Feeds:
Posts
Comments

Archive for September 28th, 2011

 UCENICIE / STUDENŢIE – Generalităţi.

Motto

Walter A. Henrichsen –

Disciples Are Made, Not Born

(Ucenicii se fac, nu se nasc):

Secretul uceniciei se găseşte în cuvintele:

“oameni de încredere” (2Timotei 2.2)

Cine intră în ucenicie / studenţie, în învăţarea meseriei / profesiei are de făcut două lucruri:

A1 – se angajază cu toată fiinţa în însuşirea învăţăturii;

Se presupune că nu are alt scop decât învăţătura. A fi ucenic / student din alte considerente – că e actual, că dă bine, că obţi o diplomă şi un titlu de pus în faţa numelui – nu ţinteşte unde trebuie. Vocaţia / chemarea este aceea care stârneşte starea de inconfort mental, arderea interioară care te face să conştientizezi că există un ţel de la Dumnezeu şi pentru tine şi care te conduce – pe parcurs şi întru final – spre a sluji pe o treaptă mult mai înaltă şi cu devotament pe Dătătorul vieţii.

2 – se străduie să fie / devină om de încredere, pe care să te poţi baza; om de bază.

Astfel încât Maestrul să-i poată încredinţa tot ce ştie, toate secretele / învăţămintele meseriei. Astfel încât învăţăcelul să ajungă la rândul lui învăţat, profesor (doctor, dacă se poate) propagator de ştiinţă de carte (teoria) şi de know-how (practica) către noi generaţii (procesul de multiplicare).

Astfel încât ‘Împărăţia’ (stăpân-irea, master-area) să se întindă. Căci porunca Domnului (Stăpânului, Master/Învăţător-ului) este: Duceţi-vă în toată lumea şi faceţi uceniciînvăţându-i

Învăţătura este necesară pentru …cunoaşterea înţelepciunii şi instrucţiei, înţelegerea cuvintelor minţii, căpătarea deprinderilor de bun simţ, de dreptate, de judecată şi de nepărtinire, ca să dea celor ne-încercaţi agerime de minte, tânărului cunoştinţă şi chibzuinţă – să asculte însă şi înţeleptul şi îşi va mări ştiinţa, şi cel priceput şi va căpăta iscusinţă… (Prov.1.2-5)

Toate în vederea desăvârşirii calităţii de “fiu al lui Dumnezeu” – viitor cadru de conducere în Împărăţia Cerurilor.

B. Cine face ucenicie, cine transmite meseria are de făcut de asemenea două lucruri:

1 – se angajază cu toată fiinţa în transmiterea învăţăturii (‘încredinţează’ – 2Timotei 2.2) printr-un mod de relaţionare personal: Tu dar, copilul meu... (2Timotei 2.1)- relaţie de tip tată-fiu;

2 – se expune cu toată viaţa sa, în toate privinţele, ca o carte deschisă, ucenicului (2Timotei 3.10,11): Tu însă ai urmărit de aproape:

învăţătura mea (cât de mult şi de bine ştiu, principiile care mă ghidează),

purtarea mea (felul de lucru, de comportament),

hotărârea mea (dedicarea, aplecarea, pasiunea de a face lucrurile bine),

credinţa mea (cum apuc lucrurile nevăzute, nădăjduite, ca şi cum le-aş avea deja),

îndelunga mea răbdare (viziunea pe termen lung, aşteptarea ca lucrurile să se ‘coacă’ la timpul lor, pacienţa până să văd lucrurile făptuite, până iau fiinţă),

dragostea mea (motivaţia altruismului, izvorul dorinţei de a ajuta pe alţii),

răbdarea mea (suportarea faptului de a fi neînţeles, aşteptarea până ce lucrurile se lămuresc),

prigonirile şi suferinţele care au venit peste mine (vicisitudinile, adversităţile, răutăţile şi neînţelegerile, rănile fizice şi sufleteşti)…

Astfel încât această expunere, această punere la vedere, să dea ucenicului îndrăzneala, cutezanţa şi expertiza de a duce mai departe lucrurile (daca Master-ul a putut, înseamnă că… se poate!), de a face la fel sau chiar mai mult (...veţi face lucruri mai mari decât M-aţi văzut pe Mine făcând). Şi, de ce nu, de a face ŞCOALĂ din aceasta…

Astfel încât relaţionarea personală, de inimă, să transmită ucenicului nu doar o învăţătură sau o doctrină uscată ci o modalitate de CONSTRUCŢIE DE PUNŢI între inimi (Mentorul ca un Pontifex = constructor de poduri), să transmită practic bucuria, să propage delectarea cu imensa, copleşitoarea lucrare – în dimensiunile ei spirituale şi materiale, de forţe şi de câmp – a Dumnezeului cel veşnic, Creatorul care ne-a îngăduit a-I spune Tată, pentru că a vrut să fie aşa, pentru că este aşa şi pentru că va fi pe vecie Iubitorul, Atotcuprinzătorul Tată al nostru şi al Domnului nostru Isus Christos, slăvit s-I fie Numele!

Motorul creştinismului a constat mereu în motivaţia înaltă a muncii şi a învăţării.

© 2010 Cristian DUMITRU

http://www.dumitrucornilescu.ro/docs/UCENICIE-introducere.pdf

Read Full Post »

Bine ai venit la versiunea în limba Română

http://www.GotQuestions.org !

http://www.gotquestions.org/Romana/index.html

Răspunsuri la întrebări din Biblie

    Pentru moment, nu putem primi întrebări în limba română. Dacă poţi scrie şi  citi în limba engleză, ne poţi trimite întrebările tale la

  http://www.gotquestions.org/Bible-Questions.html.

Căutarea GotQuestions.org Română

Mai jos sunt indicate paginile de internet disponibile momentan în limba Română.

Vestea Buna

Intrebari foarte importante

Cele mai frecvente intrebari

Întrebări despre Dumnezeu

Întrebări despre Iisus Hristos

Întrebări despre Duhul Sfânt

Întrebări despre Mântuire

Întrebări despre Biblie

Întrebări despre Biserică

Întrebări despre Sfârşitul Lumii

Întrebări despre Îngeri şi Demoni

Întrebări despre Omenire

Întrebări despre Teologie

Întrebări despre Viaţa Creştină

Întrebări despre Rugăciune

Întrebări despre Păcat

Întrebări despre Rai şi iad

Întrebări despre Căsătorie

Întrebări despre Relaţii

Întrebări despre Familie şi Creşterea Copiilor

Întrebări despre Creaţie

Întrebări despre Secte şi Religii

Întrebări despre Doctrine False

Întrebări despre Decizii în Viaţă

Întrebări pe Subiecte Specifice din Biblie

Întrebări pe Subiecte Diverse din Biblie

Fiindcă plata păcatului este moartea: dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnica în Iisus Hristos, Domnul nostru.
Romani 6:23
Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, care, dupa îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui Iisus Hristos din morţi, la o nădejde vie.
1Petru 1:3
Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.

Ioan 3:16

Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.

Efeseni 2:8-9

 Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Iisus ca Domn, şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi vei fi mântuit.

Romani 10:9

Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.

Romani 5:8

http://www.gotquestions.org/Romana/index.html

© Copyright 2002-2010 Got Questions Ministries
www.gotquestions.orgRăspunsuri la întrebări din Biblie

Read Full Post »

Cele trei principii ale unei treziri

Trezire spirituală, viaţă nouă, o umblare în lumină

Cuprins
Cuprins……………………………………………………………………………………………………………….2
1. Introducere……………………………………………………………………………………………………3
2. Mai urmează o trezire?………………………………………………………………………………..4
3. Referirea din Efeseni 5,14……………………………………………………………………………6
4. Principial, practic şi profetic………………………………………………………………………..7
5. Trezeşte-te tu care dormi!…………………………………………………………………………..9
7. Hristos te va lumina…………………………………………………………………………………….14

(Die drei Prinzipien einer Erweckung – traducere din limba germană Ion Petru – decembrie 2006)

1. Introducere

Această broşură încearcă să abordeze principiile biblice care stau la baza unei treziri, a unei revigorări. Aceasta fiind pusă în legătură cu Efeseni 5,14, unde găsim două cerinţe şi o promisiune:
a. Trezeşte-te, tu care dormi – aceasta este trezirea spirituală din ”somnul morţii”, a păcatului.
b. Scoală-te din morţi – acesta este începutul unei vieţi noi, a unei ”vieţi din moarte”.
c. Hristos te va lumina – aceasta este o umblare într–o viaţă nouă, o ”umblare în lumină”.
Aceste principii formează trei pietre biblice de încercare sau teste, ca să putem gândi, dacă noile mişcări sau slujbe sunt lucrarea Duhului Sfânt sau dacă sunt contrafaceri şi imitaţii.
2. Mai urmează o trezire?
Va mai urma o trezire? Scriptura ilustrează în general un tablou întunecat al ultimelor zile ce preced revenirea Domnului Isus Hristos. Pavel avertizează în epistolele lui deja despre ruină şi cădere, despre creştinismul de aparenţă, sau contrafăcut (Faptele Apostolilor 20,29–30; 2 Tesalonicieni 2,3–7; 1 Timotei 4,1; 2 Timotei 2, 16–3.9). Petru vorbeşte despre învăţători falşi şi batjocoritori în timpul din urmă (2 Petru 2 şi 3). Ioan îi defineşte ca ”anticrişti”, care tăgăduiesc atât pe Tatăl cât şi pe Fiul (1 Ioan 18,23; 4,1–3; 2 Ioan). Iuda accentuiază caracterul acestora ca oameni fără Dumnezeu (Iuda 4,16). Nu este de aşteptat o reabilitare complectă ci judecata care va fi exercitată la întoarcerea Domnului.
Scrisorile către cele două Adunări din Asia Mică arată de asemenea o desfăşurare negativă a evenimentelor (Apocalipsa 2 şi 3). Creştinii de nume termină prin a fi Babilonul cel mare (Apocalipsa 17 şi 18). De aceea nu ne putem aştepta la o trezire în masă sau mondială, în sensul unei reabilitări generale aşa cum era Adunarea la începutul creştinismului – cum o propovăduiesc predicatorii harismatici. Ar urma să alergăm şi noi la fel ca ei după semene şi minuni, să punem şi noi valoare pe ”descoperirile” făcute de oameni care se consideră ei înşişi ca o clasă de ”apostoli şi profeţi”? Cu siguranţă nu! Însă Duhul lui Dumnezeu nu este legat iar Cuvântul lui Dumnezeu de asemenea nu este legat (2 Timotei 2,9). Atâta timp cât Duhul Sfânt nu este luat de pe pământ, El este activ printre cei care se adună în Numele Domnului Isus Hristos. Duhul Sfânt este suveran, este Duhul care dă viaţă, care dăruieşte oamenilor morţi, viaţa nouă, care dă adunărilor adormite un nou zel. Dacă este deci vorba despre lucrarea Duhului, prin Acesta şi numai prin Acesta este oricând de aşteptat, şi posibilă o trezire. În orice caz ea este individuală şi locală fiind posbilă şi în adunările care se strâng în număr mare.
Trebuie însă să fim precauţi, în dependenţă de Cuvântul lui Dumnezeu şi să verificăm toate lucrurile pe care le vedem şi le auzim. Din păcate există mulţi falşi, contrafăcuţi, şi multe sunt lucrări ale oamenilor. De aceea trebuie să cercetăm Scripturile pentru a vedea în ce punct ne aflăm. Şi vom face lucrul acesta pornind de la versetul cunoscut din Efeseni 5,14, care ne furnizează trei pietre de încercare a conţinutului spiritual al unei treziri.

3. Referirea din Efeseni 5,14

Dacă privim cu atenţie la contextul în care apare acest verset se vede că Apostolul Pavel, vorbeşte aici despre umblarea practică. Găsim în prima parte a capitolului 5 din Efeseni, trei cuvinte esenţiale pentru practica vieţii noastre. Umblarea noastră este mai întâi o umblare în dragoste (versetul 2), însă apoi şi o umblare în lumină (versetul 8 prima parte) şi în acelaş timp o umblare în înţelepciune (versetul 15 prima parte).
În legătură cu tema noastră este aplicabil al doilea cuvânt şi anume „umblarea în lumină”. Ce tip de lumină este aceasta? Este lumina Domnului Hristos înviat, care ne luminează pe noi ca şi credincioşi şi prin care ca oameni, putem să umblăm ca şi copii ai luminii. Domnul Isus Hristos este, Soarele vieţii noastre, marea Lumină care ne guvernează şi ne domină (compară cu ce se spune în Geneza cap. 1,16). Domnul Isus a pus capăt somnului morţii „noastre”, a vieţii trăite în păcat şi noi trăim acum şi umblăm în Lumină ca şi oameni „treziţi”.
Această nouă umblare este într-o contradicţie totală cu umblarea noastră de dinainte, care era în întuneric, întunericul necredinţei şi al păcatului, cu alte cuvinte: În întuneric şi în moarte spirituală. Apostolul spune că acum nu mai avem de a face cu lucrările neroditoare ale întunericului pentru că Lumina scoate aceste lucrări la iveală şi descoperă totul.

4. Principial, practic şi profetic

Îndemnul din Efeseni 5,14 îl putem înţelege în sens principial, şi astfel este posibilă atât o explicaţie practică cât şi una profetică. Semnificaţia profetică a acestui sens, atât pentru Israel cât şi pentru Adunare se bazează pe ceeace spune profetul Isaia (în deosebi Isaia 27,19 şi 60,1) Greutatea cade aici însă pe semnificaţia practică pentru noi ca şi credincioşi – însă ea nu poate fi despărţită de celelalte două aplicaţii.
Înainte de a merge mai departe, să vedem încă ceva despre structura acestui verset. Îndemnul constă de fapt în trei părţi şi anume din două cerinţe şi dintr-o promisiune legată de acestea:
a. „Deşteaptă-te tu care dormi.”
b. „Scoală-te din morţi.”
c. „Hristos te va lumina.”
Dacă privim în text în sens principial, el este aplicabil pentru întoarcerea noastră la Dumnezeu şi naşterea noastră din nou. Noi trebuie să ne trezim ca şi păcătoşi din somnul morţii noastre spirituale. Avem nevoie de viaţă nouă ca să ne putem scula din starea noastră de moarte. Domnul Isus Hristos lucrează viaţa noastră nouă prin Cuvântul Său şi prin Duhul Său. Şi apoi este valabilă promisiunea că El devine centrul vieţii noastre, Soarele, în Lumina căruia putem să mergem mai departe.
Deşi această explicaţie este corectă, apostolului Pavel îi este la îndemână, înainte de toate, aplicaţia practică pentru viaţa noastră ca şi credincioşi, experienţa practică, sau trăirea practică şi adeverirea binecuvântărilor noastre (aşa cum este cazul în Efeseni cap 4 la 6). Pavel se adresează însă sfinţilor, credincioşi în Hristos Isus (Efeseni 1,1), aşadar, oamenilor întorşi la Dumnezeu. Ei trebuie să realizeze înnoirea vieţii principiale care a devenit partea lor, iar această realizare să fie şi practică.
Astfel ei se vor deosebi întradevăr de cei necredincioşi, care nu au această viaţă nouă şi sunt încă în păcatele şi fărădelegile lor (Efeseni 2,1).
Este foarte bine să ne gândim că şi noi ca şi creştini avem nevoie de o revigorare spirituală în viaţa noastră, o trezire din somn. Pe scurt: O trezire. Noi putem cădea în tot felul de moduri „în somn”: Prin uscăciune şi pustiu în vieţile noastre spirituale. În viaţa noastră spirituală, putem ajunge, prin lipsa de hrană spirituală, prin lâncezeală, prin gândiri şi acţiuni lumeşti, într-o stare în care exteriorul să arate puţină diferenţă între un credincios adormit şi un creştin de nume care la drept vorbind este mort. Este adevărat: „Domnul cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui”, însă aceasta este numai o parte a monezii. Dacă suntem adormiţi spiritual, viaţa noastră nu este spre onoarea Domnului. Noi nu putem da într-o astfel de stare mărturie despre El, şi deci nu îi suntem utili.
Care este atunci drumul spre reabilitare? Cum se realizează o trezire reală? După Efeseni 5,14, lucrul acesta are loc în trei paşi:
a. Printr-o trezire spirituală prin Cuvânt,
b. Printr-o umblare ca şi credincioşi făcuţi vii,
c. Printr-o viaţă în lumină a Domnului înviat.

5. Trezeşte-te tu care dormi!

Noi trebuie să ne trezim din „somnul nostru” pentru a adeveri că acest îndemn este valabil în exclusivitate pentru credincioşi adevăraţi. În acest sens avem ca argument versetele comparabile din Romani şi 1 Tesalonicieni. Nu este timpul acum pentru noi ca şi credincioşi, aşa scrie Pavel, să dormim (Romani 13,11), pentru că noi suntem copii ai Luminii, fii ai zilei, nu suntem din noapte, nici din întuneric (sau nu suntem ai nopţii nici a întunericului) de aceea să nu dormim ca ceilalţi (“morţi” spiritual care nu au viaţa din Dumnezeu), ci să ne trezim şi să fim treji (1 Tesalonicieni 5,4).
Este un îndemn care ţi se adresează şi mi se adresează personal: Trezeşte-te! Trezirea este deci o chestiune personală. Chiar dacă este în legătură cu mulţi oameni. Cele zece fecioare din Matei 25, trebuiau să fie toate treze. Un alt exemplu care corespunde probabil mai mult posibilităţii noastre de imaginaţie: Oasele morţilor din Ezechel 37, oase care s-au unit împreună aşa cum aparţineau unul altuia, astfel ca să devină persoană individuală. O astfel de înviere personală se realizează prin acţiunea Cuvântului lui Dumnezeu, aşa cum şi oasele uscate ale morţilor nu s-au aşezat la loc printr-o acţiune omenească, ci prin faptul că la ele a venit Cuvântul DOMNULUI.
Este glasul lui Dumnezeu, care vine la noi şi care apoi acţionează prin Duhul Sfânt. Aş dori să redau şi traducerea corectă a cuvintelor: „De aceea spune El”. Dumnezeu însuşi trebuie să strige pentru a ne trezi din somnul nostru. Numai o voce ne
trezeşte la viaţă. El reabilitează părtăşia pe care noi nu puteam să o savurăm în timpul „somnului” nostru.
Acesta este aşadar prima caracteristică importantă a unei treziri după gândurile lui Dumnezeu: Cuvântul lui Dumnezeu repune Lumina şi Duhul lui Dumnezeu trezeşte prin aceasta pe oameni. Citim astfel ca exemplu în cele şapte scrisori către cele şapte biserici de fiecare dată refrenul: „Cine are urechi să audă ce spune Duhul Bisericilor” (Apocalipsa 2 şi 3). Avem noi o ureche deschisă pentru glasul Domnului? Cuvântul Său va avea atunci acelaş efect asupra noastră ca şi strigătul de la miezul nopţii în pilda celor zece fecioare. Glasul: „Iată Mirele! Ieşiţi-I în întâmpinare!” Ne va trezi şi ne va da iarăşi o privire pentru slava lui Hristos (compară Matei 25,6). Aici este vorba de El, de relaţia cu El, de dragostea Lui, pe care le aşteaptă inimile noastre ca afecţiune şi părtăşie a dragostei. Este vorba de slavă, despre revenirea Lui. El stă în faţa uşii şi aşteptă să vadă efecte practice în viaţa noastră. Astfe vedem şi în imaginea care prezintă mireasa din Cântarea Cântărilor: „Preaiubitul meu vorbeşte, şi-mi zice: Scoală-te iubito şi vino frumoaso” (Cântarea Cântărilor 2,10).

6. Scoală-te din morţi!

Vocea care ni se adresează este vocea Aceluia care ne-a iubit şi care ne-a spălat de păcatele noastre în sângele Lui. Este vocea Mirelui, care ne trezeşte. El vrea să ne pregătească ca să îL întâmpinăm. Ce înseamnă lucrul acesta? Înseamnă că noi odată ce am fost treziţi, nu vom putea rămâne pe patul „comodităţii noastre”. Noi trebuie să ne sculăm întradevăr şi să îI ieşim în întâmpinare. Aceasta înseamnă că trebuie să lăsăm în spate tot ceeace este în contradicţie cu gândul Lui (compară 2 Timotei 2,19; Evrei 13,13; Apocalipsa 18,4).
Acesta este aşadar al doilea semn caracteristic al unei treziri după gândul lui Dumnezeu: O predare înnoită pentru Domnul Isus Hristos o nouă practică de viaţă în care Domnul cel Înviat primeşte chip în noi şi El are locul care i se în viaţa noastră. Aceasta reprezintă pentru noi înşine efectiv „scularea din morţi”, cum se exprimă aici Apostolul: Noi ne vom deosebi apoi ca şi credincioşi în mod clar de oamenii din jurul nostru, care sunt încă morţi în fărădelegile şi păcatele lor. Suntem complet alţii şi de asemenea ne vom comporta cu totul altfel (Efeseni 4,20). Noi am primit viaţă nouă în Hristos şi această viaţă ne face oameni noi şi ne menţine nepătaţi în mijlocul oamenilor (Iacov 1,27).
Pavel citează în acest sens câteva exprimări ale profetului Isaia din care una face în mod clar aluzie la învierea trupului la întoarcerea Domnului Isus Hristos. „Să învie dar morţii Tăi! Să se scoale trupurile mele moarte! Treziţi-vă şi săriţi de bucurie cei ce locuiţi în ţărână!” (Isaia 26,19).
În curând vom avea parte de prima înviere. Aceasta este învierea din morţi (Filipeni 3,11; Marcu 9,10). Însă în viaţa noastră aici pe pământ şi în zilele de astăzi, este vorba de ceeace aş vrea să numesc „pregustare”. Aplicaţia practică a adevărului despre prima înviere. Noi am înviat deja acum cu Domnul Isus Hristos la o viaţă nouă ! Cei din jurul nostru vor vedea că suntem oameni noi. Noi am părăsit „groapa păcatului” şi trăim şi umblăm acum în lumină. Această „sculare din morţi” marchează începutul unei umblări noi cu Dumnezeu.
Dacă ne gândim totuşi la aplicaţia profetică, ea nu este importantă numai pentru noi înşişi ci şi pentru viitoarea reabilitare a poporului Israel – şi în lumina celor citate din Isaia. Reabilitarea spirituală şi naţională a lui Israel nu va fi altceva decât înviere din morţi. Aşa spune apostolul Pavel chiar literal în Epistola către Romani: „căci dacă lepădarea lor a adus împacarea lumii, ce va fi primirea lor din nou decât viaţă din morţi?” (Romani 11.15).
Ezechiel a profeţit despre învierea lui Israel în cunoscuta proorocie despre Valea oaselor uscate ale morţilor (Ezechiel 37). Învierea sau „scularea” pe care el o descrie aici este lucrarea Duhului Sfânt, este Duhul care înviază. Carnea nu are nici un folos. „Am poruncit cum mi se poruncise şi a intrat Duhul în ele şi au înviat şi au stat pe picioare, era o oaste mare, foarte mare la număr. El mi-a zis: fiul omului, oasele acestea sunt toată Casa lui Israel. Iată că ei zic, ni s-au uscat oasele, ni s-a dus nădejdea, suntem pierduţi. De aceea prooroceşte şi spune-le: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Iată, vă voi deschide mormintele, vă voi scoate din mormintele voastre, poporul Meu! Şi vă voi aduce iarăşi în ţara lui Israel. Şi veţi şti că Eu sunt Domnul, când vă voi deschide mormintele şi vă voi scoate din mormintele voastre, poporul Meu! Voi pune Duhul Meu în voi, şi veţi trăi; vă voi aşeza iarăşi în ţara voastră, şi veţi şti că Eu, Domnul am vorbit şi am şi făcut, zice Domnul” (Ezechiel 37.10-14).
Dacă privim acest loc din Scriptură, ca un punct de vedere al responsabilităţii noastre, atunci bineînţeles este foarte important dacă putem să fim folosiţi de Dumnezeu ca „profeţi” – ca şi glasul Lui, ca un instrument al efectului Duhului. O înviere este pe de o parte în totalitate lucrarea lui Dumnezeu, însă pe de altă parte este şi lucrarea oamenilor pe care Dumnezeu îi poate folosi ca vocea Lui.

7. Hristos te va lumina

Ajungem acum la ultima parte a acestui verset care conţine în el însuşi o promisiune minunată pentru cei care au fost sculaţi din somn de Domnul Isus Hristos. Această a treia caracteristică a învierii după voia lui Dumnezeu, am putea-o denumi o viaţă cristocentrică, care se orientează după Domnul Isus Hristos ca punct central al vieţii noi – pentru noi personal însă şi pentru adunare. Apostolul exemplifică aici în mod vizibil prin unicul loc din Isaia capitolul 60 care vorbeşte despre reabilitarea în viitor a lui Israel. În primele versete profetul spune despre Sion: „Scoală-te, luminează-te! Căci lumina ta vine, şi slava Domnului răsare peste tine. Căci iată, întunericul acoperă pământul, şi negură mare popoarele; dar peste tine răsare Domnul, şi slava Lui se arată peste tine. Neamuri vor umbla în lumina ta, şi împăraţi în strălucirea razelor tale” (versetul 1-3). Această temă continuă mai departe în acelaşi capitol: „nu soarele îţi va mai sluji ca lumină ziua, nici luna nu te va mai lumina cu lumin ei; ci Domnul va fi Lumina ta pe vecie, şi Dumnezeul Tău va fi slava ta. Soarele tău nu va mai asfinţi, şi luna ta nu se va mai întuneca; căci Domnul va fi Lumina ta pe vecie, şi zilele suferinţei tale se vor sfârşi” (versetul 19,20).
Este foarte frumos să vedem cum apostolul, adresează aceste locuri profetice, celor credincioşi din zilele de azi, deci nouă. Deci ceeace ne apare este slava lui Hristos: Hristos va lumina peste tine, noi vom fi deja iluminaţi acum de Domnul cel Înviat care a învins moartea şi mormântul şi ne-a pregătit astfel o nouă zi nouă tuturor ce îi aparţinem.
În sens spiritual putem să concluzionăm că a sosit deja ziua Împărăţiei Păcii pentru noi. Domnul Isus Hristos care este punctul central care luminează Împărăţia Păcii care vine este deja acum Lumina noastră, de accea apostolul ne şi îndeamnă acum: să umblăm ca ziua (Romani 13.13). Întunericul judecăţii, întunericul nopţii păcatului sunt definitiv alungate. Cu El, cu Domnul Isus Hristos umblăm în lumină deplină. În timpul trezirii spirituale se experimentează din nou aceasta.
Faptul că aceste lucruri îşi găsesc deja împlinirea în Hristos nu înseamnă că a fost epuizat conţinutul profeţiei. Aplicaţia corespunzătoare spirituală şi practică pentru noi înşine ca şi creştini îşi găseşte împlinirea tuturor bogăţiilor promisiunilor lui Dumnezeu. Împlinirea în viitor este tocmai o arvună a ultimei şi definitivei împliniri din viitor. Profeţiile lui Isaia conţin valoarea lor concretă pentru Israel în împărăţia mesianică care vine.
De fapt aceste cuvinte pot fi acceptate şi pentru noi, biserica considerându-le de importanţă profetică, aşa cum reseie clar din comparaţia cu ultima carte a Bibliei. Acolo citim despre noul Ierusalim care se coboară din cer (nu Sionul pământesc, ci Adunarea ca şi mireasă a lui Hristos): „cetatea nu are trebuinţă nici de soare, nici de lună care să o lumineze, căci o luminează slava lui Dumnezeu şi făclia ei este Mielul (Apocalipsa 21.23). Atât capitala cerească cât şi capitala pământească a Împărăţiei Păcii, vor avea o sursă de lumină deosebită şi anume pe Dumnezeu Însuşi. Dumnezeu va fi cunoscut acum în şi prin Hristos şi de aceea cartea Apocalipsa adaugă Numele Mielului ! Deci să nu uităm să umblăm între timp ca şi copii ai Luminii până când va începe ziua Împărăţiei Păcii când umbrele vor fugi.

Restul AICI

http://www.oudesporen.nl/Download/HB283.pdf

Read Full Post »

%d bloggers like this: