Feeds:
Posts
Comments

Archive for August 23rd, 2013

Creationism Stiintific: Apariția popoarelor partea II

 

 

Putem reface istoria veridica a grupelor de oameni folosind:

 

  • Informaţii, date de însuşi Creatorul în cartea Geneza

  • Principii genetice

  • Unele cunoştinţe ale influenţei mediului înconjurător

 

Primul om, Adam, de la care au provenit toţi oamenii, a fost creat cu cea mai bună din toate combinaţiile posibile de gene – ca de exemplu pentru „culoarea” pielii. După o perioadă lungă de timp după creaţie, Potopul global a nimicit toată omenirea, cu excepţia lui Noe, soţiei sale şi celor 3 fii cu soţiile lor. Ca urmare, Dumnezeu le porunceşte celor ce au supraveţuit să se înmulţească şi să umple Pamântul. (Geneza 9:1). După câteva sute de ani, oamenii au hotărât să nu asculte de porunca lui Dumnezeu şi s-au unit pentru construcţia unui oraş măreţ şi a turnului Babel – simbolul răzvrătirii şi necredinţei. Din capitolul 11 al Genezei cunoaştem că până la acel moment ei vorbeau toţi aceeaşi limbă. Domnul a pedepsit neascultarea oamenilor încurcându-le limbile, ca să nu se poată înţelege între ei şi să acţioneze împotriva lui Dumnezeu. Încurcarea limbilor i-a obligat pe oameni să se împrăştie pe toată suprafaţa Pământului, aşa cum intenţionase Dumnezeu de la început. În acest fel, toate „grupele de oameni” – africanii „negrii”, indo-europenii, asiaticii şi alţii au apărut concomitent în urma amestecării limbii în timpul construcţiei turnului Babel.

Noe şi membrii familiei sale aveau o culoare a pielii cel mai probabil intermediară, cu gene ce conţineau atât culoare albă cât şi neagră, fiindcă această culoare „medie” poate fi considerată cea mai potrivită (este destul de întunecată ca să protejeze împotriva cancerului de piele şi totodată destul de deschisă ca să alimenteze organismul cu vitamina D). Deoarece la Adam şi Eva persistau toţi factorii ce determinau „culoarea” pielii, atunci ei cel mai probabil erau tot mulatri, cu ochi căprui şi cu păr cafeniu sau negru. În principiu, majoritatea populaţiei globului pământesc au o culoare a pielii mulatră/mixtă. După Potop, timp de câteva secole până la turnul Babel, pe Pământ exista o singură limbă vorbită şi o singură grupă culturală. De aceea, pentru căsătoriile în interiorul acestui grup nu exista nici un obstacol. Acest factor ar fi trebuit să ferească culoarea pielii populaţiei de extreme. Desigur, uneori puteau să se nască oameni de o culoare foarte închisă sau deschisă, dar ei puteau fără probleme să se căsătorească cu reprezentanţi de o culoare mult mai deschisă sau întunecată şi în acest fel culoarea „medie” rămânea neschimbată.

 

Acest principiu se referă şi la alte deosebiri, nu numai la „culoarea” pielii. În condiţiile unor posibilităţi de încrucişare liberă, deosebiri exterioare evidente nu se manifestă. Ca ele să se manifeste, trebuie împărţită populaţia în grupe izolate, excluzând posibilitatea de a se mai încrucişa între ele. Acest mecanism se atribuie atât populaţiei de animale, cât şi a oamenilor.

 

Anume aceasta şi s-a întâmplat după „incidentul” de la turnul Babel. Când Dumnezeu le-a impus oamenilor să vorbească diferite limbi, între ei au apărut obstacole nerezolvabile. Acum ei nu numai că nu se hotărau să se căsătorească cu cei a căror limbă nu o înţelegeau, dar cu greu comunicau între ei şi desigur nu aveau încredere în cei ce vorbeau altă limbă. Acum grupele de oameni unite prin limba comună vorbită încercau sau poate erau nevoiţi să se îndepărteze de ceilalţi şi să se mute în alte locuri.

 

Mă îndoiesc că fiecare din grupurile nou create includeau oameni cu acelaşi specru larg al „culorii” pielii precum cea iniţială. În timp ce oamenii se îndepărtau de Babilon, ei au fost nevoiţi să înfrunte schimbări climatice neobişnuite. Aceasta tot nu putea să nu se reflecte asupra raportului factorilor moşteniţi, cu toate că influenţa mediului înconjurător nu juca un rol hotărâtor în comparaţie cu genofondul uman, de la care s-a început dezvoltarea fiecărui grup.

 

Ca exemplu, vom examina grupul care se îndreaptă în regiunile reci, unde zilele cu soare sunt mai puţine în timpul anului. În aceste locuri, oamenii negri ar fi simţit o insuficienţă de vitamina D, de aceea se îmbolnăveau mai des şi li se năşteau mai puţini copii. În cosecinţă, cu timpul în acest grup au început să domine oamenii cu culoarea pielii deschisă. Dacă câteva grupe diferite se îndreptau spre Nord şi reprezentanţilor uneia din grupe le lipseau genele responsabile de culoarea deschisă a pielii, atunci acest grup era sortit morţii.

 

Selecţia naturală acţionează pe baza caracteristicilor deja existente şi nu formează altele noi. Este înteresant de remarcat că la neanderthalienii din Europa, care în zilele noastre au fost recunoscuţi ca reprezentanţi deplini ai rasei umane, au fost depistate semne de insuficienţă de vitamina D în oase. Cel mai probabil, aceştia erau un grup de oameni negri care au nimerit in zona cu condiţii climatice nefavorabile din cauza combinaţiei de gene pe care ei o aveau de la început. De remarcat că asa numita selecţie naturală nu crează culoarea pielii, ci doar influenţează pigmentul existent.

 

În acelaşi mod, grupul de oameni deschişi la culoare care au nimerit în zonele destul de calde, cu zile cu mult soare pe parcursul anului, cel mai probabil a suferit de cancer de piele. Astfel, în zonele climatice prea calde, oamenii negri aveau mai multe şanse de supraveţuire. Aşadar, noi vedem că influenţa mediului înconjurător poate:

 

a) influenţa balanţa genetică în cadrul unui grup, şi

 

b) chiar poate genera dispariţia întregului grup.

 

Dar nu întodeauna este aşa. La eschimoşi, pielea este de o culoare mai întunecată, cu toate că ei locuiesc acolo unde zilele cu soare sunt mai puţine. Putem presupune că genotipul iniţial era ceva de genul MAMAmBmB, (vezi tabelul lui Penneta), de aceea urmaşii lor nu puteau să fie mai deschişi la culoare. Şi invers: la locuitorii băştinaşi ai Americii de Sud, care locuiesc la Ecuator, pielea nu e neagră deloc. Aceste exemple încă o dată ne confirmă că selecţia naturală nu crează informaţie nouă – dacă fondul genetic nu permite schimbarea „culorii” pielii, selecţia naturală nu e capabilă să o facă.

 

Pigmei africani – locuitorii locurilor calde, dar foarte puţin expuşi la soare deoarece locuiesc în pădurile tropicale şi totuşi culoarea pielii lor este neagră.

 

Anumite caracteristici genetice puteau să determine grupele de oameni să-şi aleagă locul de trai în mod conştient (sau inconştient). Istoria biblică a apariţiei omului este confirmată nu numai de dovezi biologice şi genetice. Deoarece toată omenirea a provenit de la Noe, relativ, dar nu tare demult, ar fi straniu dacă în izvoarele şi legendele diferitor popoare nu ar fi menţionată istoria Potopului global. Şi, desigur, în istoriile folclorice ale majorităţii popoarelor este descris Potopul care a nimicit lumea.

 

Este interesant faptul că aceste istorii conţin o mulţime de asemănări cu istoria biblică (8 oameni, salvaţi în corabie, curcubeul, pasărea trimisă în căutarea uscatului şi altele). 

Articol preluat de pe blogul CREATIONISMUL STINTIFIC

 

 

 

 

Read Full Post »

Creationism Stiintific: Aparitia popoarelor partea I:

 

 

 

Conform Bibliei, toti oamenii de pe Pamant au provenit de la Noe, sotia sa, trei fii ai sai si nevestele lor, iar mai inainte de asta de la Adam si Eva (Geneza 1-11). Insa astazi pe Pamant traiesc grupuri de oameni numite ”rase”, care dupa infatisarea exterioara se diferentiaza. Una din aceste deosebiri este culoarea pielii. Multi oameni considera acest lucru ca o dovada ca istoria biblica a aparitiei popoarelor este gresita. Ei cred ca aceste grupuri de oameni au aparut doar printr-o evolutie separata pe parcursul a zeci de mii de ani.

 

 

In realitate pe Pamant exista doar o singura ”rasa” — rasa oamenilor. Biblia ne invata ca Dumnezeu ”Dintr-un singur om, El a făcut fiecare neam de oameni” Fapte 17:26. Sfinta Scriptura deosebeste oamenii dupa triburi si popoare, dar nu dupa culoare sau alte deosebiri exterioare. Reprezentantii diferitor popoare se pot incrucisa liber intre ei si pot da urmasi. Aceasta demonstreaza ca diferentele biologice intre ”rase” nu sunt asa de mari. In principiu, diferentele in compozitia ADN sunt minore. Daca luam doua persoane din oricare parte a lumii, atunci diferenta ADN lor alcatuieste 0,2%.

 

 

Antropologii impart omenirea in cateva grupe principale: europeoida (alba), mongoloida (chinezii, eschimoshii si indienii americani), negroida (negrii africani) si australoida (aborigenii australieni). In cadrul lor se pot diferentia diferite subgrupuri.

 

 

Practic toti evolutionistii din zilele nostre recunosc, ca diferite grupe de oameni nu puteau sa aiba origine diferita, cu alte cuvinte ei nu puteau sa evolutioneze din diferite specii de animale. In acest fel sustinatorii evolutiei sunt de acord cu creationistii ca toate grupele de popoare au provenit de la un numar initial comun de oameni. Multi oameni insa cred ca asa diferente mari ale exteriorului uman puteau sa se dezvolte numai intr-o perioada lunga de timp.

 

 

Sa examinam spre exemplu, problema culorii pielii. In realitate toti oamenii au unul si acelasi pigment, care reda pielii o anumita nuanta de culoare, numit — melanin. Acest pigment maro-intunecat, care persista la fiecare din noi in anumite celule ale pielii. Daca omul nu are melanin (cum se intimpla la albinosi, persoane care sufera de o mutatie transmisa genetic din care cauza celule isi pierd capacitatea de a produce melanina ) atunci culoarea pelii este absolut alba sau roza. Daca in celule se produce putina melanina, se primeste un european alb, daca multa un african negru, iar intre ele toate nuantele de cafeniu. Acesta este unicul pigment, care influenteaza formarea culorii albe. Aceasta situatie este adevarata nu doar in cazul culorii pielii. De exemplu, ochii lunguieti ai asiaticilor este rezultatul unui strat de grasime mai mare pe incretaturile de la pleoape. Si la asiatici cat si la europeni despicatura ochiului este determinata de prezenta stratului de grasime, numai ca la europeni este mai putina.

 

 

Melanina protejeaza pielea de razele ultraviolete ale soarelui. Cu cat mai des omul se expune la soare cu atat sunt mai mari sansele de a avea arsuri de la soare sau cancer de piele. Daca in celulele voastre este exces de melanina, insa locuiti in regiuni unde zilele cu soare sunt putine, organismului dumneavoastra ii va fi mai greu sa produca cantitatea necesara de vitamina D. In acest caz omul sufera de insuficienta de vitamina D, ceea ce poate duce la boli de oase (de exemplu, rahitism).

 

 

De mentionat este faptul ca omul nu se naste cu o anumita cantitate de melanina, ci doar cu abilitatile date genetic de a produce melanina in anumita cantitate, insa aceasta cantitate crestere in dependenta de intensitatea razelor solare.

 

 

Fiecare din noi poarta in sine informatia despre propriul organism, ca si proiectul unei cladiri construite. Acest ”proiect” determina nu doar ca aceasta fiinta va fi anume om, dar si ca el va avea ochi albastri, nas bombat, picioare lungi si asa mai departe. O mare parte din aceasta informatie este pastrata in ADN. ”Proiectul” omului este scris cu ajutorul unui cod special in forma de legaturi chimice lungi ADN. ADN — cea mai efectiva sistema de pastrare a informatiei. Scrisa in acest fel informatia se copiaza (reorganizeaza) din generatie in generatie. Asa dar, ovulul fecundat contine toata informatia, jumatate (23 cromozomi) de la tatal, iar cealalta jumatate (23 cromozomi) de la mama. Astfel de mecanism este foarte folositor, deoarece in cazul in care persoana mosteneste o gena deteriorata de la unul din parinti, de exemplu celulele produc ghemoglobina care nu este normala, atunci gena primita de la celalat parinte va fi normala si o va compensa pe cea cu probleme dand posibilitate organismului sa produca proteine normale.

 

 

In acest fel, defectul il va purta doar jumatate din ghemoglobin. In genomul fiecarui om se contin sute de erori, mostenite de la unul din parinti, care nu se manifesta, deoarece ”se ascund” in activitatea celeilalte gene normale.

 

 

Noi cunoastem ca culoarea pielii este determinata mai mult decat de o pereche de gene. Dar pentru simplitate sa presupunem ca genele sunt doar doua, si ele sunt situate pe cromosomi in pozitiile A si B. O forma a genei, M ”da comanda” sa produca multa melanina; cealalta m — putina melanina. Pe pozitia A pot aparea combinatiile genelor, MAmA si mAmA, care dau celulelor pielii semnalul sa produca mult, nu prea mult si putina melanina. In fel asemanator, pe pozitia B pot fi combinatiile MBMB, MBmB si mBmB care la randul lor dau semnalul sa produca mult, nu prea mult si putina melanina. In acest fel, oamenii cu o culoare a pielii foarte intunecata, pot avea urmatoarea combinatie de gene, de exemplu, MAmA MBMB. Deoarece si spermatoizii si ovulele la astfel de oameni pot contine doar gene MAMB, copii lor se vor naste doar cu aceasta combinatie de gene, ca si parintii lor. Prin urmare toti acesti copii vor avea culoarea pielii foarte intunecata. In acelasi fel la oamenii cu culoarea pielii deschisa cu combinatia genelor mAmA mBmB se pot naste copii doar cu aceasta combinatie de gene. Noi putem apela la ajutorul unei scheme deosebite numita ”tabelul luiPenneta”. Pe partea stinga sunt mentionate combinatiile genetice posibile pentru spermatozoid, pe partea dreapta pentru ovul. In fiecare intersectie a liniei si coloanei este scrisa combinatia genelor in urma fecundarii date de ovul si spermatozoid. Astfel dispersarea nuantelor culorii pielii de la foarte deschis pana la foarte inchis, se poate manifesta doar dupa o singura generatie, la urmasii de pe urma casatoriei oamenilor mulatrii cu o astfel de combinatie de gene.

 

 

Daca oamenii ”albi” (mAmA mBmB) se vor casatorii doar cu persoane de aceeasi culoare a pielii si se vor muta in locuri unde copii lor nu se vor putea intilni cu oameni de o culoare a pielii mai inchisa, atunci in final se va forma ”curat” in sens ca va deveni ”linia alba” — ei vor pierde genele necesare pentru producerea unei cantitati mari de melanina si culoarea pielii intunecate. Dar daca reprezentantii ambelor combinatii de linii se vor avanta in casatorii incrucisate, procesul va decurge invers. Intr-o perioada scurta de timp urmasii de pe urma acestor casatorii ne vor demonstra totalitatea spectrului de nuante a culorii pielii, in cadrul uneia si aceleiasi familii.

 

 

Daca toti oamenii de pe Pamant s-ar avanta liber in casatorii incrucisate, iar pe urma s-ar impartii in grupuri intimplatore si se vor castori doar intre ei, ar rezulta o multime de noi combinatii, de exemplu, urmasi cu ochi lunguieti iar culoarea pielii neagra, ochi albastrii cu par scurt negru si cretos si asa mai departe.

 

Majoritatea savantilor din zilele nostre sunt de acord cu ideea, ca pentru omul modern termenul de ”rasa” practic este lipsit de un sens biologic. Si aceasta este un argument serios impotriva teoriei dezvoltarii izolate a grupelor de popoare pe parcursul unei perioade foarte indelungate de timp.

 

VA URMA

 articol preluat de la blogul:CREATIONISMUL STINTIFIC

http://creationismulstiintific.blogspot.ro/2013/06/aparitia-popoarelor-partea-i.html#more

Read Full Post »

%d bloggers like this: