Feeds:
Posts
Comments

12380326_10207526352370820_401421875_n14479814_1206618422730874_8143983607572973418_n-1

PE GINDURI: CE FEL DE MUZICA AI COMPUS PINA ACUMA?:

“Viata este ca si muzica; trebuie compusa “dupa ureche”, simtaminte si instincte, si nu dupa reguli.”
……………………..
“Life is like music; it must be composed by ear, feeling, and instinct, not by rule.” 
– Samuel Butler 

Citind citatul de mai sus, m-am trezit reflectind la “muzica” ce am creat-o pina acuma…
Ca fiecare roman s-ar zice ca este si poet, stiam …dar nu m-am gindit ca am merge chiar atit de departe sa ne credem si compozitori. Pentru cei care stiu un pic de muzica …muzica nu e chiar o simpla lalaiala, sau si mai rau, racnete obscene in ritm salbatic, desi si aleia i se spune muzica in vremurile mai recente. In realitate aproape ca ai putea spune ca muzica este o ecuatie sonora …si ca orice ecuatie, trebuie sa aiba cunoscutele, necunoscutele si multa logica si se rezolva numai folosind reguli specifice. 

Gindindu-ma numai la masura, si am putea vorbi de partea respectiva a vietii, apoi tempo, si tot felul de nuante…si atributele astea merg transpuse la viata ce-o traim chiar foarte bine. Doar un exemplu marunt…nu poti chiar sa cinti intreaga rapsodie a vietii tale in “Forte”…si nici “Pianissimo”, ca ori surzesti audienta, ori o pui sa doarma somnul de veci…

Orice compozitie atit muzicala cit si literara are o introducere, un cuprins si o incheiere…Si undeva in mijloc o multime de intrebari si raspunsuri muzicale. Compozitia trebuie neaparat sa exprime ceva, sa explice si sa convinga…si cum trebuie sa ne cintam singuri compozitia, as zice ca un pic de exercitiu ( a se intelege prin asta a repeta pina la perfectiune, daca se poate) este absolut necesar…Daca as transpune aceste amanunte vietii noastre as spune ca si in viata nu poti sa mergi aiurea pe o mie si una de carari…ca trebuie sa stii unde vrei sa ajungi si sa-ti faci un anume plan de actiune. Lalaindu-te in viata fiecum nu faci altceva decit sa participi la galagia comuna…care nu poate fi decit suparatoare in cel mai bun caz.

M-am gindit la viata Domnului Isus ca o compozitie muzicala…Incepe atit de sublim, intr-o iesle simpla, intr-o seara senina in care ingerii cinta lin cuvinte sfinte…si pastorii ingenunchiaza…fara multa vorba sa nu trezeasca pruncul…apoi mai tirziu vine partea mai substantiala a compozitiei cu intrebari si raspunsuri sigure…cu note corecte, cind grave, cind acute…cu valuri de tempo ce cresc in intensitate pina cind…la incheierea concertului, in ritm forte de cuie, se stinge blind, a iertare…ca un susur de ape linistite in urma unei furtuni…cea mai frumoasa compozitie muzicala care a fost scrisa vreodata. Ce incheiere…

Ma gindeam ca ma apropii de sfirsitul compozitiei mele si inca n-am raspuns bine la intrebarile principale…si apoi vine incheierea. Si incheierea nu vine oricum. In muzica o pregatesti din vreme; trebuie creata atmosfera potrivita . Ati fost atenti la unele filme in care muzica iti spune concret ca un deznodamint se apropie…si sunetele fara grai iti spun precis ce fel de deznodamint se pregateste. Ce spune muzica noastra despre deznodamintul ce il pregatim? 

Daca ai citit aceste cuvinte, mai ai si tu timp ca si mine de altfel sa lucram la compozitia noastra.Unii au zis ca muzica se creeaza numai dupa instinct si simtaminte…Din nefericire animalele au si ele instincte si simtaminte si nu au compus nimic inca…latratul unui ciine turbat nu cred ca poate fi considerat drept compozitie muzicala…
Ni s-a dat insa dreptul sa facem alegeri…Intr-o zi insa va trebui sa explicam logica dupa care am ales…si va trebui sa “ciripim” cumva raspunsul…

http://www.peginduri.com/2010/05/ce-fel-de-muzica-ai-compus-pina-acuma.html?spref=fb

10383549_10205212155404135_1226770268918616403_n 16508420_1840969462833138_7076815879844730884_n

1396955_434810356671631_5098000429402294387_o1511087_797521743617982_8685532582468235303_nLUNA FEBRUARIE 2017 TRIMITEM NUMAI CELE 4 FELURI DE  MEDITATII

CARE SANT NOI IN FIECARE AN

 CELELALTE 10– CLASICE- SE GASESC  POSTATE  IN TOATE LUNILE ANULUI TRECUT 2016 LA ADRESELE URMATOARE :

POT FI DESCARCATE  DEPOZITATE SI RETRIMISE DE ORICINE . NIMIC NU E COPYRIGHT, DACA LE PASTRATI ASA CUM LE LUATI  NEMODIFICATE SI CU  ADRESELE PROVINIENTEI LOR ORIGINALE,ACOLO  UNDE SANT MENTIONATE .858105_10200662305470941_1360679700_o1973867_10152476971616105_5123955718908198943_oDOMNUL ESTE APROAPE-GBV
FEBRUARIE 2017

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape
Miercuri 1 Februarie
Bucurați‑vă întotdeauna în Domnul! Din nou voi spune: bucurați‑vă! Blândețea voastră să fie cunoscută de toți oamenii. Domnul este aproape. Nu vă îngrijorați de nimic, ci, în orice, faceți cunoscut lui Dumnezeu cererile voastre, prin rugăciune și prin cerere cu mulțumiri; și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice înțelegere, va păzi inimile voastre și gândurile voastre în Hristos Isus. Filipeni 4.4‑7
Se știe că o stare sufletească bună conduce la sănătatea trupului. O stare de îngrijorare poate provoca grave probleme de sănătate. Apostolul Pavel, prin Duhul Sfânt, tratează chestiunea îngrijorării și a depresiei în versetele citate mai sus.
Cuvintele „Bucurați‑vă întotdeauna în Domnul“ tratează problema depresiei. Este greu să fii deprimat dacă te bucuri întotdeauna în Domnul și nu poți fi bucuros întotdeauna, decât dacă te bucuri în Domnul. Dacă privim la noi înșine sau la împrejurările noastre, devenim depresivi. Secretul curajului lui Ilie a fost încrederea în Dumnezeul lui Israel, înaintea Căruia stătea (1 Împărați 17.1). Când a privit la împrejurări, a căzut în disperare și și‑a cerut moartea, însă Domnul i‑a răspuns astfel: „Ieși și stai … înaintea Domnului“ (1 Împărați 19.11).
Apoi apostolul tratează problema îngrijorării. „Domnul este aproape. Nu vă îngrijorați de nimic“ (versetele 5 și 6). El nu ne îndeamnă la indiferență, nici la o atitudine de stoicism, ci la o atitudine de încredere în Domnul, căci continuă: „Ci, în orice, faceți cunoscut lui Dumnezeu cererile voastre, prin rugăciune și prin cerere cu mulțumiri“. Când suntem încrezători în Cel căruia Îi vorbim, cerem și aducem mulțumiri în același timp, fiindcă suntem siguri că Dumnezeul nostru și Tatăl va face ceea ce este cel mai bine pentru noi. „Aruncând asupra Lui toată îngrijorarea voastră, pentru că El îngrijește de voi“ (1 Petru 5.7). Dumnezeu să ne dea har și putere, zi de zi, pentru a ne bucura în Domnul și pentru a nu ne îngrijora de nimic.
A. M. Behnam TOATA LUNA AICI:domnul-este-aproape-gbv-februarie-2017

14612_798872330149590_8747032030905127652_n1491673_811255882244568_5936762620045773819_n
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU
PENTRU ASTĂZI – FEBRUARIE 2017

coordonatori Bob & Debby Gass
www.fundatiaseer.ro
1 FEBRUARIE

MÂNIA ȘI NEIERTAREA
„Să iertați orice aveți împotriva cuiva, pentru ca și Tatăl vostru
care este în ceruri, să vă ierte” (Marcu 11:25)
Când au fost întrebați care sunt emoțiile care contribuie cel mai mult la bolile fizice, un grup de doctori eminenți a răspuns: „Mânia și neiertarea”, deoarece de-a lungul timpului, ele elimină toxine mortale în corp. Un doctor a spus: „Nu ceea ce mănânci, ci ceea ce te mănâncă îți amenință sănătatea”. Când cineva te rănește, sunt patru lucruri pe care ar trebui să le faci: 1) Să vorbești cu acea persoană. Există un moment potrivit, un loc potrivit și o modalitate potrivită pentru asta? Înainte să spui ceva, cere-l lui Dumnezeu să-ți călăuzească gândurile și vorbele. Apoi spune ce ai pe inimă pe un ton iubitor, scăzut și fără judecată. După aceea, lasă restul în grija lui Dumnezeu. El se descurcă mai bine decât tine să schimbe lucrurile. 2) Nu te răzbuna! Când ești tentat să ataci verbal pe cineva, oprește-te și adu-ți aminte de prețul pe care l-a plătit Domnul Isus pentru a lua păcatele pe care le faci. Când îl vezi pe cel ce ți-a greșit prin ochii lui Dumnezeu, vei putea ierta pe oricine.

3) Renunță! Câtă vreme rămâi fixat pe problemă, ea va continua să te rănească. Tu poți elibera pe cineva de vină, însă asta nu înseamnă că Dumnezeu l-a eliberat pe el de vină. Dumnezeu va avea grijă de acea persoană cum se cuvine și va obține rezultatul potrivit, ceva ce tu nu poți face. 4) Roagă-L pe Dumnezeu să binecuvânteze acea persoană. Tu spui: „Vorbești serios?” Da! Domnul Isus a spus; „Iubiți pe vrăjmașii voștri, faceți bine celor ce vă urăsc, binecuvântați pe cei ce vă blastămă, rugați-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi” (Luca 6:27-28). Când Domnul Isus îți spune să faci ceva, El iți dă harul necesar pentru a face acel lucru.TOATA LUNA AICI:cuvantul-lui-dumnezeu-pentru-astazi-februarie-2017-1

553312_804086946294795_1471627717645617641_n

 

 

1492156_809092499127573_2295444351140495706_oSCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
Volumul IV-Jean Koechlin
Psalmii 42-89; Ezechiel; de la Luca la 2 Corinteni

FEBRUARIE 2017

https://ioan17.wordpress.com/

 

http://nowheresoonthere.blogspot.com/

Psalmul 69.1-19
Psalmul 68 ni L-a prezentat pe Hristos înălţat la cer ca învingător şi primind daruri glorioase (Psalmul 68.18); Psalmul 69 ni-L va prezenta coborât, în ruşine şi într-o durere de nedescris, dând înapoi ceea ce n-a furat (v. 4). În aceeaşi ordine am mai găsit dispuşi şi Psalmii 21 şi 22: Psalmul 21 (în care L-am văzut pe Domnul Isus preîntâmpinat de bine­cuvântările bunătăţii) îl precedă pe 22, astfel ca nimeni să nu se înşele cu privire la Persoana prezentată apoi, abandonată în mijlocul unor suferinţe atât de grele. Aşa cum chivotul a croit poporului un drum pentru traversarea râului Iordan (râul morţii), Hristos a păşit cel dintâi în râul morţii, luând asu­pra Sa povara păcatelor, „nebunia” poporului Său (v. 5). S-a cufundat în noroiul adânc al păcatului, în adâncimile apelor judecăţii (v. 2); a văzut abisul îngrozitor al morţii ameninţând să-L înghită (v. 15), însă nu a încetat, în ciuda tuturor acesto­ra, să înalţe rugăciuni către Dumnezeul Său (v. 13).
Citarea versetului 9 în Romani 15.3 este o provocare pen­tru noi de a imita acest mare Model care niciodată n-a căutat să-Şi placă Lui Însuşi, nici să Se sustragă de la insultele care se îndreptau spre Tatăl Său (Matei 27.43). El cere, de ase­menea, ca încercarea Lui să nu fie o poticnire pentru creştini atunci când vor vedea un astfel de Credincios cufundat în­tr-un asemenea necaz (v. 6).TOATA LUNA AICI:scripturile-in-fiecare-zi-volumul-iv-februarie

75963_767351019990217_8932936349681397449_n

10486001_767347349990584_952381694379341134_nSĂMÂNŢA BUNĂ

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/meditatii-spurgeon/
Miercuri, 1 Februarie 2017
… Pregătește-te să întâlnești pe Dumnezeu …Amos 4.12
Sunteți pregătiți?
Un rege avea în slujba lui un bufon de curte care-i umplea zilele cu umor. Într-una din zile, regele încredință bufonului sceptrul său, spunându-i:
— Ține-l tu, până când vei găsi pe cineva mai neînțelept decât tine: atunci vei putea să i-l faci cadou aceluia.
După câțiva ani, regele s-a îmbolnăvit grav. Simțind că i se apropie sfârșitul, l-a chemat pe bufon și i-a spus:
— Plec într-o lungă călătorie.
— Și când vă veți întoarce? Peste o lună?
— Nu, răspunse regele, nu mă voi mai întoarce niciodată.
— Și ce pregătiri ați făcut în vederea acestei călătorii? întrebă bufonul.
— Nicio pregătire! a venit răspunsul trist al regelui.
— Majestatea voastră plecați pentru totdeauna, zise bufonul, și nu v-ați pregătit deloc? De aceea, luați, vă rog, acest sceptru: în sfârșit am găsit pe cineva mai neînțelept decât mine!
Sunt mulți din aceia care nu se pregătesc pentru plecarea în veșnicie. Astăzi este momentul potrivit să-L acceptăm pe Mântuitorul care a făcut  totul pentru pregătirea noastră veșnică.TOATA LUNA AICI:samanta-buna-februaririe-2017
16395511_1293099524066248_98123031_n 

15665804_10207347806365488_4447760647632702879_n

“THE GREAT COMMISSION”

*  Matthew 28:18-20 – And Jesus came and spoke to them, saying, All power is given unto Me in heaven and in earth.  Go therefore, and teach all nations, baptizing them in the name of the Father, and of the Son, and of the Holy Ghost:  Teaching them to observe all things whatsoever I have commanded you:  and know that I am with you always, even unto the end of the age.  Amen.
– His Father had given Jesus total authority over the Church (Phil. 2:9-11)!
       – His “teach all nations” means for them to preach the Gospel (Rom. 1:16; 1 Cor. 15:2-3)!
       – Then they were to baptize all who believed the Gospel (Mt. 3:11; Acts 2:38, 41, 47)!
       – Finally, believers were to be taught as new babes-in-Christ (1 Pet. 2:2)!

15896216_1251121381621480_4973883580728366512_o“THE BIRTH OF THE CHURCH”

*  Acts 2:41-47 – (When) they that gladly received (the Gospel), (they) were baptized:  and the same day there were added unto them about three thousand souls.  And they continued steadfastly in the apostles’ (teaching) and fellowship, and in breaking of bread, and in prayers.  And fear came upon every soul:  and many wonders and signs were done by the apostles.  And all that believed were together, and had all things common; and sold their possessions and goods, and parted them to all, as every man had need.  And they, continuing daily with one accord in the temple, and breaking bread from house to house, did eat their meat with gladness and singleness of heart, praising God, and having favor with all the people.  And the Lord added to the Church daily such as should be saved.

16113406_1257997934267158_595284512856697968_o“FELLOWSHIP MUST BE BASED UPON THE WORD OF GOD”

*  1 Corinthians 1:9-10- God is faithful, by Whom you were called unto the fellowship of His Son Jesus Christ our Lord.  Now I beseech you, brethren, by the name of our Lord Jesus Christ, that you all speak the  same thing, and that there be no divisions among you; but that you be perfectly joined together in the same mind and in the same judgment.
*  Philippians 1:3-6 – I thank my God upon every remembrance of you, always in every prayer of mine for you all making request with joy, for your fellowship in the Gospel from the first day until now; being confident of this very thing, that He Who has begun a good work in you, will perform it until the day of Jesus Christ.
*  1 John 1:3-9 – (Him, Whom) we have seen and heard, we declare unto you, that you also may have fellowship with us:  and truly our fellowship is with the Father, and with His Son Jesus Christ.  And these things we write to you, that your joy may be full.  This then is the message which we have heard of Him, and declare unto you, that God is light, and in Him is no darkness at all.  If we say that we have fellowship with Him, and walk in darkness, we lie…but if we walk in the light, as He is in the light, we have fellowship one with another, and the blood of Jesus Christ His Son cleanses us from all sin.  If we say that we have no sin, we deceive ourselves, and the truth is not in us.  (But) if we confess our sins, He is faithful and just to forgive us our sins, and to cleanse us from all unrighteousness.

 ALT TAG

JESUS’ REAL FOOD – OBEYING THE FATHER

15941362_1186144704768433_7336571467978111432_n

“He answered and said, ‘It is written, “Man shall not live on bread alone, but on every word that proceeds out of the mouth of God”’” (Matthew 4:4).

Above all, Satan’s temptations of Jesus Christ solicited His rebellion against the Father. But Jesus had come to earth to do the Father’s will and nothing else. In fact, His will and the Father’s were preciselythe same (John 5:30; cf. 10:30; Heb. 10:9).

Case in point: In the ultimate test of obedience, just prior to His arrest and betrayal, Jesus prayed in the Garden of Gethsemane, “My Father, if it is possible, let this cup pass from Me; yet not as I will, but as You will.”. . . “My Father, if this cannot pass away unless I drink it, Your will be done” (Matt. 26:39, 42). This supreme example of absolute trust and submission by Jesus to His Father is what Satan tried to smash. In his proudest and wickedest manner, the enemy attempted to fracture the Trinitarian nature of the Godhead.

But Christ, in His immeasurable humility and righteousness, replied to Satan’s first words, “It is written, ‘Man shall not live on bread alone, but on every word that proceeds out of the mouth of God.’” All three of our Lord’s responses to Satan would begin with the simple but straightforward appeal to the Word of God—“It is written” (cf. Ps. 119:11). In quoting Deuteronomy 8:3, Jesus affirmed that believers are far better off depending on God and waiting on His provision than they are in grabbing for their own satisfaction—something we all are tempted to do.

Ask Yourself

You may feel unsure of what God’s will is for you, but much of it is spelled out clearly in Scripture. How well are you obeying the aspects of His will that have already been revealed to you? In seeking to know His plan, a good place to start is always obedience to His Word.

http://www.gty.org/resources/devotionals/daily-readings

bible_slim

 

15823335_1127528104026441_6807426980749270805_nReforma Spirituala sau razvratirea de la ,,Cuibul cu barza”vazuta prin ochiul domnului Octavian Goga, fost ministru al cultelor.
,,Acum doi ani, când eram la ministerul de Culte, mi-aduc aminte, în treacăt mi s-a atras atentia asupra unui fenomen interesant ce se ivise la o biserică din Bucuresti, dintr-un cartier mai ferit. La biserica din mahalaua Cuibul cu barză, mi se spunea că un preot cuvântator adună lume multă care se agită pe probleme religioase si-al cărei număr creste necontenit. Noutatea mi se părea neobisnuită în vârtejul acestei capitale zgomotoase si impresiile ei m-au pus pe gânduri. Dumineca viitoare, fără nici un anunt prealabil, nu ca ministru ci ca simplu credincios, m-am dus la biserica aceasta cu nume pitoresc, unde intram întâia-oară. Spre marea încă surpriză, din primul moment, interiorul sfântului locas era ticsit de oameni, un ciudat amestec din toate clasele. M-am strecurat cu greutate printre multime până la un colt de strană din dreapta iconostasului, de unde desluseam limpede pioasa adunare. Nimerisem la sfârsit de liturghie si din usa altarului părintele citea binecuvântarea. Era o figura cuvioasă de preot către patru zeci de ani, slab, înalt, cu barba neagră si cu ochii strălucitori, rostea slujba rar, apăsând cuvintele si interpretând rostul lor într-un sens civilizat fără nici o notă masinală si fără cunoscutele motive nazale ale tipicului oriental. O mutenie desăvârsită stăruia împrejur si la lumina lumânărilor de ceară prin fumul vinetiu al cădelnitei lămuream fete în extazul credintei. Căzusem pe un aspect de viată cu totul particulară si plină de înteles. Nu stiu să mai fi văzut undeva la Bucuresti un domn cu blană atât de robit de misticismul religios ca cetăteanul din fata mea care, avea aerul unui înalt functionar, si din bisericutele de la tară nu mai întâlnisem obraji imbujorati de verbul dumnezeiesc ca la femeile de la trei pasi de mine. Isprăvind slujba, preotul si-a început predica. Dacă tin bine minte, pornea de la parabola evangheliei pe care-o citise si în cadrul ei desfăsura principii de morală crestinească. Nu era o cuvântare de exeget mărunt, nici nu reedita clisee uzate de doctrină teologică. Din preajma altarului vorbea un orator îndrăznet, cu accente de eclesiast militant, cu fraza rotundă si sonoră răscolind în auditoriu întrebări si pasiuni. Prins de magia cuvântului, preotul tresărea în toată fiinta lui, crispându-si fruntea palidă de ascet, fata-i învia ca imbibată de-un fluid nervos si în adâncul ochilor i se iviseră cele două picături de lumină stranie care-mi reaminteau pânzele lui Ribera. Multimea participa cu devotament la toate analizele lui, îi urmărea ritmul logicei si-i primea argumentul cu o vie agitatie, lăsând să se întrevadă pe seama spectatorului critic o intimă înrudire de convingere si o necontestată elaborare spirituală. Când s-a încheiat zbuciumata retorică ce sbiciuise instinctele răului si judecase cu asprime neajunsuri de-ale societătii noastre, slujitorul Domnului s-a retras si printre rândurile poporului rămas în nemiscare un tînăr (era Dumitru Cornilescu)a început să împartă mici cartulii, în care se schita subiectul celor din urmă sase predici. Credinciosii le-au luat cu ei si s-au răzletit domol, vorbindu-si încet, si din grămadă eu m-am desfăcut pe îndelete cu senzatia că dincolo de sgura cotidiană mi-am revăzut o clipă sufletul, rănit de mustrări si sfios la orice atingere, ca o mimoză bolnavă… De-atunci nu 1-am mai zărit pe părintele Tudor, dar i-am păstrat aducerea aminte cu respect si recunostiintă. Astăzi îmi apare într-o postură nouă, si cazul sfintiei sale e discutat în presă. Gazetele spun de cucernicul preot că o specială evolutie de gândire l-ar fi făcut să se depărteze de la adevărurile dogmatice ale bisericii răsăritene, că prin cuvântările mai recente si cu deosebire prin unele neîngăduite schimbări rituale si-ar fi depăsit atributiile consacrate de pravili si canoane. Părintele Tudor se înfătisează deci ca un răzvrătit împotriva orânduielii bisericesti de la noi, ca un reformator iesit din îndatoririle tagmei.
Consistoriul a examinat deunăzi chestiunea si se pare că Sf. Sinod va trebui să se pronunte în curând în cauză, cumpănind pretinsele stirbiri de dogmă si făcând să triumfe în toată rigoarea ei bimilenară legiuirea canoanelor. La lumina acestei hotărâri, vom putea cerceta cu totii un interesant caz de constiintă, peregrinarea unui suflet prin adâncimile doctrinei religioase. Procesul va fi instructiv, oricare ar fi judecata lui, fiindcă ne va apropia de psihologia unei figuri distinse, cu preocupări morale care ne atrag deopotrivă pe toti. Ceeace justifică însă de pe-acum si cuvântul nostru laic în această împrejurare este că răzvrătirea părintelui Tudor nu se prezintă ca un simplu act individual, ci se complică cu revolta în masă a enoriasilor, care solidari cu păstorul lor sufletesc, si-au spus si ei părerea. Multimea pe care am văzut-o eu acum doi ani într-o Duminică de iarnă, flagelată de înflăcăratul retor al amvonului, face astăzi zid în jurul lui, se identifică cu el si isi însuseste crezul pentru care e tras la răspundere de chiriarhi. E răzvrătire la Cuibul cu barză, credinciosii au refuzat pe un nou preot, usile lăcasului s-au închis si se vorbeste că în însufletirea lor parohienii decisi să-l urmeze sunt gata să-i zidească o biserică nouă. O neobisnuită revolutie sufletească se petrece aici sub ochii nostri, în mijlocul Bucurestilor, la câtiva pasi de Calea Victoriei, pe care se plimbă mai des păcatul decât virtutea si pe care năvala tuturor veneticilor a anihilat orice impuls de traditie românească. Există, deci, în acest furnicar de patimi profane, dincolo de chiotul răgusit al afacerilor de tot felul, o constiintă care palpită în sferele abstractiunii, o flacără care se aprinde la picioarele lui Crist. Fenomenul e în adevăr plin de învătăminte si-ar trebui să-l înregistreze toti făuritorii de teorii pripite care au lansat legenda indiferentismului de credintă al poporului nostru si s-au putut amăgi cu banala părere că instinctele seculare pot fi strivite după formele goale ale unei asa zise culturi de import… Răzvrătirea de la Cuibul cu barză, manifestarea întârziată de protestare spirituală într-un mediu coplesit mai mult ca oricare altul de necesităti pozitive, probează în mod evident un pronuntat fond de misticism si o netăgăduită înclinare religioasă la noi. Întrebarea este însă, biserica noastră vie, cu organele ei, pune în valoare aceste laturi sufletesti spre
consolidarea morală a societătii si spre vremelnica întărire a orânduirii de stat ? În această ordine de idei, o serie întreagă de consideratiuni se ridică la suprafată si cer un răspuns.
Toate se grupează împrejurul unui punct cardinal pe care ni-l impun enoriasii răzvrătiti ai părinteluiTudor: ce face astăzi biserica pentru îngrijirea sufletelor noastre? Circulă oare o energie în fibrele străvechiului asezământ, care să ne robească, dându-ne supremul razim în goana atâtor frământări disperate? Întemeiati pe acest semn de întrebare, privind în fata noastră, suntem gata si ne rostim cu cugetul onest si să spunem, de la început că toate constatările de până astăzi ne descurajează, fiindcă o inertie paralizantă pare a stăpâni organismul bisericesc. În afară de îndatoririle reprezentative, în afară de
oficialitate si de partea pur spirituală venerata institutie tânjeste. Fără patimi si fără luptă pentru adevăr,o strălucire imbătrânită se frânge când ,, nu este duh îngura ei”, cum spune Scriptura. Suntem lăsati în părăsire si un cler afon nu ne poate da decât o tărănime superstitioasă si o clasă conducătoare
păgână. În mijlocul părăginirii generale ne întrebăm: cine strigă aici la noi pentru învătăturile lui Hristos
Ce propagă astăzi amvonul, unde sunt teologii cu graiul inspirat ca să vestească lumii noastre cuvântuladevărului? Cunoaste cineva pilde de devotiune la adăpostul crucii, avem călugări iluminati sau înalti demnitari bisericesti, a căror viată de cristal să lumineze ca o rază din cer mintile noastre? Iată întrebări elementare, al căror sir e nesfârsit de lung si pe urma cărora îndoiala cu fiorii ei de gheată
se apropie de noi, ca să ne lase sceptici si amărâti. Cazul părintelui Tudor are darul de-a scormoni probleme si de-a atrage luarea aminte asupra lor. Sfintia
sa rămâne pe planul al doilea, fie că va fi judecat ca îndusmănit cu preceptele bisericii ortodoxe, fie căse va găsi o formulă de împăciuire. De la Cuibul cu barză însă pleacă întrebările si se furisează în constiinta publică în toate colturile, cum s-au furisat si la mine acum, când în preajma Crăciunuluireînviind vechi amintiri de la ţară si recente descoperiri, cu sufletul biruit de tristete, mă gândesc la
Hristos si la biserică… Ce facem cu întrebările, prea sfintitilor arhierei, ce facem cu ele? “

OCTAVIAN GOGA14292324_321454814872875_8914162622453853887_n

15732506_1707868232857304_9041238577751035895_o

Iubitii nostri,

 Va trimitem cele mai alese salutari si binecuvantari la acest inceput de an!Ne rugam ca Domnul Dumnezeu sa va binecuvinteze ,sa va foloseasca la potential maxim si sa va umple de bucuria LUI! Fiti ucenici si faceti ucenici pt Domnul Isus!

Fie ca inimile noastre sa slaveasca in adorare, nepretuitul dar -ISUS HRISTOS- si bucuria mintuirii pe care El a adus-o in vietile noastre: viata vesnica impreuna cu Tatal, Fiul si Duhul Sfint.

Va dorim un An Nou binecuvintat, plin de roada pentru Imparatie.

Maranatha!

Inca un an ~ Poezie pentru anul nou
15741036_1515381658490986_7542547106248420560_n

ANUNT DE INCEPUT DE AN 

DIN MOTIVE OBIECTIVE , AM DECIS IMPREUNA CU SURORILE CARE PREGATESC MEDITATIILE , CA ANUL ACESTA SA TRIMITEM NUMAI CELE 4 FELURI DE  MEDITATII NOI 

 CELELALTE 10- CLASICE- SE GASESC  POSTATE  IN TOATE LUNILE ANULUI TRECUT 2016 LA ADRESELE URMATOARE :

                http://nowheresoonthere.blogspot.com/

POT FI DESCARCATE  DEPOZITATE SI RETRIMISE DE ORICINE . NIMIC NU E COPYRIGHT, DACA LE PASTRATI ASA CUM LE LUATI  NEMODIFICATE SI CU  ADRESELE PROVINIENTEI LOR ORIGINALE,ACOLO  UNDE SANT MENTIONATE .

15781463_368536296860313_1559263972949018362_n

15781202_829921467146519_4651359706583379298_nCUVANTUL LUI DUMNEZEU

PENTRU ASTĂZI – IANUARIE 2017

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

1 IANUARIE ANUL ACESTA CERE-I LUI DUMNEZEU UN PLAN

„Eu știu gândurile pe care le am cu privire la voi” (leremia 29:11)

Dumnezeu spune: „Eu știu gândurile pe care le am cu privire la voi …gânduri de pace ,,, ca să vă dau un viitor și o nădejde…. Mă veți ruga, și vă voi asculta” (v. 11-12). Anul acesta cere-i lui Dumnezeu un plan. E dureros să joci un rol pentru care nu ești potrivit. E ca și cum ai umbla cu niște pantofi care nu-ți sunt buni. Așadar, la ce te pricepi? Ce îți place cel mai mult să faci? Ce realizări te fac să te simți cel mai bine? Enumeră cinci momente din viața ta în care ai fost deplin conștient de acest sentiment de împlinire. Asta spune ceva despre scopul tău, nu? Dacă banii nu ar fi o problemă, cu ce ti-ai umple ziua? Ce ai face diferit față de ceea ce faci astăzi? Care este pasul pe care îl poți face chiar acum – să dai un telefon, să scrii o scrisoare, să trimiți un email – ca să te apropii mai tare de chemarea ta? Ce ai învățat despre scopul tău prin eșecurile avute? Este evident că anumite domenii nu fac parte din chemarea ta? Pe cine admiri pentru felul în care si-a folosit darurile? De ce te asemeni cu acele persoane? Ce poți învăța despre ele? Cum ai descrie viziunea ta pentru anul acesta? Sau peste cinci ani de acum încolo? Sau peste zece ani? Care sunt oamenii din viața ta care înțeleg cu adevărat cine ești tu? l-ai întrebat care cred ei că ar putea fi scopul tău? ți-au dat vreo indicație despre modul în care cred ei că ar trebui să-ți folosești talentele? Pentru ce dorești să fii ținut minte? Acum, când începi Noul An, cere-i lui Dumnezeu planul Său.

AICI E TOATA LUNA:cuvantul-lui-dumnezeu-pentru-astazi-ianuarie-2017-1

15723315_865007560307608_7702952058282528780_oDOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Duminică, 1 Ianuarie 2017

A purtat El Însuși păcatele noastre în trupul Său pe lemn, pentru ca noi, fiind morți față de păcate, să trăim pentru dreptate; prin ale cărui răni ați fost vindecați. Pentru că rătăceați ca niște oi, dar acum v-ați întors la Păstorul și Supraveghetorul sufletelor voastre.
1 Petru 2.24,25

Nu trupul Domnului a purtat păcatele noastre, ci El Însuși a purtat păcatele noastre în trupul Său. Isaia 53.10 ne spune: „Își va aduce sufletul Său o jertfă pentru vină“. Sufletul este sediul simțămintelor și al emoțiilor. Suferințele îndurate de Domnul în sufletul Său n-au putut fi văzute de nimeni și au fost mai adânci decât ne putem închipui. Purtarea păcatelor noastre a constituit o jertfă completă, o jertfă care a ispășit în mod perfect toate păcatele oricărui credincios.

Domnul a murit pentru lumea întreagă, ca Jertfă de ispășire, în sensul că, datorită morții Lui pe cruce, caracterul sfânt și drept al lui Dumnezeu a fost glorificat și astfel îndurarea divină poate fi arătată tuturor oamenilor. Domnul nu a purtat păcatele tuturor oamenilor, ci ale „multora“, adică ale celor care L-au primit – El „S-a adus o singură dată jertfă, ca să poarte păcatele multora“ (Evrei 9.28). Jertfa Lui a fost suficientă pentru toți, însă doar cei care Îl primesc prin credință beneficiază de ea.

El a purtat păcatele noastre, de aceea noi nu trebuie să mai avem nimic de-a face cu păcatele. De asemenea, moartea Lui a însemnat sfârșitul păcatului, iar cei credincioși sunt văzuți de Dumnezeu ca fiind morți față de păcat și perfect eliberați, pentru a putea trăi „pentru dreptate“.

Cuvintele „Prin rănile Lui suntem vindecați“ nu fac referire la rănile pe care I le-au provocat oamenii, ci la acele răni provocate de judecata cumplită a lui Dumnezeu, în timpul celor trei ore de întuneric de la cruce. Aceste răni au adus o vindecare spirituală perfectă. Fiind astfel vindecați, cu siguranță că singura atitudine potrivită din partea noastră, a celor care Îi aparținem, este să trăim zilnic supunându-ne de bunăvoie voinței Lui și ascultând de Cuvântul Său.  L M Grant AICI E TOATA LUNA:

domnul-este-aproape-gbv-ianuarie-2017

15781291_699901753503517_7713435090507974331_n15822364_10154247435351239_1769366475_nSCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

Psalmii 42-89; Ezechiel; de la Luca la 2 Corinteni

IANUARIE

1 IANUARIE

Psalmul 42

         Odată cu acest început de an deschidem şi noi cea de-a doua carte a Psalmilor. Din punct de vedere profetic, ea se aplică perioadei când rămăşiţa credincioasă dintre iudei, per­secutată de Antihrist, va fugi din Ierusalim. Versetele 2,4 şi 6 din Psalmul 42 exprimă în special durerea pricinuită de acest exil. In acelaşi timp, multe dintre cuvintele ei, ca şi cele din prima Carte a Psalmilor, pot fi puse în gura Domnului Isus, a Celui care a suferit mai mult ca oricine din cauza răutăţii poporului Său (de exemplu, v. 7 şi 10).

         Putem găsi vreun tablou care să sugereze mai expresiv sus­pinele sufletului însetat după prezenţa lui Dumnezeu, aşa cum o face versetul 1? Ce bine ar fi să însetăm şi noi după această prezenţă a lui Dumnezeu ori de câte ori vreun păcat întrerupe comuniunea noastră cu Domnul Şi să-L putem cunoaşte per­sonal pe Domnul sub acest Nume scump: Dumnezeul vieţii mele” (v. 8)! Aceasta corespunde şi devizei apostolului, după cum ne mărturiseşte el însuşi: „Pentru mine, a trăi este Hristos” (Filipeni 1.21). Hristos este Acela care, an de an, doreşte să ne conducă viaţa şi să ne-o umple cu acest conţinut preţios inimii.

         „Unde este Dumnezeul tău?” întreabă cu ironie necredin­cioşii (v. şi 10; comp. cu Matei27.43)Chiar dacă ei nu-L văd, partea mea să fie aceasta, de a şti întotdeauna, zi şi noap­te, unde să-L găsesc, pentru a-mi înălţa spre El, cu preţuire, cântarea mea şi rugăciunea mea (v.8).

AICI E TOATA LUNA :scripturile-in-fiecare-zi-ianuarie-2017

15801632_243035849466788_1049525812_n15747850_1364922556853694_8624989785728024361_nSĂMÂNŢA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Duminică, 1 Ianuarie 2017

… Eu voi fi cu tine, cum am fost cu Moise; nu te voi lăsa,

nici nu te voi părăsi.Iosua 1.5

Voi fi cu tine

Aceste cuvinte de încurajare le-a spus Dumnezeu lui Iosua, când stătea cu poporul Israel la malul Iordanului. Pustiul se afla în spatele lor, iar țara promisă, dar încă necunoscută, în fața lor. Acum trebuiau să o ia în posesie.

După moartea lui Moise, Dumnezeu l-a pus pe Iosua conducător al poporului Său. Curajul lui Iosua ar fi putut scădea când se gândea la nestatornicia poporului și la puterea dușmanului. Dar Dumnezeu l-a întărit și i-a promis: „Nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi“.

Apoi, Iosua a repetat poruncile lui Dumnezeu în fața celor două seminții și jumătate, ale căror familii nu voiau să treacă Iordanul, iar acestea au promis că vor face tot ce le-a poruncit. Astfel, Iosua a avut promisiunile lui Dumnezeu și intențiile bune ale poporului. Dumnezeu Și-a ținut promisiunea și a adus poporul în țara bună. Poporul, dimpotrivă, a dat greș în unele privințe.

Și noi stăm astăzi la o graniță – în fața unui an nou, care este necunoscut înaintea noastră. Cum vrem să trecem această graniță? Cu intenții bune? Poate. Dar de câte ori nu am avut intenții bune, dar nu le-am putut îndeplini complet, pentru că ne-a lipsit puterea! Nu vrem să ne bazăm mai mult pe promisiunile Dumnezeului nostru mare? El are voința și puterea să le îndeplinească. De aceea, pe pragul acestui an nou, să punem piciorul nostru în credință pe fiecare promisiune a Sa!

AICI E TOATA LUNA:samanta-buna-ianuarie-2017

15726760_1698641483760433_8376772905128985759_n

15823096_10154874532323524_5099098567540884876_n

%d bloggers like this: