Feeds:
Posts
Comments

 

12373391_1074305119268236_5071724695488337764_n01a92b990c5738c13ea99851e072ed4dTOTUL PENTRU GLORIA LUI

OSWALD CHAMBERS

1 FEBRUARIE

Chemarea lui Dumnezeu

Cristos m-a trimis nu să botez, ci să propovăduiesc Evanghelia. 1 Corinteni 1:17

Pavel spune aici că Dumnezeu ne cheamă să predicăm Evanghelia. Dar aduceţi-vă aminte ce înţelege Pavel prin „Evanghelie”: realitatea Răscumpărării prin Domnul nostru Isus Cristos. Noi suntem înclinaţi să facem din sfinţire scopul final al predicării noastre. Pavel foloseşte experienţa personală doar ca o ilustrare, nicidecum ca un scop în sine. Nicăieri nu ni se porunceşte să predicăm mântuirea sau sfinţirea; ni se porunceşte să-L înălţăm pe Isus Cristos (Ioan 12:32). Este o denaturare să spunem că Isus Cristos a suferit în actul Răscumpărării pentru a mă face pe mine sfânt. Isus Cristos a suferit pentru a răscumpăra întreaga lume şi pentru a o aşeza întreagă şi reabilitată înaintea tronului lui Dumnezeu. Faptul că noi putem experimenta Răscumpărarea este o ilustrare a puterii realităţii Răscumpărării, dar nu acesta este scopul ei final. Dacă Dumnezeu ar fi om, cât L-ar durea inima şi cât de obosit ar fi din cauza cererilor constante pe care le facem pentru mântuirea şi sfinţirea noastră. Îl solicităm de dimineaţa până noaptea cerând lucruri pentru noi înşine – ceva din care noi să fim scăpaţi! Când vom ajunge la fundamentul realităţii Evangheliei lui Dumnezeu, nu-L vom mai deranja pe Dumnezeu cu micile noastre plângeri personale.Singura pasiune a vieţii lui Pavel a fost să predice Evanghelia lui Dumnezeu. El a acceptat cu bucurie dureri, deziluzii şi suferinţe, dintr-un singur motiv: deoarece aceste lucruri i-au păstrat neclintit devotamentul faţă de Evanghelia lui Dumnezeu

TOATA LUNA AICI:TOTUL PENTRU GLORIA LUI-luna FEBRUARIE

10298983_1053096858076534_7578588467467997882_nMANA DE DIMINEAŢĂ

FEBRUARIE 1                             

“Ei n-au crezut în Cuvântul Domnului, ci au murmurat în corturile lor şi n-au ascultat de glasul Lui.”

    PSALM 106:24, 25

Au murmurat sau au cârtit sau au şoptit în corturile lor, adică în secret. Şi acesta nu este încă marele păcat al răzvrătirii, al apostaziei pe faţa ci este vorba la început de nişte “simple” şoapte înăbuşite, ascunse poate auzite însă numai de Dumnezeu, murmure care nu sunt încă exteriorizate şi care se aud numai în corturi. Totuşi ele au fost puncte de plecare ale situaţiilor fatale în istoria poporului Israel. În adunare se aud cântări de laudă lui Dumnezeu, se dă mărturie pentru Domnul, se abordează o faţă jovială, se înalţă rugăciuni pioase dar “în corturi” sunt murmure. Murmure! Împotriva împrejurărilor vieţii sau a situaţiei în care ne găsim. De ce? Pentru că nu credem în făgăduinţele Sale, nu ascultăm de glasul Lui. Totuşi situaţia care ne tulbură nu este mai mare decât Dumnezeu, El nu este indiferent. Să ascultăm numai ce ne spune Cuvântul Său şi să-l trăim… fără murmure, fără cârtiri. Numai să băgăm de seamă dacă nu cumva situaţia grea în care ne găsim este cauzată de necredincioşia şi de neascultarea noastră. Dacă acesta este cazul atunci trebuie să ne pocăim. Dacă murmurăm în corturile noastre Dumnezeu aude şi Duhul Său  este întristat. Atunci Cuvântul Său ne aminteşte că “…toate lucrurile lucrează spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu.” (Rom.8:28). Iată remediul împotriva murmurelor, iată ce ne ridică şi ne inspiră; dacă nu cântăm cântări de laudă, măcar să aducem cuvinte pioase de mulţumire.! “Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile”. Murmure împotriva unora sau altora “în cortul nostru”. De ce? De ce să rănim pe altul cu gânduri care nu îndrăznim să le spunem deschis? De ce să dăm loc în inima noastră de răscumpăraţi, la gelozie, la ranchiună, la ură, la resentimente inspirate de “acela care este mincinos de la început.”? Să lăsăm pe acela sau pe aceea care este obiectul resentimentelor noastre, în mâinile lui Dumnezeu şi dacă ne-au făcut vreun rău, să-I spunem lui Dumnezeu, dar să nu murmurăm!Sângele Domnului Hristos să ne curăţească de toate murmurele şi Duhul Sfânt să ne reînsufleţească inimile stabilind în noi un izvor nesecat de laude cum ne îndeamnă acest psalm la vers. 1 şi 48.

TOATA LUNA AICI:MANA DE DIMINEATA luna FEBRUARIE

12417950_1036054743121481_6188727738600938329_n

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

Luni, 1 Februarie 2016

Și Ana s-a rugat și a spus: „Mi se veselește inima în Domnul“.

1 Samuel 2.1

Rugăciunea Anei

Duhul lui Dumnezeu spune că aceasta este rugăciunea Anei și a înscris-o pe paginile Cuvântului binecuvântat al lui Dumnezeu. Avem înainte un pasaj remarcabil al Scripturii. Ana spune: „Mi se veselește inima în Domnul“. Este minunat să fii adus într-o astfel de stare de biruință. Fusese un timp când ea plânsese. Fusese un timp când sufletul și inima îi erau grele, însă Domnul intervenise și îi dăduse eliberare, iar acum, în loc să se preocupe doar cu această eliberare, ea se preocupă cu Eliberatorul ei. Învățătura din creștinătatea de astăzi este de natură să ne îndrepte atenția către noi înșine și către lucrarea Duhului în noi, nu către Hristos și către lucrarea Lui pentru noi.Ceea ce o caracterizează pe Ana este faptul că ea nu privește înăuntrul ei; nu se preocupă cu ea însăși, ci cu Domnul. Dacă Îl cunoaștem pe Domnul Isus ca Mântuitor al nostru, ar trebui să scoatem motive de laudă pentru El din toate împrejurările noastre, chiar și din cele mai dureroase. Chiar și la acel moment, inima Anei era încă nespus de încercată, însă ea se bucura în Domnul, se lăuda în El și inima i se veselea în El. Aceasta este o lecție pentru noi toți.Unul dintre motivele pentru care suntem atât de inerți și de șovăitori este că nu ne bucurăm în Domnul. Mă gândesc uneori că, prin starea noastră, facem o reclamă atât de nepotrivită lucrurilor pe care le mărturisim. Cei mai fericiți și mai bucuroși oameni din această lume ar trebui să fie cei care Îl cunosc pe Hristos ca Mântuitor și care Îl recunosc ca Domn. Aceasta nu înseamnă că ei nu vor avea necazuri și dureri; vor avea, însă, așa cum spune apostolul, chiar dacă trecem prin împrejurări grele, ne bucurăm întotdeauna, așa încât, chiar dacă experimentăm necazuri în inima noastră, putem manifesta bucurie în afara noastră.F C Blount 

TOATA LUNA AICI:DOMNUL ESTE APROAPE-GBV-Luna FEBRUARIE

646x404MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

1 Februarie

Întoarceţi-vă să ascultaţi mustrările Mele! Iată, voi turna Duhul Meu peste voi, vă voi face cunoscut cuvintele Mele”.                                   Proverbe 1:23

Celui care se întoarce la Dumnezeu, Dumnezeu i se destăinuie  prin Cuvântul Său spre folosul lui şi aceasta îl umple de bucurie, căci astfel poate fi în slujba Domnului, trăind pentru Isus.Dacă omul începe, într-adevăr primeşte curaj.Citind Cuvântul lui Dumnezeu ne este descoperit ceea ce trebuie să facem.Sunt unii care spun:”şi eu aş vrea să fac ceva pentru Dumnezeu dacă aş şti ce anume.” Citeşte Scriptura şi urmează-i sfatul;Astfel ve avea multe lucruri de făcut.Dar aceşti oameni nu sunt dispuşi să facă ceea ce le cere Domnul.Sunt alţii care sunt gata să ajute oamenii din averea altora, dar dacă este vorba de banii lor, se dau înapoi.Sunt comunităţi care tot timpul au datorii, astfel încât tot timpul sunt nevoiţi să cerşească.Dumnezeu nu ne-a chemat să cerşim.El a spus: „Nu vreau să fie printre voi niciun cerşetor.”Nu suntem nevoiţi să cerşim în lume.Putem spune toate nevoile noastre Tatălui nostru ceresc.Sunt unii oameni care, bazându-se pe faptul că Dumnezeu este Atotştiutor, spun că nu mai are sens să-i facă cunoscut nevoile lor.Este adevărat, Dumnezeu este Atotştiutor, dar totuşi doreşte să Îi spunem ceea ce ne lipseşte.În viaţă ne întâlnim cu diferite situaţii.Sunt vizitatori primiţi bucuroşi, iar alţi neprimiţi.Pentru unii avem timp, iar pentru alţii, nu.Oare nu te gândeşti că prin aceasta Îl refuzi pe Isus? Cât de puţini sunt acei care nu uită:”Fiţi iubitori de oaspeţi, astfel unii au găzduit îngeri fără ştirea lor”.Iar alţii L-au trimis de la poarta lor pe Isus.”Ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neîsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut  .”

TOATA LUNA AICI:MÂNTUIREA PRIN HRISTOS-luna FEBRUARIE

12596893_1155130551166473_1996191453_oCHARLES H. SPURGEON
MEDITA
ŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineaţa
şi Seara

1 Februarie

DIMINEAŢA

Ei vor lăuda căile Domnului. Psalmi 138:5

Creştinii încep să „laude căile Domnului” când îşi lasă povara la cruce. Nici o cântare a îngerilor nu poate fi mai dulce decât primul cântec de bucurie care ţâşneşte din adâncul sufletului păcătosului iertat de Dumnezeu. Ştiţi cum îl descrie John Bunyan. El spune că, atunci când sărmanul Pelerin îşi lasă povara la cruce, face trei salturi mari şi îşi continuă drumul cântând:

Slăvită cruce, binecuvântat mormânt
Slăvit să fie Omul care v-a sfinţit murind!

Credinciosule, îţi aminteşti de ziua în care ai scăpat de lanţuri? Iţi aminteşti locul în care Isus te-a întâlnit şi ţi-a spus „te iubesc cu o iubire veşnică” (Ieremia 31:3)? „Eu îţi îndepărtez fărădelegile ca un nor, şi păcatele ca o ceaţă” (Isaia 44:22). Păcatele tale au fost şterse pentru totdeauna. O, ce fericită a fost ziua în care Isus m-a eliberat de durerea păcatului! Când Domnul mi-a iertat pentru prima oară păcatele, am fost atât de fericit încât îmi venea să sar în sus. In drum spre casă, mă gândeam că ar trebui să le spun pietrelor povestea eliberării mele. Sufletul îmi era atât de plin de bucurie încât eram gata să spun fiecărui fulg de zăpadă despre minunata dragoste a lui Isus, care a şters păcatele celui mai mare răzvrătit. Dar simţămintele acestea nu trebuie să existe doar la începutul vieţii de creştin; există motive de a lauda căile Domnului în fiecare clipă, şi experienţa bunătăţii Sale ne face să spunem mereu: „Voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme; lauda Lui va fi întotdeauna în gura mea” (Psalmi 34:1).

Cât timp vom trece prin pustia de păcat
Vom lăuda pe Domnul care-n braţe ne-a purtat.

12620705_1155130567833138_306568745_o

SEARA

Dragostea ta pentru mine era minunată. 2 Samuel 1:26

Vino, cititorule, şi haidem să vorbim despre dragostea minunată, nu a lui Ionatan, ci a lui Isus. Nu vom spune ceva ce nu s-a mai spus, ci lucruri pe care le-am simţit şi gustat. Dragostea Ta pentru mine, Isuse, a fost minunată atunci când rătăceam departe, purtat de dorinţele trupului şi minţii. Dragostea Ta m-a ajutat atunci să nu comit „păcatul de moarte” (Romani 6:16) şi să mă opresc înainte de a mă distruge cu totul. Dragostea Ta a oprit securea Dreptăţii care spunea: „Taie-l! de ce să mai facă umbră pământului degeaba?” Dragostea Ta m-a călăuzit în pustie, m-a dezbrăcat şi m-a făcut să simt vinovăţia păcatului şi povara remuşcărilor. Dragostea Ta mi-a vorbit blând când am căzut de oboseală — „ Veniţi la Mine… si vă voi da odihnă” (Matei 11:28). O, cât de nepătată a fost dragostea Ta, să-mi poată spăla sufletul murdar, pătat de sângele naşterii şi înnegrit de cenuşa păcatului, şi să-l facă alb ca zăpada şi pur ca lâna mieilor. Ţi-ai arătat dragostea când mi-ai şoptit: „Sunt al tău şi tu eşti al Meu”. Cuvintele Tale au fost atât de blânde când mi-ai spus: „Căci Tatăl însuşi vă iubeşte” (Ioan 16:27). Şi cât de dulci au fost momentele când mi-ai declarat „dragostea Duhului” (Romani 15:30). Sufletul meu nu va uita niciodată vremurile în care mi te-ai arătat A avut Moise adăpostul lui în stâncă în momentul în care a văzut spatele Dumnezeului Său? Am avut şi noi adăposturile noastre atunci când am văzut slava lui Dumnezeu în persoana lui Isus. Şi-a amintit David de urmele caprei sălbatice, de ţinutul Iordanului şi de înălţimile Hermonului? Putem să ne amintim şi noi locurile dragi, la fel de binecuvântate ca acestea. Doamne Isuse, dăruieşte-ne o dovadă nouă a dragostei Tale, ca să începem luna cu bine. Amin.

TOATA LUNA AICI:CHARLES H.SPURGEON-Meditatii de dimineata si seara-LUNA FEBRUARIE

1936625_10156316554580207_8310714478846503575_nTEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

1 Februarie

NICIODATĂ DISPERAT

Dar pentru voi, care vă temeţi de numele Meu, va răsări Soarele neprihănirii, şi tămăduirea va fi sub aripile Lui;

                                                                                    Maleahi 4.2a

Această prorocire, împlinită cu prima venire a slăvitului nostru Mântuitor, va avea o împlinire mai strălucită la reîntoarcerea Sa; ea este în acelaşi timp o făgăduinţă pentru viaţa noastră zilnică. Este drumul tău mai întunecos azi şi întunericul nopţii îţi pare mai adânc? Nu deznădăjdui, căci ziua se apropie. Ora cea mai rece şi întunecoasă este aceea dinaintea aurorii. Soarele care va răsări pentru tine este Soarele neprihănirii cu toate razele de sfinţenie. El vine să te bucure cu acea lumină în care strălucesc dreptatea şi mila Sa. La lumina Sa dătătoare de viaţă, vei afla scăparea. Domnul Isus este arătarea sfinţeniei şi a dragostei Iui Dumnezeu. Izbăvirea noastră va fi sigură, căci este dreaptă.Singurul lucru de care avem nevoie va fi să ştim dacă ne temem de Numele Domnului. Dacă este aşa, pentru noi noaptea nu va ţine a mult; şi când va apărea dimineaţa, orice boală şi orice mâhnire a sufletului nostru vor dispare pentru totdeauna. Lumină, căldură, bucurie, vedere limpede vor fi partea noastră, însoţite de îndepărtarea oricărei infirmităţi şi a oricărui necaz. Vi s-a descoperit Domnul Isus? Să ne bucurăm de acest soare. Şi-a ascuns El faţa? Să aşteptam răsăritul Său. Tot atât de sigur cum străluceşte astrul zilei, El va străluci pentru noi.

TOATA LUNA AICI:TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZE-luna FEBRUARIE

11053508_10153616143859728_2390980223159393059_nDOMNUL ESTE APROAPE!

CALENDAR BIBLIC

1 Februarie

Alături de ei a lucrat, cu fetele sale, Şalum, fiul lui Haloheş, mai marele peste jumătate din ţinutul Ierusalimului.

Neemia 3.12

O parte din poporul Israel venise din prizonierat cu mulţi ani în urmă şi a clădit altarul şi templul din nou, desigur cu multe întreruperi. La venirea celorlalţi, sub Neemia s-a început restaurarea zidului pentru ca astfel poporul să fie păzit de duşmanii din afară. Prin aceasta Israelul a fost despărţit de restul popoarelor, iar înăuntru s-a închegat unitatea poporului. Administraţia şi viaţa cetăţenească ca şi toată slujba adusă lui Dumnezeu au devenit unitare cum a fost la începutul celor douăsprezece seminţii. Ce minunat vorbeşte acest verset inimilor noastre, prezentându-ne un om cu fiicele sale la o lucrare aşa de însemnată. Nu se spune dacă Şalum avea şi fii, dar fără să vrem ne ducem cu gândul la fiicele lui Ţelofhad (Numeri 27). Ce bucurie să existe şi azi fiice care lucrează la lucrarea de despărţire! Cât se bucură Domnul, când găseşte surori tinere care ascultă conştiincioase îndemnurile Tatălui. În chip deosebit este vorba aici de zidirea zidului, o lucrare care pare grea şi neîndemânatică pentru femei. O, de-ar pricepe fiicele noastre în ce constă astăzi această lucrare! Crăpăturile şi găurile în zidul despărţitor sunt foarte periculoase deoarece dă posibilitatea duşmanului de a intra. Poate eşti fiica unui părinte credincios. N-ai vrea să ajuţi şi tu la zidirea zidului despărţitor faţă de lume? Atunci, NU te îmbrăca şi nu te purta ca lumea, îmbracă-te şi poartă-te cu cumpătare, arătând poziţia ta despărţită de o lume care L-a răstignit pe Mântuitorul tău. Prin aceasta vei fi o pilda pentru alţii şi totodată o lucrătoare demnă pentru zidirea zidului de azi. Iată care este lucrarea ta! Omului firesc i-ar plăcea mai bine să lucreze în public decât să înveţe în taină; i-ar plăcea mai mult să fie plin de slava oamenilor, decât să fie supus, sub mâna lui Dumnezeu. Suntem în cea mai mare primejdie să ieşim din sfinţenia şi liniştea stării de faţă a lui Dumnezeu în plină râvnă a slujbei, ori în frământările ce apar ca urmare a legăturilor cu oamenii.

TOATA LUNA AICI:DOMNUL ESTE APROAPE-CALENDAR BIBLIC- luna FEBRUARIE

1610036_1153401798006015_1227116209438064550_nOSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

1 FEBRUARIE

Doamne, Dumnezeule Atotputernic, Tu eşti sfânt; dar, mult mai minunat decât poate spune lauda. Tu ai hotărât să mă faci pe mine sfânt prin harul Tău.

TOATA LUNA AICI:OSWALD CHAMBERS -BATAND LA USA LUI DUMNEZEU-FEBRUARIE

11312748_663660577099583_352979571037972794_o

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-FEBRUARIE 2016

1 FEBRUARIE. CINEVA TE PRIVEŞTE MEREU

„Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor”

 (Matei 5:16)

Un reporter i-a spus odată faimosului jucător de baseball Joe DiMaggio: „Laşi impresia că joci mereu cu aceeaşi intensitate. Îi păcăleşti pe toţi prinzătorii şi alergi după toate mingile, chiar şi atunci când Yankeii au un mare avantaj în competiţie şi nu mai există nici o şansă. Cum aşa?” DiMaggio a răspuns: „Îmi reamintesc mereu că poate se găseşte cineva în tribună care nu m-a văzut niciodată jucând”. O asemenea gândire trebuie să-ţi cultivi pentru a-i influenţa pe ceilalţi să se apropie de Dumnezeu şi să trăiască pentru El. E nevoie de energie şi de dorinţă, fie că lucrezi cu o persoană, fie cu un grup, însă beneficiile se simt. Nicodim, un lider evreu, a fost atras la Hristos deoarece i-a ascultat învăţăturile şi i-a observat lucrarea de departe. E adevărat că a venit la Domnul Isus noaptea pentru a evita batjocura, dar în realitate, el a venit pentru că nu mai putea sta deoparte! (Ioan 3:1-21). Biblia spune că „voi sunteţi epistola noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii” (2 Corinteni 3:2). Astăzi, cineva se uită la tine ca să vadă cum faci faţă problemelor; cum te porţi cu familia ta şi cu angajaţii tăi; cum te comporţi când nu te vede şeful; cum reacţionezi la critici sau la ispite. Nu-i dezamăgi! Domnul Isus a spus: „Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte, nu poate să rămână ascunsă. Şi oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă. Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele  voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri” (Matei 5:14-16).

TOATA LUNA AICI:CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI- luna FEBRUARIE 2016

921242_10154043530116758_8293319379427772938_oMEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

1 Februarie

« Taci înaintea Domnului si nădăjduieşte în El. Nu te

 mânia pe cel ce izbuteşte în umbletele lui, pe omul care

 îşi vede împli­nirea planurilor lui rele.» Psalm 37,7

Cine e labil psihic din cauză că nu îşi lasă toate proble­mele în mâna Atotputernicului Dumnezeu, nu Îl poate aş­tepta cu adevărat pe Domnul său. Lasă acum toate îngrijo­rările ce îţi frământă inima; nu le mai asculta! În măsura în care suntem mai puţin spirituali şi mai mult emotivi ne lăsăm influenţaţi si deviaţi de la ţelul nostru unic de a-L sluji şi aştepta pe Domnul. Dacă ai renunţat cu adevărat la idolii tăi pentru a-L sluji cu toată fiinţa ta pe Domnul, atunci nu poţi face altceva decât să Îl aştepţi. Nu este Oare deja timpul să laşi deoparte toate lucrurile care îţi distrag atenţia de la aşteptarea venirii lui Isus? Nu mai avem decât puţină vreme; Domnul va veni în curând. Toate semnele venirii Sale sunt vizibile. In jurul nostru totul se destramă. Domnul ne avertizează cu toată seriozitatea în acest sens prin textul din 2 Petru 3,11: «Deci, fiindcă toate aceste lu­cruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, prin­tr-o purtare sfântă şi evlavioasă?» Apostolul Ioan ne atrage atenţia asupra aceluiaşi lucru, dar prin alte cuvinte: «Şi acum, copilaşilor, rămâneţi în El, pentru ca atunci când Se va arăta El, să avem îndrăzneală, şi, la venirea Lui, să nu ră­mânem de ruşine şi depărtaţi de El» (1 Ioan 2,28).

TOATA LUNA AICI:WIM MALGO-MEDITAŢII ZILNICE- luna FEBRUARIE

11400190_453361094823473_1149440689_n11074378_688994561228311_3411289645766691216_nIZVOARE IN DEŞERT

1 Februarie

De la Mine s-a întâmplat lucrul acesta.

 (1 Împăraţi 12:24)

Dezamăgirile vieţii sunt pur şi simplu întâlniri ascunse ale dragostei. 

  1. A. Fox

Copilul Meu, astăzi am un mesaj pentru tine. Lasă-mă să ţi-l şoptesc la ureche, ca orice nor de furtună care s-ar putea ridica să strălucească cu glorie, şi locurile denivelate pe care trebuie să le parcurgi să fie netezite. Sunt doar şapte cuvinte, dar lasă-le să pătrundă în fiinţa ta interioară şi foloseşte-le ca pe o pernă pe care să-ţi odihneşti capul obosit. „De la Mine s-a întâmplat lucrul acesta“. Ai realizat vreodată că tot ce te afectează pe tine, Mă afectează şi pe Mine? „Căci cel ce se atinge de [tine] se atinge de lumina ochilor [Mei]“ (Zaharia 2:8). „Pentru că ai preţ în ochii Mei, pentru că eşti preţuit şi te iubesc“ (Isaia 43:4), de aceea este plăcerea Mea deosebită să te învăţ.Vreau să ştii, când ispitele te atacă şi vrăjmaşul năvăleşte „ca un râu“ (Isaia 59:19), că „de la Mine s-a întâmplat lucrul acesta“ şi că slăbiciunea ta are nevoie de puterea Mea, şi siguranţa ta stă în a Mă lăsa pe Mine să lupt pentru tine.Eşti în situaţii dificile, înconjurat de oameni care nu te înţeleg, nu-ţi cer niciodată părerea şi întotdeauna te dau la o parte? „De la Mine s-a întâmplat lucrul acesta“. Eu sunt Dumnezeul situaţiilor. Tu nu ai ajuns în locul acesta din întâmplare – eşti exact unde am intenţionat Eu să fii.Nu M-ai rugat tu să te fac smerit? Vezi deci că te-am pus în şcoala perfectă, unde tocmai lecţia aceasta este predată. Situaţiile prin care treci şi oamenii din jurul tău sunt doar folosiţi pentru împlinirea voii Mele.Ai probleme cu banii, nu poţi s-o scoţi la capăt? „De la Mine s-a întâmplat lucrul acesta“, pentru că Eu sunt Cel care-ţi ţin finanţele şi vreau să înveţi să depinzi de Mine. Resursele Mele sunt nelimitate şi Eu voi îngriji de toate trebuinţele tale. Vreau să încerci promisiunile Mele ca nimeni să nu poată spune: „Voi n-aţi avut încredere în Domnul Dumnezeul vostru“ (Deut. 1:32).Treci printr-un necaz? „De la Mine s-a întâmplat lucrul acesta“. Eu sunt un „om al durerii şi obişnuit cu suferinţa“ (Isaia 53:3). Am îngăduit ca mângâietorii tăi pământeşti să te părăsească, pentru ca întorcându-te la Mine să primeşti „o mângâiere veşnică şi o bună nădejde“ (2 Tesaloniceni 2:16). Ţi-ai dorit mult să faci o lucrare mare pentru Mine, şi în loc de aceasta ai fost pus deoparte pe un pat de suferinţă şi durere? „De la Mine s-a întâmplat lucrul acesta“. Erai atât de ocupat că nu ţi-am putut capta atenţia şi vroiam să te învăţ câteva din cele mai adânci adevăruri ale Mele. „Şi cei care doar stau şi aşteaptă slujesc“. De fapt, unii dintre cei mai mari lucrători ai Mei sunt cei care nu pot să slujească fizic, dar care au învăţat să mânuiască arma puternică a rugăciunii.Astăzi pun un potir cu untdelemn sfânt în mâinile tale. Foloseşte-l cu toată libertatea, copilul Meu. Unge cu el fiecare situaţie nouă, fiecare cuvânt care te răneşte, fiecare întrerupere care te face să devii neliniştit şi fiecare slăbiciune pe care o ai. Durerea te va părăsi pe măsură ce înveţi să Mă vezi în toate lucrurile.

      Laura A. Barter Snow

 

„Aceasta e de la Mine“, a spus Salvatorul,

Şi aplecându-Se mi-a sărutat sprânceana,

„Pentru că Cel ce te iubeşte aşa a comandat.

Odihneşte-te dar în Mine, fii răbdător acum,

Tatăl tău ştie că aveai nevoie de asta,

Deşi, poate nu poţi să înţelegi de ce –

Nu te întrista pentru lucruri care par să-ţi lipsească.

Lucrul pe care ţi-l trimit este cel mai bun pentru tine“.

 

Atunci, privind  printre lacrimi, am cerut,

„Domnul meu drag, iartă-mă, n-am ştiut,

Nu va fi greu dacă păşeşti Tu,

Pe fiecare cărare, înaintea mea aici jos“.

Şi acest lucru trebuie să fie pentru binele meu,

Harul Lui este de ajuns pentru fiecare test.

Deci eu voi continua să cânt: „Orice s-ar întâmpla,

Calea lui Dumnezeu pentru mine este întotdeauna cea mai bună“.

TOATA LUNA AICI:IZVOARE IN DEŞERT-Luna FEBRUARIE

12341269_1063673943664687_833303161694428390_nPÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

1 Februarie

Text: Psalmul 27

O, dacă n-aş fi încredinţat că voi vedea bunătatea Domnului pe pământul celor vii… Psalmul 27:13

PĂMÂNTUL CELOR VII

Un frate mai în vârstă mi-a spus clipind din ochi: „Psalmistul vrea să vadă bunătatea Domnului pe pământul celor vii. Poate crezi că David s-a referit la aici şi la acum, dar eu nu cred aşa. Aici este pământul celor morţi. Cerul este pământul celor vii.” La momentul acela am fost de acord cu ceea ce spunea el despre cer, dar am simţit că greşea în interpretarea Psalmului 27:13. Acum, totuşi, cred că el a avut întru totul dreptate. Savanţii au găsit noi mărturii că expresia ebraică: „pământul celor vii” se referă la „ţara vieţii eterne”. Psalmistul avea, aşadar, ochii aţintiţi spre ceruri. Această expresie o înţelegem cu atât mai bine astfel, cu cât psalmistul era înconjurat de duşmani care îl acuzau pe nedrept şi îi căutau distrugerea. Cu toate acestea, a rămas plin de încredere. Era sigur că, odată, poate în timpul acestei vieţi, dar cu siguranţă în cealaltă, va fi reabilitat şi va vedea bunătatea Domnului. O, câtă nevoie avem de o asemenea siguranţă! Deşi Dumnezeu Se îngrijeşte de nevoile noastre şi ne binecuvântează cărarea, mai devreme sau mai târziu vom avea necazuri. Unul din cei dragi va fi luat prin moarte. Sănătatea va începe să se şubrezească. Oameni răi ne vor ameninţa fără motive. In asemenea momente trebuie să privim în sus. Ca şi psalmistul, avem nevoie de încredere, ca să putem exclama: „O! dacă n-aş fi încredinţat că voi vedea bunătatea Domnului în „ţara vieţii eterne”!                     H.V.L.

Ce glorios e să priveşti în sus
Spre răsplătirile ce or să vie!
Nemuritori, alături de Isus
               Trăi-vom în eterna bucurie.Branon.

Pământul este ţara morţii, cerul este ţara vieţii.

TOATA LUNA AICI:PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE – Luna FEBRUARIE

11425143_663660803766227_128691474952956647_oSCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

1 Februarie

Iov 33.1-22

In două rânduri, Iov ceruse intervenţia unui mediator (9.33; 16.21), iar acum dorinţa îi este îndeplinită: Elihu urmează să fie pentru el interpretul gândurilor lui Dumnezeu. Iov mai în­ţelesese că această misiune nu putea fi îndeplinită decât de un om asemenea lui (9.32), iar acum poate auzi din gura lui Elihu tocmai această trăsătură: „iată, înaintea lui Dumnezeu eu sunt ca tine: şi eu sunt frământat din lut” (v. 6).Scriptura ne învaţă că este „un singur Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos…” (1 Timotei 2.5). Este marea taină a Domnului Isus – umanitatea Sa – fără de care El nu S-ar fi putut face purtătorul de cuvânt al omului înaintea lui Dumnezeu!„Dumnezeu vorbeşte o dată, şi de două ori…” (v. 14). După ce a vorbit prin profeţi, Dumnezeu a vorbit în Fiul. Câtă aten­ţie ar fi trebuit să acorde lumea acestui limbaj! (Evrei 1.1,2; 2.1). Şi totuşi în Iov 33.14 trebuie să se facă această tristă remarcă: „(omul) nu ia seama”. Ce mari sunt indiferenţa şi împietrirea inimii omului! Din acest motiv, aceeaşi epistolă avertizează solemn: „Luaţi seama să nu ÎI respingeţi pe Cel care… vorbeşte din ceruri” (Evrei 12.25).Printr-un verdict concis, Elihu pune deoparte toate raţio­namentele: „Dumnezeu este mai mare decât omul” (v. 12) şi nu este obligat să „dea socoteală” oamenilor (v. 13).

TOATA LUNA AICI:SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI -VOLUMUL III luna FEBRUARIE

12376450_10205430335540048_4275488247380718129_nSĂMÂNŢA BUNĂ

Luni, 1 Februarie 2016

Până la bătrânețea voastră Eu voi fi același, până la căruntețea voastră vă voi sprijini. V-am purtat, și tot vreau să vă mai port, să vă sprijin și să vă mântuiesc.Isaia 46.4

Singurătatea bătrânei

La un azil de bătrâni, o familie împărțea daruri bătrânilor. În una din camere au întâlnit o femeie bătrână, cufundată în propria-i bătrânețe. Cei doi soți au intrat politicos în cameră, au pus darul pe masă, apoi s-au îndepărtat pentru a duce daruri în alte camere. După un timp, cei doi s-au reîntors în camera bătrânei. Pe masă, mâncarea era neatinsă. Mirați, binefăcătorii au întrebat de ce nu a mâncat. Ridicându-și privirea scăldată în lacrimi, femeia răspunse: „Mâncare primim și aici. Mi-ați fi făcut o mare bucurie, dacă ați fi stat de vorbă cu mine cinci minute …“.Singurătatea acestei femei nu este un caz singular. Însă singurătatea poate fi înlocuită cu ceva mai bun. Cine cugetă la lucrările lui Dumnezeu, la Cuvântul Său, nu mai este singur. Mântuitorul a spus că nicio vrabie nu este uitată de Dumnezeu. Dacă ne gândim la numărul uriaș de vrăbii din orașele și satele noastre și la faptul că niciuna nu cade la pământ fără voia Creatorului, atunci recunoaștem cât de mult le poartă Dumnezeu de grijă celor care se încred în El. Încrederea în Dumnezeu este o cale, prin care singurătatea dispare. Lui Dumnezeu putem să-i spunem tot ce apasă pe sufletele noastre, iar El ne ascultă.

TOATA LUNA AICI:SĂMÂNŢA BUNĂ- luna FEBRUARIE

Daca le doriti pe zile le gasiti aici:

mana@manazilnica.net

ASTAZI:

http://manazilnica.net/2016/01/27/27-ianuarie-2016/

Daca doriti sa le primiti zilnic in email  le cereti de aici:

mana@manazilnica.net

10440215_863949603637123_7011147647668620725_n

 

1618664_10153848835023524_4263592197451508583_n

 

1878_898647556899116_5897388806711652148_n1545877_1142950022384526_6924023936458766301_nTOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald Chambers

1 IANUARIE

Să-I predăm Lui întreaga noastră fiinţă

Dorința şi nădejdea mea înflăcărate suni să nu mă simt ruşinat niciodată, ci acum, ca întotdeauna, să îi pot aduce cinste lui Cristos în persoana mea, printr-un curaj neînfricat.Filipeni 1:20.

Moffat

Totul pentru glona Lui. „Dorinţa şi nădejdea mea înflăcărate sunt să nu mă simt ruşinat niciodată.” Ne vom simţi cu toţii foarte ruşinaţi dacă nu ne supunem lui Isus în punctul in care El ne-a cerut s-o facem. Pavel spune: „Hotărârea mea este de a face totul pentru gloria Lui”. A ajunge la această stare este o problemă de voinţă; nu de dezbateri şi raţionamente, ci de o predare a voinţei, o predare absolută şi irevocabilă a acesteia. Ceea ce ne opreşte să luăm această decizie este consideraţia prea mare pe care o avem faţă de noi înşine, chiar dacă o ascundem sub pretenţia că dăm importanţă altora. Dacă ne gândim cât de mult îi va costa pe alţii ascultarea noastră de chemarea lui Isus, prin aceasta îi spunem lui Dumnezeu că El nu ştie ce înseamnă ascultarea noastră. Fii liniştit: El ştie. Alungă orice altă idee şi rămâi înaintea lui Dumnezeu doar cu acest gând: „Totul pentru gloria Lui”. Sunt hotărât să fiu absolut cu totul al Lui şi numai al Lui.Hotărârea mea neclintită de a urmări sfinţenia Lui, „fie că aceas­ta înseamnă viaţă sau moarte, nu are importanţă!” (v. 21, Moffat). Pavel era hotărât să nu se lase împiedicat de nimic şi să facă exact ce voia Dumnezeu. Dumnezeu trebuie să aducă o criză în viaţa noastră, pentru că nu luăm în seamă metodele mai blânde folosite faţă de noi. El ne aduce până în punctul în care ne cere să ne predăm Lui întru totul, şi noi începem să comentam; atunci El produce în viaţa noastră o criză în care trebuie să luăm o hotărâre – pro sau contra. Acel moment devine „marea răscruce” a vieţii noastre.Dacă, în vreun fel, criza a venit şi în viaţa ta, predă-ţi Lui voinţa în mod absolut şi irevocabil.TOATA LUNA AICI:TOTUL PENTRU GLORIA LUI IANUARIE

1003390_1143441699002025_610827516111226233_nMANA DE DIMINEAŢĂ

IANUARIE   1                                  

“… Voi merge Eu însumi cu tine şi îţi voi da odihnă.” EXODUL 33:14

În  inima  lui  Moise era  o  rugăciune,  o  dorinţă  inspirată  de Dumnezeu însuşi. În spatele şi în jurul lui era tulburare şi încurcătură iar înaintea lui era necunoscutul. Poporul lui Dumnezeu era sub teribila ameninţare a consecinţelor necredincioşiei lu, şi în mijlocul unor astfel de împrejurări, din inima aceluia care a rămas credincios, a ieşit un suspin auzit numai de Dumnezeu:“… Arată-mi căile Tale” (vs. 13) şi “Arată-mi slava Ta!”. Şi Domnul i-a răspuns: “… Eu însumi voi merge înaintea ta şi-ţi voi da odihnă”.

Dumnezeu aude astfel de rugăciuni şi vrea să le asculte. Pentru copilul Său, căile Sale sunt pregătite, trasate mai dinainte, deşi în înţelepciunea Lui le descopere una câte una; căci El vrea ca viaţa credincioşilor Lui ascultători să fie condusă de principiul credinţei. Să nu ne mirăm că El ne lasă în neştiinţă în ce priveşte forma pe care o vor lua căile Sale cu privire la noi. Ne este deajuns să ştim că El însuşi va merge înaintea noastră, deschizând drumul. A ne încredinţa căile în mâna Domnului înseamnă a-L slăvi.Dacă ascultăm şi îl urmăm pas cu pas, îi facem bucurie, căci Lui îi este preţioasă credinţa noastră încercată care este mai scumpă decât aurul care piere. El vrea ca astăzi când nu-L vedem, credinţa noastră să-I aducă cinste şi laudă. Dacă El ne cere credinţă, El o însoţeşte cu darul păcii, la care se adaugă nădejdea  care nu înşeală, făcând să strălucească în inimile noastre ca o lumină crescândă.Ne trebuie ceva mai mult decât Prezenta Lui? Ea înţelege absolut tot. Ea este avangarda noastră şi ariergarda noastră. Ea ne asigură direcţia şi protecţia. Ea este înţelepciunea şi pacea noastră. Această Prezenţă slăvită ne este asigurată prin Duhul Sfânt; în mijlocul agitaţiei şi a furtunei, ea ne dă odihnă şi face ca viaţa noastră să fie roditoare şi biruitoare în încercări. Ea ne face să creştem în cunoştinţa lui Dumnezeu şi să ajungem la statura desăvârşită a Domnului Hristos. şi în plus, prin îmbrăcarea noastră cu această Prezenţă divină, viaţă noastră atrage sufletele la El. Să începem anul cu această PREZENŢĂ si s-o menţinem zi de zi.TOATA LUNA AICI:MANA DE DIMINEATA- IANUARIE

1377464_188684418152221_2702665077296410560_nMÂNTUIREA PRIN HRISTOS

de  Fritz BERGER

1 Ianuarie 

“Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa Lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri cu mulţumiri.”Filipeni 4:6

Dacă privim înapoi la anul care a trecut, avem multe motive de a-L slăvi pe Dumnezeu, căci EL ne-a făcut parte de multe binecuvântări şi EL vrea să ne poarte de grijă şi în acest an. El nu ne îndeamnă:”Nu vă faceţi  multe griji!, ci “Nu vă îngrijoraţi de nimic!”, căci îngrijorarea este păcat! În Matei 6 citim că păgânii se îngrijorează, dar Tatăl ceresc ne promite că ne va purta de grijă, căci EL ştie de nevoile noastre.Să privim la corbi şi la vrăbii care n-au gânare şi EL totuşi îi hrăneşte.Noi suntem mult mai de preţ Înaintea Lui.Să căutăm mai întâi împărăţia Lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi nu a noastră, neprhănirea Lui, şi toate aceste lucruri ni se vor da pe deasupra.Iar în versetul de mai sus ni se spune să aducem cererile noastre Înaintea Lui, adică să-I spunem tot ceea ce ne apasă şi să aşteptăm ajutorul de la EL, mulţumind pentru promisiunile Sale.EL a ajutat văduva care mai avea să gătească pentru ultima dată, iar apoi să moară.EL este deci ajutor şi în privinţa hranei.EL l-a ajutat şi pe Ezechia când Sanherib a ocupat oraşul;Iosafat a strigat la Dumnezeu când avea de luptat cu un vrăjmaş numeros.A aşteptat ajutorul de la EL şi  nu s-a ruşinat.Dumnezeu a înfrânt duşmanul astfel încât n-a mai rămas nici unul iar pentru împărţirea prăzii au avut nevoie de trei zile.De aceea să-I predăm şi noi toate grijile noastre, aşteptând rezolvarea de la EL. Astfel putem începe cu curaj noul an cu Cel, fără ştirea căruia nu ne cade nici un fir de păr.TOATA LUNA AICI:MANTUIREA PRIN HRISTOS de FRITZ BERGER- IANUARIE

941018_1652516965014551_1337617331591631648_nTEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

1 Ianuarie

CEA DINTÂI FĂGĂDUINŢĂ A BIBLIEI

Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa

ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul,

şi tu îi vei zdrobi călcâiul.  Geneza 3.15

Aşa este prima făgăduinţă făcută omului căzut. Ea conţine întreaga Evanghelie şi arată miezul legământului harului. O vedem împlinită într-o mare măsură; sămânţa femeii a fost rănită la călcâi în persoana lui Isus Cristos, şi ce groaznică zdrobire va fi zdrobirea finală a capului şarpelui! Această profeţie a fost împlinită întâi când Isus a purtat păcatul omenirii, a biruit moartea şi a învins puterea Satanei; ea va fi pe deplin şi definitiv împlinită la cea de a doua venire a Domnului şi în ziua judecăţii de la sfârşit.Dar, de altfel, acest lucru se împlineşte pentru fiecare din noi în parte: răniţi la călcâi, de chinurile pe care ni le pricinuiesc puterile răutăţii în toate zilele, suferinţe pe care totdeauna putem să le biruim în Cristos, care a pus piciorul pe capul şarpelui. În tot timpul acestui an, vom avea de învăţat cea dintâi parte a acestei făgăduinţe, experimentând-o prin ispitele Diavolului şi a loviturilor celor nelegiuiţi care sunt sămânţa lui. Ei ne vor putea răni în aşa fel încât să ne facă să şchiopătăm de durerea de la călcâi; dar să reflectăm bine la cea de a doua parte a textului şi să nu ne îngrozim. Prin credinţă să ne bucurăm că vom şi domni împreună cu Cristos, sămânţa femeii.TOATA LUNA AICI:TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU- IANUARIE

10391969_939374916150776_1164786859136479773_nDOMNUL ESTE APROAPE!

CALENDAR BIBLIC

1 IANUARIE

El Şi-a pus mâna dreaptă peste mine, şi a zis: Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Cel viu. Am fost mort, şi iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor.Apocalipsa 1.17-18

Am trecut pragul unui an nou. Şi ştim cât de importantă este această trecere pentru noi. Ne stau în faţă evenimente a căror împlinire este inevitabilă. Isus Cristos însă este acelaşi, El ţine în mâinile Lui toate lucrurile, toate problemele întregii lumi şi mai cu seamă problemele noastre personale, cele care adesea ne înfricoşează. El îngăduie unele situaţii pentru a ne arăta puterea şi fiinţa Lui minunata. Ioan se afla în exil pe insula Patmos, departe de prietenii lui, în mijlocul unor situaţii grele, având înainte necunoscutul. Dar tocmai în această stare a venit la el Domnul Isus Hristos Cel înălţat de Dumnezeu, încoronat cu cinste, slavă, putere şi autoritate, aşa cum îl vom vedea cu toţii atunci când va veni ca Judecător. El îşi pune mâna pe ucenicul Lui iubit şi-i spune: „NU TE TEME!”Domnul Isus este Cel viu care era mort şi iată că trăieşte în vecii vecilor, Ce minunat că avem un astfel de Mântuitor viu, care a primit o înviere atât de glorioasă şi căruia I s-a dat toată puterea în cer şi pe pământ! Să ne înfricoşeze acest lucru, sau să avem o perspectivă sumbră despre viitor? NU, El vrea să rămână în toate zilele cu noi. Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip NU te voi PĂRĂSI. Ar fi de dorit să simţim şi noi mâna Lui când ne spune: „Nu te teme! Poate mai sunt numai câteva clipe până la venirea Lui din nou ca să-i înalţe pe ai Săi în măreţia lui Dumnezeu. Până atunci însă, să-L urmăm cu toată nădejdea şi despărţiţi de toate lucrurile care Lui nu-I plac.„Nu ţi-am dat Eu oare porunca aceasta: „întăreşte-te şi îmbărbătează-te. NU te înspăimânta şi nu te îngrozi, căci Domnul Dumnezeul tău este cu tine în tot ce vei face?” (Ios. 1.9).TOATA LUNA AICI:DOMNUL ESTE APROAPE-CALENDAR BIBLIC) IANUARIE

1935627_879891582145495_599655442923644083_nOSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

1 IANUARIE

Doamne, Te slăvesc pentru revelarea Paternităţii Tale supreme care mi se descoperă prin harul Domnului Isus Cristos. O, să pot fi copilul Tatălui din cer!

TOATA LUNA AICI:BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU- IANUARIE-Oswald Chambers

12463863_1543681282612367_663742706_nMEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

1 IANUARIE

«Până la bătrâneţea voastră Eu voi fi Acelaşi, până la cărunteţele voastre vă voi sprijini. V-am purtat şi tot vreau să vă mai port, să vă sprijinesc si să vă mântuiesc.» Isaia 46,4

Cât de incert este acest an care îţi stă înainte! Nesigu­ranţa generează nelinişte şi nervozitate. Câte lucruri rele nu ţi se pot întâmpla? Vrei să fii însă sigur de veşnicie? Atunci fii gata să accepţi cele două condiţii pe care le pune Biblia. Prima este aceasta: «Dar cel ce m-ascultă va locui fară grijă, va trăi liniştit şi fără să se teamă de vreun rău» (Prov. 1,33) şi cealaltă: «Domnul dă izbândă celor fără pri­hană, dă un scut celor ce umblă în nevinovăţie» (Prov. 2,7). Eşti ascultător doar când eşti gata să plăteşti preţul pentru a-L urma pe Domnul Isus. Eşti neprihănit în ochii lui Dumnezeu când crezi în puterea de curăţire a sângelui lui Isus şi te căieşti sincer în inima ta de păcatele tale.Poate te întrebi cu teamă: «Prin câte încercări va tre­bui să mai trec şi în acest an?» Imediat însă ce începi să ex­perimentezi puterea ocrotitoare a lui Isus în viaţa ta, toa­te ridurile îngrijorării vor dispărea. Ce a purtat El? O co­roană de spini, crucea şi păcatele lumii. Ce susţine acum? Întregul univers, chiar pe umerii Săi. Ce altceva mai poartă? Pe tine! Chiar pe tine te poartă pe braţele Lui! De ce te mai îngrijorezi?

TOATA LUNA AICI:WIM MALGO-MEDITATII ZILNICE-IANUARIE

10152594_1143341099012085_3429274873729459998_nCHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

Dimineaţa şi Seara

1 IANUARIE

Dimineaţa

Au mâncat din roadele ţării Canaanului în anul acela,

 Iosua 5:12

Călătoriile obositoare se terminaseră pentru Israel, fiindcă ajunsese la odihna făgăduită. Nu mai erau corturi de aşezat, “nici şerpi înfocaţi, nici Amaleciţi războinici, nici pustiu arzător. Israelita ajunseseră în ţara în care curgea lapte şi miere, şi acum mâncau din roadele ţării. Poate că în anul care începe acum, iubite cititor creştin, se va întâmpla la fel cu tine sau cu mine. Perspectiva aceasta este îmbucurătoare şi, dacă ne ţinem credinţa trează, se va împlini. Să fii cu Isus în odihna făgăduită poporului lui Dumnezeu este într-adevăr o speranţă măreaţă, şi să aştepţi gloria aceasta atât de curând este o dublă binecuvântare. Necredincioşii şovăie în faţa Iordanului, care ne desparte şi acum de ţara promisă, dar să ne întemeiem nădejdea pe faptul că am înfruntat deja toate relele, şi că nici măcar moartea nu ne mai poate înfricoşa. Să alungăm orice gând de teamă şi să ne bucurăm la gândul că din anul acesta vom începe să fim „întotdeauna cu Domnul” (1 Tesaloniceni 4:17). Mulţi vor rămâne pe pământ ca să facă lucrarea pe care Domnul le-a încredinţat-o. Dacă aceasta va fi şi partea noastră, nu există nici un motiv pentru care textul de Anul Nou să nu fie adevărat. „Noi, fiindcă am crezut, intrăm în odihnă” (Evrei 4:3). Duhul Sfânt este garanţia moştenirii noastre. El ne dă „mai mult decât cerem”. Cei care sunt în cer sunt în siguranţă; tot astfel noi, care suntem pe pământ, suntem siguri în Christos Isus. Cei de sus şi-au învins duşmanii; noi avem şi noi victoriile noastre. Ostile cereşti se bucură împreună cu Domnul lor; privilegiul acesta ne este îngăduit şi nouă. Ei se odihnesc în dragostea Lui; noi avem pace prin EL. Ei cântă spre lauda Lui; noi avem privilegiul să-L binecuvântăm. In anul care începe vom aduna roadele acestui pământ pustiu, pe care credinţa şi speranţa îl pot transforma într-o gradină a Domnului. La început, omul mânca hrana îngerilor; de ce nu ar face-o şi acum? O, ce privilegiu să ne bucurăm în Isus şi să mâncăm din roadele ţării anul acesta!

10574430_1143614425651419_4016810106854572319_nSeara

Ne vom veseli şi ne vom bucura de tine.

   Cântarea Cântărilor 1:4

Ne vom veseli şi ne vom bucura de tine. ” Nu vom deschide porţile noului an în note jalnice de trombon, ci în sunete dulci de harpă şi în bucuria răsunătoare a chimvalelor. „Veniţi să cântăm cu veselie Domnului, şi să strigăm de bucurie către Stânca mântuirii noastre” (Psalmi 95:1). Noi, cei chemaţi şi credincioşi şi aleşi, vom uita orice durere şi ne vom întemeia credinţa pe numele lui Dumnezeu. Lăsaţi-i pe ceilalţi să-şi plângă necazurile; noi, cei care avem lemnul dulce pe care să-l aruncăm în apele amare de la Mara (vezi Exod 15:23) vom lăuda cu bucurie pe Domnul. Duh prea Sfânt, Sprijinitorul nostru preţios, noi, templul în care locuieşti, nu vom înceta niciodată să slăvim şi să binecuvântăm numele lui Isus. „Ne vom” — suntem hotărâţi s-o facem. Isus trebuie să fie încoronat prin bucuria din inimile noastre. Nu ne vom dezonora Mirele jelind în prezenţa Lui. Noi suntem hirotoniţi ca soli ai cerului; să repetăm mereu imnul veşnic de slavă pe care îl vom cânta pe străzile Noului Ierusalim. „Ne vom veseli şi ne vom bucura”. Aceste cuvinte au un dublu înţeles: o îndoită fericire, binecuvântare peste binecuvântare. Există vreo limită la bucuria noastră în Domnul? Oare oamenii lui Dumnezeu L-au simţit vreodată mai aproape ca acum? Ce bucurie mai mare ar putea să aibă, chiar şi în cer? „Ne vom veseli şi ne vom bucura în tine. “ Ultimul cuvânt este sarea din mâncare, miezul nucii, sufletul textului. Ce binecuvântaţi suntem în Isus! Ce râuri de binecuvântări infinite izvorăsc din El, da, şi fiecare picătură este plină de har, prin El! De vreme ce Tu, Scumpul nostru Domn Isus, eşti partea de moştenire a poporului Tău, revarsă în anul acesta asupra noastră o asemenea bogăţie de har încât, din cea dintâi până în cea din urmă zi, să ne veselim şi să ne bucurăm în Tine. Să deschidem porţile veseliei în ianuarie, şi să le închidem cu bucurie în decembrie, prin Isus.TOATA LUNA AICI:CHARLES H.SPURGEON-Dimineata si seara-IANUARIE

1919541_1143623582317170_5741975460707367404_nDOMNUL ESTE APROAPE-GBV

Vineri, 1 Ianuarie 2016

Pentru că voi nu ați primit un duh de robie, din nou spre frică, ci ați primit un duh de înfiere, prin care strigăm: „Ava, Tată!“.Romani 8.15

La început de an, să medităm din nou la acest cuvânt, „Ava“, care, cu adevărat, reprezintă începutul limbajului oricărui creștin. „Ava“ este limbajul specific copilului, însă are o semnificație pe care nici măcar cel mai în vârstă creștin nu o poate înțelege în întregime. Este remarcabil faptul că acest cuvânt a rămas netradus în multe versiuni ale Scripturii. A fost lăsat acolo așa cum Domnul Însuși l-a folosit, atunci când, fiind în luptă grea, S-a plecat în rugăciune, în grădina Ghetsimani (Marcu 14.36). Ne-a fost dat și nouă harul să folosim același cuvânt pe care l-au rostit buzele Sale, atunci când S-a adresat Tatălui (Galateni 4.6).Am fost aduși, potrivit unui har de neconceput, în această relație binecuvântată, iar cuvântul „Ava“ poate fi rostit de buzele noastre atunci când ne adresăm lui Dumnezeu în rugăciune. Acest cuvânt descrie pentru noi caracterul relației în care ne aflăm. Ea nu este o relație de robie, nici de frică. Nu stăm la distanță, ci ne apropiem. Ea implică o intimitate sfântă, cuplată cu cel mai adânc respect, și descrie o dragoste și o grijă manifestate față de noi, care ne atrag și ne leagă strâns de Cel care poartă acest Nume, „Ava“ – o dragoste și o grijă care creează în noi o încredere și o supunere crescânde.În vederea suferințelor din timpul prezent, despre care vorbește Romani 8 și pe care mulți dintre copiii lui Dumnezeu le simt adânc, acest cuvânt are o dulceață deosebită, plină de binecuvântare. Cu acest simțământ putem spune cu adevărat: „Știm că toate lucrurile lucrează împreună spre bine pentru cei care Îl iubesc pe Dumnezeu“. Cunoscând dragostea Sa perfectă pentru noi, ne vom odihni inimile și, indiferent de ce ne rezervă viitorul, supunerea față de voia Sa și încrederea în dragostea Sa ne vor umple ființa, până când suferințele din timpul acesta vor face loc gloriei care va fi descoperită în noi, în cei care suntem copii preaiubiți și moștenitori ai lui Dumnezeu.              J.T. Mawson

TOATA LUNA AICI:DOMNUL ESTE APROAPE-GBV-IANUARIE 2016

1454640_1143624018983793_3665249102734061130_nIZVOARE IN DEŞERT

1 Ianuarie

Tara pe care o veti stapani este o tara  cu munti si vai care se adapa din ploaia cerului este o tara de care ingrijesteDomnul Dumnezeul Tau si asupra careia Domnul Dumnezeul tau are neincetat ochii de la inceputul pina la sfirsitul anului.(Deutoronom 11:11-12)

Astazi sintem in pragul necunoscutului.Inaintea noastra avem un an nou si vom intra in posesia lui. Cine stie de ce vom da? Ce experiente noi ne vor iesi in cale? Ce nevoi vor mai aparea? In ciuda nesigurantei ce ne sta in fata avem un mesaj care ne mâingâie si ne înveseleste de la Tatal nostru ceresc de care ingrijeste Domnul Dumnezeul tau;si asupra careia Domnul are neincetat ochii de la inceputul pâna la sfârsitul anului.Domnul este sursa noastra de aprovizionare.In El sint izvoare ,fântâni si râuri care nu pot fi oprite si nu vor seca niciodata. Celor care sint ingrijorati Tatal ceresc le face o promisiune plina de indurare:daca El este Sursa noastra de indurari indurare nu ne va parasi niciodata Nicio arsita sau seceta nu pot seca râul ale carei izvoare inveselesc cetatea lui Dumnezeu(Psalmul 46.4). Totusi tara pe care o vom lua in stapinire este o tara plina cu văi si cu munti.Nu este peste tot şes si peste tot vale. Daca viata ar fi mereu linistita si regulata, plictisitorul banal ne-ar trage in jos Avem nevoie de văi si de munti. Munţii colectează apa de ploaie pentru sute de văi roditoare. Şi la fel este şi cu noi! Greutăţile pe care le întâmpinăm pe munţi ne conduc la tronul de har şi aduc ploi de binecuvântare. Da, munţii, munţii reci şi aparent neroditori ai vieţii, de care ne mirăm şi ne plângem, ei aduc ploile. Câţi oameni n-au pierit în valea pustiului, îngropaţi sub nisipul lui auriu, oameni care ar fi trăit bine pe munţi? Şi câţi n-ar fi fost ucişi de frig, distruşi de vânt şi devastaţi de roadele lor, dacă n-ar fi fost munţii – impetuoşi, abrupţi, colţuroşi şi atât de greu de urcat? Munţii lui Dumnezeu sunt o protecţie binecuvântată pentru poporul Său împotriva vrăjmaşilor lor! Nu putem vedea ce pierdere, ce necaz şi ce încercări au loc. Trebuie doar să ne încredem. Tatăl vine aproape ca să ne ia de mână şi să ne conducă astăzi pe drumul nostru. Va fi un An Nou bun şi binecuvântat!

 El ne duce pe drumuri necunoscute;

El ne duce în sus, deşi păşim cu greu,

Deşi adesea leşinăm sau şovăim pe cale,

Deşi furtuni şi întuneric adesea acoperă ziua;

   Totuşi, când norii se duc,

       Ştim că El ne conduce mai departe.

El ne conduce prin toţi anii de îngrijorări;

Dincolo de speranţele noastre deşarte, de îndoieli şi de temeri,

El ne îndrumă paşii prin încâlceala labirintului

Plin de pierderi, de necazuri şi de zile înnourate;

   Ştim că voia Lui se face;

   Şi El ne conduce mai departe.                                         

                                        Nicholaus Ludwig Zinzendorf

TOATA LUNA AICI:IZVOARE IN DESERT IANUARIE

996701_1143615698984625_7713365836475337550_nCUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi – IANUARIE  2016

1 IANUARIE. CUM SĂ AJUNGI SĂ-L CUNOŞTI PE DUMNEZEU ANUL ACESTA

„Cel ce se laudă să se laude că are pricepere şi ca Ma cunoaşte” (Ieremia 9:24)

Dumnezeu spune: „Înţeleptul să nu se laude cu înţelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăţia lui. Ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere şi că Mă cunoaşte” (v. 23-24). Dacă nu-L cunoşti pe Dumnezeu, nu contează câţi bani ai în cont, câte diplome îţi atârnă pe perete sau ce funcţie deţii într-o firmă. Până nu ai o relaţie cu Dumnezeu, nu ai început să trăieşti cu adevărat! Cunoaşterea Lui presupune, în parte, să ajungi să cunoşti adevărul despre tine însuţi. După ce a fost martorul puterii făcătoare de minuni a lui Hristos, Petru a recunoscut: „Sunt un om păcătos” (Luca 5:8). Când proorocul Isaia l-a văzut pe Domnul stând pe tron, El a strigat „vai de mine!” (Isaia 6:5). Dar Dumnezeu nu-ţi spune adevărul despre tine însuţi şi să te lase aşa. Nu, asemenea unui medic bun, El îţi spune că eşti bolnav ca să poţi lua tratamentul adecvat. Tratamentul adecvat contra păcatului este mântuirea prin sângele Domnului Isus. Nu-l vei cunoaşte niciodată pe Dumnezeu până nu intri în relaţie cu El prin Isus Hristos. Aşadar, dacă nu L-ai primit niciodată ca Mântuitor, începe acest An Nou rugându-te astfel: „Doamne, mă căiesc de păcatul meu şi renunţ la el. Îmi aşez viaţa în mâinile Tale şi mă încred în Tine ca Domn şi Mântuitor al meu. Prin credinţă primesc darul vieţii veşnice, începând de astăzi, Te rog să mă conduci, să mă călăuzeşti şi să-ţi împlineşti voia Ta prin mine. Mă rog în Numele lui Isus, Amin”.

An Nou binecuvântat pentru toţi cei care L-aţi cunoscut pe Domnul!

TOATA LUNA AICI:CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU pentru ASTAZI-IANUARIE 2016

1918435_1143467195666142_7751400041187614696_nSCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Jean Koechlin

Iov; Psalmii 1-41; Proverbe 1-15; Isaia; Matei; Ieremia; Plângerile lui Ieremia; Marcu

Prefaţă

Acest al treilea volum este structurat în alt mod decât ce­lelalte două precedente („De la Geneza la Iosua” şi „De la Judecători la Estera”).

Pentru a nu obosi atenţia tinerilor noştri cititori, nu ni s-a părut de dorit să continuăm urmărind ordinea exactă a cărţilor din Biblie, ceea ce ar fi condus la citirea unul după altul a tu­turor Psalmilor, apoi a Proverbelor. Cărţile rămase de parcurs au fost repartizate potrivit schemei: „Parcurgerea Bibliei în cinci ani”. Potrivit aceloraşi motive, unele pasaje nu au fost comentate (din Iov şi din Profeţi), deşi citirea lor a fost, bine­înţeles, recomandată.Reamintim că această lucrare nu constituie un „studiu”, ci mai degrabă un buchet de gânduri vizând creşterea zilnică prin intermediul Cuvântului lui Dumnezeu.Să nu uităm niciodată că „toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi folositoare pentru învăţătură, pentru mustra­re, pentru îndreptare, pentru instruire în dreptate, ca omul lui Dumnezeu să fie împlinit, deplin pregătit pentru orice lucrare bună” (2 Timotei 3.16,17).

Domnul să ne ajute ca, citind Cuvântul Său, să facem îm­preună cu El aceste experienţe şi aceste progrese.

Parcurgerea Bibliei în cinci ani «Scripturile în fiecare zi»

 

În primul an       :   de la Geneza la Iosua.

În al doilea an    :   de la Judecători la Estera.

În al treilea an    :   Iov; Psalmii 1-41; Proverbe 1-15; Isaia; Matei; Ieremia;                Plângerile lui Ieremia; Marcu.

În al patrulea an :   Psalmii 42-89; Ezechiel. de la Luca la 2 Corinteni.

în al cincilea an  :   Psalmii 90-150; Proverbe 16 – Cântarea Cântărilor; de la Daniel la              Maleahi; de la Galateni la Apocalipsa.

IANUARIE

1 Ianuarie

Iov 1.1-12

Cartea Iov se distinge prin trăsături care o fac să fie diferită de cele dinaintea ei: este o carte poetică, abordează episoade din timpuri foarte îndepărtate, iar personajele ei sunt alese din afara poporului Israel, ceea ce ne ajută să-i înţelegem deschiderea, în ce priveşte învăţătura, nu numai spre familia lui Avraam, ci şi spre naţiuni (spre întreaga făptură).Să-I cerem lui Dumnezeu ajutor ca, în timp ce-1 vom privi pe Iov însuşindu-şi lecţiile, acestea să ne înveţe şi pe noi.«Duhul Sfânt nu a considerat necesar să ne relateze pe larg prosperitatea lui Iov; dimpotrivă, găseşte potrivit să ne povestească în detaliu tot ce s-a petrecut în timpul încercărilor lui. Merită oste­neala să parcurgem atent această istorisire: ea va fi benefică tuturor copiilor lui Dumnezeu, până la sfârşitul timpului!» (J.N.D.).In timp ce primele versete (1-5) ne comunică pe scurt cine este acest om, posesiunile sale, precum şi ce preocupări are pentru ai săi, următoarele ne deschid voalul din ceruri pentru a vedea ce ho­tărâri se iau acolo cu privire la Iov. Intră în scenă temutul Acuzator (Apocalipsa 12.10), dar să remarcăm şi două adevăruri care ne liniştesc: Cel care angajează cel dintâi acţiunea este Dumnezeu, iar permisiunea pe care El i-o acordă lui Satan este strict limita­tă. Să nu uităm niciodată de întrebarea din Romani 8.33, nici de Romani 8.28. Vom vedea cum „toate lucrurile” (încercările de după prosperitate) „lucrează împreună spre bine”, pentru cel care se teme de Dumnezeu.TOATA LUNA AICI:SCRIPTURILE_ÎN_FIECARE_ZI IANUARIE-VOLUMUL III

10383549_10205212155404135_1226770268918616403_nPÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

1 Ianuarie                          

Text: 1 Timotei 4:11-16     

CITEŞTE BIBLIA ÎNTR-UN SINGUR AN

Pînă voi veni, ia seama bine la citire, la îndemnare fi la

învăţătura pe care o dai altora. Timotei 4:13

Într-o zi am vizitat pe un bătrîn de 92 de ani ce trăia într-o casă de pensionari. L-am găsit îmbrăcat în cel mai bun costum, stînd pe pat şi citind Biblia. După ce am intrat, a continuat să citească fără a întoarce capul, ca şi cum n-ar fi fost nimeni de faţă. După cîteva clipe, am spus: „Cartea ce-o citeşti este o carte bună.” „Cea mai bună”, a răspuns el. Apoi, recunoscîndu-mi vocea, a lăsat Biblia în jos şi mi-a spus: „Frate Pavel, o citesc acum a paisprezecea oară, şi e mai bună ca oricînd!”Martin Luther a spus: „De cîţiva ani citesc Biblia în întregime de două ori în 12 luni. Este ca un copac uriaş, fiecare cuvînt al ei este o ramură puternică. Am scuturat fiecare din aceste ramuri, atît de dornic am fost să văd ce poartă în ele şi ce îmi vor dărui. Niciodată scuturatul lor nu m-a dezamăgit.”Cînd citim Cuvîntul lui Dumnezeu cu dorinţa şi nesaţul celor doi oameni, vom experimenta şi noi aceleaşi măreţe rezultate. Vom petrece ore minunate meditînd la această hrană săţioasă pentru suflet. Eforturile vor fi răsplătite în timp ce Duhul Sfînt va face ca acest Cuvînt sâ devină o parte din noi – întărindu-ne fiinţa interioară.Pentru a vă ajuta să începeţi, am inclus în „Pîinea noastră cea de toate zilele” o programare pentru citirea Bibliei într-un an de zile.De ce să nu începeţi chiar acum citirea Cărţii Cărţilor într-un singur an. Acest lucru va face din tine un creştin mai matur. Şi, la fel ca şi prietenul meu, vei descoperi că „este mai bună ca oricînd.”P.R.V.

Biblia-i bogată, sfîntă visterie
Şi-alături de comoara de cuvinte
Scot zilnic bogăţii nepieritoare
Pentru suflet, inimă şi minte.  Anonim

O Biblie uzată de mult citit
este semnul unui suflet bine hrănit.TOATA LUNA AICI:PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE – IANUARIE

10401033_1143623255650536_6230049161310979802_nSĂMÂNŢA BUNĂ

Vineri, 1 Ianuarie 2016

Nelegiuirile voastre pun un zid de despărțire între voi și Dumnezeul vostru …Isaia 59.2

Țeluri, intenții, dorințe

Multor angajați li se stabilesc țeluri de către șeful lor, pe care trebuie să le îndeplinească în anul următor. Vor atinge oare aceste țeluri?La început de an avem intenții bune. Cineva vrea să renunțe la fumat, un altul să practice mai mult sport. Vom putea pune în practică aceste intenții?În pragul unui an nou avem dorințe. Dorim să rămânem sănătoși, să avem mai mult timp pentru noi și să fim fericiți. Care vise se vor împlini?Multe intenții și dorințe rămân în necunoscut. Doar când se încheie anul, știm dacă a adus ce ne-am propus și am sperat. Trebuie să începem așa de nesiguri noul an? Nu! Dumnezeu cunoaște viitorul nostru. El știe ce va veni asupra noastră. Cu El putem merge bucuroși și siguri în anul următor. Dacă până acum am trăit fără El, legătura noastră cu El poate fi reglementată. Cum?Mai întâi trebuie să fim conștienți de următoarea problemă: există o despărțire între noi și Dumnezeu. Așa este? Din nefericire, da! Cine ar putea să afirme că până acum nu a făcut niciodată ceva rău? Dumnezeu numește fiecare greșeală, păcat. Și păcatul ne desparte de El, pentru că El este sfânt. Din fericire, această problemă poate fi rezolvată.TOATA LUNA AICI:SĂMÂNŢA BUNĂ IANUARIE 2016

 10401044_1143623882317140_2579955286710452739_n10991153_897549386932334_8815324437479021790_n

1933664_1074150522626183_8256854057371959482_o

703746_10205111418496727_3449963854165321041_oTOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald Chambers

30 DECEMBRIE

Orice virtute pe care o avem

Toate izvoarele mele sunt în Tine.Psalmul 87:7

Domnul nostru nu „peticeşte” niciodată virtuţile noastre naturale. El reface întregul om pe dinăuntru. „îmbrăcaţi-vă cu omul cel nou” (Efeseni 4:24); cu alte cuvinte, ai grijă ca viaţa ta naturală să se îmbrace cu veşmântul care se potriveşte vieţii noi. Viaţa pe care o sădeşte Dumnezeu în noi îşi dezvoltă propriile ei virtuţi, nu virtuţile lui Adam, ci pe cele ale lui Isus Cristos. Priveşte cum, după sfinţire, Dumnezeu face să se veştejească încrederea ta în virtuţile naturale şi în orice putere din tine, până înveţi să-ţi extragi viaţa din fântâna vieţii de înviere a lui Isus. Mulţumeşte-I lui Dumnezeu dacă treci pnn experienţa „secării” altor izvoare.Semnul că Dumnezeu lucrează în noi este acela că el distruge încrederea în virtuţile naturale, deoarece ele nu sunt promisiuni a ceea ce urmează să fim noi, ci rămăşiţe a ceea ce Dumnezeu a intenţionat să fie omul. Noi ne agăţăm de virtuţile noastre naturale, în timp ce Dumnezeu încearcă tot timpul să ne aducă în contact cu viaţa lui Isus Cristos, care nu poate fi niciodată descrisă în termenii virtuţilor naturale. Cel mai trist lucru este să vezi oameni în lucrarea lui Dumnezeu depinzând de ceea ce harul Lui nu le-a dat, de ceea ce au doar în virtutea eredităţii. Dumnezeu nu întăreşte virtuţile noastre naturale şi nu le transformă, deoarece ele nu se vor putea niciodată apropia de standardul lui Isus Cristos pentru noi. Dragostea naturală, răbdarea naturală, puritatea naturală nu se vor putea apropia niciodată de înălţimea cerinţelor Sale. Dar, dacă aducem fiecare parte a vieţii noastre trupeşti în armonie cu viaţa nouă pe care a pus-o Dumnezeu în noi, El va arăta în noi virtuţile care Îi sunt caracteristice Domnului Isus.„Şi orice virtute pe care o avem E doar a Lui.”

CALENDAR BIBLIC

DOMNUL ESTE APROAPE

30 DECEMBRIE

Prin El, să aducem totdeauna lui DUMNEZEU o jertfă de laudă, adică rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui. Evrei 13,15.

Noi, prin harul Lui Dumnezeu, am fost făcuți o preoție sfântă și aleasă pentru a lăuda pe Domnul Isus. Jertfele de laudă să fie tot timpul pe buzele noastre, tot timpul pregătite de a urca la tronul Lui Dumnezeu. Psalmistul spune în Ps. 50.23: „Cine aduce mulțumiri ca jertfă, acela Mă proslăvește“ și în Ps. 34.1: „Voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme. Lauda Lui va fi totdeauna în gura mea.”Deci laudele noastre să curgă intens ca un fluviu. Ca o preoție sfântă noi nu aducem arderi de tămâie, ci aducem jertfe duhovnicești de LAUDĂ și MULȚUMIRE. După ce perdeaua din lăuntrul Templului s-a rupt de sus până jos nu ne-a dat numai posibilitatea vizuală în Sfântă Sfintelor ci ne este deschisă calea ca să venim ca adoratori ai Lui Dumnezeu și acolo să-Iaducem jertfe de laudă. Aceasta este plăcerea Lui Dumnezeu prin Isus Hristos! Noi am fost aduși așa de aproape suntem copiii Lui Dumnezeu, sfinți și prea iubiți și în această stare putem să ne apropiem cu o inimă curată, cu un cuget curat, cu o credință aleasă, aducând lui Dumnezeu o jertfă plăcută prin Isus Hristos. Aceasta e cea mai înaltă parte a slujbei noastre față de Dumnezeu. Aceste jertfe duhovnicești sunt ca un recul al harului care îlsavurăm și al dragostei care e motorul inimii noastre. Inima reflectează totul în mulțumire de harul primit și cu David poate spune: „TOTUL vine de la Tine și din mâna Ta primim ce să-Ți aducem.” (1 Cronici 29.14). Cunoști tu acestloc măreț și îl ocupi spre slava Numelui Său?Este de prisos să căutăm stârnirea simțămintelor firești de cucernicie prin felurite mijloace, care sunt în slujba sistemelor și religiilor oamenilor. Silințele care se fac când e vorba de adus adorare Lui Dumnezeu, cu ajutorul însușirilor nesfințite ale firii pământești intră în cadrul „focului străin.” (Lev. 10.1 și 16.12).

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineaţa şi Seara

30 DECEMBRIE

Dimineaţa

Nu ştii că la sfârşit va fi amar? 2 Samuel 2:26

Dacă eşti un mărturisitor al credinţei dar nu un împlinitor al ei, şi nu ai credinţa în Christos Isus, rândurile de mai sus sunt o descriere a sfârşitului tău. Mergi în fiecare duminică la locul de închinare, dar mergi fiindcă merg şi alţii, nu fiindcă inima ta îi aparţine Lui Dumnezeu. Acesta este începutul. Bănuiesc că, vei fi cruţat de această caznă de a profesa religia prin mijloace exterioare, dar cu inima departe. Calcă încet, fiindcă trebuie să-ţi arăt sfârşitul unuia ca tine. Să-l privim cu blândeţe. Fruntea îi este scăldată de sudoare, şi el se trezeşte strigând: „O, Doamne, e greu să mori. Aţi trimis după pastor?”. „Da, vine”. Pastorul soseşte. „Domnule, mi-e frică să mor!” „Nu ai nici o speranţă?” „Nu pot spune că am. Mă tem să stau înaintea Lui Dumnezeu; o, roagă-te pentru mine!” Rugăciunea se înalţă pentru el cu dragoste sinceră, şi calea mântuirii este aşezată de mii de ori înaintea lui, dar, înainte să apuce frânghia, îl văd scufundându-se. Pot să-i închid pleoapele reci, fiindcă nu va mai vedea niciodată nimic. Dar unde este omul, şi unde sunt adevăraţii ochi ai omului? Este scris: „Pe când era în locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus”(Luca 16:23). O, de ce nu şi-a ridicat ochii înainte? Fiindcă s-a obişnuit să audă Evanghelia, şi sufletul lui a adormit. Vai! Dacă nu îţi ridici ochii acum, amar va fi sfârşitul tău. Chiar cuvintele Mântuitorului descoperă vaietul tău: „Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine, şi trimite pe Lazăr să-şi moaie vârful degetului în apă, şi să-mi răcorească limba; căci sunt grozav de chinuit în văpaia aceasta” (vers. 24). Există un înţeles înfricoşător în cuvintele acestea. Fie să nu trebuiască să înţelegi adevărul lor la lumina mâniei Lui Iehova!

30 DECEMBRIE

Seara

„Mai bun este sfârşitul unui lucru, decât începutul lui”.

Eclesiastul 7:8

Priveşte-ţi Domnul şi învăţătorul, ca să vezi începutul lui. El a fost„dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii” (Isaia 53:3). Vrei să-i vezi sfârşitul? Stă la dreapta Tatălui Său, aşteptând ca duşmanii să-I fie puşi sub picioare (Psalmi 110:1). „Cum este El, aşa suntem şi noi” (1 loan 4:17). Trebuie să porţi crucea, altfel nu vei ajunge să porţi coroana; trebuie să mergi prin noroi, dacă vrei să păşeşti pe străzile de aur. Inveseleşte-te, deci, sărmane creştin. „Mai bun este sfârşitul unui lucru, decât începutul lui”. Uită-te la viermele acela hidos; ce înfăţişare oribilă are! Este începutul unui lucru. Observă fluturele acela cu aripi minunate, zburând în soare din floare în floare, plin de fericire şi viaţă; acesta este sfârşitul. Viermele acela eşti tu, înfăşurat în crisalida morţii; dar, atunci când apare Christos, vei fi „ca El, pentru că îl vom vedea aşa cum este” (1 loan 3:2). Fii mulţumit să fii ca El, pentru ca şi El să fie mulţumit de tine. Diamantul neşlefuit este pus pe roata şlefuitorului. El taie din toate părţile. Pierde mult – şi este costisitor pentru el. Regele este încoronat; diadema este pusă pe capul monarhului în cântec de trâmbiţă. Raze strălucitoare scânteiază din coroană, şi ele vin chiar de la diamantul care a fost şlefuit recent cu atâta cruzime. Poţi să îndrăzneşti să te compari cu un asemenea diamant, fiindcă faci parte din poporul lui Dumnezeu; acum este timpul procesului de şlefuire. Lasă credinţa şi „răbdarea… să-ţi facă desăvârşit lucrarea” (Iacov 1:4), fiindcă în ziua în care coroana va fi aşezată pe capul„împăratului veşniciilor, a nemuritorului, nevăzutului” (1 Timotei 1:17), rază de glorie va străluci deasupra ta. „Ei vor fi ai Mei, zice Domnul oştirilor, îmi vor fi o coroană deosebită, în ziua pe care o pregătesc eu” (Maleahi 3:17). „Mai bun este sfârşitul unui lucru, decât începutul lui”.

MANA DE DIMINEAŢĂ

DECEMBRIE  30

“Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui lacov.” EXODUL 3:6

Anul acesta se apropie de sfârşit. Curând va începe un nou an plin de situaţii noi care ne vor încredinţa tot mai mult că şi dispensaţiunea harului s-a apropiat de sfârşit şi că pentru copiii lui Dumnezeu va începe în curând “anul de veselie”, un an care nu se va mai sfârşi niciodată.O veche cântare creştină spune: “O, Doamne, ajutorul nostru pentru anii care au trecut, nădejdea noastră pentru anii care urmează, adăpostul nostru în furtuni şi casa noastră veşnică.” Dumnezeu este Dumnezeul oricărui timp: trecut, prezent şi viitor. El a fost ajutorul nostru în trecut, nădejdea noastră pentru viitor şi tot El este marele “EU SUNT” pentru astăzi. Cu nesiguranţa zilelor pe care le trăim, neştiind ce va aduce viitorul, este o mângâiere şi o reasigurare pentru noi să ştim că Dumnezeul anului care a trecut va fi Dumnezeul anului care urmează. Privind retrospectiv în anii care au trecut, vom recunoaşte că El a fost Dumnezeul trecutului nostru, întrunind toate nevoile noastre, chiar şi atunci când poate noi nu am înţeles cum lucra. Privind în viitor, la paşii neclari dinaintea noastră, am putea să ne îngrijorăm, să ne fie teamă. Dar Dumnezeu deja a avut grijă şi pentru viitorul nostru. Unul din Numele lui Dumnezeu este “Jehovah Jireh” care înseamnă “Domnul va îngriji” (Gen. 22:14). Pavel spune: “Dumnezeu va îngriji din plin de toate nevoile noastre, potrivit bogăţiilor Sale, în slavă, în Hristos Isus” (Fii. 4:19). Dumnezeu este Dumnezeul viitorului nostru.Ne putem gândi la trecut, la toate binecuvântările, izbăvirile şi ocrotirea neîntreruptă pe care le-a dat Dumnezeul trecutului nostru şi totuşi, uneori ne este greu să ne încredem în Ei pentru astăzi. Dar să fim deplini încredinţaţi că El doreşte să fie Acelaşi pentru noi astăzi cum a fost în trecut şi cum va fi în viitor. El este neschimbat în dragostea şi grija de Tată pe care o are faţă de noi; ea nu se micşorează din pricina multelor noastre greşeli, nu se măreşte în virtutea presupusei noastre râvne şi activităţi pentru El, dragostea Lui este constantă şi fermă, desăvârşită şi veşnică. Ea a început înainte de veşnicii, s-a desfăşurat de-alungul vieţii noastre sub toate aspectele şi se va continua în veşnicie, dându-ne în dragostea Lui, fericirea de a fi pentru totdeauna în prezenţa Lui şi a iubitului nostru Mântuitor.Uneori Dumnezeu ne scoate din situaţiile, problemele, nevoile şi greutăţile vieţii, alteori El ne trece prin ele, dar este cu noi în ele. Indiferent de felul cum lucrează, El este totdeauna Dumnezeul prezentului nostru, Dumnezeul nostru bun ASTĂZI.George Muller, omul care prin credinţă îngrijea zilnic de peste 2.000 de orfani şi care niciodată nu a apelat la ajutorul omului, avea pe perete un “motto”: ŞI ASTĂZI!

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

30 Decembrie

“Iată Eu vin curând; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui.” Apoc.22:12.

Iarăşi ne găsim la sfârşitul unui an şi toţi cei care nu au intrat pe poarta cea strâmtă pentru a-L urma pe Isus sunt mai aproape de pierzarea veşnică. Tot la fel şi cei care trăiesc în păcat şi iubesc lumea alergând după pofte şi plăceri şi se asimilează cu lumea trăind după voia firii, al căror dumnezeu este stomacul lor fiind orientaţi spre cele pământeşti vor ajunge în pierzare acolo unde viermele nu doarme şi focul nu se stinge. Toţi aceia care nu-L recunosc Domn pe Isus, mărturisind că Isus este Fiul lui Dumnezeu venit la noi în trup pentru a se jertfi spre iertarea păcatelor noastre, vor avea un sfârşit trist.Dar ferice de cei care umblă pe căile Domnului şi mărturisesc că singura modalitate de salvare şi mântuire este doar Hristos Isus, morţi fiind împreună cu El, morţi pentru păcat, dar totodată şi înviaţi cu Hristos şi aşezaţi în locurile preaînalte. Aceştia pot spune cu siguranţă: “Pentru mine a trăi înseamnă Hristos iar moartea înseamnă câştig.”Ferice de noi dacă nu cărăm păcatele noastre din anul acesta cu noi în anul care vine şi dacă avem conştiinţa împăcată. Ferice de noi dacă nu trebuie să stăm înaintea lui Dumnezeu pe banca acuzaţilor ci putem sta înaintea Lui prin har lăudând dragostea şi răbdarea Sa, bucurându-ne că putem păşi în noul an ca copii ascultători, slujindu-L pe Tatăl ceresc cu bucurie în noul an şi trăind din bunătatea Sa.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

30 Decembrie

IUBIRE DESĂVÂRŞITĂ

… şi fiindcă iubea pe ai Săi, care erau în lume,

i-a iubit până la capăt. Ioan 13.1

Aici este un fapt care ajunge să fie pentru noi o făgăduinţă; cum a fost atunci Mântuitorul nostru, aşa este şi acum; şi ceea ce a făcut pentru prea iubiţii cu care El a trăit pe pământ, va face mai departe şi cu noi, şi cât va fi lumea. „Fiindcă a iubit pe ai Săi”, nu este ceva minunat? Că El a putut să îi iubească pe oameni aşa cum sunt, este o minune! Ce-a găsit El în bieţii Săi ucenici ca să-i iubească? Şi ce găseşte El în mine?Dar când Isus a început să iubească, este în firea Sa să continue să iubească. Această iubire face din sfinţi „oamenii Săi”; ce nume minunat! El i-a câştigat cu sângele Său şi ei sunt comoara Sa. Cum ei sunt „ai Săi”, El nu-i va pierde. Ei sunt prea iubiţii Săi şi El nu va înceta să-i iubească mai departe. Suflete al meu, spune-ţi şi ţie că El nu va înceta niciodată să te iubească!„El i-a iubit până la capăt”; iubirea cea mai mare care a umplut inima Mântuitorului, până la moartea Sa, a fost iubirea pentru ai Săi. El i-a iubit atât cât este cu putinţă, i-a iubit până acolo că S-a dat pe Sine însuşi la moarte pentru ei; El nu putea să facă mai mult. Aceasta este iubirea desăvârşită în care nu este nici nebunie, nici dare înapoi, nici necredincioşie, nici indiferenţă şi pe care a răspândit-o din belşug pentru toţi ai Săi.Aşa este iubirea lui Isus pentru toţi aceia care fac parte din poporul Său. Să cântăm cu recunoştinţă o cântare Prea Iubitului nostru.

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

30 DECEMBRIE

«Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte.» PROVERBE 14,12

La trecerea în noul an mulţi oameni sunt preocupaţi de diferite probleme. Aceste gânduri sunt apăsătoare şi deprimante pentru că întotdeauna au legătură cu cotidianul. Un exemplu este remarca pe care o auzim atât de des: «Ce repede îmbătrânesc!» Este adevărat. Dacă nu îl ai pe Isus în inimă, toate degenerează. Este foarte adevărat că o viaţă fără «viata» este complet inutilă, şi ce tragedie îngrozitoare este atunci când, în ciuda tuturor căutărilor şi a faptelor tale, dorinţa ta de fericire şi pace nu este niciodată îndeplinită. Iată de ce privim cu teamă moartea întunecată care se apropie, fară speranţă şi fără consolare. Ai într-adevăr destule motive să fii trist la trecerea în fiecare an nou, deoarece ai un viitor incert. Dar ferice de omul care-L are pe Cristos în inimă! Un astfel de om are speranţa şi siguranţa vieţii veşnice! Atunci nici bătrâneţea nu ne mai sperie, deoarece, cu cât suntem mai firavi pentru lumea aceasta, cu atât «întinerim» pentru veşnicie. Da, putem spune: cu cât sunt mai slab, cu atât sunt mai puternic! Acesta nu este un slogan ieftin, prietene, ci o realitate minunată, căci: «chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoieşte din zi în zi» (2 Cor. 4,16).

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

30 DECEMBRIE

Este timpul, o, Dumnezeul meu, pentru o atingere de la Tine, una din acele măreţe şi transformatoare atingeri prin care Tu Te deosebeşti clar şi desluşit de orice altceva, strălucitoare momente în care Te văd şi mă închin şi mă minunez.

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

Miercuri 30 Decembrie

Ţi‑ai părăsit dragostea dintâi. Aminteşte‑ţi deci de unde ai căzut şi pocăieşte‑te şi fă lucrările dintâi. Apocalipsa 2.4,5

L‑am pierdut pe Hristos, poate nu ca Obiect al credinţei, ci ca Obiect al afecţiunilor. Orice cădere începe de aici. Pentru mulţi dintre noi pare să fie de ajuns că Îl cunoaştem ca Mântuitor. Suntem gata să vede suferinţele Lui ca cele care ne‑au separat de păcatele noastre, însă nu ca cele care ne separă de noi înşine şi de ceea ce ne înconjoară. Din punct de vedere individual şi colectiv suntem sub acuzaţia: „Ţi‑ai părăsit dragostea dintâi“ şi suntem chemaţi, în mod solemn: „Aminteşte‑ţi deci de unde ai căzut“. Pot exista multe lucruri în noi pe care El să le recomande, dar, dacă Şi‑a pierdut locul dintâi în inimile noastre, dacă afecţiunile noastre s‑au răcit, înseamnă că am căzut. Solemnă acuzaţie! Şi ce ne spune El? „Pocăieşte‑te!“Adevărul trebuie să ne ofere o stare în acord cu locul pe care îl ocupăm. Dacă aşa stau lucrurile, nu vom umbla împreună cu o lume de care crucea Domnului ne‑a separat. El însă rămâne Acelaşi, iar falimentul nostru nu micşorează dragostea Sa; El rămâne în continuare pentru noi. Oricât de rece mi‑ar fi inima şi oricât de dezordonată mi‑ar fi umblarea, Îl pot auzi spunând: „Eu tot te iubesc“. Cruce însăşi ne vorbeşte despre această dragoste, căci El ne‑a cumpărat cu un preţ nespus de mare!Cât de mult pierdem atunci când Îl excludem din viaţa noastră! Şi cât de mult pierde El! Cel mai important lucru după cel de a fi împreună cu El în cer este de a fi împreună cu El aici, de a avea conştienţa prezenţei Sale alături de noi. Când totul se deteriora, Pavel i‑a scris lui Timotei: „Domnul Isus Hristos să fie cu duhul tău“. Înţelegem noi aceasta? Este exact lucrul care vine înainte de a fi în cer. Dar oare n‑am pierdut noi conştienţa adevărului că El este Cel care S‑a dat pe Sine Însuşi pentru noi? Ce pierdere mare, de vreme ce Hristos este totul! El este Cel înălţat, „mai presus de toate cerurile“, iar noi suntem nu doar obiecte ale grijii Sale, ci ale dragostei Sale!                                               F.C.Blount

IZVOARE IN DEŞERT

30 Decembrie

Petru era păzit în temniţă, şi Biserica nu înceta
să înalţe rugăciuni către Dumnezeu pentru el.
(Fapte 12:5)

Petru era în închisoare, aşteptându-şi execuţia, şi biserica nu avea nici o putere şi nici o influenţă umană care l-ar fi putut salva. Nu exista nici un ajutor pământesc disponibil, ci ajutorul putea fi obţinut doar pe cale cerească. Aşa că biserica s-a dedicat rugăciunii fierbinţi şi insistente. Şi Dumnezeu a trimis un înger, care „a deşteptat pe Petru, lovindu-l în coastă“ (v.7). Apoi „au trecut de straja întâia şi a doua, au ajuns la poarta de fier, care dă în cetate, şi ea li s-a deschis singură“ (v.10), şi Petru a fost liber.Poate există o „poartă de fier“ în viaţa ta, care îţi blochează calea. Ca o pasăre închisă în colivie, deseori ai lovit în barele de fier, dar în loc să-ţi îmbunătăţeşti situaţia, ai devenit şi mai obosit şi mai extenuat şi ţi-ai pricinuit şi mai multă durere de inimă. Este un secret pe care trebuie să-l afli – secretul rugăciunii cu credinţă.

Apoi, când vei ajunge la poarta de fier, se va deschide aşa cum s-a deschis pentru Petru: „singură“.Câtă energie irosită şi ce dezamăgire dureroasă va fi evitată odată ce vei învăţa să te rogi aşa cum s-a rugat biserica primară în „camera de sus“ (Fapte 1:13)! Dificultăţile insurmontabile vor dispare şi împrejurările potrivnice vor deveni favorabile odată ce vei învăţa să te rogi – nu cu credinţa ta, ci cu credinţa lui Dumnezeu. Mulţi din cei dragi ai tăi au fost legaţi de Satan şi întemniţaţi de el ani de zile, şi ei aşteaptă pur şi simplu să se deschidă porţile. Ei vor fi eliberaţi în Hristos când tu te vei ruga lui Dumnezeu fierbinte şi insistent, cu credinţă.  C.H.P.

Situaţiile urgente necesită rugăciuni intense. Când omul însuşi devine o rugăciune nimic nu poate rezista atingerii ei. Ilie s-a plecat spre pământ pe muntele Carmel cu faţa între genunchi, şi el a devenit rugăciunea.Rugăciunea rostită nu este întotdeauna necesară, pentru că rugăciunea poate fi deseori prea intensă pentru a fi exprimată în cuvinte. În cazul lui Ilie, întreaga lui fiinţă era în contact cu Dumnezeu şi era mobilizată împreună cu El împotriva forţelor răului. Şi vrăjmaşii cei răi ai lui Ilie nu se puteau împotrivi acestui fel de rugăciune în formă umană – un lucru de care este mare nevoie astăzi.

                                                             din Timpul genunchilor plecaţi

„Suspine negrăite“ (Rom. 8:26), aşa sunt deseori rugăciunile pe careDumnezeu nu le poate refuza.  Charles H. Spurgeon

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul II

30 Decembrie

Estera 9.11-22

Această zi, a treisprezecea a lunii Adar, care trebuia să marcheze pentru totdeauna masacrul şi dispariţia lui Israel, a devenit, din contră, ziua comemorării triumfului lor şi a anihilării vrăjmaşilor lor. Soarta acestor vrăjmaş este o dovadă tragică a faptului că atacurile ţintite asupr poporului lui Dumnezeu nu rămân nepedepsite. Cel care atinge „se atinge de lumina ochilor Lui” (Zaharia 2.8; vezi Psalmul 105.12-15).Am putea fi noi subiecte ale unei iubiri mai puţin afectuoase, noi, care suntem parte a poporului ceresc, Mireasa lui Hristos? Israelul în captivitate manifestă clar semnele unei naţiuni „împrăştiate şi pustiite”, ale unui popor „înfricoşător de la începutul lui”, ale unei naţiuni „care tot aşteaptă şi este călcată în picioare”(Isaia 18.2). Dumnezeu, Căruia acest popor Îi este preţios, deoarece Mântuitorul lumii Se naşte din el, îşi va pune în acţiune atotputernicia ca să-i scape, pe ei, un neam călcat în picioare de lume.Ce bogată este cartea Estera, despre care înainte am fi putut crede că oferă puţin pentru zidirea noastră! Ce loc îi oferă ea, ilustrativ, Domnului Isus umilit şi înălţat! Ce orizont deschide ea asupra viitorului lui Israel, asupra odihnei şi bucuriei lor (v. 17), bucurie a împărăţiei care-i aşteaptă în finalul tuturor suferinţelor!

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-DECEMBRIE 2015

30 DECEMBRIE. IA INIŢIATIVA!

„Este mai ferice să dai decât să primeşti” (Faptele Apostolilor 20:35)

Când l-a zărit pe cel pe lângă care au trecut preotul şi levitul, bunul samaritean a luat iniţiativa şi s-a abătut din drumul său pentru a-l ajuta. Domnul Isus şi-a încheiat pilda astfel: „Du-te de fă şi tu la fel” (Luca 10:37). Sam Walton, fondatorul magazinelor Wal-Mart, i-a învăţat pe angajaţii săi „regula celor 10 paşi”. Ea spune aşa: „Mă angajez ca de fiecare dată când ajung la 3 metri distanţă de un client să-l privesc în ochi, să-l salut şi să-l întreb cu ce l-aş putea ajuta”. Drept consecinţă, magazine din lumea întreagă implementează, zi de zi, regula lui Sam, Majoritatea dintre noi recunoaştem importanţa luării iniţiativei. Îi recunoaştem valoarea în relaţii şi cu toate acestea nu o aplicăm. Aşteptăm ca celălalt să facă primul pas. În felul acesta, însă, se pot pierde oportunităţi. Pastorul Malcolm Bane a remarcat: „Dacă aştepţi până când poţi face totul pentru toţi, în loc să faci ceva pentru cineva, vei ajunge să nu faci nimic pentru nimeni”. Dacă te gândeşti în mod serios să-i ajuţi pe alţii şi doreşti să ai parte de binecuvântarea lui Dumnezeu, nu mai aştepta – începe! „Momentul perfect” apare rareori. Un vechi proverb irlandez spune: „înţeleptul face de îndată ceea ce nebunul face în ultimul rând”. Adesea pare jenant să iniţiezi o conversaţie. Când vrei să oferi o mână de ajutor te poţi aştepta să fii respins. Când vrei să fii darnic faţă de cineva poţi fi interpretat greşit. În astfel de clipe nu te vei simţi foarte bine sau în largul tău; trebuie să înveţi să depăşeşti acele sentimente de jenă şi de nesiguranţă. Pentru a-i ajuta pe oameni trebuie să faci un pas înainte şi să înfăptuieşti ceva ce alţii nu reuşesc să facă niciodată. Aşa că, ia iniţiativa chiar acum. Fă ceva minunat – aşa vei avea parte de roade.

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

30 decembrie

Text: Luca 9: 57-62

PRIORITATEA SUPREMĂ

Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu… și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. Matei 6:33

În timpul domniei reginei Elisabeta I, un negustor prosper a fost ales de Măria Sa să îndeplinească misiunea de ambasador. Anunțat de această onoare, el a cerut să fie scuzat, motivând că aceasta i-ar aduce prejudicii financiare și nu-i va mai permite să supravegheze activitatea industrială. La această scuză, regina i-a trimis următorul răspuns: „Tu caută ca afacerea mea să meargă bine în străinătate, iar eu voi căuta ca afacerea ta să meargă bine acasă”. Acest gentleman a acceptat numirea și a stat în străinătate mai mulți ani. când s-a întors, a găsit că regina, credincioasă cuvântului ei, s-a îngrijit de afacerea lui, peste așteptări.Ca și creștini, noi trebuie să ne silim să-I plăcem Domnului și să-L punem pe El pe primul loc în orice facem. Unii credincioși însă Ii dau timpul și talentele lor numai atunci când acestea nu se suprapun cu planurile lor și cu distracțiile lor personale. Ei sunt gata să-L facă pe Dumnezeu „un câștigător pe locul doi, la o diferență foarte mică”, dar ezită să-I dea atât Lui cât și serviciului Lui locul cel dintâi în viețile lor. Ca să fim ucenici credincioși ai lui Isus, este nevoie să-I acordăm Mântuitorului prioritatea supremă în toate lucrurile, încrezându-ne că El va purta întru totul de grijă nevoilor noastre.În Luca 9, citim despre doi bărbați care au consimțit să-L urmeze pe Isus, dar care au spus că în primul rând ei vor să-și rezolve problemele personale. Răspunsul Stăpânului arată clar că a fi ucenic implică o loialitate necondiționată față de El.Dumnezeu dă binecuvântările cele mai mari celor care îl pun pe Cristos înainte de toate lucrurile.Este El prioritatea supremă în viața ta?                              H.G.B. 

 

Doamne, Ți-am dat viața numai Ție,

Orice zi și orice oră este doar a Ta;

Fie după cum voiești, așa să fie;

                          Voia Ta este mai bună decât voia mea.              Warner

Cel care îi dă lui Dumnezeu cel de-al doilea loc nu-I dă nici unul.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Miercuri, 30 Decembrie 2015

Așa că fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuși lui Dumnezeu.Romani 14.12

Mai mult decât o schimbare de an?

A mai trecut un an, spun oamenii. Ce a trecut, a trecut! Așa râd mulți în noaptea de Revelion și încep anul fără să gândească mult la noul an. Ce este de fapt o schimbare de an? Poate o sărbătoare mare, dar după aceea se pleacă iarăși în același ritm mai departe. Cel mai bine este să uităm ce a trecut și să încercăm să obținem totul din ce vine, spun unii.A trecut pentru totdeauna timpul anului ce îl încheiem? Anul scurs rămâne timpul nostru. Tot ce am făcut în acest timp rămâne notat pe contul nostru. Sunt gândurile, cuvintele și faptele noastre; contul nostru cuprinde ce am făcut și ce am lăsat nefăcut și pentru aceasta fiecare trebuie să dea socoteală. Înaintea cui? Înaintea lui Dumnezeu, Creatorul și Susținătorul nostru. Odată totul va ieși la lumină. Ce seamănă omul, aceea va și secera.Cu privire la acest pământ, noi trăim într-un circuit continuu de primăvară, vară, toamnă și iarnă. Dar să privim la viața noastră în lumina veșniciei! Atunci, Biblia nu vorbește despre un circuit, ci despre o țintă. Cuvântul lui Dumnezeu arată o zi mare a recoltei. La trecerea de la un an vechi la unul nou ar trebui să fim conștienți că ne-am apropiat de această țintă cu o bucată bună de drum.

1412278_1074122422628993_4427594840678101635_o

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

31 Decembrie

NU VOI FI STRĂIN ÎN CER

Mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă.

Psalmul 73.24

Din zi în zi şi din an în an, credinţa mea se sprijineşte, cu o încredere tot mai profundă, pe înţelepciunea şi dragostea Dumnezeului meu şi ştiu că n-am crezut în zadar. Nici unul din bunele Lui cuvinte nu va cădea vreodată la pământ.Eu îmi pun mâna mea în mâna Mântuitorului Meu ca El să mă conducă. Nu ştiu ce drum să aleg, dar Domnul îmi va alege moştenirea. Am nevoie de sfat şi de călăuzire, căci lucrările pe care le am de îndeplinit sunt grele şi de ele depinde viitorul meu. Pentru aceasta eu privesc la Domnul după cum preotul din Vechiul Testament întreba pe Urim şi pe Tumim. Eu preţuiesc mai mult sfatul lui Dumnezeu care nu greşeşte, decât sfatul judecăţii mele sau părerea prietenilor mei. Doamne, Tu vei fi întotdeauna călăuza mea.Curând va veni sfârşitul; numai câţiva ani şi voi părăsi această lume ca să mă duc la Tatăl meu. Domnul va fi atunci la căpătâiul meu; El mă va primi la uşa cerurilor şi-mi va ura „bun venit” în locurile de slavă. Eu nu voi fi deloc un străin în cerul Său, ci Tatăl meu şi Dumnezeul meu va fi fericirea mea fără sfârşit.Slavă sa fie Aceluia care mă va conduce aici şi după aceea mă va primi la El.

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

Joi  31  Decembrie

Şi în ţinutul acela erau păstori, stând în câmp şi făcând

 de strajă, noaptea, la turma lor … Şi îngerul le‑a spus:

„Nu vă temeţi; pentru că, iată, vă aduc o veste bună, de mare bucurie, care va fi pentru tot poporul; pentru

 că astăzi, în cetatea lui David, vi S‑a născut un

Mântuitor, care este Hristos Domnul“.  Luca 2.8,10,11

Îngerul nu a vestit naşterea lui Hristos locuitorilor din Ierusalim, nici măcar mai‑marilor din Betleem. Primii care au primit această veste au fost păstorii care făceau de strajă la turma lor, în timpul nopţii. Mântuitorul venise pentru toţi aceia care aveau să‑şi pună încrederea în El, însă, adresându‑se păstorilor, îngerul le‑a subliniat faptul că Domnul Se născuse pentru ei. Fiecare dintre noi putem spune: «Pentru mine a venit El pe acest pământ».Îngerul a continuat: „Şi acesta vă este semnul: veţi găsi un Prunc înfăşat în scutece şi culcat în iesle“ (Luca 2.12). Ce semn ciudat pentru a‑L distinge pe Hristos Domnul de toţi pruncii din Betleem! Era culcat într‑o iesle! Saul, cel dintâi împărat al lui Israel, se distingea prin faptul că era mai înalt decât oricine din popor, însă semnul distinctiv al Domnului Isus a fost sărăcia extremă. În 2 Corinteni 8.9, Pavel scrie: „Deoarece cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Hristos, că El, bogat fiind, S‑a făcut sărac pentru voi, ca, prin sărăcia Lui, voi să fiţi îmbogăţiţi“. Iată cine era Cel culcat în ieslea din Betleem!Păstorii au plecat în grabă şi i‑au găsit pe Maria şi pe Iosif, şi Pruncul culcat în iesle. După ce L‑au găsit, au făcut cunoscut lucrurile pe care le auziseră cu privire la Prunc, apoi s‑au întors slăvindu‑L şi lăudându‑L pe Dumnezeu pentru tot ceea ce auziseră şi văzuseră. Cel care venise pentru a fi Mântuitorul nostru le captase privirile şi le câştigase inimile.„Mulţumire fie adusă lui Dumnezeu pentru darul Său de nespus!“ (2 Corinteni 9.15).                                                                   G. André

IZVOARE IN DEŞERT

31 Decembrie

Până aici Domnul ne-a ajutat.(1 Samuel 7:12)

Cuvintele „până aici“ sunt ca o mână care arată în direcţia trecutului. „Trecuse destulă vreme … Trecuseră douăzeci de ani“ (v.2), dar chiar dacă ar fi trecut şaptezeci de ani, „până aici Domnul ne-a ajutat“! Fie în sărăcie, bogăţie, boală sau sănătate, fie acasă sau în ţări străine, fie pe uscat, pe mare sau în aer, şi fie în onoare, dezonoare, greutăţi, bucurie, încercări, biruinţe, rugăciuni sau ispite – „până aici Domnul ne-a ajutat“!Ne place întotdeauna să privim la un drum lung străjuit de copaci frumoşi. Copacii sunt o privelişte plăcută şi par să formeze un templu din plante, cu stâlpi puternici din lemn şi arcade de frunze. În acelaşi fel în care priveşti la un drum frumos ca acesta, de ce nu priveşti înapoi la drumul anilor vieţii tale? Uită-te la ramurile mari şi verzi ale îndurării lui Dumnezeu de deasupra capului şi la stâlpii puternici ai bunătăţii şi ai credincioşiei Lui care ţi-au adus multă bucurie. Vezi păsări cântând pe ramuri? Dacă te uiţi mai de aproape, cu siguranţă vei vedea multe, pentru că ele cântă despre îndurarea lui Dumnezeu primită „până aici“.Aceste cuvinte arată şi spre înainte. Cel care ajunge într-un anumit punct şi scrie cuvintele „până aici“ realizează că n-a ajuns încă la capătul drumului şi că mai are de parcurs o distanţă. Mai sunt încă încercări, bucurii, ispite, bătălii, înfrângeri, biruinţe, rugăciuni, răspunsuri, trudă şi putere care urmează să vină. Acestea sunt apoi urmate de boală, bătrâneţe şi moarte.Deci, se termină viaţa după moarte? Nu! Trebuie să mai vină acestea: învierea în asemănarea Domnului Isus; tronuri, harfe, şi cântarea psalmilor; a fi „îmbrăcat … în haine albe“ (Apocalipsa 3:5), a vedea faţa Domnului Isus şi a fi în părtăşie cu sfinţii; şi a experimenta gloria lui Dumnezeu, plinătatea eternităţii şi bucuria infinită. Aşa că, dragul meu credincios, „fii tare, îmbărbătează-ţi inima“ (Psalmul 27:14), şi cu mulţumire şi încredere înalţă-ţi glasul în laudă, pentru că:

Domnul care „până aici“ te-a ajutat

Te va ajuta tot restul călătoriei tale.

Când cuvintele „până aici“ sunt citite în lumina cerului, ce perspective glorioase şi miraculoase descoperă ele privirilor noastre pline de recunoştinţă! Charles H. Spurgeon                                        

Păstorii din Alpi au un obicei frumos la sfârşitul zilei; ei îşi cântă unul altuia un rămas bun de seară. Aerul este atât de curat încât cântările se pot auzi la distanţe foarte mari. Când soarele începe să apună, ei îşi adună turmele şi încep să le conducă pe cărări de munte în timp ce ei cântă: „«Până aici Domnul ne-a ajutat». Să lăudăm Numele Său!“În final, după obiceiul lor frumos, ei îşi cântă unul altuia un rămas bun amabil şi prietenos: „Noapte bună! Noapte bună!“ Cuvintele încep apoi să răsune în ecou de pe o coastă a muntelui pe alta, repercutându-se plăcut şi uşor până când sunetele se pierd în depărtare.Hai să ne chemăm şi noi unul pe altul prin întuneric până când noaptea devine însufleţită de sunetul multor glasuri, încurajându-i pe călătorii obosiţi ai lui Dumnezeu. Şi fie ca ecourile să se transforme într-o furtună de aleluia care va izbucni în valuri tunătoare în jurul tronului Său de safir. Atunci, la ivirea zorilor, ne vom trezi pe ţărmul „mării de sticlă“ (Apocalipsa 4:6), strigând împreună cu oştile răscumpărate ale cerului: „A Celui ce şade pe scaunul de domnie şi a Mielului să fie lauda, cinstea, slava şi stăpânirea în vecii vecilor!“ (Apoc. 5:13).

Cu acest cântec al meu prin veacurile fără sfârşit,

Isus m-a condus tot drumul.

ŞI AU ZIS A DOUA OARĂ: „ALELUIA!“

Apocalipsa 19:3

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald Chambers

31 DECEMBRIE

Trecutul

Dumnezeul lui Israel va fi ariergarda voastră.

Isaia 52:12. KJV

Siguranţă cu privire la trecut. „Dumnezeu aduce iarăşi înapoi ce a trecut” (Eclesiastul 3:15). La sfârşitul anului ne îndreptăm plini de dorinţă spre tot ce a pregătit Dumnezeu pentru noi în viitor, totuşi, întristarea îşi poate ivi capul la amintirea zilelor ce au trecut. Bucuria prezentă a harului lui Dumnezeu poate fi umbrită de amintirea păca­telor şi a greşelilor de ieri. Dar Dumnezeu este şi Dumnezeul zilelor noastre trecute şi El îngăduie amintirea lor cu scopul de a transforma trecutul într-un mijloc de creştere spirituală din viitor. Dumnezeu ne aminteşte trecutul pentru a ne scăpa de o siguranţă falsă în prezent.

Siguranţă cu privire la viitor. „Căci Domnul va merge înaintea voastră!” Aceasta este o revelaţie a harului: Dumnezeu va sta de pază acolo unde noi am căzut. El va veghea să nu fim prinşi din nou în aceleaşi greşeli, aşa cum am face, cu siguranţă, dacă nu ar fi El ariergarda noastră. Mâna lui Dumnezeu se întinde spre trecutul nostru şi ne curăţă conştiinţa.

Siguranţa cu privire la prezent. ..Nu ieşiţi cu grabă.” Acum, când ne îndreptăm spre un an nou, să nu o facem cu graba bucuriei impe­tuoase şi pline de uitare, nici în fuga unei nechibzuinţe impulsive, ci cu puterea răbdătoare a cunoaşteri faptului că Dumnezeul lui Israel va merge înaintea noastră. Zilele de ieri ne aduc în faţă lucruri ireparabile; este adevărat că am pierdut ocazii care nu se vor mai întoarce niciodată, dar Dumnezeu poate transforma această întristare distructivă într-o atenţie constructivă pentru viitor. Lasă trecutul să adoarmă, dar lasă-l să doarmă la pieptul lui Cristos.Lasă trecutul ireparabil în mâinile Lui şi păşeşte în viitorul irezisti­bil împreună cu El!

VERSETUL ZILEI

Drept răspuns, Isus i-a zis: “Este scris: ,Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.”
Matei 4:4

Un gand…

Credinta face totul posibil, dragostea face totul usor”

MANA DE DIMINEAŢĂ

DECEMBRIE  31

“Doamne, ce vrei să fac?” “Scoală-te”, i-a zis Domnul, “intră în cetate şi ţi se va spune ce trebuie să faci.”

FAPTE 9:6

 Cuvintele acestei întrebări arată sinceritatea perfectă a unui om integru, atitudinea cea mai dreaptă şi singura de altfel, pe care trebuie s-o aibă orice om care s-a întâlnit cu Domnul Isus, nu neapărat pe un drum al Damascului, ci în orice fel. Domnul în îndurarea Lui, a binevoit să ne iasă înainte ca să ne oprească de pe un drum fatal şi să ne aşeze pe drumul care duce la fericire şi viaţă veşnică. Saul, mai târziu apostolul Pavel, trăia o viaţă religioasă după cea mai îngustă partidă a religiei iudaice, fiind sincer, în felul lui, fără să-şi dea seama că, cu toată sinceritatea lui, era un ucigaş. Deci sinceritatea noastră, oricât de sinceră ar fi, nu este un criteriu că suntem în limitele voii lui Dumnezeu. Dar când Pavel s-a întâlnit cu Domnul Isus, a renunţat imediat la sinceritatea religioasă pe care o avea, şi din toată inima a întrebat: “Doamne, ce vrei să fac?”Dumnezeu ne-a ajutat să ajungem la ultima zi a anului acesta şi ne găsim acum gata să-l începem pe cel care vine. Poate că ar fi bine să ne facem un bilanţ al vieţii din anul care a trecut.. Un bilanţ este o reflectare retrospectivă a rezultatului unei activităţi pe o anumită perioadă de timp, şi oglindeşte ce beneficii şi ce pagube am avut. Să stăm puţin liniştiţi şi să ne întrebăm sincer: Ce a avut Domnul Isus din partea mea, anul acesta? Mai multă sfinţenie, mai multă ascultare, mai multă asemănare cu El? Şi apoi, ce pagube am avut? Mai puţină veghere? Mai multe înfrângeri? Mai multă lipsă de dragoste? Mai mult timp pierdut, uitând chemarea pe care o avem de a-I fi martori şi de a lucra pentru El? Dumnezeu ne-a lăsat aici ca să trăim pentru El. Dacă rezultatul bilanţului nostru este deficitar, noi am pierdut iar Domnul Isas nu a fost onorat cum ar fi trebuit.Să nu păşim în noul an târând după noi eul nostru cu toată trena de nepăsare, uşurătate, interese personale, indiferenţă faţă de cei din jur şi mai ales faţă de Acela care ne-a însoţit totuşi cu harul Său, cele 365 de zile care s-au scurs, ci să fim sinceri întrebându-L: “Doamne ce vrei să fac?” Apostolul Pavel nu numai că a dorit sincer să afle ce vrea Domnul Isus de la el, dar era ferm hotărât să şi facă ce-i va spune şi cere El. Să fim şi noi la fel, şi aceasta să fie şi deviza vieţii noastre cum a fost şi pentru Pavel. Ce mângâiere va fi avut apostolul, când a înţeles că Domnul l-a ales ca să fie un vas care să ducă Numele Lui înaintea neamurilor…! Ce privilegiu i s-a dat să poarte Numele Aceluia pe care L-a prigonit, dar care este “Domnul domnilor şi împăratul împăraţilor.”Şi nouă ni s-a dat această mare fovoare de a purta Numele Domnului Isus peste tot şi El vrea să-L purtăm cu toată cinstea şi demnitatea ca să-L auzim într-o zi:

“Ştiu că… n-ai tăgăduit Numele Meu.” Orice ne-ar aştepta în anul care vine, să nu uităm nici o clipă că suntem nişte vase care poartă Numele Domnului Isus.                                          .

Ce chemare înaltă avem! Purtători ai Numelui care este mai pe sus de orice nume.

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

31 DECEMBRIE

Doamne, în acest ţinut al tăcerii care mă urmăreşte din toate părţile, al marilor vânturi şi al soarelui violent şi ucigător, parcă sunt urmărit de Tine, şi care va fi rezultatul? Ţine-mă veghetor şi aşteptând în pragul Tău.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

31 Decembrie

“Dacă Îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze; şi unde sunt Eu va fi şi slujitorul Meu”. Ioan 12:26.

Iarăşi a trecut un an şi astfel cu toţii ne-am apropiat de veşnicie. Cei născuţi din Dumnezeu, stând ca făpturi noi înaintea Domnului prin ascultare şi credinţă, pot şti că s-au apropiat de slava veşnică, de locaşul bucuriei şi fericirii veşnice, de moştenirea nestricăcioasă, care le este pusă deoparte celor care sunt păziţi de puterea lui Dumnezeu spre mântuire prin credinţă. Acolo vor slăvi pe veci harul şi dragostea îndelung răbdătoare a lui Dumnezeu. Ei vor fi sădiţi acolo spre slava şi mărirea harului Său. Acolo nu va fi sfârşit şi început de an, nu va mai fi nevoie să ne punem întrebarea: oare ce ne aduce Anul Nou? Ce ni se va întâmpla? Cine va mai fi în viaţă la sfârşitul noului an? Căci după Apocalipsa capitolul 10, timp nu va mai fi. Acolo bucuria şi fericirea vor fi veşnice şi moştenirea noastră netrecătoare. Nu vom simţi nevoie de nimic pentrucă acolo toate vor fi desăvârşite. Acolo vom înţelege ce înseamnă veşnicia şi desăvârşirea, aşa cum este scris în 1 Cor.13. Acolo soarele nu va fi acoperit de nori şi nu va mai fi noapte pentrucă Isus, Mielul lui Dumnezeu, este Soarele. Acest Soare nu va orbi pe nimeni, pentrucă toţi aceia care vor ajunge acolo, vor fi asemănători Lui. “Dar ştim că atunci când se va arăta El, vom fi ca El, pentrucă Îl vom vedea aşa cum este”. Ferice de toţi cei care au această nădejde. Oricine are această nădejde în el, se curăţeşte, după cum El este curat. Binecuvântat, slăvit şi înălţat fie Numele Lui Preasfânt, în veci de veci. Amin.

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

31 DECEMBRIE

«Iarba se usucă, floarea cade; dar cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac.» ISAIA 40,8

Promisiunile lui Dumnezeu rămân valabile şi în noul an care vine. Chiar dacă viaţa ne aruncă încoace şi încolo, ne scutură şi ne loveşte cu duritate, chiar dacă timpul pare că se scurge ca nisipul printre degete, cuvântul Sfintei Scripturi rămâne în veac. Timp de secole Biblia a fost atacată, chiar şi negată! Puteri extraordinare şi minţi luminate au sucit Biblia pe toate părţile, dar ea a rămas aceeaşi. Cuvântul lui Dumnezeu îţi aparţine. Cuvântul trebuie să devină una cu viaţa, cu acţiunile, cu gândurile tale. Nu a fost Isus Cristos practic de nedespărţit de Cuvântul veşnic al lui Dumnezeu? Psalmistul David spune: «Strâng Cuvântul Tău în inima mea ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!» (Psalm 119,11). Biblia rămâne în veac. Cuvântul lui Dumnezeu este sigur, da, este mai puternic şi are un impact mai mare decât orice învăţătură umană şi teoriile ei distrugătoare. De aceea vă urez tuturor în pragul noului an binecuvântarea Domnului din Psalmul 33,4: «Căci Cuvântul Domnului este adevărat şi toate lucrările Lui se împlinesc cu credincioşie». Biblia ne rămâne chiar dacă toate celelate lucruri pier. Lucrul acesta este valabil pentru toţi cei care sunt angrenaţi în vreun fel în slujba Domnului. Biblia nu va pieri niciodată. Şi ţie, dragul meu, care poate eşti bolnav sau treci prin încercare, îţi doresc să strângi Cuvântul Lui în inima ta.

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineaţa şi Seara

31 DECEMBRIE

Dimineaţa

Secerişul a trecut, vara s-a isprăvit, şi noi

 tot  nu suntem mântuiţi. Ieremia 8:20

„Nu suntem mântuiţi!” Dragă cititorule, aceasta este şi plângerea ta? Ai fost avertizat de judecata viitoare, încurajat să-ţi scapi viaţa, dar, chiar în momentul acesta, nu eşti mântuit! Cunoşti calea mântuirii. Ai citit despre ea în Biblie, ai auzit de la amvon, şi ţi-a fost explicată de prieteni; dar ai neglijat-o, şi de aceea nu eşti mântuit. Nu vei avea nici o scuză atunci când Domnul va veni „să judece vii şi morţii” (2 Timotei 4:1). Duhul Sfânt ţi-a dăruit mai multe binecuvântări prin Cuvântul care a fost predicat în auzul tău. Timpurile de înviorare au venit din prezenţa divină, dar tu eşti tot fără Christos. Toate vremurile acestea de speranţă au venit şi s-au dus – vara şi secerişul au trecut – dar tu nu eşti încă mântuit. Anii au trecut unul după altul în veşnicie, şi ultimul tău an va veni curând. Tinereţea s-a dus, şi maturitatea se duce şi ea, iar tu nu eşti mântuit. Ingăduie-mi să te întreb: vei fi mântuit vreodată? Există vreo speranţă? Cele mai promiţătoare ocazii te-au lăsat tot nemântuit. Iţi vor îmbunătăţi oare alte ocazii condiţia? Mijloacele – cele mai bune mijloace, folosite permanent şi iubitor – nu au dat nici un rezultat. Ce se poate face în plus pentru tine? Nenorocirea şi bunăstarea te-au lăsat la fel de indiferent. Lacrimile şi rugăciunile şi predicile s-au irosit pe inima ta stearpă. Nu s-au irosit toate probabilităţile mântuirii tale? Nu este mai mult decât sigur că vei rămâne aşa cum eşti până când moartea va închide uşile speranţei? Te fereşti de această presupunere? Totuşi, este foarte rezonabilă. Cel care nu este spălat în apele de curăţire va fi necurat la sfârşit, după toate probabilităţile. Timpul hotărât nu a venit încă. De ce ar veni vreodată? Este logic să te temi că nu va sosi niciodată, şi că, asemeni lui Felix (vezi Fapte 24:24-25), nu vei găsi nici un timp potrivit să fii mântuit, până nu ajungi în iad! O, gândeşte-te la ce înseamnă iadul, şi la posibilitatea de a fi curând aruncat în el! Cititorule, presupune că vei muri nemântuit. Nici un cuvânt nu-ţi poate descrie pieirea. Scrie-ţi teribila stare în lacrimi şi sânge, vorbeşte despre ea cu vaiete şi scrâşniri de dinţi. Vei fi pedepsit cu distrugerea veşnică de către slava Domnului, şi din slava puterii Lui. Poate că vocea unui frate te va trezi din amorţeală. Fii înţelept. Fii înţelept la vreme, înainte de începerea unui alt an. Crede în Isus, care este în stare să mântuiască „în chip desăvârşit” (Evrei 7:25). Consacră aceste ultime ore ale anului meditaţiei solitare, şi, dacă te căieşti, este bine; dacă eşti condus la o credinţa umilă în Isus, este cel mai bine. Ai grijă ca anul acesta să nu treacă şi tu să rămâi cu acelaşi suflet neiertat. Nu lăsa ca strigătele de veselie de la miezul nopţii să răsune într-un suflet lipsit de bucurie! Crede acum şi trăieşte. „Scapă-ţi viaţa; să nu te uiţi înapoi, şi să nu te opreşti în vreun loc din Câmpie; scapă la munte, ca să nu pieri” (Genesa 19:17).

31DECEMBRIE

Seara

„În ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stat în picioare şi a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea”. Ioan 7:37

Răbdarea şi-a făcut „desăvârşit lucrarea” (Iacov 1:4) în Domnul Isus, până în ultima zi a praznicului. El a stăruit pe lângă iudei. Chiar şi în această ultimă zi a anului, El stăruie pe lângă noi şi aşteaptă să fie bun cu noi. Cât de admirabilă este îndelunga răbdare a Mântuitorului, care ne aşteaptă an după an, fără să ne ia în seamă provocările, răzvrătirile şi rezistenţa în faţa Duhului Său Sfânt. Mare minune că mai suntem încă pe tărâmul îndurării Lui!Mila se exprimă foarte clar, fiindcă Isus „a strigat”, ceea ce nu implică numai volumul vocii, ci şi insistenţa tonului. El ne imploră să ne împăcăm. „ Vă rugăm fierbinte, în Numele Lui Christos, împăcaţi-vă cu Dumnezeu”. (2 Corinteni 5:20), spune apostolul Pavel. Ce sinceri şi înduioşători sunt aceşti termeni! Cât de adâncă trebuie să fie dragostea care Îl face pe Domnul să-i plângă pe păcătoşi, aşa cum o mamă îşi strânge copiii la pieptul ei! Cu siguranţă că o asemenea chemare nu ne poate lăsa cu inimile împietrite. S-au făcut destule provizii; s-a prevăzut orice nevoie a omului, şi orice ar trebui să-i potolească setea sufletului. Ispăşirea aduce pace conştiinţei; Evanghelia aduce cele mai bogate învăţături; Persoana Lui Isus este cel mai nobil obiect al afecţiunii din inimă; adevărul care este în Isus aprovizionează toate nevoile omului. Setea este teribilă, dar Isus o poate potoli. Deşi sufletul a fost flămând multă vreme, Isus îl poate sătura. Proclamaţia s-a făcut la toate colţurile, pentru ca orice însetat să fie binevenit. Nu se face nici o distincţie, în afară de sete. Dacă este setea de zgârcenie, ambiţie, plăcere, cunoaştere sau odihnă, cel care suferă este invitat. Setea poate fi rea prin ea însăşi, şi fără nici o urmă de har, ci însemnată de poftele adânci ale păcatului; nu este nici o urmă de bunătate în persoana care primeşte invitaţia. Dar Domnul Isus îi invită pe toţi, fără deosebire. Individualitatea este declarată foarte clar. Păcătosul trebuie să vină la Isus, nu pentru fapte, porunci sau învăţături, ci pentru un Răscumpărător personal, care ne poartă păcatele în trupul Său, pe lemn. Mântuitorul sângerând, murind şi înviind este singura stea de speranţă pentru păcătos. O, dacă ar veni să bea acum, înainte să apună soarele ultimei zile din an! Nu este nevoie de aşteptare sau de pregătire. Să bei este o activitate care nu cere o pregătire preliminară. Poate să bea şi nebunul, şi hoţul, şi prostituata; mărimea păcatelor nu este o barieră pentru invitaţia de a crede în Isus. Nu vrem cupe de aur, nici potire de diamant, în care să oferim apă celui însetat; gura celui sărac este binevenită să se oprească şi să bea din izvor. Buzele rănite, leproase şi murdare pot atinge izvorul iubirii divine; nu îl vor întina, ci vor fi ei înşişi purificaţi. Isus este fântâna speranţei. Dragă cititorule, ascultă vocea iubitoare a Mântuitorului, care strigă fiecăruia dintre noi: „dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea”.

DESPRE AUTOR

Charles Haddon Spurgeon s-a născut pe 19 iunie 1834 la Kelveton, Essex, în Anglia, primul născut din opt copii supravieţuitori. Părinţii săi erau creştini sinceri, şi tatăl său era preot. Spurgeon s-a convertit în 1850, la vârsta de cincisprezece ani. El a început să-i ajute pe cei săraci şi să împartă tractate, aşa că era cunoscut sub numele de „Băiatul Predicator”. Următorii şase ani au fost plini de evenimente. El a ţinut prima predică la vârsta de şaisprezece ani. La vârsta de optsprezece ani, a devenit pastorul Bisericii Baptiste Waterbeach, predicând într-un hambar. Spurgeon a predicat de peste şase sute de ori înainte de a împlini douăzeci de ani. In 1854 era bine cunoscut, şi i s-a cerut să devină pastorul Bisericii New Street Park din Londra. În 1856, Spurgeon s-a căsătorit cu Susannah Thompson; au avut doi fii gemeni, care au intrat în lucrare mai târziu.Predicile convingătoare şi pline de viaţă ale lui Spurgeon atrag mulţimi de oameni, şi mulţi se întorc la Christos. In curând, mulţimile au crescut atât de mult încât au ajuns să blocheze străduţele de lângă biserică. Serviciile divine au trebuit să fie ţinute în spaţii mai largi, şi Spurgeon predica adesea unei congregaţii mai mari de zece mii de oameni. Templul Metropolitan a fost construit în 1861 ca să adăpostească marele număr de oameni. Spurgeon a publicat peste trei mii cinci sute de predici, care erau atât de populare încât s-au vândut cu grămada. La un moment dat, s-au vândut douăzeci şi cinci de mii de copii ale predicilor lui într-o săptămână. O ediţie din 1870 a magazinului englez Vanity Fair l-a numit „un predicator original şi puternic… onest, hotărât, sincer, plin de viaţă, interesant”. Primul ministru al Angliei, membrii familiei regale şi Florence Nightingale, printre alţii, au venit să-l audă predicând. Spurgeon a predicat la un număr estimativ de zece milioane de oameni pe parcursul întregii vieţi. Nu este surprinzător că a fost numit „Prinţul Predicatorilor”. Alături de predicile sale puternice, Spurgeon a fondat şi a sprijinit multe organizaţii caritabile, inclusiv instituţii educaţionale. Colegiul său pentru pastori, care mai există şi astăzi, a învăţat aproape nouă sute de studenţi pe timpul lui Spurgeon. A fondat şi faimosul Orfelinat Stockwell. Charles Spurgeon a murit în 1892, şi moartea sa a fost jelită de mulţi. Un portret al Lui Christos, dar un sfânt sărac este acelaşi tablou atârnat în aceeaşi ramă care înconjura imaginea învăţătorului.

CALENDAR BIBLIC

DOMNUL ESTE APROAPE

31 DECEMBRIE

Binecuvântat să fie DUMNEZEU, Tatăl DOMNULUI nostru ISUS HRISTOS, Părintele îndurărilor și DUMNEZEUL oricărei mângâieri. 2. Corint. 1,3.

De aceea veniți să trecem plini de laudă și mulțumire prin arcul de triumf al vechiului an pentru a intra prin el în noul an și de a ne așeza piciorul neclintit pe pata de pământ necunoscută ce ne stă în față! Să nu fie îndreptate inima și gândurile noastre spre timpurile fără liniște și nici spre lumea aceasta, care zace în cel rău, ci să ridicăm ochii noștri spre Dumnezeu, care e nădejdea noastră. Acela care e Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Isus, este totodată și Dumnezeul și Tatăl nostru, pe care-L iubim din inimă. Isus ne spune despre: „Tatăl Meu și Tatăl vostru, Dumnezeul Meu și Dumnezeul vostru.” (loan 20.17). Așa dar noi suntem prin Ei, copii prea iubiți ai Lui Dumnezeu și nu numai moștenitori ai slavei veșnice în casa cerească a Tatălui, ci aici pe pământ suntem obiecte prețioase ale mângâierii și milosteniei. “Când El ne trimite o durere, o face din dragoste pentru binele nostru. Cine are ochi să vadă poate vedea purtarea de grijă a Dumnezeului nostru Tată care ne-a purtat pe brațe. In câte necazuri nu a fost milostenia Lui Dumnezeu aproape. Nu uita! „Binecuvântează suflete pe Domnul și nu uita nici una din binefacerile Lui. “Noi toți trebuie să spunem că mila și harul Lui e zi de zi cu noi și El se poartă cu noi cum se poartă un tată cu fiul său (Deut. 1.31) și cum mângâie pe cineva mama sa. (Is. 66.13). „EL ne-a izbăvit și ne izbăvește dintr-o astfel de moarte, și avem NĂDEJDE că ne va mai izbăvi încă.” (2 Cor. 1.10).„Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovnicești în locurile cerești, ÎN Hristos.”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul II

31 Decembrie

Estera 9.23-32; 10.1-3

Astfel, an de an, marea eliberare a poporului va trebui comemorată prin această sărbătoare, Purim.Cu sentimente atât de amestecate, vai, creştinătatea celebrează în fiecare an naşterea şi moartea Mântui­torului. Desigur, ne-am bucura dacă mulţi ar fi antrenaţi în felul acesta să gândească la aceste evenimente minu­nate măcar o dată sau de două ori pe an. Şi pentru noi, sfârşitul fiecărui an oferă ocazia de a-L binecuvânta în plus pe Dumnezeu pentru toată bunătatea pe care ne-o arată neîncetat. Dar am putea nu o dată pe an, ci în fiecare zi întâi a săptămânii şi, mai mult, în fiecare zi din viaţă să ne reamintim de glorioasa răscumpărare, de gloriosul nostru Răscumpărător. Domnul Isus apare încă o dată în cap. 10  în trăsăturile lui Mardoheu, „mare … iubit de mulţimea fraţilor săi, căutând binele … vorbind de pace …” (v. 3). Şi, în toate acestea, îl contemplăm pe Isus care, luând chipul unui Slujitor, a lucrat cu înţelepciune şi, în consecinţă, a trebuit să fie înălţat şi ridicat şi aşezat foarte sus (Isaia 52.13; Psalmul 45.6-8; Filipeni 2.9-11). Dar El este la fel de demn să ocupe şi cel dintâi loc în gândurile şi în afec­ţiunile noastre (Coloseni 1: sf. v. 18). Fie ca să-I oferim fiecare dintre noi acest loc încă de pe acum!

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

31 decembrie

Text: 2Timotei 4:1-8

NICI UN REGRET

Oricine pune mina pe plug și se uită înapoi nu este destoinic pentru împărăția lui Dumnezeu.  Luca 9:62

În 1904, William Borden, moștenitor al proprietății Borden Dairy, a absolvit un liceu din Chicago. Părinții i-au făcut cadou o călătorie în jurul lumii. Călătorind prin Asia, Orientul Mijlociu și, Europa și văzând atâția necăjiți, Borden a simțit o povară pe inimă. Scriind acasă a spus: „Mă voi pregăti și îmi voi consacra viața pentru câmpul de misiune”.Când a luat această hotărâre, a scris la finele Bibliei sale două cuvinte: Fără rezerve. După ce a refuzat niște posturi foarte bine plătite, după ce a absolvit Universitatea Yale, el a mai înscris încă două cuvinte în Biblia lui: Fără retractări.Completându-și studiile la Seminarul Princeton, Borden a plecat în China ca misionar, dar s-a oprit în Egipt pentru a face niște pregătiri. Acolo, a contractat o meningită cerebrală și a murit în mai puțin de o lună. Și-a irosit viața, spui tu! Nu însă în ochii lui Dumnezeu. în Biblia lui, dedesubtul cuvintelor Fără rezerve și Fără retractări, el a scris cuvintele: Fără regrete.Cuvintele lui Isus care ne spun să nu privim înapoi sunt valabile pentru orice vârstă, indiferent ce fel de lucru prestăm. Întreabă-te: Pentru ce trăiesc? Care este pasiunea care ocupă cel dintâi loc în inima mea? Doresc eu ca restul vieții mele să mă încadrez în planul lui Dumnezeu și să spun lumii pierdute de dragostea Lui?Intrând în acest an nou, haideți să luăm hotărârea de a-L asculta pe Cristos, fără rezerve, fără retractări. Apoi, indiferent dacă vom avea suferințe sau succese, vom fi și noi în stare să spunem, atunci când ne va chema Dumnezeu acasă: „Fără regrete”.                                                                        D.J.D.

Trăiește-ți viața înaintea Domnului,

Nu contează ce fac alții! Tu, într-una

Fă ce faci, ca pentru slava Lui,

Cântarul Său e drept întotdeauna.                                                      Rae

Nu contează cât de mult trăiești, ci cât de bine trăiești.

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-DECEMBRIE 2015

31 DECEMBRIE. DUMNEZEU ŢI-A PREGĂTIT CEVA MAI BUN

„El… nu lipseşte de nici un bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană” (Psalmul 84:11)

Când Dumnezeu ştie că ceva este util pentru tine, El spune „da”, iar când nu-ţi foloseşte, El spune „nu”. De ce ţi-ar spune Dumnezeu „nu”? Poate momentul este greşit sau s-a gândit la ceva mai bun. Mulţumirea vine atunci când îţi dai seama ce s-ar fi putut întâmpla dar nu s-a întâmplat fiindcă a intervenit Dumnezeu. Nu mai încerca să te eliberezi din strânsoarea plină de dragoste a Celui ce te ţine în braţe pentru a te ocroti. Biblia spune: „Domnul să-ţi fie desfătarea, şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima. .. Încrede-te în El, şi El va lucra …Taci înaintea Domnului, şi nădăjduieşte în El” (Psalmul 37:4-7). Privind în urmă la viaţa ei, soţia lui Billy Graham, Ruth, a spus: „Dacă Domnul ar fi spus „da” la toate cererile din rugăciunile mele, m-aş fi căsătorit cu persoana nepotrivită – de mai multe ori”. Ceea ce-ţi produce atâta supărare acum, te poate face mai târziu să-i mulţumeşti lui Dumnezeu. Cu cât devii mai matur spiritual, cu atât mai mult începi să vezi cât de înţelept este Tatăl tău cel ceresc şi cu atât înveţi mai mult să te încrezi în El. „Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic” (Psalmul 23:1). Ce imagine: Dumnezeu te conduce, te hrăneşte, te ocroteşte, veghează asupra ta. La fel ca un salvamar care încearcă să te salveze de la înec, Dumnezeu îţi va întrerupe uneori cursul vieţii, te lasă să te faci de râs în faţa prietenilor şi poate chiar va îngădui să-ţi rupi o coastă sau două. Iar acest lucru se întâmplă deoarece El te iubeşte prea mult, pentru a te lăsa să te afunzi în ceea ce tu ai crezut că e bine pentru tine. Cel mai important lucru este acesta: Dumnezeu a pregătit ceva mai bun pentru tine!

SĂMÂNŢA BUNĂ

Joi, 31 Decembrie 2015

Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu …Ioan 3.16

Mai mult decât o schimbare de an?

Nu este de mirare când pentru unii oameni la schimbarea anilor teama ascunsă de această zi le devine de nesuportat. Oare Își va aminti Dumnezeu într-adevăr tot ceea ce noi de mult am uitat? Da, El ne ia în serios, mult mai în serios decât ne luăm noi când suntem de părere că totul nu ar fi așa de rău.Dar există – mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu! – o cale pentru a întâmpina această zi a judecății fără bătaie de cap. Pentru că Dumnezeu știe că noi oamenii suntem foarte răi, El a făcut ceva pentru noi:El L-a dat pe unicul Său Fiu, Isus Hristos. El S-a născut în Betleem. Apoi L-a dat la crucea de pe Golgota, unde El a fost pedepsit de Dumnezeu pentru ceea ce eram noi datori lui Dumnezeu și unde a murit pentru noi.De noi oamenii depinde să recunoaștem cu sinceritate înaintea lui Dumnezeu păcatele noastre și să acceptăm prin credință oferta Lui de mântuire și pe Mântuitorul. Din acea clipă când cineva a făcut acest pas al credinței, nu va mai trebui să se teamă de ziua judecății. El stă de acum de partea lui Dumnezeu. El este copilul Său și nu mai merge la judecată, pentru că Domnul Isus a făcut totul pentru el.

Dumnezeu este pentru noi. „El, care n-a cruțat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?“

Ce veste bună la cumpăna dintre ani și în anul nou!

12274698_791643597613515_2615708691634898729_n

 

 535200_502375873273619_3707795290938942681_n

 

 

943893_912775812105325_7422094836786345035_n

dop_bannerLoaded with Blessing

December 31, 2015

“Blessed be the LORD, who daily loadeth us with benefits, even the God of our salvation. Selah.” (Psalm 68:19)

As we come to this year’s end, it is salutary for the believer to think back over the days of the year and to meditate upon his blessings. He may, indeed, have experienced defeats and losses, disappointments and injuries in great number. If he is honest with himself, however, the Christian will always have to acknowledge that his blessings far outweigh his burdens. God “loadeth us with benefits,” and is even working in and through all the trials and hurtful things together for our good (Romans 8:28).

In our text verse, the words “with benefits” have been supplied by the translators. Some might, therefore, conclude that the verse could mean that God is daily loading us with burdens, instead of benefits. The context, however, assures us that the emphasis is really on His blessings. For that matter, even a burden can become a blessing, if we take it as a gift from God for our spiritual benefit.

Therefore: “Bless the LORD, O my soul, and forget not all his benefits” (Psalm 103:2). “In every thing give thanks: for this is the will of God in Christ Jesus concerning you” (1 Thessalonians 5:18). “Rejoice in the Lord always: and again I say, Rejoice” (Philippians 4:4).

He has given us “life, and breath, and all things” (Acts 17:25). Far more importantly, He is “the God of our salvation.” Whatever else we have, or don’t have, in this life, we have the great gift of eternal life, through faith in Christ and His finished work of redemption. We have it every day of the year and are daily ready to meet the Lord, whenever He calls. Each day we have the indwelling presence of His Spirit, the illuminating guidance of His Word, the daily provision of all real needs, and the assurance of His love. He has surely loaded us with benefits! HMM

 http://www.icr.org/article/904610258703_1086316284765725_283153485084323433_o

 

1937209_1050078198378079_6199274644889908707_nHappy Noel and God bless you, to all my family, friends and the rest of everyone Maranatha!
1934048_1161223263907597_1094584157591018426_n
THE REASON for Christ Jesus’ birth was finished on a cruel bloody cross, where the Son of God, paid, in full, the ransom for mine and your sins and died, was buried—and three days later, He arose for our justification; to ALL who’ve believed the gospel of our RISEN Saviour and Lord Jesus! Thank You, Lord Jesus, for the greatest sacrifice of ALL and offering to sinners who are lost and without hope the free gift of eternal life. Thank You Lord Jesus!

“Therefore the Lord himself shall give you a sign; Behold, a virgin shall conceive, and bear a son, and shall call his name Immanuel.”
—Isaiah 7:14 KJB

“For unto us a child is born, unto us a son is given: and the government shall be upon his shoulder: and his name shall be called Wonderful, Counsellor, The mighty God, The everlasting Father, The Prince of Peace. 7 Of the increase of his government and peace there shall be no end, upon the throne of David, and upon his kingdom, to order it, and to establish it with judgment and with justice from henceforth even for ever. The zeal of the LORD of hosts will perform this.”
—Isaiah 9:6-7 KJB

“Now the birth of Jesus Christ was on this wise: When as his mother Mary was espoused to Joseph, before they came together, she was found with child of the Holy Ghost. 19 Then Joseph her husband, being a just man, and not willing to make her a publick example, was minded to put her away privily. 20 But while he thought on these things, behold, the angel of the Lord appeared unto him in a dream, saying, Joseph, thou son of David, fear not to take unto thee Mary thy wife: for that which is conceived in her is of the Holy Ghost. 21 And she shall bring forth a son, and thou shalt call his name JESUS: for he shall save his people from their sins. 22 Now all this was done, that it might be fulfilled which was spoken of the Lord by the prophet, saying, 23 Behold, a virgin shall be with child, and shall bring forth a son, and they shall call his name Emmanuel, which being interpreted is, God with us. 24 Then Joseph being raised from sleep did as the angel of the Lord had bidden him, and took unto him his wife: 25 And knew her not till she had brought forth her firstborn son: and he called his name JESUS.”
—Matthew 1:18-25 KJB

“And so it was, that, while they were there, the days were accomplished that she should be delivered. 7 And she brought forth her firstborn son, and wrapped him in swaddling clothes, and laid him in a manger; because there was no room for them in the inn. 8 And there were in the same country shepherds abiding in the field, keeping watch over their flock by night. 9 And, lo, the angel of the Lord came upon them, and the glory of the Lord shone round about them: and they were sore afraid. 10 And the angel said unto them, Fear not: for, behold, I bring you good tidings of great joy, which shall be to all people. 11 For unto you is born this day in the city of David a Saviour, which is Christ the Lord. 12 And this shall be a sign unto you; Ye shall find the babe wrapped in swaddling clothes, lying in a manger. 13 And suddenly there was with the angel a multitude of the heavenly host praising God, and saying, 14 Glory to God in the highest, and on earth peace, good will toward men.”
—Luke 2:6-14 KJB

“For when we were yet without strength, in due time Christ died for the ungodly. 7 For scarcely for a righteous man will one die: yet peradventure for a good man some would even dare to die. 8 But God commendeth his love toward us, in that, while we were yet sinners, Christ died for us. 9 Much more then, being now justified by his blood, we shall be saved from wrath through him. . 12 Wherefore, as by one man sin entered into the world, and death by sin; and so death passed upon all men, for that all have sinned: . 15 But not as the offence, so also is the free gift. For if through the offence of one many be dead, much more the grace of God, and the gift by grace, which is by one man, Jesus Christ, hath abounded unto many.”
—Romans 5:6-9, 12, 15 KJB

“For I delivered unto you first of all that which I also received, how that Christ died for our sins according to the scriptures; 4 And that he was buried, and that he rose again the third day according to the scriptures:
—1 Corinthians 15:3-4 KJB

“Then the soldiers, when they had crucified Jesus, took his garments, and made four parts, to every soldier a part; and also his coat: now the coat was without seam, woven from the top throughout. 29 Now there was set a vessel full of vinegar: and they filled a spunge with vinegar, and put it upon hyssop, and put it to his mouth. 30 When Jesus therefore had received the vinegar, he said, It is finished: and he bowed his head, and gave up the ghost.”
—John 19:23, 29-30 KJB

“In the end of the sabbath, as it began to dawn toward the first day of the week, came Mary Magdalene and the other Mary to see the sepulchre. 2 And, behold, there was a great earthquake: for the angel of the Lord descended from heaven, and came and rolled back the stone from the door, and sat upon it. . 5 And the angel answered and said unto the women, Fear not ye: for I know that ye seek Jesus, which was crucified. 6 He is not here: for he is risen, as he said. Come, see the place where the Lord lay. 7 And go quickly, and tell his disciples that he is risen from the dead; and, behold, he goeth before you into Galilee; there shall ye see him: lo, I have told you. 8 And they departed quickly from the sepulchre with fear and great joy; and did run to bring his disciples word. 9 And as they went to tell his disciples, behold, Jesus met them, saying, All hail. And they came and held him by the feet, and worshipped him. 10 Then said Jesus unto them, Be not afraid: go tell my brethren that they go into Galilee, and there shall they see me.”
—Matthew 28:1-2, 5-10 KJB

“For he hath made him to be sin for us, who knew no sin; that we might be made the righteousness of God in him.”
—2 Corinthians 5:21 KJB

“Who was delivered for our offences, and was raised again for our justification.”
—Romans 4:25 KJB

“Who is he that condemneth? It is Christ that died, yea rather, that is risen again, who is even at the right hand of God, who also maketh intercession for us.”
—Romans 8:34 KJB

“For I am not ashamed of the gospel of Christ: for it is the power of God unto salvation to every one that believeth; to the Jew first, and also to the Greek. 17 For therein is the righteousness of God revealed from faith to faith: as it is written, The just shall live by faith.”
—Romans 1:16-17 KJB

“For Christ is the end of the law for righteousness to every one that believeth. . 13 For whosoever shall call upon the name of the Lord shall be saved.”
—Romans 10:4, 13 KJB

“This is a faithful saying, and worthy of all acceptation, that Christ Jesus came into the world to save sinners; of whom I am chief. 16 Howbeit for this cause I obtained mercy, that in me first Jesus Christ might shew forth all longsuffering, for a pattern to them which should hereafter believe on him to life everlasting. 17 Now unto the King eternal, immortal, invisible, the only wise God, be honour and glory for ever and ever. Amen.”
—1 Timothy 1:15-17 KJB

“And you, being dead in your sins and the uncircumcision of your flesh, hath he quickened together with him, having forgiven you all trespasses; 14 Blotting out the handwriting of ordinances that was against us, which was contrary to us, and took it out of the way, nailing it to his cross; 15 And having spoiled principalities and powers, he made a shew of them openly, triumphing over them in it.”
—Colossians 2:13-15 KJB

“Whosoever believeth that Jesus is the Christ is born of God: and every one that loveth him that begat loveth him also that is begotten of him. 4 For whatsoever is born of God overcometh the world: and this is the victory that overcometh the world, even our faith. 5 Who is he that overcometh the world, but he that believeth that Jesus is the Son of God? . 11 And this is the record, that God hath given to us eternal life, and this life is in his Son. 12 He that hath the Son hath life; and he that hath not the Son of God hath not life. 13 These things have I written unto you that believe on the name of the Son of God; that ye may know that ye have eternal life, and that ye may believe on the name of the Son of God.”
—1 John 5:1, 4-5, 11-13 KJB12301545_1012484682145154_6548336963973394284_n

1456667_981290841925015_6616974324687844319_n

INTRUPARE FERICITA !!

3855774_6760b

INTRUPARE FERICITA !!!
Haide sa ne “intrupam” si noi in mici “prunci de Dumnezeu” de dragul Mantuitorului nostru minunat!”
,,S-aveti folos de Nasterea lui Christos ”
Numai inima ce-i iesle stie ce e un Craciun, numai unde este PRUNCUL bucuriile s-adun.
LAUDAT FIE ISUS !

12380326_10207526352370820_401421875_n

B a r z i l a i - e n - D a n (Un Barzilai izvorât din Dan)

(Editorial Ciresarii)

Îngerii s-au arătat păstorilor ca Dumnezeu să arate că harul este și pentru cei care n-au multă carte. În vremea aceea păstorii n-aveau voie să meargă undeva cu vreun mesaj pentru că erau considerați analfabeți.

Steaua s-a arătat unor magi. Nu se știe câți erau. Probabil mai mult de trei. Dumnezeu ne arată că har este și pentru învățați, bogați și înțelepți. Aceștia erau îndeajuns de deștepți ca să înțeleagă ce era cu steaua. N-aveau nevoie de îngeri.

Dumnezeu comunică în funcție de capacitățile noastre, dar bucuria ar trebui să fie unanimă. În fața lui Hristos suntem toți oameni care au nevoie de mântuire.

Vestea bună este că acum te poți închina direct lui Dumnezeu. Pentru asta ai nevoie doar de Isus Hristos. Magii au mers cu aur pentru că au văzut în El, Regele. Au adus smirnă un dar preoțesc și tămâie. Hristos avea să Se jertfească…

View original post 259 more words

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 140 other followers

%d bloggers like this: