Feeds:
Posts
Comments

Archive for March, 2014

1544587_704056052989807_1598412945_n 1546144_704447402950672_1003187747_n

TOTUL PENTRU GLORIA LUI
OSWALD CHAMBERS

 

31
MARTIE

Grija faţă de alţii sau ipocrizia din noi înşine

Dacă vede cineva pe fratele său săvârşind un păcat care nu duce la moarte, să se roage; şi Dumnezeu îi va da viaţă, pentru cei ce n-au săvârşit un păcat care duce la moarte.
1 loan5:l6

Dacă nu suntem atenţi la felul cum lucrează Duhul lui Dumnezeu în noi, vom deveni nişte ipocriţi spirituali. Vedem cum cad alţi oameni și ne transformăm discernământul într-o critică ironică, în loc să-l transformăm în mijlocire pentru ei. Revelaţia ne este dată nu prin ascuţimea minţii noastre, ci prin înţelegerea directă pe care ne-o dă Duhul lui Dumnezeu şi. dacă nu suntem atenţi la sursa revelaţiei, vom deveni critici cu privire la alţii, uitând ce spune Dumnezeu: „…să se roage şi Dumnezeu îi va da viaţa, pentru cei care n-au săvârşit un păcat care duce la moarte”. Ai grijă să nu ajungi un ipocrit petrecându-ţi tot timpul încercând să-i îndrepţi pe alţii înainte ca tu însuţi să te închini lui Dumnezeu.Una dintre cele mai subtile poveri pe care Dumnezeu le pune asupra noastră ca sfinţi este această povară a discernământului cu privire la alte suflete. El ne revelează anumite lucruri cu scopul ca noi să aducem povara acestor suflete înaintea Lui şi să ne formăm gândul lui Cristos în legătură cu ele: dacă mijlocim în acest mod. Dumnezeu spune că ne va da „viaţa pentru cei ce n-au săvârşit un păcat care duce la moarte”. Aceasta nu înseamnă că Îl determinăm pe Dumnezeu să accepte gândul nostru, ci înseamnă că noi ne ridicăm până la nivelul la care Dumnezeu ne poate arăta care este gândul Lui cu privire la cel pentru care mijlocim.Vede Isus Cristos munca sufletului Lui în noi? Nu o poate vedea dacă noi nu ne identificăm atât de mult cu El, încât să ajungem să avem perspectiva Lui cu privire la oamenii pentru care ne rugăm. Să învăţăm să mijlocim din toată inima pentru ca Isus Cristos să fie pe deplin mulţumit cu noi ca mijlocitori.

DOMNUL ESTE APROAPE/GBV
Luni 31 Martie
În adevăr, şi socotesc că toate sunt pierdere, datorită valorii nespus de mari a cunoştinţei lui Hristos Isus, Domnul meu, pentru care am pierdut toate şi le socotesc ca fiind gunoi, ca să L câştig pe Hristos. Filipeni 3.8
Dorinţele noastre dezvăluie o imagine despre noi înşine. „Aşa cum gândeşte în sufletul său, aşa este el“, spunea cel mai înţelept om, cu multe secole înainte. Este la fel de adevărat şi astăzi. Există timpuri şi împrejurări atât de solemne şi de critice, încât o dorinţă exprimată în astfel de timpuri sau în asemenea împrejurări dezvăluie cele mai mari profunzimi ale fiinţei. Dorinţa noastră descrie ceea ce suntem în adâncul sufletului nostru. Astfel de situaţii apar în faţa morţii sau când se despart prietenii, ştiind că nu se vor mai întâlni niciodată. Ele apar într o mare criză spirituală sau într o încercare dureroasă.Pavel şi a exprimat cea mai mare dorinţă a lui. Împrejurările au dat naştere acestei exprimări în pasajul din Filipeni 3.8 14, care dezvăluie cea mai adâncă profunzime a fiinţei lui. Pe măsură ce citim aceste cuvinte, parcă simţim vibraţiile inimii lui şi intensitatea dorinţei lui mistuitoare. Se afla la sfârşitul vieţii. Avusese o viaţă activă, plină de evenimente. Pentru el era, într adevăr, un moment solemn. La fel de solemn este pentru fiecare dintre noi când în clepsidra vieţii rămân numai câteva fire de nisip, când ochii noştri aşteaptă cu nerăbdare eternitatea nesfârşită în care vom intra în curând, când lucrarea se apropie de sfârşit, când lucrurile apar aşa cum sunt în realitate şi toate activităţile din trecut sunt de neclintit, imposibil de schimbat, indiferent dacă sunt aprobate sau sunt condamnate.Hristos îi câştigase inima. El a considerat toate lucrurile ca fiind pierdere, datorită valorii nespus de mari a cunoştinţei lui Hristos Isus, Domnul său. Nu s a dat înapoi de la nimic şi nimic nu l a dat înapoi, oricât de grea îi părea calea care conducea spre ţintă. Oricât de abrupt ar fi fost urcuşul sau chiar dacă drumul trebuia să treacă prin moarte, el a mers până la capăt. Un final dureros, fără îndoială, având în vedere împrejurările, însă un început glorios, de îndată ce păşea în eternitate.A. J. Pollock

Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi

31 MARTIE

UNDE DUCE DRUMUL ACESTA ?
„Nu intra pe cărarea celor răi” (Proverbe 4:14)
Fiecare drum pe care îl faci în viaţă duce undeva. Biblia spune: „Nu intra pe cărarea celor răi, şi nu umbla pe calea celor nelegiuiţi! Fereşte-te de ea, nu trece pe ea; ocoleşte-o, şi treci înainte!” (v. 14-15). Astăzi, copiii noştri devin dependenţi de droguri – unii iau droguri atât de puternice încât e nevoie de o singură doză pentru a deveni dependent. Aşa că discută cu copiii tăi de timpuriu despre capcanele pe care Satana le-a pregătit pentru ei. Spune-le: 1) Că orice obicei pe care îl hrăneşti devine întotdeauna mai puternic. 2) Orice obicei pe care îl hrăneşti cere întotdeauna mai mult. 3) Orice obicei pe care îl hrăneşti întotdeauna te controlează. Comediantul şi actorul Chris Farley a fost găsit mort în apartamentul său din oraşul Chicago în 18 decembrie 1997. A murit de o supradoză de droguri. Moartea lui la vârsta de treizeci şi trei de ani nu a fost o surpriză pentru prietenii săi. Fusese internat de mai multe ori în spitale de dezintoxicare pentru a-şi reface viaţa. Cu puţin timp înainte de moartea sa, el i-a spus unui reporter: „Obişnuiam să cred că se poate ajunge la un nivel al succesului unde legile universului nu se mai aplică.Dar ele se aplică. încă e vorba de „viaţă în termenii vieţii”, nu în termenii unui star de cinema. Trebuie încă să lucrez la relaţii. Trebuie încă să lucrez la greutatea mea şi la câţiva alţi demoni de-ai mei. Odată am crezut că dacă am destul de mulţi bani în bancă, dacă am suficientă faimă, totul va fi bine. Dar sunt o fiinţă umană ca toţi ceilalţi. Nu sunt scutit”. Aşa că înainte să păşeşti pe un anumit drum, opreşte-te şi întreabă-te: „Unde duce acest drum?” „Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte (Pr.14:12)

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

31 Martie Exod 4:1-17
La curtea lui faraon, Moise învăţase toată în¬ţelepciunea Egiptului. Dar nu învăţase să-L cunoască pe „EU SUNT“. Anii petrecuţi în palatul regal nu l-au făcut un instrument potrivit pentru eliberarea poporului său. Uciderea egipteanului a demonstrat tocmai contrariul. După patruzeci de ani în şcoala lui faraon sunt necesari alţi patruzeci de ani în şcoala lui Dumnezeu, tocmai în Madian. Rezultatul este că Moise nu mai are nimic care să-l facă mândru. Odinioară „puternic în cuvintele lui şi în fapte“ (Fapte 7.22), declară acum că nu are vorbirea uşoară şi lasă deoparte toate capacităţile personale. Dar, dacă pe bună dreptate a încetat să se încreadă în sine, el încă nu se încrede pe deplin în Dumnezeu. Trebuie să înveţe că Domnul, când cheamă pe cineva în slujbă, dă şi puterea necesară pentru împlinire.Toiagul preschimbat în şarpe arată că, dacă Dumnezeu îi permite lui Satan să lucreze pentru o clipă, tot în puterea Lui stă şi să-i nimicească lucrarea. La cruce, Hristos a triumfat asupra puterilor răului (Coloseni 2.15). Mâna pusă în sân (inima: izvorul răului) care se acoperă de lepră şi care apoi este făcută sănătoasă ilustrează puterea lui Dumnezeu de a îndepărta pata păcatului.

Domnul este aproape! (Filip. 4.5)

31 Martie
…ca să le deschizi ochii, să se întoarcă de la întuneric la lumină, şi de sub puterea Satanei la DUMNEZEU; şi să primească, prin credinţă în Mine, iertare de păcate şi moştenirea împreună cu cei sfinţiţi. Fapte 26.18
Fariseul Saul şi-a propus sa izgonească şi să omoare pe toţi cei ce Îl urmau pe Isus din Nazaret. El credea că făcând aşa îi slujeşte lui Dumnezeu. El nu ştia că vechiul sistem ebraic fusese îndepărtat şi că omul poate fi mântuit numai prin Isus Cristos şi prin lucrarea lui de la cruce. Pe drumul spre Damasc i-a ieşit în întâmpinare arătându-i-se în măreţia lui cerească. Când a înţeles Saul că acest Isus este Fiul lui Dumnezeu pe care-L răstignise împreună cu poporul lui, a ascultat glasul care-i vorbea şi din clipa aceea viaţa lui a luat un alt curs.Când el întreabă: „Cine eşti, Doamne?” Domnul îi răspunde: „Eu sunt Isus pe care-L prigoneşti.” De atunci face din Saul solul Lui care mai târziu devine Pavel propovăduitorul Evangheliei harului Domnului faţă de întreaga lume. Această însărcinare a fost îndeplinită de Pavel prin puterea lui Dumnezeu într-o supunere într-adevăr rar întâlnită. Versetul de azi ne dezvăluie patru puncte esenţiale:

– mântuirea;
– iertarea păcatelor;
– moştenirea;
– sfinţirea prin credinţă.

Mântuirea înseamnă să iei prin credinţa iertarea păcatelor şi să primeşti o putere nouă ca să întorci spatele vieţii din trecut plină de întuneric şi păcat. Dumnezeu răspunde cu iertarea păcatelor celor care se recunosc păcătoşi şi cred în Fiul Lui. Prin credinţă un asemenea om primeşte fire (natura) dumnezeiască şi o moştenire cerească şi veşnică şi tot prin credinţă devine un om sfinţit, adică pus deoparte pentru Dumnezeu.Stimate cititor, eşti încă nemântuit? Îndreaptă-te acum spre izvorul Vieţii. El te aşteaptă. VINO!

IZVOARE IN DEŞERT

31 Martie

Vântul era împotrivă. (Matei 14:24)

Vânturile din luna martie sunt deseori aspre şi furtunoase. Şi totuşi ele sunt tipice pentru perioadele furtunoase din viaţa mea. Într-adevăr, ar trebui să mă bucur că am ocazia să cunosc astfel de perioade. Este mai bine să cadă ploile şi să vină şuvoaiele decât să trăieşti tot timpul în legendara ţară a lui Lotus sau în luxurianta vale a lui Avalon, unde soarele străluceşte mereu şi vânturile puternice nu bat niciodată. Furtunile ispitei pot părea crude, dar nu mă conduc ele la o intensitate şi la o ardoare mai mare în viaţa mea de rugăciune? Nu mă obligă ele să mă agăţ mai tare de promisiunile lui Dumnezeu? Şi nu mă lasă ele cu un caracter mai rafinat? Furtunile necazului provocat de o pierdere grea sunt intense, dar ele reprezintă una din căile Tatălui de a mă atrage spre El. Scopul Lui este să vorbească încet şi tandru inimii mele în locul ascuns şi tainic al prezenţei Sale. Este o glorie deosebită a Stăpânului să poată fi văzut numai când vântul este împotrivă şi barca mea este lovită de valuri.Domnul Isus Hristos nu este ocrotirea mea împotriva furtunilor vieţii, ci El este ocrotirea mea perfectă în furtuni. El nu mi-a promis niciodată o trecere uşoară, ci doar o aterizare sigură. O, întinde pânzele spre furtuna cerească,Şi apoi, indiferent ce vânturi predomină,Nici o stâncă nu te va sfărâma, nici o lipsă de vânt nu te va întârzia;Nici o ceaţă nu te va ascunde, nici o furtună nu te va opri;Deşi călătoreşti departe şi pribegeşti multPrin stropi de apă sărată şi peste spuma albă a mării,Nici un vânt nu poate să bată decât ca să te ducă mai repede acasă.
Annie Johnson Flint

Meditatii Charles H. Spurgeon
CHARLES H. SPURGEON
MEDITAȚII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineața și Seara

31 Martie
DIMINEAŢA
Prin rănile Lui suntem tămăduiţi. Isaia 53:5
Pilat L-a dat pe Domnul nostru soldaţilor romani să-L biciuiască. Biciul roman era un instrument de tortură îngrozitor. Era făcut din tendoane de bou. Printre ele erau intercalate oase ascuţite, astfel că, de fiecare dată când lovea, tăia adânc şi sfâşia carnea până la os. Mântuitorul a fost, fără îndoială, legat de un stâlp şi apoi biciuit. A mai fost bătut şi înainte, dar probabil că această biciuire a fost cea mai crudă pedeapsă. Suflete, priveşte-L şi jeleşte-I sărmanul trup chinuit. Credinciosule, poţi să-L priveşti fără lacrimi, în timp ce stă în faţa ta ca o imagine a dragostei torturate? El, care era odată alb ca un crin nevinovat, este acum purpuriu, scăldat în propriul Său sânge. Simţind vindecarea pe care au îndeplinit-o rănile Sale în noi, nu ni se înmoaie inimile de dragoste şi durere? Dacă L-am iubit vreodată pe Domnul Isus, acum trebuie să simţim că dragostea noastră creşte.
Vedeţi cum Domnul a pătimit
Pe cruce pentru omul întinat!
In timp ce păcătoşii L-au lovit
Şi l-au batjocorit, şi l-au scuipat.
Din trupul Său zdrobit şi chinuit
A curs izvor de sânge-n veşnicie
Legat a fost şi biciuit, şi inima i-a plâns,
Ca să avem noi bucurie.
Ar trebui să ne închidem în casă şi să plângem; dar (fiindcă afacerile ne cheamă, ne vom ruga ca Mântuitorul să sape imaginea rănilor în inima noastră pentru toată ziua. La căderea nopţii, ne vom întoarce să stăm de vorbă cu El, şi să ne plângem păcatele care L-au costat atât de mult.
SEARA
Riţpa, fata lui Aiia, a luat un sac şi l-a întins sub ea sub stâncă, de la începutul seceratului până a căzut peste ei ploaie din cer, si a oprit păsările cerului să se apropie de ei în timpul zilei, şi fiarele câmpului în timpul nopţii. 2 Samuel 21:10
Dacă dragostea unei mame a făcut-o să-şi jelească fii ucişi atâta timp, cum am putea noi să încetăm să jelim suferinţele binecuvântatului nostru Domn? Riţpa a alungat păsările de pradă; noi nu vom putea alunga gândurile lumeşti şi păcătoase care ne mânjesc mintea şi ne îndepărtează de cele sfinte? Plecaţi, păsări ale răului! Lăsaţi jertfa în pace! Singură şi fără adăpost, Riţpa a îndurat căldura verii, roua nopţii, şi ploaia. Somnul a fugit de ochii ei plânşi; inima îi era prea grea ca să doarmă. Cât de mult şi-a iubit copiii! O să urmăm exemplul Riţpei, sau o să ne plângem la prima încercare? Suntem atât de laşi încât nu putem îndura suferinţele Domnului? Demonstrând un curaj neobişnuit, a alungat fiarele. Nu vom fi în stare să înfruntăm orice vrăjmaş de dragul lui Isus? Copiii ei au :fost ucişi de alţii, dar ea i-a plâns şi a vegheat. Ce ar trebui să facem noi, ştiind că păcatele noastre L-au crucificat pe Domnul? Obligaţiile noastre sunt nemăsurate; dragostea noastră ar trebui să fie înflăcărată, şi căinţa noastră adâncă. Treaba noastră ar trebui să fie vegherea, ocupaţia noastră protejarea Numelui Său, misiunea noastră înălţarea crucii Lui. Corpurile acelea descărnate s-ar putea s-o fi înfricoşat pe Riţpa, mai ales în timpul nopţii, dar în jertfa Domnului nostru pe cruce nu există nimic respingător sau înfricoşător. Nicicând n-a existat mai multă frumuseţe decât cea oglindită de Domnul la Calvar. Isuse, în noaptea aceasta vom veghea cu Tine. Descoperă-ni-Te. Atunci nu vom mai sta în pânză de sac, ci în haine regale.

MANA DE DIMINEAŢĂ

MARTIE 31
IOAN 17:6
“Eu am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat din lume.”
Rugăciunea preoţească a Domnului Isus dă o minunată dezvăluire a părtăşiei binecuvîntate şi intime care uneşte pe Tatăl cu Fiul. Împlinind lucrarea pe care I-a dat-o Tatăl s-o facă, înainte de a Se întoarce în cer, înainte de ceasul tragic din Ghetsimani, în momentul acela cînd Se apropia de cruce, Fiul lasă să-I ţîşnească din inimă aceste cuvinte filiale anunţînd lucrarea de Mare Preot pe care avea s-o împlinească de îndată ce va fi proslăvit. Domnul Isus şi-a ridicat ochii spre cer, şi a spus: “Tată, a sosit ceasul! Proslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine… Eu am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat din lume.” În ceasul acesta fără seamăn, Domnul Se roagă pentru oamenii pe care I i-a dat Tatăl. Se roagă întîi pentru ucenici, această primă generaţie de misionari şi apoi pentru noi, toţi credincioşii din toate veacurile “şi Mă rog nu numai pentru ei ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvîntul lor.” Toţi sîntem cuprinşi în termenul acesta: “Aceia pe care Mi i-ai dat Tu.” Deplin conştienţi de nevrednicia noastră în faţa unui asemenea har, ştim că sîntem şi noi incluşi în această rugăciune. De şapte ori Domnul Isus repetă vorba aceasta: “…pe care Mi i-ai dat Tu.” Două fapte de seamă ies în evidenţă din aceste cuvinte: întîi îndurarea nemărginită a lui Dumnezeu care a binevoit să ne aleagă mai înainte de a exista noi şi de a ne dărui Domnului Isus fără să fi avut cel mai mic motiv ca să ne aleagă şi al doilea, nezdruncinabila siguranţă că, atîta vreme cît Dumnezeu ne-a dat Domnului Hristos, nimeni şi nimic nu ne va putea smulge din mîna Lui pentru că nu noi ne-am dăruit Lui, ci Dumnezeu ne-a dăruit Domnului Isus. O, ce glorioasă situaţie şi poziţie avem în El. În virtutea acestor cuvinte ale Domnului, avem dreptul să ne prezentăm înaintea tronului de har şi să spunem: “Doamne, sînt unul din aceia pe care Tatăl ţi i-a dat din lume; vin la Tine în totala mea ignoranţă şi slăbiciune, ştiind că Tu mi-ai făcut cunoscut Numele Tău şi că Tatăl ţi-a dăruit viaţa mea, cum ai spus-o Tu. Foloseşte-o spre slava Ta! Domnul să facă ca bogăţia pe care o cuprinde rugăciunea aceasta, a Lui, să pătrundă adînc în inimile noastre şi să ne facă astfel să ne consacram vieţile pentru El, pentru că sîntem pe veci ai Lui!

MEDITAŢII ZILNICE de WIM MALGO

31 MARTIE
«Adică, Dumnezeu era în Cristos împăcând lumea cu Sine, neţinându-le în socoteală păcatele lor, şi ne-a încredinţat no¬uă propovăduirea acestei împăcări.»
2 CORINTENI 5,19
Ce semnifică pentru tine sângele lui Isus Cristos (şi nu mă gândesc aici la semnificaţia Iui abstractă)? Inimile noastre trebuie realmente să se cutremure, căci «fară vărsare de sânge nu este iertare» (Evrei 9,22). Prima afirmaţie a versetului se referă cu siguranţă la sacrificiul, la jertfa de ispăşire a Domnului Isus. Dar în acelaşi timp versetul ne vizează în mod direct şi pe noi. Am înţeles oare la ce se referă Biblia când vorbeşte despre sângele lui Isus Cristos? Sângele şi viaţa sunt inseparabile, nu pot exista unul fară celălalt. Superficial privind lucrurile, noi poate înţelegem prin sângele lui Isus un lichid care face minuni. Dar în realitate, prin vărsarea sângelui Său scump, Domnul Isus Cristos — Mielul fară pată — a făcut o ispăşire completă pentru păcatele lumii.Ştii tu ce răspundere avem dacă am cunoscut puterea minunată a sângelui lui Isus şi daca nu suntem pregătiţi să ne asumăm consecinţele unei vieţi autentice de credinţă? Domnul a creat prin moartea Sa pe cruce o punte peste prăpastia dintre Dumnezeu şi sufletul tău. Ai trecut tu însă peste această punte până la capăt şi ai strigat din tot sufletul «Dumnezeul meu, sunt hotărât, pe veci sunt al Tău!»?

Pâinea cea de toate zilele

Învăţăturile Tale sînt minunate: de aceea le
păzeşte sufletul meu. Descoperirea cuvintelor
Tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate.
Psalmul 119:129, 130
31
Martie
Text: 2 Samuel 12:15-25
Adevărat Iţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai. Luca 23:43
CU CRISTOS IN PARADIS
Misionarul David Miner Stern a căzut pradă amărăciunii cînd Dumnezeu a crezut de cuvinţă s-o ia la El pe fetiţa sa. Se părea că Stern nu va putea depăşi această mare durere, deşi era un bun creştin. Devenise atît de deprimat, că mergea zilnic la cimitir să plîngă pe mormîntul ei. Cu bastonul în care se spijinea putea atinge mormanul de pămînt care acoperea sicriul. Într-un fel, aceasta îi dădea o oarecare mîngîiere – ca şi cum în felul acesta putea avea un contact cu ea. Durerea îi era atît de mare, încît se temea că va trebui să renunţe la lucrarea sa de misionar. Totuşi, Dumnezeu, în bunătatea Sa, i-a adus eliberarea din această stare, într-o zi, în timp ce stătea la cimitir, deodată şi-a dat seama cît de greşit era să-şi concentreze atenţia asupra trupului neînsufleţit al fetiţei. Duhul Sfînt i-a imprimat în minte cele scrise în Luca 23:43, acolo unde Domnul Isus vorbeşte tîlharului în agonia morţii: „Astăzi vei fi cu Mine în rai”. A început să repete cuvintele: „cu Cristos în rai”, în timp ce mergea spre casă. Realitatea binecuvîntată că fetiţa lui era cu Isus i-a pătruns adînc în suflet. Şi-a spus: „Ce aş putea cere mai mult pentru iubita inimii mele decît aceasta?” În mîngîierea acestor gînduri a putut să-şi reia îndatoririle cu bucurie, în loc să se mai gîndească la fetiţa lui în mormînt, se gîndea la ea văzînd-o în siguranţă, în prezenţa lui Isus. Eşti rănit pentru că Dumnezeu ţi-a luat pe cineva drag? Adu-ţi aminte adesea că cei care mor în Domnul sînt cu Cristos în paradis. – H.G.B.
A fost cîndva… vor spune cronici sfinte.
Şi n-or mai fi nici lacrimi, nici nevoi.
De cele vechi nu ne-om aduce-aminte
Căci vom străbate veşnic ceruri noi. – C. Ioanid
Cmd Dumnezeu Îşi şterge lacrimile, durerea lasă loc cîntărti nemuritoare.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU
De CHARLES H. SPURGEON

31 martie
APE PESTE PĂMÂNTUL ÎNSETAT
Voi turna ape peste pământul însetat şi râuri pe pământul uscat.
Isaia 44.3
Simţiţi voi astăzi sete după Dumnezeul cel viu şi sunteţi mâhniţi că nu vă puteţi bucura în El? Aţi pierdut bucuria pe care o dă credinţa, şi este rugăciunea voastră: „dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale”? Vă simţiţi goi şi asemenea unui pământ uscat, fără vreo roadă pe care o aşteaptă Dumnezeu de la voi, fiind pătrunşi de gândul că nu sunteţi folositori nici pentru Biserică, nici pentru lume? Ei bine, iată tocmai făgăduinţa de care aveţi nevoie: Veţi primi harul pe care-l doriţi, care va răspunde la toate nevoile voastre şi încă pe deasupra. Apa potoleşte setea şi răcoreşte trupul. Veţi fi răcoriţi şi readuşi în stare bună. Apa readuce viaţa într-o plantă când este ofilită; tot aşa şi viaţa noastră va fi reînnoită prin har. Apa face să se desfacă bobocii şi fructele să crească; şi voi veţi aduce roade pentru împărăţia lui Dumnezeu. Puteţi primi şi să vă bucuraţi de toate bogăţiile şi mângâierile harului, în toată plinătatea lor. Veţi fi adăpaţi din ele; şi aşa cum păşunile sunt acoperite şi prefăcute în lacuri prin apele râurilor revărsate, iar pământul însetat, în izvoare de ape, tot aşa sufletul vostru va fi inundat de harul Domnului.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger
31 martie
„Iată, în mâinile Tale Îmi incredinţez duhul.”

Înainte de a muri Isus S-a gândit la mama Lui, şi a încredinţat-o ucenicului pe care-l iubea. Din ceasul acela ucenicul a luat-o la el acasă. Şi Isus a strigat cu glas tare:” Tată, în mâinile Tale îmi încredinţez duhul!” După aceasta, ştiind că totul s-a sfârşit, ca să împlinească Scriptura a zis:” Mi-e sete!” Câţi am găsit în El mântuirea! I-au întins un burete îmbibat cu oţet ca să bea. Când a luat Isus oţetul a zis:”S-a isprăvit!” Apoi şi-a plecat capul şi Şi-a dat duhul.Da, pentru noi a isprăvit lucrarea, căci a purtat păcatele noastre, pentru că El ne-a promis că ne va mântui şi prin moartea Sa a plătit totul; căci moartea este plata păcatului. El a plătit deci pentru fiecare fărădelege şi neascultare preţul cuvenit, aducând o jertfă de ispăşire, veşnic valabilă.Mântuirea Lui are valabilitate veşnică. Ne-a împăcat prin trupul Său în moarte, făcându-ne astfel sfinţi, fără prihană şi fără vină înaintea Lui Dumnezeu . La moartea Mântuitorului perdeaua dinlăuntrul Templului s-a rupt în două de susu până jos. Astfel avem cale liberă în locul preasfânt prin sângele Lui. Aici este scaunul harului şi chivotul legământului, pâinea cerească, toiagul lui Aaron şi deasupra heruvimii care acoperă scaunul harului. Toţi cei care intră acum prin credinţă au mărturia că sunt copii ai Lui Dumnezeu, se hrănesc cu pâinea cerească şi aduc roade în răbdare.

Sămânţa Bună

Luni, 31 Martie 2014
Omul … înfloreşte ca floarea de pe câmp. Când trece un vânt peste ea, nu mai este … Dar bunătatea Domnului ţine în veci pentru cei ce se tem de El.
Psalmul 103.15-17
În 1996, prezentarea operei Cazul Makropoulos la Opera metropolitană din New York părea să fie un succes deplin. Chiar şi când tenorul Richard Versalle a căzut deodată de pe o scară înaltă de trei metri, spectatorii au crezut că a fost o înscenare reuşită. Abia când au văzut că acesta a rămas nemişcat şi perdeaua a fost trasă rapid, au observat că incidentul nu a fost planificat. Cântăreţul în vârstă de 63 de ani a murit apoi imediat în spital. În piesa jucată era vorba despre un elixir care ar trebui să prelungească viaţa noastră cu 300 de ani. Sună ca o ironie, că Versalle a cântat cu puţin timp înainte de căderea sa: Trăim atât de puţin!Versalle ar fi trebuit să mai cânte: Tu mori, fără să fi trăit! şi De ce ai trăit? Oare a meritat? Iar răspunsul ar fi fost: Trebuie să prelungim viaţa tuturor! Cine Îl primeşte pe Isus Hristos în viaţa sa, primeşte viaţa veşnică, nu doar o existenţă prelungită. Această viaţă nouă, plină de sens, începe deja aici pe pământ şi se continuă în cer. Nu o primim printr-un elixir plin de mister, ci prin credinţa în Domnul Isus Hristos.

1379337_703844646344281_952478707_n976924_703861826342563_1781601786_o

Advertisements

Read Full Post »

1381647_701456873249725_86191894_n527132_732321276790086_1736306711_n

FERESTRE DESCHISE -MEDITATII -T.AUSTIN SPARKS .31 Martie

 FERESTRE DESCHISE

31 Martie
La ce pot nădăjdui cel mai mult este ca cele spuse aici, să se deschidă asemenea unor ferestre și uitându-vă prin ele să vedeți un singur lucru – cât de superior este Isus Cristos față de orice altceva!”

T. Austin-Sparks

Ferestre deschise

Extrase din scrierile lui T. Austin-Sparks

Şi părtăşia noastră este cu Fiul Său, Isus Cristos. (1 Ioan 1:3)

Daniel a refuzat să fie distras de la problema principală. El nici măcar nu s-a dus să se roage pentru poziția lui aflată în pericol. El avea decât un singur răspuns pentru vrăjmașii lui: de a continua să fie devotat voii lui Dumnezeu. Și noi trebuie să urmăm exemplul lui. Satan întotdeauna va încerca să ne distragă de la planul absolut al lui Dumnezeu. Dacă putem fi distrași cu probleme secundare, el întotdeauna ni le va scoate înainte. Poate sunt lucruri care ne provoacă, probleme care niciodată nu încetează să stârnească aversiunea și mânia noastră. Dacă începem să ne rugăm pentru aceste probleme prea mult, vom pierde adevărata chemare la rugăciunea absolută. Este adevărat că Efeseni 6 accentuează chemarea la lupta în rugăciune, dar aceasta se găsește la sfârșitul scrisorii dedicate viziunii primordiale a planului lui Dumnezeu în Fiul Său. Din acest motiv și nu din altul sau din motive personale, noi suntem chemați la lupta spirituală. Așadar, diavolul ne poate ține ocupați cu probleme secundare, care ne plac, poate lucruri bune, dar care ne distrag de la ce este principal. Omul Duhului refuză să fie distras. Asemenea lui Daniel, el merge hotărât înainte.

Viziunea lui Daniel era atât de mare încât a eclipsat și pe prietenii lui. Aici nu se menționează de Șadrac și de cei doi tovarăși ai lui. Nu știm unde erau. Poate se rugau în taină pentru el. Nu știm, dar știm că există vremuri când trebuie să mergem singuri cu Domnul. Aceasta nu este o contradicție a părtășiei spirituale. O astfel de părtășie poate fi sănătoasă și vitală dacă în toate lucrurile, Domnul Însuși este păstrat înaintea ochilor noștri. Și Darius era prietenul lui Daniel. De fapt, el a făcut ce a putut mai bine ca să-l ajute. Dar nu se menționează faptul că atunci când Daniel a aflat că porunca fusese semnată, el ar fi mers să-l caute pe Darius, să discute cu el problema și să îi ceară ajutorul. Nu, el a mers direct înaintea Domnului. Cu toată puterea lui aparentă, Darius s-a arătat neajutorat în această problemă. Daniel Îl cunoștea pe Domnul ca fiind ”mai presus de toți”. El nu ar fi rămas atât de liniștit dacă nu ar fi cunoscut umblarea constantă cu Domnul lui Atotputernic.

Din: Neclintit și neînfricat

 Ferestre deschise” este trimis zilnic, cuprinzând mesaje luate de pe site-ul Austin-Sparks.Net. Vă încurajăm să trimiteți mai departe acest email, să-l tipăriți și să-l împărtășiți cu alții. Respectând dorința lui T. Austin-Sparks ca ceea ce a fost primit gratuit să fie distribuit gratuit, mesajele lui nu dețin copyright. De aceea, dacă alegeți să le împărtășiți cu alții, vă rugăm să respectați dorința lui și să le oferiți – nemodificate, fără plată și fără copyright.

Pentru citirea tuturor mesajelor Ferestre deschise accesați: www.ferestredeschise.wordpress.com

Pentru mai multe scrieri în limba română accesați:http://www.austin-sparks.net/romana/index.html

1979905_703860846342661_1870360442_o

Read Full Post »

1012923_621510981268426_991521692_n1065179_702096396519106_517693475_o

FERESTRE DESCHISE -MEDITATII -T.AUSTIN.SPARKS -30 Martie

 FERESTRE DESCHISE
30 Martie

 La ce pot nădăjdui cel mai mult este ca cele spuse aici, să se deschidă asemenea unor ferestre și uitându-vă prin ele să vedeți un singur lucru – cât de superior este Isus Cristos față de orice altceva!”

T. Austin-Sparks

Ferestre deschise

Extrase din scrierile lui T. Austin-Sparks

Rămâneți dar tari… (Galateni 5:1).

Pentru Daniel Dumnezeu era mai mare ca toți. Totul era atât de simplu. El avea multe viziuni cu privire la tot felul de oameni, locuri și evenimente, dar mai avea și o altă viziune: viziunea Domnului său. Niciuna din aluziile istorice sau profetice nu rămân fără semnificație, căci Cuvântul lui Dumnezeu nu este niciodată lipsit de însemnătate; dar vom pierde esența istorisirii lui Daniel dacă ne ocupăm de lucruri, de persoane și nu de Domnul Însuși. Acesta este cel de-al doilea secret al vieții neclintite a lui Daniel: pentru el, Persoana Domnului Se înălța mai presus de orice altceva. Adevărurile profetice ne pot interesa sau lumina, dar niciodată nu ne vor salva în ceasul încercării. Camera lui Daniel nu era o cameră de studiu, cel puțin nu era folosită astfel în clipa aceea; era camera lui de rugăciune, camera lui de audiențe cu Dumnezeul lui. Așa cum noi ne grăbim la cel mai bun prieten atunci când vine necazul peste noi, așa și Daniel a mers direct în camera lui de rugăciune să comunice cu Domnul lui atunci când porunca a fost semnată. El a îngenuncheat nu ca un ritual sau ca o rutină, nu pentru a rosti un număr de probleme în rugăciune, ci pentru a se închina și pentru a aștepta înaintea Dumnezeului său. Așa cum am spus, el era legat de o viziune atât de mare, dar trăsătura supremă, centrală a acestei viziuni era Persoana Domnului. Aceasta este la fel de importantă pentru noi cum era pentru el. Când ajungem în Noul Testament, trebuie să avem grijă să acordăm valoarea adecvată fiecărui detaliu al învățăturii. Este greșit să ignorăm sau să nu dăm ascultare poruncilor, îndemnurilor și afirmațiilor explicite ale Cuvântului lui Dumnezeu. Preocuparea noastră supremă trebuie să fie Persoana Domnului Isus. A urma toate învățăturile și metodele legate de Casa lui Dumnezeu și totuși, a duce lipsă de Prezența copleșitoare a Fiului și Proprietarului Casei, înseamnă a substitui o scoică goală cu realitatea vie.

Viziunea Domnului pe care o avea Daniel era atât de măreață încât a inclus eclipsarea tuturor vrăjmașilor lui. Fără-ndoială că ei erau foarte impunători: căpeteniile împărăţiei, îngrijitorii, dregătorii, sfetnicii şi cârmuitorii” (v.7).Orice ar fi crezut Daniel despre această listă lungă și formidabilă, nu vedem vreo indicație că el s-ar fi îngrijorat din cauza lor. A plecat acasă pentru a se întâlni cu Domnul lui… ”cum făcea și mai înainte”. Având ochii ațintiți asupra Domnului nu însemna că el își ignora vrăjmașii, nici nu pretindea că ei nu existau. Ceea ce însemna era că datorită urii lor, Daniel s-a apropiat și mai mult de Domnul lui, iar ei și-au dat seama că Daniel nu renunța cu niciun chip la consacrarea și părtășia care reprezentau esența planului divin. El era hotărât să rămână pe terenul sigur. Atunci când ne concentrăm asupra vrăjmașilor noștri sau asupra lucrurilor care amenință planul lui Dumnezeu, nu ajugem decât pe un teren nesigur. Iar de pe terenul nesigur, nu avom atinge niciodată finalul lui Dumnezeu.

Din: Neclintit și neînfricat

 Ferestre deschise” este trimis zilnic, cuprinzând mesaje luate de pe site-ul Austin-Sparks.Net. Vă încurajăm să trimiteți mai departe acest email, să-l tipăriți și să-l împărtășiți cu alții. Respectând dorința lui T. Austin-Sparks ca ceea ce a fost primit gratuit să fie distribuit gratuit, mesajele lui nu dețin copyright. De aceea, dacă alegeți să le împărtășiți cu alții, vă rugăm să respectați dorința lui și să le oferiți – nemodificate, fără plată și fără copyright.

Pentru citirea tuturor mesajelor Ferestre deschise accesați: www.ferestredeschise.wordpress.com

Pentru mai multe scrieri în limba română accesați: http://www.austin-sparks.net/romana/index.html

1382181_703426659719413_1231013195_n

Read Full Post »

972120_4827636213576_1515387547_n965954_4827638093623_296859241_o

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

OSWALD CHAMBERS

30MARTIE

Sfinţire sau asprime faţă de Dumnezeu?

El… Se miră că nimeni nu mijloceşte.

Isaia 59:16

Motivul pentru care mulţi dintre noi încetăm să ne mai rugăm şi ne împietrim faţă de Dumnezeu este că avem numai un interes emoţional faţă de rugăciune. Sună frumos să spunem că ne rugăm; citim cărţi despre rugăciune, care ne spun că este bine să ne rugăm, că mintea noastră se linişteşte şi sufletul se înalţă atunci când ne rugăm: dar Isaia spune că Dumnezeu Se miră de aceste gânduri despre rugăciune.Închinarea şi mijlocirea trebuie să meargă mână în mână; nu e posibilă una fără cealaltă. Mijlocirea înseamnă a ajunge să avem gândul lui Cristos în legătură cu cel pentru care ne rugăm. Deseori, în loc să ne închinăm lui Dumnezeu, noi facem afirmaţii despre cum funcţionează rugăciunea. Oare ne închinăm sau avem o dispută cu El zicând ..Dar, Doamne, nu văd cum vei proceda?  Acesta este un semn sigur că nu ne închinăm Lui. Când îl pierdem din vedere pe Dumnezeu, devenim duri şi dogmatici. Azvârlim cererile noastre la tronul lui Dumnezeu şi-I dictăm ce vrem să facă. Nu ne închinăm lui Dumnezeu, nici nu încercăm să formăm în noi gândul lui Cristos. Dacă suntem aspri faţă de Dumnezeu, vom deveni aspri şi faţă de oameni.Ne închinăm noi lui Dumnezeu în aşa fel, încât să ne ridicăm până la El, pentru a putea ajunge să înţelegem gândul Lui în legătură cu cei pentru care ne rugăm? Trăim noi într-o relaţie sfântă cu Dumnezeu sau suntem aspri şi dogmatici?„Dar nimeni nu mijloceşte cum trebuie.” Atunci fii tu însuţi acela, fii cel care se închină lui Dumnezeu şi trăieşte într-o relaţie sfântă cu El. Implică-te în lucrarea reală dc mijlocire şi nu uita că ea este cu adevărat o lucrare, o lucrare care necesită toată energia; dar este o lucrare ce nu conţine nici o capcană. Predicarea Evangheliei are capcane, dar rugăciunea de mijlocire nu are.

MANA DE DIMINEAŢĂ

MARTIE    30

FILIPENI 4:13

“Pot totul în Hristos care mă întăreşte.”

Apostolul Pavel fusese aproape de moarte, într-o situaţie cînd puterea şi curajul celui mai tare credincios nu mai pezenta nici o nădejde. El ştia ce însemna lipsa oricărui sprijin şi ajutor omenesc. Dar el tocmai în astfel de momente îşi punea încrederea în Acela care a biruit moartea. Cînd resursele omeneşti se terminaseră, el a făcut apel la resursele lui Dumnezeu. El a refuzat să fie oprit din alergarea lui şi să fie descurajat atunci cînd orice alt om ar fi abandonat lupta. Apostolul ştia că Domnul îl chemase şi că slăbiciunea lui era canalul prin care se putea manifesta puterea lui Dumnezeu printre oameni. Pentru încurajarea credincioşilor, el putea să spună: “Pot totul în Hristos care mă întăreşte.”Dar dînd o mărturie pentru Dumnezeu, el dădea o mărturie şi pentru filipeni, cărora le exprima recunoştinţa pentru grija şi dragostea lor. Învăţase să umble singur cu Dumnezeu, dar ştia să se bucure şi de părtăşia fraţilor în credinţă. Atîrnarea lui deplină de Dumnezeu nu excludea nevoia atenţiei şi a devotamentului lor pentru el. De aceea, după ce spune “pot totul în Hristos…” el continuă spunînd: “Aţi făcut totuşi bine că aţi luat parte la strîmtorarea mea.” Noi care avem toate bogăţiile harului lui Dumnezeu la îndemînă, sîntem înconjuraţi de suferinţele grele şi ascunse ale altora, de persoane care au nevoie de ajutor, de ajutorul nostru. Să fim şi noi pentru acestea ce erau filipenii pentru apostolul Pavel. şi în măsura în care îi vom ajuta, vom face experienţa că şi noi vom găsi în Domnul Isus tot ce vom avea nevoie în suferinţele şi greutăţile noastre. Prin grija noastră pentru alţii şi prin consacrarea noastră faţă de ei, vom dovedi că putem totul în Hristos care ne întăreşte. şi să fim încredinţaţi că Dumnezeu nu rămîne dator. Să luăm ca pildă chiar pe Domnul Isus care S-a consacrat în totul pentru noi, neprecupeţind chiar viaţa Lui ca să ne scape nu de suferinţe vremelnice ci de acelea care ar fi durat toată veşnicia. şi apoi, chiar aici pe pămînt, n-a fost El totdeauna ajutorul şi sprijinul nostru, “un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi.”?Domnul să ne dea harul ca, chiar atunci cînd ni se pare că am ajuns la capătul puterilor noastre, să putem spune şi noi cu puţina credinţă pe care o avem: “Pot totul în Hristos care mă întăreşte.”

IZVOARE IN DEŞERT

30 Martie

Iar voi toţi, care aprindeţi focul, şi puneţi tăciuni pe el, umblaţi în lumina focului vostru şi în tăciunii pe care i-aţi aprins. Din mâna Mea vi se întâmplă aceste lucruri, ca să zăceţi în dureri. (Isaia 50:11)

Acesta este un avertisment solemn pentru cei care umblă în întuneric şi care încearcă să găsească singuri lumina. Ei sunt descrişi ca unii care aprind un foc în jurul căruia sar scântei. Ce înseamnă aceasta? Înseamnă că atunci când suntem în întuneric, suntem ispitiţi să găsim propria noastră cale de ieşire, fără să ne încredem în Domnul şi fără să ne bizuim pe El. În loc să-L lăsăm pe El să ne ajute, încercăm să ne ajutăm singuri. Căutăm lumina căii fireşti şi sfatul prietenilor noştri. Tragem propriile noastre concluzii şi în felul acesta putem fi tentaţi să acceptăm o cale de izbăvire care nu este deloc a lui Dumnezeu.Lumina pe care o vedem poate fi de la focul pe care noi l-am aprins, sau de la un semnal luminos înşelător care ne conduce spre stâncile periculoase. Iar Dumnezeu va îngădui să umblăm în falsa lumină a acestor scântei, dar la sfârşit vom avea necazuri.Iubiţilor, nu încercaţi niciodată să ieşiţi dintr-un loc întunecos decât la momentul hotărât de Dumnezeu şi în felul Său. Un timp de necaz şi întuneric are rostul de a te învăţa lecţii de care ai neapărată nevoie. Izbăvirea prematură poate zădărnici lucrarea harului lui Dumnezeu în viaţa ta. Încredinţează-I Lui întreaga situaţie, şi binevoieşte să rămâi în întuneric, ştiind că El este prezent.Nu uita, este mai bine să umbli în întuneric cu Dumnezeu decât să umbli singur în lumină.   din Susurul blând

Încetează să mai împiedici planurile lui Dumnezeu şi voia Sa. Dacă atingi ceva de-al Lui strici lucrarea. Dacă muţi limbile unui ceas cum îţi convine ţie, nu se schimbă timpul. Tu ai putea să grăbeşti dezvăluirea unor aspecte ale voii lui Dumnezeu, dar lucrarea Lui pe termen lung va avea de suferit. Tu poţi să forţezi un boboc de trandafir să se deschidă, dar vei strica floarea. Lasă totul în grija Lui, fără excepţie. „Facă-se nu ce voiesc Eu, ci ce voieşti Tu“ (Marcu 14:36).

                                                                                                                                    Stephen Merritt   

Calea Lui

Dumnezeu m-a trimis mai departe când eu aş fi vrut să stau

  (Era rece în pădure);

Nu ştiam de ce.

Am auzit o lespede de stâncă prăbuşindu-se în apropiere

  De-a curmezişul potecii unde am stat.

El mi-a spus să stau când eu aş fi vrut să merg;

  „Facă-se voia Ta“, am spus.

S-a găsit într-o zi în zori,

De-a curmezişul drumului pe care aş fi mers,

  Un şarpe cu capul sfârtecat.

Acum nu mai întreb de ce,

  Chiar dacă nu văd

Cărarea dinaintea mea, eu merg pe calea Lui;

Căci dacă eu nu ştiu, El ştie,

  Şi El va alege căi sigure pentru mine.

                                                               din Zilele şcolii duminicale

Domnul este aproape!  (Filip. 4.5)

 30 Martie

Când vei înceta să plângi…? Umple-ţi cornul cu untdelemn, şi du-te; te voi trimite la Isai Betleemitul, căci pe unul din fiii lui Mi l-am ales ca împărat. 1 Samuel 16.1

Ce întrebare serioasă: „Când vei înceta să plângi pe Saul?” Întristarea noastră este alinată atunci când sorbim din izvoarele dragostei Tatălui nostru şi ne odihnim în El. Golul şi lipsa lăsată de durere în inima noastră se umple când luăm cu credinţă copilărească ce spune El: „Căci Mi I-am ales.” Aceasta reglementează totul, şterge lacrima, este un balsam pentru inima noastră întristată, pansează rana şi nivelează golurile. Dar nu este uşor să te transpui în locul celui întristat. A trecut un timp chiar şi la Samuel până când fără şovăire a împlinit porunca lui Dumnezeu cu ascultare.Dumnezeu îi spune: „Du-te” dar el răspunde: „Cum să mă duc? Saul are să afle şi mă va ucide.” În îndurarea Lui, Dumnezeul cel milostiv se apleacă la glasul omului îndoielnic şi puţin credincios şi fără nici un cuvânt de mânie îi arată calea. „Să iei cu tine un viţel şi să zici: vin să aduc o jertfă Domnului.”Între copiii lui Isai se găseau unii dotaţi cu frumuseţe şi putere firească. Astfel când vine Eliab spre Samuel, vedem că acesta îl primeşte gândindu-se: „Negreşit unsul Domnului este aici înaintea Lui.” Dar nu era aşa, căci Domnul nu se uită la înfăţişarea şi puterea omenească. Şi aşa au venit au venit pe rând toţi cei, şapte fii ai lui Isai în faţa lui Samuel, fii cu un fizic desăvârşit, dar fără preţ.Din fire omul firesc nu poate sta înaintea lui Dumnezeu, nu poate face ceva pentru El. Dumnezeu se uită la inimă nu la exterior. Cât de des suntem şi noi în primejdie să preţuim ce este în exterior ca şi Samuel şi să ne lăsăm influenţaţi aşa de uşor de exterior.Creştinii despărţiţi de zadarnica religie a lumii dau pentru Cristos o mărturie pe care nu o pot da atâta timp cât sunt uniţi cu ea.

Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi

 30 MARTIE       Al GRIJĂ DE „TURMA” TA !

„Păstoriţi turma lui Dumnezeu, care este sub paza voastră” (1 Petru 5:2)

Proiectele prea îndepărtate (viitoare) te pot împiedica să-ţi investeşti energia în misiunea pe care o ai la îndemână. Biblia spune: „Păstoriţi turma lui Dumnezeu, care este sub paza voastră … Şi când Se va arăta Păstorul cel mare, veţi căpăta cununa.slavei” (v. 2-4). Un director de Şcoală Biblică spune: „A existat o vreme când Dumnezeu a început să facă lucruri mari în viaţa mea, era împlinirea visurilor mele. în această perioadă am început să experimentez mai multe probleme şi confruntări. Mă simţeam ca un pompier. De îndată ce se stingea o flacără, o alta se aprindea. Mă simţeam epuizat şi descurajat. M-am gândit: „Mă voi duce pe câmpul de misiune unde lucrarea nu-i aşa stresantă şi de unde pot trimite vederi”. Apoi am avut o viziune cu David când a fost uns de Samuel şi Domnul m-a întrebat: „Ce a făcut David după ce a fost uns ca rege?” Eu am răspuns: „S-a reîntors să aibă grijă de oile tatălui său” (1 Samuel 17:15). Domnul a continuat: „Dacă David s-ar fi dus să caute un uriaş pe care să-l ucidă, leul şi ursul i-ar fi mâncat turma. Această Şcoală Biblică este turma ta, aşa că ai grijă de ea”. Fie că eşti pastor, asociat, director de muzică sau nespecialist, fiecare dintre noi are o turmă. Turma lui David a fost misiunea lui de la Dumnezeu şi deşi a fost ales rege, prima lui prioritate a fost să se întoarcă la misiunea lui, (oile). Vor veni uriaşi şi dacă rămâi cu misiunea ta, la momentul potrivit te vei întâlni cu ei şi îi vei învinge. Vei fi încântat – după ce ai dovedit că eşti credincios”. Oriunde ar fi turma ta în acest moment, acolo se aşteaptă Dumnezeu să fii şi tu.

DOMNUL ESTE APROAPE/GBV

Duminică 30 Martie

Toate veşmintele Tale sunt smirnă, aloe şi casie; din palate de fildeş Te‑au înveselit instrumente cu coarde. Fiice de împăraţi sunt printre doamnele Tale de onoare, împărăteasa stă la dreapta Ta în aur de Ofir.  Psalmul 45.8,9

Dragostea lui Hristos care a suferit

Aloea, mireasma care stă în centrul celor trei, ne vorbeşte despre dragostea care a stat în spatele tuturor suferinţelor. Era mai parfumată şi mai preţuită decât toate celelalte miresme; nimic din tot ce venea din misteriosul Orient nu putea fi comparat cu ea.Copacul de aloe trebuia să fie despicat până în miezul său pentru a‑şi dezvălui aroma. Pe crucea Calvarului, când a fost despicată de sabia judecăţii lui Dumnezeu împotriva păcatului nostru, inima lui Hristos a dezvăluit toată măreţia dragostei Sale. Nimic din univers nu este mai înmiresmat decât aceasta: dragostea lui Hristos care întrece cunoştinţa!Mai mult, dragostea Sa este cu mult mai preţioasă decât aurul. Dacă lumea ne‑ar putea oferi tot aurul ei pentru a ne cumpăra în schimbul cunoştinţei iubirii lui Hristos, ar da vreunul dintre noi această dragoste pentru o sumă oricât de mare? Nu am face‑o, pentru că dragostea este mai preţioasă decât aurul. Nu poate fi cumpărată, iar bogăţia ei de nepreţuit a fost revărsată fără limite pentru noi.Şi, în timp ce Domnul şi Mântuitorul nostru aşteaptă pe bună dreptate ca noi să ne deschidem inimile pentru El, aceasta încă nu este totul. Nimic nu Îl va satisface decât ziua nunţii. El a pregătit o casă pentru Mireasa Sa; inima Sa este larg deschisă pentru ea. Aşa că urmează chemarea: 

„Ascultă, fiică, şi vezi şi pleacă‑ţi urechea; şi uită pe poporul tău şi casa tatălui tău; şi Împăratul îţi va dori frumuseţea; pentru că este Domnul tău, adoră‑L!“.J. T. Mawson

 TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

De CHARLES H. SPURGEON

 30 martie

RUGĂCIUNE, MULŢUMIRE, LAUDĂ

Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Cristos Isus.

Filipeni 4.6-7

Nu îngrijorări, ci rugăciuni. Nici o teamă, ci o părtăşie plină de bucurie cu Dumnezeu. Aduceţi nevoile şi dorinţele voastre înaintea Dumnezeului vieţii voastre, Păzitorul sufletului vostru. Aduceţi-le Lui cu o îndoită măsură de rugăciuni şi multe laude, fără nici o îndoială, ci cu recunoştinţă în rugăciunea voastră. Să fim siguri că rugăciunile noastre sunt împlinite de Domnul şi să-L slăvim pentru aceasta. El ne dă acest har; să-i aducem laudele noastre. Nu îngăduiţi ca vreo nevoie să nu fie adusă înaintea Lui şi să vă roadă inima; aduceţi-le toate la cunoştinţa Lui. Alergaţi, nu la oameni, ci numai la Dumnezeu, Tatăl Domnului Isus, care vă iubeşte în El.În felul acesta vei găsi însăşi pacea lui Dumnezeu. Nu vei fi în stare să înţelegi pacea care te va cuprinde ca într-o îmbrăţişare infinită. Inima şi mintea, prin Isus Cristos, ţi se vor cufunda într-un ocean de odihnă. De-ar veni moartea, sărăcia, suferinţa sau prigoana, vei fi în Domnul Isus la adăpostul oricărui vânt sau nor ameninţător.Ascultă numai de această Invitaţie duioasă a lui Dumnezeu. Da, Doamne, cred; dar, Te rog, ajută-mă în necredinţa mea!

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger 

30 martie

„Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?

Matei 26:46

Acesta a fost cel mai greu ceas din viaţa Lui Isus. Nici nu ne putem închipui aceasta. Am avut multe încercări în viaţă şi mi se părea că Dumneze m-r fi părăsit, odată chiar am crezut că m-a părăsit numai pentru câteva clipe. A fost atât de groaznic, cum n-aş fi putut să-mi închipui. Nici n-aş fi mai putut trăi. Dacă ne pierdem nădejdea, atunci ne piere şi dorinţa de a mai trăi. În această situaţie grea mi-am adus aminte de Isus, că a fost ispitit asemenea nouă şi de aceea poate veni în ajutorul nostru când suntem ispitiţi. Şi în clipa aceea am simţit ajutorul Său. Eu nu aş fi fost capabil să mă ajut. A Lui să fie lauda şi mulţumirea pentru aceasta! Cum S-a simţit El oare când a fost părăsit de Tatăl Său? Trebuie să fi fost un întuneric cum nu se poate mai mare. Trecătorii îşi băteau joc de El, dădeau din cap şi ziceau:”Tu, care strici Templul, şi-l zideşti la loc în trei ziel, mântuieşte-Te pe Tine Însuţi! Dacă eşti Tu Fiul Lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce!” Preoţii cei mai de seamă, împreună cu cărturarii şi bătrânii îşi băteau joc de El, şi ziceau:”Pe alţii i-a mântuit, iar pe Sine nu Se poate mântui! Dacă este Împăratul lui Israel să Se coboare acum de pe cruce şi vom crede în El! S-a încrezut în Dumnezeu, să-L scape acum Dumnezeu, dacă-L iubeşte.” Toate acestea au fost atacuri din partea diavolului venite prin oameni evlavioşi. La aceasta s-a mai adăugat şi întunericul de la ceasul al şaselea până la ceasul al nouălea. Atunci Isus a strigat:” Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” Prin aceasta El  ne-a scăpat pe noi de a trăi în continuare departe de Dumnezeu. Ce har minunat!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

30 Martie  Exod 3:7-22

 În timpul lungilor ani de servitute în „cuptorul de fier“ al Egiptului (Deuteronom 4.20), Dumne­zeu nu a rămas indiferent faţă de suferinţele po­porului Său. El   Şi-a amintit de promisiunile făcute lui Avraam (Gen. 15.13, 14), lui Isaac (Gen. 26.3) şi lui Iacov (Gen. 46.4). Sosise şi momentul să Se facă cunoscut alor Săi prin Moi­se, prezentându-Se ca Dumnezeul părinţilor lor, care în acelaşi timp este şi Dumnezeul care Se gân­deşte la ei cu dragoste, pentru a-i elibera. Oare nu este în aceeaşi măsură cazul ca El să fie cunoscut de toţi cei care gem sub povara păcate­lor lor? Sta­rea jalnică a făpturilor Sale pierdute nu putea să nu-L mişte pe Dumnezeu, întocmai cum nu putea să nu vadă suferinţele lui Israel şi să nu audă strigătele şi gemetele lor. Da, El nu Se mul­ţu­meşte numai să ia cunoştinţă de „durerile“ lor (v. 7). El adaugă: „Am coborât ca să-i scap“.Dumnezeu S-a coborât până la noi în Isus şi prin El suntem eliberaţi. Dar S-a oprit El aici? Nu, El a dorit ca mai departe să ne facă poporul Său, să ne pună într-o relaţie cu El şi să ne îmbo­găţească (v. 22). Dumnezeu Îi dezvăluie lui Moise Numele Său: „EU SUNT“, Cel a cărui prezenţă umple eternitatea. El există, El este, toate celelalte decurgând din aceasta (Isaia 43.11, 13, 25).

Meditatii Charles H. Spurgeon

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAȚII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineața și Seara

30 Martie

DIMINEAŢA

A fost pus în numărul celor fărădelege. Isaia 53:12

De ce a îngăduit Isus să fie inclus în numărul păcătoşilor? Această bunătate minunată a fost justificată de mai multe motive puternice. In felul acesta El putea deveni Avocatul lor. In unele situaţii, avocatul apărării trebuie să se identifice cu clientul. Ei nu pot fi priviţi separat de ochi legii. De aceea, când păcătosul este adus la bara de judecată, Isus apare şi El. Răspunde tuturor acuzaţiilor. Arată spre mâinile şi picioarele Sale străpunse şi provoacă Dreptatea să aducă alte probe mai concludente. Pledează în numele sângelui Său, şi pledează atât de triumfător, fiind pus în număr lor şi împărtăşindu-le soarta, încât Judecătorul spune: „Izbăvește-l, ca să nu se coboare în groapă; am găsit un preţ de răscumpărare pentru el” (Iov 33:24). Domnul nostru a fost pus în numărul celor fărădelege pentru ca ei să-şi simtă inimile atrase spre El. Cine se teme de cel care este scris pe aceeaşi listă? Cu siguranţă că putem veni cu îndrăzneală la El ca să ne mărturisim vinovăţia. Cel care este pus în numărul nostru nu ne poate condamna. Nu a fost El scris pe lista păcătoşilor pentru ca noi să putem fi trecuţi pe lista de onoare a sfinţilor? El a fost sfânt, şi numărat între sfinţi; noi eram vinovati. număraţi printre vinovaţi. El şi-a transferat numele de pe lista sfântă pe lista acuzării, pentru ca numele noastre să fie şterse de pe lista neagră şi scrise pe lista acceptării, în virtutea transferului complet dintre Isus şi poporul său. Isus a preluat toată nefericirea şi păcatele noastre, iar noi am preluat tot ce-i aparţinea Lui. Dreptatea Sa, sângele său şi tot ce avea ne-a fost acordat ca moştenire. Bucură-te, credinciosule, de uniunea cu Cel care a fost pus în numărul păcătoşilor. Demonstrează că eşti salvat fiind numărat printre cei care sunt „o făptură nouă” (2 Corinteni 5:17) în El.

SEARA

Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm, şi să ne întoarcem la Domnul. Plângerile lui Ieremia 3:40

Soţia care îşi iubeşte soţul absent îi aşteaptă cu dor întoarcerea. O separare prelungită îi aduce moarte în suflet. La fel se întâmplă cu sufletele care II iubesc pe Domnul. Ei trebuie să-i vadă faţa. Nu pot îndura să fie departe de părtăşia cu El. O privire dezaprobatoare sau mustrătoare este dureroasă pentru copiii iubitori care nu vor să-şi supere tatăl; ei sunt fericiţi doar când ii văd zâmbind. Prea iubitule, la fel ai fost şi tu cândva. Un cuvânt din Scriptură, o mustrare, o atingere cu nuiaua erau destul ca să alergi la Tatăl tău, strigând: „Spune-mi de ce eşti supărat pe mine!” La fel este şi acum? Eşti mulţumit să-L urmezi pe Isus de la distanţă? Poţi să contempli liniştit sfârşitul părtăşiei tale cu Christos? Poţi să înduri să-L vezi depărtându-se de tine fiindcă şi tu te-ai depărtat de El? Te-au despărţit păcatele de Dumnezeu, şi inima ta nu are nici o grijă? Ingăduie-mi să te avertizez cu blândeţe: este dureros să te văd trăind mulţumit fără să vezi faţa Mântuitorului. Ar fi bine să realizăm ce rău este să avem dragoste puţină pentru Cel care a murit pe cruce, bucurie puţină în preţiosul nostru Isus, părtăşie puţină cu Cel iubit! Îmbracă-ți sufletul în văluri de doliu şi jeleşte-ţi nepăsarea. Nu te opri din plâns! Aminteşte-ţi unde ai primit mântuirea. Du-te imediat la cruce. Acolo, şi numai acolo, poți să-ţi trezeşti sufletul. Nu contează cât de aspru, cât de nepăsător, cât de mort ai devenit, întoarce-te la condiţia ta naturală, sărac şi zdrenţuit şi mânjit cum eşti. Prinde-te de cruce şi priveşte în ochii Săi. Spală-te în izvorul sângelui. Atunci te vei întoarce la dragostea dintâi. Vei experimenta din nou simplitatea credinţei şi blândeţea inimii.

Pâinea cea de toate zilele

 Învăţăturile Tale sînt minunate: de aceea le

păzeşte sufletul meu. Descoperirea cuvintelor

Tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate.

Psalmul 119:129, 130

30 Martie

Text: Marcu 15:6-15

Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El. 2 Corinteni 5:21

ÎN LOCUL MEU

Chiar în centrul credinţei creştine stă cel mai important fapt: Cristos a murit pentru noi. Gîndindu-ne la cele ce s-au petrecut cu Baraba, vom vedea acest adevăr mult mai clar. Auzind strigătul mulţimii: „Baraba! Baraba!” în timp ce stătea în celula condamnaţilor la moarte , probabil că o transpiraţie rece i-a cuprins corpul. Apoi a auzit paşi ce se apropiau. Cheia se răsuceşte în zarul uşii. Uşa se deschide cu geamăt. Dar spre uimirea sa, este eliberat. Este liber! Un om numit Isus i-a luat locul. Comentînd evenimentul din viaţa lui Baraba, Donald Grey Barnhouse a scris: „El a fost singurul om din lume care a putut spune că Isus i-a luat fizic locul. Dar eu pot spune că Isus Cristos mi-a luat locul meu spiritual. Pentru că eu eram cel ce meritam moartea. Eu eram acela care meritam revărsarea mîniei divine asupra mea. Eu meritam pedeapsa eternă în iazul de foc. El a fost dat pentru fărădelegile mele. A fost dat judecăţii din pricina păcatelor mele… Cristos a fost înlocuitorul meu. El plătea datoria faţă de justiţia şi sfinţenia divină. De aceea pot spune că întreg creştinismul se poate formula în trei fraze scurte: Meritam iadul; Isus a luat locul meu; nu-mi mai rămîne acum decît cerul Lui.”
Cristos a murit fizic pentru Baraba. El a murit spiritual în locul Fiecăruia dintre noi. Cînd ne încredem în Cristos, ieşim afară din închisoarea morţii, la lumina strălucitoare a iertării şi a libertăţii. Ce adevăr uimitor! Cristos a murit pentru mine. El mi-a luat locul! – D.C.E.

Cristos nu a murit martir
Urcînd calvarul greu,
Ci din dragoste S-a dat, iertînd
Păcatul tău şi-al meu.
Adams

Cristos ne-a luat loculpentru ca noi să avem pacea Sa;El a luat păcatul nostru pentru ca noi s-avem mîntuirea Lui.

MEDITAŢII ZILNICE de WIM MALGO

30 MARTIE

«Căci viaţa trupului este în sânge. Vi l-am dat ca să-l puneţi pe altar, ca să slujească de ispăşire pentru sufletele voastre, căci prin viaţa din el face sângele ispăşire.»     

 Levitic 17,11

Ce cuvânt puternic! Duhul lui Dumnezeu ne explică în ce fel ne-a împăcat Dumnezeu cu El, în ciuda păcatelor noastre: prin sângele vărsat pe cruce de Domnul Isus. Pu­terea Lui este nemăsurată! Să încercăm să ne închipuim cu ochii spirituali ce putere veşnică a fost şi este până astăzi în sângele Său, ce ocean de har s-a revărsat când Fiul lui Dum­nezeu Şi-a sacrificat viaţa! În Matei 27,50-52 acest eveni­ment tulburător este descris astfel: «Isus a strigat iarăşi cu glas tare şi Şi-a dat duhul. Şi îndată perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, mormintele s-au deschis». Complexitatea în plan spiritual a momentului în care sân­gele Fiului lui Dumnezeu a curs pe cruce nu ne-o putem nici măcar închipui! Dumnezeu face orice pentru noi, da­că îl rugăm cu credinţă, în Numele Iui Isus; El ne iartă şi ne şterge toate păcatele, însă numai şi numai prin sângele scump al Fiului Său!

Sămânţa Bună

Duminică, 30 Martie 2014

… a venit o femeie, care avea un vas de alabastru cu mir de nard curat, foarte scump: şi, după ce a spart vasul, a turnat mirul pe capul lui Isus.
Marcu 14.3

Printre inimile care ştiau să se bucure în mod deosebit de Persoana Mântuitorului era Maria. Respectul fără seamăn al Mariei a determinat-o să împlinească o lucrare a cărei însemnătate depăşea priceperea ei, dar pe care Domnul singur ştia s-o înţeleagă şi s-o aprecieze. Ucenicii erau străini de motivele care o făceau pe Maria să toarne mirul pe capul lui Isus. Necăjiţi, ei au spus: „Ce rost are risipa aceasta de mir? Mirul acesta s-ar fi putut vinde … şi să se dea săracilor“. Sărmanii ucenici! La ce distanţă se găseau de înţelesul faptei Mariei! Pentru ei, săracii erau pe primul loc şi apoi urma Domnul. La Maria, Domnul a fost pe primul loc.Adevărata iubire pentru Hristos este adevărata cale a înţelepciunii spirituale. Ce rană a putut să producă în inima Domnului şi a Mariei, lipsa de înţelepciune a ucenicilor! Învăţătorul le spusese ucenicilor: „Dacă a turnat acest mir pe trupul Meu, ea a făcut lucrul acesta în vederea pregătirii Mele pentru îngropare“. Ura iudeilor faţă de Isus, care creştea cu fiecare oră, apăsa pe inima Mariei. Dispreţul care Îl atingea pe Domnul şi care avea să ajungă la culmea lui la cruce, o îndemna pe Maria cu atât mai mult să-i arate Domnului cinstea pe care o avea faţă de El. Să cugetăm la exemplul Mariei!

10157235_1487925504764110_1820564383_n

Read Full Post »

10003505_731204860235061_210784883_nFERESTRE DESCHISE -MEDITATII -T.AUSTIN.SPARKS -29 Martie

 FERESTRE DESCHISE

29 Martie

 La ce pot nădăjdui cel mai mult este ca cele spuse aici, să se deschidă asemenea unor ferestre și uitându-vă prin ele să vedeți un singur lucru – cât de superior este Isus Cristos față de orice altceva!”

T. Austin-Sparks

Ferestre deschise

Extrase din scrierile lui T. Austin-Sparks

N-am fost neascultător viziunii cerești… (Fapte 26:19)

Daniel a privit dincolo de împrejurări. El a mers la el acasă și a intrat în camera lui. Poate era o cameră spațioasă, în orice caz, avea patru pereți care alcătuiau ce era de fapt, camera lui. El nu a început să privească lucrurile din jur, ci a privit dincolo de ferestrele deschise, spre cetatea Dumnezeului său. Cât de important a fost ca în acel moment critic, el să nu privească la ce-l înconjura, la împrejurările nepromițătoare prin care trecea, ci să aibă în fața ochilor perspectiva divină a slavei lui Dumnezeu care avea să umple Ierusalimul. În acel moment, doar ochiul credinței putea vedea acea cetate, iar Daniel avea ochiul credinței. Cu siguranță, viziunea lui l-a păstrat credincios! Într-un anume sens, oamenii care sunt apăsați foarte mult, care sunt ispitiți să capituleze sau să facă compromis, pot rezista ispitei doar dacă își amintesc că ”pricina” lor este cu mult mai mare ca ei. Ei sunt păstrați credincioși prin aducerea aminte a faptului că pricina lor va trimfa în cele din urmă, în ciuda oricărui lucru ce li se poate întâmpla. Cu cât mai mult, acest lucru este adevărat în cazul problemelor de natură spirituală! Dacă preocuparea principală a lui Daniel ar fi fost salvarea proprie, el nu s-ar fi comportat în felul acesta. Dacă s-ar fi gândit doar la cum să-și scape viața, probabil că ar fi capitulat în fața vrăjmașilor săi. Totuși, pentru el, viziunea era așa de mare încât cea mai mare preocupare era: nu supraviețuirea lui, ci credincioșia lui. El a simțit că trebuia să fie credincios datorită importanței și imensității viziunii. Această constrângere de a fi credincios se remarcă în fiecare aspect al vieții lui Daniel. ”El era credincios” (v.4) nu doar în camera lui de rugăciune când era pe genunchi, ci de asemenea în fiecare detaliu al vieții lui obișnuite de zi cu zi. Nu poate exista nimic mediocru sau neimportant în viața unui om care este legat de planul măreț divin: el își dă seama că această legătură necesită un standard foarte înalt în fiecare aspect al vieții de zi cu zi. Foarte puțini dintre noi pot trece prin asemenea împrejurări dificile ca cele ale lui Daniel în Babilon. Și chiar și mai puțini sunt cei care ar rămâne credincioși, cum a rămas Daniel prin multele teste și ispite care i-au intersectat calea. Poate datorită faptului că el învățase credincioșia în cele mai mărunte lucruri, a ajuns să aibă biruința absolută în fața testului suprem.

Dacă Daniel ar fi considerat că cel mai important lucru era supraviețuirea lui, ar fi fost foarte ușor pentru el să înceteze să se mai roage, să îngenuncheze sau să-și lase ferestrele deschise pentru ca toți să poată vedea. La urma urmei, el nu era rob în Babilon, ci un om cu vază. El nu era vrăjmașul lui Darius, ci bunul lui prieten. Dacă voia, putea avea grijă de siguranța proprie și fără-ndoială se putea gândi la multe motive foarte bune pentru care făcea acest lucru. Dar atunci ce avea să se aleagă de Ierusalim? Ce avea să se întâmple cu planul lui Dumnezeu pentru copiii Săi? Pentru Daniel, ceea ce conta era viziunea, nu binele său personal. Și în felul acesta a găsit propria eliberare. Omul care rămâne credincios viziunii lui Dumnezeu poate să lase soarta proprie în mâinile Dătătorului viziunii. Așadar, aceasta este o provocare care ajunge în dreptul nostru: chemarea de a fi credincios viziunii. Daniel ne amintește cât de important este ca un om să rămână credincios Domnului! Niciunul din noi nu cunoaște cât de mult planul divin se împlinește prin simpla noastră credincioșie. Nu este important pentru noi să evităm groapa leilor, să fim feriți de greutăți, să ne justificăm sau să ne luptăm pentru poziția noastră. Ceea ce contează suprem este să rămânem credincioși Domnului. Pentru a rămâne astfel, trebuie să avem înaintea ochilor dimensiunea viziunii.

Din: Neclintit și neînfricat

Ferestre deschise” este trimis zilnic, cuprinzând mesaje luate de pe site-ul Austin-Sparks.Net. Vă încurajăm să trimiteți mai departe acest email, să-l tipăriți și să-l împărtășiți cu alții. Respectând dorința lui T. Austin-Sparks ca ceea ce a fost primit gratuit să fie distribuit gratuit, mesajele lui nu dețin copyright. De aceea, dacă alegeți să le împărtășiți cu alții, vă rugăm să respectați dorința lui și să le oferiți – nemodificate, fără plată și fără copyright.

Pentru citirea tuturor mesajelor Ferestre deschise accesați:www.ferestredeschise.wordpress.com

Pentru mai multe scrieri în limba română accesați: http://www.austin-sparks.net/romana/index.html

988820_701949506533795_525914991_n

Read Full Post »

1969215_731776856844528_13400425_n10152013_731777813511099_1202023010_n

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

OSWALD CHAMBERS
29 MARTIE
Vizitele surpriză ale Domnului nostru
„Şi voi fiţi gata.” Luca 12:40
Marea obligaţie a lucrătorului creştin este să fie gata să se întâlnească cu lsus Cristos la fiecare pas. Indiferent cât c dc bogată experienţa noastră, acest lucru nu este uşor. Noi nu avem de luptat împotriva păcatului, a dificultăţilor sau a împrejurărilor, ci împotriva tendinţei de a fi atât de absorbiţi de lucrare, încât să nu mai fim gata să ne întâlnim cu lsus Cnstos la fiecare pas. Cea mai mare nevoie nu este să ne confruntăm cu credinţa noastră sau cu crezul nostru sau cu întrebarea dacă suntem de vreun folos, ci să fim gata să ne întâlnim cu El.
lsus Se iveşte rareori unde ne aşteptăm; EI apare unde ne aşteptăm cel mai puţin, şi întotdeauna în cele mai ilogice situaţii. Singurul mod în care un lucrător Îi poate rămâne credincios lui Dumnezeu este acela de a fi pregătii pentru vizitele surpriză ale Domnului. Nu slujirea contează, ci realitatea spirituală intensă, aşteptarea lui lsus Cristos la fiecare pas. Aceasta va da vieţii noastre atitudinea de uimire copilărească pe care o doreşte El. Dacă vrem să fim gata pentru întâlnirea cu lsus Cristos, trebuie să încetăm să mai fim religioşi (adică să folosim religia ca pe un gen superior de cultură) şi să fim reali din punct de vedere spiritual.
Dacă priveşti ţintă la lsus, evitând chemarea veacului religios în care trăieşti, lipindu-ţi inima de ceea ce vrea El şi gândind după voia Lui, vei fi numit un om lipsit de simţ practic şi visător: dar când EI va apărea ..în greul şi zăduful zilei”, tu vei fi singurul care va fi pregătit. Nu te încrede în nimeni, nici chiar în cel mai sfânt om care a umblat vreodată pe acest pământ; ignoră-l dacă te împiedica să-L vezi pc lsus Cristos

Meditatii Charles H. Spurgeon
CHARLES H. SPURGEON
MEDITAȚII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineața și Seara
29 Martie
DIMINEAŢA

Măcar că era Fiu, a învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit. Evrei 5:8
Ni se spune că perfecţiunea Comandantului nostru s-a desăvârşit prin suferinţă; de aceea, noi, care suntem păcătoşi, şi ne aflăm departe de perfecţiune, nu trebuie să ne mirăm că suntem chemaţi să suferim. Se poate să fie încoronat Capul prin chinuri, iar celelalte mădulare să fie purtate pe pat de flori? Dacă Christos a trebuit să treacă prin marea propriului Său sânge ca să ajungă la coroană, noi vom merge la Ceruri călcând pe un pod de argint ca să nu ne udărm? Nu, experienţa învăţătorului nostru ne învaţă că suferinţa este necesară, şi copiii născuţi din nou ai lui Dumnezeu nu trebuie să încerce să o evite. Dar există o mângâiere în faptul că Christos a „fost făcut desăvârşit” (Evrei 5:9) „prin lucrurile pe care le-a suferit”.„ astfel ne poate înţelege pe deplin. El nu este un Mare Preot care să nu aibă milă de slăbiciunile noastre” (Evrei 4:15). In înţelegerea aceasta a lui Christos aflăm mângâiere deplină. Unul dintre martirii timpurii a spus: „Pot să îndur totul, fiindcă Isus a suferit, şi suferă şi acum prin mine. El mă înţelege, şi gândul acesta mă face mai puternic”. Credinciosule, mângâie-te cu acest gând în timpurile de strâmtorare. Întăreşte-te cu el când păşeşti pe urmele lui Isus. Caută alinare în înţelegerea Lui. Aminteşte-ţi că suferinţa este un lucru care îţi aduce onoare; să suferi pentru Christos înseamnă să ai parte de glorie. Ucenicii se bucurau când erau socotiţi vrednici să sufere. Atâta timp cât Domnul ne oferă harul să suferim pentru Christos, să suferim cu Christos este o onoare. Comorile unui creştin sunt necazurile. Privilegiile regilor lui Dumnezeu sunt necazurile, durerile şi întristările lor. Să nu refuzăm, deci, onoarea. Să nu ne dăm deoparte în faţa slavei. Durerea ne înalţă, şi necazurile ne preamăresc. „Dacă răbdăm, vom fi împăraţi împreună cu El” (2 Timotei 2:12).
SEARA
L-am strigat, dar nu mi-a răspuns. Cântarea Cântărilor 5:6
Uneori, rugăciunea aşteaptă la poartă ca un solicitant până când deschide Regele să-i umple inima cu binecuvântările pe care le caută. Când ne dă credinţă, Domnul ne încearcă prin întârzieri. El îngăduie ca vocea slujitorilor Săi să răsune ca un ecou. Ei bat la poarta de aur, dar ea rămâne nemişcată, înţepenită în balamale. Ca şi Ieremia, ei strigă: „Te-ai învăluit cu un nor, ca să nu străbată la Tine rugăciunea noastră” (Plângeri 3:44). Totuşi, adevăraţii sfinţi au aşteptat mult timp un răspuns la rugăciune. Nu din cauză că rugăciunile lor nu ar fi avut putere, sau nu ar fi fost primite; din cauză că Dumnezeu este un suveran care acordă daruri după bunul Său plac. Dacă vrea ca răbdarea noastră să fie încercată, va face cum doreşte! Cerşetorii nu trebuie să facă pretenţii în ceea ce priveşte timpul, locul sau forma răspunsului. Trebuie însă să nu considerăm întârzierile refuzuri. Notele de plată ale lui Dumnezeu vor fi achitate întotdeauna. Nu trebuie să-i permitem Satanei să ne clatine credinţa arătându-ne rugăciunile fără răspuns. Rugăciunile fără răspuns nu sunt neascultate. Dumnezeu ţine seama de ele; nu sunt foi zburate de vânt, sunt comori în arhivele Regelui. La curtea cerului există un registru în care este înregistrată fiecare rugăciune. Incercatule credincios, Domnul tău are un căuş în care strânge toate lacrimile de durere şi o carte în care toate suspinele tale sunt numărate. La timpul cuvenit, cererea ta va primi răspuns. Nu poţi să aştepţi puţin? Nu este timpul Domnului mai bun decât timpul tău? In curând El va reveni, spre bucuria sufletului tău, şi vei arunca sacul şi cenuşa îndelungii aşteptări. Te va îmbrăca în purpura şi inul subţire al dorinţelor tale.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

De CHARLES H. SPURGEON

29 martie
CREDINŢĂ RĂ DESCURAJARE

Eu sunt cu tine şi nimeni nu va pune mâna pe tine, ca să-ţi facă rău
Faptele Apostolilor 18.10
Atâta timp cât Dumnezeu a avut de lucru pentru Pavel în Corint, furia populaţiei nu s-a dezlănţuit. Evreii se certau între ei şi blestemau; dar nu le era cu putinţă să împiedice predicarea Evangheliei, nici să oprească convorbirea lui cu aceia care-l ascultau. Dumnezeu are putere chiar peste firile cele mai violente şi îşi scoate lauda din furia oamenilor, când aceasta izbucneşte; dar îşi arată bunătatea, potolind mânia lor.Deci nu aveţi nici o teamă de oameni, când ştiţi că lucraţi făcându-vă datoria. Mergeţi înainte, aşa cum ar fi făcut Domnul Isus, şi îi veţi vedea pe aceia care vi se împotrivesc, asemenea unor torţe stinse sau unei trestii frânte. Câţi oameni, care pentru că s-au lăsat înspăimântaţi, au trebuit să dea înapoi; dar o credinţă neînvinsă în Dumnezeu stăpâneşte frica. Nici un om nu ne poate face rău fără voia lui Dumnezeu. Acela care îl pune pe fugă numai cu un cuvânt pe Satan, poate face la fel cu slujitorii lui. Se poate ca ei să fie mai înfricoşaţi de voi, decât voi de ei. Deci înainte şi, veţi întâlni prieteni acolo unde credeţi că găsiţi duşmani.

DOMNUL ESTE APROAPE!

(Filip. 4.5)
29 Martie
Şi cine luptă la jocuri, nu este încununat, dacă nu s-a luptat după rânduieli. 2 Timotei 2.5
Era o vreme când nu puteam să luptăm, pentru că eram încătuşaţi de cel Rău. Dar Domnul Isus prin harul Lui ne-a smuls şi ne-a făcut vrednici pentru a-I sluji Lui. O fericire mai mare ca aceasta nu se putea pentru noi. Sclavii Domnului Cristos au o slavă mai mare decât domnul puterii văzduhului, adică diavolul.Şi acum noi suntem chemaţi să luptăm pentru El. În versetul 4 vedem chipul unui ostaş care caută să-i placă Domnului său. In versetul de azi vedem chipul unui luptător într-o arenă. Cununa este pregătită pentru învingător. Cel care vrea să intre în arenă trebuie să se înfrâneze de la toate, cum spune în 1 Corinteni 9.25. După aceea trebuie să respecte regulile jocului. Aceasta înseamnă pentru noi, o luptă duhovnicească ca să ne supunem voii Lui. Aşa cum a luptat Evodia şi Sintichia împreună cu Pavel şi cu mulţi alţii pentru propăşirea Evangheliei (Fil. 4.2-3) trebuie să luptăm şi noi. Ei s-au rugat şi I-au adus înaintea lui Dumnezeu pe fraţii care erau în lucrarea lui Dumnezeu, făcând o slujbă dumnezeiască. Cuvântul lui Dumnezeu este viu, nu are nevoie de mijloace lumeşti de care în majoritatea cazurilor se foloseşte Satana.Expresia „luptă după rânduială” nu înseamnă numai mântuirea păcătosului ci să cunoşti îndeaproape gândurile şi voia lui Dumnezeu. În Efeseni 4.15 ne spune să fim credincioşi adevărului în dragoste, dacă noi respectăm rânduielile fără dragoste, sau dacă dragostea nu este adevărată atunci rânduielile respectate nu sunt dumnezeieşti. „Staţi gata dar având mijlocul încins cu adevărul şi cu platoşa neprihănirii” (Efes. 6.14).Îmi întrebuinţez eu dibăcia şi iscusinţa pe care o am, pentru interesele adevăratei Adunări a lui Dumnezeu, sau ca să împodobesc o lume nelegiuită şi fără Dumnezeu? O de-am cântări cu toţii cum se cuvine acest adevăr însemnat şi practic! Cu cât vom pătrunde mai mult în cunoaşterea harului cu atât mai mult ne vom alipi de El.

MANA DE DIMINEAŢĂ

MARTIE 29
FAPTELE APOSTOLILOR 12:9
“Petru a ieşit afară şi a mers după el.”
Textul din Fapte 12 este o lecţie care ne învaţă cum trebuie să ne rugăm şi cum lucrează Dumnezeu. Dumnezeu nu încurajează lenevia: ceea ce putem face noi, să facem. Dar lucrurile şi lucrarea lui Dumnezeu sînt de domeniu spiritual unde capacităţile omeneşti sînt neputincioase. De aceea ne rugăm chiar pentru ceea ce este imposibil pentru noi, peste puterile noastre. Acolo, trebuie acţiunea spirituală a puterilor spirituale, trebuie ajutorul dumnezeiesc, Cînd Dumnezeu ne aşează în faţa unor probleme care ne depăşesc, cum este întoarcerea altora la Dumnezeu, izbăvirea lor, binecuvîntarea lor, o biruinţă de cîştigat sau o lucrare de împlinit, ne găsim în adevăr în faţa a ceea ce Dumnezeu poate să facă. Este bine s-o înţelegem şi desigur toată slava I se cuvine numai Lui.Biserica se ruga sub apăsarea împrejurărilor potrivnice dar ea se adresa acolo unde trebuia; însă ea nu avea încredere în propriile ei rugăciuni şi deşi ascultarea rugăciunii era la uşă, ea nu ştia pentru că nu credea. În cazul acesta, ascultarea rugăciunii era un “Petru” pe care textul nostru ni-l arată ieşind din închisoare şi urmînd pe eliberatorul lui. Şi nouă, ca şi ucenicilor din Ierusalim, ne lipseşte stăruinţa în rugăciune; sau poate ne rugăm, dar nu ne aşteptăm să fim ascultaţi. Poate că răspunsul lui Dumnezeu este pe drum şi noi nici nu ne gîndim la aceasta. În timp ce ne rugăm şi după ce ne-am rugat, Dumnezeu a declanşat puterea Sa şi a pus în mişcare răspunsul Lui. N-a spus El: “Tot ce veţi cere cu credinţă prin rugăciune, veţi primi.” (Matei 21:22); “…dacă cereţi ceva în Numele Meu, voi face.” ! (Ioan 14:1-14).Să primim această viaţă spirituală care urmează pe Domnul în planurile Lui, în acţiunile Lui şi în răspunsurile Lui. Rugăciunea noastră pătrunde dincolo de perdeaua dinăuntru şi ascultarea vine tot de acolo. Acolo atingem toiagul de aur, acolo punem mîna pe făgăduinţele scrise ale Tatălui ceresc.Oh! Domnul să ne dea simplitatea de a crede, fără raţionamente, şi stăruinţa credinţei ca să căpătăm ce I-am cerut după voia Lui. Cine ştie dacă un “Petru”, răspunsul la rugăciunea noastră, n-a ieşit deja din închisoarea imposibilului nostru, fiind pe drum, sau poate este chiar la uşă. Să fim însă gata să-I mulţumim oricare ar fi răspunsul Lui. Un lucru este însă sigur: că “…pacea lui Dumnezeu,…” ne va “…păzi inimile şi gîndurile în Hristos Isus “. Ni le va păzi de ce? De murmure şi îndoieli.

DOMNUL ESTE APROAPE/GBV

Sâmbătă 29 Martie
Şi Cuvântul S a făcut carne şi a locuit printre noi (şi noi am privit gloria Lui, glorie ca a Singurului de la Tatăl), plin de har şi de adevăr. Ioan 1.14
Aici nu ni se spune ce era Cuvântul, ci ce a devenit El. Era Dumnezeu; dar a devenit carne şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Viziunea de pe muntele sfânt, oricât de măreaţă, a fost una trecătoare. A fost doar un moment în care martorilor Săi li s a oferit ocazia să privească gloria Sa, nu cea a unui cuceritor de pe pământ, nici gloria lui Mesia, ci o glorie ca a Singurului de la Tatăl.Nicio sabie nu încingea coapsa Sa, nu călărea spre biruinţă, dreapta Lui nu făcuse fapte mari: ci Cuvântul întrupat a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Aceasta era El la început şi de la început şi aşa a fost cunoscut. Fără îndoială că El era Împăratul, dar nu aşa ne este prezentat aici. El este infinit mai mult decât Împărat, este chiar Dumnezeu, şi totuşi Dumnezeu pe pământ, Om locuind printre oameni, plin de har şi de adevăr. Doar aşa putea să Se arate Dumnezeu, pentru că altfel am fi fost fără speranţă înaintea judecăţii Sale. Dar El venise pentru scopuri infinit diferite, la timpul potrivit, aşa cum declară acest pasaj, cunoscând şi simţind perfect toată răutatea omenirii.El a locuit printre noi plin de har şi adevăr – nu a fost doar o vizită, doar o arătare a lui Dumnezeu ca în Vechiul Testament. Aici El L a arătat pe Dumnezeu, care este dragoste. Dar harul este mai mult; este dragoste în mijlocul răului, ridicându se deasupra acestuia, coborând sub el, învingându l prin bine. Şi aşa a fost Isus în călătoria Sa pe pământ, plin de adevăr; pentru că harul aduce cu sine adevărul şi face ca sufletele să poată primi şi îndura adevărul. El, şi doar El, a fost plin de har şi adevăr. Pentru a L face cunoscut pe Dumnezeu Însuşi în felul acesta – pentru aceasta a venit El. Pentru că, după cum harul este dragostea divină care atrage în mijlocul răului, tot aşa, adevărul este revelaţia tuturor lucrurilor aşa cum sunt ele în realitate. Vine de la Dumnezeu Însuşi şi coboară la om căile şi planurile Sale, dar şi fiecare gând şi sentiment. Aşa a locuit El printre noi, plin de har şi adevăr.W. Kelly

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

29 Martie

Exod 2:15-25, 3:1-6

Moise a renunţat la poziţia şi bogăţia lui pentru a-şi ajuta fraţii asupriţi. Respins de ei, fuge într-o ţară străină. Acolo, după ce se înfăţişează ca unul care ajută şi potoleşte setea (v. 17), primeşte o soţie şi devine păstor. Toate aceste trăsături ne fac să ne gândim la Fiul lui Dumnezeu care Şi-a părăsit gloria pentru a veni să cerceteze şi să mântuiască pe poporul Său Israel. Ai Săi nu L-au primit (Ioan 1.11). El este acum departe de lume, ca Marele Păstor al oilor şi ca Mirele Bisericii câştigate prin harul Său şi care acum are parte de respingere, ca şi El.Au trecut patruzeci de ani din viaţa lui Moise şi Dumnezeu este pe cale să i Se descopere într-o „vedenie minunată“. Pentru Agar, El alesese o fântână, pentru Iacov, o scară, iar pentru Moise, acest misterios rug în flăcări. Poţi spune şi tu unde şi cum L-ai întâlnit pe Domnul? Dumnezeu doreşte să-i arate lui Moise îndurarea Sa faţă de poporul ales. În mijlocul cuptorului Egiptului, Israel era, ca şi acest rug, încercat, dar nu nimicit prin foc. Tot aşa este şi acum pentru răscumpăraţii Domnului. Rostul încercării de foc este să nimicească răul nejudecat din mijlocul lor.Numai în Hristos, focul divin care a venit din plin asupra Lui nu a găsit nimic care să poată fi mistuit (Psalmul 17.3).

IZVOARE IN DEŞERT

29 Martie

Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp.
(Matei 6:28)

Cu mulţi ani în urmă era un călugăr care avea nevoie de ulei de măsline, aşa că a plantat un măslin tânăr. După ce l-a plantat, s-a rugat: „Doamne, pomul meu are nevoie de ploaie pentru ca rădăcinile lui firave să se adape şi să crească. Trimite ploi uşoare“. Şi Domnul a trimis ploi uşoare. Apoi călugărul s-a rugat: „Doamne, pomul meu are nevoie de soare. Te rog, trimite-i soare“. Şi soarele a strălucit, aurind norii din care se scursese apa. „Acum trimite ger, dragă Doamne, ca să i se-ntărească ramurile“, a strigat călugărul. Şi curând pomişorul a fost acoperit de gheaţă sclipitoare, iar spre seară a murit. Atunci călugărul l-a căutat pe un frate călugăr în chilia lui şi i-a povestit experienţa lui ciudată. După ce a ascultat toată povestea, celălalt călugăr a spus: „Şi eu am plantat un pomişor. Uite ce bine îi merge! Dar eu am încredinţat pomul meu Dumnezeului lui. El care l-a făcut ştie mai bine decât un om ca mine ce are nevoie. Nu I-am pus lui Dumnezeu nici o restricţie şi nici o condiţie, ci doar L-am rugat: «Doamne, trimite ce are el nevoie – fie că este o furtună sau soare, sau vânt, sau ploaie, sau ger. Tu l-ai făcut şi Tu ştii cel mai bine ce are nevoie»“.

Da, las-o în grija Lui,Aşa fac toţi crinii, Şi ei cresc,Ei cresc în ploaie,Şi ei cresc în rouă ,Da, ei cresc:Ei cresc în întuneric, ascunşi complet în noapte.Ei cresc în strălucirea soarelui, descoperiţi de lumină Ei cresc mereu.Da, las-o în grija Lui,Lucrul acesta e mai scump pentru inima Lui, Să ştii,Decât crinii care înfloresc,Sau decât florile care răsar De sub zăpadă:Orice ai avea nevoie, dacă vrei să cauţi lucrul acela prin rugăciune,Poţi să-l laşi în grija Lui – pentru că El îngrijeşte de tine. Tu, tu ştii.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger
29 martie
“Isus a răspuns: Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în Rai.” Luca 23:43

Împreună cu El au fost răstigniţi şi doi răufăcători. Stând la un pas de veşnicie, unul dintre ei Îi spune: ”Dacă eşti Fiul Lui Dumnezeu, mântuieşte-Te pe Tine Însuţi, şi mântuieşte-ne şi pe noi.”Dacă gândim superficial, am putea spune că s-a rugat. Dar el a poruncit, punând sub semnul întrebării obârşia Lui Isus ca Fiu de Dumnezeu. Acest răufăcător era sub influienţa Satenei, sunt puterea lui Satana, aceaşi putere care a influienţat şi pe mai marii poporului şi pe ostaşi. Celălalt rărăcător l-a înfruntat şi s-a smerit, zicând:”Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care eşti sub aceeaşi osândă? Pentru noi este drept, căci primim răsplata pentru fărădelelgile noastre; dar omul acesta nu a făcut niciun rău.” Apoi a spus:”Doamne, adu-Ţi aminte de mine când vei veni în Împărăţia Ta!” Isus i-a răspuns:”Adevărat îţi spun că astăzi vei cu Mine în Rai.” Sunt şi astăzi oameni care spun că doresc să aibă parte de har asemenea tâlharului, să se pocăiască înainte de moarte. Dar aceştia au respins deja harul de care a avut parte tâlharul. Eu cred că tâlharul n-a auzit mai înainte de Isus. Nici împăratul Belşaţar nu a mai avut parte de har, asemenea tâlharului. Nici prin gând nu i-a trecut să se căiască, după ce Dumnezeu l-a înştiinţat de condamnarea lui. Sunt mulţi care spun că niciun păcătos nu vine prea târziu la pocăinţă. Dar pentru Iuda a fost prea târziu. La poporul Israel în pustie, de asemenea a fost prea târziu. La Belşaţar nu vedem nimic ce ar dovedi căinţă. De aceea, grăbeşte-te, să ai parte de mântuirea sufletului tău, până nu e prea târziu!

DOMNUL ESTE APROAPE (Filip. 4.5)

29 Martie
Şi cine luptă la jocuri, nu este încununat, dacă nu s-a luptat după rânduieli. 2 Timotei 2.5
Era o vreme când nu puteam să luptăm, pentru că eram încătuşaţi de cel Rău. Dar Domnul Isus prin harul Lui ne-a smuls şi ne-a făcut vrednici pentru a-I sluji Lui. O fericire mai mare ca aceasta nu se putea pentru noi. Sclavii Domnului Cristos au o slavă mai mare decât domnul puterii văzduhului, adică diavolul.Şi acum noi suntem chemaţi să luptăm pentru El. În versetul 4 vedem chipul unui ostaş care caută să-i placă Domnului său. In versetul de azi vedem chipul unui luptător într-o arenă. Cununa este pregătită pentru învingător. Cel care vrea să intre în arenă trebuie să se înfrâneze de la toate, cum spune în 1 Corinteni 9.25. După aceea trebuie să respecte regulile jocului. Aceasta înseamnă pentru noi, o luptă duhovnicească ca să ne supunem voii Lui. Aşa cum a luptat Evodia şi Sintichia împreună cu Pavel şi cu mulţi alţii pentru propăşirea Evangheliei (Fil. 4.2-3) trebuie să luptăm şi noi. Ei s-au rugat şi I-au adus înaintea lui Dumnezeu pe fraţii care erau în lucrarea lui Dumnezeu, făcând o slujbă dumnezeiască. Cuvântul lui Dumnezeu este viu, nu are nevoie de mijloace lumeşti de care în majoritatea cazurilor se foloseşte Satana.Expresia „luptă după rânduială” nu înseamnă numai mântuirea păcătosului ci să cunoşti îndeaproape gândurile şi voia lui Dumnezeu. În Efeseni 4.15 ne spune să fim credincioşi adevărului în dragoste, dacă noi respectăm rânduielile fără dragoste, sau dacă dragostea nu este adevărată atunci rânduielile respectate nu sunt dumnezeieşti. „Staţi gata dar având mijlocul încins cu adevărul şi cu platoşa neprihănirii” (Efes. 6.14).Îmi întrebuinţez eu dibăcia şi iscusinţa pe care o am, pentru interesele adevăratei Adunări a lui Dumnezeu, sau ca să împodobesc o lume nelegiuită şi fără Dumnezeu? O de-am cântări cu toţii cum se cuvine acest adevăr însemnat şi practic! Cu cât vom pătrunde mai mult în cunoaşterea harului cu atât mai mult ne vom alipi de El.

MEDITAŢII ZILNICE de WIM MALGO
MARTIE

29 MARTIE
«Atunci Ilie şi-a luat mantaua, a făcut-o sul şi a lovit cu ea apele, care s-au despărţit într-o parte şi într-alta şi au trecut amândoi pe uscat.»
2 ÎMPĂRAŢI 2,8
Ilie i-a recomandat de trei ori lui Elisei o cale mai uşoara când i-a spus: «Rămâi aici» (versetele 2, 4 şi 6). Dar Elisei a răspuns de fiecare dată, afişând o siguranţă sfântă: «Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi» (vezi aceleaşi trei versete). Nu vrei şi tu să spui: «Nu te las, Doamne, decât dacă mă binecuvântezi; vreau să fiu una cu Tine în moartea Ta; vreau să trec Iordanul cu Tine; vreau să rămân pe cruce cu Tine»? Dacă spui aceste lucruri cu hotărâre vei experimenta ceva absolut minunat: El, Ilie cel ceresc, Isus Cristos, ţi-a netezit deja calea. Acest lucru înseamnă în mod concret că poţi să treci fără grijă cu El «prin Iordan», deoarece El însuşi merge înaintea ta. Şi o dată ce ai trecut, ia şi următoarea hotărâre sfântă: vreau să merg cu El întreaga cale, chiar dacă ştiu că e calea strâmtă, calea morţii. «După ce au trecut, Ilie a zis lui Elisei: „ Cere ce vrei să-ţi fac, înainte ca să fiu răpit de la tine”» (2 împ. 2,9). Ce umplere minunată de har ne revelează acceptarea morții lui Isus! Dacă o accepţi, atunci El însuşi Se coboară la ti¬ne şi-ţi şopteşte: cu ce pot să te binecuvântez astăzi?

Pâinea cea de toate zilele

Învăţăturile Tale sînt minunate: de aceea le
păzeşte sufletul meu. Descoperirea cuvintelor
Tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate.
Psalmul 119:129, 130
29
Martie
Text: Psalmul 42
…noaptea cântam laudele Lui, şi înălţăm o rugăciune Dumnezeului vieţii mele. Psalmul 42:8
CÎNTĂRI ÎN NOAPTE
Un pastor şi compozitor german din secolul al 17-lea, Paul Gerhardt, a fost confruntat cu multe încercări în timpul vieţii sale. În timpul unui incident din Războiul de Treizeci de ani, a fost silit ca, împreună cu familia, să fugă de acasă. Era îngrijorat de soarta familiei şi a celor ce se putea petrece cu soţia şi copiii. Într-o noapte, în timp ce stăteau la un han dintr-un sătuleţ, fără casă şi tremurînd de frică, soţia a izbucnit într-un plîns nestăpînit. Pentru a o mîngîia, Gerhardt i-a amintit versete din Scriptură, cu promisiunile lui Dumnezeu de-a le purta de grijă. Apoi a mers în grădină unde şi el a izbucnit în plîns. Nu mult după aceea, a simţit din nou prezenţa Domnului. A luat pana de scris şi a început să scrie un imn, care în ultimele versuri spune aşa: „Alungă-ţi frica în vînt şi nu te lăsa înşelat; Dumnezeu îti aude suspinul şi-ţi adună lacrimile – El iarăşi te va ridica”. Gerhardt ne-a dat un cîntec născut în noaptea prin care trecea. La scurtă vreme, Dumnezeu l-a scăpat împreună cu toată familia de orice pericol şi i-a dat tînărului pastor o nouă biserică, în care să-I servească. Adeseori, în cele mai întunecate perioade ale vieţii, Dumnezeu îşi face cel mai bine simţită prezenţa. De fapt, El foloseşte adeseori suferinţele şi greutăţile pe care le îndurăm, ca să ne arate din nou că E1 este singura noastră sursă a puterii. Cînd, în încercările noastre, vedem acest adevăr revelîndu-ni-se, ne întoarcem spre El cu rugăciuni şi laude reînnoite. Prietene, eşti confruntat cu frămîntârile vieţii chiar acum? îmbărbăteză-ţi inima. în mijlocul suferinţelor, pune-ţi viaţa în mîna lui Dumnezeu. El încă mai dă şi azi cîntări în noapte. – P.R.V.
El ştie durerea cînd e mai adîncă:
Lacrimi ce curg ziua şi noaptea
Şoptindu-ne dulce: Te iubesc! Nu uita!
Ne-a şterge lacrima ce-n ochi vom avea. – Anonim
Cînd te caută necazurile, caută-L pe Dumnezeu.

Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi

29 MARTIE

FII CINSTIT !
„Urmăriţi ce este bine” (Romani 12:17)
leremia scrie: „Ca o potârniche, care cloceşte nişte ouă pe care nu le-a ouat ea, aşa este cel ce agoniseşte bogăţii pe nedrept;… la urmă nu este decât un nebun” (leremia 17:11). Să nu crezi că poţi face ce doreşti în lucrurile mici şi să nu păţeşti nimic câtă vreme nu faci greşeli majore. Fie că furi un leu sau un milion de lei, tot hoţ eşti. Dicţionarul Oxford defineşte integritatea ca onestitate. De fiecare dată când încâlci un principiu moral, devine mai greu şi nu mai uşor să ai un comportament integru. Tot ce ai făcut în trecut, inclusiv lucrurile pe care ai neglijat să le faci, ajung în faza în care te presează. De aceea, dezvoltarea integrităţii necesită vigilenţă constantă. John Morley a remarcat: „Nici un om nu se poate ridica peste limitările propriului său caracter”. Şi lucrul acesta este adevărat mai ales când eşti lider. Aşadar: 1) Tine-ti promisiunile! Când faci o promisiune, creezi speranţă. Când respecţi o promisiune, creezi încredere. 2) Recunoaste-ti greşelile! Când deciziile tale nu se transformă în ceea ce ai intenţionat, le datorezi oamenilor o explicaţie. 3) Cere-ti iertare si încearcă să faci schimbări! Când faptele tale îi rănesc pe ceilalţi, trebuie să recunoşti că ceea ce ai făcut a fost greşit şi că îţi pare rău. De obicei, lucrul acesta este foarte dureros la momentul respectiv .Nu numai că este corect să procedezi aşa dar acest lucru poate scurta agonia şi te poate ajuta să laşi incidentul în urmă.

Sămânţa Bună

Sâmbătă, 29 Martie 2014
Cine crede în Fiul, are viaţa veşnică; dar cine nu crede în Fiul, nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.
Ioan 3.36
Întoarsă acasă, tânăra a început să citească cu nesaţ în Noul Testament. Pe măsură ce citea, ea vedea pe Mântuitorul trădat, arestat, acuzat pe nedrept, ocărât, batjocorit… Ea Îl vedea nu ca pe un Om bun, căzut în mâinile vrăjmaşilor Săi, ci ca pe Fiul lui Dumnezeu, care a ales de bunăvoie să-Şi dea viaţa, din dragoste, pentru nişte păcătoşi pierduţi şi vinovaţi. Când a ajuns la osândirea rostită împotriva lui Isus: „La moarte cu Omul Acesta!“, tânăra a înţeles că Mântuitorul luase locul ei. Mântuitorul era fără păcat; ea era aceea care merita moartea…Tânăra închise ochii reamintindu-şi cuvintele auzite în seara aceea. Parcă auzea încă o dată întrebarea predicatorului: „L-aţi primit pe Isus ca pe Mântuitorul dumneavoastră?“ – şi ea şi-a dat seama că trebuia să răspundă la întrebare, odată pentru totdeauna. Ea trebuia să spună „da“ sau „nu“ lui Isus Hristos, care avea drepturi asupra vieţii ei; ea trebuia să aleagă acum. Tânăra a spus „da“ mântuirii prin credinţa în Mântuitorul şi de atunci a fost fericită pentru timp şi veşnicie.O, de-ar avea întrebarea: „L-aţi primit pe Isus?“ un ecou în fiecare inimă!

970985_731777010177846_981338626_n1380647_731685680186979_901596545_n

 

Read Full Post »

1157720_783545918336995_1670540956_n

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

OSWALD CHAMBERS

28 MARTIE

Nu cumva este la mijloc vreo neînţelegere?
„Haide să ne întoarcem în Iudea.” „Invăţătorule. – i-au zis ucenicii, – acum de curând căutau iudeii să Te ucidă, si Te întorci în Iudea?”
Iuan 11:7-8
Poate că nu înţeleg ce spune lsus Cristos, dar este periculos ca, din acesi motiv, să afirm că El a greşit în ceea ce a spus. Nu este niciodată drept să cred că ascultarea mea de un cuvânt al lui Dumnezeu îl va dezonora pe lsus. Singurul lucru care îI va dezonora este neascultarea de El. A pune părerea mea despre onoarea Lui în locul lucrului pe care El mă îndeamnă să-l fac nu este niciodată bine, chiar dacă aceasta poate izvorî din dorinţa reală de a nu-L face de ruşine. Ştiu când un îndemn vine de la Dumnezeu datorită persistenţei lui calme. Dar când trebuie să cântăresc lucrurile pro şi contra şi când apar îndoieli şi discuţii, cu vin cu un element care nu este de la Dumnezeu şi ajung la concluzia că sugestia nu a fost bună. Mulţi dintre noi suntem credincioşi ideii noastre despre lsus Cristos, dar câţi dintre noi îi suntem credincioşi Lui însuşi? Credincioşia faţă de lsus înseamnă a merge înainte chiar dacă nu văd nimic (conform Matei 14:29); credincioşia faţă de ideile mele înseamnă a „curăţa terenul” mai întâi, cu inteligenţa mea. Insă credinţa nu este o înţelegere intelectuală, ci este o predare deliberată în mâna unei Persoane, chiar şi atunci când nu mai văd nici o cale.Te întrebi dacă să faci un pas prin credinţă în lsus sau să aştepţi să vezi cum poţi face singur acel lucru? Ascultă de El cu o bucurie cutezătoare. Când El îţi spune ceva şi tu începi să argumentezi, aceasta este din cauză că ai o concepţie despre onoarea Lui care nu este, de fapt, onoarea Lui. Îi eşti tu loial lui lsus sau ideii pe care o ai despre EI? Eşti tu loial cuvintelor Lui sau încerci să faci un compromis cu idei care nu au venit niciodată de la El? ,$ă faceţi tot ce vă va spune.”

IZVOARE IN DEŞERT

28 Martie

Şi de îndată ce preoţii care duc chivotul Domnului,
Dumnezeului întregului pământ, vor pune talpa piciorului
în apele Iordanului, apele Iordanului se vor despica în două,
şi anume apele care coboară din sus se vor opri grămadă.
(Iosua 3:13)

Cine se poate opri să nu-i admire pe aceşti bravi leviţi? Ei au dus chivotul legământului drept în apă, pentru că râul nu s-a despicat până nu „li s-au muiat picioarele în marginea apei“ (v. 15). Dumnezeu nu promisese nimic altceva.
Dumnezeu onorează credinţa – credinţa stăruitoare – care vede PROMISIUNEA Lui şi priveşte numai la ea. Ne putem imagina cum spectatorii de astăzi, văzând cum înaintează aceşti oameni sfinţi ai lui Dumnezeu, ar spune: „N-ai să mă vezi niciodată riscând aşa ceva! Chivotul va fi luat de ape!“ Şi totuşi „preoţii … s-au oprit pe uscat“ (v. 17). Nu trebuie să trecem cu vederea faptul că credinţa din partea noastră Îl ajută pe Dumnezeu să-Şi ducă la îndeplinire planurile Sale. Fiţi gata să veniţi în ajutorul Domnului.Chivotul legământului era dotat cu drugi, astfel că preoţii puteau să-l ridice pe umerii lor. Deci chiar şi chivotul lui Dumnezeu nu se deplasa singur, ci era purtat. Când Dumnezeu este arhitectul, oamenii sunt zidari şi muncitori. Credinţa Îl asistă pe Dumnezeu. Ea poate închide gura leilor şi poate stinge focul cel mai distructiv. Credinţa Îl onorează pe Dumnezeu, şi Dumnezeu onorează credinţa.O, de am avea acea credinţă care merge înainte, lăsându-L pe Dumnezeu să-Şi împlinească promisiunea când consideră El potrivit! Fraţi leviţi, hai să ne punem sarcina pe umăr şi să n-o privim ca şi cum am căra coşciugul lui Dumnezeu. Este chivotul Dumnezeului celui viu! Cântaţi în timp ce înaintaţi spre râu! Thomas Champness
Unul din semnele distinctive ale Duhului Sfânt în biserica Noului Testament era duhul de îndrăzneală. Una din marile calităţi esenţiale ale acelui fel de credinţă care face lucruri mari pentru Dumnezeu şi aşteaptă lucruri mari de la Dumnezeu este îndrăzneala şi cutezanţa sfântă. Când ai de a face cu o Fiinţă supranaturală şi primeşti lucruri de la El care sunt imposibile din punct de vedere omenesc, este într-adevăr mai uşor pentru noi să primim mult decât să primim puţin. Şi este mai uşor să stăm într-un loc al încrederii îndrăzneţe decât într-un loc în care ne agăţăm cu grijă şi cu timiditate de ţărm.
Ca nişte navigatori înţelepţi care trăiesc o viaţă de credinţă, haideţi să lansăm bărcile noastre la adânc. Vom vedea că toate lucrurile sunt „cu putinţă la Dumnezeu“ (Luca 18:27) şi că „toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede“ (Marcu 9:23).Astăzi haideţi să facem lucruri mari pentru Dumnezeu, luând credinţa Lui ca să credem lucruri mari şi primind puterea Lui ca să le împlinim! din Zile cereşti pe pământ

DOMNUL ESTE APROAPE!

(Filip. 4.5)

28 Martie
Şi nu numai ea, dar şi noi, care avem cele dintâi roade ale Duhului, suspinăm în noi, şi aşteptăm înfierea, adică răscumpărarea trupului nostru. Romani 8.23
Ca urmare a căderii omului în păcat, toată creaţia suferă. Pe Golgota Domnul Isus a săvârşit răscumpărarea, pe când mântuirea trupurilor noastre va avea loc când va veni Domnul în văzduh şi va slobozi întreaga făptură.Până atunci întreaga creaţie suspină şi aşteaptă schimbarea tuturor lucrurilor, înnoirea lor când toată creaţia va fi scăpată de blestemul nelegiuirii. Dar şi noi copiii lui Dumnezeu suspinăm până va fi descoperirea înfierii noastre. Noi suntem aceia care am primit înfierea prin Duhul Sfânt pe care ni L-a dat Dumnezeu, chiar înainte de a se împlini prorocia din Ioel unde spune că „voi turna Duhul Meu peste orice făptură.” Aceasta se va întâmpla în viitor. De aceea spune Iacov (1.18) despre noi că suntem ca un fel de pârgă a făpturii Lui.” În împărăţie va fi atât pârga cât şi recolta întreagă. Aceştia care au primele roade ale Duhului, care sunt întâi născuţi au în Evr. 12.23 denumirea de „Adunarea celor întâi născuţi.”Această scurtă expunere ne arată ce valoare însemnată şi cât de preţuită este Adunarea lui Dumnezeu. Să facă Domnul să avem gânduri duhovniceşti despre Adunarea Lui ca în zilele de acum să rămânem ocrotiţi de tot ce este rău. Să vedem clar că locul nostru nu este pe pământul acestei lumi, şi să aşteptăm şi noi suspinând înfierea, adică izbăvirea de trupul slăbiciunii noastre, în rest fiind deja făcuţi desăvârşiţi de Domnul Isus pe crucea Golgotei.Se spune adesea că deşi avem Sfânta Scriptură, totuşi sunt atâtea secte, confesiuni, biserici, etc. Dar de ce? Fiindcă nu vor să se supună Cuvântului lui Dumnezeu. Iată secretul întregii confuzii şi izvorul tuturor sectelor care sunt ruşinea creştinismului.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

De CHARLES H. SPURGEON

28 martie

SĂ FII UN ÎNDRUMĂTOR
Dumnezeu te va face cap, nu coadă.
Deuteronom 28.13
Dacă ascultăm de Domnul, El îi va obliga pe vrăjmaşii noştri să vadă că binecuvântarea Lui este peste noi. Deşi aceasta este o făgăduinţă sub lege, ea e bună şi pentru copiii lui Dumnezeu; căci Domnul Isus a ridicat blestemul, înlocuindu-l cu binecuvântarea Sa.Sfinţilor le este dat să îndrume mersul celorlalţi oameni printr-o influenţă sfântă; locul lor nu va fi la coadă; pentru a fi traşi într-o parte şi alta. Ei nu trebuie să se lase duşi de duhul lumii, ci să determine lumea să dea slavă Domnului Cristos. Dacă Domnul este cu noi, nu trebuie să cerşim toleranţă pentru Evanghelie ci trebuie, să căutăm s-o ridicăm pe tronul societăţii. Nu a făcut Domnul Isus preoţi pe toţi din poporul său? Ei trebuie să fie învăţători şi nu să înveţe ei din filozofia necredincioşilor. Nu suntem noi, în Cristos, făcuţi împăraţi? Atunci cum am putea să fim slujitori ai obiceiurilor păcătoase şi robi ai părerilor omeneşti?Şi acum, vă întreb: v-aţi ocupat voi de adevărata poziţie faţa de Domnul Isus? Prea mulţi sunt aceia care tac, din teamă, sau din laşitate. Vom îngădui noi ca Numele Lui să fie dat uitării? Credinţa noastră va ajunge ea să fie la coadă? Nu, din contră, trebuie să fie în frunte spre a fi forţa conducătoare pentru noi şi pentru alţii.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger
28 martie
„După ce şi-au bătut astfel joc de El, L-au dezbrăcat de haina stacojie, L-au îmbrăcat cu hainele Lui şi L-au dus sa-L răstignească.”
Matei 27:31

Au pus crucea pe spatele Lui plin de răni, şi mult norod L-a urmat plângând. Aceştia nu s-au ruşinat de El, dar El le-a spus:”Nu Mă plângeţi pe Mine; ci plângeţi-vă pe voi înşivă şi pe copiii voştri.” Din aceste cuvinte vedem că nu era ură în inima Lui faţă de ucigaşii Lui. Dintr-odată a căzut sub greutatea crucii. De aceea au silit pe un om care venea de la câmp să–i ducă crucea. A ajuns la Gologota împreună cu doi răufăcători. Acolo I-au bătut în cuie mâinile şi piciorele pe cruce. Aşa scrie psalmistul:”O ceată de nelegiuiţi dau târcoale în jurul Meu, Mi-au străpuns mâinile şi picioarele.” Putem să ne închipuim ce dureri a suferit Isus din cauza cuielor. Atârna astfel în arşiţa soarelui. Care au fost primele Lui cuvinte de pe cruce? „Tată, iartă-i că nu ştiu ce fac!” Aceste cuvinte a putut să le spună datorită plinătăţii Lui în dragoste. Ostaşii au împărţit între ei hainele Lui, iar pentru cămaşa Lui au tras la sorţi.Această cămaşă nu avea cusătură. Era făcută dintro singură bucată. Acest lucru ne spune ceva: cămaşa dreptăţii Lui Dumnezeu nu o primim parţial. Această dreptate nu se lasă desfăcută şi cel ce o primeşte, poate spune împreună cu David:” O moştenire plăcută mi-a căzut la sorţi, o frumoasă moşie mi-a fost dată.” Ps. 16:7. Cititorule drag, ai avut şi tu parte de aceastaă moştenire?

Meditatii Charles H. Spurgeon
CHARLES H. SPURGEON
MEDITAȚII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineața și Seara

28 Martie

DIMINEAŢA
Şi să cunoaşteţi dragostea lui Christos, care întrece orice cunoştinţă. Efeseni 3:19
Dragostea lui Christos, în tot farmecul, plinătatea, măreţia şi credincioşia ei, depăşeşte cunoştinţa omenească. Ce limbă poate descrie dragostea neîntrecută, incomparabilă, pe care o are faţă de copiii oamenilor? Este atât de vastă şi nemărginită încât, asemeni unei rândunele care atinge apa din zbor dar nu se scufundă, cuvintele noastre descriptive ating doar suprafaţa, nu adâncurile. Bine a spus poetul „O dragoste, abis de neînţeles!”, fiindcă dragostea lui Christos este nemăsurată şi insondabilă; nimeni nu-i poate atinge fundul. Înainte să avem o idee lămurită despre dragostea lui Isus, trebuie să-I înţelegem slava anterioară din înălţimea cerului şi încarnarea pe pământ, în adâncurile ruşinii. Dar cine poate vorbi despre maiestatea lui Christos? Pe tronul cerurilor, era Dumnezeu din Dumnezeu. Prin El au fost făcute cerurile şi toată oştirea lor. Braţul Său atotputernic a făcut stelele. Lauda heruvimilor şi serafimilor Îl înconjura în fiecare clipă; corurile slăvite ale universului cântau neîncetat în faţa tronului Său. El domnea peste întreaga Sa creaţie, Dumnezeu atotputernic, binecuvântat pentru totdeauna (Romani 9:5). Cine poate descrie înălţimile slavei Sale de atunci? Și cine poate spune cât de jos a coborât? Nu a fost de ajuns să devină Om, a devenit Om al durerii. A venit ca să sângereze, să moară şi să sufere – foarte mult pentru El, Fiul lui Dumnezeu; dar să sufere o agonie nemăsurată – să îndure o moarte rușinoasă, părăsit de Tatăl Său — este o dragoste care te face să înmărmureşti de uimire. Aceasta este dragostea! Într-adevăr, este o dragoste „care întrece orice cunoştinţă”. Fie ca această dragoste să ne umple inimile de recunoştinţă, şi să ne ajute să-i manifestăm practic puterea..
SEARA

Vă voi primi ca pe nişte miresme cu miros plăcut. Ezechiel 20:41

Meritele Mântuitorului nostru scump sunt o mireasmă plăcută în faţa Celui Prea înalt. Fie că vorbim despre virtuţile active, fie despre cele pasive ale lui Christos, este vorba de aceeaşi mireasmă. In viaţa Sa activă a existat o mireasmă plăcută, prin care a onorat legea lui Dumnezeu. A făcut ca fiecare precept să strălucească ca un diamant preţios în montura propriei Sale persoane. In ascultare pasivă, în supunere fără murmur, a îndurat foamea şi setea, frigul şi căldura. A transpirat picături de sânge în Ghetsemani, a fost biciuit şi pălmuit de romani. Apoi a fost atârnat pe cruce ca să sufere mânia lui Dumnezeu în locul nostru. Aceste lucruri sunt o mireasmă în faţa Celui Prea înalt. Datorită felului în care a trăit şi a murit, datorită suferinţelor şi ascultării Lui, Domnul Dumnezeu ne acceptă. Câtă valoare trebuie să fie în El ca să acopere nimicnicia noastră! Câtă mireasmă trebuie să împrăştie ca să ne ascundă mirosul urât! Câtă putere purificatoare trebuie să existe în sângele Lui ca să ne spele păcatele! Câtă glorie trebuie să sălăşluiască în dreptatea Lui ca să ne transforme din creaturi păcătoase în îngeri de lumină „în prea iubitul Lui” (Efeseni 1:6). Credinciosule, cât de sigură şi neschimbătoare trebuie să fie acceptarea noastră, de vreme ce se face prin El! Nu te îndoi niciodată de primirea ta în Christos. Fără El, nu poţi fi primit; dar, odată ce ai primit meritele Lui, nu mai poţi sta pe dinafară. In ciuda tuturor îndoielilor, temerilor şi păcatelor tale, Iehova nu te va mai privi niciodată cu mânie. Deşi îţi vede păcatele, când se uită la tine prin Christos, nu vede nici un păcat. Eşti întotdeauna acceptat în Christos şi binecuvântat, şi drag inimii Tatălui. De aceea, înalţă-te în cântare, şi când priveşti tămâia meritelor lui Christos ridicându-se ca un fum albăstrui în fața tronului de safir, jertfeşte-ţi şi tu tămâia rugăciunii.

MEDITAŢII ZILNICE de WIM MALGO

28 MARTIE

«Ilie i-a zis: „Rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite la Iordan. “El i-a răspuns: „ Viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi, “Şi amândoi şi-au văzut de drum.»
2 ÎMPĂRAŢI 2,6
In încercarea Iordanului se află taina întregii puteri. Când Domnul Se pregăteşte să-1 ia la cer pe profetul Ilie, Elisei îl urmăreşte deoarece doreşte neapărat să primească putere pentru slujba care-i stă înainte. Calea îl duce la Iordan; da, chiar prin Iordan, căci Ilie îi spune: «Domnul mă trimite la Iordan». Duşmanul încearcă totul ca să-l împiedice pe Elisei să-l urmeze pe Ilie cu hotărâre şi ascultare prin Iordan. Tovarăşii lui de slujbă de asemenea vor să-1 oprească, dar el le răspunde de două ori: «Ştiu şi eu, dar tăceţi» (2 Imp. 2,3). Ai văzut cum încearcă duşmanul să te abată şi pe tine de la calea dreaptă? Ai observat cum încearcă diavolul prin tot felul de şiretlicuri să te facă să renunţi la hotărârea de a trece prin Iordanul morţii cu Ilie cel ceresc, Isus Cristos? Acţionează ca Elisei: porunceşte ispititorului să tacă si ţine-te strâns de Domnul, chiar dacă alţii nu te mai urmează. Ilie şi Elisei au stat amândoi în Iordan. Mulţi stau deoparte, dar adevăraţii credincioşi ÎI urmează pe cerescul Ilie, Isus, în Iordanul morţii spre a fi apoi o veşnicie în raiul vieţii.

MANA DE DIMINEAŢĂ

MARTIE 28

MARCU 1:17
“Veniţi după Mine şi Eu vă voi face pescari de oameni.”
Am pus noi în aplicare invitaţia aceasta atît de bine cunoscută,o trăim noi? Cînd am răspuns chemării lui Dumnezeu am primit şi această chemare. Au trecut poate ani de-atunci şi poate că sînt mulţi care nu vor putea prezenta Domnului măcar un suflet cîştigat pentru cer. Să ne întoarcem la dragostea dintîi, la izvorul acela limpede, la felul acela de a lucra simplu, pe care însuşi Domnul l-a început. Sînt prilejuri bune cît vezi cu ochii şi cei care s-au înrolat în ceata pescarilor de oameni nu vor fi niciodată fără lucru! Nu este exclus nici un copil al lui Dumnezeu de la lucrarea aceasta care aduce în sufletul unui astfel de “pescar” o bucurie neobişnuită. În adevăr, ce bucurie este aceea de a prezenta Domnului Isus un suflet cîştigat pentru El!De îndată ce ne însuşim chemarea Domnului, El este Acela care îşi ia sarcina s-o ducă la bun sfîrşit. Dar pentru ca să ajungă la oameni El are nevoie de oameni devotaţi. Aici nu este vorba de predici oricît de necesare ar fi ele şi locul lor, ci de viaţa umană trăită în părtăşie cu Domnul însuşi şi care să fie gata să asculte poruncile Lui. O astfel de viaţă este de aici înainte într-o permanentă veghere şi nu pierde nici un prilej de a mărturisi pe Domnul Isus şi lucrarea Lui de la Golgota. Noi putem să fim pescari de oameni în tot locul unde lucrăm zilnic, şi slujba aceasta nu este un efort, ci doar împlinirea în modul cel mai simplu a unei chemări de care trebuie să fim conştienţi şi pentru care ar trebui să fim recunoscători, căci este realmente o cinste care ni s-a dat de a fi lucrători împreună cu Dumnezeu. Să prindem orice prilej, cu toată înţelepciunea, fără să forţăm nimic şi nici să ofensăm vreodată pe nimeni, ci totdeauna plini de harul Domnului Isus. Una din cele mai frumoase experienţe ale acestei vieţi, este de a constata că Domnul conduce pe copiii Săi în calea acelora care caută pacea şi fericirea adevărată. Ei se întîlnesc în mod natural, în momentul ales de Dumnezeu. Pescarul de oameni trebuie să fie totdeauna gata şi uşor de condus în mîna învăţătorului, fiind deplin convins de călăuzirea şi cooperarea Domnului. Dar el mai are nevoie de stăruinţă şi de răbdare cum le-a avut şi le are El şi astăzi şi vrea să ni le acorde şi nouă dacă sîntem gata să-L urmăm cu credincioşie şi să învăţăm de la El care este “blînd şi smerit cu inima”.Perseverenţa şi răbdarea unui pescar sînt proverbiale şi el se bucură chiar şi atunci cînd prinde un peştişor, nu numai cînd prinde unul mare şi nu se descurajează cînd nu prinde nimic. Dar cel mai desăvîrşit exemplu îl avem în Domnul Isus a cărui răbdare şi stăruinţă a cîştiga sufletele noastre.

DOMNUL ESTE APROAPE/GBV

Vineri 28 Martie
Şi, când se vor împlini cei o mie de ani, Satan va fi dezlegat din închisoarea lui şi va ieşi ca să amăgească naţiunile care sunt în cele patru colţuri ale pământului. Apocalipsa 20.7,8
În Ezechiel 45.25 vedem că jertfa pentru păcat, arderea de tot şi darul de mâncare se vor regăsi printre jertfele care vor fi aduse la Sărbătoarea Corturilor în zilele Împărăţiei de o mie de ani. În Numeri 29 citim câteva învăţături remarcabile cu privire la jertfirea viţeilor în cele şapte zile ale sărbătorii. În prima zi, jertfa era reprezentată de treisprezece viţei tineri, doi berbeci şi paisprezece miei de un an. În cea de a doua zi erau jertfiţi doar doisprezece viţei. În a treia zi, unsprezece; în a patra zi, zece: până când, în a şaptea zi, vedem că şapte viţei erau jertfiţi Domnului. Nu ne spune aceasta despre o scădere a aprecierii valorii jertfei care a câştigat această împărăţie glorioasă? Aşa se pare că vor sta lucrurile în partea pământească a Mileniului.Pe măsură ce anii trec, recunoştinţa lor faţă de Cel Căruia Îi datorează totul va scădea tot mai mult. La împlinirea celor o mie de ani, când diavolul este dezlegat din închisoarea lui din adâncuri, vedem neamuri, al căror număr este ca nisipul mării, în toate colţurile pământului. Aceste neamuri sunt gata să îl urmeze pe Satan, pentru a se lupta împotriva Regelui regilor, care i a condus cu dreptate şi îndurare timp de o mie de ani.Aceasta trebuie să fie o lecţie foarte solemnă pentru noi. Să veghem asupra dragostei noastre, pentru ca ea să nu se răcească, aşa cum s a întâmplat cu Biserica din Efes (Apocalipsa 2.4). Să veghem ca nu cumva, zi după zi, jertfa noastră de laudă să scadă tot mai mult. Doar atunci când ochii şi inimile noastre se preocupă cu Cel Binecuvântat care a făcut toate acestea pentru noi, vom aduce aceeaşi jertfă şi în ultima zi, ca şi în prima. Fie ca aşa să stea lucrurile cu fiecare dintre noi! G. C. Willis

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

28 Martie

Exod 2:1-14
Dumnezeu, în harul Său, nu a dorit să-Şi lase poporul în robie. El le-a dat un salvator: pe Moise, simbol al lui Hristos, a cărui istorie ne este relatată în numeroase locuri din Scriptură (Fapte 7.20 …; Evrei 11.23 …). În coşuleţul (sau chivotul) pe care i l-a pregătit mama lui avem o imagine a grijii deosebite cu care părinţii creştini îşi protejează copiii de influenţele dăunătoare ale lumii din afară. Dar numai această grijă nu este suficientă. Este necesară credinţa: coşuleţul trebuia pus pe apă. Şi Dumnezeu răspunde acestei credinţe cu o salvare providenţială. El dirijează totul din um¬ră. În final, porunca lui faraon nu va avea alt rezultat decât acela de a pregăti în însăşi casa lui un răscumpărător pentru Israel.Ajuns la maturitate, Moise dă dovadă de o credinţă de excepţie, ca şi părinţii săi. Evrei 11. 24 ... subliniază cum el refuză viitorul strălucit care i se oferă; el alege … socoteşte … şi care îi este secretul? „Privea spre răsplătire“. Măreţ exemplu pentru toţi cei care avem înainte această alegere: lumea cu gloria şi cu plăcerile ei, sau „ocara lui Hristos“! Moise venise pentru a-şi elibera poporul. Dar şi din punerea lui deoparte putem desprinde învăţături importante. Oricât de mare ar fi afectivitatea noastră, nu-L putem urma pe Hristos prin puterea noastră naturală (v. 12; comp. cu Ioan 18.10).

Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi

28 MARTIE

ROSTEŞTE CUVINTE CE ADUC VINDECARE
„Limba înţelepţilor aduce vindecare” (Proverbe 12:18)
Matthew Henry descrie harul drept „sarea care dă gust cuvintelor şi care le împiedică să altereze”. Sarea are două scopuri principale: este un conservant şi dă gust mâncării. Deci, când Biblia spune că vorbirea ta trebuie să fie „dreasă cu sare” (Coloseni 4:6), înseamnă că ele trebuie să conserve, nu să strice, să aibă mereu un gust bun şi să promoveze starea de bine. Apostolul lacov spune: „apa sărată nu poate da apă dulce” (lacov 3:12), cu alte cuvinte, nu poţi falsifica ceea ce ai în inimă. Nu e doar o chestiune de a învăţa să spui ceea ce trebuie, ci de a avea atitudinea potrivită, deoarece ceea ce spui reflectă „prisosul inimii” (Matei 12:34). Solomon spune: „Cine vorbeşte în chip uşuratic, răneşte ca străpungerea unei săbii, dar limba înţelepţilor aduce vindecare” (Proverbe 12:18). Dacă nu eşti atent, poţi ajunge ca prin vorbele tale să-ţi provoci ţie şi celor din jur tot felul de probleme. Un învăţător biblic spune: „Noi avem abilitatea de a rosti cuvinte ale credinţei, care produc minuni. Credinţa este o certitudine şi noi acţionăm bazându-ne pe ea, fie spre folosul nostru, fie spre distrugerea noastră. „Limba înţelepţilor aduce vindecare”. Am putea întoarce acest verset şi să spunem: „Limba celor neînţelepţi aduce boală”. Este alegerea ta. îţi poţi alinia gura şi inima la ceea ce-ţi spune diavolul sau poţi acţiona prin credinţă, aliniindu-ţi gura şi inima ia Cuvântul lui Dumnezeu, arătând spre binecuvântările Lui. Credinţa lucrează prin încrederea şi propovăduirea cuvintelor lui Dumnezeu”. Aşadar, începe să rosteşti cuvinte ce aduc vindecare.

PAINEA CEA DE TOATE ZILELE

Învăţăturile Tale sînt minunate: de aceea le
păzeşte sufletul meu. Descoperirea cuvintelor
Tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate.
Psalmul 119:129, 130

28 Martie
Text: 2 Corinteni 5:1-11
Lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă,… căci se va descoperi în foc. 1 Corinteni 3:13
CONFRUNTAREA CU MUZICA
Potrivit unei legende, cu mulţi ani în urmă, trăia în China un om care a fost acceptat ca membru în orchestra imperială, prin ajutorul unui prieten deosebit de influent. Pretindea să fie un flautist desăvîrsit, deşi nu ştia să cînte nici o notă. Lucrurile au mers bine pînă la o vreme. In timpul concertelor, îşi punea flautul la gură la momentul potrivit şi mima dibaci cîntatul. Dar, într-o zi, împăratul a anunţat că doreşte ca fiecare membru al orchestrei să prezinte un solo la instrumentul la care cînta. Omul îngrozit a făcut imediat aranjamente să ia lecţii de cîntat, dar aceasta nu l-au ajutat aproape la nimic. S-a gîndit să se prefacă bolnav în ziua cînd era programat să cînte, dar s-a temut că medicul Imperial va raporta înşelătoria. Aşa au trecut zilele, iar cînd timpul recitalului său a sosit, pentru a nu fi descoperită frauda a luat o doză fatală de otravă. S-a temut să fie confruntat cu muzica sa. Va veni ziua cînd toţi oamenii vor fi chemaţi înaintea Domnului pentru „recitalul” lor. Noi, credincioşii, „trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Cristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-1 va fi făcut cînd trăia în trup (2 Corinteni 5:10). Necredincioşii vor sta şi ei în faţa lui Dumnezeu ca să fie Judecaţi după faptele lor” (Apocalipsa 20:12). Nu este scăpare, nici măcar în moarte. Iată de ce este esenţial să-L acceptăm pe Cristos ca Mîntuitorul nostru personal şi să trăim cu cinste înaintea Domnului.
Da, cu toţii vom fi confruntaţi cu muzica noastră! – R.W.D.
Curînd vom fi chemaţi de jos
Să stăm cu toţi în faţa Sa.
Vei merge-acolo bucuros,
Sau îngrozit vei tremura? – Anonim.
Trăieşte azi asa cum ai dori să fi trăit atunci cînd vei sta în faţa lui Dumnezeu.

Sămânţa Bună

Vineri, 28 Martie 2014
Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemaţi-L câtă vreme este aproape.
Isaia 55.6
În sala în care se vestea evanghelia răsunau cuvintele predicatorului: „Noi Îl iubim pe Mântuitorul, pentru că El ne-a iubit mai întâi. Vreau să vă pun o întrebare: Voi Îl iubiţi pe Isus? Chiar dacă veţi răspunde nu, aceasta nu schimbă cu nimic faptul că El vă iubeşte; căci din pricina păcatelor voastre şi ale mele, El a mers la cruce. Voi aţi trăit viaţa voastră pentru plăcerile păcatului; voi aţi întors spatele harului Său şi dragostei Sale: poate aţi făcut aşa, fiindcă n-aţi ştiut până azi, că Mântuitorul v-a iubit cu o astfel de dragoste…“.O tânără abia îşi ţinea răsuflarea. Ea se întrebase uneori în trecut ce-ar face, dacă ar fi chemată să stea înaintea lui Dumnezeu; pe urmă, încercând să nu se mai gândească la aceste adevăruri, se aruncase într-o ameţitoare varietate de distracţii. Acum, în timp ce predicatorul descria suferinţele Mântuitorului pe cruce, în timp ce el vorbea despre Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii, tinerei i s-au deschis ochii inimii. Ea s-a văzut o păcătoasă pierdută în faţa lui Dumnezeu. Însă a aflat că la cruce a stat Cineva în chinuri pentru cei care acceptă salvarea din păcate. Acesta era Mântuitorul, care Şi-a dat viaţa pentru toţi care cred în El.

10152013_731777813511099_1202023010_n

Read Full Post »

Older Posts »

%d bloggers like this: