Feeds:
Posts
Comments

Archive for December 25th, 2013

1468624_749309858430438_1983712499_n

 

https://www.youtube.com/watch?v=Xcdrtk4WzMA

Anne Murray: Go Tell It On The Mountain

1486907_425593254233881_1402389243_n

Read Full Post »

 

980383_651286244933455_519567392_o644353_10202216481269563_345053676_n
Naşterea Lui şi naşterea noastră din nou

Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un Fiu şi-I va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi).
Isaia 7:14, Maiei 1:23

Naşterea Lui în istorie. „De aceea, Sfântul care Se va naşte din tine va fi chemat Fiul lui Dumnezeu” (Luca 1:35). Isus Cristos S-a născut în această lume, nu din ea. El nu s-a dezvoltat din istorie; El a intrat în istorie din afara ei. Isus Cristos nu este cea mai bună fiinţă umană. El este o Fiinţă care nu-Şi are obârşia în rasa umană. El nu este un om devenit Dumnezeu, ci este însuşi Dumnezeu întrupat. Dumnezeu venit în trup omenesc, venit din afară. Viaţa Lui este cea mai înaltă şi cea mai sfântă, intrând pe uşa cea mai de jos. Naşterea Domnului nostru a fost o teofanie.
Naşterea Lui în mine. „Pentru care iarăşi simt durerile naşterii, până ce va lua Cristos chip în voi!” (Galateni 4:19) Întocmai cum Domnul nostru a intrat în istoria umană din afara ei, tot aşa El trebuie să vină în mine din afară. Am lăsat eu ca viaţa mea personală să devină un ..Betleem” pentru Fiul lui Dumnezeu? Nu pot intra în Împărăţia lui Dumnezeu până când nu sunt născut de sus printr-o naştere cu totul diferită de naşterea fizică. „Trebuie să vă naşteţi din nou” (Ioan 3:7). Aceasta nu este o poruncă, ci un adevăr fundamen¬tal. Caracteristica naşterii din nou este faptul că mă predau atât de deplin lui Dumnezeu, încât Cristos ia chip în mine. Imediat ce Cristos ia chip în mine, natura Lui începe să lucreze prin mine.
Dumnezeu arătat în trup – acest lucru a fost făcut întru totul posibil pentru tine şi pentru mine prin Răscumpărare

.TOTUL PENTRU GLORIA LUI1463416_10153580132870010_853136425_n


LUCA 2:7
“În casa de poposire nu era loc pentru ei.”
Este bine de precizat de la început că nu se cunoaşte exact data
naşteiii Domnului Isus, data de astăzi fiind inventată de cronologiştii religioşi din vremea aceea, iar sărbătoarea Crăciunului de asemenea nu are nici o bază în Sfînta Scriptură. Totuşi este de folos să gîndim împreună la cel nai mare eveniment pe care 1-a cunoscut pămîntul: vizita lui Dumnezeu în persoana Domnului Hristos.
În mod obişnuit naşterea unui prunc în micul sat al Betleemului, n-ar fi însemnat nimic important. Dar într-o noapte un Copil s-a născut acolo. EI a generat o imensă influenţă asupra vieţii oamenilor de-a lungul veacurilor. Aceasta a fost naşterea lui Isus, Fiul lui Dumnezeu. Cînd Maria şi losif au sosit la Betleem, au descoperit că nu era loc de poposire pentru ei în hanul de acolo. Singurul loc pe care l-au putut găsi a fost un staul unde erau hrănite animalele (oi, boi etc). Dar în noaptea aceea, în acel staul, aşezat în iesle, Creatorul şi Mîntuitorul lumii, Isus Hristos a intrat în istorie, în deplina realitate însă, nu era loc pentru El nici printre oamenii religioşi, nici printre cei mari ai lumii acesteia. Nu era loc pentru El nici în familia Sa, nici în rudenia Sa, nici în patria Sa. Dovada cea mai clară este că, oamenii pe are a venit să-I salveze de la pierzare au strigat “Să fie răstignit” lepădîndu-Se astfel de El. Dar Dumnezeu I-a pregătit un loc în cer, la dreapta Majestăţii Sale divine şi de la acest tron de har, El a trimis, în aceeaşi lume ostilă, pe Duhul Său, poruncind ucenicilor să propovăduiască peste tot, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor. La sfîrşitul acestei vremi a harului, lumea va culege roadele nebuniei ei, sub teroarea domniei lui Anticrist, pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale. Atunci El va stabili împărăţia Sa slăvită pe care o va impune peste neamuri, cu un toiag de fier, o adevărată teocraţie. În clipa cînd Fiul lui Dumnezeu a apărut în lume, cerul a izbucnit în laude. Un cor ceresc a răsunat în Univers şi Dumnezeu a vrut ca toţi să-i cunoaştem tema: “Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte, şi pace pe pămînt între oamenii plăcuţi Lui.” Toate încercările oamenilor ca să desfiinţeze războiul au eşuat, dar acum, în previziunea Golgotei, pacea a fost anunţată prin sîngele crucii, o pace care nu poate veni decît din cer. Darul păcii pentru un cuget tulburat emană din Domnul Isus cel slăvit şi pacea lumii va fi stabilită numai de Domnul păcii. Cît priveşte însă pacea “între cei plăcuţi lui”, nu mai pot adăoga nici un cuvînt, îmi vine doar să plîng. Dar tot Domnul Isus o va restabili, negreşit, El care a zis “vă las pacea, vă dau pacea Mea.”
Ce făceau oamenii din Betleem în noaptea cînd s-a născut Mîntuitorul? Discutau de situaţia politică? Se plîngeau de taxele impuse, sau” se bucurau în nepăsare? Orice vor fi făcut, ei erau aşa de absorbiţi de viaţa lor, incit nu aveau habar de ce se întîmpla lîngă ei. Am putea însă să-i osîndim? Cum este viata noastră acum? Avem noi loc pentru El în inimile noastre nu numai nu numai să mîncăm şi să bem “sărbătorindu-L” pe El, ci primindu-L ca Mîntuitor si Domn, să trăim pentru El nu numai ziua de azi, ci fiecare zi din viaţa noastră
Ce fericiţi au fost şi sînt toţi aceia care au un loc în inima lor pentru Domnul Isus.
Cititorule, dacă încă nu L-ai primit, deschide-ţi inima chiar acum şi invită-L pe El să locuiască în ea.

MANA DE DIMINEATA

1424539_10153580109445010_816733519_n«Şi tu, Betleeme, ţara lui Iuda, nu eşti nicidecum cea mai ne¬însemnată dintre căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieşi o Căpetenie, care va fi Păstorul poporului Meu Israel.»
MATEI 2,6
În timp ce credincioşii, teologii şi toţi cei din jurul Betleemului cunoşteau Cuvântul care fusese dat de Dumne¬zeu, cei binecuvântaţi printr-o împlinire minunată a pro¬feţiei biblice au fost în primul rând păgânii, înţelepţii din Răsărit. Şi azi lucrurile stau la fel: În timp ce creştinii aproa¬pe au amorţit spiritual, iar teologii îşi fac publice dispute¬le, un segment neînsemnat de credincioşi autentici cred cu tărie în profeţia împlinită şi în ceea ce urmează să se împli¬nească în zilele noastre; aceşti oameni sunt binecuvântaţi de Dumnezeu, pentru că ei nu cred doar în adevărul Cu¬vântului, ci şi în împlinirea sa în zilele noastre – ei au pri¬mit lumina. Despre aceşti ucenici Domnul spune: «Voi sunteţi lumina lumii» (Matei 5,14). Ce datorie minunată! Haideţi să ne aplecăm mai mult asupra Cuvântului profe¬tic care se va împlini în curând înaintea tuturor. Putem striga încă de astăzi cu toată convingerea: «I-am văzut stea¬ua! Împăratul e pe drum! El vine în curând!» Crăciunul es¬te sărbătoarea speranţei. Cel care a venit va reveni în cu¬rând să ne ia cu El

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

1460177_10153580113275010_186005102_n
Iată, fecioara va rămânea însărcinată, va naşte un fiu, şi-i va pune numele Emanuel Isaia 7:14
Să mergem astăzi la Betleem, şi, împreună cu păstorii uimiţi şi cu magii plini de adorare, să ÎI vedem pe Cel ce s-a născut Rege al Iudeilor; fiindcă noi, prin credinţă, putem să ne declarăm interesaţi de El şi să cântăm: „Un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat” (Isaia 9:6). Isus este Iehova întrupat, Domnul şi Dumnezeul nostru, dar şi Frate şi Prieten. Să-L adorăm şi să-L admirăm. Să observăm de la prima privire naşterea Sa miraculoasă. A fost ceva nemaivăzut şi nemaiauzit, ca o fecioară să rămână însărcinată şi să nască un fiu. „Domnul face un lucru nou pe pământ: femeia va peşi pe bărbat” (Ieremia 31:22). Prima făgăduinţă implica sămânţa femeii – nu sămânţa bărbatului. De vreme ce curiozitatea femeii a făcut loc păcatului care a dus la pierderea Paradisului, ea, şi numai ea, avea să-L aducă pe Cel care putea recâştiga Paradisul. Mântuitorul nostru, deşi Om adevărat, a fost, pe lângă natura Sa omenească, şi Sfântul lui Dumnezeu. Prin puterea Duhului Sfânt, El s-a născut printr-o fecioară, nepătat de păcatul originar, care aparţine tuturor celor născuţi din carne. Să ne plecăm cu respect în faţa Copilului sfânt, a cărui nevinovăţie readuce umanităţii vechea ei slavă. Să ne rugăm ca El să fie şi în noi, „nădejdea slavei” (Coloseni 1:27). Nu uitaţi să remarcaţi umilinţa familiei în care a venit. Textul de dimineaţă o descrie pe mama Sa ca pe o simplă „fecioară”, nu o prinţesă, proorocită sau o doamnă de rang înalt. Într-adevăr, genealogia ei nu trebuie dispreţuită, fiindcă în venele ei curgea sângele regilor; şi nici nu era lipsită de inteligenţă sau cu mintea slabă, fiindcă a putut cânta o asemenea cântare de laudă. Totuşi, cât de umilă a fost poziţia ei, cât de sărac omul cu care era logodită, şi cât de mizerabil locul de naştere pregătit pentru Regele nou-născut! Prin aceasta, sărăcia a devenit sfântă, şi oamenii umili se bucură de mari onoruri. Fiecare credincios este un portret al lui Christos, dar un sfântă sărac este acelaşi tablou atârnat în aceeaşi ramă care înconjura imaginea învăţătorului.
Noi spunem că toate zilele sunt la fel, dar totuşi, fiindcă anotimpul şi obiceiul general ne îndeamnă să ne gândim la Isus, să ne amintim cu plăcere de glorioasa naştere a dragului nostru Răscumpărător. Pentru sufletul născut din nou, fiecare zi trebuie să fie ziua de naştere a Mântuitorului. Printre toate lucrurile umile, sunt şi multe lucruri onorabile în împrejurările naşterii lui Emanuel. Cine a mai avut o asemenea naştere, prevestită de veacuri prin profeţii, şi dorită de atâtea mii de inimi? Cine poate să se mai laude cu un vestitor care L-a recunoscut pe Cel ce avea să vină? Cui i-au cântat îngerii imnuri de slavă, şi pentru cine a aşezat Dumnezeu o stea specială pe cer? La al cărui leagăn au venit bogaţii şi săracii, oferind asemenea fapte de închinare din inimă? Pământul poate să se bucure; toţi oamenii pot să-şi înceteze lucrul, ca să sărbătorească naşterea măreaţă a lui Isus. Betleem, casă a pâinii, vedem în tine împlinirea speranţelor noastre. Acesta este El, Mântuitorul, proorocit din vechime, care ne va conduce în veacul de aur. Să ne lăsăm copleşiţi de bucurie. Să cântăm din inimă cântări de laudă şi desfătare.
Numele de aur, Emanuel, este o inexprimabilă încântare. Este un cuvânt potrivit pentru buzele heruvimilor prin maiestatea lui, dar, din cauza bunătăţii sale minunate, numai oamenii îl pot rosti. El nu este cu serafimii aşa cum este cu noi. Emanuel, „Dumnezeu cu noi” (Matei 1:23) – În firea noastră, în durerile noastre, în viaţa noastră de muncă, în pedeapsa noastră, în mormânt, şi acum cu noi, sau mai degrabă noi cu El, în înviere, înălţare, slavă, şi splendoarea celei de-a doua veniri. Copilul din Bedeem pare să fi fost cu noi în slăbiciune şi sărăcie. Să nu uităm însă că El este tot cu noi în glorie şi onoare. Credinţa îmbrăţişează copilul, şi dragostea II sărută cu sărutările buzelor ei. O, fie ca astăzi să avem părtăşie adevărată cu Emanuel!

MEDITATII DE DIMINEATA SI DE SEARA
de Charles Spurgeon1459143_10153580122945010_297125168_n
CEL MAI BUN CADOU DIN LUME
„Veste bună … pentru tot norodul” (Luca 2:10)
Pentru mulţi, Crăciunul este o perioadă tristă. Autorul Jon Walker scrie: „Stau într-un fast-food observând o fetiţă care sărbătoreşte Crăciunul cu mama ei. Cadourile sunt împrăştiate pe tarabă şi ea tocmai a spus: „Mi-e dor de tine, mămico”. „Şi mie mi-e dor de tine, puişor“, a spus mama ei. Lângă tejghea o femeie le priveşte, accidental, dar cu atenţie. Cu ochiul meu de jurnalist, fac legătura. Femeia care priveşte este un asistent social care supraveghează o vizită structurată dintre fetiţă şi mama ei în încercarea de a sărbători Crăciunul… după câteva minute sosesc părinţii adoptivi şi o duc pe fetiţă acasă. Mama pleacă singură. Există o latură mai întunecată a Crăciunului, pe care rareori o conştientizăm. Creăm această fantezie care rareori se potriveşte cu realitatea, chiar şi în cele mai bune familii … multe amintiri despre Crăciun sunt pline de tensiuni, nu de beteală. Sărbătorile sunt doar o scuză pentru ca mama să se îmbete din nou sau pentru ca tata să fie cu noua lui familie … şi totuşi ele sunt o nouă aducere aminte că persoana pe care o iubim este departe sau poate nu se mai întoarce niciodată … Rata sinuciderilor este extraordinar de ridicată în luna decembrie, depresia e la fel de obişnuită precum colinda „Cântaţi toţi de bucurie”, şi la Crăciun suferă mai mulţi oameni decât ne imaginăm. Pentru cei ce s-au săturat de speranţele deşarte şi de fanteziile false de la Crăciun, vestea bună este că Dumnezeu este cu noi”. Domnul Isus a venit pe pământ să aducă „veste bună … pentru tot norodul” şi indiferent de situaţia în care te găseşti, Crăciunul este cel mai bun dar pe care îl vei primi vreodată, pentru că: 1) Este cel mai scump deoarece pe Domnul Isus l-a costat viaţa Sa. 2) E singurul dar care dăinuie pe vecie. 3) E un dar de care te poţi bucura tot restul vieţii.

Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi

1450943_10153580125555010_2136337354_nDar când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege.
Galateni 4.4
Să luăm învăţătură!
Tabloul „Adorarea Copilului“ al pictorului Rogier van Weyden arată nu numai ieslea în care a fost pus Fiul lui Dumnezeu devenit Om, ci în acelaşi timp şi crucea care este atârnată de peretele grajdului. Nu ştim ce a gândit pictorul cu aceasta. Probabil, a vrut să amintească de cuvintele bătrânului Simion, pe care acesta le-a spus Mariei: „Şi sufletul tău va fi străpuns de o sabie“. Da, probabil, a fost şi intenţia lui de a-l face pe cel ce priveşte pictura sa să gândească: ieslea şi crucea formează un întreg. În istorisirea despre naşterea Domnului nu este vorba numai de un Copil într-o iesle, ci şi despre faptul că Dumnezeu L-a trimis pe pământ pe Fiul Său, ca să moară la cruce pentru oamenii pierduţi. În naşterea Copilului în Betleem apare harul lui Dumnezeu, care a vrut să ne aducă mântuirea.
Dar ce fac oamenii de Crăciun? Zile libere, cadouri frumoase, brad împodobit, mâncare şi băutură… Sau poate simţămintele înălţătoare la slujba de Crăciun când este citită istoria naşterii Domnului. Crăciunul este mai mult! Ieslea şi crucea formează un întreg. Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său, ca El să săvârşească mântuirea. Să ne gândim mai mult la aceasta!

Sămânţa Bună

1512511_755679867793437_649051386_n

O holy night, the stars are brightly shining;
It is the night of the dear Savior’s birth!
Long lay the world in sin and error pining,
Till He appeared and the soul felt its worth.
A thrill of hope, the weary soul rejoices,
For yonder breaks a new and glorious morn.
Fall on your knees, O hear the angel voices!
O night divine, O night when Christ was born!
O night, O holy night, O night divine!

Led by the light of faith serenely beaming,
With glowing hearts by His cradle we stand.
So led by light of a star sweetly gleaming,
Here came the wise men from Orient land.
The King of kings lay thus in lowly manger,
In all our trials born to be our friend!
He knows our need—to our weakness is no stranger.
Behold your king; before Him lowly bend!
Behold your king; before Him lowly bend!

Truly He taught us to love one another;
His law is love and His Gospel is peace.
Chains shall He break, for the slave is our brother
And in His name all oppression shall cease.
Sweet hymns of joy in grateful chorus raise we,
Let all within us praise His holy name!
Christ is the Lord! O praise His name forever!
His pow’r and glory evermore proclaim!
His pow’r and glory evermore proclaim!

-O HOLY NIGHT

Words: Pla­cide Cap­peau, 1847 (Mi­nuit, chré­tiens, c’est l’heure so­len­nelle); translated from French to English by John S. Dwight (1812-1893).

Music: Adolphe C. Ad­am (1803-1856) (♫ ). This is said to have been the first mu­sic ev­er broad­cast by ra­dio.

1466150_425686650891208_1371526417_n

Coloseni 1:9-18
CEL CE ARE ÎNTÎIETATEA
„... pentru ca in toate lucrurile să aibă întîietatea”.
Coloseni 1:18
Unul dintre cei mai cunoscuţi predicatori ai secolului trecut a
fost Henry Ward Beecher (1813-1887). Vorbind despre măre-
ţia lui Cristos, el şi-a închipuit o întrunire a celor mai luminate
minţi care au „împodobit vreodată civilizaţia umană”. Aceştia ar fi
oameni ale căror contribuţii la civilizaţie au îmbogăţit omenirea –
oameni care „s-au ridicat atît de mult deasupra maselor, încît
numele lor au rămas în istorie”.
Apoi Beecher a spus: „Coboară-L pe Cristos din cel mai înalt
punct al cerului, lasă-L să stea în mijlocul lor şi lasă-i pe fiecare
să-I vorbească”. În timp ce vor vorbi cu El, ei vor descoperi că El
cunoaşte perfect toate domeniile de activitate în care aceştia au
fost consideraţi experţi. Comparîndu-se cu Cristos, poetul găseşte
că el nu este decît un copil ce gîngureste. Sculptorul nu este decît
un artist neîmplinit. Iar comparate cu cuvintele lui Cristos, cuvin-
tele oratorului sînt ca nişte cuvinte care îngheaţă pe buzele lui”.
In încheiere, Beecher a spus: „Toţi aceştia se vor pleca îna-
intea Lui şi vor spune: „Chiar de am fi toţi adunaţi şi amestecaţi
într-o sigură măreaţă natură, topiţi într-o singură fiinţă vie, nu am
fi decît un nimic în prezenţa acestei majestăţi care excelează prin
măreţie.”
Copilul-Cristos din iesle nu era un copilaş obişnuit. El a fost
Cuvîntul care S-a făcut trup, în care „locuieşte trupeşte toată
plinătatea Dumnezeirii” (Coloseni 2:9).
In ziua aceasta de Crăciun, haideţi să ne închinăm Lui –
Veşnic una cu Tatăl slăvit. – Cel care are întîietatea! R.W.D.
Veşnic împreună cu Dumnezeu, Unul,
E Isus Cristos, Fiul iubit;
în El, Dumnezeu se vede mereu,
Căci Isus Cristos e sfînt Dumnezeu. – D.J.D.
Magii („magi” înseamnă oameni înţelepţi, n.tr.)
II caută şi azi pe Cristos. PAINEA CEA DE TOATE ZILELE
1457558_10152500411233569_499205940_n

 


„Şi-i vor pune numele Emanuel“, care, tălmăcit, înseamnă:
„Dumnezeu este cu noi“.
(Matei 1:23)

Domn al păcii. (Isaia 9:6)

Este un cântec în văzduh!
Este o stea pe cer!
Este rugăciunea din inimă a unei mame,
Şi plânsul slab al unui prunc!
Şi steaua îşi revarsă strălucirea,
În timp ce splendoarea cântă,
Căci ieslea din Betleem leagănă un Împărat.

Cu câţiva ani în urmă s-a publicat o felicitare de Crăciun remarcabilă cu titlul „Dacă Hristos n-ar fi venit“. Se baza pe cuvintele Mântuitorului nostru din Ioan 15:22: „Dacă n-aş fi venit“. Felicitarea arăta un slujitor al lui Dumnezeu care a adormit în timpul studiului său în dimineaţa de Crăciun şi apoi a visat o lume în care Domnul Isus nu venise niciodată.
În visul lui, s-a văzut plimbându-se prin casa lui, dar pe când se uita, n-a văzut nici un ciorap atârnat de şemineu, nici un pom de Crăciun, nici un colac sfânt şi nici un Hristos care să mângâie şi să bucure inimile sau care să ne mântuiască. Apoi s-a plimbat afară pe stradă, dar nu era nici o biserică cu turnul ei îndreptat spre cer. Şi când s-a întors şi a stat jos în biblioteca lui, şi-a dat seama că toate cărţile despre Mântuitorul nostru dispăruseră.
Slujitorul a visat că a sunat clopoţelul de la uşă şi că un mesager l-a rugat să viziteze pe mama unui prieten care era pe moarte. El a ajuns la casa ei, şi în timp ce prietenul lui stătea şi plângea, el a spus: „Am ceva aici care te va mângâia“. Şi-a deschis Biblia ca să caute o promisiune familiară, dar Biblia se termina cu Maleahi. Nu era nici o evanghelie şi nici o promisiune a speranţei şi a mântuirii, şi tot ce a putut face a fost să-şi plece capul şi să plângă împreună cu prietenul lui şi cu mama lui într-o disperare amară.
Două zile mai târziu stătea lângă coşciugul ei şi conducea serviciul ei funerar, dar nu era nici un mesaj de mângâiere, nici cuvintele despre o înviere glorioasă, şi nici un gând despre o locuinţă care s-o aştepte în ceruri. Era doar „ţărână în ţărână, şi cenuşă în cenuşă“, şi un lung, etern adio. În sfârşit şi-a dat seama că Hristos nu venise, şi a izbucnit în lacrimi, plângând cu amar în visul lui chinuitor.
Apoi s-a trezit deodată cu o tresărire, şi un strigăt tare de bucurie şi de laudă a ţâşnit de pe buzele lui când a auzit corul lui cântând aceste cuvinte în biserica lui din apropiere:

O, veniţi, voi toţi cei credincioşi, plini de bucurie şi victorioşi,
O, veniţi, veniţi la Betleem!
Veniţi şi priviţi-L pe Împăratul îngerilor, care S-a născut,
O, veniţi să-L adorăm pe Hristos Domnul!

Să ne veselim şi să ne bucurăm astăzi, căci El a venit. Şi să ne amintim de proclamaţia îngerului: „Vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul“ (Luca 2:10-11).

El vine să facă să curgă binecuvântarea Lui,
Până unde ajunge blestemul.

Fie ca inimile noastre să meargă afară la oamenii neconvertiţi din ţări străine care nu au ziua binecuvântată de Crăciun. „Duceţi-vă de mâncaţi cărnuri grase şi beţi băuturi dulci, şi TRIMITEŢI CÂTE O PARTE ŞI CELOR CARE N-AU NIMIC PREGĂTIT, căci ziua aceasta este închinată Domnului nostru“ (Neemia 8:10).

IZVOARE ÎN DEŞERT
1477501_425593707567169_1565133106_n

EL A VENIT; EL VA VENI
…Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer.
Faptele Apostolilor 1.11
Mulţi serbează în această zi naşterea Mântuitorului nostru; să ne ducem cu gândul la făgăduinţa celei de-a doua veniri. Aceasta este tot atât de sigură cum a fost şi prima, care este o garanţie pentru noi cu privire la întoarcerea Sa. Acela care a venit ca să ia locul celui mai de jos slujitor, va veni în curând ca să ceară răsplata lucrării Sale. După cum a venit întâi ca să sufere, nu va întârzia să vină ca să împărăţească. Aceasta este nădejdea noastră slăvită, că şi noi vom fi părtaşi la bucuria Sa. Astăzi noi ne găsim sub acelaşi val şi în aceeaşi umilinţă în care a trăit El atunci pe pământ; dar în ziua în care El va veni, va fi ziua arătării noastre în slavă, precum şi ziua arătării Sale în slavă. Sfinţii care au adormit în El vor învia în ziua arătării Sale slăvite. Aceia care vor fi fost insultaţi şi întristaţi pentru Numele Lui, vor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui Său. Ai Săi vor apărea atunci ca regi şi preoţi; zilele lor de întristare vor fi sfârşite. Odihna îndelungată şi splendoarea de necomparat a împărăţiei de o mie de ani îi va răsplăti din belşug pentru anii lor de mărturie şi de lupte.
Oh! Să vină Domnul Isus! Iată, El vine curând. El este pe drum şi se apropie repede. Zgomotul paşilor Lui să fie ca o muzică plăcută pentru inimile noastre. Clopote ale nădejdii mişcaţi-vă şi sunaţi cu veselie, căci iată, vine Stăpânul nostru!

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU
De Ch. H. Spurgeon

62091_4024440820535_576679576_n599644_1479663712258860_5732481_n

 

Read Full Post »

THE DEITY OF JESUS CHRIST

This is an article we first posted, on the first day that we began this blog’s journey, and we have reposted it again around Christmas time, every year. So here it is again:
Once when Jesus was traveling with His disciples He asked them ‘Who do people say that I am?’ Wherever Jesus went, large crowds of people followed Him and they witnessed the miracles He performed and they observed the words He spoke in His sermons. Many of the people probably wondered who Jesus was.  But then in Luke 9:18-20 Jesus asks Peter, His disciple, ‘Who do you say that I am?’ and Peter answers ‘God’s Messiah’! Peter spoke with lots of conviction, yet his faith had a long way to go, there would even come a point in his life later where he would deny that he even knew Jesus. Peter and the disciples would become men of faith after they saw the resurrected Christ and it was then they could profess that Jesus was truly the Son of God.

In every age since the first followers of Jesus made their profession of faith in him, men and women of faith have had to come to terms with who Jesus is and what he means for them.As we go into the Christmas season, celebrating the birth of the Messiah, take a little time to reflect on these passages that the Scriptures heralds about the deity of the Messiah. Who is Jesus Christ to you?

(The following list is excerpted from Tyndale’s Wilmington guide to the Bible pp.346-348, 616-618)

The Deity of Jesus Christ the Savior of the world-

  1. His deity was declared by angels

  • by Gabriel to Mary (Luke 1:26-33)

  • by Gabriel to Joseph (Matthew 1:20-23)

  • by Gabriel (?) to some shepherds (Luke 2:8-11)

  • by Gabriel (?) to some women (Matthew 28:5-6)

2. His deity was declared by the Father

  • at his baptism (Matthew 3:16-17)

  • at his transfiguration (Matthew 17:5)

  • shortly before his passion (John 12:27-28)

3. His deity was declared by his mighty miracles (John 20:30,31: 21:25)

4. His deity was declared by his powerful sermons ((Luke 4:32; John 7:46)

5. His deity was declared by his accurate prophecies (Matthew 26:32)

6. His deity was declared by his sinless life

  • as attested by Pilate (John 19:4)

  • by Pilate’s wife (Matthew 27:19

  • by Judas (Matthew 27:4)

  • by the dying thief (Luke 23:41)

  • by the Roman centurion (Luke 23:47)

7. His deity was declared by demons

  • as he healed a maniac (Matthew 8:28-29)

  • as he healed a man in Capernaum (Luke 4:33-34)

  • as he healed many in Capernaum (Luke 4:41, Mark 3:11)

8. His deity was declared by those who worshipped him

  • the shepherds (Luke 2:15)

  • the wise men (Matthew 2:2,11)

  • a leper (Matthew 8:2)

  • a ruler (Matthew 9:18)

  • a Gentile mother (Matthew 15:25)

  • a Hebrew mother (Matthew 20:20)

  • a maniac (Mark 5:6)

  • a blind man (John 9:38)

  • an apostle (Thomas) (John 20:28)

  • all apostles (Matthew 14:38; 28:9)

9. His deity was declared by Satan (Matthew 4:3, 6)

10. His deity was declared by himself

  • He referred to himself as the Son of God (John 9:35; 10:36; 11:4)

  • He forgave sins (Mark 2:5, 10)

  • He is man’s judge (John 5:22, 27)

  • He is the author of life (John 5:24, 28, 29)

  • He is to be honored like the Father (John 5:23)

  • He alone can save (John 10:28; Luke 19:10; John 14:6

Read Full Post »

%d bloggers like this: