Feeds:
Posts
Comments

Archive for March 17th, 2014

205888_130669577078797_997907133_n575766_213119955464284_100002988420602_362866_1791139158_n

 TOTUL PENTRU

GLORIA LUI

18

MARTIE

Să mă ridic atât de sus?

Să ne ducem sfinţirea până la capăt în frică de Dumnezeu.

2 Corinieni 7:1

…Având deci aceste promisiuni.” Eu revendic împlinirea promi­siunilor lui Dumnezeu în viaţa mea, şi pe drept, dar aceasta este numai perspectiva umană; perspectiva divină este ca, prin promi­siunile Sale, să recunosc drepturile lui Dumnezeu asupra mea. De exemplu, înţeleg eu că trupul meu este templul Duhului Sfânt sau am vreun obicei trupesc care în mod clar nu poate sta în lumina lui Dumnezeu? Prin sfinţire. Fiul lui Dumnc/cu ia chip în mine, apoi cu trebuie să-mi transform viaţa naturală într-o viaţă spirituală prin ascultarea de EL Dumnezeu ne învaţă până în cele mai mici amă­nunte. Când El începe să te cerceteze, nu te sfătui cu carnea şi sângele, ci curăţeşte-te imediat. Păstrează-te curat în umblarea ta zilnică! Trebuie să mă curăţ de toată întinăciunea cărnii şi a duhului, până când ambele sunt în armonie cu natura lui Dumnezeu. Este gândirea mea spirituală în acord perfect cu viaţa Fiului lui Dumnezeu din mine sau sunt rebel în mintea mea? Îmi formez eu gândul lui Cristos? El n-a vorbit niciodată de pe poziţia drepturilor Lui, ci a vegheat mereu ca duhul Lui să fie permanent supus Tatălui Său. Eu am responsabilitatea de a-mi păstra duhul în armonie cu Duhul Lui şi atunci, treptat, Isus mă va ndica la înălţimea la care a trăit El – în consacrare perfectă faţă de voia Tatălui Său, ncacordând atenţie nici unui alt lucru. Îmi duc eu până la capăt această sfinţenie în frică de Dumnezeu? Este Dumnezeu liber să lucreze în mine şi încep ceilalţi să-L vadă din ce în ce mai mult pe El în viaţa mea?Fii serios în dedicarea ta faţă de Dumnezeu şi lasă cu bucunc deoparte toate celelalte lucruri. Pune-L literalmente pe Dumnezeu pe primul loc în viaţa ta.

SCRIPTURILE

ÎN

FIECARE

ZI

18

Martie

 Geneza 46:1-34

 Dragostea lui Iosif pentru fra­ţii săi şi măreţia iertării sale ne-au ocupat mai mult decât gloria şi bogăţia sa. Pentru aceia dintre noi care trăiesc în familii cu mai mulţi fraţi, nu este aceasta ocazia de a învăţa o mişcătoare lecţie de dragoste şi de sprijin re­ciproc? Dar dragostea lui Iosif pentru tatăl său, Iacov, respectul pe care i-l poartă, bunătatea lui, nerăb­darea de  a-l vedea, graba cu care i-a ieşit în întâmpinare, şi acestea sunt exemple pentru noi. Ne iubim şi ne respectăm noi părinţii în felul acesta? Familia lui Israel se pune la drum trecând prin Beer-Şeba, „fântâna legământului“ (21.31 nota a)! Promi­siunile îi sunt confirmate aici lui Iacov de către un Dum­nezeu credincios: „Nu te teme să cobori în Egipt!“ îi spune El (v. 3; comparaţi cu Isaia 41.14). Ce schimbare vedem în Iacov, cel care odinioară fusese condus de dorinţele sale! Acum se teme să facă un pas fără Dumnezeu! Şi El îl încurajează, promiţându-i că va coborî cu el. Ne poate Domnul însoţi întotdeauna şi pe noi oriunde mergem?Urmează o mişcătoare întâlnire cu fiul prea­iubit care pregătise totul pentru a asigura confortul familiei sale. „Mă duc să vă pre­gătesc un loc“, le-a promis Domnul Isus uce­nicilor Săi, „pentru ca, acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi“ (Ioan 14.2-3).

Domnul este aproape!

(Filip. 4.5)

18

Martie

Mă socotesc fericit, împărate Agripa, că am să mă apăr astăzi înaintea ta, pentru toate lucrurile de care sunt pârât de Iudei. Fapte 26.2

Fiecare inimă doreşte să aibă cât mai multă fericire în viaţă şi nădăjduieşte mereu că o va avea. Mulţi o caută în bani, avere, frumuseţe, faimă în lume, dar cât de îndurerat este omul când are de-a face cu boala, cu jalea, cu moartea. Versetul de azi de descrie pe un om care era în cătuşe. Nu faptele lui rele l-au adus în starea aceea, el era un întemniţat al lui Cristos. Cât de mult a trebuit să sufere pentru Numele Domnului Isus Cristos! Aceasta l-a descurajat? Nicidecum. El putea să spună: „Viaţa pentru mine este Cristos.” Slăvirea Domnului Cristos în trupul lui, fie prin viaţa lui, fie prin Moartea lui. Domnul Isus a suferit mult în urma prigoanei lui Saul, exercitată asupra ucenicilor. El i se descoperă însă lui Saul într-un mod deosebit, încât ura din inima lui este înlocuită cu dragoste, devenind astfel un slujitor al Domnului.Pavel era din cei care a recunoscut că Domnul Isus este Acela „care m-a iubit şi s-a dat pe Sine însuşi pentru mine.” Lui îi aparţin toate ceasurile din zi şi din noapte, Nimic nu a fost în stare să-l despartă de dragostea lui Cristos, care l-a făcut fericit cu adevărat. Evreii se bucurau când au putut da ceva pentru Numele Domnului Isus pentru că făcând aşa îşi strângeau o comoară în ceruri. Mulţi alţii după el şi-au găsit fericirea adevărată pentru viaţa lor vremelnică şi veşnică trăind pentru Domnul Isus. Ai găsit şi tu această fericire? Dacă nu vino la Domnul Isus. El te cheamă.Cristos este CALEA noastră, noi umblăm în El. El este ADEVĂRUL, noi îl îmbrăţişăm. El este VIAŢA noastră, noi o trăim în El. El este Domnul nostru, noi îl alegem să guverneze peste noi. El este STĂPÂNUL nostru, noi îl servim. El este ÎNVĂŢĂTORUL nostru de care ne lăsăm instruiţi, El este adevărata VIŢĂ în care rămânem, El este PĂSTORUL nostru de care ne lăsăm conduşi, ..

MANA DE DIMINEAŢĂ

 MARTIE   18

IOAN: 17,23

“Duhul adevărului… voi Îl cunoaşteţi, căci rămîne în voi şi va fi în voi…” “Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvîntul Meu şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el şi vom locui împreună cu el.”

ţi din cei ce iubesc pe Domnul Isus realizează că împreună cu ei locuiesc cele trei Persoane ale Sfintei Treimi? Să nu lăsăm ca minunatul adevăr că Duhul Sfînt rămîne cu noi şi trăieşte în noi să umbrească cel mai scump adevăr, că Tatăl şi Domnul Isus sînt deasemenea prezenţi cu noi. învăţînd pe ucenicii Săi despre întoarcerea Sa în cer, Domnul Hristos în mod specific i-a învăţat, spunînd: “Mă voi arăta lui”, aceluia care Mă iubeşte. Cuvintele Lui nu erau goale, de umplutură, cum de multe ori sînt ale noastre! El realmente Se aşteptă de la noi să avem cunoştinţa şi experienţa vie a prezenţei Lui ca şi pe cea a Tatălui şi a Duhului Sfînt. De ce se întîmplă ca această cunoştinţă, această realizare a prezenţei în noi a Sfintei Treimi este totuşi străină multora dintre noi? Noi gîndim drept că Dumnezeu este în cer, dar gîndim greşit că cerul este undeva, foarte departe cum sînt galaxiile îndepărtate, la distanţe greu de calculat. Dacă, în adevăr, ne gîndim la cer, ca fiind un tărîm spiritual, atunci putem să ne gîndim că Dumnezeu este prezent oriunde şi deci prezent cu fiecare din noi. Dar făgăduinţa aceasta de a fi cu noi, nu este numai datorită Omniprezenţei Lui: este vorba de o apropiere specială pentru că noi sîntem făpturi alese şi iubite special de El.şi atunci, de ce experienţa acestei apropieri a Lui este străină multora din noi? Răspunsul este clar! Noi nu îndeplinim condiţia legată de făgăduinţă, şi anume, că îl iubim şi păzim poruncile Lui (vs. 21) Apostolul Ioan spune că “părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său Isus Hristos”. (lloan 1:3). Dar părtăşia aceasta este condiţionată de umblarea noastră în lumină, pentru că Dumnezeu este luminăşi în El nu este întuneric” (vs. 5) şi Ioan merge mai departe şi spune că “dacă umblăm în lumină… avem părtăşie unii cu alţii.” Iată primul efect minunat al părtăşiei noastre cu Sfînta Treime: părtăşia noastră frăţească. Nu putem deci avea părtăşie cu Tatăl şi cu Fiul Său, Domnul Isus Hristos, dacă nu putem avea părtăşie unii cu alţii. Noi trebuie să umblăm în lumina în care este Dumnezeu şi umblarea în această lumină ne face să avem părtăşie unii cu alţii” (vs. 7) Altfel “minţim şi nu trăim adevărul”.

Dumnezeu să ne ajute să realizăm ce mare favoare ni s-a făcut de a avea Sflnta Treime în noi, nu ca o părtăşie temporarăşi trecătoare, ci pentru totdeauna şi aceasta să ne facă să ne iubim în adevăr.

Cuvântul

lui

Dumnezeu pentru astăzi

MARTIE

2014

18 MARTIE       GÂNDESTE-TE LA O SCHIMBARE

„Planurile omului harnic nu duc decât la belşug” (Proverbe 21:5)

În cartea sa: „Thinking for a Change (Gândeşte-te la o schimbare)”, Dr. John Maxwell spune: „Gândul potrivit, plus persoanele potrivite, din motivul potrivit produc întotdeauna rezultatul potrivit”. Să ne oprim câteva clipe şi să le luăm pe rând: 1) Gândul potrivit. Gândirea produce idei, iar ideile au o putere şi un potenţial incredibil. Dar fiecare idee începe ca „un gând sămânţă”, aşa că trebuie să-l hrăneşti şi să-l protejezi. 2) Persoanele potrivite. Când expui ideile potrivite oamenilor potriviţi, se întâmplă lucruri măreţe. In compania lor, ideea înfloreşte şi începe să apară ca fiind posibilă. 3) Mediul potrivit. în mediul potrivit, gândirea este valorificată, ideile au un suflu proaspăt, părerile celorlalţi sunt bine primite, se aşteaptă schimbări, se încurajează întrebările, se verifică orgoliile, ideile sunt bine venite, iar gândirea generează lucru în echipă. 4) Momentul potrivit. împăratul Adrian a spus: „A avea dreptate prea devreme înseamnă a greşi”. Chiar dacă eşti încă în etapa „prelungită” a unei idei, fă-o cunoscută fără să mai aştepţi, fără cadre de timp sau scopuri definite rigid. De ce? Deoarece dacă încerci s-o aplici prea devreme, s-ar putea să nu supravieţuiască. 5) Motivul potrivit. J.P.Morgana spus: „Omul are întotdeauna două motive pentru a face ceva: o ideea bună şi adevăratul motiv”. Motivele contează -iar motivele egoiste ne descalifică. Dumnezeu stă numai în spatele ideilor care îi împlinesc scopurile şi care demonstrează dragostea Lui pentru alţii. Uneori o idee devine măreaţă când intră în parteneriat cu o altă idee; alteori, ea excelează aşa cum este. Un lucru e sigur: când îţi dezvolţi gândirea, gândirea te dezvoltă pe tine.

PAINEA CEA DE TOATE ZILELE

Înnvăţăturile Tale sînt minunate: de aceea le

păzeşte sufletul meu. Descoperirea cuvintelor

Tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate.

Psalmul 119:129, 130

18

Martie

Text: Psalmul 14

...toţi s-au dovedit nişte netrebnici; nu este nici unul care să facă binele, nici unul măcar. Psalmul 14:3

PORTRETUL UNUI PĂCĂTOS

Unii oameni pretind că sînt corecţi din punct de vedere moral şi că n-au nevoie de mîntuirea asigurată de Domnul Isus la cruce. Ei se cred destul de buni să stea în faţa lui Dumnezeu pe baza propriilor merite. Dacă aceşti oameni s-ar vedea în realiate aşa cum sînt, aşa cum îi vede Dumnezeu, ar fi deosebit de şocaţi! H.L. Hastings povesteşte despre o femeie care s-a căsătorit cu un alcoolic. Bărbatul credea că „se poate lăsa” de alcool, dar cu toate acestea se dădea în spectacole umilitoare. Intr-o zi, soţia, i-a făcut cîteva fotografii în timp ce era mort de beat. După cîteva zile, le-a pus pe masă alături de farfuria din care îşi lua micul dejun. Văzîndu-le, alcoolicul a avut parcă o revelaţie. Nu mai putea nega adevărul condiţiei în care ajunsese. Hastings a spus: „Cîţi sînt aceia care, dacă ar putea să se vadă măcar odată, şi-ar schimba odată şi pentru totdeauna cursul vieţii”. Pentru „fotografia” făcută de Dumnezeu omului păcătos, căutaţi la Romani 3:9-18. Este o imagine tulburător de clară a ceea ce sîntem în realitate, despărţiţi de harul Lui mîntuitor. Ea subliniază nevoia de-a fi curăţiţi şi iertaţi prin sîngele vărsat de Cristos. Te-ai privit cu atenţie vreodată? Ţi-ai recunoscut adevărata înfăţişare înaintea ochilor lui Dumnezeu şi ţi-ai pus încrederea în Domnul Isus? El îţi va spăla toate păcatele făcînd din tine o făptură nouă. Apoi Dumnezeu nu se va mai uita la tine ca la un păcătos, ci ca la un sfînt. – R.W.D.

Odată păcatul domnea-n sufletul meu
îndepărtîndu-mi calea de-al meu Dumnezeu.
O, ce fericire, Isus m-a găsit;
Sînt azi păcătos, prin har mîntuit.Gray

Nimic nu ne orbeşte mai mult fatăde adevăratul caracter al păcatuluidecît faptul că este păcatul nostru.

Meditatii Charles H. Spurgeon

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAȚII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineața și Seara

18

Martie

DIMINEAŢA

Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu, prin credinţa în Christos Isus. Galateni 3:26

Calitatea de părinte a lui Dumnezeu este valabilă pentru toţi copiii Săi. Ah! Puţin credinciosule, ai spus adesea „o, dacă aş avea curajul celor inimoşi, aş putea fi la fel de viteaz ca şi ei! Dar vai, eu mă clatin la fiecare pas, şi mă sperii de umbra mea”. Ascultă, puţin credinciosule. Cei inimoşi sunt fiii lui Dumnezeu, ca şi tine; cei inimoşi nu au nimic în plus faţă de tine. Petru şi Pavel, cei mai favorizaţi apostoli, au făcut parte din familia lui Dumnezeu, ca şi tine. Cel mai slab creştin este tot fiu, ca şi cel puternic.

Prin legământul veşnic de iubire
Întemeiat odată cu Pământul
Cel tare, cel fricos, cel slab din fire
Sunt una în Christos, Cuvântul.

Toate numele sunt înregistrate în acelaşi registru de familie. Unul poate avea mai mult har şi altul mai puţin, dar Dumnezeu Tatăl nostru ne priveşte pe toţi cu aceeaşi iubire. Poate că unii fac mai multă lucrare, şi aduc mai multă slavă Tatălui, dar cel al cărui nume este ultimul în Cartea Vieţii este copil al lui Dumnezeu, la fel cu cel care stă printre cei puternici ai Săi. Să ne bucurăm şi să ne veselim, fiindcă ne putem apropia de Dumnezeu spunându-l „Tatăl nostru”. Totuşi, chiar dacă ştim acest lucru, să nu ne mulţumim cu o credinţă slabă, ci să cerem, ca şi apostolii, mai mult har. Oricât de slabă ar fi credinţa noastră, dacă este reală, vom ajunge în cer în cele din urmă; dar dacă nu ne vom onora Stăpânul în timpul peregrinării noastre, nu vom avea nici noi parte de bucurie şi pace. Dacă vrei să trăieşti pentru slava lui
Christos şi să fii fericit în slujba Sa, cere să fii umplut de sentimentul adopţiei din ce în ce mai mult, până vei simţi că „în dragoste nu este frică”.

SEARA

Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit si Eu pe voi. Ioan 15:9

Aşa cum îşi iubeşte Tatăl Fiul, aşa îşi iubeşte Isus poporul. Cum este dragostea divină? Dumnezeu L-a iubit pe Isus fără margini şi, în acelaşi fel, Isus îşi iubeşte poporul. „Te-am iubit cu o iubire veşnică” (Ieremia 31:3). Poţi să stabileşti cu uşurinţă începutul iubirii omeneşti; poţi să-ţi aminteşti clipa în care ai început să-1 iubeşti pe Christos, dar iubirea Sa faţă de tine este un râu al cărui izvor este ascuns în veşnicie. Dumnezeu Tatăl îl iubeşte pe Isus fără nici o schimbare. Creştine, bucură-te să ştii că nu există nici o umbră de schimbare în dragostea lui Christos faţă de cei care se odihnesc în El. Poate că ieri ai fost pe culme, şi ai spus „El mă iubeşte!” Astăzi se poate întâmpla să ajungi în valea umilinţei, dar El te iubeşte la fel de mult. Pe cele mai înalte culmi, I-ai auzit vocea vorbindu-ţi în cântec de iubire; acum, la nivelul mării sau chiar în mare, când toate valurile şi talazurile Sale trec peste tine, Inima Lui este credincioasă alegerii dintâi. Tatăl îşi iubeşte Fiul cu o iubire nemărginită, şi la fel îşi iubeşte Fiul poporul. Credinciosule, nu trebuie să te temi că se va rupe funia de argint, fiindcă dragostea Lui nu va înceta niciodată. Rămâi liniştit fiindcă Christos va merge cu tine până în mormânt, iar când te vei ridica din el îţi va fi Călăuză spre culmile cereşti. Mai mult, Tatăl îşi iubeşte Fiul cu o iubire nemăsurată, iar Fiul îi învăluie pe cei aleşi în aceeaşi iubire, întreaga inimă a lui Isus este dăruită poporului Său. El „m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine” (Galateni 2:20). Dragostea Lui depăşeşte înţelegerea noastră. Avem un Mântuitor neclintit; un Mântuitor preţios, a cărui iubire este nemăsurată, neschimbată, fără început şi fără sfârşit, după cum Tatăl ÎI iubeşte pe El! Iată hrană din belşug pentru sufletele noastre. Fie ca Duhul Sfânt să ne conducă până la măduva şi grăsimea ei.

DOMNUL ESTE APROAPE/GBV

Marţi-18    Martie

Deoarece carnea pofteşte împotriva Duhului şi Duhul împotriva cărnii; şi acestea se împotrivesc unul altuia, ca să nu faceţi ceea ce aţi dori. Dar, dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub lege.  Galateni 5.17,18

Carnea şi Duhul nu au niciun punct comun: lucrarea unuia nu lasă loc pentru a celuilalt. Dumnezeu nu va da slava Sa altuia; iar carnea nu îşi va abandona niciodată egoismul ei necinstit. Dacă Îl lăsăm pe Dumnezeu să lucreze, energia cărnii trebuie dată deoparte. De fapt, doar vocea Sa poate să aducă linişte în suflet, pentru ca omul să poată vedea lucrarea Sa şi să se bucure de ea. Atunci când carnea este activă, nu va exista mulţumire, nici recunoaşterea adevăratei glorii a lui Dumnezeu. Nu este imposibil pentru un credincios să facă ceea ce Îi place lui Dumnezeu, însă amestecul cărnii ne va împiedica să facem ceea ce am dori să facem.Totodată, umblarea prin Duhul nu este o cerinţă comparabilă cu poruncile legii, aşa cum o privesc unele suflete. Ei încearcă să ajungă într‑o astfel de stare. Însă aici nu este vorba despre a ajunge undeva: mai degrabă ceea ce se cere este răbdarea credinţei şi rămânerea în linişte în prezenţa lui Dumnezeu – nu efort, nu strădanii, pentru că, „dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub lege“. Duhul lui Dumnezeu nu va călăuzi niciodată sufletul să îşi pună ca şi ghid standarde legaliste; El Însuşi este ghidul sufletului: El călăuzeşte în tot adevărul, preocupă inima şi mintea cu Hristos, un standard infinit mai curat, mai deplin decât legea. Ce loc de odihnă dulce este acesta, unde nu constrâns, ci de bunăvoie, te bucuri să îţi pleci umărul sub jugul uşor al Domnului Isus! L. M. Grant

Trăind pentru Hristos, dau mădularele mele

Ca roabe lui Dumnezeu, pecetluite pentru vecie.

„Nu sub lege“ mă găsesc acum, „ci sub har“;

Păcatul este detronat, Hristos domneşte!

Glorie lui Dumnezeu! T. R

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

MARTIE

18 MARTIE

«Mulţumesc Dumnezeului meu pentru toată aducerea amin­te pe care o păstrez despre voi. în toate rugăciunile mele mă rog pentru voi toţi, cu bucurie pentru partea pe care o luaţi la Evanghelie din cea dintâi zi până acum.»      

 Filipeni 1,3-5

Cu toate că apostolul Pavel se afla într-o situaţie dispe­rată, gândurile sale despre viaţa de credinţă şi despre fraţi erau neschimbate. Motivaţia lui era: «,.. partea pe care o lu­aţi la Evanghelie». Această umblare împreună, această părtăşie creează o atmosferă plină de binecuvântare. Este bine dacă ne întrebăm cu toată seriozitatea: cum mă raportez eu la ceilalţi? Gândurile au putere pentru că, chiar dacă nu pot fi auzite, ele pot fi simţite. Ştim cu toţii că diavolul vrea să îi dezbine pe copiii lui Dumnezeu, iar puterea gândurilor de binecuvântare pentru ceilalţi, a dragostei unul faţă de altul în Cristos, să dispară. Te gândeşti cu drag la toţi cei din ju­rul tău? Îi iubeşti cu adevărat? Credinciosul superficial es­te dominat de gânduri care au legătură cu propria lui stare, pe când gândirea binecuvântată a credinciosului în Duh creează independenţă faţă de problemele personale. Bine­cuvântaţi sunt acei oameni care îi poartă în gând şi rugă­ciuni pe cei din jurul lor, în ciuda propriilor probleme. Aici este misterioasa, dar divina putere a Bisericii lui Isus Cristos!

 MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger 

18  martie

„După ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer şi a zis: „Tată! A sosit ceasul. Proslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine.

Ioan 17:1

 Este plăcut dacă ne putem ridica ochii spunând: „Tată, Tată iubit!”În orice împrejurare, chiar şi în cel mai mare necaz, putem să ridicăm privirea spunând: „Tată iubit! Chiar dacă ni se pare că după îndelungate rugăciuni, Dumnezeu nu ne-a răspuns. În situaţii asemănătoare nu este bine să privim să privim în jurul nostru, pentru a nu fi clătinaţi. Chiar dacă zidurile Ierihonului nu se clatină, putem spune:”Tată Iubit!”Proslăvirea este un lucru minunat. „Tată, proslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine.” Când am fost născuţi din nou, El S-a proslăvit în noi. Atunci am trăit mântuirea, o putere care avenit peste noi, o lumină care a alungat întunericul, care ne-a luat povara. Am înţeles atunci cât de mult ne-a iubit Dumnezeu. „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine se încrede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” La Golgota ne-a fost arătataă dragostea Tatălui şi a Fiului către noi. Dragostea Lui Dumnezeu faţă de păcătoşi ne-a fost arătată prin jertfirea Fiului Său. Mântuitorul nostru nu a dat înapoi în faţa crucii. El nu S-a dus numai până la Ghetsimani, unde Diavolul a încercat să-L ispitească. Dacă ar fi dat înapoi şi ar fi început să se îndoiască, nu ar fi putut să ne răscumpere la Golgota.

 TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

De CHARLES H. SPURGEON

 

18 martie

MEREU NEPRIHĂNIŢI

Rugăciunea neprihăniţilor, îi este plăcută.

Proverbe 15.8

Aceste cuvinte sunt o făgăduinţă, căci este adeverirea unui fapt împlinit în toate timpurile. Dumnezeu găseşte mare plăcere în rugăciunea celor neprihăniţi. Prima noastră grijă trebuie să fie, să fim hotărâţi a merge drept pe cale; să nu fim necinstiţi în serviciul nostru, cedând la rău, căci cel ce se abate de pe cale la dreapta sau la stânga, va trebui să iasă singur din încurcătură. Dacă luăm căi lăturalnice, nu ne vom putea ruga, şi dacă totuşi vom îndrăzni s-o facem, cerul va fi închis la cererile noastre.Să ne supunem voii lui Dumnezeu, după cum ne e descoperită. În acest caz ne putem ruga în siguranţă. Dacă ruga noastră e plăcută lui Dumnezeu, să nu-L lipsim de ceea ce Ii face plăcere. El nu se uită la cuvinte alese, ci Ii plac cuvintele simple ale copiilor Lui şi ascultă gânguritul fiilor Săi născuţi de curând. Nu ar trebui să ne bucurăm în rugăciune, pentru că El găseşte plăcere în ea? Să ducem necazurile noastre, înaintea Tronului Său. Dumnezeu ne dă multe prilejuri de rugăciune şi trebuie să-I mulţumim pentru aceasta.

IZVOARE IN DEŞERT

18 Martie

Isus n-a mai dat nici un răspuns. (Marcu 15:5)

Nu este nici o scenă în toată Biblia mai măreaţă decât Salvatorul nostru rămânând tăcut înaintea oamenilor care-L învinuiau. Cu o singură izbucnire scurtă de putere divină, sau un singur cuvânt aprig de mustrare, ar fi putut să-i facă pe acuzatorii Lui să se proştearnă la picioarele Sale. Însă El n-a dat nici un răspuns, lăsându-i să-şi exprime şi să-şi manifeste răutatea extremă. El rezistă prin puterea TĂCERII , Mielul sfânt şi tăcut al lui Dumnezeu.Există un loc al tăcerii care-I dă oportunitatea lui Dumnezeu să lucreze pentru noi şi să ne dea pacea. Este o tăcere care opreşte planurile noastre, răzbunările noastre, şi căutarea unui mijloc temporar de a ajunge la un deznodământ prin propria noastră înţelepciune şi judecată. În schimb, Îl lasă pe Dumnezeu să dea un răspuns, prin statornica şi fidela Sa iubire, la cruda lovitură pe care am primit-o.O, cât de des zădărnicim intervenţia lui Dumnezeu în folosul nostru, încercând să rezolvăm noi singuri sau lovind la rândul nostru ca să ne apărăm! Fie ca Dumnezeu să dea fiecăruia dintre noi această putere a tăcerii şi acest duh ascultător! Atunci când bătăliile şi disputele noastre pământeşti se vor sfârşi, mulţi îşi vor aminti de noi aşa cum ne amintim noi acum de roua de dimineaţă, de lumina blândă a răsăritului, de briza liniştită a serii, de Mielul de pe Calvar şi de blândul  şi sfântul Porumbel ceresc.   A. B. Simpson

 În ziua când Isus stătea singur

Şi simţea inimile de piatră ale oamenilor,

Şi ştia că venise să ispăşească –

  În ziua aceea „El a tăcut”.

 Ei mărturiseau strâmb la cuvântul Lui,

L-au legat strâns cu o funie,

Şi în batjocură L-au proclamat Domn,

  „Dar Isus tăcea”.

 L-au scuipat în faţă,

L-au târât din loc în loc,

Şi-au vărsat asupra Lui tot dispreţul;

  „Dar Isus tăcea”.

 Prietene, te-ai supărat cumva pentru mult mai puţin,

Şi ai răspuns cu furie, pe care tu o numeai dreptate,

Cu dispreţ şi cu multă răutate?

Salvatorul tău „a tăcut”.

                                                                     L. S. P.

 Mi-aduc aminte că l-am auzit pe episcopul Whipple de Minnesota, care era bine cunoscut ca „Apostolul indienilor“, rostind aceste frumoase cuvinte: „În ultimii treizeci de ani, am căutat faţa lui Hristos în oamenii cu care aveam divergenţe“.Când ne conduce un astfel de duh, suntem imediat protejaţi de o toleranţă slabă a celorlalţi, de o îngustime a minţii, de un duh aspru de răzbunare şi de orice ar putea distruge mărturia noastră pentru El, care a venit nu să distrugă vieţi, ci să mântuiască.  W.H. Griffith-Thomas

 Sămânţa Bună

Marţi, 18 Martie 2014

… Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos.
Ioan 1.17

Cititorul Bibliei şi al meditaţiilor de faţă va întâlni mereu cuvântul har. Acest cuvânt provine de la grecescul „charis“ şi înseamnă bunăvoinţă, favoare a stăpânului faţă de slujitori, a lui Dumnezeu faţă de oameni: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică“ (Ioan 3.16). Cuvântul „har“ conţine ideea de bunătate, ce se arată cuiva care nu o merită: „Şi dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altminteri, harul n-ar mai fi har. Şi dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altminteri, fapta n-ar mai fi faptă“ (Romani 11.6).Harul ne arată în mod special bunătatea lui Dumnezeu, care dă favoruri celor ce nu le merită şi dă păcătoşilor iertarea păcatelor şi mântuirea veşnică prin Fiul Său: „Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat. El S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi cureţe un popor care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune“ (Tit 2.11,14).

 251985_10150976219989542_1203736975_n

Read Full Post »

 1970659_459569540836252_936600038_n

FERESTRE DESCHISE MEDITATII T.AUSTIN.SPARKS 17 Martie

DE LA :FERESTRE DESCHISE

17 Martie

La ce pot nădăjdui cel mai mult este ca cele spuse aici, să se deschidă asemenea unor ferestre și uitându-vă prin ele să vedeți un singur lucru – cât de superior este Isus Cristos față de orice altceva!”

T. Austin-Sparks

Ferestre deschise

Extrase din scrierile lui T. Austin-Sparks

Pentru aceștia suntem o mireasmă de la moarte spre moarte; pentru aceia suntem o mireasmă de la viață spre viață. Și cine este de ajuns pentru aceste lucruri? Căci noi nu stricămCuvântul lui Dumnezeu, cum fac cei mai mulți” (2 Cor. 2:16,17).

Domnul nu ne-a chemat să alcătuim biserici. Aceasta nu este treaba noastră. O, de ar recunoaște oamenii acest lucru înaintea lui Dumnezeu! Ce situație diferită ar exista astăzi dacă oamenii ar vedea acest lucru. Domnul este Cel care lărgește Biserica, Cel care guvernează creșterea ei. Ce trebuie să facem noi este să trăim acolo unde El ne-a așezat prin puterea învierii Lui. Dacă în mijlocul celorlalți, Domnul găsește doi copii ai Săi în care Viața Lui este îmbelșugată și curge fără obstacole, care trăiesc pe baza acelei Vieți și nu caută să adune pe alții în jurul lor, nu caută să adune pe alții de dragul acceptării de comun acord a unor adevăruri sau învățături, ci pur și simplu pentru a le mărturisi cine este Cristos și ce semnificație are El pentru ei, atunci El are o cale liberă!

Biserica nu crește pentru că voi mergeți într-un edificiu și nici dacă conduceți pe alții acolo, la strângerile voastre, instruindu-i după o listă întreagă despre cum merg lucrurile în biserica locală. Nu așa merg lucrurile! Creșterea are loc acolo unde există Viața! Și astfel, pentru a începe așa, Viața intră în sufletul cuiva, apoi după o vreme îndelungată sau scurtă de așteptare ea intră și în sufletul altcuiva. Creșterea are loc datorită Vieții. În felul acesta crește Biserica. Pentru creșterea Bisericii Sale, Domnul trebuie să aibă canale prin care să transmită Viața Sa, centre în care este depozitată Viața Sa. Cred că, dacă sunteți un centru în care Viața Lui este depozitată, mai devreme sau mai târziu se va întâmpla unul din cele două lucruri: fie Cristos va fi respins în mod complet și absolut, fie acolo va exista creștere, înmulțire. Există o putere extraordinară în această Viață, iar Viața Domnului fie ucide, fie învie. Totul depinde de atitudinea luată față de ea. El este pentru noi fie o mireasmă a Vieții spre Viață, fie o mireasmă a morții spre moarte. Lucrurile nu pot rămâne niciodată neutre. Domnul are nevoie de centre unde să-și depoziteze Viața.

Din: Domnul înviat și lucrurile care nu pot fi clătinate – Capitolul 11 Ferestre deschise” este trimis zilnic, cuprinzând mesaje luate de pe site-ul Austin-Sparks.Net. Vă încurajăm să trimiteți mai departe acest email, să-l tipăriți și să-l împărtășiți cu alții. Respectând dorința lui T. Austin-Sparks ca ceea ce a fost primit gratuit să fie distribuit gratuit, mesajele lui nu dețin copyright. De aceea, dacă alegeți să le împărtășiți cu alții, vă rugăm să respectați dorința lui și să le oferiți – nemodificate, fără plată și fără copyright.

Pentru citirea tuturor mesajelor Ferestre deschise accesați: www.ferestredeschise.wordpress.com

Pentru mai multe scrieri în limba română accesați: http://www.austin-sparks.net/romana/index.html

 1507167_288454667974206_1323469774_n

 

Read Full Post »

1625647_598046593581808_448492815_n

 DUMNEZEUL CARE FACE MINUNI


de T. Austin-Sparks

 

”Ţi-ai croit un drum prin mare, o cărare prin apele cele mari, şi nu Ţi s-au mai cunoscut urmele. Ai povăţuit pe poporul Tău ca pe o turmă, prin mâna lui Moise şi Aaron.” Psalm 77:19-20

Ce alăturare ciudată de comparații! Ar fi greu să existe un contrast mai puternic decât cel prezentat în cele două versete: o călăuză în mijlocul apelor turbulente și un păstor pe pășunile verzi. Pe de o parte, se face referire la marea înfuriată, biciuită de furtunile dezlănțuite, iar alături de această imagine, păstorul care poartă de grijă turmei sale. Prima imagine este una plină de agitație și neliniște, unde forțele alarmate sunt în acțiune, în vreme ce cealaltă imagine sugerează liniștea și odihna deplină. Ce contrast! Și totuși, acestea sunt aduse laolaltă într-o afirmație a Dumnezeului nostru Salvator: El este Călăuza și Păstorul nostru.

Trebuie să citim tot Psalmul pentru a-i cunoaște valoarea. Versetele de la început prezintă un necaz cutremurător, atât de mare încât ridică întrebările: ”A uitat Dumnezeu să aibă milă? Şi-a tras El, în mânia Lui, înapoi îndurarea?” (v.9) În mijlocul strigătelor lui, dintr-o dată, psalmistul pare să se corecteze, să-și aducă aminte de ce anume știe deja despre caracterul lui Dumnezeu. El mărturisește: ”Ceea ce mă face să sufăr este că dreapta Celui Preaînalt nu mai este aceeaşi, dar tot voi lăuda lucrările Domnului, căci îmi aduc aminte de minunile Tale de odinioară” (v. 10, 11). Tonul se schimbă. Aducerea aminte și revizuirea aduc siguranță și conduc psalmistul mai departe la punctul culminant consolator care Îl are în vedere pe Cel care este Călăuză și Păstor.

Totuși, acest Psalm pare a fi doar introducerea Psalmului următor, căci Psalmul 78 este o însemnare istorică măreață a tratativelor Domnului față de copiii Săi. Este un Psalm lung, care amintește de acțiunile copiilor lui Dumnezeu atunci când El i-a călăuzit și de felul cum S-a ocupat de ei. Citit în această lumină, rolul Călăuzei în furtună și al Păstorului pe pășuni ne umple pe toți de gânduri pline de mângâiere.

Primul principiu al acestui Psalm este că planul divin guvernează toate căile Lui față de copiii Săi. La începutul istoriei lor, Israel a dovedit cu siguranță cum Dumnezeu și-a croit un drum prin mare și o cărare prin apele cele mari. Ce spaimă i-a urmărit când au văzut imposibilă calea lor prin Marea Roșie, când au văzut apele biciuite de vântul de est care urla! Apele s-au îngrămădit asemenea unui zid de partea dreaptă și de partea stângă, calmând prea puțin spaima lor. Trebuie să fi fost o noapte îngrozitoare atunci când au trecut prin mare! Cuvântul tradus ”cutremurat” (v.16) este un cuvânt care denotă travaliul. Poporul se născuse în Mara Roșie în acea noapte, când apele le-au adus atâta suferință.

Acest lucru ne amintește de planul divin care lucrează în furtună. Dincolo de toată agitația înfricoșătoare a apelor, planul divin a fost de a guverna, de a da naștere unui popor care a fost ales pentru slava Sa. Cu adevărat, a existat o cale pentru El în acele ape mari. Credința trebuie să învețe să aprecieze principiul: lucrurile care par să ne amenințe cu nimicirea noastră sunt guvernate de providența divină pentru a produce ceva valoros – ceva de mare valoare pentru Domnul. Aducerea aminte a acestui lucru a salvat psalmistul când sufletul lui era perturbat de întrebări referitoare la harul și bunătatea iubitoare a lui Dumnezeu.

Psalmistul vorbea oamenilor. Ei se simțeau abandonați și uitați. De aceea, el i-a îndemnat să privească înapoi la începutul vieții lor. Ei se născuseră în mijlocul amenințărilor. Ei își începuseră viața în mijlocul nimicirii. Totuși, ei fuseseră scoși din apele furioase, iar prin îndemânarea și puterea lui Dumnezeu ei fuseseră eliberați și puși de-o parte pentru El. De îndată ce psalmistul și-a amintit acest lucru, el a fost eliberat de îndoielile și de întrebările lui. La fel se întâmplă și în cazul nostru când mările grele ale vieții ne amenință și vor să ne înghită. Dumnezeu are un scop și ne conduce prin toate acestea ca și o Călăuză înțeleaptă, experimentată.

Trebuie să avem încredere în înțelepciunea lui Dumnezeu, ca de altfel și în puterea Lui. Nu numai că El știe sfârșitul, dar El știe și cum vom ajunge acolo. El este Cel care alege calea prin valurile spumegate. Pentru noi, căile Lui pot părea ciudate. Ne întrebăm ce face El sau dacă chiar face ceva. ”Şi-a tras El, în mânia Lui, înapoi îndurarea?” întrebăm noi. Răspunsul este: Călăuza cunoaște atât destinația la care ne-a chemat planul divin cât și calea cea mai bună de a ajunge la acea destinație. El știe, dar nu ne spune. ”Ţi-ai croit o cărare prin apele cele mari şi nu Ţi s-au mai cunoscut urmele”.

Pentru a ne ajuta să înțelegem semnificația spuselor psalmistului, să ne imaginăm o vizită pe malul egiptean al mării după ce vântul s-a potolit și furtuna a trecut. Căutăm să vedem unde sunt urmele Lui și nu le putem găsi. Eșuăm în a desluși urmele Lui și nu putem descoperi cum s-a făcut minunea. El nu lasă urme în urmă prin care să putem explica cum a avut loc minunea. Trebuie să ne mulțumim că El a lucrat acea minune și a făcut-o în înțelepciunea Sa: Călăuza știe calea și poate să ne treacă prin orice furtună și minuni fără a da socoteală ”de ce-urilor” și ”pentru ce-urilor” experiențelor noastre.

De aceea, El mai are un nume: al Păstorului. El ne conduce mai departe de la cunoașterea puterii și înțelepciunii Lui, la aprecierea măreției dragostei Lui. El nu este o Călăuză oficială care să fie dezinteresată și distantă, făcându-și doar slujba, ci este un Păstor care are o inimă plină de dragoste pentru turma Sa.

Dacă în Biblie există o singură imagine mărinimoasă referitoare la binele altora, aceea este imaginea păstorului. Atât în Vechiul Testament cât și în Noul Testament se vorbește mult despre acest nume al Domnului. Așadar, nu suntem surprinși când psalmistul pune întrebarea: ”Şi-a tras El, în mânia Lui, înapoi îndurarea?” Imediat el își dă seama că nu acesta este adevărul, căci întrebarea care s-a ridicat în el se datora unei slăbiciuni personale. Este o slăbiciune frecventă, ca în vremuri grele, să nutrim îndoieli față de dragostea lui Dumnezeu. Singurul lucru care-l putem face este asemenea psalmistului: s-a hotărât să-și aducă aminte de experiențele trecute ale lui și ale poporului lui cu privire la Dumnezeu, Păstorul. Mâna Celui Preaînalt era la lucru prin Moise și Aron – păstori sub Păstorul cel Mare care niciodată nu-i va părăsi, nici nu-i va uita pe ai Săi.

Există trei adevăruri pe care fiecare copil al lui Dumnezeu trebuie să le stăpânească: adevăruri sugerate de acest psalm. Noi nu suntem cu adevărat calificați pentru viața creștină, nici pentru lucrarea creștină, până nu stăpânim aceste adevăruri. Mereu și mereu vom fi provocați cu privire la ele; dar fără ele, vom ajunge slabi până la disperare. Acestea se relaționează la puterea lui Dumnezeu și la dragostea lui Dumnezeu. Într-adevăr, El este atât Călăuza noastră cât și Păstorul nostru. El este Dumnezeul care face minuni.

Publicat original în revista ”Un martor și o mărturie”, iul-aug 1953, vol. 31-4. Publicat din nou în revista ”Spre țintă”, iul-aug 1982, vol. 11-4

http://www.austin-sparks.net/romana/003769.html#top

1795692_649520428447584_131306550_n

Read Full Post »

1912109_288452877974385_1589708267_n

ANN KIEMEL ANDERSON-PROMOTED TO GLORY

About Ann

Ran across this quote embedded in one of Ann’s first blog posts.

everything must balance.
if i want to love deeply,
i should expect to suffer deeply.
this means i more or less choose
for myself what i want to put in
and take out of life. nothing great
or noble comes cheaply.

We all thank God for Ann and the legacy she left us.

In the 1970’s and early 80’s, Ann Kiemel moved millions with her simple faith and desire to share Jesus. Her books sold over 20 million copies. She inspired crowds at conventions, retreats, churches and coliseums. Ann married Will Anderson at 35 and longed to be a mother. Many miscarriages and operations later, she faced the agony of infertility. But God blessed them instead with four baby boys, birthed from four different birth mothers! She walked off the public stage to raise her children. Excruciating pain from medical complications eventually led to prescription drug dependency.

She is free now, thanks to God and rehab. But that ordeal –coupled with her husband’s business misfortunes and death from cancer– found Ann with nothing left but her driving hunger for authentic reality with Jesus. Today, Ann is reconnecting with longtime fans and making new ones here at www.AnnKiemel.com. Her voice is seasoned with gritty life experience hard-won on the battlegrounds of faith. She can empathize with those striving to persevere with God even though their dreams have not gone as hoped…whose “happily-ever-afters” have been anything but. Ann welcomes your comments. Thanks so much for stopping by.

http://annkiemel.blogspot.com/p/media.html

Hi! I’m Ann

Ann Kiemel Runs a Marathon

Ann Kiemel speaks in Hawaii

Ann Kiemel with Cab Driver

Ann Kiemel’s Dream Fullfilled

These short inspirational videos from the 70s and 80s show how ann rocked her world by doing small, simple gestures of kindness and relying on the Giant of a God inside her to do the rest!


http://player.vimeo.com/video/47045066?title=0&byline=0&portrait=0
Fo more you can view the hour long Gospel Films video titled “Hi, I’m Ann“.speaking of Ann

10001540_724894294199451_860167116_n

It is so wonderful to hear what readers say about ann, her ministry and her writing. Here are a few snippets from the comments section ...


Ann, My name is Sara and I am 45 yrs old and single. I am sure thousands of people tell you how your books changed their life, but I have to tell you that your ‘I love the word impossible’ changed mine. I was a teenager when my Young Life leader gave me your book. To this day, it is one of my cherished posessions. She knew I was struggling with self worth and identity and just wanted to share Jesus with me. 30 yrs later I still struggle somewhat with my identity, but I know beyond a shadow of a doubt Jesus loves me in my singledom, in my brokeness. –Love, Sara Gwathmey


Ann…you continue to inspire me. I love how you expose your raw heart. It makes me feel less bad about exposing my scarred up heart. We all feel close to you, Ann… Each of us feel like you could be our best friend…someone we could… show the very ugliest side of ourselves and yet you would still love us. You may not exactly like us…but we know you would love us. I wish I could give you a big hug and let you know just how much I care about you. Thanks for your ministry to my life. –Claire Record


I first heard u speak when I was in 5th grade in Salem, Oregon at Jesus NW. Evie and Honey Tree were there too. It was 1977 I… believe. It was when I heard u speak I felt God telling me that He wanted me to also be a public speaker and author and shine His love like u did. I was an awkward, very shy grade schooler and I remember desiring that but scared to death. God has used you in my life as a mentor and encourager and you mean more to me than you’ll ever know. You hold a special place in my heart. You gave me tremendous hope through your books during my darkest times even as an 11 yr old and through my college yrs. God has truly annointed u and I just wanted u to know how much He has used u in my life. 🙂 Lots of Hugs! –Linnea Baker


I love your blog. Thank you for writing it and encouraging me in my sometimes lonely, hard, broken world. You inspire me to have hope and to keep giving…to always look for Jesus everywhere I go. Thank you for blessing my life for the past 20 plus years! –Donna


thank you for continuing to speak from your heart here on your blog. you are so encouraging through sharing your ups and downs. –tacogirl1976


It was on my 20th birthday, May 21, 1972 that friends invited me to a Nazarene church. There I heard God speak to me for the very first time through you. I accepted the Lord that day. Now I am entering my 30th year of devoted ministry. God has given you such an amazing gift. And to think after all these years of searching, I have found you. Be encouraged. God has and will continue to use you to change and save thousands and thousands and thousands of lives. –Don Gunderson


I just wanted to tell you that I love your writing and honest emotions and transparency it gives all of us permission to be real and share and have hope in Jesus. Your books are incredible & I have read most through the years and reread some. Thanks for blogging and touching all of us. –Unknown


thank you for continuing to speak from your heart here on your blog. you are so encouraging through sharing your ups and downs. –sunrae


I had a couple of cassette tapes of yours back in college. I was coming back to the Lord after a couple years of rebellion in high school. I listened to them all the time and had them on in my dorm room at Biola much of the time. I remember them so well you still impact my life! –Cindy Wild


I think your posts are wonderful, each and every one! It means so much that you share your struggles and faults. –Judi


i am soooooo excited to have found this fb connection with you! i started reading your books when i was 21 years old and never stopped! i’ve given many, many of your books as gifts to friends & relatives to give them hope in JESUS!!! i heard you speak several times and heard your sister speak twice! your speaking & writing has been a big encouragement to many women! –colleen hambley glass


Single moms always need help!:-) Thank you for speaking out on the subject. –Cheryl


Anne…my name is Jason. You spoke in Melfort, Saskatchewan, Canada. I was pre-school (perhaps three or four years old). I do not remember what you said but something about your presence stimulated a conversation with my mom. I knelt by my bed and asked Jesus into my heart. My experience of growing theologically and my own development in my relationship with Jesus has been immense. I’m in my forties and in the ministry. Thank you for being one of the ways through which God’s grace touched my life. God bless you –Jason C Boyd


Whenever asked the name of my favorite, most influential author, I have written Ann Kiemel 🙂 I have lost count how many times I have read and reread your books. –Joanne

http://annkiemel.blogspot.com/p/books-by-ann.html

MEMORIAL SERVICE

Recorded on March 8, 2014 at Bear Creek Community Church on Vimeo.

1150916_724894207532793_1790666369_n1964974_465872656848347_953973176_n

Read Full Post »

1911764_558353594262943_371052710_n

Read Full Post »

189723_335026293287283_75448295_nMeditatii Charles H. Spurgeon

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAȚII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineața și Seara

17

Martie

DIMINEAŢA

Să ne aducem aminte de cei săraci. Galateni 2:10

De ce îngăduie Dumnezeu ca atâţia copii ai Săi să fie săraci? I-ar putea face pe toţi bogaţi dacă ar vrea. Ar putea pune saci cu aur la uşile lor şi le-ar putea trimite venituri anuale mari. Ar putea împrăştia provizii abundente în jurul caselor lor, aşa cum a făcut să ploaie cu mană şi prepeliţe în tabăra lui Israel ca să-i hrănească. Din punctul nostru de vedere, nu are fi nevoie să fie săraci, dar Dumnezeu ştie mai bine. „Toate fiarele munţilor cu miile lor” (Psalmi 50:10) sunt ale Lui. El le poate hrăni pe toate. El îi poate face pe cei mai bogaţi, mari şi puternici să-şi aducă bogăţiile pentru hrana copiilor Săi, fiindcă El controlează toate inimile oamenilor. Dar El nu alege să facă aşa; în loc să facă asta, îngăduie ca ei să experimenteze nevoia. Le permite să sufere sărăcie şi întuneric. De ce? Sunt multe motive: unul este ca să ne ofere nouă, care suntem favorizaţi, ocazia să ne arătăm dragostea pentru Isus. Ne arătăm dragostea pentru El când îi cântăm şi ne rugăm Lui, dar dacă nu ar fi oameni în nevoie pe lume, am pierde privilegiul de a ne demonstra dragostea prin fapte caritabile faţă de fraţii Săi săraci. El a rânduit să ne manifestăm dragostea nu numai cu vorbe, ci prin fapte şi adevăr. Dacă L-am iubi cu adevărat pe Christos, ne-ar păsa de cei pe care El îi iubeşte. Cei care Îi sunt dragi Lui trebuie să ne fie dragi şi nouă. Să considerăm deci că ajutorarea săracilor din turma Domnului este un privilegiu, nu o datorie — să ne amintim cuvintele Domnului Isus „ori de câte ori faceţi aceste lucruri unuia dintre cei mai neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie mi le faceţi” (Matei 25:40). Cu siguranţă că această asigurare este destul de preţioasă, si motivul acesta este destul de puternic ca să facă să-i ajutăm pe ceilalţi cu inimi iubitoare şi mâini întinse — amintindu-ne că tot ce facem pentru poporul Său este considerat de Christos făcut pentru El însuşi.

SEARA

Ferice de cei împăciuitori, căci ei vorfi chemaţi fii ai lui Dumnezeu. Matei 5:9

Aceasta este cea de-a şaptea fericire, şi şapte, este numărul desăvârşirii la evrei. S-ar putea ca Mântuitorul să fi plasat împăciuitorii pe locul şapte fiindcă sunt persoanele cele mai apropiate de omul desăvârşit în Christos Isus. Cel care vrea să aibă parte de fericire, atât cât este posibil pe pământ, trebuie să ia seama la a şaptea fericire şi să devină un împăciuitor. Mai există o semnificaţia, în poziţia textului. Versetul precedent vorbeşte despre fericirea celor „cu inima curată, căci ei îl vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5:8). Este important că trebuie să fim întâi curaţi, şi apoi împăciuitori. Firea noastră împăciuitoare nu va accepta niciodată păcatul sau îngăduirea răului. Trebuie să ne întoarcem faţa de la tot ce e contrar lui Dumnezeu şi sfinţeniei Sale. Odată ce inimile noastre sunt pe deplin curate, putem să fim împăciuitori. Nu mai puţin decât precedentul, versetul următor pare să fie aşezat aici cu un scop. Oricât de împăciuitori am fi, lumea ne înţelege şi judecă greşit. Acest lucru nu ar trebui să ne surprindă, gândindu-ne că Prinţul Păcii, prin însăşi natura Sa, a adus focul asupra pământului. Deşi a iubit omenirea şi nu a făcut nimic rău, a fost „dispreţuit si părăsit de oameni; om al durerii si obişnuit cu suferinţa” (Isaia 53:3). Pentru ca împăciuitorii să nu fie surprinşi când sunt întâmpinaţi cu duşmănie, versetul următor adaugă: , ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este împărăţia cerurilor” (Matei 5:10). De aceea, împăciuitorii sunt nu numai binecuvântaţi, ci înconjuraţi de binecuvântări. Doamne, dă-ne harul de a urca pe culmea celei de-a şaptea fericiri! Curăţeşte-ne minţile, ca să fim întâi curaţi, şi apoi împăciuitori. Intăreşte-ne sufletele pentru ca pacea noastră să nu se transforme în laşitate sau disperare atunci când, de dragul Tău, suntem prigoniţi!

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

MARTIE

 

17 MARTIE

«Adevărat este cuvântul acesta: dacă am murit împreună cu El, vom si trăi împreună cu EL» 2 Timotei 2,11

Tot ceea ce defineşte eul nostru cu izbucnirile, dorin­ţele şi mofturile sale a fost descris de Pavel în cuvinte iz­vorâte din propria sa experienţă. Soluţia? «A muri este un câştig» (Filip. 1,21). Apostolul se referea aici la moartea trupului său, la execuţia iminentă, deoarece se afla închis la Roma. Dar Pavel a reuşit să exprime un adevăr duhov­nicesc valabil pentru toate timpurile prin expresia «a mu­ri este un câştig». Aceasta înseamnă că fiecare ocazie pe care o avem să dovedim cu viata crucificarea şi moartea noastră împreună cu Isus trebuie valorificată; acesta este un câştig pentru noi. Fiecare jignire, fiecare umilinţă, fie­care nedreptate este o dovadă a realităţii morţii lui Isus în viaţa noastră personală. Toţi suntem cu siguranţă de acord că moartea lui Isus, «crucificarea singurului Fiu al lui Dumnezeu» este cea mai mare nedreptate a tuturor timpurilor. Dar exact prin acest lucru au fost descope­rite dreptatea şi dragostea lui Dumnezeu. Iată un adevăr incompatibil cu logica omenească! La fel stau însă lucru­rile şi în ce priveşte urmarea Lui. Prin nedreptăţile pe ca­re le suferim ca şi slujitori credincioşi ai Domnului, cei nemântuiţi vor descoperi moartea şi învierea lui Isus în viaţa noastră: «Căci pentru mine a trăi este Cristos şi a muri este un câştig» (Filip. 1,21).

Domnul este aproape!

(Filip. 4.5)

17

Martie

Cine nu este însurat, se îngrijeşte de lucrurile DOMNULUI, … Cea nemăritată se îngrijeşte de lucrurile DOMNULUI, ca să fie sfântă şi cu trupul şi cu duhul. 1 Corinteni 7.32-34

Ce frumos este să te poţi număra printre cei cărora Pavel le adresează aceste cuvinte. Sună atât de natural, atât de sigur, de parcă nici nu s-ar putea altfel. Ca să-i placi Domnului care te-a răscumpărat cu preţul sângelui Lui, ca să fi găsit în trup şi duh în sfinţenie, nu este ceva foarte greu. Pentru aceasta a făcut El TOTUL. El te va răsplăti din belşug pe tine, scumpă soră şi frate.Pentru acum vei avea părtăşie cu El şi te vei bucura de iubirea Lui sinceră dar ceea ce a pregătit sus pentru tine depăşeşte toate binecuvântările de pe pământ. Gândeşte-te şi la cât a suferit Fiul lui Dumnezeu pe cruce pentru tine, gândeşte-te la El cât se întristează când îţi părăseşti dragostea dintâi şi părtăşia intimă cu El se răceşte.Inima ta este ca a tuturor „înşelătoare şi deznădăjduit de rea” (Ier. 17.9) primejdii şi ispite în această lume sunt multe, Satana este duşmanul Domnului tău şi duşmanul tău. Cele trei căi ale lui sunt: pofta cărnii (firii), pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii; iar pe acestea vrea sa le aţâţe în tine. Gândeşte-te la pornirile tale de altădată, la ce vezi si ce auzi. Propăşirea ştiinţei lumii acesteia nu este un imbold şi pentru tine în lupta credinţei?Dacă pofteşti păcatul, el este la uşă. Cât de necinstit a fost Domnul şi Biserica Lui prin faptele imorale ale unor aşa numiţi creştini. Să nu te încrezi niciodată în tine. Să te încrezi în El (Prov. 6.27-28).În 1 Corinteni 10.12 noi suntem îndemnaţi: „Astfel dar, cine crede că stă în picioare, să in seama să nu cadă.” De aceea „roagă-te neîncetat.”

MANA DE DIMINEAŢĂ

 MARTIE   17

Luca 9:33

“Nu ştia ce spune.”

Petru a fost adînc impresionat de schimbarea la faţă a Domnului, înainte de martirajul său, în a doua epistolă a sa, el vorbeşte de măreţia şi slava minunată pe care a văzut-o cu proprii lui ochi şi de glasul Tatălui ceresc pe care l-a auzit. Dar în momentul schimbării la faţă, lucrarea Domnului nu era încă făcută în inima lui Petru şi acum, în faţa acestei manifestări a dumnezeirii Mîntuitorului, Petru propune ridicarea a trei corturi incluzîndu-L şi pe Domnul Isus, ca şi cînd un cort ar putea să cuprindă slava Sa. In adevăr “nu ştia ce spune”.Dar noi nu sîntem mai buni decît Petru şi cuvintele acestea ar putea fi spuse adesea şi despre noi. Pronunţăm atîtea cuvinte inutile, nejudecate, care provoacă tulburare! O de-am ruga pe Domnul să pună “o strajă înaintea gurii noastre şi o pază la uşa buzelor noastre”! Să învăţăm să tăcem cînd nu ştim ce să spunem mai ales în lucrurile spirituale. Să nu vorbim ca să vorbim. Să ne gîndim la cuvintele noastre, să veghem asupra conversaţiilor noastre. Un filozof oriental a spus: “Omul înţelept să fie sigur căşi-a pus creerul în lucru înainte de a da drumul la gură.” Cu cît mai mult un credincios care are Duhul lui Dumnezeu! Dacă am realiza cu adevărat că sîntem în prezenţa Domnului Isus, am fi cu mai multă grijă în vorbirea noastră. Este vrednic de amintit că în Cuvîntul lui Dumnezeu sînt nenumărate locuri consacrate vorbirii. “Din cuvintele tale vei fi scos fără vinăşi din cuvintele tale vei fi osîndit.” Bine ar fi să le căutăm cu grijă în Biblie, să le citim şi chiar să le extragem pe o foaie de hîrtie şi să ne cercetăm în lumina lor. Cîte din ele ne vor osîndi!Sfinţenia vieţii la care sîntem chemaţi, se aplică la tot ce sîntem şi facem, deci şi la cuvintele noastre şi pentru ca ele să fie sfinţite, spunea un credincios, trebuie să evităm cel puţin trei lucruri:

– Defăimările (lPetru 2:1; Matei 15:19; Efes.4:31; lTim.6:4)

– Vorbele deplasate, nesănătoase, uşuratice etc. (Ef. 4:29 şi 5:4)

– Minciuna, exagerările. Ele vin de la tatăl minciunii, Satan. Cuvîntul plasează pe mincinoşi printre “cîini”, vrăjitori, curvari, ucigaşi, idolatri, fricoşi, a căror parte este iazul cu foc şi cu pucioasă (Apoc. 21:8 şi 22:15). Să nu folosim limba noastră la altceva decît la slujba şi lauda lui Dumnezeu, în mărturisirea cu gura a lucrării Domnului Isus. Dacă acestea vor fi din abundenţă în vorbirea noastră, celelalte vor dispare căci nu se poate ca “din aceeaşi vînă a izvorului, să iasăşi apă dulce şi apă amară.”

Cuvântul

lui

Dumnezeu pentru astăzi

MARTIE

2014

17 MARTIE____ APELEAZĂ LA PUTEREA CREATOARE!

„Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său” (Geneza 1:27)

Biblia spune: „Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut. Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; şi stăpâniţi … peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ.” Şi Dumnezeu a zis: „lată că v-am dat orice iarbă care face sămânţă şi care este pe faţa întregului pământ, şi orice pom care are în el rod cu sămânţă: aceasta să fie hrana voastră” (v. 27-29). Dumnezeu ţi-a dăruit tot ce îţi este necesar pentru a reuşi să faci tot ce te-a chemat El să faci. Dar trebuie să apelezi la creativitatea cu care te-a înzestrat Dumnezeu! Biblia spune: „Când fiu este nici o descoperire dumnezeiască, poporul este fără frâu” (Proverbe 29:18). Toate realizările mari încep sub forma unei viziuni şi orice viziune de la Dumnezeu vine cu puterea înnăscută de a o duce la îndeplinire. Alţii poate sunt mai educaţi şi mai experimentaţi, dar nu au monopol asupra creativităţii. Sunt şanse ca înlăuntrul tău să existe „o idee despre Dumnezeu” care abia aşteaptă să fie eliberată. Dacă nu apelezi la ea, te mulţumeşti cu mai puţin decât doreşte Dumnezeu să ai. Orice simţi că eşti chemat să faci – să scrii, să pictezi, să predici, să cânţi la pian, să deschizi o afacere, să ai grijă de cineva, să fii un învăţător – fă saltul şi treci la treabă. Dacă aştepţi până când reuşeşti să o faci în mod perfect sau fără să fii criticat, n-o vei face niciodată! Umblarea pe ape te aduce mai aproape de Isus. Vezi tu, Domnul Isus nu se afla în barcă, El era pe apă, spunându-le ucenicilor: „Vino” (Matei 14:29). Numai unul dintre ei a mers: Petru. Şi chiar dacă a făcut-o în mod imperfect, lucrul acesta i-a schimbat viaţa. Aşa că nu te teme, apelează ia puterea creatoare care este în tine şi priveşte ce se întâmplă.

 

DOMNUL ESTE APROAPE/GBV

Luni 17 Martie

Şi, iată, o mână m‑a atins şi m‑a aşezat pe genunchii mei şi pe palmele mâinilor mele. Şi el mi‑a zis: „Daniele, om preaiubit, înţelege cuvintele pe care ţi le voi spune şi stai în picioare, pentru că acum sunt trimis la tine“.           Daniel 10.10,11

Însuşi Duhul lui Dumnezeu explică Scriptura. Puterea Sa poate să explice orice parte a Cuvântului lui Dumnezeu. Pentru a înţelege cu adevărat gândul lui Dumnezeu în Scripturi, trebuie să veghem împotriva omului celui vechi, să căutăm gloria lui Dumnezeu, să credem pe deplin Cuvântul Său şi să depindem în totul de Duhul Sfânt. Înţelegerea Scripturii nu este doar un proces intelectual. Mintea este doar vasul – nu şi puterea. Puterea este Duhul Sfânt care lucrează asupra vasului şi prin el; însă trebuie ca Duhul să îţi descopere lucrurile lui Dumnezeu.Ceea ce este important este că înţelegerea Cuvântului lui Dumnezeu depinde cu mult mai mult de starea morală decât de capacitatea intelectuală – de un ochi curat îndreptat spre Domnul Isus Hristos. Duhul Sfânt nu ne va da niciodată ceva care să înlocuiască dependenţa completă de Tatăl nostru – însă ne va da această dependenţă.Daniel exprimă cu o atitudine smerită faptul că nu este potrivit pentru a primi astfel de descoperiri. Întâi buzele lui sunt atinse de unul asemenea unui fiu al omului şi i se spune să vorbească Domnului. El îşi mărturiseşte slăbiciunea – că n‑a mai rămas putere în el. Dar „unul cu înfăţişarea unui om … m‑a întărit. Şi a zis: «Nu te teme, om preaiubit; pace ţie, fii tare, da, fii tare!»“.Înainte ca oamenii să aibă o pace stabilă şi ca inimile lor să cunoască adevărata sursă a puterii, nu se pot bucura de Cuvântul lui Dumnezeu. Aici Daniel este ridicat pe picioarele lui, gura îi este deschisă şi temerile sale sunt alungate înainte ca Domnul să îi poată deschide Cuvântul. Inima sa trebuie să se odihnească în pace şi în puterea Domnului. W. Kelly

Pâinea cea de toate zilele

 Înnvăţăturile Tale sînt minunate: de aceea le

păzeşte sufletul meu. Descoperirea cuvintelor

Tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate.

Psalmul 119:129, 130

17

Martie

Text: Psalmul 37:21-25

Da, mă va ucide…dar Uni voi apăra purtarea în faţa Lui Iov 13:15

ÎNCREDE-TE ÎN DUMNEZEU!

Am citit recent cele scrise de Allen Gardiner, despre un misionar care a murit în Africa de Sud din cauza unor boli şi a foamei. Referinţa atenţiona pe cititor să citească promisiunea lui Dumnezeu că El va da hrană celui flămînd (Ps. 37:19, 25; 146:7). Ea a spus: „Dacă nu le credem pe acestea, atunci oare nu ne putem îndoi şi de celelalte promisiuni pe care le-a făcut?” O întrebare bună! Într-un articol cu acelaşi subiect, Stanley Baldwin dă trei răspunsuri parţiale la această întrebare. In primul rînd, oamenii sînt cei ce falimentează si nu promisiunile divine. In al doilea rînd, unele promisiuni sînt spirituale şi nu trebuie luate literal. În al treilea rînd, unele „promisiuni” sînt afirmaţii generale ale unor fapte, sau se adresează altora. Ele nu sînt garanţii personale. Aceste răspunsuri poate că se aplică în unele cazuri, şi de aceea trebuie să studiem Scripturile cu umilinţă, încrezîndu-ne în Duhul lui Dumnezeu, pentru a ne călăuzi în vederea revendicării unei promisiuni. „Dar, chiar cînd fac astfel, spune Baldwin, încerc să-mi centrez credinţa în Cel ce promite şi nu în promisiune. Este o mare diferenţă.” Ne putem încrede întotdeauna că Dumnezeu va acţiona din dragoste, dar El este şi atotcunoscător şi poate face excepţii de la unele din regulile generale. David n-a ştiut nimic despre Allen Gardiner atunci cînd a scris: „…n-am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pîinea” (Ps. 37:25). Asemenea întâmplări nu trebuie să ne distrugă credinţa. Cel ce face promisiunile merită toată încrederea. El este suveran.. A-I lăsa loc pentru a acţiona sau a ne abţine de la acţiune ne deschide calea unui nou nivel de a ne încrede în Dumnezeu în orice circumstanţă – chiar şi atunci cînd pare că promisiunea Sa a falimentat.   – D.J.D.

Şi dacă-ntrebi cum e credinţa
Ce m-a suit prin anii grei,
Priveşte-mi urmele şi crucea
Şi-ai să-nţelegi răspunsul ei.          – Traian Dorz

Cînd o promisiune pare că falimentează, putem, totuşi să ne incredem în Cel ce promite.

IZVOARE IN DEŞERT

 

17 Martie

 

Rămâi acolo până îţi voi spune eu. (Matei 2:!3)

 

Voi sta acolo unde m-ai pus; aşa voi face, dragă Doamne,

Deşi aş vrea atât de mult să plec;

Ardeam de nerăbdare să merg înainte cu oamenii simpli,

Da, vroiam să-i conduc, Tu ştii.

Mi-am plănuit să ţin pasul cu muzica tare,

Să mă bucur când steagul flutură în vânt,

Să stau drept şi mândru în mijlocul luptei,

Dar voi sta acolo unde m-ai pus.

 

Voi sta acolo unde m-ai pus; voi lucra, dragă Doamne,

Chiar dacă ogorul este mic şi îngust,

Şi pământul este neîngrijit şi plin de pietre mari,

Şi pare a fi lipsit de viaţă.

Ogorul este al Tău, numai dă-mi sămânţa,

Şi o voi semăna fără teamă;

Voi ara pământul uscat şi voi aştepta ploaia,

Şi mă voi bucura când primele fire verzi se vor ivi;

Voi lucra acolo unde m-ai pus.

 

Voi sta acolo unde m-ai pus; aşa voi face, dragă Doamne,

Voi suporta povara şi arşiţa zilei,

Încrezându-mă întotdeauna în Tine pe deplin; când va apune soarele

Voi pune spicele de grâu la picioarele Tale.

Şi apoi, când lucrarea mea de pe pământ se va sfârşi şi se va împlini,

În lumina strălucitoare a eternităţii,

Când toate dosarele vieţii s-au închis, voi vedea cu siguranţă

Că a fost mai bine să stau decât să plec;

Voi sta acolo unde m-ai pus.

 

O, inimă neliniştită, care baţi împotriva gratiilor închisorii împrejurărilor tale şi tânjeşti după un câmp mai larg de utilitate – lasă-L pe Dumnezeu să-ţi dirijeze toate zilele. Răbdarea şi încrederea, chiar în mijlocul monotoniei rutinei tale zilnice, vor fi cea mai bună pregătire pentru a mânui cu curaj stresul şi tensiunea unei oportunităţi mai mari, pe care Dumnezeu s-ar putea să ţi-o trimită într-o zi.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

De CHARLES H. SPURGEON

 

17 martie

TEAMA ÎNLĂTURATĂ

Nu te teme deci, căci Eu sunt cu tine, ca să te scap”, zice Domnul.

Ieremia 1.8

De ce să ne temem, dacă Dumnezeu este cu noi? Teama este un pericol pentru înaintarea noastră pe cale, pentru că ne face să şovăim. Să ne temem de mândrie şi să fugim de nesinceritate, îndrăznind ca Daniel în faţa împăratului. Marele nostru Căpitan trebuie să fie slujit de soldaţi viteji.Dumnezeu este cu aceia care sunt cu El; măreaţă încurajare pentru ei, în vitejie! El nu ne va părăsi niciodată în timpul luptei. Poate că suntem ameninţaţi? De ce să ne fie frică de oameni muritori? Sunteţi, poate, în primejdie de a vă pierde serviciul? Dumnezeul căruia îi slujiţi va şti să găsească pâine şi apă pentru slujitorii Săi; aveţi numai încredere în El! Sunteţi batjocoriţi? Suferiţi pentru dragostea faţă de Domnul Cristos, şi bucuraţi-vă că aţi fost socotiţi vrednici de aceasta.Dumnezeu este cu toţi care-I slujesc în adevăr, neprihănire şi sfinţenie, pentru a-i scăpa; şi El vă va scăpa şi pe voi, daca sunteţi dintre aceia. Amintiţi-vă cum a fost scăpat Daniel din groapa cu lei şi cei trei tineri, din cuptorul aprins. Cazul vostru nu este atât de greu ca al lor; şi chiar dacă ar fi, Dumnezeu vă va scoate mai mult decât biruitori. Cel mai rău duşman al vostru este în voi înşivă. Îngenuncheaţi şi cereţi ajutor, fiind încredinţaţi la ridicarea din genunchi, că Dumnezeu este voi!

 TOTUL PENTRU GLORIA LUI

OSWALD CHAMBERS

 17

MARTIE

Scopul principal al slujitorului

De aceea ne și silim să-I fim plăcuţi…

2 Corinteni 5:9

„De aceea ne și silim…” Se cere o muncă susţinută pentru a avea mereu în faţă scopul nostru primordial. Înseamnă să urmărim an de an idealul acesta înalt, nefacând din câştigarea de suflete, plantarea de biserici sau trezirile spirituale prioritatea noastră principală, ci căutând şi silindu-ne să-I fim ..plăcuţi Lui”. Nu lipsa experienţei spirituale duce la faliment, ci lipsa strădaniei de a menţine idealul cel drept. Cel puţin o dată pe săptămână cercetează-te înaintea lui Dumnezeu şi vezi dacă viaţa ta se ridică la standardul pe care El îl doreşte. Pavel a fost ca un muzician care nu dă atenţie părerii auditoriului dacă vede că este aprobat de Maestrul său.

Orice scop al nostru care este, chiar şi într-o foarte mică măsură, departe de această dorinţă centrală de a-I fi „plăcuţi lui Dumnezeu” poate avea ca sfârşit naufragiul nostru. Învaţă să discerni unde te duce scopul tău şi vei vedea de ce este atât dc necesar să trăieşti avându-L mereu in faţă pe Domnul Isus Cristos. Pavel spune: „Ca nu cumva trupul meu să mă facă să iau o altă direcţie, veghez întot­deauna pentru a-l putea aduce sub control şi păstra sub ascultare” (vezi 1 Corinteni 9:27).Trebuie să învăţ să raportez totul la scopul primordial şi să-l urmăresc fără încetare. Valoarea mea pentru Dumnezeu în public este ceea ce sunt eu în viaţa particulară. Este scopul meu principal să-I plac Lui şi să fiu acceptat de El. sau este ceva mai puţin, indiferent cât de nobil ar părea?

SCRIPTURILE

ÎN

FIECARE

ZI

Volumul I

De la Geneza la Iosua

Jean Koechlin

17

Martie

Geneza 45:16-28

 Răsplăteşte răul cu bine: aceasta este ceea ce face Iosif cu fraţii săi. Aşa cum ne învaţă Domnul (Matei 5.44), aceasta este cea mai bună cale de a câştiga inima cuiva.Fraţii au crezut că trebuia să aducă ce era mai bun din ce aveau (43.11), „puţin balsam, puţină mie­re …“. Dar acum pot vedea cât de neînsemnate sunt. Însuşi faraon le promite tot ce este mai bun în ţară, spunându-le în acelaşi timp: „să nu vă pară rău de lucrurile voastre“ (v. 20). Prezenţa Domnului şi bucuria gloriilor Sale sunt înaintea noastră. Lucrurile pământeşti lăsate în urmă pentru El sunt fără valoare, le putem abandona (Marcu 10.29, 30). De asemenea avem do­vada că Isus este viu, glorios, şi că ne aşteaptă în cer: El ne-a trimis Duhul Sfânt ca arvună a moş­te­nirii noastre (Efeseni 1.14).Să observăm că Iosif nu le dă fraţilor săi nu­mai o ţară în care să locuiască, ci şi tot ce le va trebui în călătoria lor până acolo: Carele? Isus ne poartă de grijă pentru călătorie. Merinde? Cu­vântul Său este hrana noastră. Haine? Hristos poate şi trebuie să fie îmbrăcămintea noastră (Galateni 3.27). În final, rugămintea celui care-şi cunoaşte bine fraţii: „Să nu vă certaţi pe drum!“ (v. 24). Oare noi nu avem nevoie de un ase­menea îndemn?

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger 

17  martie

„Oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuieşte, pentru că sămânţa Lui rămâne în el, şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu.”

1 Ioan 3:9

 Mai demult nu ne întrebam : Ce este păcat, şi ce nu.Cel necredincios nu întreabă: ce este bine, şi ce nu, ci face ceea ce vrea. El foloseşte Duminca aşa cum vrea, aemănător cu ce este scris în Isaia 53:6 :” Fiecare îşi vedea de drumul lui.” Dar dacă unui om născut din nou i se spune:”du-te şi spune minciuna aceasta” , acesta răspunde:” nu pot să fac aceasta”, şi dacă ar fi îndemnat să preacurvească, sau să facă orice altceva împotriva voiei Lui Dumnezeu, răspunsul lui ar fi acelaşi. Cei născuţi din Dumnezeu nu spun : „Ar trebui”, asemenea unui predicator, care la o conferinţă repeta întruna: „ da, ar trebui.” La aceasta am răspuns că acei creştini care spun: „ ar trebui” sunt în drum spre Iad. Mi-a răspuns: „ Întradevăr n-ar trebui să…” O tânără care a ascultat conversaţia noastră a fost cu luare aminte, renunţând la „ar trebui” şi trăind după Cuvântul Lui Dumnezeu. În zilele următoare, când a sunat telefonul, a fost îndrumată de stăpâna casei să ridice receptorul şi să spună că doamna doctor nu este acasă, că ar fi plecat din localitate. Ea a răspuns exact cum i s-a spus: „Doamna doctor a spus că nu este acasă, este plecată din localitate.” Stăpâna casei era cât pe ce să leşine. Întro situaţie asemănătoare trebuia să spună că doamna doctor este în grădină, la care a răspuns asemănător primei dăţi: „ Doamna doctor a spus că nu este acasă, este în grădină.” Acestea au îndemnat-o pe doamna doctor să caute pe Dumnezeu, pentrucă a înţeles că mincinoşii nu vor moşteni Împărăţia Lui Dumnezeu. Cel născut din Dumnezeu nu mai umblă în minciună.

Sămânţa Bună

Luni, 17 Martie 2014

Mi-am întins mâinile toată ziua spre un popor răzvrătit care umblă pe o cale rea, în voia gândurilor lui!
Isaia 65.2

Într-o noapte furtunoasă, vasul „The Royal Charter“ s-a scufundat cu 450 persoane la bord. Înaintea scufundării, căpitanul dăduse semnale că se află într-o situaţie primejdioasă. Un transportor de trupe era gata pregătit. „Cu ce preţ ne remorcaţi?“, întrebă căpitanul. Transportorul răspunse printr-un preţ, dar căpitanul refuză spunând: „Mă voi duce la noroc“. În mai puţin de două ore au trăit groaznica tragedie chiar în apropierea coastei.Tot aşa stau lucrurile şi în privinţa credinţei. Oamenii aud zilnic despre dragostea lui Dumnezeu, despre mântuirea prin credinţă. Dumnezeu Îşi întinde toată ziua mâinile spre oameni dăruindu-le binecuvântările soarelui şi ale ploii Sale, care fac să rodească pământul. Apoi Dumnezeu vorbeşte prin atâtea încercări personale sau la nivel de naţiune, cum sunt cutremurele, seceta, inundaţiile, bolile, accidentele şi atâtea altele, dar omul nu ia seama. Mulţi oameni spun: Ce fac alţii, fac şi eu. Cât de greşită este această mentalitate! Din moment ce ni se oferă o cale de salvare din păcat prin credinţa în Isus Hristos, este o nebunie să o refuzi. A merge la noroc înseamnă a lucra tot aşa de necugetat ca şi căpitanul vaporului

65115_10151270532069399_1266151865_n

Read Full Post »

%d bloggers like this: