un proces de dezvăţare. Mai târziu, grupul nostru de studiu biblic a discutat acest incident. Toate am crescut în urma acestei conversaţii şi am învăţat o lecţie importantă: oricât ar fi de dureros, prietenia se adânceşte în solul fertil al onestităţii”.

DESCARCA DE AICI:CUVANTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTAZI- DECEMBRIE

 1511600_491095611029034_5131275735444588008_o

DOMNUL ESTE APROAPE – CALENDAR BIBLIC-Decembrie

1 DECEMBRIE

În adevăr, am avut o mare bucurie şi mângâiere, pentru dragostea ta, fiindcă, frate, inimile sfinţilor au fost înviorate prin tine. Fil. 7.

Ce mărturie bună a putut să spună apostolul Pavel despre „fratele” său Filimon! El nu avea numai măreaţa credinţă în Domnul Isus ci arăta dragostea sa către toţi sfinţii. Dacă credinţa în inimă este vitală, credinţa în Domnul Isus, care S-a dat pentru noi ca preţ de răscumpărare, atunci credinţa şi dragostea se unesc în El şi este foarte normal ca să intre în acţiune dragostea către toţi fraţii. Dar cum sunt numiţi aceştia în versetul nostru şi în alte versete ale Scripturii? Duhul lui Dumnezeu îi numeşte sfinţi şi în altă parte prea iubiţi. E minunat de la ce înălţime a dragostei dumnezeieşti suntem priviţi! La rândul nostru să privim oare de la o înălţime mai mică dragostea Domnului? Dacă s-ar întâmpla aceasta atunci dragostea către fraţi ar fi înfrânată şi aceasta ar însemna mare pierdere atât pentru noi cât şi pentru alţii.

Cuvântul de astăzi ne arată o acţiune a dragostei: inimile sfinţilor au fost înviorate. Oare nu este un gând măreţ ca tu şi cu mine să contribuim ca inimile sfinţilor să fie înviorate şi înveselite? Modul în care intră în acţiune dragostea depinde de împrejurări şi ocazii. Dragostea înviorează inimile încât se apleacă la orice inimă frântă la alinarea durerii, în alt loc poartă pe umerii rugăciunii pe fraţii care stau în lupte cu lumea şi firea ei şi atâtea alte ocazii.

De s-ar găsi dragostea aceasta înviorătoare tot mai mult şi în noi. Scumpul meu frate şi călător spre casa Tatălui, arată şi tu în viaţa ta practică această dragoste ca cei din jurul tău să se bucure de tine şi de comuniunea cu Domnul Isus Hristos.

Cum putem noi pretinde că iubim pe aproapele nostru ca pe noi înşine, atunci când îl lăsăm să rabde de foame, în timp ce noi înşine avem mai mult decât de ajuns?

DESCARCA DE AICI:DOMNUL ESTE APROAPE CALENDAR BIBILC – DECEMBRIE

1560451_1513984465555314_1600514288597902387_n

TOTUL PENTRU GLORIA LUI  de Oswald Chambers

1 DECEMBRIE

Legea şi Evanghelia

Căci cine păzeşte toată Legea şi greşeşte într-o singura poruncă se face vinovat de toate.            lacov 2:10

Legea morală nu ia în considerare nicidecum slăbiciunea noastră ca fiinţe umane, nu ia în seamă ereditatea şi infirmităţile noastre: ea ne cere să fim cu totul morali. Legea morală nu se schimbă niciodată, nici pentru cei mai nobili, nici pentru cei slabi, ci este veşnic aceeaşi. Legea morală dată de Dumnezeu nu devine mai îngăduitoare faţă de cei slabi, nu ne scuză defectele, ci rămâne absolută pentru toate vremurile şi pentru toată veş­nicia. Dacă nu ne dăm seama de aceasta, este din cauză că nu suntem cu adevărat conştienţi de legea lui Dumnezeu: imediat ce suntem conştienţi de aceasta, viaţa noastră devine o mare tragedie. Odinioară, fiindcă eram fără lege, trăiam; dar când a venit porunca, păcatul a înviat şi eu am murit.” Când înţelegem aceasta, Duhul lui Dumnezeu ne convinge că suntem păcătoşi. Până când omul nu ajunge în starea de a vedea că nu mai are nicio speranţă. Crucea lui Isus Cristos este ceva absurd pentru el. Convingerea de păcat aduce întotdeauna sentimentul înspăimântător şi înrobitor al legii, îl lace pe om fără speranţă,vândut rob păcatului”. Eu, un păcătos vinovat, nu pot ajunge niciodată să fiu drept înaintea lui Dumnezeu, îmi este imposibil. Există un singur mod prin care pot fi drept înaintea lui Dumnezeu, si anume prin moartea lui Isus Cristos. Trebuie să scap de gândul ascuns că pot fi drept înaintea lui Dumnezeu prin ascultare de El. Care dintre noi poate fi absolut perfect în ascultarea de El?

Ne dăm seama de puterea legii morale numai atunci când este însoţită de un „dacă”. Dar Dumnezeu nu ne constrânge niciodată. Uneori am vrea ca El să ne forţeze să-L ascultăm, dar altă dată am vrea să ne lase în pace. Când suntem conduşi de voia lui Dumnezeu, dispare orice urma de constrângere. Când alegem de bună voie să-L ascultăm, atunci, cu puterea Sa nemărginită, El va face ca şi cea mai îndepărtată stea, şi cel mai mic grăunte de nisip să vină în ajutorul nostru.

DESCARCA DE AICI:TOTUL PENTRU GLORIA LUI-DECEMBRIE

 1513281_893964153961907_5995799178865559805_n

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

1 DECEMBRIE

«Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.»

1 CORINTENI 2,9

Biserica lui Isus este prezentată în Scriptură în două ipostaze dumnezeieşti: ca fiind Trupul lui Cristos şi ca Templul lui Dumnezeu. Adevărata stare dumnezeiască a mădularelor din Biserica lui Isus este atât de Minunată, încât nu ne-o putem imagina decât din ceea ce ne spune Domnul. Dumnezeirea noastră viitoare nu se poate descrie în cuvinte. In Noul Testament există şapte metafore, şapte ilustraţii ale nunţii Domnului şi în nici una din ele mireasa nu este vizibilă şi nici măcar menţionată; ea reprezintă o taină. De ce? Pentru că Mireasa Mielului va fi descoperită în faţa tronului preoţesc numai după răpirea Bisericii lui Isus. Acest moment măreţ va decide cine este cu adevărat mireasa Mielului şi cine nu. Cei ce vor rămâne în urmă vor avea parte de viaţa veşnică, dar vor avea de suferit. În ce fel? Prin faptul că vor pierde statutul de Mireasă a Mielului. Nu degeaba este descoperită Mireasa în ultima carte a Bibliei: «soţia Lui s-a pregătit» (Apoc. 19,7). În lumina acestei descoperiri dumnezeieşti, oare cum ar trebui să ne grăbim, să luptăm şi să dorim cu toată fiinţa să fim parte din Mireasa Sa?

 DESCARCA DE AICIWIM MALGO-MEDITATII ZILNICE-DECEMBRIE-1507762_836394109756000_2162649250696294771_n

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV-2014

Luni  1  Decembrie

…i-a îndemnat pe toţi să rămână cu inima hotărâtă alipiţi de  Domnul.       Fapte 11.23

Un cuvânt despre a rămâne cu Domnul (1)

Barnaba îi îndemna pe noii credincioşi să rămână cu Domnul. Unora le este îngăduită o perioadă mai îndelungată de bucurie la începutul vieţii de credinţă, însă Domnul ne cunoaşte inimile şi ştie cât de repede ne bazăm pe propria bucurie, şi nu pe Hristos. Ţelul nostru este El, nu bucuria. Nu lăsaţi ca bucuria pe care o simţiţi să înlocuiască izvorul ei! Bucuria aceasta este dreaptă şi minunată la timpul ei; nu spun niciun cuvânt împotriva ei – Dumnezeu să mă ferească. Dar trebuie să avertizez împotriva pericolului de a vă încrede în ea. Nu vă bazaţi pe ea pentru putere. Există riscul ca bucuria să vă facă să uitaţi cât de dependenţi sunteţi în fiecare moment.Contaţi pe El: rămâneţi cu El cu hotărâre de inimă! Am văzut mulţi creştini atât de plini de bucurie, încât credeau că nu mai poate exista un asemenea lucru precum păcatul. Este adevărat, păcatul nu mai rămâne asupra voastră, dar carnea este în voi până la sfârşit. Vechile rădăcini sunt acolo şi veţi afla că, dacă nu sunteţi atenţi, dacă viaţa divină nu este îngrijită în inimile voastre, având privirile aţintite asupra lui Hristos şi hrănindu‑vă din El, atunci vor începe să iasă din nou muguri. Niciun rod bun nu iese din firea veche. Firea nouă este aceea care rodeşte pentru Dumnezeu.Însă, deşi carnea se află în voi, nu vă gândiţi la aceasta, ci gândiţi‑vă la Hristos – rămâneţi cu El; şi fie ca sufletele voastre să fie păstrate în acest adevăr, anume că Hristos este viaţa voastră şi că El este ţelul acestei vieţi (Galateni 2.20). Şi, în timp ce veţi înainta în această cunoştinţă a Lui, va creşte o bucurie mai adâncă decât cea a primei întoarceri. Îl cunosc pe Hristos de peste treizeci de ani şi pot să spun că am de zece mii de ori mai multă bucurie acum decât am avut la început. Apa unui râu grăbindu‑se la vale de pe deal este o frumoasă imagine de privit şi totodată ea face şi un zgomot puternic; veţi afla însă că apa care curge prin câmpie este mai adâncă, mai calmă, mai roditoare. J. N. Darby

 DESCARCA DE AICI:DOMNUL ESTE APROAPE GBV DECEMBRIE10846187_835133946548683_8127502781151083418_n

IZVOARE ÎN DEŞERT

1 Decembrie

 Rămâne dar o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu.              (Evrei 4:9)

Această odihnă include biruinţă: Domnul le-a dat odihnă de jur împrejur … nici unul din vrăjmaşii lor nu putuse să le stea împotrivă, şi Domnul i-a dat pe toţi în mâinile lor“ (Iosua 21:44). „Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos!“ (1 Corinteni 15:57).

Un credincios remarcabil a spus odată despre mama sa, care era o creştină foarte îngrijorată şi neliniştită. Deseori vorbea cu ea ore în şir, încercând s-o convingă de păcatul de a se îngrijora, dar fără nici un rezultat. Era ca femeia aceea în vârstă care a spus odată că suferise foarte mult, mai ales din cauza necazurilor care nu s-au întâmplat niciodată.Dar într-o dimineaţă mama lui a venit la micul dejun cu un zâmbet care-i împodobea faţa. El a întrebat-o ce se întâmplase, şi ea a început să-i povestească un vis pe care-l avusese în noaptea aceea. În visul ei, ea mergea pe un drum mare împreună cu o mare mulţime de oameni, care păreau toţi foarte obosiţi şi împovăraţi. Toţi oamenii cărau nişte pachete mici şi negre, şi ea a observat că tot mai multe pachete erau lăsate pe drum de numeroase creaturi cu o înfăţişare dezgustătoare care păreau foarte demonice din fire. Când pachetele erau aruncate jos, oamenii se aplecau să le ridice şi le cărau.Ca toţi ceilalţi din visul ei, şi ea îşi căra povara inutilă, fiind trasă în jos de pachetele diavolului. După un timp, a privit în sus şi a văzut un Om a cărui faţă era iubitoare şi luminoasă în timp ce trecea prin mulţime, încurajându-i pe oameni. În cele din urmă El a venit la ea, şi ea şi-a dat seama că era Mântuitorul ei. S-a uitat la El, spunându-I cât de obosită era, şi El a zâmbit trist şi a spus: „Draga mea copilă, aceste pachete pe care le cari nu sunt de la Mine, şi tu nu ai nevoie de ele. Ele sunt poverile diavolului, şi ele îţi distrug viaţa. Tu trebuie să le arunci şi pur şi simplu să refuzi să le atingi chiar şi cu unul din degetele tale. Atunci calea ţi se va părea uşoară, şi te vei simţi ca şi cum Eu «[te]-am purtat pe aripi de vultur» (Exod 19:4)“.

Mântuitorul i-a atins mâna, şi pacea şi bucuria i-au umplut repede sufletul. În timp ce se vedea pe ea în visul ei aruncându-şi poverile la pământ şi fiind gata să se arunce la picioarele Lui cu o recunoştinţă plină de bucurie, s-a trezit deodată şi a văzut că toate îngrijorările ei dispăruseră.Din ziua aceea şi până la sfârşitul vieţii ei, a fost cea mai veselă şi cea mai fericită membră a familiei.

Şi noaptea va fi plină de muzică,

  Iar grijile care te copleşeau ziua,

Îşi vor strânge corturile ca arabii,

  Şi vor pleca în tăcere.                    Henry Wadsworth Longfellow

 DESCARCA DE AICI:IZVOARE IN DESERT DECEMBRIE10845918_835133213215423_7908792095759881396_n

MANA DE DIMINEATA – DECEMBRIE

DECEMBRIE  1

2 CRONICI 24:5

“Dar Leviţii nu s-au grăbit”.

Ioas îşi pusese în inimă să repare Casa Domnului, şi poruncise acelora care, după lege, erau singurii care puteau s-o facă, şi anume preoţii şi leviţii. Dar după cum arată textul nostru, leviţii nu s-au grăbit. Astfel lucrarea lui Dumnezeu a fost întârziată, dacă nu chiar întreruptă de aceia care erau răspunzători.

Să-i osândim? Cât de mult ni se potriveşte şi nouă astăzi această situaţie! Este atâta vreme de când Casa Domnului este ruinată şi noi nu numai că nu ne grăbim ca s-o reparăm, dar, vai, ne şi îndreptăţim în situaţia în care ne găsim. Cuvântul ne spune la Evrei 3:6 că noi suntem casa lui Dumnezeu. Dar deşi vedem că Domnul Hristos este credincios ca Fiu peste casa Lui, noi totuşi nu ne arătăm credincioşi în Casa lui Dumnezeu. Şi aceasta nu numai cu privire la spărturile care s-au făcut între noi, dar şi cu privire la activitatea sau neactivitatea fiecărui mădular din trupul Domnului Isus care este Biserica. Dacă este dezbinare între mădulare, este dezbinare în tot trupul. Mai se poate atunci numi un singur trup, un trup bine închegat şi strâns legat?” (Ef. 4:16) Ne ocupăm cu atâtea lucruri, cu tot felul de activităţi religioase, bune în ele înşile, dar Casa lui Dumnezeu, care suntem noi, este ruinată. Ne permitem tărăgăneli şi le justificăm prin presupusa dreptate pe care o avem, lăsând deoparte slava lui Dumnezeu şi inima Domnului Isus care este adânc mâhnită. Cine este de fapt răspunzător cu repararea Casei Domnului? Fiecare dintre noi în parte! Suntem însă dintre aceia care spun: “N-a venit încă vremea pentru rezidirea Casei Domnului?” Prin necredincioşia noastră, prin uşurătatea şi nepăsarea noastră, prin mândria şi încăpăţânarea noastră, într-un cuvânt, prin nepocăinţa noastră, TOŢI am contribuit la starea de ruină a Casei lui Dumnezeu. În consecinţă TOŢI trebuie să ne smerim şi să recunoaştem cu ce am contribuit la această situaţie şi chiar cu ce nu am contribuit la păstrarea în cele mai bune condiţii a Adunării lui Dumnezeu şi a relaţiilor dintre noi şi să ne pocăim adânc. Numai atunci Dumnezeu va putea lucra prin noi, la reparearea Casei Lui. Iubiţi fraţi şi surori, să nu ne mulţumim cu o formă de evlavie goală şi rece dar fără putere. Să nu ne mulţumim că avem o adunare, indiferent în ce stare ar fi şi că acolo ne putem, oarecum satisface cerinţele religioase. Să dea Dumnezeu să nu ni se potrivească cuvintele: ” îţi merge numele că eşti viu, dar eşti mort! Să nu facem ca leviţii care nu s-au grăbit, ci astăzi, acum, să punem genunchii jos, să ne mărturisim sincer vina înaintea lui Dumnezeu, chiar dacă ar fi vorba numai de nepăsare, şi să-L rugăm să ne arate El ce avem de făcut şi să ne dea şi harul de a ne grăbi să clădim Casa Lui, curăţind mai întâi ruinele care sunt şi peste care, efectiv, nu trebuie să mai clădim nimic decât Să le dărâmăm şi să le îndepărtăm printr-o credinţă şi râvnă hotărâtă. Noi să facem începutul cu pocăinţă şi smerenie, şi El va face restul. Ce mângâiaţi vom fi în ziua aceea când vom auzi din gura Domnului Isus: “Bine rob bun şi credincios”.

DESCARCA DE AICI:MANA DE DIMINEATA -DECEMBRIE

10714534_834997386562339_7965637968427229274_o

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

de  Fritz BERGER

 1 Decembrie

“Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă”. Psalm. 90:12.

Devenim oare înţelepţi dacă ne numărăm zilele? Dacă Dumnezeu spune aşa, nu încape îndoială că aşa este. Omul este păcătos din fire şi osânda împotriva lui din partea lui Dumnezeu este moartea. Sfânta Scriptură spune: “Cel care se gândeşte la ziua morţii, îşi dă seama că în starea de păcat nu poate să stea înaintea lui Dumnezeu. Noi ştim că va trebui să apărem înaintea scaunului Său de judecată, acolo ne vom aduce aminte de tot trecutul nostru. Faptele celor care au trăit fără Dumnezeu, se vor întoarce împotriva lor. Vor fi amintite toate lucrurile furate; fie un ciocan sau un topor, un fierăstrău sau un cleşte sau o bucată de lemn, orice ar fi fost. Poate “s-a lipit” de tine datorită neatenţiei vânzătorului, dar nu rămâne ascuns nici aceasta, tot aşa cum se va aminti de varza sau mărul furat. Dar acestea pot fi şi tacâmuri sau sticle de vin care au “dorit” să iasă dintr-o pivniţă cu noi. Dacă ne aducem aminte de asemenea lucruri, este înţelept ca să plătim lucrurile furate. Dacă ne amintim de stări de ceartă cu alţi oameni, atunci să facem totul pentru a ne împăca. Aceasta este o lucrare înţeleaptă, să ne mărturisim păcatele şi să le lăsăm. Căci este scris: “Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.” Frica de Domnul este începutul înţelepciunii. A asculta de Dumnezeu şi a face voia Lui este înţelepciune adevărată. Un asemenea om poate muri bucuros pentru a fi la Hristos; dar poate să şi aştepte plin de nădejde revenirea lui Hristos. El este un ucenic al Domnului deci, un înţelept şi nu un neînţelept cum spune la Efeseni 5:15. El face parte dintre cei chibzuiţi care caută voia Domnului.

 DESCARCA DE AICI:MANTUIREA PRIN HRISTOS DECEMBRIE

1497860_835749896487088_7125030334368033852_o

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU -

DECEMBRIE

de Charles Spurgeon

 1 Decembrie

O UMBLARE ÎN ADEVĂR

Cine umblă fără prihană, umblă fără teamă,

Proverbe 10.9

Propăşirea unui astfel de om poate să fie înceată, dar ea este sigură. Acela care se grăbeşte să se îmbogăţească, nu va fi nici nevinovat, nici sigur; dar acela care rămâne hotărât în cinste şi stăruie în ea, chiar dacă nu câştigă cine ştie ce averi mari, câştigă în orice caz pacea. Făcând ceea ce este drept şi cinstit, mergem pe stâncă, căci altfel nici unul din noi nu ar merge pe un pământ tare, dacă cele mai frumoase bunuri şi izbânzi ar fi câştigate prin mijloace necinstite care sunt nesigure şi înşelătoare. Acela care a lucrat necinstit, va fi mereu torturat de gândul socotelilor şi plin de teamă că se va vedea osândit. Să ne lipim deci de adevăr şi dreptate; şi prin harul lui Dumnezeu, să urmăm pe Domnul şi Stăpânul nostru, în gura căruia nu s-a găsit nici un vicleşug. Să nu ne temem că suntem săraci, nici că suntem priviţi cu dispreţ; şi sub nici un motiv – şi în nici un caz – să nu facem ceea ce cugetul nostru nu ne dă voie. A pierde pacea sufletului înseamnă să pierzi mai mult decât o comoară. Dacă mergem pe calea arătată de Dumnezeul nostru, şi dacă nu păcătuim niciodată împotriva îndemnurilor cugetului nostru, drumul nostru va fi sigur şi la adăpost de orice stricăciune. Cine ne va face rău dacă noi săvârşim binele? Nebunii ne vor considera poate nebuni, dacă noi lucrăm cinstit, dar vom fi încuviinţaţi de toţi aceia a căror judecată este dreaptă.

 DESCARCA DE AICI:TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU-DECEMBRIE

bigpic6_3126372k

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELELE – DECEMBRIE

1 Decembrie

Text: 2 Corinteni 12:7-10

O CURĂ NOUĂ

De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia.

2 Corinteni 12:8

Vestea că ai o boală incurabilă poate fi una dintre cele mai deprimante lovituri pe care le-ai primit în viaţă. În cartea lui „The Healing of Persons”, dr. Paul Tournier ne relatează despre un doctor creştin care a primit un mesaj de la un prieten, care suferea de boala lui Parkinson. Într-o scrisoare adresată doctorului, erau următoarele cuvinte: „Vino numai dacă ai vreun remediu nou. Am avut destui doctori care au spus că nu pot să mă vindece”. Doctorul a venit, şi după ce şi-a salutat prietenul, a spus cu o sinceritate din toată inima: „Ţi-am adus un remediu nou – pe Isus Cristos”.

Doctorul i-a spus ce schimbare profundă a făcut Cristos în viaţa sa. Încetul cu încetul, atitudinea celui bolnav s-a înmuiat. După mai multe vizite, a avut loc în viaţa lui o schimbare remarcabilă. Răzvrătirea a făcut loc acceptării.

Faptul că-I permitem lui Isus să ne conducă viaţa noastră este o cură spirituală pentru răzvrătire, pentru egocentrism, pentru o atitudine ostilă şi pentru autocompătimire – toate simptome ale unei boli şi mai grele, numită păcat, care are nevoie de iertarea Iui Dumnezeu. S-ar putea ca şi după ce am luat măsuri împotriva păcatului şi ne-am scăpat de el, să mai avem de   luptat cu boli incurabile sau să fim confruntaţi cu situaţii pe care nu le putem schimba. Pavel s-a rugat pentru a fi eliberat de „ţepuşul din carne”.

Şi este corect să ne rugăm pentru a fi vindecaţi. Dar când nu ne vindecă, Dumnezeu ne dă o soluţie şi mai bună – cura acceptării. Ea ne aduce cu ea prezenţa Lui sigură, puterea Lui nelimitată care ne întăreşte din nou şi o protecţie împotriva mândriei. Nici un leac miraculos nu ne oferă o cură ca aceasta. D.J.D.

Ţepuşul vieţii, oricare-ar fi să fie,

Acceptă-l de la Dumnezeu cu bucurie,

Te lasă-n braţul Lui ceresc, ocrotitor,

Prin ceasul încercării să treci biruitor. - Anonim.

Pentru fiecare problemă există o soluţie – chiar dacă soluţia este să ne obişnuim, cu problema respectivă,

DESCARCA DE AICI:PAINEA CEA DE TOATE ZILELELE DECEMBRIE_formatat

1961050_834997453228999_1104382637452392719_o

  SĂMÂNŢA BUNĂ

 Luni, 1 Decembrie 2014

Domnul este Păzitorul tău, Domnul este umbra ta pe mâna ta cea dreaptă.Psalmul 121.5

Încrederea băiatului

Un băiat trebuia să se supună unei intervenţii chirurgicale dificile, însă se temea foarte mult. Din acest motiv, operaţia a fost amânată de mai multe ori. Într-un sfârşit, băiatul a acceptat operaţia cu condiţia ca tatăl său să-l ţină de mână pe tot parcursul intervenţiei chirurgicale. Tatăl a venit a doua zi şi a ţinut mâna băiatului cât a stat pe masa de operaţii. Sub această dragoste şi protecţie a tatălui, băiatului nu i-a mai fost frică.Iată un exemplu care vorbeşte către inimile noastre, ale tuturor! Fericiţi sunt toţi cei care se ştiu ocrotiţi de mâna atotputernică a lui Dumnezeu. Chiar dacă sunt pe un pat de spital, într-o situaţie grea, aceşti oameni pot spune împreună cu psalmistul: „Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine“ (Psalmul 23.4). În orice situaţie s-ar afla omul credincios, el ştie că „toate lucrurile lucrează împreună“ spre binele său vremelnic şi veşnic.Cititorule! Poţi să spui şi tu ca psalmistul că „Domnul este Păzitorul tău“? Dacă încă nu poţi spune din inimă aceste cuvinte, te rugăm încredinţează-ţi viaţa în mâinile acestui Mântuitor atotputernic!

 DESCARCA DE AICI:Su0102Mu00C2Nu0162A BUNu0102 DECEMBRIE10257815_835020623226682_6218400660425465924_o

SCRIPTURILE IN FIECARE ZI

 1 Decembrie

Iosua 5.1-15

Iată-ne şi pe ţărmul învierii! Ce găsim aici? Dureroasă descoperire! Întâi vrăjmaşii din afară care au reapărut. Dar curaj! Ei sunt fără „suflare” (v. 1), fiind deja învinşi prin Hristos la cruce (Coloseni 2.15). Dar şi potrivnicul lăuntric, carnea, este prezent. Oare n-a fost el declarat mort, îngropat în adâncul Iordanului? Cu siguranţă! În ochii lui Dumnezeu, acolo îi este locul. Dar trebuie ca şi noi să ne socotim pe noi înşine morţi faţă de păcat (Romani 6.11), recunoscând că acesta nu are nici un drept să se manifeste. Circumcizia corespunde acestei judecăţi pe care trebuie să o aplicăm la fiecare nouă manifestare a cărnii în noi. Odată înfăptuită, descoperim resursele şi bucuriile care ne aşteaptă pe acest „ţărm” al locurilor cereşti. întâi grâul vechi al ţării, care înlocuieşte mana, imagine a Hristosului glorificat cu care se hrăneşte cel răscumpărat. Urmează Pastele; acesta poate fi celebrat chiar şi sub zidurile Ierihonului. „Tu îmi întinzi o masă înaintea vrăjmaşilor mei” (Psalmul 23.5). În sfârşit, iată îngerul promis de DOMNUL Încă din primele zile ale «exodului» (Exod 23.23). Domnul Isus este pentru noi în cer şi conduce luptele noastre, dacă noi îi lăsăm Lui conducerea.

 DESCARCA DE AICI:SCRIPTURILE IN FIECARE ZI Decembrie

10658744_835020973226647_3632024214545147731_o

 

BEING THANKSFULL FOR GRACE

63974_825410604187684_5269496972863080828_nthanksgiving_heaven_wide
Being Thankful for Grace

“Moreover the law entered, that the offense might abound. But where sin abounded, grace did much more abound.” (Romans 5:20)

 1920541_775134905856666_6280022233721570973_n

This is the day which Americans set aside to reflect on the blessings of God which have been showered on us in the previous year. All other holidays, even Christmas and Easter, can be skewed into a non-Christian meaning, but not Thanksgiving. Historically, it was a time to give thanks to God for the bountiful harvest, and experientially, while there are those to whom we should give thanks for particular favors, there is only one to whom we can give thanks for the blessings of life. Nothing else makes sense.

 10552487_775498462486977_3901454449001962358_n

Christians, of course, have much more for which to give thanks than the non-believer, or at least they have the eyes with which to see and the heart with which to recognize God’s blessings. Indeed, Paul instructs us that “in every thing [we should] give thanks: for this is the will of God in Christ Jesus concerning you” (1 Thessalonians 5:18); the tense of the verb implying a habitual, continual thanksgiving.

 10440881_775498472486976_6616643419627231362_n

But specifically, we should be thankful for His grace, which, as explained in our text, completely overwhelmed our sin and instead brought salvation and freedom from guilt. “For by grace are ye saved through faith; and that not of yourselves: it is the gift of God” (Ephesians 2:8).

 4544c7f650b359993638153ddcbd9d7d

Note that in our text the word “abound” appears three times. Both the offense and sin exist in abundance. But the abundance of grace comes from a different Greek word which means literally “to exist in superabundance.” But there is more. It is further modified by the prefix “much more,” implying a grace that is beyond superabundance.

 bigpic10_3126391k

On this special day of thanksgiving, let us not fail to include in those things for which we are thankful the overwhelmingly superabundant grace of God. JDM

November 27, 2014 DAYS OF PRAISE 

http://www.icr.org/article/8326

bigpic9_3126369k

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 126 other followers

%d bloggers like this: