Feeds:
Posts
Comments

Archive for December, 2013

1404818_425083480951525_1980491906_o

BINECUVANTARI CERESTI CU HARURI MULTE IN CASA  INDURARII  A ANULUI 2014 !!!

Inca un an . Alin Belean

 http://www.youtube.com/watch?v=5q9x48UQuR8&feature=youtu.be

Binecuvântat să fie DUMNEZEU, Tatăl DOMNULUI nostru ISUS CRISTOS, Părintele îndurărilor şi DUMNEZEUL oricărei mângâieri. 2 Corinteni 1.3

De aceea veniţi să trecem plini de laudă şi mulţumire prin arcul de triumf al vechiului an pentru a intra prin el în noul an şi de a ne aşeza piciorul neclintit pe fâşia de pământ necunoscută ce ne stă în faţă! Să nu fie îndreptate inima şi gândurile noastre spre timpurile fără linişte şi nici spre lumea aceasta, care zace în cel rău, ci să ne ridicăm ochii noştri spre Dumnezeu, care e nădejdea noastră.
Acela care e Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus, este totodată şi Dumnezeul şi Tatăl nostru, pe care-L iubim din inimă. Isus Îl numeşte: „Tatăl Meu şi Tatăl vostru, Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru” (Ioan 20.17). Aşadar noi suntem prin El, copii prea iubiţi ai lui Dumnezeu şi nu numai moştenitori ai slavei veşnice în casa cerească a Tatălui, ci aici pe pământ suntem obiecte preţioase ale mângâierii şi milosteniei Sale. „El este Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri.”
Când El ne trimite o durere, o face din dragoste pentru binele nostru. Cine are ochi să vadă poate vedea purtarea de grijă a Dumnezeului nostru Tată care ne-a purtat pe braţe. În câte necazuri nu a fost milostenia lui Dumnezeu aproape. Nu uita! „Binecuvântează suflete pe Domnul şi nu uita nici una din binefacerile Lui.”
Noi toţi trebuie să spunem că mila şi harul Lui e zi de zi cu noi şi El se poartă cu noi cum se poartă un tată cu fiul său (Deut. 1.31) şi cum mângâie pe cineva mama sa (Isa. 66.13). „EL ne-a izbăvit şi ne izbăveşte dintr-o astfel de moarte, şi avem NĂDEJDE că ne va mai izbăvi încă” (2 Cor. 1.10).
„Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti în locurile cereşti, ÎN Cristos.”

Domnul este aproape -meditatii

1456564_687362271287969_1115410759_n

Advertisements

Read Full Post »

 1501639_650694111659335_615225823_o

“Doamne, ce vrei să fac?” “Scoală-te”, i-a zis Domnul, “intră în cetate şi ţi se va spune ce trebuie să faci.

Fapte 9:6

 Cuvintele acestei întrebări arată sinceritatea perfectă a unui om integru, atitudinea cea mai dreaptă şi singura de altfel, pe care trebuie s-o aibă orice om care s-a întîlnit cu Domnul Isus, nu neapărat pe un drum al Damascului, ci în orice fel. Domnul în îndurarea Lui, a binevoit să ne iasă înainte ca să ne oprească de pe un drum fatal şi să ne aşeze pe drumul care duce la fericire şi viaţă veşnică. Saul, mai tîrziu apostolul Pavel, trăia o viaţă religioasă după cea mai îngustă partidă a religiei iudaice, fiind sincer, în felul lui, fără să-şi dea seama că, cu toată sinceritatea lui, era un ucigaş. Deci sinceritatea noastră, oricît de sinceră ar fi, nu este un criteriu că sîntem în limitele voii lui Dumnezeu. Dar cînd Pavel s-a întîlnit cu Domnul Isus, a renunţat imediat la sinceritatea religioasă pe care o avea, şi din toată inima a întrebat: “Doamne, ce vrei să fac?”

Dumnezeu ne-a ajutat să ajungem la ultima zi a anului acesta şi ne găsim acum gata să-1 începem pe cel care vine. Poate că ar fi bine să ne facem un bilanţ al vieţii din anul care a trecut.. Un bilanţ este o reflectare retrospectivă a rezultatului unei activităţi pe o anumită perioadă de timp, şi oglindeşte ce beneficii şi ce pagube am avut. Să stăm puţin liniştiţi şi să ne întrebăm sincer: Ce a avut Domnul Isus din partea mea, anul acesta? Mai multă sfinţenie, mai multă ascultare, mai multă asemănare cu El? Şi apoi, ce pagube am avut? Mai puţină veghere? Mai multe înfrîngeri? Mai multă lipsă de dragoste? Mai mult timp pierdut, uitînd chemarea pe care o avem de a-I fi martori şi de a lucra pentru El? Dumnezeu ne-a lăsat aici ca să trăim pentru El. Dacă rezultatul bilanţului nostru este deficitar, noi am pierdut iar Domnul Isas nu a fost onorat cum ar fi trebuit.

Să nu păşim în noul an tîrînd după noi eul nostru cu toată trena de nepăsare, uşurătate, interese personale, indiferenţă faţă de cei din jur şi mai ales faţă de Acela care ne-a însoţit totuşi cu harul Său, cele 365 de zile care s-au scurs, ci să fim sinceri întrebîndu-L: “Doamne ce vrei să fac?” Apostolul Pavel nu numai că a dorit sincer să afle ce vrea Domnul Isus de la el, dar era ferm hotărît să şi facă ce-i va spune şi cere El. Să fim şi noi la fel, şi aceasta să fie şi deviza vieţii noastre cum a fost şi pentru Pavel. Ce mîngîiere va fi avut apostolul, cînd a înţeles că Domnul 1-a ales ca să fie un vas care să ducă Numele Lui înaintea neamurilor…! Ce privilegiu i s-a dat să poarte Numele Aceluia pe care L-a prigonit, dar care este “Domnul domnilor şi împăratul împăraţilor.”

Şi nouă ni s-a dat această mare fovoare de a purta Numele Domnului Isus peste tot şi El vrea să-L purtăm cu toată cinstea şi demnitatea ca să-L auzim într-o zi: “Ştiu că… n-ai tăgăduit Numele Meu.” Orice ne-ar aştepta în anul care vine, să nu uităm nici o clipă că sîntem nişte vase care poartă Numele Domnului Isus                                                          .

Ce chemare înaltă avem! Purtători ai Numelui care este mai pe sus de orice nume.

 MANA DE DIMINEAŢĂ – DECEMBRIE

1508549_640048059374115_796365588_n1488306_426045550855318_2009418389_n

Read Full Post »

1381310_646344532064386_598028993_n

NICI UN REGRET

Text: 2Timotei4:l-8

Oricine pune mina pe plug şi se uită înapoi nu

este destoinic

pentru împărăţia lui Dumnezeu.

Luca 9:62

In 1904, William Borden, moştenitor al proprietăţii Borden
Dairy, a absolvit un liceu din Chicago. Părinţii i-au făcut cadou
o călătorie în jurul lumii. Călătorind prin Asia, Orientul Mijlociu
şi, Europa şi văzînd atîţia necăjiţi, Borden a simţit o povară pe
inimă. Scriind acasă a spus: „Mă voi pregăti şi îmi voi consacra
viaţa pentru cîmpul de misiune”.

Cînd a luat această hotărîre, a scris la finele Bibliei sale două
cuvinte: Fără rezerve. După ce a refuzat nişte posturi foarte bine
plătite, după ce a absolvit Universitatea Yale, el a mai înscris încă
două cuvinte în Biblia lui: Fără retractări.

Completîndu-şi studiile la Seminarul Princeton, Borden a
plecat în China ca misionar, dar s-a oprit în Egipt pentru a face
nişte pregătiri. Acolo, a contractat o meningită cerebrală şi a murit
în mai puţin de o lună. Şi-a irosit viaţa, spui tu! Nu însă în ochii
lui Dumnezeu. în Biblia lui, dedesubtul cuvintelor Fără rezerve şi
Fără retractări, el a scris cuvintele: Fără regrete.

Cuvintele lui Isus care ne spun să nu privim înapoi sînt
valabile pentru orice vîrstă, indiferent ce fel de lucru prestăm.
Intreabă-te: Pentru ce trăiesc? Care este pasiunea care ocupă cel
dintîi loc în inima mea? Doresc eu ca restul vieţii mele să mă
încadrez în planul lui Dumnezeu şi să spun lumii pierdute de
dragostea Lui?

Intrînd în acest an nou, haideţi să luăm hotărîrea de a-L
asculta pe Cristos, fără rezerve, fără retractări. Apoi, indiferent
dacă vom avea suferinţe sau succese, vom fi şi noi în stare să
spunem, atunci cînd ne va chema Dumnezeu acasă: „Fără regrete”.

– D.J.D.
Trăieşte-ţi viaţa înaintea Domnului,
Nu contează ce fac alţii! Tu, într-una
Fă ce faci, ca pentru slava Lui,
Cîntarul Său e drept întotdeauna.
Rae

PAINEA CEA DE TOATE ZILELELE – DECEMBRIE

902608_650218965040183_1103109716_o

Don’t put out the Spirit’s fire.

~I Thessalonians 5:19, GWT

QUOTE

“Say no to self and yes to Jesus every time.”

~William Borden

STORY

William Borden was born in Chicago, Illinois on November 1, 1887. He was the heir apparent to the Borden Dairy fortune. His high school graduation present from his wealthy parents was a trip around the world. When young William saw the suffering of the world, his heart was filled with compassion and he committed his life to Missions before returning home. He attended college at Yale which had already began its drift into liberalism. The atmosphere on campus broke his heart and he and one other student began to meet before breakfast and pray for revival at Yale. When he graduated four years later, 1,000 of the 1,300 Yale students were meeting for prayer. He went straight from Yale to Seminary and then to Egypt to learn Arabic. His goal was China where he would work with muslims. While in Egypt studying,  he contacted spinal meningitis and was with Jesus within a month. He departed this world at the age of 26.

When the news of Williams promotion was cabled back to the U.S., the story was picked up by practically every American newspaper. A wave of sorrow went across the country…Borden not only gave away his wealth, but himself, in a way so joyous and natural that it seemed more of a privilege than a sacrifice. Some thought that young William had made a bad choice and wasted a life that was full of potential but William Borden did not agree. While traveling overseas after graduating high school, he wrote two words in the back of his bible “No Reserves.” He committed to trusting Christ not his family fortune. Upon graduating seminary and setting sail for China by way of Egypt, he wrote two more words in his bible, No Retreat.” Prior to his death at age 26, he wrote two more words underneath “No Reserves” and “No Retreat”…He wrote “No Regrets.” If you had a month to live, what would you write in the back of your bible?

http://jbailey8849.wordpress.com/

1461406_10151761973415563_1738281614_n

Read Full Post »

2014-an-nouÎnvaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!
Psalmul 90.12

Sfârşit de an

A mai trecut un an din viaţă! Viaţa noastră este ca o lumânare, care arde până la stingere. Nimeni nu ştie câte zile mai are. Totuşi ne este clar că fiecare zi, ce trece, ne aduce mai aproape de sfârşitul vieţii noastre. Văzut din această perspectivă, număratul zilelor noastre ar putea să ne întristeze. Dar Moise, omul lui Dumnezeu, nu s-a referit la acest lucru, când s-a rugat. Dorinţa lui a fost ca Dumnezeu să ne aducă în faţa ochilor cât de repede trece viaţa şi astfel să cerem o inimă înţeleaptă.

Ce înseamnă acest lucru? Potrivit Scripturii, înţelept este acela, care crede că este o veşnicie, în care vom intra după ce viaţa se sfârşeşte. Înţelept este acel om, care se împacă cu Dumnezeu cât mai repede şi apoi tot timpul vieţii trăieşte într-o supunere faţă de voia Sa. Nu câştigăm nimic, dacă ne plângem că viaţa este scurtă. Trebuie să ne lăsăm învăţaţi de Dumnezeu cum să trăim intens această viaţă potrivit cu Biblia.

Dumnezeu doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă. Întoarcerea la Dumnezeu trebuie să aibă loc acum – aceasta este clipa prielnică. Cine află mântuirea prin credinţa în Fiul lui Dumnezeu, va folosi zilele vieţii sale într-un mod preţios, care nu poate fi înlocuit cu nimic altceva din această lume.

Sămânţa Bună
Marţi, 31 Decembrie 2013
1492707_654816304580449_204701768_o

Read Full Post »

 

733799_259222224234104_1458278258_nTOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald Chambers

 31

DECEMBRIE

Trecutul

Dumnezeul lui Israel va fi ariergarda voastră.

Isaia 52:12. KJV

Siguranţă cu privire la trecut. „Dumnezeu aduce iarăşi înapoi ce a trecut” (Eclesiastul 3:15). La sfârşitul anului ne îndreptăm plini de dorinţă spre tot ce a pregătit Dumnezeu pentru noi în viitor, totuşi, întristarea îşi poate ivi capul la amintirea zilelor ce au trecut. Bucuria prezentă a harului lui Dumnezeu poate fi umbrită de amintirea păca­telor şi a greşelilor de ieri. Dar Dumnezeu este şi Dumnezeul zilelor noastre trecute şi El îngăduie amintirea lor cu scopul de a transforma trecutul într-un mijloc de creştere spirituală din viitor. Dumnezeu ne aminteşte trecutul pentru a ne scăpa de o siguranţă falsă în prezent.

Siguranţă cu privire la viitor. „Căci Domnul va merge înaintea voastră!” Aceasta este o revelaţie a harului: Dumnezeu va sta de pază acolo unde noi am căzut. El va veghea să nu fim prinşi din nou în aceleaşi greşeli, aşa cum am face, cu siguranţă, dacă nu ar fi El ariergarda noastră. Mâna lui Dumnezeu se întinde spre trecutul nostru şi ne curăţă conştiinţa.

Siguranţa cu privire la prezent. ..Nu ieşiţi cu grabă.” Acum, când ne îndreptăm spre un an nou, să nu o facem cu graba bucuriei impe­tuoase şi pline dc uitare, nici în fuga unei nechibzuinţe impulsive, ci cu puterea răbdătoare a cunoaşteri faptului că Dumnezeul lui Israel va merge înaintea noastră. Zilele de ieri ne aduc în faţă lucruri ireparabile; este adevărat că am pierdut ocazii care nu se vor mai întoarce niciodată, dar Dumnezeu poate transforma această întristare distructivă într-o atenţie constructivă pentru viitor. Lasă trecutul să adoarmă, dar lasă-l să doarmă la pieptul lui Cristos.

Lasă trecutul ireparabil în mâinile Lui şi păşeşte în viitorul irezisti­bil împreună cu El!

  393442_174385892659914_1038609995_n

Read Full Post »

1530392_508378805946038_1527887260_n1526112_702910196409208_363171415_n

31 Decembrie

Până aici Domnul ne-a ajutat.

(1 Samuel 7:12)

Cuvintele „până aici“ sunt ca o mână care arată în direcţia trecutului. „Trecuse destulă vreme … Trecuseră douăzeci de ani“ (v.2), dar chiar dacă ar fi trecut şaptezeci de ani, „până aici Domnul ne-a ajutat“! Fie în sărăcie, bogăţie, boală sau sănătate, fie acasă sau în ţări străine, fie pe uscat, pe mare sau în aer, şi fie în onoare, dezonoare, greutăţi, bucurie, încercări, biruinţe, rugăciuni sau ispite – „până aici Domnul ne-a ajutat“!

Ne place întotdeauna să privim la un drum lung străjuit de copaci frumoşi. Copacii sunt o privelişte plăcută şi par să formeze un templu din plante, cu stâlpi puternici din lemn şi arcade de frunze. În acelaşi fel în care priveşti la un drum frumos ca acesta, de ce nu priveşti înapoi la drumul anilor vieţii tale? Uită-te la ramurile mari şi verzi ale îndurării lui Dumnezeu de deasupra capului şi la stâlpii puternici ai bunătăţii şi ai credincioşiei Lui care ţi-au adus multă bucurie. Vezi păsări cântând pe ramuri? Dacă te uiţi mai de aproape, cu siguranţă vei vedea multe, pentru că ele cântă despre îndurarea lui Dumnezeu primită „până aici“.

Aceste cuvinte arată şi spre înainte. Cel care ajunge într-un anumit punct şi scrie cuvintele „până aici“ realizează că n-a ajuns încă la capătul drumului şi că mai are de parcurs o distanţă. Mai sunt încă încercări, bucurii, ispite, bătălii, înfrângeri, biruinţe, rugăciuni, răspunsuri, trudă şi putere care urmează să vină. Acestea sunt apoi urmate de boală, bătrâneţe şi moarte.

Deci, se termină viaţa după moarte? Nu! Trebuie să mai vină acestea: învierea în asemănarea Domnului Isus; tronuri, harfe, şi cântarea psalmilor; a fi „îmbrăcat … în haine albe“ (Apocalipsa 3:5), a vedea faţa Domnului Isus şi a fi în părtăşie cu sfinţii; şi a experimenta gloria lui Dumnezeu, plinătatea eternităţii şi bucuria infinită. Aşa că, dragul meu credincios, „fii tare, îmbărbătează-ţi inima“ (Psalmul 27:14), şi cu mulţumire şi încredere înalţă-ţi glasul în laudă, pentru că:

 Domnul care „până aici“ te-a ajutat

Te va ajuta tot restul călătoriei tale.

 Când cuvintele „până aici“ sunt citite în lumina cerului, ce perspective glorioase şi miraculoase descoperă ele privirilor noastre pline de recunoştinţă!

     Charles H. Spurgeon

Păstorii din Alpi au un obicei frumos la sfârşitul zilei; ei îşi cântă unul altuia un rămas bun de seară. Aerul este atât de curat încât cântările se pot auzi la distanţe foarte mari. Când soarele începe să apună, ei îşi adună turmele şi încep să le conducă pe cărări de munte în timp ce ei cântă: „«Până aici Domnul ne-a ajutat». Să lăudăm Numele Său!“

În final, după obiceiul lor frumos, ei îşi cântă unul altuia un rămas bun amabil şi prietenos: „Noapte bună! Noapte bună!“ Cuvintele încep apoi să răsune în ecou de pe o coastă a muntelui pe alta, repercutându-se plăcut şi uşor până când sunetele se pierd în depărtare.

Hai să ne chemăm şi noi unul pe altul prin întuneric până când noaptea devine însufleţită de sunetul multor glasuri, încurajându-i pe călătorii obosiţi ai lui Dumnezeu. Şi fie ca ecourile să se transforme într-o furtună de aleluia care va izbucni în valuri tunătoare în jurul tronului Său de safir. Atunci, la ivirea zorilor, ne vom trezi pe ţărmul „mării de sticlă“ (Apocalipsa 4:6), strigând împreună cu oştile răscumpărate ale cerului: „A Celui ce şade pe scaunul de domnie şi a Mielului să fie lauda, cinstea, slava şi stăpânirea în vecii vecilor!“ (Apoc. 5:13).

 Cu acest cântec al meu prin veacurile fără sfârşit,

  Isus m-a condus tot drumul.

 ŞI AU ZIS A DOUA OARĂ: „ALELUIA!“

Apocalipsa 19:3

Din meditatiile ,,Izvoare in desert ”-31 dec

995280_3832064817323_196868550_n1479237_10152451372643289_623451629_n

Read Full Post »

1554604_508504015933517_561594838_n 1450665_669212413110931_279069826_n

Count Your Many Blessings

“Thou crownest the year with thy goodness; and thy paths drop fatness.” (Psalm 65:11)

At year’s end, a Christian should stop to count his blessings. If he does this fairly and fully, no matter what his problems may have been during the year, he will have to confess that God, as always, has crowned the year with goodness.

The coronation figure is frequently used in Scripture to speak of God’s blessings in the Christian life. For example: “Bless the LORD . . . Who redeemeth thy life from destruction; who crowneth thee with lovingkindness and tender mercies” (Psalm 103:2, 4). Even our testings and trials are always in the context of God’s grace and love. Christ Himself wore a crown of thorns so that we may be crowned with mercy and salvation.

Consider also Psalm 5:12: “For thou, LORD, wilt bless the righteous; with favor wilt thou compass him as with a shield.” The word “compass” is the same Hebrew word as “crown,” with the basic meaning “encircle.” Other jewels in the believer’s year-end crown are God’s grace and glory. “[Wisdom] shall give to thine head an ornament of grace: a crown of glory shall she deliver to thee” (Proverbs 4:9).

Then there is the wonderful testimony that “thou hast made him a little lower than the angels, and hast crowned him with glory and honor” (Psalm 8:5). Finally, the believer’s crown is none other than the Lord Himself: “In that day shall the LORD of hosts be for a crown of glory, and for a diadem of beauty, unto the residue of his people” (Isaiah 28:5).

Most Christians have an abundance of material blessings for which to thank the Lord. Even if they have none of these, however, God has crowned the year with goodness and favor, with lovingkindness and tender mercies, with grace and glory and honor and, best of all, with His own presence. “Bless the LORD, O my soul, and forget not all His benefits” (Psalm 103:2). HMM

http://www.icr.org/

1476204_726711470680847_463041774_nthe-gift-of-time

Read Full Post »

Older Posts »

%d bloggers like this: