Feeds:
Posts
Comments

Archive for March 27th, 2014

1157720_783545918336995_1670540956_n

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

OSWALD CHAMBERS

28 MARTIE

Nu cumva este la mijloc vreo neînţelegere?
„Haide să ne întoarcem în Iudea.” „Invăţătorule. – i-au zis ucenicii, – acum de curând căutau iudeii să Te ucidă, si Te întorci în Iudea?”
Iuan 11:7-8
Poate că nu înţeleg ce spune lsus Cristos, dar este periculos ca, din acesi motiv, să afirm că El a greşit în ceea ce a spus. Nu este niciodată drept să cred că ascultarea mea de un cuvânt al lui Dumnezeu îl va dezonora pe lsus. Singurul lucru care îI va dezonora este neascultarea de El. A pune părerea mea despre onoarea Lui în locul lucrului pe care El mă îndeamnă să-l fac nu este niciodată bine, chiar dacă aceasta poate izvorî din dorinţa reală de a nu-L face de ruşine. Ştiu când un îndemn vine de la Dumnezeu datorită persistenţei lui calme. Dar când trebuie să cântăresc lucrurile pro şi contra şi când apar îndoieli şi discuţii, cu vin cu un element care nu este de la Dumnezeu şi ajung la concluzia că sugestia nu a fost bună. Mulţi dintre noi suntem credincioşi ideii noastre despre lsus Cristos, dar câţi dintre noi îi suntem credincioşi Lui însuşi? Credincioşia faţă de lsus înseamnă a merge înainte chiar dacă nu văd nimic (conform Matei 14:29); credincioşia faţă de ideile mele înseamnă a „curăţa terenul” mai întâi, cu inteligenţa mea. Insă credinţa nu este o înţelegere intelectuală, ci este o predare deliberată în mâna unei Persoane, chiar şi atunci când nu mai văd nici o cale.Te întrebi dacă să faci un pas prin credinţă în lsus sau să aştepţi să vezi cum poţi face singur acel lucru? Ascultă de El cu o bucurie cutezătoare. Când El îţi spune ceva şi tu începi să argumentezi, aceasta este din cauză că ai o concepţie despre onoarea Lui care nu este, de fapt, onoarea Lui. Îi eşti tu loial lui lsus sau ideii pe care o ai despre EI? Eşti tu loial cuvintelor Lui sau încerci să faci un compromis cu idei care nu au venit niciodată de la El? ,$ă faceţi tot ce vă va spune.”

IZVOARE IN DEŞERT

28 Martie

Şi de îndată ce preoţii care duc chivotul Domnului,
Dumnezeului întregului pământ, vor pune talpa piciorului
în apele Iordanului, apele Iordanului se vor despica în două,
şi anume apele care coboară din sus se vor opri grămadă.
(Iosua 3:13)

Cine se poate opri să nu-i admire pe aceşti bravi leviţi? Ei au dus chivotul legământului drept în apă, pentru că râul nu s-a despicat până nu „li s-au muiat picioarele în marginea apei“ (v. 15). Dumnezeu nu promisese nimic altceva.
Dumnezeu onorează credinţa – credinţa stăruitoare – care vede PROMISIUNEA Lui şi priveşte numai la ea. Ne putem imagina cum spectatorii de astăzi, văzând cum înaintează aceşti oameni sfinţi ai lui Dumnezeu, ar spune: „N-ai să mă vezi niciodată riscând aşa ceva! Chivotul va fi luat de ape!“ Şi totuşi „preoţii … s-au oprit pe uscat“ (v. 17). Nu trebuie să trecem cu vederea faptul că credinţa din partea noastră Îl ajută pe Dumnezeu să-Şi ducă la îndeplinire planurile Sale. Fiţi gata să veniţi în ajutorul Domnului.Chivotul legământului era dotat cu drugi, astfel că preoţii puteau să-l ridice pe umerii lor. Deci chiar şi chivotul lui Dumnezeu nu se deplasa singur, ci era purtat. Când Dumnezeu este arhitectul, oamenii sunt zidari şi muncitori. Credinţa Îl asistă pe Dumnezeu. Ea poate închide gura leilor şi poate stinge focul cel mai distructiv. Credinţa Îl onorează pe Dumnezeu, şi Dumnezeu onorează credinţa.O, de am avea acea credinţă care merge înainte, lăsându-L pe Dumnezeu să-Şi împlinească promisiunea când consideră El potrivit! Fraţi leviţi, hai să ne punem sarcina pe umăr şi să n-o privim ca şi cum am căra coşciugul lui Dumnezeu. Este chivotul Dumnezeului celui viu! Cântaţi în timp ce înaintaţi spre râu! Thomas Champness
Unul din semnele distinctive ale Duhului Sfânt în biserica Noului Testament era duhul de îndrăzneală. Una din marile calităţi esenţiale ale acelui fel de credinţă care face lucruri mari pentru Dumnezeu şi aşteaptă lucruri mari de la Dumnezeu este îndrăzneala şi cutezanţa sfântă. Când ai de a face cu o Fiinţă supranaturală şi primeşti lucruri de la El care sunt imposibile din punct de vedere omenesc, este într-adevăr mai uşor pentru noi să primim mult decât să primim puţin. Şi este mai uşor să stăm într-un loc al încrederii îndrăzneţe decât într-un loc în care ne agăţăm cu grijă şi cu timiditate de ţărm.
Ca nişte navigatori înţelepţi care trăiesc o viaţă de credinţă, haideţi să lansăm bărcile noastre la adânc. Vom vedea că toate lucrurile sunt „cu putinţă la Dumnezeu“ (Luca 18:27) şi că „toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede“ (Marcu 9:23).Astăzi haideţi să facem lucruri mari pentru Dumnezeu, luând credinţa Lui ca să credem lucruri mari şi primind puterea Lui ca să le împlinim! din Zile cereşti pe pământ

DOMNUL ESTE APROAPE!

(Filip. 4.5)

28 Martie
Şi nu numai ea, dar şi noi, care avem cele dintâi roade ale Duhului, suspinăm în noi, şi aşteptăm înfierea, adică răscumpărarea trupului nostru. Romani 8.23
Ca urmare a căderii omului în păcat, toată creaţia suferă. Pe Golgota Domnul Isus a săvârşit răscumpărarea, pe când mântuirea trupurilor noastre va avea loc când va veni Domnul în văzduh şi va slobozi întreaga făptură.Până atunci întreaga creaţie suspină şi aşteaptă schimbarea tuturor lucrurilor, înnoirea lor când toată creaţia va fi scăpată de blestemul nelegiuirii. Dar şi noi copiii lui Dumnezeu suspinăm până va fi descoperirea înfierii noastre. Noi suntem aceia care am primit înfierea prin Duhul Sfânt pe care ni L-a dat Dumnezeu, chiar înainte de a se împlini prorocia din Ioel unde spune că „voi turna Duhul Meu peste orice făptură.” Aceasta se va întâmpla în viitor. De aceea spune Iacov (1.18) despre noi că suntem ca un fel de pârgă a făpturii Lui.” În împărăţie va fi atât pârga cât şi recolta întreagă. Aceştia care au primele roade ale Duhului, care sunt întâi născuţi au în Evr. 12.23 denumirea de „Adunarea celor întâi născuţi.”Această scurtă expunere ne arată ce valoare însemnată şi cât de preţuită este Adunarea lui Dumnezeu. Să facă Domnul să avem gânduri duhovniceşti despre Adunarea Lui ca în zilele de acum să rămânem ocrotiţi de tot ce este rău. Să vedem clar că locul nostru nu este pe pământul acestei lumi, şi să aşteptăm şi noi suspinând înfierea, adică izbăvirea de trupul slăbiciunii noastre, în rest fiind deja făcuţi desăvârşiţi de Domnul Isus pe crucea Golgotei.Se spune adesea că deşi avem Sfânta Scriptură, totuşi sunt atâtea secte, confesiuni, biserici, etc. Dar de ce? Fiindcă nu vor să se supună Cuvântului lui Dumnezeu. Iată secretul întregii confuzii şi izvorul tuturor sectelor care sunt ruşinea creştinismului.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

De CHARLES H. SPURGEON

28 martie

SĂ FII UN ÎNDRUMĂTOR
Dumnezeu te va face cap, nu coadă.
Deuteronom 28.13
Dacă ascultăm de Domnul, El îi va obliga pe vrăjmaşii noştri să vadă că binecuvântarea Lui este peste noi. Deşi aceasta este o făgăduinţă sub lege, ea e bună şi pentru copiii lui Dumnezeu; căci Domnul Isus a ridicat blestemul, înlocuindu-l cu binecuvântarea Sa.Sfinţilor le este dat să îndrume mersul celorlalţi oameni printr-o influenţă sfântă; locul lor nu va fi la coadă; pentru a fi traşi într-o parte şi alta. Ei nu trebuie să se lase duşi de duhul lumii, ci să determine lumea să dea slavă Domnului Cristos. Dacă Domnul este cu noi, nu trebuie să cerşim toleranţă pentru Evanghelie ci trebuie, să căutăm s-o ridicăm pe tronul societăţii. Nu a făcut Domnul Isus preoţi pe toţi din poporul său? Ei trebuie să fie învăţători şi nu să înveţe ei din filozofia necredincioşilor. Nu suntem noi, în Cristos, făcuţi împăraţi? Atunci cum am putea să fim slujitori ai obiceiurilor păcătoase şi robi ai părerilor omeneşti?Şi acum, vă întreb: v-aţi ocupat voi de adevărata poziţie faţa de Domnul Isus? Prea mulţi sunt aceia care tac, din teamă, sau din laşitate. Vom îngădui noi ca Numele Lui să fie dat uitării? Credinţa noastră va ajunge ea să fie la coadă? Nu, din contră, trebuie să fie în frunte spre a fi forţa conducătoare pentru noi şi pentru alţii.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger
28 martie
„După ce şi-au bătut astfel joc de El, L-au dezbrăcat de haina stacojie, L-au îmbrăcat cu hainele Lui şi L-au dus sa-L răstignească.”
Matei 27:31

Au pus crucea pe spatele Lui plin de răni, şi mult norod L-a urmat plângând. Aceştia nu s-au ruşinat de El, dar El le-a spus:”Nu Mă plângeţi pe Mine; ci plângeţi-vă pe voi înşivă şi pe copiii voştri.” Din aceste cuvinte vedem că nu era ură în inima Lui faţă de ucigaşii Lui. Dintr-odată a căzut sub greutatea crucii. De aceea au silit pe un om care venea de la câmp să–i ducă crucea. A ajuns la Gologota împreună cu doi răufăcători. Acolo I-au bătut în cuie mâinile şi piciorele pe cruce. Aşa scrie psalmistul:”O ceată de nelegiuiţi dau târcoale în jurul Meu, Mi-au străpuns mâinile şi picioarele.” Putem să ne închipuim ce dureri a suferit Isus din cauza cuielor. Atârna astfel în arşiţa soarelui. Care au fost primele Lui cuvinte de pe cruce? „Tată, iartă-i că nu ştiu ce fac!” Aceste cuvinte a putut să le spună datorită plinătăţii Lui în dragoste. Ostaşii au împărţit între ei hainele Lui, iar pentru cămaşa Lui au tras la sorţi.Această cămaşă nu avea cusătură. Era făcută dintro singură bucată. Acest lucru ne spune ceva: cămaşa dreptăţii Lui Dumnezeu nu o primim parţial. Această dreptate nu se lasă desfăcută şi cel ce o primeşte, poate spune împreună cu David:” O moştenire plăcută mi-a căzut la sorţi, o frumoasă moşie mi-a fost dată.” Ps. 16:7. Cititorule drag, ai avut şi tu parte de aceastaă moştenire?

Meditatii Charles H. Spurgeon
CHARLES H. SPURGEON
MEDITAȚII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineața și Seara

28 Martie

DIMINEAŢA
Şi să cunoaşteţi dragostea lui Christos, care întrece orice cunoştinţă. Efeseni 3:19
Dragostea lui Christos, în tot farmecul, plinătatea, măreţia şi credincioşia ei, depăşeşte cunoştinţa omenească. Ce limbă poate descrie dragostea neîntrecută, incomparabilă, pe care o are faţă de copiii oamenilor? Este atât de vastă şi nemărginită încât, asemeni unei rândunele care atinge apa din zbor dar nu se scufundă, cuvintele noastre descriptive ating doar suprafaţa, nu adâncurile. Bine a spus poetul „O dragoste, abis de neînţeles!”, fiindcă dragostea lui Christos este nemăsurată şi insondabilă; nimeni nu-i poate atinge fundul. Înainte să avem o idee lămurită despre dragostea lui Isus, trebuie să-I înţelegem slava anterioară din înălţimea cerului şi încarnarea pe pământ, în adâncurile ruşinii. Dar cine poate vorbi despre maiestatea lui Christos? Pe tronul cerurilor, era Dumnezeu din Dumnezeu. Prin El au fost făcute cerurile şi toată oştirea lor. Braţul Său atotputernic a făcut stelele. Lauda heruvimilor şi serafimilor Îl înconjura în fiecare clipă; corurile slăvite ale universului cântau neîncetat în faţa tronului Său. El domnea peste întreaga Sa creaţie, Dumnezeu atotputernic, binecuvântat pentru totdeauna (Romani 9:5). Cine poate descrie înălţimile slavei Sale de atunci? Și cine poate spune cât de jos a coborât? Nu a fost de ajuns să devină Om, a devenit Om al durerii. A venit ca să sângereze, să moară şi să sufere – foarte mult pentru El, Fiul lui Dumnezeu; dar să sufere o agonie nemăsurată – să îndure o moarte rușinoasă, părăsit de Tatăl Său — este o dragoste care te face să înmărmureşti de uimire. Aceasta este dragostea! Într-adevăr, este o dragoste „care întrece orice cunoştinţă”. Fie ca această dragoste să ne umple inimile de recunoştinţă, şi să ne ajute să-i manifestăm practic puterea..
SEARA

Vă voi primi ca pe nişte miresme cu miros plăcut. Ezechiel 20:41

Meritele Mântuitorului nostru scump sunt o mireasmă plăcută în faţa Celui Prea înalt. Fie că vorbim despre virtuţile active, fie despre cele pasive ale lui Christos, este vorba de aceeaşi mireasmă. In viaţa Sa activă a existat o mireasmă plăcută, prin care a onorat legea lui Dumnezeu. A făcut ca fiecare precept să strălucească ca un diamant preţios în montura propriei Sale persoane. In ascultare pasivă, în supunere fără murmur, a îndurat foamea şi setea, frigul şi căldura. A transpirat picături de sânge în Ghetsemani, a fost biciuit şi pălmuit de romani. Apoi a fost atârnat pe cruce ca să sufere mânia lui Dumnezeu în locul nostru. Aceste lucruri sunt o mireasmă în faţa Celui Prea înalt. Datorită felului în care a trăit şi a murit, datorită suferinţelor şi ascultării Lui, Domnul Dumnezeu ne acceptă. Câtă valoare trebuie să fie în El ca să acopere nimicnicia noastră! Câtă mireasmă trebuie să împrăştie ca să ne ascundă mirosul urât! Câtă putere purificatoare trebuie să existe în sângele Lui ca să ne spele păcatele! Câtă glorie trebuie să sălăşluiască în dreptatea Lui ca să ne transforme din creaturi păcătoase în îngeri de lumină „în prea iubitul Lui” (Efeseni 1:6). Credinciosule, cât de sigură şi neschimbătoare trebuie să fie acceptarea noastră, de vreme ce se face prin El! Nu te îndoi niciodată de primirea ta în Christos. Fără El, nu poţi fi primit; dar, odată ce ai primit meritele Lui, nu mai poţi sta pe dinafară. In ciuda tuturor îndoielilor, temerilor şi păcatelor tale, Iehova nu te va mai privi niciodată cu mânie. Deşi îţi vede păcatele, când se uită la tine prin Christos, nu vede nici un păcat. Eşti întotdeauna acceptat în Christos şi binecuvântat, şi drag inimii Tatălui. De aceea, înalţă-te în cântare, şi când priveşti tămâia meritelor lui Christos ridicându-se ca un fum albăstrui în fața tronului de safir, jertfeşte-ţi şi tu tămâia rugăciunii.

MEDITAŢII ZILNICE de WIM MALGO

28 MARTIE

«Ilie i-a zis: „Rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite la Iordan. “El i-a răspuns: „ Viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi, “Şi amândoi şi-au văzut de drum.»
2 ÎMPĂRAŢI 2,6
In încercarea Iordanului se află taina întregii puteri. Când Domnul Se pregăteşte să-1 ia la cer pe profetul Ilie, Elisei îl urmăreşte deoarece doreşte neapărat să primească putere pentru slujba care-i stă înainte. Calea îl duce la Iordan; da, chiar prin Iordan, căci Ilie îi spune: «Domnul mă trimite la Iordan». Duşmanul încearcă totul ca să-l împiedice pe Elisei să-l urmeze pe Ilie cu hotărâre şi ascultare prin Iordan. Tovarăşii lui de slujbă de asemenea vor să-1 oprească, dar el le răspunde de două ori: «Ştiu şi eu, dar tăceţi» (2 Imp. 2,3). Ai văzut cum încearcă duşmanul să te abată şi pe tine de la calea dreaptă? Ai observat cum încearcă diavolul prin tot felul de şiretlicuri să te facă să renunţi la hotărârea de a trece prin Iordanul morţii cu Ilie cel ceresc, Isus Cristos? Acţionează ca Elisei: porunceşte ispititorului să tacă si ţine-te strâns de Domnul, chiar dacă alţii nu te mai urmează. Ilie şi Elisei au stat amândoi în Iordan. Mulţi stau deoparte, dar adevăraţii credincioşi ÎI urmează pe cerescul Ilie, Isus, în Iordanul morţii spre a fi apoi o veşnicie în raiul vieţii.

MANA DE DIMINEAŢĂ

MARTIE 28

MARCU 1:17
“Veniţi după Mine şi Eu vă voi face pescari de oameni.”
Am pus noi în aplicare invitaţia aceasta atît de bine cunoscută,o trăim noi? Cînd am răspuns chemării lui Dumnezeu am primit şi această chemare. Au trecut poate ani de-atunci şi poate că sînt mulţi care nu vor putea prezenta Domnului măcar un suflet cîştigat pentru cer. Să ne întoarcem la dragostea dintîi, la izvorul acela limpede, la felul acela de a lucra simplu, pe care însuşi Domnul l-a început. Sînt prilejuri bune cît vezi cu ochii şi cei care s-au înrolat în ceata pescarilor de oameni nu vor fi niciodată fără lucru! Nu este exclus nici un copil al lui Dumnezeu de la lucrarea aceasta care aduce în sufletul unui astfel de “pescar” o bucurie neobişnuită. În adevăr, ce bucurie este aceea de a prezenta Domnului Isus un suflet cîştigat pentru El!De îndată ce ne însuşim chemarea Domnului, El este Acela care îşi ia sarcina s-o ducă la bun sfîrşit. Dar pentru ca să ajungă la oameni El are nevoie de oameni devotaţi. Aici nu este vorba de predici oricît de necesare ar fi ele şi locul lor, ci de viaţa umană trăită în părtăşie cu Domnul însuşi şi care să fie gata să asculte poruncile Lui. O astfel de viaţă este de aici înainte într-o permanentă veghere şi nu pierde nici un prilej de a mărturisi pe Domnul Isus şi lucrarea Lui de la Golgota. Noi putem să fim pescari de oameni în tot locul unde lucrăm zilnic, şi slujba aceasta nu este un efort, ci doar împlinirea în modul cel mai simplu a unei chemări de care trebuie să fim conştienţi şi pentru care ar trebui să fim recunoscători, căci este realmente o cinste care ni s-a dat de a fi lucrători împreună cu Dumnezeu. Să prindem orice prilej, cu toată înţelepciunea, fără să forţăm nimic şi nici să ofensăm vreodată pe nimeni, ci totdeauna plini de harul Domnului Isus. Una din cele mai frumoase experienţe ale acestei vieţi, este de a constata că Domnul conduce pe copiii Săi în calea acelora care caută pacea şi fericirea adevărată. Ei se întîlnesc în mod natural, în momentul ales de Dumnezeu. Pescarul de oameni trebuie să fie totdeauna gata şi uşor de condus în mîna învăţătorului, fiind deplin convins de călăuzirea şi cooperarea Domnului. Dar el mai are nevoie de stăruinţă şi de răbdare cum le-a avut şi le are El şi astăzi şi vrea să ni le acorde şi nouă dacă sîntem gata să-L urmăm cu credincioşie şi să învăţăm de la El care este “blînd şi smerit cu inima”.Perseverenţa şi răbdarea unui pescar sînt proverbiale şi el se bucură chiar şi atunci cînd prinde un peştişor, nu numai cînd prinde unul mare şi nu se descurajează cînd nu prinde nimic. Dar cel mai desăvîrşit exemplu îl avem în Domnul Isus a cărui răbdare şi stăruinţă a cîştiga sufletele noastre.

DOMNUL ESTE APROAPE/GBV

Vineri 28 Martie
Şi, când se vor împlini cei o mie de ani, Satan va fi dezlegat din închisoarea lui şi va ieşi ca să amăgească naţiunile care sunt în cele patru colţuri ale pământului. Apocalipsa 20.7,8
În Ezechiel 45.25 vedem că jertfa pentru păcat, arderea de tot şi darul de mâncare se vor regăsi printre jertfele care vor fi aduse la Sărbătoarea Corturilor în zilele Împărăţiei de o mie de ani. În Numeri 29 citim câteva învăţături remarcabile cu privire la jertfirea viţeilor în cele şapte zile ale sărbătorii. În prima zi, jertfa era reprezentată de treisprezece viţei tineri, doi berbeci şi paisprezece miei de un an. În cea de a doua zi erau jertfiţi doar doisprezece viţei. În a treia zi, unsprezece; în a patra zi, zece: până când, în a şaptea zi, vedem că şapte viţei erau jertfiţi Domnului. Nu ne spune aceasta despre o scădere a aprecierii valorii jertfei care a câştigat această împărăţie glorioasă? Aşa se pare că vor sta lucrurile în partea pământească a Mileniului.Pe măsură ce anii trec, recunoştinţa lor faţă de Cel Căruia Îi datorează totul va scădea tot mai mult. La împlinirea celor o mie de ani, când diavolul este dezlegat din închisoarea lui din adâncuri, vedem neamuri, al căror număr este ca nisipul mării, în toate colţurile pământului. Aceste neamuri sunt gata să îl urmeze pe Satan, pentru a se lupta împotriva Regelui regilor, care i a condus cu dreptate şi îndurare timp de o mie de ani.Aceasta trebuie să fie o lecţie foarte solemnă pentru noi. Să veghem asupra dragostei noastre, pentru ca ea să nu se răcească, aşa cum s a întâmplat cu Biserica din Efes (Apocalipsa 2.4). Să veghem ca nu cumva, zi după zi, jertfa noastră de laudă să scadă tot mai mult. Doar atunci când ochii şi inimile noastre se preocupă cu Cel Binecuvântat care a făcut toate acestea pentru noi, vom aduce aceeaşi jertfă şi în ultima zi, ca şi în prima. Fie ca aşa să stea lucrurile cu fiecare dintre noi! G. C. Willis

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

28 Martie

Exod 2:1-14
Dumnezeu, în harul Său, nu a dorit să-Şi lase poporul în robie. El le-a dat un salvator: pe Moise, simbol al lui Hristos, a cărui istorie ne este relatată în numeroase locuri din Scriptură (Fapte 7.20 …; Evrei 11.23 …). În coşuleţul (sau chivotul) pe care i l-a pregătit mama lui avem o imagine a grijii deosebite cu care părinţii creştini îşi protejează copiii de influenţele dăunătoare ale lumii din afară. Dar numai această grijă nu este suficientă. Este necesară credinţa: coşuleţul trebuia pus pe apă. Şi Dumnezeu răspunde acestei credinţe cu o salvare providenţială. El dirijează totul din um¬ră. În final, porunca lui faraon nu va avea alt rezultat decât acela de a pregăti în însăşi casa lui un răscumpărător pentru Israel.Ajuns la maturitate, Moise dă dovadă de o credinţă de excepţie, ca şi părinţii săi. Evrei 11. 24 ... subliniază cum el refuză viitorul strălucit care i se oferă; el alege … socoteşte … şi care îi este secretul? „Privea spre răsplătire“. Măreţ exemplu pentru toţi cei care avem înainte această alegere: lumea cu gloria şi cu plăcerile ei, sau „ocara lui Hristos“! Moise venise pentru a-şi elibera poporul. Dar şi din punerea lui deoparte putem desprinde învăţături importante. Oricât de mare ar fi afectivitatea noastră, nu-L putem urma pe Hristos prin puterea noastră naturală (v. 12; comp. cu Ioan 18.10).

Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi

28 MARTIE

ROSTEŞTE CUVINTE CE ADUC VINDECARE
„Limba înţelepţilor aduce vindecare” (Proverbe 12:18)
Matthew Henry descrie harul drept „sarea care dă gust cuvintelor şi care le împiedică să altereze”. Sarea are două scopuri principale: este un conservant şi dă gust mâncării. Deci, când Biblia spune că vorbirea ta trebuie să fie „dreasă cu sare” (Coloseni 4:6), înseamnă că ele trebuie să conserve, nu să strice, să aibă mereu un gust bun şi să promoveze starea de bine. Apostolul lacov spune: „apa sărată nu poate da apă dulce” (lacov 3:12), cu alte cuvinte, nu poţi falsifica ceea ce ai în inimă. Nu e doar o chestiune de a învăţa să spui ceea ce trebuie, ci de a avea atitudinea potrivită, deoarece ceea ce spui reflectă „prisosul inimii” (Matei 12:34). Solomon spune: „Cine vorbeşte în chip uşuratic, răneşte ca străpungerea unei săbii, dar limba înţelepţilor aduce vindecare” (Proverbe 12:18). Dacă nu eşti atent, poţi ajunge ca prin vorbele tale să-ţi provoci ţie şi celor din jur tot felul de probleme. Un învăţător biblic spune: „Noi avem abilitatea de a rosti cuvinte ale credinţei, care produc minuni. Credinţa este o certitudine şi noi acţionăm bazându-ne pe ea, fie spre folosul nostru, fie spre distrugerea noastră. „Limba înţelepţilor aduce vindecare”. Am putea întoarce acest verset şi să spunem: „Limba celor neînţelepţi aduce boală”. Este alegerea ta. îţi poţi alinia gura şi inima la ceea ce-ţi spune diavolul sau poţi acţiona prin credinţă, aliniindu-ţi gura şi inima ia Cuvântul lui Dumnezeu, arătând spre binecuvântările Lui. Credinţa lucrează prin încrederea şi propovăduirea cuvintelor lui Dumnezeu”. Aşadar, începe să rosteşti cuvinte ce aduc vindecare.

PAINEA CEA DE TOATE ZILELE

Învăţăturile Tale sînt minunate: de aceea le
păzeşte sufletul meu. Descoperirea cuvintelor
Tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate.
Psalmul 119:129, 130

28 Martie
Text: 2 Corinteni 5:1-11
Lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă,… căci se va descoperi în foc. 1 Corinteni 3:13
CONFRUNTAREA CU MUZICA
Potrivit unei legende, cu mulţi ani în urmă, trăia în China un om care a fost acceptat ca membru în orchestra imperială, prin ajutorul unui prieten deosebit de influent. Pretindea să fie un flautist desăvîrsit, deşi nu ştia să cînte nici o notă. Lucrurile au mers bine pînă la o vreme. In timpul concertelor, îşi punea flautul la gură la momentul potrivit şi mima dibaci cîntatul. Dar, într-o zi, împăratul a anunţat că doreşte ca fiecare membru al orchestrei să prezinte un solo la instrumentul la care cînta. Omul îngrozit a făcut imediat aranjamente să ia lecţii de cîntat, dar aceasta nu l-au ajutat aproape la nimic. S-a gîndit să se prefacă bolnav în ziua cînd era programat să cînte, dar s-a temut că medicul Imperial va raporta înşelătoria. Aşa au trecut zilele, iar cînd timpul recitalului său a sosit, pentru a nu fi descoperită frauda a luat o doză fatală de otravă. S-a temut să fie confruntat cu muzica sa. Va veni ziua cînd toţi oamenii vor fi chemaţi înaintea Domnului pentru „recitalul” lor. Noi, credincioşii, „trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Cristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-1 va fi făcut cînd trăia în trup (2 Corinteni 5:10). Necredincioşii vor sta şi ei în faţa lui Dumnezeu ca să fie Judecaţi după faptele lor” (Apocalipsa 20:12). Nu este scăpare, nici măcar în moarte. Iată de ce este esenţial să-L acceptăm pe Cristos ca Mîntuitorul nostru personal şi să trăim cu cinste înaintea Domnului.
Da, cu toţii vom fi confruntaţi cu muzica noastră! – R.W.D.
Curînd vom fi chemaţi de jos
Să stăm cu toţi în faţa Sa.
Vei merge-acolo bucuros,
Sau îngrozit vei tremura? – Anonim.
Trăieşte azi asa cum ai dori să fi trăit atunci cînd vei sta în faţa lui Dumnezeu.

Sămânţa Bună

Vineri, 28 Martie 2014
Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemaţi-L câtă vreme este aproape.
Isaia 55.6
În sala în care se vestea evanghelia răsunau cuvintele predicatorului: „Noi Îl iubim pe Mântuitorul, pentru că El ne-a iubit mai întâi. Vreau să vă pun o întrebare: Voi Îl iubiţi pe Isus? Chiar dacă veţi răspunde nu, aceasta nu schimbă cu nimic faptul că El vă iubeşte; căci din pricina păcatelor voastre şi ale mele, El a mers la cruce. Voi aţi trăit viaţa voastră pentru plăcerile păcatului; voi aţi întors spatele harului Său şi dragostei Sale: poate aţi făcut aşa, fiindcă n-aţi ştiut până azi, că Mântuitorul v-a iubit cu o astfel de dragoste…“.O tânără abia îşi ţinea răsuflarea. Ea se întrebase uneori în trecut ce-ar face, dacă ar fi chemată să stea înaintea lui Dumnezeu; pe urmă, încercând să nu se mai gândească la aceste adevăruri, se aruncase într-o ameţitoare varietate de distracţii. Acum, în timp ce predicatorul descria suferinţele Mântuitorului pe cruce, în timp ce el vorbea despre Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii, tinerei i s-au deschis ochii inimii. Ea s-a văzut o păcătoasă pierdută în faţa lui Dumnezeu. Însă a aflat că la cruce a stat Cineva în chinuri pentru cei care acceptă salvarea din păcate. Acesta era Mântuitorul, care Şi-a dat viaţa pentru toţi care cred în El.

10152013_731777813511099_1202023010_n

Read Full Post »

10151439_731204883568392_1023975709_n

FERESTRE DESCHISE -MEDITATII -T.AUSTIN SPARKS- 28 Martie

 DE LA :FERESTRE DESCHISE

 28 Martie

La ce pot nădăjdui cel mai mult este ca cele spuse aici, să se deschidă asemenea unor ferestre și uitându-vă prin ele să vedeți un singur lucru – cât de superior este Isus Cristos față de orice altceva!”

T. Austin-Sparks

Ferestre deschise

Extrase din scrierile lui T. Austin-Sparks

Chiar dacă mă va omorî, tot mă voi încrede în El. (Iov 13:15)

Primul motiv pentru care Daniel era în stare să înainteze atât de liniștit, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, se găsește în dimensiunea măreață a viziunii lui. Dacă noi avem o viziune care ne privește pe noi în primul rând, împrejurările noastre sau slujirea noastră, vom fi încurcați sau ofensați atunci când lucrurile încep să ne meargă prost. Avem nevoie, într-adevăr avem nevoie de o viziune a planului universal și veșnic al lui Dumnezeu în Fiul Său, căci doar acest lucru ne va salva de la copleșirea care ne inundă ființa în ceasul luptei spirituale. Daniel a privit în trecut, cu mult înainte de vremea în care trăia. Ferestrele deschise erau îndreptate spre planul originar al lui Dumnezeu față de copiii Lui, care își avea obârșia cu mult înainte de generația lui. Ierusalimul de care el își amintea era o nimica toată în comparație cu adevărata slavă a Sionului. Majoritatea dintre noi suntem capabili să nutrim regrete față de lucrurile pe care le-am cunoscut odinioară și să suspinăm după zilele de demult. Dar este în zadar și întru totul inadecvat să limităm viziunea noastră în felul acesta. Am fost chemați la ceva cu mult mai înalt decât atât. Noi avem o parte în planul divin care a fost conceput în veșnicie și împlinit în Cristos, la Cruce. Dacă ne îndreptăm inimile doar spre ceea ce am cunoscut sau experimentat noi, doar la sfera limitată a trecutului nostru, vom ajunge confuzi când totul începe să ne meargă prost. Viziunea noastră firească este limitată la tot ce este imediat, la experiențele prezente sau la sfera vieților noastre. Trebuie să fim eliberați de noi înșine și aceasta se va ântâmpla când intrăm pe tărâmul vast al viziunii spirituale al planului divin în Cristos. Asemenea lui Daniel, dacă privim suficient de mult în trecutul îndepărtat, vom rămâne neclintiți amintindu-ne de planul originar al lui Dumnezeu.

Dar Daniel a privit și înainte. Ni se spune că el nu numai că se ruga, ci de asemenea ”Îl lăuda pe Dumnezeu”. Desigur, existau atâtea motive de mulțumire în istoria lui Israel, dar pentru omul credinței, omul viziunii, motivul adevărat pentru laudă se întinde în viitor. El primise siguranța că urma să existe un viitor pentru Ierusalim, un viitor cu mult mai slăvit decât trecutul. El știa că Dumnezeu avea să-Și împlinească scopul. De aceea, pentru el conta prea puțin dacă toată furia iadului urla în jurul lui; prea puțin conta dacă el, Daniel, era măturat de pe fața pământului. Nimic nu putea împiedica împlinirea planurilor lui Dumnezeu. Orice s-ar fi întâmplat, Domnul avea să-Și împlinească în mod triumfător planul Său. Cu această convingere și cu ferestrele deschise în acea direcție, Daniel a putut să-și ignore vrăjmașii și să trateze toate rangurile de oameni cu o cutezanță înnobilată. ”Când a aflat Daniel că s-a iscălit porunca…se ruga şi lăuda pe Dumnezeul lui, cum făcea şi mai înainte”. Micile calamități ale prezentului sunt prea nevrednice în lumina slăvilor care urmează să vină. Noi trebuie să fim oameni ai veșniciei; noi suntem chemați să vedem toate problemele și greutățile prezente, în cadrul lor mai larg. Poate este adevărat că noi, ca și Daniel, părem a fi implicați într-un dezastru, că pentru noi documentul a fost semnat, ceea ce face ca viitorul să ne fie destul de sumbru. Viziunea noastră nu este personală, nici slujirea nu este personală, așa că nu trebuie niciodată să permitem a fi copleșiți de ce este doar personal. În Cristos, suntem foarte aproape de planul veșnic al lui Dumnezeu, care are în vedere măreția Fiului Său. Aceasta este dimensiunea care ne va ridica din propria noastră micime.

Din: Neclintit și neînfricat

Ferestre deschise” este trimis zilnic, cuprinzând mesaje luate de pe site-ul Austin-Sparks.Net. Vă încurajăm să trimiteți mai departe acest email, să-l tipăriți și să-l împărtășiți cu alții. Respectând dorința lui T. Austin-Sparks ca ceea ce a fost primit gratuit să fie distribuit gratuit, mesajele lui nu dețin copyright. De aceea, dacă alegeți să le împărtășiți cu alții, vă rugăm să respectați dorința lui și să le oferiți – nemodificate, fără plată și fără copyright.

Pentru citirea tuturor mesajelor Ferestre deschise accesați: www.ferestredeschise.wordpress.com

Pentru mai multe scrieri în limba română accesați: http://www.austin-sparks.net/romana/index.html

1236831_692794564115956_862442909_n

Read Full Post »

1544408_731710183517862_103753609_n

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

OSWALD CHAMBERS

27
MARTIE

Păstrarea viziunii spirituale prin caracterul personal

„Suie-te aici şi-ți voi arăta..”
Apocalipsa 4:1

O stare de spirit înaltă poate să ia naştere numai din deprinderi nobile ale caracterului personal. Dacă, în împrejurările în care te afli, trăieşti la cele mai înalte cote pe care le cunoşti, Dumnezeu îţi va spune mereu: .Prietene, du-te mai sus” (Luca 14:10. KJV). Regula de aur în ispită spune: ..Du-te mai sus”, dar când ajungi mai sus, ai de întâmpinat alte ispite şi alte particularităţi. Satan foloseşte în ispite strategia înălţării. Şi Dumnezeu face acelaşi lucru, dar cu un alt efect. Când diavolul te pune într-un loc înalt, te face să-ţi formezi despre sfinţenie o idee care trece dincolo de capacitatea cărnii şi a sângelui. Viaţa ta devine un spectacol dc acrobaţie spirituală: eşti în echilibru, dar nu îndrăzneşti să te mişti; însă când Dumnezeu te înalţă, prin harul Său, în locurile cereşti, în loc să găseşti un vârf de care să te agăţi.descoperi un platou întins pe care te mişti cu uşurinţă.Compară această săptămână din viaţa ta spirituală cu aceeaşi săptămână din anul trecut şi vezi cum Dumnezeu te-a chemat mai sus. Toţi am fost duşi să privim dintr-un loc mai înalt. Niciodată nu lăsa ca Dumnezeu să-ţi arate un adevăr pe care să nu-1 pui imediat în practică. Pune-l întotdeauna în practică, trăieşte în lumina lui.Creşterea în har nu se măsoară prin faptul că nu te-ai întors înapoi, ci prin faptul că înţelegi unde te afli din punct de vedere spiritual; L-ai auzit pe Dumnezeu adresându-se lăuntrului tău: „Vino mai sus”.„Să ascund de Avraam ce am să fac?” Dumnezeu trebuie să ascundă de noi ce are dc gând să facă până când, prin formarea şi dezvoltarea caracterului personal, ajungem la starea în care El ne poate revela lucrul respectiv.

DOMNUL ESTE APROAPE ! (Filip. 4.5)

27 Martie
Cei ce seamănă cu lacrimi, vor secera cu cântări de veselie. Psalmul 126.5
Fără să semeni nu poţi să strângi recoltă. Prima trebuie să fie înaintea celeilalte. Osteneala însămânţării este urmată de bucuria secerişului, căci avem făgăduinţa că nu va înceta seceratul şi semănatul. Dar întotdeauna semănătorul nu este lipsit de griji. Frigul şi gerul poate să afecteze creşterea plantei, dar chiar şi în timpul secerişului poate să fie vreme nefavorabilă care să influenţeze recolta, indiferent de grija şi truda agricultorului.La fel este şi cu scumpa sămânţă cerească: Cuvântul lui Dumnezeu. „Cel ce umblă plângând când aruncă sămânţa, se întoarce cu veselie, când îşi strânge snopii” (Ps. 126.6). Semănătorul desăvârşit al Cuvântului lui Dumnezeu este Domnul Isus Cristos. El însuşi a venit în această lume cu sămânţa Evangheliei şi a plâns în timpul însămânţării. Venind pe pământ a luat trup de om Şi în harul Lui a luat parte la slăbiciunile noastre. Mergând mult pe pământul acesta, în lucrarea Lui minunată, El obosea, flămânzea, şi avea nevoie de odihnă. În afară obosit, în interior întristat, aşa a trăit şi a lucrat Domnul nostru pe acest pământ. El semăna sămânţa bună dar în acelaşi timp duşmanul semăna neghina. Necredinţa poporului Său îl îndurera şi îi umplea ochii de lacrimi. împietrirea evreilor îl făcea adesea să ofteze. El plângea Ierusalimul care nu voia să se pocăiască şi ofta pentru el.Ţinta noastră este să trezim inimile adevăraţilor creştini ca să preţuiască adevărul şi să-şi simtă răspunderea pe care o au de a-L mărturisi cu îndrăzneală. Dorim să vedem ridicându-se o ceată de oameni la sfârşitul acestor din urmă clipe ale istoriei Adunării pe pământ, care să pornească plini de putere duhovnicească şi să vestească prin puterea Duhului adevărurile de mult uitate ale Cuvântului lui Dumnezeu. Domnul să bată la cât mai multe inimi şi cât mai multe să-I deschidă!

MANA DE DIMINEAŢĂ

MARTIE 27
OBADIA 3 MARCU 10:43
“Mîndria inimi tale te-a dus în rătăcire…” “Oricine vrea să fie mai mare între voi, să fie slujitorul vostru.”
Unele din motivele mîndriei în Edom erau bogăţia şi înţelep¬ciunea lui. Toţi ştim că acumularea acestora duce la mîndrie. Şi creştinii care sînt în creştere nu sînt scutiţi de această ispită. Diferenţele din punct de vedere material, social şi educativ sînt adeseori cauze care duc la formarea de grupări separate între credincioşii din adunare. Chiar şi acumularea de cunoştinţe biblice ale adevărului spiritual şi a unei doctrine mai profunde pot să ispitească pe unii la mîndrie! O, mîndria spirituală este cea mai dăunătoare! Privim noi pe credincioşii din alte grupări creştine sau pe lucrătorii lor într-o poziţie, cumva inferioară nouă din punctul acesta de vedere? Privim noi de sus pe unii credincioşi, chiar din adunarea noastră, care nu au cunoştinţă şi înţelegerea Cuvîntului aşa de bună ca a noastră? Cuvinte sau fapte care rănesc pe alţi oameni, izvorăsc dintr-o mîndrie care se manifestă prin superioritate. O satisfacţie ascunsă cînd rivalii noştri se poticnesc şi dau înapoi, este o treaptă către cruzime (vezi vs. 11-14). O mîndrie nestăpînită care, are tendinţa de a se ridica mai presus de alţii, duce cu siguranţă la cădere. Este ruşinos şi o pată pe Numele Domnului Isus cînd creştini mîndri, se dîrîmă unul pe altul cu comentarii înjositoare şi cu lucruri care rănesc. Este o mîndrie care ucide. Să nu o lăsăm să pătrundă în însăşi inima noastră. Orice fel de mîndrie trebuie să cadă sub judecata lui Dumnezeu şi este mai bine s-o judecăm noi înşine, osîndind-o şi părăsind-o decît să ne smerească Dumnezeu cu mîna Lui tare. Profeţia lui Obadia este negrşit o înştiinţare şi pentru poporul lui Dumnezeu de astăzi.Înainte de a se întoarce un om la Dumnezeu, el se luptă după cinste, bogăţie şi întîietate în această lume. Mulţi cred că ambiţia este o virtute, cînd în realitate este o mîndrie camuflată. Naşterea din nou, oricum, schimbă toate acestea , cel puţin aşa ar trebui să se întîmple. A rămîne cuprinşi de simţămîntul nimicniciei noastre şi a faptului că nu avem nici un merit, avînd acum înaintea noastră ca credincioşi o lumină cerească prin care toate ambiţiile pămînteşti şi egoiste sînt puse în umbră, iată adevărata întoarcere la Dumnezeu. Atunci am învăţat secretul adevăratei măriri şi sîntem vindecaţi de nebunia de a încerca să fim mari în ochii noştri. În şcoala lui Dumnezeu în care am intrat acum, învăţăm zilnic lecţii de har şi de slava Aceluia care ne-a chemat. Domnul Isus a spus: “Căci Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca să slujească şi să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.” (Marcu 10:45).”O, Dragoste Divină, ţine-ne lîngă Tine, ca să ne putem cunoaşte nimicnicia,şi să trăim totdeauna spre slava Ta, umblînd în credinţă cînd sîntem aici.” J.N.Darby

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

De CHARLES H. SPURGEON

27 martie
APROPIEREA DE DUMNEZEU
Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El se va apropia de voi.
Iacov 4.8
Cu cât ne apropiem de Dumnezeu, cu atât El ni se descoperă mai bucuros. Când fiul risipitor se întoarse la tatăl său, acesta îi alergă în întâmpinare. Când porumbelul se întoarse la corabie, Noe întinse mâna pentru a-l lua la el. Când soţia vine să găsească lângă soţul ei mângâierea şi sfatul de care are nevoie, el merge spre ea cu dragoste. Vino şi tu şi apropie-te de Dumnezeul tău care te pofteşte în harul Său, căci El însuşi vine în întâmpinarea ta.Aţi luat voi seama la versetul din Isaia 58.9 „Tu vei striga şi El va răspunde: Iată-Mă”. Se pare că aici Domnul vrea să se pună la dispoziţia aleşilor Săi, răspunzând: „Iată-Mă”, ca şi când ar vrea să spună: „Ce ai să-mi spui? Ce pot face pentru tine? Iată-Mă gata pentru a te binecuvânta”. De ce să şovăim în a ne apropia? Dumnezeu e gata să ne ierte, să ne binecuvânteze, să ne mângâie, să ne ajute, să ne întărească, să ne scape. Problema noastră de seamă să fie să ne apropiem de Dumnezeu. Făcând aceasta, am făcut totul. Dacă ne apropiem de oameni, îi vom vedea, poate obosiţi de noi, plictisiţi, şi ne vor părăsi; dar, dacă noi căutăm numai pe Domnul, El nu-Şi va schimba purtarea faţă de noi, niciodată. El Se va apropia din ce în ce mai mult de noi, cu o părtăşie tot mai deplină şi mai plină de bucurie.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger
27 martie
“Atunci Pilat le-a slobozit pe Baraba, iar pe Isus, după ce a pus să-L bată cu nuiele L-a dat în mâinile lor ca să fie răstignit.”
Matei 27:26

Trebuie să ai curaj pentru a condamna pe cineva, chiar dacă ai recunoscut nevinovăţia sa! Condamnarea la moarte nu a fost totul;Pilat a dat dispoziţie să fie biciuit de ostaşii săi. Aceştia L-au îmbrăcat întro haină stacojie, au împletit o cunună de spini pe care I-au pus-o pe cap. Cum au putut să pună această cunună pe capul Lui Sfânt! Apoi I-au dat o trestie îm mâna dreaptă, au îngenunchiat înaintea Lui, îşi băteau joc de El şi ziceau:”Plecăciune, Împăratul Iudeilor!” Pune-te în această situaţie! Ce ruşine, cât dispreţ, câtă batjocură! Niciun om n-a trebuit să îndure asemenea suferinţe. L-au scuipat şi L-au bătut despicându-I carnea, încât I Se puteau număra oasele,precum este scris.Ps.22:17. O, Isuse, aceasta ai făcut Tu pentru noi; acolo ai plătit pentru păcate, pentru păcatele mele ai suferit, eu trebuia să fiu acolo! O, Îţi mulţumesc, Te slăvesc, Te preamăresc şi mă închin înaintea Ta. Pe tine doresc să Te proslăvesc în veci! Amin.

MEDITAŢII ZILNICE de WIM MALGO

27 MARTIE
«În El avem, prin credinţa în El, slobozenia si apropierea de Dumnezeu cu încredere.» EFESENI 3,12
Dumnezeu nu poate fi perceput cu ajutorul sentimentelor, ci prin credinţa în Isus Cristos. «Când instinctul meu îmi va spune de o mie de ori „nu”, cuvântul Său trebuie să-mi ofere siguranţă.» Aş fi eşuat de foarte mult timp dacă m-aş fi bazat pe sentimentele mele contradictorii. Prin credinţă pot experimenta (de multe ori fără a simţi nimic) atacuri puternice şi furtuni, dar am certitudinea că rămân în părtăşie cu El. Credinţa e o taină. Oare ar putea explica cineva cât de minunat şi simplu este să te dăruieşti pe deplin în duh Domnului, Celui Atotputernic? Atunci vei înţelege ce înseamnă trăirea adevărată, lucru atât de frumos descris de un compozitor în cântecul său: «In siguranţă în mâinile lui Isus, în siguranţă la pieptul Său». La această experienţă se ajunge numai prin citirea Bibliei şi rugăciune. Prin Biblie Dumnezeu ne vorbeşte, iar prin rugăciune noi Îi răspundem. Trebuie să primim tot ceea ce ne dă Dumnezeu prin Isus Cristos, cu încredere copilărească, nu numai cu min-tea, ci şi cu inima. El spune: «Fiule, dă-Mi inima ta» (Prov. 23,26). Dacă nu ai făcut încă acest lucru, astăzi este ziua potrivită!

DOMNUL ESTE APROAPE/GBV

Joi 27 Martie
Soarele nu va mai fi lumina ta ziua, nici luna nu te va mai lumina prin strălucire, ci Domnul va fi lumina ta eternă, şi Dumnezeul tău, gloria ta. Isaia 60.19
Această profeţie se va împlini pentru Israel în timpul Mileniului şi pentru toţi sfinţii în veşnicie. Gândurile lui Dumnezeu au fost din veşnicie şi sunt pentru veşnicie. În veşnicie va fi o lumină mai generoasă – un Soare nepieritor – care va întrece lumina oricărui luminător. Şi acolo, în viziunea lui Ioan, „cetatea nu are nevoie de soare, nici de lună, ca s o lumineze; pentru că a luminat o gloria lui Dumnezeu, şi lumina ei este Mielul“ (Apocalipsa 21.23).Totodată, lucrările şi căile lui Dumnezeu, caracterul şi credincioşia Sa, părtăşia neîntreruptă cu El şi dragostea Sa vor fi neîncetat subiectul admiraţiei noastre. Cântarea mereu nouă a celor răscumpăraţi va fi vechiul refren al întregului pământ: „Şi cât de scumpe îmi sunt gândurile Tale, Dumnezeule, cât de mare este numărul lor! Dacă aş vrea să le număr, sunt mai numeroase decât nisipul!“ (Psalmul 139.17,18). S ar putea ca astăzi viaţa ta să îţi ofere un peisaj dezolant, însă în curând va veni vremea glorioasă a învierii, când se va striga cu bucurie: „Pentru că, iată, iarna s a dus, … timpul cântării a venit … Ridică te, iubita mea, frumoasa mea, şi vino!“ (Cântarea Cântărilor 2.11 13). O, binecuvântată speranţă!În lumina lui Dumnezeu vom vedea lumina (Psalmul 36.9). Toate lucrurile pe care în prezent nu le înţelegem vor fi luminate de strălucirea acelui soare fără apus. Putem fi siguri de aceasta, pentru că El spune: „Da, cum am gândit, aşa va fi, şi cum am hotărât, aşa va rămâne“, pentru că „Domnul oştirilor a hotărât; şi cine I se va împotrivi? Şi mâna Lui este întinsă; şi cine o va întoarce?“ (Isaia 14.24,27).J. R. MacDuff
Iubirea Ta, în casa Ta,
De strălucire umple tot,
Ea, care ne a făcut ai Tăi,
Reflectă a Ta sfinţenie.
J. N. Darby

Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi

27 MARTIE

MULTUMESTE-I LUI DUMNEZEU PENTRU FAMILIA TA
„Rodul pântecelui este o răsplată dată de El” (Psalmul 127:3)
Dacă ai uitat cât de binecuvântat eşti că ai o familie, citeşte următoarele: „Până la urmă m-am săturat. Copiii erau gălăgioşi, iritanţi şi imposibili. Eram obosit şi sătul. Soţia mea era stresată şi epuizată. Aşa că m-am hotărât să fug de toate acestea şi să am o zi doar pentru mine. Doream s-o trăiesc la maxim şi să fiu cât de lacom puteam. Eu eram singura persoană de care urma să am grijă. M-am năpustit pe uşă afară cu 150 de lei în buzunar, „lată, am reuşit”, mi-am spus în timp ce conduceam pe drumul principal şi mă îndreptam spre nord. Ei bine, m-am dus la un shopping centre, m-am simţit foarte bine într-o librărie şi mi-am cumpărat colecţia de poeme de Walt Whitman. După aceea, m-am dus la McDonalds şi am comandat doi hamburgeri, o porţie mare de cartofi prăjiţi şi o cola mare. Am mâncat tot fără să fiu deranjat, fără să şterg pe nimeni la gură, la nas sau la fund. Apoi am mâncat cea mai mare îngheţată de ciocolată pe care am găsit-o. Eram liber! Eram afară din oraş! Apoi m-am dus la cinema şi m-am uitat la film fără să cumpăr popcorn, fără să ţin pe cineva în poală, fără să merg cu cineva la baie. Eram un om liber. Profitam la maxim – şi mă simţeam nefericit. Când m-am întors acasă, toţi dormeau. Când m-am strecurat în pat, soţia mi-a şoptit: „ţi-am simţit lipsa”. Am răspuns: „şi eu vouă”. Niciodată nu am mai fugit de acasă!”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

27 Martie

Exod 1:1-22
Situaţia s-a schimbat radical în Egipt de la Geneza până la Exod. Acum faraon şi poporul său sunt caracterizaţi prin aceea că nu-l cunosc pe Iosif (v. 8; Fapte 7.18). Cel care salvase Egiptul şi susţinuse viaţa unei întregi naţiuni a fost uitat cu desăvârşire! Tot aşa este şi astăzi în lumea al cărei prinţ este Satan. Isus Mântuitorul nu-Şi găseşte loc în gândurile oamenilor. Şi, în mod similar, ca urmare a faptului că nu Îl cunosc pe Dumnezeu şi pe Fiul Său, sufletele sunt ţinute într-o grea robie, sub care unele gem, dar de care marea majoritate nici nu se sinchisesc. Această robie sub care Satan îi ţine pe oameni este zugrăvită în chip izbitor prin muncile la care copiii lui Israel erau siliţi fără milă (v. 13). Dar subiectul cărţii Exod este răscumpărarea: eliberarea poporului lui Dumnezeu scos de sub această grozavă robie – dar aceasta cere mai întâi descrierea stării sale tragice. Împăratul cel rău ordonă uciderea băieţilor nou-născuţi în Israel (comp. cu Matei 2.16), dar Dumnezeu Se foloseşte de femei care se tem de El şi care nu tremură la porunca împăratului, pentru ca, prin acestea, să înfrângă planurile vrăjmaşului. Cât de preţioase sunt pentru inima lui Dumnezeu toate semnele de credincioşie în mijlocul acestei scene unde domneşte Satan!
Meditatii Charles H. Spurgeon

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAȚII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineața și Seara

27 Martie
DIMINEAŢA
Atunci toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit. Matei 26:56
E1 nu şi-a părăsit niciodată ucenicii, dar ei, temându-se pentru viețile lor, au fugit de lângă El chiar de la începutul suferinţelor. Acesta este un exemplu grăitor care ne învaţă cât de fragilă este credinţa celor care se bazează pe ei înşişi. Sunt ca o turmă de oi, care fug în toate părţile când vine lupul. Au fost avertizaţi de pericol şi au promis că mai bine mor decât să-şi părăsească învăţătorul, dar imediat ce au fost atinşi de teamă au luat-o la sănătoasa. S-ar putea ca astăzi să mă pregătesc de dimineaţă să sufăr încercări de dragul Domnului, fiind sigur că voi fi perfect credincios; dar dacă am în inimă un dram de necredinţă, voi fugi la fel ca apostolii. A face o promisiune nu înseamnă şi a o respecta. Dacă apostolii ar fi rămas alături de Isus până la capăt, ar fi avut slavă veşnică; dar ei au fugit de slavă. Să mă ajute Domnul să nu le urmez exemplul! Unde altundeva ar fi avut mai mare siguranţă decât lângă învăţătorul lor, cate ar fi putut chema în ajutor douăsprezece legiuni de îngeri? Au fugit de propria lor siguranţă. O Doamne, nu mă lăsa să cad în aceeaşi capcană. Harul divin poate transforma un laş îtr-un mare viteaz. Lemnele ude pot arde ca focul de pe altar dacă Domnul vrea. Aceşti ucenici, fricoşi ca nişte iepuri, s-au ptansformat în lei după coborârea Duhului Sfânt La fel, Duhul Sfânt poate să-mi schimbe teama în curaj, ca să mărturisesc adevărul Său. Cât de neliniştit trebuie că a fost Mântuitorul văzându-şi ucenicii speriaţi! A fost o picătură amară în plus în paharul durerii, dar nu L-a împiedicat să-1 bea până la capăt. N-aş vrea să mai adaug şi eu câteva picături. Dacă mă lepăd de lsus, II răstignesc încă o dată, şi II „dau să fie batjocorit” (Evrei 6:6). Păzeşte-mă, Duh Sfânt, de un sfârşit atât de ruşinos.
SEARA
Da, Doamne, a zis ea, dar şi căţeii mănâncă firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor. Matei 15:27
Aceasta femeie a căpătat îndurare gândind cutezător despre Christos. Învăţătorul a vorbit despre pâinea copiilor. „Nu”, s-a gândit ea, „de vreme ce Tu eşti Stăpânul mesei harului, cred că eşti o gazdă generoasă. Sunt sigură că pe masa Ta este belşug de pâine. Există mâncare îndestulătoare pentru copii -destul ca să se arunce şi căţeilor. Copiii vor rămânea cu destulă mâncare şi căţeii vor fi hrăniţi”. S-a gândit la Isus ca la Cel care putea să-i împlinească orice nevoie. Aminteşte-ţi că ea voia de fapt ca Isus să-i vindece fiica demonizată. Pentru ea era un lucru foarte important, dar II preţuia atât de mult pe Christos încât şi-a zis: „pentru El nu înseamnă nimic; sunt doar firimituri. Păcatele mele sunt multe, dar Lui nu-i este greu să le şteargă. Vinovăţia mă apasă ca un munte, dar pentru El nu este decât un grăunte de praf. El i-a purtat deja povara „în trupul Său pe lemn” (1 Petru 2:24). Pentru El nu înseamnă mare lucru să-mi acorde iertarea, dar pentru mine va fi o binecuvântare infinită să o primesc”. Femeia şi-a deschis larg porţile sufletului, aşteptând lucruri mari de la Isus, iar El a umplut-o cu dragostea Sa. Dragă cititorule, fă la fel. Ea a mărturisit ce o apăsa, s-a prins de El şi a insistat în ciuda cuvintelor Lui aspre. A crezut că poate face lucruri mari, şi prin credinţa ei 1-a convins. A câştigat victoria crezând în EL. Cazul ei este un exemplu de credinţă triumfătoare. Dacă vrem să învingem cum a învins ea, trebuie să-i urmăm tactica. Acesta este drumul regal spre mângâiere. Gândurile despre păcat te conduc la disperare, dar gândurile despre Christos te vor conduce în cerul păcii.

IZVOARE IN DEŞERT

27 Martie

Eu socotesc că suferinţele din vremea de acum
nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare,
care are să fie descoperită faţă de noi. (Romani 8:18)

Un eveniment remarcabil a avut loc recent la o nuntă din Anglia. Mirele, un tânăr foarte bogat din înalta societate, rămăsese orb în urma unui accident la vârsta de zece ani. În ciuda orbirii sale, absolvise universitatea cu distincţie de onoare şi cucerise acum inima frumoasei lui mirese, deşi nu-i văzuse niciodată faţa. Cu puţin timp înainte de căsătoria lui el suferise o nouă serie de tratamente prescrise de specialişti, şi rezultatul urma să fie dezvăluit chiar în ziua nunţii lui.Ziua cea mare a sosit, cu toţi oaspeţii şi cadourile lor. Asistenţa era formată din membrii ai consiliului de miniştri al guvernului, generali, episcopi şi oameni învăţaţi. Mirele, în haine de nuntă, dar cu ochii încă acoperiţi de bandaje, a venit la biserică cu tatăl său. Renumitul său oftalmolog i-a întâmpinat în sacristia bisericii. Mireasa a intrat în biserică la braţul căruntului ei tată. Era aşa de emoţionată, că abia putea vorbi. Va putea în sfârşit omul pe care-l iubea să-i vadă faţa – o faţă pe care ceilalţi o admirau, dar pe care el o cunoştea numai prin atingerea degetelor lui delicate? În timp ce ea se apropia de altar, şi acordurile minunate ale marşului nupţial pluteau prin biserică, a văzut un grup neobişnuit. Înaintea ei stăteau mirele, tatăl lui şi doctorul. Doctorul tocmai tăia ultimul bandaj. Odată bandajul îndepărtat, mirele a făcut un pas înainte, dar tremurând uşor cu nesiguranţa cuiva care nu s-a trezit încă de tot. O rază de lumină trandafirie de la un geam al ferestrei de deasupra altarului a căzut pe faţa lui, dar el părea că nu o vede.Va vedea el ceva? Da! Recăpătându-şi într-o clipă stabilitatea şi ţinuta, şi cu o demnitate şi o bucurie nemaivăzute niciodată înainte pe faţa lui, a păşit înainte în întâmpinarea miresei lui. S-au privit în ochi, şi privirea lui părea că nu se va mai muta niciodată de pe faţa ei.„În sfârşit!“ a spus ea. „În sfârşit“, a răspuns el solemn ca un ecou, plecându-şi capul. A fost o scenă cu mare putere dramatică, dar şi de mare bucurie. Dar oricât de frumoasă ar fi această poveste, ea nu este decât o slabă sugestie a ceea ce va fi în cer când credincioşii, care au umblat prin această lume de încercări şi de necazuri, Îl vor vedea pe EL „faţă în faţă“ (1 Cor. 13:12). selectat

Te doresc fierbinte, Domnul meu drag,
Isus iubit şi adevărat;
Tânjind după Tine şi întrebându-mă
Când vei veni din nou,
În tot ce spun şi fac,
Te doresc fierbinte, Domnul meu drag.

Într-o zi fericită, după toată vegherea,
Vei veni după mine în sfârşit;
Atunci Te voi vedea, voi auzi glasul Tău,
Voi fi cu Tine, mă voi bucura împreună cu Tine;
Ce emoţie puternică trezeşte în mine această dulce speranţă,
Şi mă face să Te doresc fierbinte, Domnul meu drag.

PAINEA CEA DE TOATE ZILELE

Înnvăţăturile Tale sînt minunate: de aceea le
păzeşte sufletul meu. Descoperirea cuvintelor
Tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate.
Psalmul 119:129, 130
27
Martie
Text: Luca 19:28-44
Binecuvîntat este împăratul care vine în Numele Domnului! Luca 19:38
A SOSIT ÎMPĂRATUL
Un filozof american a fost întrebat odată: „Dacă Isus şi Platon s-ar reîntoarce pe pămînt şi ar ţine conferinţe în aceeaşi universitate, în acelaşi timp, pe care m-aş duce să-l ascult?” Cugetînd puţin la întrebare, a răspuns: „Cine s-ar duce să-l asculte chiar pe marele Platon vorbind DESPRE adevăr, cînd ar putea asculta pe Cel care ESTE Adevărul?” Mulţimea gălăgioasă care-L înconjura pe Isus în Duminica Floriilor a răspuns foarte asemănător cu filozoful. Nimeni nu L-a egalat pe Isus. El era Adevărul, Mesia Cel promis mai dinainte prin Zaharia (Zaharia 9:9). Minunile L-au revelat a fi Unsul lui Dumnezeu. Cu toate acestea, era ceva care nu se potrivea la El. Călărea un măgăruş. Un cal puternic de lupte s-ar fi potrivit mult mai bine ocaziei. Apoi, niciodată El nu a incitat mulţimea să strige: „Jos cu romanii!” Pur şi simplu călărea măgăruşul, calm spre Ierusalim, a vizitat Templul şi s-a reîntors în Betania (Marcu 11:11). Mulţimea aşteptase mult mai mult. Evreii căutau eliberarea de sub romani, dar El venise să-i elibereze de sub domnia lui Satan. Recunoşteau că Isus a venit de la Dumnezeu, dar nu înţelegeau deloc misiunea Sa spirituală. Îi slujim noi oare lui Isus pentru a primi răsplătiri materiale sau pentru cine este El? Supunîndu-ne Lui înseamnă să-i iubim pe cei ce nu merită, să întoarcem bine pentru rău şi să murim faţă de natura noastră păcătoasă. Ca şi filozoful şi mulţimea, să-L vedem ca Adevărul, Mesia venit din Cer. Dar să ne fie clar, împăratul a venit să domnească peste inimile noastre. – D.J.D.
E Domnul Domnilor! Mărirel
E împărat peste-mpăraţi!
A-nfrînt duşmanul prin iubire,
E-ntîiul frate între fraţi! C. Ioanid.
A fi creştin înseamnă a fi supus credincios Regelui regilor

Sămânţa Bună

Joi, 27 Martie 2014

Nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru …
Isaia 59.2
Cineva a spus: „Păcatele sunt ca şi cărămizile, iar noi ca nişte zidari. Zidim, zidim şi ridicăm între Dumnezeu şi noi un zid de despărţire gigantic. Zidim în fiecare zi mai departe, iar zidul dintre noi şi Dumnezeu devine aşa de înalt şi de lat, încât la urmă nu-L mai putem recunoaşte nicăieri pe Dumnezeu. Ne zidim propria celulă“.Dumnezeu a vorbit despre acest zid deja în Vechiul Testament. Dar, din fericire, în aceeaşi carte a profetului există un alt cuvânt al lui Dumnezeu: „Eu îţi şterg fărădelegile … ca o ceaţă!“. Aceste cuvinte arată că există o posibilitate ca acest „zid de păcate“ să poată fi dărâmat. Într-adevăr, există această posibilitate! Ea se bazează pe moartea Salvatorului Isus Hristos la cruce şi pe sângele Său, care a curs acolo.Dacă recunoaştem în faţa lui Dumnezeu păcatele noastre, atunci El ni le iartă pe baza jertfei Mântuitorului. „Sângele lui Isus Hristos, Fiul Său, ne curăţă de orice păcat“. Având iertarea deplină a păcatelor noastre, acest zid este dărâmat. Prin credinţa în Mântuitorul, putem deveni copii ai lui Dumnezeu, copii care au intrare liberă la El ca Tată. Tot ceea ce ne-a despărţit va dispărea. Avem un loc la inima Sa iubitoare de Tată!

923518_731710136851200_658229465_n

 

Read Full Post »

%d bloggers like this: