Archive for June, 2013


Church Membership Or Biblical Fellowship? (Notes)


Over the years the question of Church Membership swirls around the Christian world, and is debated and discussed, sometimes fought over, and sometimes just taken for granted.

Now by “Church Membership” here, I mean it in the commonly used sense of the phrase, referring to formally joining a particular local church, in a formal way, maybe agreeing to some doctrinal statement, or agreeing to some written covenant, and actually being put on a list of “Members”.

Is that Biblical? Is it O.K.? Is it demanded? Is it optional? And so forth.

Today I want to open a discussion in what I think is a new direction regarding Church Membership, especially as it relates to Fellowship.

See, I believe that the discussion of Church Membership is in one sense missing the real point of what the Church is to be about.

Is Membership Fellowship?

There’s a big elephant in the room that no one mentions. This elephant is ignored, walked around, or maybe mentioned only in passing. The big elephant in the room is Fellowship.

Now I’ve read many extensive studies which attempt to prove from Scripture that Membership Lists are taught in the Bible. And I will admit some of them SEEM logical, and SEEM to make sense in a certain way.

But the truth is, there are no commands for Church Membership Lists in the Bible. There are no examples of Church Membership Lists in the Bible. And there are no examples of formal joining of the local church in the Bible.

Because of this, and in relation to Biblical Fellowship, I have come to believe that Church Membership Lists, and the formal joining of a local church, is a man-made result of a lack of true Biblical Fellowship, or what the Bible in Greek calls Koinonia.

No let me make a disclaimer, before I go any further. If you attend a local church that practices Membership Lists, I’m not saying you shouldn’t join, or formally become a member. Because the Bible also does not PROHIBIT the making of Membership Lists. So I want to be clear on that. The Membership List itself is not the problem.

Three Aspects

With that, I want to look at three aspects of this question of Church Membership:

1. What does the Bible teach about membership in general?
2. What made one a member of a local church?
3. What does Fellowship have to do with it?

1. What does the Bible teach about membership in general?

Romans 12:4,5, “For as we have many MEMBERS in one body, but all the MEMBERS do not have the same function, so we, being many, are one body in Christ, and individually MEMBERS of one another.”

1 Cor 6:15, “Do you not know that your bodies are MEMBERS of Christ? Shall I then take the MEMBERS of Christ and make them MEMBERS of a harlot? Certainly not!”

1 Cor 12:12, “For as the body is one and has many MEMBERS, but all the MEMBERS of that one body, being many, are one body, so also is Christ.”

1 Cor 12:18, “But now God has set the MEMBERS, each one of them, in the body just as He pleased.”

1 Cor 12:20, “But now indeed there are many members, yet one body.”

1 Cor 12:25, “…that there should be no schism in the body, but that the MEMBERS should have the same care for one another.”

1 Cor 12:26, “And if one MEMBER suffers, all the MEMBERS suffer with it; or if one MEMBER is honored, all the MEMBERS rejoice with it.”

1 Cor 12:27, “Now you are the body of Christ, and MEMBERS individually.”

Ephesians 2:19, “Now, therefore, you are no longer strangers and foreigners, but fellow citizens with the saints and MEMBERS of the household of God.”

Ephesians 4:25, “Therefore, putting away lying, let each one of you speak truth with his neighbor, for we are MEMBERS of one another.”

Ephesians 5:30, “For we are MEMBERS of His body, of His flesh and of His bones.”

Acts 2:47, “…praising God and having favor with all the people. And the Lord added to the church daily those who were being saved.”

2. What made one a member of the local church?

Acts 15:41, “And he went through Syria and Cilicia, strengthening the churches.”

Acts 16:5, “So the churches were strengthened in the faith, and increased in number daily.”

“The Church” vs. “the churches”

Belief in Jesus Christ, baptism, and then practicing “church”.

Acts 2:42, “And they continued steadfastly in the apostles’ doctrine and fellowship, in the breaking of bread, and in prayers.”

3. What does fellowship have to do with it?

Fellowship = “koinonia”, “commonality”, as in “koine” greek.


1 John 1:3, “…that which we have seen and heard we declare to you, that you also may have FELLOWSHIP with us; and truly our FELLOWSHIP is with the Father and with His Son Jesus Christ.”

1 John 1:6, “If we say that we have FELLOWSHIP with Him, and walk in darkness, we lie and do not practice the truth.”

1 John 1:7, “But if we walk in the light as He is in the light, we have fellowship with one another, and the blood of Jesus Christ His Son cleanses us from all sin.”

Now we get back to Membership Lists, regarding church discipline and dis-fellowshiping a member.youth-pray

Biblical “membership” involves “fellowship” — a commonality of spiritual Life in prayer, teaching, breaking of bread, drinking of cup, knowing one another, bearing one another’s burdens, sharing in one another’s financial needs, fervently loving one another, recognizing the hurt in one another and applying the balm of Jesus with warmth, stirring one another up to good works, exhorting, encouraging, blessing, hugging, welcoming, caring about, feeding with the true Bread, Who is Christ.

In other words, church discipline which may lead to dis-fellowshiping someone presupposes there is something to be dis-fellowshiped *from*. Something infinitely valuable, something one doesn’t want to miss, if they are a believer.282890_407010949350660_780975627_n

The modern American “church service”, where everyone files in at 11 and files out at Noon, with a, “How you doing?”, “I’m gr-r-r-eat!, how about you?” to a few people, followed by going home for another week apart from everyone else (or maybe till Wednesday for the truly “spiritual”) — doesn’t know what fellowship is. So it substitutes Membership Lists.

Then it either never dis-fellowships anyone, because “who cares?”, or it practices the church discipline of taking the unrepentent publicly sinful “off the Membership List”, whereupon the unrepentent publicly sinful either goes to the next church, or is “shamed” back onto the Membership List, not because they really miss the so-called “fellowship”, but because they are humiliated (too often they remain humiliated, with a red letter on their back…marked as a lesser being, not ike “us” who are incapable of falling so low…”How are you doing, Lesser Being?…O.K.?…go-o-o-d…see you next week…Ciao!”).

This is not meant to be a cynical comment at all, but a mere observation of many churches over many years, and a heart’s cry for a continual renewal of Biblical Fellowship.391270_369817819753634_869042150_n

“Church Membership Lists” is not primarily an exegetical question, it’s a spiritual one.

May God work His Fellowship in the churches.

Notes from Grace for Life

Posted on March 23, 2013

181287_536607173043497_1474976448_n578782_3549593277905_1935598937_n420656_356579927707684_276820845683593_1108519_2083609840_nNone But Christ Can Satisfy

Read Full Post »


O cununie facuta in cer


Screen Shot 2013-06-10 at 9.30.02 AM

„Am fost rugat sa particip la o cununie ca sa tin locul unui coleg pastor plecat in America. M-am dus necunoscand pe nimeni si fara nici o tragere de inima pentru ca nu era sectorul meu si trebuia sa fac ceva ce nu-mi placea. Nu stiam ca Dumnezeu voia sa imi dea o lectie deosebita in seara aceea.

Eram in biserica, la amvon, cand au venit mirele si mireasa. Nu ii cunosteam, localitatea aceea fiind departe de casa mea. A intrat ea prima, la brat cu tatal ei, care a dus-o pana in fata altarului. Nu mi-am putut desprinde ochii de la ea, indiferent cat de pocait sau de intelept as fi fost in slujba mea de pastor… Cu toate ca nu aveam voie sa ma uit astfel, stateam cu ochii holbati la ea cu groaza si oarecum cu repulsie. Nu avea decat jumatate de obraz; cealalta parte era stramba iar la un ochi nu se vedea decat albul, fiind intors in orbita.

N-am stiut ce sa cred in clipa aceea, iar cand a intrat mirele am devenit si mai confuz. A venit insotit de mama lui la altar, un mire frumos – asa baiat frumos nu mi-a fost dat sa vad pana atunci. Am facut slujba, dar n-am putut sa o fac bine. I-am declarat sot si sotie. El i-a tras voalul de pe fata, a sarutat-o si i-a lasat voalul pe spate. NU imi puteam desprinde ochii de la ei… Desi o parte dintre cei prezenti stiau, eu nu stiam… M-au invitat la masa: „Doar putin frate Pustan, esti asa de departe si trebuie sa mananci ceva.” M-am asezat langa tatal miresei si gandindu-ma ca mireasa trebuie sa fie teribil de bogata, i-am zis: ”Frate, e o nunta frumoasa superba cu asa lucruri frumoase aranjate pe mese… Dumneavoastra a-ti organizat nunta?!!” El mi-a raspuns:”Nu frate Pustan, ca noi suntem saraci lipiti pamantului. Mirele a facut totul. Ei sunt bogati.” Am simtit ca ma prabusesc. Zic: ”Ce s-a intamplat cu fata dumneavoastra?


Vroiam sa stiu daca din nastere a fost asa. Atunci au inceput sa-i curga lacrimile si sa-mi povesteasca: ”Eu i-am facut asta. Nu a fost fata mai frumoasa in cartierul nostru, poate nici in orasul nostru, ca ea. Cand a avut 6 ani sotia s-a despartit de mine, a plecat. Eu nu am vrut sa ma recasatoresc, ci am ramas cu fata ca sa o cresc, singura mea bucurie. In urma cu un timp oarecare pe cand era in ultimul an de liceu, a venit intr-o seara la mine si mi-a spus: ” Tata, sunt plina de bucurie si te rog frumos sa ma ierti daca am intarziat. In seara asta tata am fost la biserica si Dumnezeu mi-a vorbit in mod special. Incepand de astazi eu vreau sa fiu copilul lui Dumnezeu.” Furios, i-am raspuns: ”Cu mana mea te-am facut, cu mana mea te omor! Neam de neamul nostru nu ne-a mai facut nimeni de rusine casa. Te-am crescut pana acum si mi-am sacrificat viata; m-as fi putut recasatori dar n-am facut-o din cauza ta. Pentru ca am vrut sa fie asa cum vreau eu sa fie! Ma si gandisem la copilul unui prieten de-al meu cu care s-ar fi potrivit fata mea, om cu care facusem armata impreuna, vecin de-al nostru, om cu dare de mana.

De atunci am inceput sa o bat sistematic. Ea mi-a raspuns: ”Tata, eu de Dumnezeu nu ma pot lasa. Am investit tot ce am avut in El. Tie ti-a ramas doar dragostea de fiica. Lui i-am dat tot restul iubirii mele si nu am cum sa fac negot cu tine. TATA, nu ca nu vreau sa ma las de Dumnezeu, DAR NU POT SA MA LAS DE EL! Intr-o seara fiind mai beat ca de obicei am trantit-o jos si am lovit-o cu pumnii (nu stiu cati pumni i-am dat) dupa aceea cu bocancii in gura si in cap. Au scos-o vecinii din mainile mele si au dus-o la urgenta. Cand m-am trezit din betie era la reanimare. Cand am intrat in salon, toti medicii si asistentele sau uitat la mine si mi-au reprosat: ‘Iesi afara bruta. Puscaria sa te manance!’

Nu i-am putut salva nici ochiul nici jumatate din obraz. A ramas paralizata. Cu un ochi nu o sa mai vada niciodata.’ Le-am zis: ‘Va rog frumos sa imi dati voie sa ma duc la ea sa o intreb daca m-a iertat.’ Era toata infasurata in bandaje si i-am spus: ‘Ma poti ierta?’ Ea mi-a raspuns: ‘Tata vorbim mai tarziu ca acum imi e somn.’ M-am dus din nou la ea si am intrebat-o: ‘Ma poti ierta?’ iar raspunsul ei a fost: ‘Tata, Isus Cristos Si-a dat toata viata pentru mine! De luni intregi postesc sa te vad intors la Dumnezeu si am zis ca pot sa imi pierd viata aceasta, sa pierd ce am mai bun, dar tatal meu sa fie cu mine in cer. Am auzit ca n-o sa mai vad cu un ochi, dar nu-i nimic, slava Domnului, am mai ramas cu unul. Nu te ingrijora, o sa vezi ca o sa fie bine.’ M-am prabusit la poala crucii lui Isus Cristos si mi-am intors si eu viata spre Domnul. Dumnezeu mi-a mantuit sufletul, dar rana din inima mea, frate Pustan, nu-i vindecata decat in seara aceasta.


Pentru ca luni de zile m-am gandit la ce aduc eu in fata oamenilor acum, un rebut de fata, care nu mai are obraz. Cine se va casatori cu fata mea? Ce viitor mai are ea?” Dupa ce tatal mi-a povestit toate acestea, atat de mult l-am iubit pe mire, ca m-am dus la el si l-am sarutat. L-am intrebat:” Ce ai vazut in ea?” Mi-a raspuns:” Frate Pustan, tu nu vezi cum straluceste fata ei? Nu imi trebuie pe cineva cu carapace, carapacea vine si pleaca.” …Frumusetea adevarata este frumusetea sufletului, a unui suflet dedicat lui Dumnezeu. Acesta nu ni-l poate fura nimeni niciodata. Daca Dumnezeu a sadit Duh Sfant in voi sunteti cele mai frumoase fiinte de pe pamant!



Read Full Post »




de Jerry Bridges


Capitolul 21

Ce facem de acum Inainte?

Daca ati ramas alaturi de mine pana acum, stiti ca am discutat de lucruri deloc placute. Am privit in detaliu la multe pacate subtile pe care le toleram in vietile noastre. Cateodata poate am fost atinsi. Nadajduiesc sa se fi intamplat acest lucru, fiindca asta inseamna ca tu ai fost suficient de onest si suficient de umil sa admiti prezenta unora din aceste pacate In viata ta. Si daca este asa, mai este speranta.Adu-ti aminte, “Dumnezeu sta impotriva celor mandri, dar celor smeriti le da har” (1 Petru 5:5).

Propozitiile de la inceputul Predicii de pe Munte (vezi Matei 5:1-7) ar trebui sa te incurajeze. Cei saraci in duh si cei ce plang sunt cei constienti de propria pacatosenie. Din pricina acestui lucru ei sunt blanzi si milosi in atitudinile si actiunile lor fata de altii, si sunt flamanzi si insetati dupa neprihanirea pe care realizeaza ca nu o au inca. Intreaga lor comportare este exact opusul comportarii celor mandri, superiori din punct de vedere moral, cu o neprihanire proprie. Cu toate acestea Isus spune ca acestia, cei saraci in duh (nu cei cu o neprihanire a lor insisi) sunt binecuvantati.

Prin pildele Sale, Domnul Isus a creat niste caractere prin care si-a transmis mesajul in cel mai puternic mod. Ganditi-va la pilda Fariseului si a vamesului care se rugau in templu (vezi Luca 18:9-14). In ochii Iudeilor, contrastul dintre un Fariseu si un vames urat de oameni era unul maxim. Iar in pilda fiului risipitor (vezi Luca 15:11-32), trairea demna de dispret era scandaloasa pentru audienta iudaica. Totusi, in cele doua pilde Fariseul cel neprihanit si fiul mai mare cel neprihanit sunt cei care primesc mustrarea si condamnarea implicita din partea Domnului. Intre timp, vamesul pleaca acasa socotit justificat, iar fiul risipitor pocait este primit in imbratisarea calda a tatalui sau. Nu ne spune asta despre cat de mult uraste Dumnezeu pacatul neprihanirii de sine si cu cata indurare raspunde El In fata unui duh umil si zdrobit?

Am inchieat capitolul precedent cu o referire la predica lui Thomas Chalmers intitulata “Puterea de excludere a unei noi iubiri.” Se ridica intrebarea fireasca, “Cum putem creste in aceasta iubire noua?”Raspunsul este ca ea vine dintr-o constientizare tot mai mare a pacatoseniei care mai exista in noi si din dragostea lui Cristos pentru noi pana acolo incat a murit pentru acest pacat.

In relatarea lui Luca despre femeia pacatoasa care i-a spalat si i-a uns picioarele cu mir (Luca 7:36-50), Isus spune, “Dar cui i se iarta putin, iubeste putin” (versetul 47). Si reversul este adevarat, asa cum arata Isus foarte clarIn versetele 41-43, adica, cui i s-a iertat mult, iubeste mult. Simon Fariseul n-a realizat cat de pacatos era si cat de multa nevoie avea de iertare, asa ca iubit putin sau de fapt n-a iubit deloc. Femeia pacatoasa a realizat cat de pacatoasa era si cat i s-a iertat de mult, asa ca a iubit mult. Calea spre a creste in noua noastra iubire [iubirea pentru Cristos]despre care a predicat Chalmers este sa crestem in constientizarea dragostei lui Cristos pentru noi, dragoste care ne este revelata In evanghelie.Apostolul Pavel scrie ca dragostea lui Cristos pentru noi ne strange, sau ne constrange, ne obliga sa traim pentru El (vezi 2 Corinteni 5:14-15). O astfel de iubire pentru El, care va exclude, adica va da la o parte iubirea de lume, poate rezulta doar din perceperea adanca, din inima, a iubirii Sale fata de noi.

Deci trebuie sa fim destul de onesti si de umili sa admitem pacatele noastre subtile. Doar asa vom experimenta dragostea care vine prin iertarea acestor pacate. Insa trebuie sa si luam atitudine impotriva lor pentru a ne putea elibera de ele. Pacatul cel mai grav dintre toate, in termeni practici, ar fi acela sa negam pacatele subtile din noi. Nu ne putem impotrivi lor pana nu le recunoastem prezenta. Primul pas pe care tu-l poti face spre eliberarea de pacat este sa-l recunosti si sa te pocaiestiin atitudinea fata de el. Asta nu Inseamna ca vei face progrese rapide in scoaterea acestui pacat din viata. Carnea sau firea pacatoasa nu se da batuta asa de usor. Mai degraba, pentru a folosi cuvintele apostolului Pavel, aceste pacate subtile trebuie “facute sa moara” (Romani 8:13; Coloseni 3:5). Mai mult de atat, am dezvoltat obiceiuri de a pacatui. Am dezvoltat obiceiuri sau tipare de gandire pacatoasa: ingrijorare, ingaduinta fata de propria persoana, atitudini critice fata de altii, barfa, si altele asemanatoare. Ce facem de acum inainte? Cum putem aplica mesajul general al acestei carti?

Nadajduiesc ca in timp ce am parcurs si analizat aceste asa-zise “pacate respectabile” te-ai rugat cu onestitate in legatura cu fiecare, cerand lui Dumnezeu sa-ti descopere orice evidenta a lor in viata ta. Insa din nou ar fi bine sa le reluam cu rugaciune. Pentru a facilita acest lucru, iata o schita a pacatelor subtile pe care le-am discutat:


Capitolul 7 — Lipsa evlaviei

Capitolul 8 — Ingrijorarea si frustrarea

·                     Framantarea

Capitolul 9 — Nemultumirea

Capitolul 10 — Nerecunostinta

·                     Lipsa multumirii In circumstante dificile

Capitolul 11 — Mandria

·                     Mandria auto-neprihanirii morale

·                     Mandria doctrinei corecte

·                     Mandria realizarilor proprii

·                     Un spirit independent

Capitolul 12 — Egoismul

·                     In interesele noastre

·                     In banii nostri

·                     In lipsa noastra de consideratie

Capitolul 13 — Lipsa Infranarii

·                     In ce priveste mancarea si bautura

·                     In ce priveste temperamentul

·                     In ce priveste finantele personale

·                    In ce priveste televizorul, hobby-urile, impulsul de a cumpara

Capitolul 14 — Lipsa rabdarii si iritabilitatea

Capitolul 15 — Mania

·                     Mania fata de Dumnezeu

Capitolul 16 — Buruienile maniei

·                     Resentimentul

·                     Amaraciunea

·                     Vrajmasia si dusmania

·                     Ciuda sau necazul

Capitolul 17 — Duhul de judecata

·                     Cu privire la convingeri diferite

·                     Cu privire la neIntelegeri doctrinare

·                     Duhul de critica

Capitolul 18 — Invidia, gelozia si alte pacate Inrudite

·                     Invidia

·                     Gelozia (sau pizma)

·                     Concurenta

·                     Duhul de a controla

Capitolul 19 — Pacatele limbii

·                     Barfa

·                     Calomnia

·                     Minciuna

·                     Cuvintele aspre, sarcasmul, insulta, ridiculizarea

Capitolul 20 — Spiritul lumesc

·                     Banii

·                     Imoralitatea prin substitutie

·                     Idolatria


In timp ce privesti aceasta lista, continua sa-i ceri lui Dumnezeu sa-ti deschida ochii la pacatele pe care le-ai tolerat sau pe care ai refuzat sale recunosti ca fiind prezente in viata ta.Nu exista un substitut pentru umilinta si pentru marturisirea sincera a pacatului, ca prim pas in a-l scoate afara din viata ta. Ai cerut altora o evaluare iIn ceea ce priveste prezenta acestor pacate in viata ta? Daca nu, acum este timpul potrivit pentru a o face.Rezerva-ti timp in care sa stai cu sotia ta, cu fratele sau sora ta, sau cu un prieten de incredere. Cere-le sa-ti spuna parerea in mod onest. Asigura-i ca nu vei deveni artagos si nu le vei pune la indoiala sinceritatea evaluarii. Doar asculta-i, fara sa raspunzi. Poti sa le ceri sa te evalueze In fiecare domeniu conform unei grile de felul:

 ·         Nu reprezinta o problema la tine

·         Ocazional reprezinta o problema

·         In mod frecvent reprezinta o problema

·         Este o caracteristica a vietii tale


Chiar daca nu esti de acord cu parerile lor in ceea ce te priveste, puneti-le la inima cu umilinta. Dumnezeu il poate folosi pe celalalt in a-ti deschide ochii In lucruri pe care nu le-ai constientizat.

Intoarce-te si reia pe rand regulile de lupta cu pacatul enuntate in capitolul 6. Si daca simti cumva ca esti prea coplesit, da o atentie speciala cele dintai reguli de a confrunta intotdeauna pacatul in contextul evangheliei.

Aminteste-ti ca sfintirea noastra progresiva—adica dezbracarea de pacat si imbracarea cu Cristos—se bazeaza pe doua temelii tari: neprihanirea lui Cristos si puterea Duhului Sfant. Priveste intotdeauna la Cristos si la desavarsita Lui neprihanire ca sursa a pozitiei si acceptarii tale inaintea lui Dumnezeu. Aminteste-ti: daca esti unit cu Cristos, Dumnezeu te vede imbracat in neprihanirea Lui perfecta. Si priveste totdeauna la Duhul Sfant care sa te faca in stare sa te impotrivesti pacatului si sa produca in tine roada Duhului.

Lumea din jurul nostru ne observa, chiar in vreme ce ne ridiculizeaza valorile si ne respinge mesajul. Putem crede ca pacatele noastre subtile sunt ascunse de ochii lor, insa intr-un anume fel ei le percep. Percep neprihanirea noastra de sine, mania noastra, duhul nostru de judecata. Ne percep ca “oameni mai sfinti ca noi,” sau invers, ca prefacuti care nu practica ceea ce propovaduiesc. A ne ocupa cu umilinta si onestitate de pacatele noastre “acceptabile” poate conta mult de tot in schimbarea in bine a acestei imagini. In final, dati-mi voie sa repet cuvintele din 1 Petru 5:5, “Dumnezeu sta impotriva celor mandri, dar celor smeriti le da har.”



// //

Read Full Post »


Predici – Vladimir Pustan


predici tinute in Biserica BETANIA Arad
1. De ce ne cad copiii pe fereastra?
2. Painea corbilor
3. Prioritatile vietii
4. Tari in fata unui cuptor
5. Si ele vorbesc
6. Ce poti face cu o galeata
7. De ce sa spalam picioare
8. Ziua in care mi-am vazut sfarsitul lumii
9. Ceasul desteptator
10. Invatand de la un stergar
11. Invatand de la cinci pietre
12. Invatand de la talhari
13. Unde sa privesti in vremuri tulburi
14. Ce invatam de la o stea
15. Trei sfaturi pentru noul an – 2013
16. Lectii din iad
17. Lectii de la o cina ratata
18. Invatand din boala
19. Negru inaintea ochilor
20. O mama pentru oameni mari…
21. De ce rugaciuni fara raspuns
22. Fugi, Iona, fugi!
23. Obstacole pe drumul binecuvantarii
24. Ce invatam de la crucea lui Hristos
25. Luptand cu depresia
26. Lectii dintr-un cimitir
27. Invatand de la un orb
28. O plasa goala
29. Invataturi de la Marea Trimitere
30. Cand apare Isus
31. Ce invatam de la un toiag

1. Inchinarea care costa I.
2. Inchinarea care costa II.

1. Pretul ascultarii
2. Pretul unitatii
3. Pretul rugaciunii
4. Pretul conducerii slujitoare
5. Pretul perseverentei
6. Pretul testelor repetate
7. Pretul disciplinei aplicate

din Noul Testament
1.Neamurile lui Isus
2.Zaharia si Elisabeta – Ce sa facem in vremuri grele
3.Iosif si Maria – O familie pentru Isus
4.Simeon si Ana – Pensionari cu norma-ntreaga
5.Ioan Botezatorul – Marea trecere
6.Andrei – Intaiul chemat
7.Petru – O piatra pe masa Olarului
8.Iacov – Fiul tunetului
9.Ioan – Ucenicul iubit
13.Toma credinciosul
14.Iacov, fiul lui Alfeu – Necunoscutul Domnului
15.Simon, canaanitul – Teroristul convertit
10.Filip – Omul cu socotitoarea
11.Natanael – Ceva bun din Cana Galileii
12.Matei – Si vamesii pot fi mantuiti
16.Iuda Tadeu – Omul unei singure intrebari
17.Iuda – Ucenicul pierdut
18.Nicodim – Bufnita lui Hristos
19.Iosif din Arimateea – Un mormant pentru o cununa
20.Marta – Cerul vazut din bucatarie
21.Maria – Viata la picioarele lui Isus
22.Lazar – Scolarul de la tabla mantuirii
23.Maria Magdalena – Posteritate nedorita
24.Bartimeu – Iesirea din rutina
25.Zacheu – Cand pamantul devine insuportabil
26.Simon din Cirena – Crucea neasteptata
27.Ana, Irod si Pilat – Nesfanta treime
28.Ioan Marcu – Viata ca o fuga
29.Barnaba – Un fiu
30.Anania si Safira SRL
31.Gamaliel – Si invatatii mai gresesc
32.Stefan – Primul martir
33.Filip – Lectii de la un simplu diacon
34.Famenul etiopian – O poveste cum vreti voi sa fie
35.Simon magul – Pacaliciul de Samaria
36.Pavel – Lup, oaie, pastor
37.Anania – Pregatit o viata, folosit o zi
38.Tabita – Cati ingeri pot sta pe varful unui ac
39.Lectii de la Corneliu
40.Timotei – Nici o surpriza
41.Lidia – Primul crestin din Europa
42.Luca – Doctorul de care au nevoie si sanatosii
43.Acuila si Priscila – Vulturul si batranica
44.Apolo – Viata ca o scoala
45.Fii lui Sceva – Bataia nu-i rupta din rai
46.Eutih si fereastra lui
47.Felix si Drusila – Finalul unei predici fara final
48.Filimon si Onisim – In triunghiul iubirii
49.Trei inimi din biserica
50.Lectii de la oameni ca si noi

Biserica Penticostala “Speranta”-Oradea
1.Adam – Intaiul om
2.Eva – Mama tuturor celor vii
3.Cain si Abel – Fratele rau si fratele bun
4.Enoh – sau umblarea cu Dumnezeu
5.Noe – Un om pentru o lume noua
6.Avraam – prietenul lui Dumnezeu
7.Lot – sau chinuitul sufletului degeaba
8.Privilegiile sotiei lui Lot
9.Isaac – Omul inceputurilor bune
10.Iacov – sau cand bataia e rupta din Rai
11.Iosif – din groapa in glorie
12.Moise – blandetea care biruieste
13.Ce invatam de la Iosua
14.Aron – primul Mare Preot
15.Hur – un rol secundar la prima vedere
16.Rahav – de la felinarul rosu la funia caramizie
17.Acan – Pacatul care distruge si pe altii
18.Caleb – Mai bine un caine viu
19.Debora – de 4 X femeie
20.Ghedeon – O faclie intr-un ulcior
21.Samson – Clientul unei frizerii scumpe
22.O poveste cu trei vaduve
23.Ana – Portret de mama
24.Samuel – O viata consacrata
25.Saul – Un nebun frumos
26.David – Omul dupa inima lui Dumnezeu
27.Uza – Inchinarea care ucide
28.Ionatan – Omul care iti tine spatele
29.Mefiboset – Ologul de la masa regelui
30.Solomon – Din toate, fara masura
31.Curiozitatea reginei din Seba
32.Asa – O lumina in Ierusalim
33.Iosafat cu vaile si dealurile lui
34.Ioas – sold zero
35.Tablouri cu Ezechia
36.Iaebet – iesirea din zona de confort
37.Nabot – nu totul este de vanzare
38.Ilie – un slujitor al Dumnezeului celui viu
39.Elisei – chel, dar puternic
40.Naaman – bube sub epoleti
41.Ezra – calitatile unui preot adevarat
42.Neemia – un specialist in ziduri
43.O stea numita Estera
44.Iov – De ce se intampla lucruri rele oamenilor buni
45.Isaia – La ce sa te astepti cand vii la biserica
46.Ieremia – Lacrima si lut
47.Ezechiel – Viata ca o straja
48.Daniel – Noaptea cand Iehova scrie pe ziduri
49.Osea – O poveste de dragoste uimitoare
50.Patru fotografii cu Iona

Privire spre Golgota
Locul numit “al Capatanii”
Moartea de pe deal
Ranile care vorbesc
Trei cruci pe un deal

1. Calea uceniciei adevarate
2. Purtandu-ti crucea
3. Socotind pretul
4. Ucenicie cu inima franta
5. Calatorie fara bagaje
6. Cei trei “S” ai uceniciei
7. Marea insarcinare
8. Fericiri si binecuvantari

1. Mainile Mirelui preaiubit
2. Locul de la picioarele lui Isus
3. Capul Lui, cununa de aur curat
4. Lumina fetei Lui
5. Gura Lui plina de har
6. Ochii Lui de culoarea rascumpararii

1. Eurachilonul nostru cel de toate zilele
2. Evitand naufragiul
3. Cu voie buna in mijlocul furtunii
4. Revelion cu naparci

1. Cerul, pasarea de pe gard
2. Intaiul zbor
3. Ziua ultimului examen
4. O nunta cum n-a mai fost si cum nu va mai fi
5. In sfarsit acasa
6. Un mire ca un hot

1. Print sau cersetor
2. Promisiunea rascumpararii
3. Promisiunea imputernicirii
4. Promisiunea ajutorului
5. Promisiunea ascultarii
6. Promisiunea rasplatirii

1. Cum ajungi in vale
2. Bataliile din vale
3. Valea cu oase
4. Frumusetea muntelui
5. Ultima vale

1. Chemarea din faliment
2. Cand Dumnezeu ti se adreseaz?
3. Un ucenic in opozitie cu Domnul
4. Somnurile lui Petru
5. Umblarea pe mare
6. Teologie pentru o ureche t?iat?
7. O c?dere previzibil?
8. Examen Final

Semnul 1: La nunta cu Isus
Semnul 2: Vindecat de la distanta
Semnul 3: In casa milei
Semnul 4: O paine pentru fiecare
Semnul 5: Cu Isus pe valul disperarii
Semnul 6: Lumina pentru intunericul meu
Semnul 7: Viata pentru moartea ta
Semnul 8: Dumnezeul falimentelor noastre

Ce va trebui sa fie biserica noastra in 2011
O seara de aduceri aminte si de hotarari
Bumerangurile Scripturii
Cand pierdem lucruri importante
Este timpul sa ne trezim din somn
Patru lucruri din iad de care biserica are nevoie
Atingand cerul pentru altii
Menora bisericii
Niste oameni care au disparut
S-ar putea sa nu mai fie nici un maine
Cand corbii rad de noi
De ce te-ai uscat
Inadmisibilele intarzaieri
Oameni care au venit seara la Isus
Credinta, ca darul cel mai de pret
La sfarsit de an, la sfarsit de viata
Un alt drum
Bucuria de a te sti calauzit
Chemarea la cina cea mare
Duminicile lui Isus
O batalie pe viata si pe moarte
Trecand oamenii dincolo de poarta
Adevaratii luptatori
Dumnezeul rugaciunilor intrerupte
Inventarul cotonogelilor sfinte
Arta dureroasa a iertarii
Cum se poate repeta istoria
Indrazneste, fratele meu
Nevoile unei biserici
Totul pentru fagaduinta
Dragostea de lume, cu un sarut mai aproape de moarte
A doua chemare
Batandu-l pe Diavol la el acasa
Lectii de la un dulap plutitor
Lucrurile cu adevarat importante
Binele pe care nu l-am vrea niciodata
Blestemul inchinarii gresite
Fabrica de rebuturi umane
Un Dumnezeu minunat
Urmand cu totul calea Domnului
Ce sa faci cand nu mai poti?
Imparatia tridimensionala a lui Dumnezeu
Luandu-l pe El ca exemplu
Luptand pana la capat
Cine este stapanul plecat?
Pana cand nu va veni trezirea?
Intre privilegii si secure
Cum se ingrijeste Dumnezeu de noi
Pus deoparte pentru Domnul
O viata fericita
O usa numita Isus
Lucruri pierdute repede de biserica primara
Dimensiunile dragostei lui Dumnezeu
Binecuvantari ce pot fi pierdute
Binecuvantari si lacrimi
Din nou cu Dumnezeu
Omul pe care il poate folosi
Ultima solutie
Pilda comorii ascunse
Argumente in favoarea invierii
Banutul tau pierdut
Bartimeu un om care a stiut ce vrea
Cat costa porcii Gadarei
Ce nu vede Isus in slujirea noastra
Crestini cu numele
Cu Isus in barca
De ce-L parasesc oamenii pe Domnul
Joia mare
Vinerea mare
Domnitori cu Hristos
Examen de capacitate
Familiile unei noi inchinari
Inchinarea la idoli
Portrete cu un prooroc fugit
Mantuit si excomunicat
Obstacole in calea credintei
Pilda lucratorilor viei
Principii pentru progres spiritual
Promisiuni conditionate
Relatii normale intr-o lume anormala
Revenirea Domnului
Secretele unei vieti imbelsugate
Strigatul de la miezul noptii
Ucenicii autentici
Ucenicul iubit
Un Mantuitor aproape dar afara
Viata de supunere

Read Full Post »


De la :http://hardeladumnezeu.wordpress.com/2012/10/04/tezaurul-promisiunilor-lui-dumnezeu-de-c-h-spurgeon/







Read Full Post »

De la : http://hardeladumnezeu.wordpress.com/2013/06/02/in-asteptarea-zorilor-o-povestire-adevarata-a-unor-tineri-misionari-in-guatemala

Read Full Post »


24018_370260136663_2330908_n PACATE RESPECTABILE


de Jerry Bridges


Capitolul 20

Spiritul lumesc

Prin sintagma “a fi lumesc” diferiti oameni inteleg lucruri diferite. Pentru prietenii nostri dintre Menonitii Amish, “a fi lumesc” inseamna folosirea unor lucruri ca electricitatea, telefoanele si automobilele. Pentru biserica foarte conservatoare in care am crescut eu, “a fi lumesc” desemna o lista de activitati interzise, de exemplu a dansa, a juca carti, sau a te duce la cinematograf. Fara sa am intentia de a denigra una sau alta din aceste pareri, ar trebui sa intelegem ca a fi lumesc inseamna mult mai mult decat o lista de activitati interzise sau de conveniente moderne.

Doua pasaje din Scriptura ne vor ajuta sa intelegem conceptul acesta de pornire lumeasca. Cel dintai este 1 Ioan 2:15-16,unde Ioan ne sfatuieste sa nu iubim lumea si apoi descrie lucrurile lumii ca fiind dorintele carnii si ale ochilor, precum si mandria bogatiilor pamantesti. Aceste trei expresii par sa indice ca Ioan se refera la dorinte si atitudini pe care azi le-am cataloga drept pacatoase in mod indubitabil. Din moment ce noi discutam, insa, despre ceea ce eu numesc pacate acceptabile sau pacate subtile, mai avem un pasaj din scrierile lui Pavel care ne poate ajuta sa intelegem aspectele “acceptabile” ale pornirilor lumesti.

Acest pasaj este 1 Corinteni 7:31, exprimat in traducerea noastra astfel, “…cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca si cum nu s-ar folosi de ea; caci chipul lumii acesteia trece.” Diferite traduceri folosesc expresii diferite pentru a transmite acelasi mesaj. Atentionarea din acest pasaj este, deci, ca desi ne folosim de lucrurile legitime ale lumii, noi ar trebui sa le folosim avand grija ca ele sa nu devina prea importante pentru noi.

Bazati pe atentionarea lui Pavel din1 Corinteni 7:31,eu as defini spiritul lumesc drept atasarea, captivarea sau preocuparea cu lucrurile acestei vieti trecatoare. Lucrurile acestei vieti trecatoare pot fi in ele insele pacatoase sau nu. Ceea ce face drept lumeasca atitudinea noastra fata de lucruri care nu sunt pacatoase este valoarea exagerata pe care le-o acordam. Pavel ne spune in Coloseni 3:2, “Ganditi-va la lucrurile de sus, nu la cele de pe pamant..” Lucrurile pe care ar trebui sa punem cea mai mare valoare sunt “lucrurile de sus”—adica lucrurile spirituale, cum sunt Biblia, rugaciunea, evanghelia, ascultarea de Dumnezeu, implinirea Marei Insarcinari, si mai presus de toate, Dumnezeu Insusi. Acestea sunt domeniile spre care ar trebui sa ne focalizam viata, nu asupra lucrurilor acestei vieti, fie ele chiar legitime.

Lumea necrestina evident ca nu se preocupa de lucrurile lui Dumnezeu. Chiar si vecinii nostri draguti, cumsecade, decenti, insa necredinciosi, se preocupa doar de lucrurile acestei vieti. Prin definitie, ei nu se pot gandi la lucrurile de sus. In ciuda acestui lucru, stilul lor exterior de viata nu se deosebeste deloc, sau se deosebeste foarte putin de al nostru. Ei isi tund gazonul, isi platesc impozitele, si evita pacatele scandaloase la fel ca noi. Iata de ce trairea in mijlocul lor face ca stilul lumesc de viata sa ni se para foarte acceptabil. Putem deci sa ne adancim intelegerea referitoare la trairea lumeasca printr-o a doua definitie: Trairea lumeasca inseamna acceptarea valorilor, moravurilor si practicilor societatii cumsecade, insa fara credinta, din jurul nostru fara a judeca daca aceste valori, moravuri si practici sunt sau nu biblice.A fi lumesc inseamna a trai pur si simplu in conformitate cu cultura din jur atat timp cat aceasta cultura nu este in mod evident pacatoasa.

Spiritul lumesc de traire este un subiect foarte larg care ar merita o carte intreaga, dar eu nu-l abordez decat intr-un singur capitol. Voi limta deci discutiile la trei domenii care cred ca constituie pentru noi niste pacate acceptabil: banii, imoralitatea si idolatria.Aceasta lista s-ar putea sa va contrarieze pentru faptul ca am folosit doua cuvinte—imoralitatea si idolatria—care sunt in mod clar inacceptabile.Insa acestea amandoua au anumite aspecte care ne-au devenit acceptabile, si la acestea vom privi. Si chiar in legatura cu banii, exista anumite activitati, cum sunt furtul, frauda si delapidarea, care sunt pacate categoric inacceptabile. Deci in toate cele trei domenii, vom analiza doar ceea ce ne pare acceptabil.


America este cea mai prospera natiune din lume avand o clasa mijloc prospera, fara comparatie in intreaga istorie. Insa modul in care folosim noi banii este scandalos. In 2004, castigul mediu anual pe familie dupa plata taxelor era de 52287 dolari. Si totusi, asa cum am amintit deja in capitolul 13, datoria medie pe care o avea o familie pe cardul de credit era de 7000 de dolari. Si mai grav, din acel venit de peste 52000 de dolari, media darniciei unei familii pentru diverse cauze era de doar 794 dolari anual—aproximativ 1,5 procente.[i][i]

Statisticile de mai sus sunt raportate, desigur, la intreaga populatie. Cu siguranta evanghelicii au un procent mai bun. Intr-adevar, insa nu cu mult. Intr‑o statistica din 2003, membrii a opt denominatii evanghelice au daruit 4,4 procente din venitul lor pentru lucrarea lui Dumnezeu. Asta a reprezentat un declin fata de 6,2 procente daruiti de membrii acelorasi denominatii in 1968.[ii][ii] Daca aceste opt denominatii sunt reprezentative pentru miscarea evanghelica in general, inseamna ca devenim tot mai putin generosi in a darui din banii nostri pentru Dumnezeu.

Nu numai ca daruim mai putin la bisericile noastre, ci se pare ca o tot mai mare parte din ceea ce daruim se cheltuie pentru noi insine. In 1920, procentul pentru misiune din totalul darniciei era putin peste 10 la suta. Prin anul 2003, cifra a scazut la sub 3 procente. Asta inseamna ca cheltuim 97 centi din fiecare dolar pentru propriile noastre programe si activitati locale, in timp ce trimitem doar 3 centi pentru lucrarea din afara.[iii][iii]

In concluzie, se pare ca familiile evanghelice pastreaza tot mai mult din veniturile lor pentru ei insisi si daruiesc mai putin pentru bisericile lor. Si bisericile, la randul lor, pastreaza mai mult din ceea ce primesc pentru propriile activitati si programe si trimit mai putin lucrarilor misionari din afara. Si totusi suntem cea mai bogata natiune din istorie.

Daca darnicia noastra descreste si datoria noastra pe card creste, ce facem oare cu banii nostri? Stim ca nu-i economisim, fiindca economiile noastre, luate ca procent din veniturile noastre, sunt de semenea mici—undeva in jurul a 2 procente.Toate acestea inseamna ca noi ne cheltuim banii pe lucrurile vietii acesteia—case, masini, haine, vacante, sau produse electronice scumpe, ca sa dam doar cateva exemple. In ce priveste banii ne-am setat mintea nu la lucrurile de sus, ci la cele de pe pamant. Am devenit lumesti in folosirea banilor nostri.

Deci cat de mult ar trebui sa daruim? Cred ca nivelul minim ar fi cel de 10 procente—sau, pentru a folosi termenul biblic, sa dam zeciuiala. Cunosc faptul ca exista pareri diferite daca zeciuiala este sau nu un standard biblic in era noastra Nou Testamentala, nefiind mentionata specific in nici una din epistolele Noului Testament.Dar avem in Noul Testament conceptul darniciei proportionale—adica dupa venitul pe care Dumnezeu ne-a ajutat sa-l castigam (vezi 1 Corinteni 16:2; 2 Corinteni 8:12). Zeciuiala este o aplicare concreta a darniciei proportionale. Conform ei, cel ce castiga 10000 va darui 1000. Cel ce castiga 100000 va darui 10000. Amandoi au daruit proportional cu ceea ce le-a dat Dumnezeu. (Exista si opinia ca acel care-a castigat 100000, adica mult, isi permite sa daruiasca mai mult decat 10 procente. Acesta este motivul pentru care eu consider zeciuiala ca fiind un nivel minim de darnicie).

Cred ca conceptul zeciuielii ne pica greu nu din cauza faptului ca nu mai este considerat un concept biblic, ci din pricina faptului ca am devenit lumesti in atitudinea fata de bani si in consecinta am devenit zgarciti si carpanosi fata de Dumnezeu. Termenul de carpanos este unul neplacut. Nimeni n-ar dori sa fie acuzat ca este zgarcit, inchis si carpanos fata de alti oameni. Am dori sa fim cunoscuti ca generosi si deschisi. Totusi, cand in mod voluntar daruim mai putin decat jumatate din ceea ce li se cerea Iudeilor din Vechiul Testament, nu suntem oare zgarciti? Se bucura oare Dumnezeu de noi cand daruim mai putin de jumatate din cat daruiau Iudeii, mai ales ca El descrie lipsa lor de darnicie ca fiind un furt, o inselare a Lui (vezi Maleahi 3:8)?

Domnul Isus a spus,“Nu puteti sluji lui Dumnezeu si lui Mamona [banilor]” (Matei 6:24).Se pare deci ca in viata multor crestini banii au castigat, impotriva lui Dumnezeu. Insa Dumnezeu si banii nu sunt doua optiuni egal de bune, fiindca Biblia zice, “Iubirea de bani este radacina tuturor relelor; si unii, care au umblat dupa ea, au ratacit de la credinta, si s-au strapuns singuri cu o multime de chinuri” (1 Timotei 6:10). Daca banii castiga in viata noastra, nu Dumnezeu e cel ce pierde, ci noi insine. La urma urmei, Dumnezeu nu are nevoie de banii nostri. Daca-i cheltuim pentru noi, in cele din urma noi suntem acei care ajung la saracie spirituala.

Unii crestini considera ca nu-si permit sa dea 10 procente din venitul lor lui Dumnezeu. Inteleg acest mod de gandire. Cand am parasit domeniul industriei si am devenit instructor de personal cu Navigatorii, acum multi ani, ampierdut 75 de procente la salariu. Am ajuns la pamant din punct de vedere financiar. Astfel ca m-am gandit, “Nu-mi pot permite sa dau zeciuiala. Cu siguranta Dumnezeu va accepta in loc de zeciuiala slujirea mea jertfitoare pe acesti bani putini.” Insa Dumnezeu nu mi-a permis sa ma descurc prea mult asa. In consecinta, am decis sa daruiesc o zecime din venitul meu saracacios si sa ma incred in Dumnezeu sa-mi poarte de grija.

Putin dupa aceea am fost contrariat si captivat de istoria lui Ilie, cel hranit de vaduva din Sarepta (vezi 1 Imparati 17:8-16). Ea ajunsese la ultimul deget de faina si la putin ulei din care planuia sa gateasca ultima masa pentru ea si fiul ei, iar apoi sa moara. Totusi Ilie i-a spus (si parafrazez), “Fa-mi intai mie sa mananc, apoi Dumnezeu va purta de grija pentru tine.” Ea a facut cum a invatat-o Ilie, si Dumnezeu n-a lasat-o de rusine. Fraza finala din aceasta istorie spune, “Faina din oala n-a scazut si untdelemnul din ulcior nu s-a imputinat, dupa cuvantul pe care-l rostise Domnul prin Ilie” (versetul 16). Am inceput sa ma rog pe baza acestui verset, si va pot spune ca in timpul celor cincizeci si doi de ani de slujire Dumnezeu mi-a purtat intodeauna de grija.

Trebuie sa ne amintim ca, asa cum am spus in capitolul 10, tot ce avem si insasi capacitatea de a castiga mai mult ne vin de la Dumnezeu (va sugerez sa deschideti din nou si sa reciti Deuteronomul 8:17-18).A-i da lui Dumnezeu inapoi cel putin 10 procente din ce ne-a daruit El este o exprimare clara a faptului ca recunoastem aceasta, si a multumirii noastre fata de El. In final, trebuie sa ne amintim infinita generozitate a Domnului nostru in a Se jertfi pe Sine Insusi pentru mantuirea noastra. Dorind sa incurajeze generozitatea celor din Corint, Pavel le scrie,“Caci cunoasteti harul Domnului nostru Isus Cristos. El, macar ca era bogat, s-a facut sarac pentru voi, pentru ca prin saracia Lui, voi sa va imbogatiti” (2 Corinteni 8:9).Darnicia noastra ar trebui sa reflecte valoarea pe care o atribuim darului Sau fata de noi.


Din cele trei domenii ale spiritului lumesc la care vom privi, sunt sigur ca acesta va provoca cele mai multe ridicari de sprancene. Fara indoiala va intrebati cum ar putea fi considerata imoralitatea un pacat respectabil. Vreau sa va spun de la inceput ca nu ne vom referi la faptele de imoralitate in sine sau la adulter sau chiar la pornografie. Aceste actiuni sunt in mod clar inacceptabile, si se afla dincolo de scopul acestei carti care priveste la pacatele pe care le toleram.

Dar, in ce sens toleram noi imoralitatea? In sensul pe care un prieten l-a numit imoralitate prin substitutie.Ne place oare sa citim in secret despre imoralitatea altor oameni, despre al caror comportament sexual gresit au ajuns sa scrie ziarele si revistele saptamanale de stiri? Daca da, suntem vinovati de imoralitate prin substitutie. Aruncam pe furis cate o privire spre tabloidele cu murdarii sau spre revistele puse la vedere in dreptul cozilor de la casele supermarketurilor, dorind in mod secret sa luam una si sa citim despre escapadele sexuale ale starurilor de faima dar in mod deschis imorale? Daca da, suntem vinovati de imoralitate prin substitutie.Daca ne uitam la filme sau programe TV stiind ca vom vedea pacate sexuale explicite, sau daca citim carti si romane care descriu astfel de scene, suntem vinovati de imoralitate prin substitutie. Este clar ca lumii din jurul nostru ii plac aceste lucruri. La urma urmei, acele tabloide si reviste n-ar mai exista langa culoarele de la casele din magazine daca vecinii nostri nu le-ar cumpara. Si acelasi lucru se poate spune si despre filme, despre programele TV si despre romane. Iata deci un caz in care valori si practici acceptate de societatea in care traim sunt in mod clar contrare Scripturii. Si in masura in care le dam curs, noi suntem lumesti.

Apoi mai este zona imbracamintei indecente. Trecand prin aglomeratia din aeroporturi sau din super-magazinele inundate de lume, sunt tot mai constient de moda din imbracamintea femeilor de toate varstele, care este in mod evident directionata spre atragerea privirilor pofticioase ale barbatilor. Pare ca trebuie in mod constant sa-mi intorc ochii de la imagini pe care n-ar trebui sa le vad. Si baietii studenti imi spun ca in campusurile lor universitare aceasta problema este de-a dreptul epidemica.

Exista doua zone in cadrul acestui subiect in care putem deveni lumesti. Mai intai, multe femei crestine, in special tinere, merg in ritmul modei si stilului lumii necredincioase din jurul lor. Cand sotia mea ma insoteste in vizite la campusurile universitare, este socata si ingrozita vazand cu ce vin imbracate unele fete chiar la intrunirile crestine.

In conformitate cu 1 Timotei 2:9, femeile crestine trebuie sa se imbrace in chip cuviincios, cu rusine si sfiala.De aceea eu spun cititoarelor acestei carti: daca pur si simplu mergeti in ritmul indecent al imbracamintei la moda, sunteti lumesti in acest domeniu al vietii voastre. Si este trist sa spun ca aceasta forma de spirit lumesc pare sa tot creasca, in special la femeile mai tinere.

Pentru barbati, problema noastra este ca raspundem imbracamintei indecente cu priviri patimase. Nu este nevoie sa proiectam aceasta privire in imagini actuale de imoralitate. Insasi a starui cu privirea si a te bucura de ceea ce expun sau accentueaza femeile prin hainele lor stramte este pacat. Facem pur si simplu ce fac si alti oameni de altfel draguti si decenti din jurul nostru. Si in acest sens, noi suntem lumesti.

M-a intrebat recent un tanar cum ma descurc eu in fata acestei ispite. I-am spus ca prima mea linie de aparare este in Proverbe 27:20, verset pe care l-am remarcat in traducerea King James Version a Bibliei in urma cu mai multi ani:“Dupa cum locuinta mortilor si adancul nu se pot satura, tot asa nici ochii omului nu se pot satura.”Poate ca in alte versiuni mai moderne exprimarea este putin diferita, insa toate spun acelasi lucru. Aplicatia pentru mine este ca o privire lunga si persistenta nu ma va satisface niciodata; ea doar imi va asmuti dorinta dupa mai mult. Asa ca… nu intarzia cu privirea la ce nu trebuie.

A doua linie de aparare este versetul din Romani 6:21: “Si ce roade aduceati atunci? Roade, de care acum va este rusine: pentru ca sfarsitul acestor lucruri este moartea.”Eu imi pun intrebarea ce folos am daca-mi permit o privire plina de pofta. Iar raspunsul este: Doar placerile de o clipa ale pacatului, urmate de ganduri de rusine si regret. Barbatilor, sa ne hotaram sa nu mai fim lumesti in acest domeniu.


Apropiindu-ne de acesta zona a spiritului lumesc, avem nevoie din nou de unele explicatii. Evident ca noi in aceste zile nu ne inchinam la idoli de lemn, metal sau piatra. Problema noastra este cu asa-numitii “idoli ai inimii.” In acest sens, un idol poate fi orice lucru pe care punem un asa pret incat investim in el energie emotionala, intelectuala, timp si resurse. Sau poate fi orice care ajunge sa fie inaintea relatiei noastre cu Dumnezeu sau cu familia.

Cariera cuiva sau vocatia lui poate deveni un idol. Respectivul devine atat de obsedat sa avanseze sau sa devina cel mai bun, incat atat Dumnezeu cat si familia lui ajung pe locul al doilea. Recunosc ca in lumea atat de competitiva a afacerilor si industriei, unde prea multi dintre prietenii nostri si-au facut din cariera lor un dumnezeu, este dificil sa fii altfel. Datorita faptului ca circum­stantele fiecarei cariere sau vocatii sunt atat de diferite, nu exista o solutie universala a acestei probleme. Exista insa un principiu biblic care, daca este tinut minte, ne va pazi de tentatia de a face din cariera un idol.Este principiul enuntat de apostolul Pavel in 2 Corinteni 5:9: “Ne silim sa-I fim placuti.” Daca telul tau este sa-I fii placut lui Dumnezeu, nu sa urci pe scara sociala sau sa fii cel mai grozav in domeniul tau profesional, tu vei evita ispita de a face din munca ta un idol.

Ma gandesc la un dealer de masini pe care l-am intalnit acum cativa ani. El mi-a spus,“Dupa ce m-am pocait, am incetat sa incerc sa vand masini si am inceput sa-i ajut pe oameni sa-si cumpere masini.” A continuat in aceeasi slujba, insa cu o motivatie diferita. Nu s-a mai concentrat la cum ar putea castiga mai multi bani ci la cum ar putea sluji oamenilor ajutandu-i sa-si gaseasca masina cea mai potrivita nevoilor si posibilitatilor lor financiare. Si-a schimbat cariera de la idoli la slujirea lui Dumnezeu printr-o slujire autentica a oamenilor.

Imi dau seama ca aplicarea principiului lui Pavel poate sa nu fie asa de clara in situatia ta. Acest lucru poate fi adevarat indeosebi in unele meserii si indeletniciri in care cultura aseaza asupra omului o mare presiune de a lucra ore multe si cu o productivitate mare. Daca te afli intr-o asemenea situatie, te rog ataseaza-te de un crestin matur care sa te ajute in problemele legate de situatia ta concreta.

Un al doilea aspect in care putem deveni lumesti este in problemele de politica si cultura. Le combin pe amandoua pentru ca, in atatea situatii de astazi, problemele de cultura au devenit probleme de politica.Desi cred ca este important ca crestinii sa fie la curent si, intr-o anumita masura, sa se implice in aceste probleme, trebuie sa fim atenti sa nu facem din partidele politice sau din preocuparile noastre culturale niste idoli.

Nu este nici o indoiala ca exista chestiuni culturale, cum sunt avortul si homosexualitatea, care sunt in mod clar in antiteza cu standardele morale ale lui Dumnezeu. Si ii sprijinesc pe acei lideri si acele organizatii care s-au dedicat sa ia pozitie impotriva acestor lucruri.Trebuie insa sa ne amintim ca prioritatea suprema a bisericii ca intreg este proclamarea evangheliei. Copiii nenascuti trebuie protejati, si standardul biblic al casatoriei trebuie pastrat, insa, mai presus de toate, oamenii trebuie salvati de sub puterea Sataneisi adusi in imparatia lui Dumnezeu prin Isus Cristos. Daca pierdem din vedere chemarea primordiala a bisericii, suntem in pericol sa facem din initiativele noastre culturale si politice niste idoli.

Un al treilea aspect de idolatrie moderna este pasiunea exagerata pentru sport. Si aici stiu ca, cel putin in ce-i priveste pe barbati, am intrat pe un teren “unde si ingerii se tem sa intre.”Nu cred insa ca avem dubii referitor la faptul ca diferitele sporturi, mai ales fotbalul si basketul, au devenit idoli in cultura noastra. Fotbalul in clasele de liceu este considerat de multe ori o religie in multe locuri. Multi antrenori castiga salarii uriase. Am auzit de un antrenor la o scoala de pe langa Alabama care-si pune jucatorii sa respecte un regim aproape tot asa de riguros ca al atletilor profesionisti. De fapt, idolatria sportului nu incepe doar la varsta liceului. Acum antrenorii cauta in scolile primare copii cu posibilitati fizice, pe care-i pregatesc sa devina jucatori in echipele mai mari. Si atitudinea ultra-competitiva in care “tot ce conteaza este sa castigi” a multora din parintii acestor jucatori tineri pur si simplu alimenteaza aceasta idolatrie.

Insa realitatea este ca pe la varsta de liceu aceasta idolatrie ajunge asa de tentanta. Si vorbesc din experienta. Am absolvit o scoala a carei echipa de fotbal a fost renumita timp de ani si ani. Au castigat cateva campionate nationale, primul pe vremea cand eu eram in primii mei ani de liceu. Va spun toate acestea pentru a va explica de ce soarta echipei de fotbal a scolii noastre a devenit pentru mine un idol. Chiar la multi ani dupa ce am absolvit, la meciurile din zilele de sambata eram intr-o asa tensiune de parca fericirea mea depindea de rezultatul meciului din acea zi.

Nu sunt singurul, si asta nu se intampla doar la fotbal. Multi fani ai echipelor tari de basket trec prin aceeasi agonie in timpul sezonului compe­titional si in mod deosebit daca echipa lor ajunge sa joace in prima liga. Eu inca sunt fan al echipei de fotbal a universitatii noastre, si ma bucur cand castiga. Insa pentru mine ei nu mai constituie un idol. Dumnezeu m-a convins de idolatria mea, si acum imi amintesc ca fotbalul este doar un joc,si indiferent cine castiga nu cred ca Dumnezeu este glorificat. Adevarul este ca castigarea unui meci doar ne stimuleaza mandria.

Deci continua sa tii cu echipa ta favorita, daca vrei. Dar nu lasa sa fii prins in jocul victoriilor si infrangerilor. Pastreaza sportul in perspectiva corecta. Este doar un joc.

Va rog, dati-mi voie sa recapitulez cele doua definitii ale spiritului lumesc. Mai intai a fi lumesc inseamna a fi preocupat de lucrurile vietii acesteia trecatoare. In al doilea rand, inseamna a accepta si a adopta valorile si practicile societatii din jur fara a verifica daca sunt biblice. Cred ca cheia tendintei noastre de a fi lumesti poate fi gasita in cuvintele ”spirit de turma.” Pur si simplu mergem cu turma si acceptam valorile si practicile societatii care ne inconjoara fara a judeca daca aceste valori si practici sunt biblice. Astfel tinerele crestine ajung sa se imbrace indecent. Pur si simplu se aliniaza si ele la stilul de imbracaminte al celorlalte, fara sa se opreasca mai intai sa se gandeasca daca moda respectiva este placuta lui Dumnezeu. Si in sport nu exista nimic care sa fie in mod deschis pacatos. Insa daca pur si simplu mergem cu valul, ca oamenii care ne inconjoara, putem sfarsi facandu-ne un idol din echipa noastra favorita.

Cum putem, deci, sa ne opunem tendintei de a deveni lumesti?Nu prin a ne hotari sa nu mai fim lumesti, ci prin dedicarea la a deveni mai evlaviosi.Avem nevoie sa crestem in relatia cu Domnul, si sa incepem sa privim toate aspectele vietii prin prisma gloriei Sale. In secolul al nouasprezecelea, un predicator scotian, Thomas Chalmers, a predicat o predica intitulata “Puterea de excludere a unei noi iubiri.” De asta avem si noi nevoie pentru a combate spiritul lumesc. Avem nevoie de o noua iubire pentru Dumnezeu care va exclude din inimile noastre iubirea pentru lucrurile lumii acesteia.

CAPITOLUL 20: Spiritul lumesc


[i][i] Joel Belz, “Stingy Givers,” World Magazine, 24 Iunie, 2006, 4.

[ii][ii] Belz, 4.

[iii][iii] Gene Edward Vieth, “Who Gives Two Cents for Missions?” World Magazine, 22 Octombrie, 2005, 28.

CITESTE TOATA CARTEA AICI295064_193208334162780_1413207237_n


// //

Read Full Post »



de Jerry Bridges


Capitolul 19

Pacatele limbii

In lunile cand lucram la aceasta carte, am fost intrebat deseori de unii, “La ce lucrezi acum?” Cand am spus despre pacatele “respectabile” sau “acceptabile” pe care le toleram, invariabil unul dintre cei prezenti si-a dat ochii peste cap si a zis, “Oh, te referi la barfa.” Se pare ca acesta este primul pacat “crestin” care ne vine in minte, deci se pare ca este destul de prevalent intre noi, si este ceva ce noi continuam sa toleram in vietile noastre.

Indiferent cat de raspandita este barfa, ea nu este totusi singurul pacat al limbii.In aceasta categorie putem include si minciuna, calomnia, vorbirea critica (chiar daca este adevarata), cuvintele aspre, insultele, sarcasmul, si ridiculizarea. De fapt, vom spune ca orice tip de vorbire care degradeaza pe altul—sau pe cel despre care vorbim sau pe cel cu care vorbim—este vorbire pacatoasa.

Biblia este plina de avertizari impotriva pacatelor limbii. Numai cartea Proverbelor contine aproximativ saizeci de astfel de avertizari. Domnul Isus ne atentioneaza ca vom da socoteala despre fiecare cuvant nefolositor sau neglijent pe care-l vorbim (vezi Matei 12:36). Si mai avem bine-cunoscutul pasaj din Iacov 3 care vorbeste despre efectele distructive ale limbii. Iacov aseamana limba cu un foc mic care aprinde o intreaga padure si cu un madular care intineaza intreg trupul.

Pasajul din Scriptura care m-a ajutat cel mai mult in problemele legate de pacatele limbii, este Efeseni 4:29: “Nici un cuvant stricat sa nu va iasa din gura; ci unul bun, pentru zidire, dupa cum e nevoie, ca sa dea har celor ce-l aud.”

Acest verset este o aplicatie la principiul paulin“dezbracati‑va/ imbracati‑va,” pe care-l enunta in Efeseni 4:22-24. Acest principiu spune ca trebuie sa ne dezbracam de caracteristicile pacatoase ale eului vechi, si in acelasi timp sa fim seriosi in a ne echipa cu caracteristicile frumoase ale noii fapturi create in Cristos.

Cand privim la Efeseni 4:29, vedem ca nu trebuie sa permitem niciunui fel de cuvant stricat sa iese din gura noastra. Cuvintele stricate nu se refera doar la cuvinte profane sau obscene, ci includ toate felurile de cuvinte negative de care am pomenit mai sus. Remarcati interzicerea totala a acestora. Nici un cuvant rau. Nici macar unul. Asta inseamna nici o barfa, nici un sarcasm, nici o critica, nici un cuvant aspru. Toate aceste cuvinte pacatoase care degradeaza, care darama, trebuie inlaturate complet din vorbirea noastra. Ganditi-va cum ar arata biserica Domnului Isus Cristos daca toti am cauta sa aplicam cuvintele lui Pavel.

Sa incepem studiul despre pacatele limbii cu cel la care oamenii se gandesc intai de toate: barfa.Barfa este raspandirea de informatii nefavorabile despre altul, chiar daca aceasta informatie este adevarata.Totusi, de multe ori barfa se intemeiaza pe zvonuri, ceea ce face acest pacat si mai grav. A barfi pe cineva e un fel de hranire a eului pacatos, mai ales cand informatia pe care o raspandim este negativa. Ne face sa ne simtim mai buni, prin comparatie. Si mai exista acele situatii cand mascam barfa sub forma, “Vreau sa-ti impartasesc ceva, ca sa te rogi.” Daca stim ceva negativ despre o anumita persoana, ar trebui sa ne rugam noi insine pentru asta. Dar n-ar trebui sa purtam vestile rele.

Efeseni 4:29 nu doar ca ne spune ce feluri de vorbire sa dam la o parte, ci ne spune si ce sa punem in loc.Doar anumite feluri de vorbire zidesc si dau har celor care asculta. Astfel, cand suntem ispititi sa barfim, ar trebui sa ne intrebam in noi insine, Oare ceea ce vreau sa spun il va darama sau il va zidi pe cel cu care vorbesc?

Foarte inrudit cu pacatul barfei este pacatul calomniei. A calomnia inseamna a face o afirmatie falsa sau a prezenta o imagine falsa care defaimeaza sau afecteaza negativ reputatia cuiva.Campaniile politice, de exemplu, sunt ocazii notorii in care oponentii sunt calomniati prin atribuirea falsa a unei pozitii bazate pe afirmatii scoase din context sau bazate pe cine stie ce fapt izolat petrecut cu ani in urma. Asemenea afirmatii sunt indeptate in mod definit spre crearea unei impresii false, calomnioase.

Dar calomniem noi, crestinii? Da, calomniem. Calomniem cand asociem oamenilor motivatii rele, chiar daca nu le putem cunoaste inimile si nu cunoastem circumstantele lor particulare. Calomniem cand spunem despre un alt credincios ca “nu este dedicat” atunci cand acesta nu practica aceleasi exercitii spirituale ca noi sau nu se implica in aceleasi activitati crestine ca noi. Calomniem cand ne dam cu parerea despre pozitia cuiva in legatura cu un subiect fara sa cercetam mai intai care este pozitia respectivului. Calomniem cand umflam peste proportii pacatul cuiva si-l facem sa para mai pacatos decat este in realitate.

Motivatia din spatele calomniei este de multe ori obtinerea unui avantaj de un fel sau altul asupra persoanei cu pricina. In lumea afacerilor, se numeste “lovitura pe la spate” sau “a avansa pe spinarea altora.” Insa uneori si noi, crestinii, face acelasi lucru. Intr-o organizatie crestina sau intr-o biserica, putem incerca sa obtinem un avantaj asupra cuiva prin “a-l sapa” prin calomnie.

Calomnia este de fapt minciuna. Insa exista, evident, si alte forme de minciuna. De obicei ne gandim la minciuna ca fiind o afirmatie falsa, si probabil ca cei mai multi dintre noi se vor feri sa vorbeasca astfel. Cu toate acestea, suntem in stare sa mintim prin exagerare, prin nerostirea intregului adevar, sau prin folosirea a ceea ce numim “o mica minciuna alba”—o minciuna despre care credem ca are consecinte nesemnificative sau ca nu are deloc consecinte. Indiferent ce forma ia, minciuna exprima intentia de a insela. Ca test folositor prin care sa ne incercam vorbirea putem sa ne punem singuri intrebarea, “E adevarat ce am spus?”

Vorbirea critica consta in comentariile negative facute despre cineva, comentarii care pot fi adevarate, insa nu era nevoie sa fie spuse. De exemplu, “Petrece prea mult timp uitandu-se la televizor” sau “Nu este o eleva prea buna.” Intrebarile pe care trebuie sa ni le punem in legatura cu astfel de comentarii sunt, E frumos sa spun asta? sau E de folos? Ultima intrebare inseamna, este intr-adevar nevoie sa fie spus lucrul respectiv?

Noi nu pacatuim doar in vorbirea noastra unul despre altul, ci pacatuim si vorbind unul catre altul.Vorbirea pacatoasa include vorbele aspre, sarcasmul, insultele si ridiculizarea. Numitorul comun al tuturor acestor forme de vorbire negativa este ca prin ele daramam, umilim, si ranim pe altii. Acest tip de vorbire vine de cele mai multe ori dintr-o atitudine de lipsa de rabdare sau de manie.Domnul Isus a spus, “Din prisosul inimii vorbeste gura” (Matei 12:34).Aceasta inseamna ca desi vorbim de pacatele limbii, problema noastra este in realitate una a inimii noastre. In spatele tuturor barfelor, calomniilor, criticilor, insultelor, si sarcasmului este inima pacatoasa. Limba este doar instrumentul care scoate la iveala ceea ce avem in inima.

De mai multi ani incerc sa aplic Efeseni 4:29 la vorbirea mea. Sunt sigur ca de multe ori nu reusesc, dar macar stiu ca aceasta este stacheta sau norma pe care doresc s‑o ating. Intr-o seara am inceput sa povestesc sotiei mele ceva negativ despre un fost coleg. Dar imediat m-am gandit la Efeseni 4:29 si, cum se spune, “mi-am muscat limba.” M-am simtit foarte multumit de mine insumi pana a doua zi dimineata. In timpul de partasie cu Dumnezeu, mi-am amintit de incidentul din seara precedenta. Imediat mi-a venit gandul, “N-ai mai spus, dar ai gandit, nu-i asa?” Am realizat ca trebuie sa-mi pazesc nu doar gura, ci, mai important, trebuie sa-mi pazesc inima.

David s-a rugat, “Primeste cu bunavointa cuvintele gurii mele si cugetele inimii mele, Doamne, Stanca mea si Izbavitorul meu!” (Psalmul 19:14).David n-a fost preocupat doar de cuvintele lui ci si de gandurile inimii lui. Am invatat sa ma rog si eu asa. Inca folosesc Efeseni 4:29 ca ghid, insa acum incerc sa-l aplic si gandurilor mele, nu doar vorbirii. Mi-ar place din inima mea sa vina doar ganduri—nicidecum ganduri rele, iar aceste ganduri rostite ii vor zidi pe cei ce le aud.

Daca tu si eu dorim in adevar sa ne imbracam cu faptura noua creata dupa chipul lui Dumnezeu, de o neprihanire si sfintenie adevarata, trebuie sa luam Efeseni 4:29 ca principiu calauzitor.

Ia-ti deci cateva momente sa reflectezi asupra acestui capitol si asupra felului tau de vorbire. Barfesti sau critici pe altii, sau prin cuvintele tale arati nerabdare sau manie, folosind cuvinte care umilesc sau ranesc pe cei impotriva carora esti manios sau lipsit de rabdare? Si mai bine este sa-i intrebi pe prietenii tai, sau in cazul in care esti casatorit, pe partenerul tau de viata sau un copil al tau mai mare, cum apreciaza vorbirea ta.Tine minte, este vorba aici de un pacat. Felul de vorbire despre care am discutat in acest capitol ne poate parea acceptabil, insa inaintea lui Dumnezeu el este de neacceptat. In ochii Lui el este pacat.



Read Full Post »




Dor si gand

0 lansat in data de 50 lansat in data de 50 lansat in data de 50 lansat in data de 50 lansat in data de 50 lansat in data de 50 lansat in data de 50 lansat in data de 50 lansat in data de 50 lansat in data de 5


Dor si gand




Read Full Post »

« Newer Posts


Get every new post delivered to your Inbox.

Join 117 other followers

%d bloggers like this: