Feeds:
Posts
Comments

Archive for March 21st, 2014

 

1970372_10152351048853278_1628512689_n

God or No God? The Quest for Absolute Meaning

https://www.youtube.com/watch?v=d_GJX4kQRd8#t=3062

Streamed live on Mar 19, 2014

Ravi Zacharias will be speaking to students and faculty at Rudder Auditorium on the campus of the Texas A&M University. A live question and answer session with Nabeel Qureshi will follow Ravi’s presentation.578513_208139312637019_1528997807_n

Read Full Post »

7848_435596049855902_1288380918_n

FERESTRE DESCHISE -MEDITATII-T.AUSTIN.SPARKS-21 Martie

 

 

DE LA :FERESTRE DESCHISE

Subject: 21 Martie

La ce pot nădăjdui cel mai mult este ca cele spuse aici, să se deschidă asemenea unor ferestre și uitându-vă prin ele să vedeți un singur lucru – cât de superior este Isus Cristos față de orice altceva!”

T. Austin-Sparks

Ferestre deschise

Extrase din scrierile lui T. Austin-Sparks

Întăriți cu putere prin Duhul Lui în omul dinăuntru. (Efeseni 3:16)

Acum știm de unde începem cartea Judecători. Cine este Otniel? Nu trebuie să aveți un studiu bogat cu privire la viața lui, nu trebuie să îi cunoașteți trecutul vieții, tot ceea ce trebuie să știți este ce reprezintă el. Copiii Domnului au ajuns într-o stare rea deoarece și-au pierdut puterea în Domnul. Singura cale pentru ei de a avea o stare bună și de a scăpa de starea rea era de a căpăta n ciuda situațiilor, în ciuda a ceea ce sunt în ei înșiși, în ciuda tuturor lucrurilor, ei trebuiau să pună mâna pe puterea Domnului prin credință. Puterea Domnului care este mai mult decât fragilitatea omenească, puterea Domnului care este mai mult decât toată puterea vrăjmașului împotriva noastră, puterea Domnului care este mai mult decât toate împrejurările care ne descurajează, este a noastră prin credință.

Cum ajungem la însănătoșire? Cum ajungem la plinătate? Cum vor fi eliberați copiii Domnului de această stare spirituală îngrozitoare? Răspunsul se găsește într-un nume din cartea Judecătorilor: Otniel, Leul lui Dumnezeu. Limbajul efesian pentru aceasta este: ”măreția nemărginită a puterii Lui care este pentru noi cei care credem”; ”întăriți cu putere prin Duhul Lui în omul dinăuntru”.

Din: Credința care atinge puterea Lui

Ferestre deschise” este trimis zilnic, cuprinzând mesaje luate de pe site-ul Austin-Sparks.Net. Vă încurajăm să trimiteți mai departe acest email, să-l tipăriți și să-l împărtășiți cu alții. Respectând dorința lui T. Austin-Sparks ca ceea ce a fost primit gratuit să fie distribuit gratuit, mesajele lui nu dețin copyright. De aceea, dacă alegeți să le împărtășiți cu alții, vă rugăm să respectați dorința lui și să le oferiți – nemodificate, fără plată și fără copyright.

Pentru citirea tuturor mesajelor Ferestre deschise accesați:www.ferestredeschise.wordpress.com

Pentru mai multe scrieri în limba română accesați:http://www.austin-sparks.net/romana/index.html

246437_485247948167959_2126279442_n

Read Full Post »

923123_631709220218198_708167788_n

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger 

21  Martie

După ce a ieşit afară, S-a dus, ca de obicei în Muntele Măslinilor.”

Luca 22:39

 Aceasta era un loc unde Isus mergea cu plăcere, loc în care a vorbit adesea cu Tatăl, şi a fost întărit.De data aceasta era ultimul drum, şi de aceea  şi cel mai greu, căci toată puterea Iadului I S-a împotrivit. Înainte de întemeierea lumii Isus a luat asupra Sa lucrarea de mântuire a omenirii. Dumnezeu a creat omul, dar omul a ruptlegătura prin neascultarea sa, luând din roada pomului interzis de Dumnezeu. Fapt pentru care a fost alungat din Grădina Eden, fiind nevoit a-şi câştiga pâinea prin sudoarea frunţii. Urmaşii lui au fost zămisliţi şi născuţi în păcat şi au trăit departe de Dumnezeu. „Apoi pofta când  a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul odată înfăptuit aduce moartea.” Iacov 1:15, apoi mai este scris: „Blestemat este oricine nu stăruieşte în toate lucrurile scrise în cartea Legii ca să le facă.Galateni 3:10 .”oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata.”Evrei 9:27. Dacă Isus Hristos Mântuitorul nostru nu ar fi venit să ne răscumpere, noi toţi am fi pierit. Căci este scris:”Cel ce calcă legea lui Moise este omorât fără milă.” Conform dreptăţii Lui Dumnezeu nu s-ar putea altfel. Dar este o cale de scăpare:”Căci atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” Ioan 3:16. Fiul Lui Dumnezeu a venit în lumea noastră luând trup de carne, ca şi noi, S-a smerit, a luat chip de rob, fiind ascultător până la moarte pe cruce.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

21 Martie

 Geneza 47:27-31, 48:1-7

 Lunga viaţă a lui Iacov este aproape de sfârşit. El a recunoscut înaintea lui faraon că zilele lui „au fost puţine şi rele“ (47.9). Trecuse prin experienţe dureroase şi, din vina lui, pierduse mulţi ani. Viaţa lui n-a atins nivelul lui Avraam şi al lui Isaac. Oare de ce, dacă nu ştim nimic despre ultimele fapte ale acestor doi patriarhi, sfârşitul lui Iacov este consemnat atât de amă­nunţit? Cu siguranţă datorită faptului că acest sfârşit triumfător subliniază şi glorifică harul lui Dumnezeu faţă de acest om; este o încununare a lucrării răbdătoare a disci­plinei Sale, ale cărei roade suntem datori să le admirăm. Iacov îşi revede viaţa şi evocă etape din ea: Luz, numit Betel, unde i S-a descoperit Dumnezeu, Efrata şi moartea Rahelei … Să ne imaginăm că drumul vieţii noastre se sfârşeşte. Toate privirile noastre înspre trecut vor accentua îndurarea Celui care, cu aceeaşi dragoste, ne-a condus, ne-a sprijinit, ne-a mustrat sau ne-a mângâiat. Acum Iacov se apleacă cu faţa la căpătâiul patului (47.31), unde, conform cu Evrei 11.21, se închină rezemat pe vârful toiagului său de călător. Să nu aşteptăm sfârşitul zilelor noastre pentru ca să răspundem ca Iacov la iubirea Domnului Isus, ci s-o facem chiar acum!

Domnul este aproape!

(Filip. 4.5)

21

Martie

 Lumina luminează în întuneric, şi întunericul n-a biruit-o. Ioan 1.5

Poporul ales de Dumnezeu, poporul Israel a decăzut, a intrat în umbra morţii. Dar prin harul lui Dumnezeu are posibilitatea să vadă o mare lumină (Isa. 9.2). Domnul Isus a venit pe pământ ca lumina adevărată pentru ca fiecare om să fie luminat. Cine vine la lumină se recunoaşte păcătos, îşi mărturiseşte starea de păcat şi se pocăieşte de faptele făcute în întuneric, devine prin „lumina lumii” care este Domnul Cristos, o „lumină” pentru cei din lume. Sunt puţini, care au ieşit din întuneric şi au devenit lumini, cei mai mulţi au rămas în întunecimea păcatului şi în umbra morţii. Păcatele lor cele multe şi grele (egoismul, păcatele în ascuns, ura, neadevărul) fac imposibilă pătrunderea luminii.\Aşa cum într-o noapte cu ceaţă deasă milioanele de particule de apă nu lasă să treacă lumina cea puternică, la fel este inima omului plină de tot felul de păcate. În inima aceasta nu este loc pentru lumina adevărului. Dar prin harul Lui, Dumnezeu îşi îndreaptă lumina adevărului Evangheliei spre oameni, aşa cum era de exemplu în Fapte 24.25 cazul lui Felix. Acest om a fost cuprins de frică, dar înainte de a primi lumina adevărului a vrut să îndepărteze el singur răul, să se judece singur, dar n-a putut cu propria-i putere să facă ceva. El era înfăşurat de „pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii” şi lumina lui Dumnezeu nu a putut pătrunde în el.\Noi suntem în vremea harului dumnezeiesc. El ne dă TOTUL, fără bani şi fără plată. Vrei să pierzi vremea harului? Nu întotdeauna va lumina Lumina. Primeşte-o prin credinţă şi ascultare şi va fi a ta.Ceea ce îţi dă viaţa veşnică e CREDINŢA în Fiul lui Dumnezeu, în Domnul Isus Cristos, asta înseamnă a-L primi ca pe Domnul vieţii tale. Credinţa în El îţi dă viaţa veşnică, iar necredinţa în El, tăgăduirea Lui, sfidarea Lui, dispreţuirea Lui atrăgând asupra ta mânia lui Dumnezeu.

Pâinea cea de toate zilele

 Înnvăţăturile Tale sînt minunate: de aceea le

păzeşte sufletul meu. Descoperirea cuvintelor

Tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate.

Psalmul 119:129, 130

21

Martie

Text: Psalmul 30

...seara vine plînsul, iar dimineaţa veselia. Psalmul 30:5

GATA DE PLECARE

Viaţa din ceruri este cu mult mai bună decît orice poate oferi pămîntul, şi cu toate acestea facem tot ce putem pentru a evita moartea. Dacă ne îmbolnăvim, ne rugăm pentru însănătoşire. Nici psalmistul n-a fost un om diferit de noi. Îşi începe psalmul 30 prin a-L lăuda pe Domnul, pentru că 1-a salvat de la moarte (versetele 1-4). Apoi, declară că suferinţa sa, care reflectă mînia lui Dumnezeu, a fost numai temporară, pe cînd îndurarea Domnului este veşnică (versetul 5). Ne spune, apoi, de ce s-a îmbolnăvit şi ce a învăţat din suferinţe. Devenise mîndru şi Dumnezeu a lăsat boala ca să-l umilească şi să-i dea o nouă perspectivă a vieţii. El vede mai clar ca oricînd că binecuvîntările veşnice sînt mult mai mari ca suferinţele prezentului. Încheindu-şi cîntarea, se bucură de perspectiva pe care o are, de a-L lăuda pe Domnul veşnic. Dumnezeu 1-a pregătit, astfel că poate muri de-acum în pace. Cînd mama avea în jur de şaizeci de ani, doctorul i-a spus că va muri curînd datorită unei boli de inimă. A fost deznădăjduită. Iubea viaţa şi nu voia să-şi lase familia. Ne-am rugat pentru însănătoşirea ei, şi Dumnezeu i-a răspuns cu bunătate, dîndu-i încă 12 ani de viaţă. Cu puţin înainte de-a muri, am întrebat-o: „Mămică, încă ţi-e frică de moarte?” Cu un zîmbet mi-a spus: „Nu, sînt gata.” Creştine, să nu te simţi vinovat dacă nu doreşti să mori. Dumnezeu te-a făcut astfel. Şi nu te îngrijora de moarte. Dumnezeu te va pregăti pentru ziua aceea. Continuă să umbli cu El, să faci voia Sa, să te încrezi în El pentru toate lipsurile tale. Cînd vei fi chemat acasă, Dumnezeu îţi va da harul Său şi vei fi gata de drum. – H.V.L.

Cum sigur vine noaptea, necazu-i aici
Şi sigur ca ziua se duce-n uitare.
Dar mai sigur ca toate va fi bucuria
în ceruri, sublimă şi fără hotare.     – D.J.D.

Moartea este ultimul capitol al vieti şi primul capital al eternităţii.

MANA DE DIMINEAŢĂ

 MARTIE   21

Psalmul 103:2

“Binecuvintează suflete al meu pe Domnul şi nu uita nici una din binefacerile Lui!

Luînd în considerare bunătatea Tatălui ceresc cu privire la noi, ne putem întreba, pe drept cuvînt, dacă este posibil să uităm ce a făcut şi face El pentru noi. Din nefericire, este posibil şi ce regretabil este aceasta. Ne este greu să înţelegem că Israel a putut să uite minunata izbăvire a ieşirii din Egipt, să uite traversarea Mării Roşii şi toate celelate minuni care au urmat. Dar israeliţii n-ar putea şi ei să zică despre noi: “este posibil ca creştinii, obiectul unei astfel de iubiri răscumpărătoare, ai unei mîntuiri aşa de mari şi ai atîtor haruri, să poată uita toate aceste binefaceri? O astfel de uitare este dovada unei mari lipse de recunoştinţă.  Dacă  noi  luăm binefacerile lui Dumnezeu ca pe ceva care ni se cuvine, sîntem vinovaţi. Noi primim binecuvîntările bunătăţii lui Dumnezeu, ne bucurăm de ele şi pînă la urmă ne obişnuim cu ele. Pentru Israel, Dumnezeu făcea zilnic minunea cu mana dar a venit vremea cînd, obişnuindu-se cu această minune, poporul a vorbit despre ea cu dispreţşi a început să dorească altceva. Nu este şi cu noi la fel? Dumnezeu a făcut să plouă peste noi pîinea din cer (“Eu sînt Pîinea cea vie care S-a coborît din cer.”), primim din plin bogăţii duhovniceşti, dar ne-am obişnuit cu ele şi sîntem nemulţumiţi. Mereu ne trebuie altceva sau ceva nou, o predică mai bine ticluită, o învăţătură mai deosebită (chiar dacă ea este greşită) idei mai originale şi chiar felul de desfăşurare a orei de cult mai deosebit, mai antrenant, mai lumesc chiar, depărtîndu-se de simplitatea care era în Biserica primarăşi de învăţătura clară a Cuvîntului lui Dumnezeu. Ne luăm timp să citim tot felul de cărţi cînd noi sîntem departe de a epuiza bogăţia pe care o avem în Cartea lui Dumnezeu. în felul acesta ne hrănim viaţa proprie; viaţa nostră spirituală nu mai este alimentată de mana proaspătăşi mana de ieri nu mai este bună. Neasimilînd ceea ce am primit deja, trecînd de la un lucru la altul, devenim insensibili la lucrarea Duhului lui Dumnezeu în noi. Înţelegem din Cuvîntul lui Dumnezeu căşi Biserica va cădea, în această privinţă, ca şi Israel “Sînt bogat, m-am îmbogăţit şi nu duc lipsă de nimic şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol” (Apoc.3:17).Fără îndoială căbinefacerile lui Dumnezeu sînt atît spirituale, cît şi materiale, de aceea să rugăm pe Tatăl nostru să ne dea o inimă plină de mulţumire şi recunoştinţă pentru că, în Domnul Isus, El ne-a dat tot ce priveşte viaţa şi evlavia.

Cuvântul

lui

Dumnezeu pentru astăzi

21 MARTIE 

CÂND MOARE UN CREDINCIOS (1)

„Să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care n-au nădejde” (1 Tesaloniceni 4:13)

Cultura noastră face ca moartea să fie un subiect de evitat sau despre care se vorbeşte cu tristeţe. Când se ridică acest subiect, chiar şi creştinii încearcă să se sustragă de la clipa fatală, căutând scăpare în metafore vagi, irelevante şi fără conţinut. Dar Cuvântul lui Dumnezeu face ca moartea să fie clară şi neameninţătoare pentru cei ce se încred în Hristos. „Dragi fraţi şi surori, dorim să ştiţi ce s-a întâmplat cu acei credincioşi care au murit, ca să nu jeliţi ca cei ce nu au nici o nădejde”. Cuvântul lui Dumnezeu este direct, concret şi încurajator la acest subiect. „Scumpă este înaintea Domnului moartea celor iubiţi de El” (Psalmul 116:15). Din perspectiva Tatălui nostru ceresc, moartea nu face decât să deschidă uşa pentru ca El să se bucure de o părtăşie perfectă, eternă şi minunată cu fiecare dintre copiii Săi răscumpăraţi. „Am auzit un glas din cer, care zicea: „Scrie: Ferice de acum încolo de morţii, care mor în Domnul!” -„Da” zice Duhul „ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!” (Apocalipsa 14:13). Biblia îi asigură pe toţi credincioşii că moartea lor nu este o tragedie, ci o intrare triumfătoare în cer. O altă versiune a Biblie vorbeşte despre „bucurie” (a fi fericit, a fi invidiat). Dumnezeu i-a spus lui loan: „Scrie aceasta”. De ce? Deoarece Dumnezeu înţelege că atunci când pierdem o persoană dragă, avem tendinţa de a uita perspectiva Lui şi de a adopta o perspectivă condusă de emoţii. Bucură-te, credinciosule căci „fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului” (Romani 14:8). Şi Dumnezeu are mare grijă de ceea ce îi aparţine!

 MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

21 Martie

«Oboseşti mergând.»

Isaia 57,10

De multe ori suntem incapabili să experimentăm pute­rea biruinţei Domnului în slăbiciunea noastră pentru că avem o inimă împărţită şi speranţe duplicitare. În viaţa de zi cu zi ne punem nădejdea în fel de fel de lucruri, numai în Isus nu. Şi deoarece nu El este principala prioritate în işteptare, atâtea lucruri în care ne-am pus mari speranţe eşuează.

Mă gândesc în acest context la un cuvânt al Domnului spus prin profetul Hagai: «Vă aşteptaţi la mult şi iată că aţi avut puţin, l-aţi adus acasă, dar Eu l-am suflat. Pentru ce? zice Domnul oştirilor. Din pricina Casei Mele care stă dărâmată, pe când fiecare din voi aleargă pentru casa lui» (Hagai 1,9). Cu alte cuvinte, eul tău are prioritate, iar Domnul e pe locul doi sau chiar trei. Lasă-mă să-ţi atrag atenţia asupra faptului că El ştie exact care-ţi sunt priori­tăţile! Domnul pătrunde în cele mai adânci locuri ale ini­mii tale. Cine are taine faţă de El acela dovedeşte că inima sa este împărţită. Un astfel de om nu este și nu va fi cu nici un chip binecuvântat.

  Meditatii Charles H. Spurgeon

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAȚII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineața și Seara

21

Martie

DIMINEAŢA

Veţi fi risipiţi fiecare la ale lui, şi pe Mine Mă veţi lăsa singur. Ioan 16:32

Puţini au împărtăşit durerile din Ghetsemani. Majoritatea ucenicilor nu era destul de înaintată în har ca să fie admişi la taina „chinului” său (Luca 22:44). Ocupaţi să sărbătorească Pustele la casele lor, îi reprezintă pe cei care citesc litera, dar rămân mereu departe de spiritul Evangheliei. Celor doisprezece, ba nu, celor unsprezece, li s-a oferit privilegiul să intre în Ghețimani şi să vadă marea luptă. Dintre cei unsprezece, opt au fost lăsaţi deoparte; aveau părtăşie, dar nu de felul aceleia în care doresc oamenii să fie incluşi din toată inima. Doar trei au fost favorizaţi să se apropie de Domnul în noaptea tainicei dureri. Dar nici măcar aceştia nu puteau intra fără văl; trebuiau să stea la o aruncătură de piatră distanţă. El trebuia să „calce în teasc” (Isaia 63:3) singur, şi nimeni din poporul Său nu trebuia să fie cu El. Petru şi cei doi fii ai lui Zebedei îi reprezintă pe cei câţiva sfinţi eminenţi şi experimentaţi, care au rămas în istorie ca „părinţii bisericii”. Fiindcă făcuseră treabă pe ape mari, se Considera că puteau să străbată valurile imense din Atlanticul patimilor Mântuitorului. Pentru unele suflete este sortit, pentru binele altora şi pentru întărirea puterilor lor în conflictele viitoare, să intre în cercul interior şi să asculte gemetele de durere ale Marelui Preot. Au împărtăşit cu El durerile şi s-au făcut asemenea cu moartea Lui (Filipeni 3:10). Totuşi, nici rnăcar aceştia nu pot pătrunde în locul sacru al suferinţei Mântuitorului. „Durerile tale ascunse” este expresia remarcabilă a liturghiei greceşti. Exista o cameră interioară a durerii Stăpânului, închisă cunoaşterii şi părtăşiei omeneşti. Acolo Isus a fost lăsat singur. Aici Isus a fost mai mult decât oricând „darul nespus de mare” (2 Corinteni 9:15). Nu a avut dreptate Watts să scrie „El ne-a cumpărat toate bucuriile necunoscute cu dureri binecunoscute”?

SEARA

Poţi să înnozi tu legăturile Găinuşei, sau să dezlegi frânghiile Orionului? Iov 38:31

Dacă suntem tentaţi să ne lăudăm cu abilităţile noastre, măreţia naturii ne poate arăta cât de firavi suntem. Nu putem mişca cea mai mică stea şi nu putem întârzia nici măcar una din razele dimineţii. Vorbim despre putere, dar cerurile râd de încumetarea noastră. Când Găinuşa, un mănuchi scânteietor de stele, străluceşte în nopţile primăvărarice, noi nu o putem opri, şi când se ridică Orionul, iar anul este legat în frânghiile iernii, noi nu putem să ne eliberăm de puterea lui îngheţată. Anotimpurile se succed după orânduirea divină. Întregul neam omenesc nu le poate schimba orarul. Doamne, ce este omul? In domeniul spiritual, ca şi în natură, puterea omului este limitată. Când Duhul Sfânt trezeşte bucuria în suflet, nimeni nu ne poate întrista. Toată răutatea şi priceperea omului este neputincioasă în faţa puterii dătătoare de viaţă a Mângâietorului. Când El vizitează o biserică şi o reînviorează, nici cei mai înverşunaţi duşmani nu pot rezista; ei pot ridiculiza lucrarea, dar nu o pot opri aşa cum nu pot opri ascensiunea Găinuşei. Dumnezeu vrea, şi se împlineşte. Pe de altă parte, dacă Domnul, în înţelepciunea şi dreptatea Sa, orbeşte un om şi acesta cade pradă păcatului, cine îl poate elibera? Numai Dumnezeu poate să topească gheaţa morţii spirituale de pe un individ sau un popor. El dezleagă frânghiile Orionului, şi nimeni altcineva n-o poate face. Ce binecuvântare că o poate face! O, fie ca El să facă o minune în seara aceasta! Doamne, alungă iarna din sufletul meu şi adu primăvara în loc. In ciuda tuturor eforturilor mele, eu singur nu pot să-ţi scutur sufletul de moarte şi amorţeală, dar Ţie toate lucrurile îţi sunt cu putinţă. Am nevoie de puterea ta cerească, de razele iubirii Tale, de lumina harului Tău, acestea sunt Găinuşele mele. Sufăr din cauza păcatului şi ispitirii, acestea sunt semnele prevestitoare ale iernii mele, teribilul meu Orion. Doamne, lucrează o minune în mine şi pentru mine. Amin.

IZVOARE IN DEŞERT

  21 Martie

Facă-vi-se după credinţa voastră! (Matei 9:29)

 A te ruga pentru ceva poate fi definit astfel: „Să te rogi în felul tău cu deplină credinţă; să ajungi să fii sigur, în timp ce te rogi, că rugăciunea ta a fost acceptată şi auzită; şi înainte să aibă loc evenimentul, cu încredere anticipată, să devii efectiv conştient că ai primit ceea ce ai cerut“.Să ne aducem aminte că nici o circumstanţă pământească nu poate împiedica împlinirea Cuvântului lui Dumnezeu. Noi trebuie să privim neclintiţi la Cuvântul Său neschimbător şi nu la nesiguranţa acestei lumi în continuă schimbare. Dumnezeu doreşte ca noi să credem Cuvântul Său fără nici o altă dovadă, şi atunci El este gata să ne facă după credinţa noastră.

Odată ce a fost Cuvântul Său,

  Când El a zis: „Voi face“, [vezi Evrei 13:5]

Lucrul acela va veni în cele din urmă;

  Dumnezeu Îşi va ţine totuşi promisiunea. [vezi 2 Cor. 1:20]

 

Rugăciunile din perioada Cincizecimii erau rostite cu o credinţă aşa de simplă încât erau ca şi cum ai fi încasat un cec. Robert Anderson

Dumnezeu a zis … Şi aşa a fost. Geneza 1:9

  DOMNUL ESTE APROAPE/GBV

Vineri 21 Martie

În timpul acela s‑a născut Moise şi era frumos înaintea lui Dumnezeu. El a fost crescut trei luni în casa tatălui său.   Fapte 7.20

Credinţa părinţilor

Potrivit decretului lui faraon, emis cu scurt timp înainte de naşterea lui Moise, israeliţii trebuia să îşi arunce fiecare fiu nou‑născut în râu. Ce luptă trebuie sa fi fost în sufletul lui Iochebed în timpul lungilor luni ce precedau naşterea copilului! Va fi o fiică pe care ar avea dreptul să o păstreze, sau un fiu?Copilul a venit pe lume şi a fost un fiu, dar nu un băiat obişnuit. Prin credinţă, părinţii lui au observat ca era de o frumuseţe divină şi, de aceea, l‑au ascuns.Nu era loc în lume pentru cel pe care Dumnezeu l‑a evidenţiat încă de la naştere ca fiind unul special înaintea Lui. Secole mai târziu, nu avea să se găsească niciun loc în Betleem pentru Pruncul Isus. Regele Irod avea să încerce să Îl omoare, aşa cum faraon a încercat să îl ucidă pe Moise. Părinţii lui Moise nu s‑au temut de porunca regelui. Timp de trei luni, ei au făcut tot posibilul să îşi ţină copilul ascuns. Totuşi, momentul când acest lucru nu a mai fost posibil a venit. Cu ce grijă, mama a pregătit atunci un coşuleţ de papură, uns cu bitum şi cu smoală, şi l‑a pus între trestii, pe malul Nilului! Acolo, sora lui, Miriam, îl păzea de la depărtare.Pentru câţiva ani, copiii cu părinţi creştini se află sub influenţa specială a mamelor lor, sub protecţia şi sub îngrijirea acestora. Apoi vine momentul când sunt expuşi lumii din afară, prin contactul cu ceilalţi copii din cartier şi de la şcoală. Ştiind bine că nu îşi poate ţine comoara alături de ea pentru totdeauna, o mamă creştină îşi va lua cu atenţie toate măsurile de precauţie pentru a‑şi proteja copilul de expunerea la o influenţă nocivă în această perioadă nouă. Mai presus de toate, ea va avea nevoie de credinţă pentru a putea să îl încredinţeze în grija Domnului, care singur este capabil să îl ţină.G. André

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

OSWALD CHAMBERS

21

MARTIE

Interes sau identificare?

Am fost răstignit împreună cu Cristos.

Galateni 2:20

Nevoia spirituală imperativă a fiecăruia este de a semna „sentinţa de moarte” a înclinaţiei spre păcat, de a transforma toate impresiile emoţionale şi convingerile intelecluale într-un verdict moral îm­potriva înclinaţiei spre păcat, adică împotriva pretenţiilor mele asupra mea însumi. Pavel spune: „Am fost răstignii împreună cu Cristos”; el nu spune „M-am hotărât să-L imit pe Isus Cristos”, nici „Mă voi strădui să-L urmez”, ci „M-am identificat cu El în moartea Sa”. Când ajung la o asifel de decizie morală şi acţionez pe baza ei, atunci tot ceea ce a săvârşit Isus pentru mine pe cruce este săvârşit în mine. Predarea mea de bună voie in mâinile lui Dumnezeu îi dă Duhului Sfânt posibilitatea de a mă face părtaş sfinţeniei lui Isus Cristos.„… şi trăiesc…” Individualitatea mea rămâne, dar izvorul, înclinaţia dominantă sunt radical schimbate. Am acelaşi trup uman, dar vechiul drept al lui Satan asupra mea este distrus.„Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup…”, nu viaţa pe care doresc s-o trăiesc sau mă rog s-o trăiesc, ci viaţa pe care o trăiesc acum în trupul meu muritor, viaţa pe care o pot vedea oamenii, „o trăiesc prin credinţa Fiului lui Dumnezeu (KJV)”. Această credinţă nu este credinţa lui Pavel în Isus Cristos, ci credinţa pe care Fiul lui Dumnezeu ia dat-o – credinţa Fiului lui Dumnezeu. Nu mai este credinţa în credinţă, ci credinţa care a depăşit toate limitele imaginabile, însăşi credinţa Fiului lui Dumnezeu.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

De CHARLES H. SPURGEON

 

21 martie

FERIŢI DE ALUNECARE

Vei merge cu încredere pe drumul tău şi piciorul nu ţi se va poticni.

Proverbe 3.23

Adică, dacă tu urmezi drumul tău cu înţelepciune şi sfinţenie, vei fi păzit pe el. Acela care merge pe drumul regal este sub protecţia Regelui. Pentru fiecare om este o cale, care e îndeletnicirea particulară a vieţii sale; şi acela care merge cu credincioşie în frica de Dumnezeu, va fi păzit de rău. Poate că nu vom călători în lux, dar vom fi în siguranţă. Poate că nu vom fi în stare să alergăm ca cei tineri; dar vom putea merge ca oameni de bine.Cel mai mare pericol îl găsim în noi înşine; piciorul nostru, vai, se poate poticni uşor. Să cerem o putere mai mare, pentru a birui această tendinţă de a ne împiedica, Câte unii se împiedică şi cad pentru că nu văd pietrele din drumul lor. Harul dumnezeiesc ne face în stare să recunoaştem păcatul şi să-l evităm. Să cerem împlinirea acestei făgăduinţe. Cel mai mare pericol pentru noi este neglijenţa şi, pentru a ne feri de el, Domnul a spus: „Vegheaţi şi rugaţi-vă”.Oh, Domnul sa ne dea harul să mergem în fiecare zi, fără să ne poticnim niciodată. Nu este de ajuns să fim feriţi de cădere. Ruga noastră ar trebui să fie, să fim păziţi de a aluneca, aşa ca să-L putem adora pe „Acela care ne poate păzi de orice cădere”.

Sămânţa Bună

Vineri, 21 Martie 2014

Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor pe care-l vor fi rostit.
Matei 12.36

Trei lucruri nu se mai întorc înapoi: săgeata aruncată, cuvântul rostit şi ocazia pierdută. Săgeata trebuie doar să nimerească ţinta. Ca urmare trebuie urmărită cu ochii, cu mare atenţie cum ajunge la ţintă. Ce ţintă urmărim noi în viaţă? Fiecare om trebuie să se întrebe: Am eu, de fapt, o ţintă? Sau este indiferent unde voi deschide ochii în veşnicie? Veşnicie? Da, Biblia ne spune că Dumnezeu a pus în sufletul omului gândul veşniciei. Odată cu moartea nu s-a încheiat totul. Sufletul omului este nemuritor şi va răspunde în faţa Celui ce i l-a dat de modul cum a trăit aici pe pământ.Dumnezeu ne spune prin Cartea Sa, Biblia, că fiecare om va da socoteală de orice cuvânt rostit. De multe ori, vorbele oamenilor sunt cuvinte în vânt, de multe ori, cuvintele au produs durere, neînţelegeri, un mare foc. Şi cum e cu ocazia pierdută? Să ne amintim de ocaziile pierdute de noi, prin care Dumnezeu Şi-a arătat bunătatea Sa faţă de noi. Chiar şi aceste rânduri sunt o ocazie – şi poate fi ultima – prin care Dumnezeu vrea să vă atenţioneze că acum este ziua mântuirii, ziua în care vă puteţi decide pentru o ţintă precisă în viaţă: apropierea de Mântuitorul.

Read Full Post »

%d bloggers like this: