Feeds:
Posts
Comments

Archive for May, 2015

10394000_10203780643708604_1166513728202641874_n

Insuficiența pocăinței !

În Efes, apostolul Pavel a întâlnit niște ucenici ai lui Ioan Botezătorul care trecuseră prin botezul pocăinței. Este remarcabil că oamenii aceștia rămăseseră ,,suspendați“ la jumătatea unui proces de salvare. Ei nici nu auziseră că fusese dat un Duf Sfânt ! Apostolul le-a completat ,,informarea“ și le-a întregit Evanghelia:

,,Pe când era Apolo în Corint, Pavel, după ce a trecut prin ţinuturile de sus ale Asiei, a ajuns la Efes. Aici a întâlnit pe câţiva ucenici şi le-a zis: „Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut?” Ei i-au răspuns: „Nici n-am auzit măcar că a fost dat un Duh Sfânt.”
„Dar cu ce botez aţi fost botezaţi?” le-a zis el. Şi ei au răspuns: „Cu botezul lui Ioan.”
Atunci Pavel a zis: „Ioan a botezat cu botezul pocăinţei şi spunea norodului să creadă în Cel ce venea după el, adică în Isus.”

Când au auzit ei aceste vorbe, au fost botezaţi în Numele Domnului Isus. Când şi-a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt S-a coborât peste ei şi vorbeau  în alte limbi şi proroceau. Erau cam doisprezece bărbaţi de toţi“ (Fapte 19:1-7).

 Separarea de păcat este o simplă formă de asceză dacă nu este suplimentată cu unirea cu Christos prin nașterea din nou produsă de lucrarea Duhului Sfânt! 

Iată un adevăr la care trebuie să medităm fiecare în zilele acestea când aniversăm Sărbătoare de la Cincizecime

(pentru studiul din Faptele Apostolilor 19).

10308049_650124741737268_933791010403696418_n

totul-pentru-gloria-lui

B a r z i l a i - e n - D a n

(pentru studiul din Faptele Apostolilor 19).

În Efes, apostolul Pavel a întâlnit niște ucenici ai lui Ioan Botezătorul care trecuseră prin botezul pocăinței. Este remarcabil că oamenii aceștia rămăseseră ,,suspendați“ la jumătatea unui proces de salvare. Ei nici nu auziseră că fusese dat un Duf Sfânt ! Apostolul le-a completat ,,informarea“ și le-a întregit Evanghelia:

,,Pe când era Apolo în Corint, Pavel, după ce a trecut prin ţinuturile de sus ale Asiei, a ajuns la Efes. Aici a întâlnit pe câţiva ucenici şi le-a zis: „Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut?” Ei i-au răspuns: „Nici n-am auzit măcar că a fost dat un Duh Sfânt.”
„Dar cu ce botez aţi fost botezaţi?” le-a zis el. Şi ei au răspuns: „Cu botezul lui Ioan.”
Atunci Pavel a zis: „Ioan a botezat cu botezul pocăinţei şi spunea norodului să creadă în Cel ce venea după el, adică în Isus.”

Când au auzit ei aceste…

View original post 79 more words

Read Full Post »

11270552_10153358941988524_3408585600900651184_oDOMNUL ESTE APROAPE!

CALENDAR BIBLIC

 1 IUNIE

Dar voi nu credeţi, pentru că, după cum v-am spus, nu sunteţi din oile Mele. Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine.                              Ioan 10.26

O turmă fără păstor se destramă, ea este fără ocrotire şi oricând primejdiile o pot nimici. Cu câtă supunere şi abnegaţie şi-a făcut Domnul Isus slujba între ai Săi, dar conducătorii poporului Israel nu L-au recunoscut. Deşi faptele Sale, El le-a făcut în Numele Tatălui Său, nu i-au folosit ca să vină la credinţă. Din contră ei spuneau: „Omul acesta nu scoate dracii decât cu Beelzebul, domnul dracilor” (Mat. 12.24). Dar ce plăcută este vorbirea Domnului în comparaţie cu a duşmanilor Săi, când spune despre „oile Sale.” Acest glas al Păstorului cel Bun este o mare mângâiere pentru ai Săi.

Imediat după moartea apostolilor s-au produs mari dezmembrări în turmă aşa cum prezisese Pavel: „Ştiu bine că după plecarea mea se vor vârî între voi lupi răpitori care nu vor cruţa turma” (Fapt. 20.29). S-au produs mari pagube prin faptul că turma s-a destrămat. Dar Păstorul cel Bun ţine seama de toate acestea şi o adună în jurul Său, o scoate la păşune şi se interesează de bunăstarea ei. Pe credincioşii dintre Neamuri care nu sunt din staulul lui Israel, Domnul i-a adunat la un loc, ca să fie o singură turmă formată din credincioşi din Israel şi credincioşi dintre Neamuri, iar El, Domnul să fie Păstorul lor. Din această turmă care are drept unic Păstor pe Domnul Isus trebuie să facem şi noi parte. Toate celelalte turme făcute şi îndrumate de mâna omului nu au nici o valoare în faţa lui Dumnezeu.

Acelaşi Miel, care prin mărimea mâniei Sale va umple de groază toate seminţiile şi toate popoarele pământului, va duce cu blândeţe la păşuni verzi şi de-a lungul apelor liniştite pentru totdeauna turma pe care a răscumpărat-o prin sângele Său..TOATA LUNA AICI:DOMNUL ESTE APROAPE – CALENDAR BIBLIC – IUNIE

11181751_10153366035108524_8781695985916842236_n

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineaţa şi Seara

1 Iunie

DIMINEAŢA

Astfel, a fost o seară si apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi. Genesa 1:5

A existat această egalitate de la început? Lumina şi întunericul au împărţit tărâmul timpului încă din prima zi? Atunci nu e de mirare că şi eu pot să trec cu atâta uşurinţă de la strălucirea bunăstării la întunericul nenorocirii. Nu voi găsi întotdeauna lumina amiezii nici în ce priveşte sufletul meu, trebuie să mă aştept la anotimpuri de jale în care să plâng după bucuriile de dinainte şi să-L caut pe Cel iubit prin noapte. Nu sunt singur în asta nici pe departe, pentru că toţi aleşii Lui Dumnezeu au cântat la un moment dat despre judecată şi milă, despre durere şi izbăvire, despre jale şi bucurie. Aşa a fost aranjat de către Divinitate ca ziua şi noaptea să existe mereu în creaţia spirituală şi naturală până când vom ajunge în Ţara despre care stă scris: „…în ea nu va mai fi noapte…” (Apocalipsa 21:25). Poruncile Tatălui nostru sunt bune şi înţelepte. Şi atunci ce e mai bine pentru tine să faci, suflete al meu? Învaţă mai întâi să fii împăcat cu această stare a lucrurilor şi fii gata, asemenea lui Iov, să primeşti de la Domnul şi bune şi rele. Apoi studiază, ca să te bucuri de toate darurile zilei şi ale nopţii. Laudă-L pe Domnul pentru soarele fericirii atunci când răsare şi pentru întunericul nopţii atunci când se lasă. Există frumuseţe şi în răsărit, şi în apus, cântă despre ea şi preamăreşte-L pe Domnul. Asemenea privighetorii, lasă glasul tău să curgă la orice oră. Crede că noaptea e la fel de folositoare ca şi ziua. Roua harului divin cade din ceruri în timpul nopţii durerii. Stelele promisiunii strălucesc nestingherite în întunericul necazului. Indiferent ce s-ar întâmpla, continuă să-L slujeşti pe Domnul. Dacă în timpul zilei cuvântul de ordine este „munca”, atunci noaptea înlocuieşte-l cu „paza”. Fiecare oră îşi are folosinţa ei, tu continuă să-L slujeşti pe Domnul până când El îţi va apărea în toată gloria Lui. Suflete al meu, noaptea ta de bătrâneţe şi de moarte se apropie, nu te teme de ea, pentru că e parte din zi. Şi Domnul a spus că „…îl va ocroti totdeauna” (Deuteronom 33:12).

 22203_496417463844253_4620889056848560622_n

SEARA

El va face pustia lui ca un Rai. Isaia 51:3

Mi se pare ca am viziunea unei sălbăticii înfiorătoare, a unui deşert întins şi groaznic, asemenea Saharei. Nu văd nimic care să-mi bucure privirea, sunt obosit de imaginea unui nisip fierbinte şi arid, acoperit de zeci de mii de schelete albe ale unor oameni nenorociţi care au murit în chinuri după ce s-au rătăcit în pustiul nemilos. Ce vedere înfricoşătoare! Ce groaznic! O mare de nisip fără margini şi fără nici o oază, un cimitir întunecat pentru un neam părăsit! Dar priveşte şi bucură-te! Deodată, ieşind din nisipul arzător, văd un fir al renaşterii. Şi pe măsură ce creşte, apare şi un boboc, bobocul se deschide — şi e un trandafir şi lângă el un crin îşi ţine capul plecat. Şi ce minune! Odată ce parfumul acelor flori se răspândeşte, pustietatea este transformată într-un câmp roditor ce înmugureşte de jur împrejur, având harul Libanului şi desăvârşirea Carmelului şi Sharonului. Acum nu e Sahara, este Paradisul. Acum nu mai e valea umbrelor morţii, pentru că în locul în care zăceau în soare scheletele albe se întâmplă o minune a reînvierii şi morţii se ridică, o armată puternică şi nemuritoare. Isus este acel fir al renaşterii şi prezenţa Lui reînnoieşte toate lucrurile. Minunea este la fel de mare în fiecare mântuire proprie. Dincolo te văd pe tine, dragă cititorule, un copil părăsit, nespălat, desfăşat, pângărit cu propriul tău sânge, lăsat hrană animalelor de pradă. Dar iată, o bijuterie a fost aruncată în sânul tău de către o mână divină şi de dragul ei ai fost păzit de providenţă, eşti spălat şi curăţat de mizeria ta, eşti adoptat în familia cerească, pecetea dragostei este pusă pe fruntea ta, inelul credinţei pe degetul tău — acum eşti un prinţ al Domnului, deşi nu demult erai un orfan, un netrebuincios. O, lăudaţi puterea fără egal şi harul divin care preschimbă deşerturile în grădini şi face inima pustiită să cânte de fericire.

TOATA LUNA AICI:CHARLES H. SPURGEON MEDITATII DE DIMINEATA SI SEARA – IUNIE (1)

11220877_10153351718578524_6093798710489528246_n

CHARLES H. SPURGEON

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

1 iunie

DUMNEZEU ÎŞI ÎMPLINEŞTE FĂGĂDUINŢA

Aruncă-ţi pâinea pe ape şi după multă vreme o vei găsi iarăşi.                                                    Eclesiastul 11.1

Niciodată să nu aşteptăm să fim răsplătiţi numaidecât pentru binele pe care-l facem şi nici să fim binevoitori numai faţă de persoanele care par gata să ne întoarcă acest bine. Egipteanul aruncă sămânţa în apele Nilului, fără nici o grijă, ca şi când ar fi aruncat-o pe pământul roditor de pe malul apei. Pentru ce? Pentru că în curând apele scad şi sămânţa de orez sau de grâu pătrunde în pământul fertil pentru ca, puţin mai târziu, să dea un rod bogat. Să fim gata să facem binele oricând şi celui nerecunoscător şi celui rău. Să sfătuim şi pe cel nepăsător şi pe cel încăpăţânat. Vor veni apele peste acest pământ uscat şi-l vor schimba în pământ roditor. Lucrul nostru făcut în Numele Domnului, va fi întotdeauna plin de rod.

Treaba noastră este să aruncăm pâinea pe ape, iar a lui Dumnezeu este împlinirea făgăduinţei „o vei găsi iarăşi”. Niciodată El nu-Şi va călca cuvântul. Orice mărturisire făcută despre El, îşi va avea rodul ei. Poate nu imediat; dar într-o zi sau alta, vom culege ceea ce am semănat. Numai să aşteptăm cu răbdare, căci acesta este scopul pentru care Domnul zice: „după multă vreme”. În multe cazuri zilele de aşteptare pot deveni luni sau ani, dar făgăduinţa Domnului rămâne neschimbată.

TOATA LUNA AICI: CHARLES H. SPURGEON-TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU-IUNIE

 

11351484_815986675117573_1263621577630400600_n

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

1 Iunie

Text: Iov 42

In cei din urmă ani ai săi. Iov a primit de la Domnul mai multe binecuvântări decât primise în cei dintâi. Iov 42:12

DE CE, DUMNEZEULE, DE CE?

Când moartea răpeşte pe cineva drag dintre noi, printr-o boală sau un accident, sau când alte tragedii ne lovesc, durerea ne poate copleşi şi ne întrebăm: „De ce, Dumnezeule, de ce?” Deşi El nu ne revelează toate motivele pentru care s-au petrecut lucrurile astfel, ne dă totuşi, uneori, răspunsuri parţiale. O tânâră mamă din Anglia secolului al 19-lea, pe nume Josephine Butier, s-a întors acasă într-o zi şi a fost martora oculară a morţii tragice a singurului ei copil. Micuţa Evangeline, văzând-o pe mămica sosind acasă, a alergat la balconul apartamentului de la etajul doi ca s-o întâmpine. S-a aplecat peste balustradă şi a căzut sub ochii îngroziţi şi neputincioşi ai mamei. Întreaga lume din jurul doamnei Butier s-a prăbuşit. În căutarea ei după mângâiere, s-a întors spre o femeie evlavioasă ce locuia în vecini, care i-a spus: „Dumnezeu a luat la Sine pe fetiţa pe care ai iubit-o aşa de mult; dar sunt o mulţime de copii ai nimănui care au nevoie de dragostea unei mame ca tine”. Cuvintele acelea au condus-o pe doamna Butier în viaţa de reformă socială şi de slujire creştină, care a adus speranţe în mii de inimi. Nu putem spune că Dumnezeu, în providenţa Sa, a lăsat ca moartea să-i răpească doamnei Butier fetiţa, pentru ca nenumăraţi alţi copii să fie ajutaţi prin eforturile ei? Pierderile lui Iov au fost enorme, dar din suferinţele lui, Iov a ieşit cu o cunoaştere mai intimă a lui Dumnezeu – şi cu o grandioasă porţiune a Scripturii care i-a ajutat pe milioane de oameni în încercările lor. Ai suferit vreo pierdere? Dumnezeu nu-ţi va da o explicaţie deplină a faptului, dar îţi va dărui putere să treci prin ea. „De ce, Dumnezeule?”  poate fi chiar întrebarea pe care El doreşte să I-o pui. Şi dacă asculţi cu supunere, vei găsi răspunsul.                                                                     D.J.D.

 

Raţiunea adâncă a-ncercărilor mele
Nu pot, o Isuse, deplin s-o-nţeleg.
Ajută-mă, Doamne, Te rog, ca să văd
Măcar o frântură din planu-Ţi întreg.  – D.J.D.

 Marile încercări adesea precedă marile victorii.

TOATA LUNA AICI: PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 11351429_10153342068933524_1501984553232795256_n

SĂMÂNŢA BUNĂ

Luni, 1 Iunie 2015

… a fi iubit prețuiește mai mult decât argintul și aurul.
Proverbe 22.1

Încurajați-vă copiii!

Bryan a crescut într-o familie nefericită. Mama lui a plecat de acasă când era el mic. Tatăl său, de asemenea, lipsea mult de acasă. Bryan și-a petrecut cea mai mare parte a timpului cu bunicii săi. Fiind părăsit de părinți, Bryan se simțea neiubit. Primii lui ani de școală au fost foarte dificili. Se purta urât pentru a atrage atenția asupra lui, și astfel a fost etichetat drept copil problemă. Într-un an, când a trecut în clasa următoare, a fost așteptat la ușa clasei de noua lui învățătoare, o femeie înțeleaptă și cu tact pedagogic. Ea l-a privit în ochi și i-a spus: „Bryan, am auzit multe lucruri rele despre tine, dar să știi că nu cred nimic din ele“. Ziua aceea a fost un moment de răscruce în viața copilului. Cineva a văzut în el partea pozitivă, valoarea și potențialul lui. Și acel copil nu a mai fost o problemă pentru ceilalți.

Comunicarea este vitală în familie și societate. Tonul face muzica – este o maximă înțeleaptă care și-a dovedit utilitatea. Părinții și învățătorii sunt chemați să se implice în formarea copiilor. Canalele de comunicare cu ei trebuie păstrate deschise. Dacă părinții nu încurajează și nu acordă sprijinul necesar copiilor, aceștia își fac o impresie nepotrivită față de ei înșiși. Pentru copil, încurajarea face mai mult decât argintul sau aurul, iar îndreptarea lui spre Dumnezeu are valoare veșnică.TOATA LUNA AICI:SĂMÂNŢA BUNĂ – IUNIE 

10478926_10153373496248524_379071122321428510_n

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 1  Iunie

Pe când era el încă departe, tatăl său l‑a văzut şi i s‑a făcut milă şi a alergat şi a căzut pe gâtul lui şi l‑a sărutat mult … Dar tatăl le‑a zis robilor săi: „Aduceţi haina cea mai bună şi îmbrăcaţi‑l şi puneţi‑i un inel în deget şi încălţăminte în picioare“.               Luca 15.20,22

Fiul risipitor (3)

Am menţionat deja că există trei stări diferite de inimă prezentate în Luca 15. Am văzut inima plină de pocăinţă a fiului. Acum vom privi la inima plină de iertare a tatălui. În această pildă, tatăl este cel care reprezintă inima plină de iertare a lui Dumnezeu, ca răspuns la pocăinţa adevărată.

Tatăl nu‑şi pierduse deloc speranţa că fiul său se va pocăi şi că se va întoarce acasă. A stăruit în rugăciune şi a aşteptat cu răbdare ziua când avea să‑l vadă ivindu‑se la orizont. Dorinţa ca fiul său să fie restabilit nu s‑a stins niciodată în inima tatălui. A fost gata să se umilească şi să nu acţioneze aşa cum era obiceiul în acele zile, lăsându‑şi fiul să vină în genunchi pentru a obţine iertare. Dimpotrivă, cu o bucurie spontană şi cu o dragoste fierbinte, el a alergat înaintea lui şi l‑a îmbrăţişat. Iertarea a fost acordată cu bucurie, fiindcă şi‑a dat seama de pocăinţa adevărată din inima fiului său, după care l‑a restabilit în poziţia de fiu (versetul 22).

Tatăl a dat un ospăţ în cinstea reîntoarcerii fiului său, care până atunci se îndreptase într‑o direcţie greşită. Acest lucru afectase relaţia dintre ei şi întrerupsese părtăşia lor, însă acum fiul era viu şi împăcat cu tatăl său (versetele 23 şi 24). Aceasta este o imagine frumoasă a inimii pline de iertare a lui Dumnezeu. El este primul Căutător prezentat în Biblie (Geneza 3.8,9), iar acum, în Persoana Fiului Său, îi caută încă pe cei pierduţi (Luca 19.10). Dumnezeu este un Dumnezeu plin de dragoste, care aşteaptă cu răbdare să‑i restabilească pe cei care sunt departe de El. El aşteaptă; vrei să te întorci acum la El?

T. P. Hadley

TOATA LUNA AICI:DOMNUL ESTE APROAPE – GBV – IUNIE

17095_496417473844252_214443472071798519_nIZVOARE ÎN DEŞERT

 1 Iunie

El îi zicea: „Iată odihna; lăsaţi pe cel ostenit să se odihnească; iată locul de odihnă!“ Dar ei n-au vrut să asculte. (Isaia 28:12)

De ce te îngrijorezi? La ce-ţi foloseşte îngrijorarea? Eşti la bordul unui vas atât de mare că n-ai fi în stare să cârmuieşti nici dacă ai fi pus la cârmă de către Căpitan. N-ai fi în stare nici măcar să aranjezi pânzele, şi totuşi te îngrijorezi ca şi cum tu ai fi căpitanul sau cârmaciul vasului. Stai liniştit, dragă suflete – Dumnezeu este Stăpânul!

Crezi că toată tulburarea şi agitaţia acestei vieţi este o dovadă că Dumnezeu Şi-a părăsit tronul? Nicidecum! Armăsarii Săi magnifici aleargă înainte cu furie, şi carele Sale de biruinţă sunt însăşi furtunile. Dar caii au frâie, şi Dumnezeu este Cel care ţine hăţurile, conducând carele de biruinţă după bunul Său plac!

Dumnezeul nostru Iehova încă mai este Stăpânul! Crede lucrul acesta şi vei avea pace. „Nu vă temeţi!“ (Matei 14:27)      Charles H. Spurgeon

 În noaptea aceasta, suflete al meu, stai liniştit şi dormi;

Furtunile vuiesc peste adâncul lui Dumnezeu –

Peste adâncul lui Dumnezeu, nu al tău; stai liniştit şi dormi.

 În noaptea aceasta, suflete al meu, stai liniştit şi dormi;

Mâinile lui Dumnezeu vor potoli năvala Ispititorului –

Mâinile lui Dumnezeu, nu ale tale; stai liniştit şi dormi.

 În noaptea aceasta, suflete al meu, stai liniştit şi dormi;

Dragostea lui Dumnezeu este tare când se furişează orele nopţii –

Dragostea lui Dumnezeu, nu a ta; stai liniştit şi dormi.

 În noaptea aceasta, suflete al meu, stai liniştit şi dormi;

Cerul lui Dumnezeu va mângâia pe cei ce plâng –

Cerul lui Dumnezeu, nu al tău; stai liniştit şi dormi.

 Te implor să nu cazi în disperare. Este o ispită periculoasă, pentru că Adversarul nostru a rafinat-o până a ajuns foarte subtilă. Disperarea strânge şi usucă inima, făcând-o insensibilă la binecuvântările şi harul lui Dumnezeu. Totodată ea te face să exagerezi adversităţile vieţii şi te face să crezi că poverile tale sunt prea grele pentru a le purta. Totuşi, planurile lui Dumnezeu pentru tine, şi căile prin care Îşi duce la îndeplinire planurile, sunt infinit de înţelepte.

                                                                                                  Madame Guyon

TOATA LUNA AICI:IZVOARE IN DESERT-IUNIE

11350431_10153348784053524_1662692599042646497_n

SCRIPTURILE IN FIECARE ZI

VOLUMUL II

1 Iunie

1 Împăraţi 8.54-66

În ciuda bogăţiei şi a măreţiei casei, în ciuda numă­rului foarte mare al celor adunaţi, în inima lui Solomon nu se naşte nici o dorinţă de dominare; el se aşază în genunchi, într-o atitudine de dependenţă faţă de Dumnezeu (v.54). Sperăm să-i fie familiară această poziţie fiecăruia dintre cititorii noştri. Să-I vorbim astfel Domnului, în fiecare zi, în mod deschis, de preferat cu voce tare, când este posibil, pentru a evita să fim distraşi. Şi chiar dacă, după aceea, vom uita ce ne-am rugat, cuvintele noastre vor sta „ziua şi noaptea… înaintea Domnului Dumnezeului nostru”. În final se spune că El face dreptate în fiecare zi potrivit cu cazul solicitat. Putem conta astăzi pe răspunsul de astăzi, nu pe cel de mâine. Dumnezeu cunoaşte tendinţa noastră de a ne odihni pe ceea ce ne dă El, mai degrabă decât pe El, şi, din acest motiv, El reglează chestiunile „fiecărei zile în ziua ei”. Iar Isus ne învaţă la fel: „Ajunge zilei necazul ei” (Matei 6.34).

Această ceremonie de „dedicare” (sau de inaugurare) a templului avea loc la momentul marii sărbători anuale a Corturilor, în luna a şaptea. Ea se sfârşea prin aducerea de sacrificii şi cu bucurie, potrivit cu Deuteronom 16.15.TOATA LUNA AICI:SCRIPTURILE IN FIECARE ZI – IUNIE

11066135_976388465734486_7041532173516364920_nWIM MALGO

MEDITAŢII ZILNICE

1 Iunie

«Până când voi avea sufletul plin de griji şi inima plină de necazuri în fiecare zi? Până când se va ridica vrăjmaşul meu împotriva mea?» Psalm 13,2

Duhul Sfânt, prin gura psalmistului David, exprimă dragostea adevăratei Biserici a lui Isus care este în aştep­tarea Mirelui. Este o întrebare plină de dor, un strigăt al sufletului care-L aşteaptă pe Domnul: «Până când voi avea sufletul plin de griji şi inima plină de necazuri în fiecar e zi?» Aşteptăm de atât de mult timp răpirea, încât unii credincioşi au ajuns să se întrebe: ne-a uitat oare Dumne­zeu, soarta noastră îi este indiferentă? Când poporul Israel a fost în strâmtorare şi a întrebat acelaşi lucru, Domnul i-a spus: «Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează şi să n-aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuşi Eu nu te voi uita cu nici un chip» (Isaia 49,15).

Să privim puţin la cea de-a doua întrebare: «Până când se va ridica vrăjmaşul meu împotriva mea?» Până când vom vedea faţa Domnului aşa cum a promis El, deoarece: «… când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Il vom vedea aşa cum este» (1 Ioan3,2). Când se va întâmpla acest lucru? La răpire, şi răpirea noastră, a copiilor lui Dumnezeu este aproape, de aceea: «Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră, pe care o aşteaptă o mare răsplătire!» (Evrei 10,35). Te asi­gur că Dumnezeu doreşte chiar mai mult decât tine să vină şi să te ia acasă!TOATA LUNA AICI:WIM MALGO-MEDITATII ZILNICE-IUNIE

11082607_2072801699527216_9116527193541194058_n

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

       de  Fritz Berger

 1 Iunie

Voi înlătura priceperea celor pricepuţi”.1 Cor. 1:19.

Vai de oamenii cu pricepere! Aceştia ajung aşa de­parte în credinţă, ca şi o mamă care are mulţi copii şi fiecare este plin de păduchi. În fiecare dimineaţă începe vânatul şi săraca mamă îi urmăreşte cu peria şi câte un păduche trebuie să-şi dea viaţa şi de fiecare dată este un prilej de bucurie acest lucru. Când se va termina această păduchere?  Aşa arată la mulţi vi­aţa de credinţă. În fiecare zi păcatele sunt prezente. Doresc să se scape de păcat şi nădăjduiesc mereu. Dar aceasta este o nădejde falsă.Noi trebuie să ştim că suntem mântuiţi, că am murit cu Hristos pe Golgota, că am fost îngropaţi şi că am înviat cu El, iar acum trăim pentru Dumnezeu. Aşa că viaţa Lui Hristos este viaţa mea şi dreptatea Lui este dreptatea mea. “Cel care crede în Acela, este drept precum şi El este drept”. Eşti tu drept precum este El? Eu şi tu, ca fiecare suflet sincer trebuie să ne luptăm pentru această credinţă şi să spunem: dacă Dumnezeu spune aşa, dacă Dumnezeu este dreptatea mea,atunci suntem şi noi drepţi cum este El. Există clipe când la cineva se pare că aceasta nu este adevărat, aceasta este îngâmfare şi încredere de sine, şi mai mult, peste cel care crede acest lucru va cădea blestemul. Si Iacov şi-a amintit de acest lucru când s-a gândit: Dacă va ieşi la iveală că nu eu sunt primul născut, atunci în loc de binecuvântare se va revărsa blestem peste mine. Dar mama lui a ştiut: Iacov are făgăduinţa de la Dumnezeu. De aceea a spus ea: “Blestemul să vină asupra mea”. Aşa a mers el la tatăl său. Si acolo trebuia să se lupte pentru credinţă, când era întrebat: “Eşti tu Esau, primul născut? Apropie-te de mine”. Si, deoarece Isaac a simţit mirosul hainelor, l-a binecuvântat. Iar acum el avea binecuvântarea pe care nimeni, nici chiar Esau sau Isaac nu a putut-o lua de la el: “L-am binecuvântat de aceea va rămâne binecuvântat”.TOATA LUNA AICI:MANTUIREA PRIN HRISTOS-IUNIE de Fritz Berger (1)

slide_351665_3799139_free-e1427776256841-1024x685

OSWALD CHAMBERS

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

 1 IUNIE

Întrebarea descumpănitoare

„Fiul omului, vor putea oasele acestea să învie?”

Ezechiel 37:3

Poate acel păcătos să fie transformat într-un sfânt? Poate acea viaţă strâmbă să fie îndreptată? Există un singur răspuns: „O, Doamne, Tu ştii aceasta, eu nu ştiu”. Nu da niciodată buzna cu raţiunea religioasă, spunând: „O, da, cu ceva mai multă citire a Bibliei, devotare şi rugăciune, cred că se poate”. Este mult mai uşor să faci ceva decât să te încrezi în Dumnezeu; noi confundăm panica cu inspiraţia. De aceea vedem aşa de puţini oameni care lucrează împreună cu Dumnezeu şi aşa de mulţi lucrători pentru El. Preferăm să lucrăm pentru Dumnezeu decât să credem în El. Sunt eu destul de sigur că Dumnezeu va face ceea ce nu pot eu? Sunt descurajat cu privire la oameni în măsura în care n-am înţeles ce a făcut Dumnezeu pentru mine. Este experienţa mea o înţelegere aşa de minunată a puterii şi tăriei lui Dumnezeu, încât nu mai disper cu privire la nici o persoană pe care o întâlnesc? A avut loc vreo lucrare spirituală în mine? Gradul de panică este egal cu gradul lipsei de experienţă spirituală personală. „Iată, vă voi deschide mormintele…. poporul Meu” (37:12). Când Dumnezeu vrea să-ţi arate ce este natura umană despărţită de El, trebuie săţi arate acest lucru în tine. Dacă Duhul lui Dumnezeu ţi-a dat vreodată o viziune despre cum eşti fără harul lui Dumnezeu (şi El face aceasta numai când Duhul Lui lucrează în noi), atunci ştii că nici un criminal nu este nici pe jumătate atât de rău în realitate pe cât ştii că ai putea fi tu fără harul Său. „Mormântul” meu a fost deschis de Dumnezeu şi eu „ştiu că nimic bun nu locuieşte în mine” (adică în carnea mea), (Romani 7: I8). Duhul Lui Dumnezeu ne arată mereu cum este natura umană fără harul Lui.TOATA LUNA AICI:OSWALD CHAMBERS-TOTUL PENTRU GLORIA LUI-IUNIE

10986908_902347829827294_5233652420848155190_n

MANA DE DIMINEAŢĂ

IUNIE  1

FILIPENI 2:5

“Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus.”

Domnul Hristos pe tot drumul Său de la slavă la cruce, ne este prezentat ca Modelul nostru desăvîrşit pentru ca să producă în noi o viaţă de smerenie şi har. Cu cît sîntem mai apropiaţi de Domnul Isus, ne vom simţi nimicnicia noastră în prezenţa Lui. şi atunci vom vedea pe fraţii noştri “în Hristos” şi tot ce este al lui Hristos în ei, mai degrabă decît greşelile lor. Astfel nu vom mai avea nici o greutate să considerăm pe alţii mai buni decît noi înşine. Cînd apostolul doreşte de la noi să avem “un gînd” (vs. 2), se referă la gîndul smerit după modelul desăvîrşit al gîndirii Domnului Isus. Gîndul lui Hristos ne va izbăvi de toată autoimportanţa firii pămînteşti şi ne va îndemna să ne socotim fiecare ca cel mai mic. Secretul de a realiza starea aceasta este de a vedea pe Domnul Hristos în fratele meu şi atunci automat trebuie să mă socotesc mai mic, căci nu pot îndrăzni să mă socotesc mai presus de Domnul Isus pe care îl văd în acel frate. O, dacă am ajunge la starea aceasta, n-ar mai fi atîtea dezbinări, îngîmfări şi lipsă de smerenie.

Avem nevoie de gîndirea lui Hristos, dacă vrem să arătăm harul Lui smerit. Se poate să îmbrăcăm un fel de a fi smerit şi să folosim o vorbire smerită înaintea oamenilor; dar dacă vrem ca harul Lui să fie văzut în noi, vom avea nevoie de starea sufletească pe care o avea Domnul cînd avea de a face cu oamenii. De aceea ne îndreaptă apostolul privirea spre Domnul Hristos. Credincioşi aleşi şi devotaţi ne pot ajuta prin pilda vieţilor lor, prin lucrarea şi dragostea lor; dar numai Domnul Isus poate să fie Modelul desăvîrşit pentru mersul creştinului adevărat.

În tot drumul Lui desăvîrşit, El a fost exact opusul la tot ce este firea pămîntească păcătoasă. El S-a dezbrăcat de orice reputaţie, El, slăvitul Fiu al lui Dumnezeu, pe cînd firea din noi caută să-şi clădească reputaţia ei însăşi, chiar şi în cercul religios în care se găseşte. El a luat o formă de servitor, pe cînd firii din noi îi place să fie servită şi să se înalţe. El a fost ascultător de voia Altuia (Tatăl Său), nouă ne place să ne facem şi să ne impunem voia noastră. În Domnul Hristos vedem dragostea desăvîrşită care se socoteşte nimic ca să poată sluji altora. Umblînd în duhul lui Hristos, slava deşartă va dispărea, şi astfel noi vom fi arătarea harului Său smerit. H. Smith.

“Domnul Isus n-a trebuit să fie umilit; El S-a smerit singur. şi noi trebuie să învăţăm această lecţie. Dacă avem vreo încredere în noi înşine, vom trece prin situaţii care să ne facă să descoperim lucruri teribile despre noi înşine. Dar Dumnezeu este credincios.” J.N.D.

TOATA LUNA AICIMANA DE DIMINEATA-IUNIE

10409577_10153191869953524_5600703640321101032_n

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

 pentru astăzi-IUNIE  2015

 1 IUNIE. ISPITA (1)

„Isus a fost… ispitit de diavolul” (Matei 4:1)

Biblia spune: „Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de diavolul”. Să remarcăm cine l-a dus pe Isus în pustie: Dumnezeu! Tu eşti în perioada de pregătire pentru a-ţi împlini chemarea şi un bun instructor se gândeşte la un singur lucru – performanţă. Aşa că el te duce la „sala de sport” şi îţi pune greutăţi tot mai mari până când transpiri şi începi să te gândeşti: „Nu ştiu cât mai rezist”. Dar Dumnezeu ştie. Numai când priveşti în urmă îţi dai seama că astăzi poţi face faţă unor situaţii pe care nu le-ai fi putut suporta cu un an în urmă. Uneori, vechile ispite se vor reîntoarce cu dorinţa de răzbunare. Te vor hărţui până crezi că ai nevoie de o nouă strategie eliberatoare. Asemenea evreilor la Marea Roşie, chiar când se gândeau că au scăpat din robie, apare Faraon. În acea clipă, au strigat către Dumnezeu îngroziţi, spunând: „Lasă-ne să slujim ca robi Egiptenilor” (Exod 14:12). „Domnul i-a zis lui Moise: „Ce rost au strigătele acestea? Spune copiilor lui Israel să pornească înainte. Tu, ridică-ţi toiagul, întinde-ţi mâna spre mare şi despic-o” (v. 15-16). Dumnezeu foloseşte toiagul lui Moise – din nou! Victoria asupra egiptenilor nu a venit prin descoperirea unui lucru nou; ci prin folosirea a ceea ce Dumnezeu le-a dat deja. Tu ai puterea în lăuntrul tău să învingi ispita cu care te confrunţi chiar acum. Trebuie doar să te foloseşti de ea. Pavel a spus: „prin puterea care lucrează în noi, [El] poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi” (Efeseni 3:20).TOATA LUNA AICI:CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU-IUNIE 2015

10918993_1604014039829188_4126801153660391714_n

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

IUNIE

 

  1. 1. O, Doamne, cât de mult îmi dau seama că am nevoie de o concepţie mai valoroasă cu privire la Tine! Toate lucrurile neînsemnate doresc să le trans­form în această rugăminte – să Te preamăresc pe tine într-un chip vrednic.TOATA LUNA AICI :OSWALD CHAMBERS – BATAND LA USA LUI DUMNEZEU-IUNIE

 11263033_496417493844250_7125617784534169097_n11045366_1605118666385392_8784145869145914031_n

Read Full Post »

EAT MY FLESH AND DRINK MY BLOOD!

French_bread_DSC00865John 6

  47 Most assuredly, I say to you, he who believes in Me has everlasting life.

 

48 I AM THE BREAD OF LIFE.

49 Your fathers ate the manna in the wilderness, and are dead.

50 This is the bread which comes down from heaven, that one may eat of it and not die.

 51 I AM THE LIVING BREAD WHICH CAME DOWN FROM HEAVEN. IF ANYONE EATS OF THIS BREAD, HE WILL LIVE FOREVER; AND THE BREAD THAT I SHALL GIVE IS MY FLESH, WHICH I SHALL GIVE FOR THE LIFE OF THE WORLD.”


 52 The Jews therefore quarreled among themselves, saying, “How can this Man give us His flesh to eat?”

  53 THEN JESUS SAID TO THEM, “MOST ASSUREDLY, I SAY TO YOU, UNLESS YOU EAT THE FLESH OF THE SON OF MAN AND DRINK HIS BLOOD, YOU HAVE NO LIFE IN YOU.

 54 WHOEVER EATS MY FLESH AND DRINKS MY BLOOD HAS ETERNAL LIFE, AND I WILL RAISE HIM UP AT THE LAST DAY.

55 FOR MY FLESH IS FOOD INDEED, AND MY BLOOD IS DRINK INDEED.

 56 HE WHO EATS MY FLESH AND DRINKS MY BLOOD ABIDES IN ME, AND I IN HIM.

57 AS THE LIVING FATHER SENT ME, AND I LIVE BECAUSE OF THE FATHER, SO HE WHO FEEDS ON ME WILL LIVE BECAUSE OF ME.

  58 This is the bread which came down from heaven–not as your fathers ate the manna, and are dead. He who eats this bread will live forever.”

59 These things He said in the synagogue as He taught in Capernaum.

 60 THEREFORE MANY OF HIS DISCIPLES, WHEN THEY HEARD THIS, SAID, “THIS IS A HARD SAYING; WHO CAN UNDERSTAND IT?”

 61 When Jesus knew in Himself that His disciples complained about this, He said to them, “Does this offend you?

62 What then if you should see the Son of Man ascend where He was before?

63 It is the Spirit who gives life; the flesh profits nothing. The words that I speak to you are spirit, and they are life.

64 But there are some of you who do not believe.” For Jesus knew from the beginning who they were who did not believe, and who would betray Him.

65 And He said, “Therefore I have said to you that no one can come to Me unless it has been granted to him by My Father.”

 66 FROM THAT TIME MANY OF HIS DISCIPLES WENT BACK AND WALKED WITH HIM NO MORE.

 67 Then Jesus said to the twelve, “Do you also want to go away?”

68 But Simon Peter answered Him, “Lord, to whom shall we go? You have the words of eternal life.

69 Also we have come to believe and know that You are the Christ, the Son of the living God.”

70 Jesus answered them, “Did I not choose you, the twelve, and one of you is a devil?”

71 He spoke of Judas Iscariot, the son of Simon, for it was he who would betray Him, being one of the twelve.

 10678690_1578469835746783_6282163699054683624_n

Whoa…imagine the setting? Jesus was teaching in the church of the day. He stood there while all of His disciples stood around listening and I would imagine the Pharisees and religious leaders were there taking notes as well.

 Jesus knew the majority of His followers would eventually fall away for they were not chosen for eternal life.

 Here He was, ready to drop the bomb of all bombs on them…imagine what you or I would have thought?

 You cannot be with Me. You cannot go to heaven. You cannot experience eternal life.

 UNLESS…you eat MY FLESH and DRINK MY BLOOD!!

 Can you see their faces? Can you see the men standing there doing their best to compose themselves? Picture yourself there, listening trying to (ahem) digest Christ’s words…

 Any one of us would have turned back as well. How would you feel if on Sunday morning, you sat there and listened to your pastor tell everyone that he is leaving the church to start a new church. Those of you who wish to follow will have to EAT MY FLESH AND DRINK MY BLOOD!!!

Yeah…right.

 So to clear the air over this much understood passage, let’s look at what Christ was actually saying.

 How did Jesus open the topic? He talked about manna and how the Hebrews ate the manna and still died. Then He swung the topic around to say that He was the bread of life. What was bread symbolic of in the Scriptures? Sustenance. Life.

 He showed how even though the manna came from heaven, it still couldn’t keep the people from dying. But He, being the bread of life, the true sustenance, could give the person who accepted Him eternal life. He was saying in essence, as important it is to eat food and water in order to live, it is even more important to accept and submit to the sacrifice of Christ on the cross for eternal life. His bruised and beaten body and His spilled blood are far more important than food that spoils and is gone tomorrow.

 He knew who God was going to give to Him and He wasn’t concerned about them. He knew the majority of His followers (just like today) would turn their backs on Him when the going got tough.

 Jesus always had a way with words and every word was pre-planned and said in such a way that those who were blinded and deafened spiritually wouldn’t be able to comprehend.

 This is why there is only a small select group of us who get the Gospel and who understand the “hard truths” of Christ.

Reblogged from: https://paultheslave.wordpress.com/2015/05/28/eat-my-flesh-and-drink-my-blood/11351484_815986675117573_1263621577630400600_n

Read Full Post »

Ganduri corecte despre noi insine

11263068_926745517387525_3363863886071068914_o

  Arminianismul este religia naturala a noastra a tuturor. Cred ca una din cele mai sigure cai pentru a demola increderea in sine si conceptiile noastre gresite despre evanghelie este ca Duhul Sfant sa ne descopere propria noastra stricaciune. Omul poate vorbi despre vointa libera fara sa cunoasca nimic despre sine insusi; dar atunci cand Domnul i-a aratat cum este firea lui, el nu va mai putea sustine acest gand; sau, daca totusi spune ceva despre vointa proprie sub forma de teorie, in duhul lui, in launtrul lui nu poate crede ca ea ar fi corecta.

   Cineva poate spune ca pacatosii se intorc la Dumnezeu pentru ca asa vor ei si ca fac aceasta cu puterea lor sau ca, macar in parte, sunt ajutati de Duhul Sfant sa se tina si ca, intr-o oarecare masura, perseverenta lor pana la capat depinde de sarguinta lor si nu este lasata in totul in mainile lui Hristos.1492702_927019997360077_8644065823725995973_o

   Dar sunt sigur ca daca Duhul il face pe cineva sa-si vada nelegiuirea, el va incepe sa vorbeasca despre vointa lui proprie, dar in final va canta harul, spunand: “Doamne, daca nu ai fi inceput Tu lucrarea cea buna in mine, ea nu ar fi putut niciodata porni dintr-o inima atat de murdara cum este a mea, si daca nu vei duce Tu lucrarea pana la capat, in scurt timp ea se va opri. Daca este sa ma bazez pe vreo alta indreptatire decat cea de la Dumnezeu, atunci ma voi gasi gol inaintea Lui la judecata.”

   Si, odata ce a ajuns sa aiba imaginea corecta despre acest subiect, omul va putea sa se increada in harul fara plata, in chemarea irezistibila, in paza atotputernica si in perseverenta infailibila a tuturor copiilor lui Dumnezeu.

                                                   C.H.S.11258833_926711794057564_4089661491064495995_o

Read Full Post »

11115731_813791482040978_5831355957875342578_n

For all our  mothers out there, and those of you with mothers, this is a profound story in celebration of the day.

Happy Mothers Day Get your tissues ready before you read this:

10256591_217126588498015_6784771651744916877_n

Ty Charlene Bollinger

For all our mothers out there, and those of you with mothers, this is a very profound story in celebration of the day (WARNING: You may need tissues while reading):

In a mother’s womb were two babies. One asked the other: “Do you believe in life after delivery?” The other replied, “Why, of course. There has to be something after delivery. Maybe we are here to prepare ourselves for what we will be later.”

“Nonsense” said the first. “There is no life after delivery. What kind of life would that be?”

The second said, “I don’t know, but there will be more light than here. Maybe we will walk with our legs and eat from our mouths. Maybe we will have other senses that we can’t understand now.”

The first replied, “That is absurd. Walking is impossible. And eating with our mouths? Ridiculous! The umbilical cord supplies nutrition and everything we need. But the umbilical cord is so short. Life after delivery is to be logically excluded.”
The second insisted, “Well I think there is something and maybe it’s different than it is here. Maybe we won’t need this physical cord anymore.”

The first replied, “Nonsense. And moreover if there is life, then why has no one has ever come back from there? Delivery is the end of life, and in the after-delivery there is nothing but darkness and silence and oblivion. It takes us nowhere.”

“Well, I don’t know,” said the second, “but certainly we will meet Mother and she will take care of us.”

The first replied “Mother? You actually believe in Mother? That’s laughable. If Mother exists then where is She now?”

The second said, “She is all around us. We are surrounded by her. We are of Her. It is in Her that we live. Without Her this world would not and could not exist.”

Said the first: “Well I don’t see Her, so it is only logical that She doesn’t exist.”

To which the second replied, “Sometimes, when you’re in silence and you focus and you really listen, you can perceive Her presence, and you can hear Her loving voice, calling down from above.”1510041_931288880234842_672667645763762096_n

– Útmutató a Léleknek

 

Read Full Post »

11007722_1415623495425247_4673411739391136649_n

11174985_993022917397933_7434209725005861856_n

10308190_683972695062601_8098089357960029420_nMother’s Day

by Charles R. Swindoll

Proverbs 31:10–31

If there’s one attitude families are guilty of more than any other when it comes to mothers, it’s presumption . . . taking them for granted . . . being nearly blind on occasion to the load moms carry. This was reinforced in my mind last week as I was thumbing through a row of crazy greeting cards at a local drugstore. Time and again the joke in the card drew its humor from this obvious attitude that pervades a household: Forget the housework, Mom. It’s your day. Besides, you can always do double duty and catch up on Monday!

But my favorite was a great big card that looked like a third grader had printed it. On it was a little boy with a dirty face and torn pants pulling a wagonload of toys. On the front it read: “Mom, I remember the little prayer you used to say for me every day . . . “ and inside, “God help you if you do that again!”10439394_1415623592091904_3126386317925849220_n

Jimmy Dean, the country-western singer, does a number that always leaves me with a big knot in my throat. It’s entitled “I Owe You.” In the song a man is looking through his wallet and comes across a number of long-standing “I owe yous” to his mother . . . which he names one by one.

Borrowing that idea, I suggest you who have been guilty of presumption unfold some of your own “I owe yous” that are now yellow with age. Consider the priceless value of the one woman who made your life possible—your mother.

Think about her example, her support, her humor, her counsel, her humility, her hospitality, her insight, her patience, her sacrifices. Her faith. Her hope. Her love.

Old “honest Abe” was correct: “He is not poor who has had a godly mother.” Indebted, but not poor.

Moms, on Mother’s Day Sunday we rise up and call you blessed. But knowing you, you’ll feel uneasy in the limelight. You’ll probably look for a place to hide. True servants are like that.

You’re probably going to be taken out to eat (which will add to our indebtedness!). But in all honesty, it won’t come anywhere near expressing our gratitude.

So, live it up on Sunday. It’s all yours.

My advice? Shake up the family for a change. Order steak and lobster!

Mother’s Day should not be just one day a year.

 He is not poor who has had a godly mother.   —Abraham Lincoln Tweet This

Excerpted from Day by Day with Charles Swindoll, Copyright © 2000 by Charles R. Swindoll, Inc. (Thomas Nelson Publishers). All rights reserved worldwide. Used by permission.10438313_432545620256860_6574106494873323185_n

10441904_761636297284873_9118496998466601026_n

 

Read Full Post »

 11251902_1023875914291938_6887430081162668362_n11027512_465462273618281_5729292466803177957_n

10632858_686727148120489_1984549095517284348_nMay 10, 2015

The Faith of Our Mothers11007730_941419102546968_1534404293597614071_n

“When I call to remembrance the unfeigned faith that is in thee, which dwelt first in thy grandmother Lois, and thy mother Eunice; and I am persuaded that in thee also.” (2 Timothy 1:5)

 10996095_856015684459256_3757734697727773892_n

The “dearly beloved son” (v. 2) of the apostle Paul was a young disciple whose strong and sincere Christian faith was due, more than anything else, to the lives and teachings of a godly mother and grandmother. As Paul wrote to Timothy in his last letter, “from a child thou hast known the holy scriptures, which are able to make thee wise unto salvation through faith which is in Christ Jesus” (2 Timothy 3:15).

 11205567_686726931453844_4206573680626524110_n

Timothy’s mother was a Christian Jew (Acts 16:1), but his father was a Greek who evidently was not a believer. In the ideal Christian home, the father is to assume spiritual leadership (Ephesians 5:22, 25; 6:4), but countless fathers, for some reason, are either unable or unwilling to do this. Many have been the homes where a mother or grandmother, usually by default, has had to assume this all-important responsibility, and the Christian world owes these godly women a great debt of gratitude. The writer himself was raised in such a home, and much of his own concern for the Word of God is due to the concerned dedication of a Christian mother and two Christian grandmothers.

 11258252_751770614943816_6931190431474053621_n

It is significant that the fifth of God’s Ten Commandments requires children to honor their parents, and it is the only one of the ten which carries a special promise: “Honour thy father and mother; which is the first commandment with promise; That it may be well with thee, and thou mayest live long on the earth” (Ephesians 6:2-3). Every godly parent is worthy of real honor, every day—not just once each year. And when a Christian mother, like Timothy’s mother, must assume all the responsibility for leading her children in the ways of God, she deserves very special praise. HMM

 http://www.icr.org/article/8607The Institute for Creation Research

11024770_1022333587779504_6406399194770460751_n

Read Full Post »

11182170_10153291877173524_7672739409090253045_n

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald Chambers

1 MAI

Credinţă – nu simţiri

Trebuie să-mi duc viaţa prin credinţă, fără să-L

 văd pe EL.2 Corinteni 5:7. Moffat

Un timp suntem conştienţi de atenţia lui Dumnezeu faţă de noi, apoi, când Dumnezeu începe să ne folosească în lucrarea Lui, luăm o înfăţişare patetică şi începem să vorbim despre necazuri şi dificultăţi, în timp ce Dumnezeu încearcă să ne determine să ne facem datoria ca nişte oameni necunoscuţi. Dacă ar sta in puterea noastră, nici unul dintre noi n-ar vrea să fie un necunoscut din punct de vedere spiritual. Ne putem face datoria atunci când se pare că Dumnezeu a închis cerul? Unii dintre noi vrem întotdeauna să fim nişte sfinţi iluminaţi, având un nimb auriu în jurul capului şi sclipiri de inspiraţie, iar sfinţii lui Dumnezeu să se ocupe de noi tot timpul. Un sfânt cu aură nu este bun la nimic, e anormal, nepotrivit pentru viaţa de zi cu zi şi nu seamănă deloc cu Dumnezeu. Noi suntem aici ca să lucrăm în această lume ca bărbaţi şi femei, nu ca îngeri pe jumătate înaripaţi. Şi trebuie să lucrăm cu o putere infinit mai mare de a rezista necazurilor, pentru că am fost născuţi de sus.Dacă încercăm să readucem momentele excepţionale de inspiraţie, acesta este un semn că nu pe Dumnezeu Îl vrem. Facem un fetiş din momentele când Dumnezeu într-adevăr a venit şi ne-a vorbit şi insistăm că El trebuie să facă acest lucru din nou, dar ceea ce vrea Dumnezeu să facem este să umblăm prin credinţă. Câţi dintre noi nu ne-am dat la o parte de parcă am spune:”Nu mai pot face nimic până când Dumnezeu nu mi se arată”. El nu ni se va arăta şi noi, fără nici o inspiraţie, fără nici o atingere subită a lui Dumnezeu, va trebui să ne ridicăm. Atunci vine surpriza – „O, dar El a fost aici tot timpul şi eu n-am ştiut!” Nu trăi niciodată pentru acele momente excepţionale; ele sunt surprize. Dumnezeu ne va da momente de inspiraţie numai atunci când va vedea că nu suntem în pericol să fim duşi în rătăcire de ele. Trebuie să nu facem niciodată un standard de viaţă din momentele noastre de inspiraţie; standardul nostru este datoria noastră.TOATA LUNA AICI TOTUL PENTRU GLORIA LUI-MAI

 11130469_906860376042706_1166786739352953347_o

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

1 Mai

«Mă veţi căuta şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima. Mă voi lăsa să fiu găsit de voi, zice Domnul.»                                                          Ieremia 29,13-14

Mai îngăduie Domnul încă o trezire spirituală? Iată o întrebare care îi frământă pe mulţi copii ai lui Dumnezeu şi care, de-a lungul timpului a generat mai multe opinii. Există credincioşi binecuvântaţi care cred că Domnul nu mai îngăduie trezirea în zilele noastre. Eu personal cred din toată inima că doar o trezire spirituală este singura în măsură să pregătească Biserica lui Isus pentru reîntoarcerea Mirelui nostru iubit. Dar avem oare motive întemeiate să credem că este voia lui Dumnezeu să ne dăruiască o astfel de trezire? Da, deoarece Biblia o promite! Este foarte im­portant să trăim după voia Domnului în fiecare zi pe care El ne-o îngăduie, pentru că un om nu poate fi fericit decât dacă trăieşte în conformitate cu standardul lui Dumnezeu. Putem să pierdem ce e mai bun dacă în urma păcatului ie­şim de sub voia Lui. Cum îşi descoperă însă Dumnezeu planul? Prin şoapta Duhului Sfânt. Domnul Isus însuşi a spus că Duhul Sfant ne va călăuzi în toate privinţele. Toţi cei care doresc cu adevărat să fie mântuiţi, se vor lăsa con­duşi de El. Vrei tu oare să faci voia Domnului cu orice preţ? Dacă da, nu poţi greşi, căci Duhul lui Dumnezeu te va călăuzi în tot adevărul..TOATA  LUNA AICI:WIM MALGO – MEDITATII ZILNICE – MAI

 11108360_1396716513982612_4075794419420126323_n (2)

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

Dimineaţa şi Seara

1Mai

DIMINEAŢA

Obrajii lui sunt ca nişte straturi de miresme, în care cresc saduri mirositoare. Cântarea Cântărilor 5:13

A sosit luna florilor! Vânturile lui martie şi ploile din aprilie şi-au făcut datoria, şi întreg pământul este scăldat în frumuseţe. Suflete, pune-ţi veşmântul de sărbătoare, apoi ieşi şi adună ghirlande de gânduri cereşti. Ştii unde să mergi, fiindcă cunoşti „straturile de miresme”. Te-ai bucurat adesea de parfumul „sadurilor mirositoare”. Du-te imediat la Prea Iubitul tău şi bucură-te în El. Obrajii aceia – loviţi cu biciul, brăzdaţi de lacrimi şi mânjiţi de scuipat — obrajii aceia, luminaţi de zâmbetul îndurării, sunt o mireasmă pentru inima mea. Nu ţi-ai ascuns faţa de ruşine şi scuipături, Doamne Isuse; de aceea, inima mea găseşte plăcere în slava Ta. Obrajii aceia au fost schimonosiţi de durere şi înroşiţi de stropii de sânge prelinşi sub coroana de spini. Asemenea semne de iubire îmi încântă sufletul mai tare decât orice parfum. Dacă nu Îi pot vedea întreaga faţă, îmi ajung pbrajii, fiindcă orice părticică a Sa îmi împrospătează simţurile spirituale şi îmi produce o mare încântare. În Isus găsesc nu numai parfum, ci straturi de miresme”. El este Trandafirul şi Crinul meu, alinarea inimii mele şi balsamul meu vindecător. Când este cu mine, soseşte luna mai. Sufletul meu îşi spală faţa in roua harului Său şi se desfată ascultând ciripitul făgăduinţelor Sale. Scumpul meu Isus, îngăduie-mi să cunosc toate binecuvântările care se află în părtăşia cu Tine. Eu sunt sărmanul căruia i-ai sărutat obrajii! O, lasă-mă să Te sărut şi eu.TOATA  LUNA AICI:CHARLES SPURGEON – Dimineata si Seara_Mai

11209748_838477646205328_8403954471091199728_n

SEARA

Eu sunt un trandafir din Saron. Cântarea Cântărilor 2:1

Oricâtă frumuseţe ar fi în lumea naturală, Isus Christos posedă toată frumuseţea din lumea spirituală, printre flori, trandafirul este considerat cel mai dulce, dar Isus este mult mai frumos în grădina sufletului decât trandafirul din grădinile lumii. El ocupă primul loc între zece mii. El este soarele, şi toţi ceilalţi sunt stelele; cerurile şi ziua sunt întunecate în comparaţie Cu El, fiindcă Regele le întrece pe toate în frumuseţe. „Eu sunt un trandafir din Saron”. Acesta era cel mai frumos şi rar trandafir. Isus nu este doar „trandafirul”; El este „trandafirul din Saron” cel mai bun dintre cei mai buni. El este cel mai frumos şi mai încântător. Farmecul Său este foarte variat. Trandafirul este o încântare pentru privire, şi mirosul său este o plăcere şi o împrospătare. La fel, fiecare dintre simţurile sufletului — fie că este vorba de gust, miros, auz, vedere sau simţire – găseşte desfătare în Isus. Până şi amintirea iubirii Sale este dulce. Ia un trandafir din Saron, şi desfă-i petalele; pune-le în potirul amintirii, şi scoate apoi câte una, ca să-ţi umpli casa de mireasmă. Christos mulţumeşte cel mai rafinat gust al celui mai sensibil suflet în cel mai înalt grad. Cel mai mare amator de parfumuri este mulţumit de trandafir. După ce a atins cel mai înalt grad de desfătare, sufletul mai găseşte încă noi miresme în Christos; pe măsură ce trece timpul, Îl poţi aprecia mai bine. Cerul însuşi nu posedă nimic mai de preţ decât trandafirul din Saron. Ce simbol i-ar putea exprima pe deplin frumuseţea? Vorbirea şi simţămintele umane nu pot vorbi despre El. Cele mai alese farmece ale pământului nu-i ating nici pe departe frumuseţea. Binecuvântat trandafir, înfloreşte în inima mea pe vecie!TOATA  LUNA AICI:CHARLES SPURGEON – Dimineata si Seara_Mai

 

10955511_1021326394546890_8579899135432178994_n

DOMNUL ESTE APROAPE!

CALENDAR BIBLIC

1 Mai

Când veţi înălţa pe Fiul omului, atunci veţi cunoaşte că Eu sunt, şi că nu fac nimic de la Mine însumi, ci vorbesc după cum M-a învăţat Tatăl Meu. Ioan 8.28

Dumnezeu L-a prezentat poporului Său pe Fiul Său ca Mesia. El s-a revelat ca Acela care prin Cuvântul şi prin semnele pe care le-a făcut a dovedit că este Mesia şi că nimeni, nici înaintea Lui, nici după El nu a făcut lucrările pe care le-a făcut El. Dar iudeii L-au lepădat şi ura lor către Dumnezeu a mers aşa de departe că au răstignit pe Domnul Isus pe cruce. Ei n-au vrut să-L recunoască ca pe Cel trimis de Dumnezeu, adică ca pe Mesia. Pentru ei Cuvântul Lui nu avea valoare. Odată le va părea rău de ceea ce au făcut, dar atunci El nu i se va mai arăta ca Mesia.După ce ei îşi vor revărsa toată mânia vor recunoaşte că El a fost şi că, cuvintele rostite către ei au fost cele spuse de Tatăl Său. A doua oară găsim acest cuvânt: „înălţare” în Ioan 3.14-15 unde vedem necesitatea înălţării Sale pe cruce pentru mântuirea omului.A treia oară citim acest cuvânt „înălţat” în Ioan 12. 32-33. „Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ voi atrage la Mine pe toţi oamenii”. Vorbind astfel, arăta cu ce moarte avea să moară.” Într-adevăr se poate vedea puterea mare care se arată de la cruce. Răstignitul este Acela care îi atrage pe toţi la El, indiferent că sunt dintre iudei sau dintre neamuri. El este singurul punct de atracţie. O suflete drag, dacă vrei să fi atras şi tu la venirea Lui ca să-şi ia Mireasa, atunci trebuie să ai în tine materia necesară atragerii şi aceasta este CREDINŢA în El, căci tot ce a suferit, a suferit şi pentru tine.Omul trebuie să se înnoiască până în cele mai depărtate adâncuri ale fiinţei sale morale, dacă vrea să fie un vas al dragostei dumnezeieşti. Toţi trebuie să stăm la pândă împotriva iubirii de sine care caută să ne înfăşoare.TOATA  LUNA AICI:CALENDAR BIBLIC DOMNUL ESTE APROAPE- MAI

 11007730_941419102546968_1534404293597614071_n

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

1 mai

PLIN DE CÂNTARE

Munţii şi dealurile vor răsuna de veselie înaintea voastră şi toţi copacii din câmpie vor bate din palme.  Isaia 55.12

Când păcatul ne este iertat, cea mai mare apăsare a noastră ia sfârşit, făcând loc celei mai adevărate dintre bucuriile noastre. Aceasta este fericirea pe care Domnul o răspândeşte peste cei ce s-au împăcat cu El şi ea se revarsă asupra naturii, umplând-o de sunetele sale. Natura este ca o orgă din care inima reînnoită poate scoate o armonie tulburătoare; cheia ei o cunoaşte omul harului şi nu are decât sa o atingă pentru a face sa răsune întregul univers într-un concert de laude. Munţii şi coastele dealurilor cu măreţele forme ale naturii alcătuiesc refrenul, iar copacii pădurilor şi întreaga creaţiune însufleţită formează melodia cântecului.Când Cuvântul lui Dumnezeu aduce roade în mijlocul nostru şi sunt mântuite suflete, atunci totul cântă, şi se bucură în jurul nostru. Când auzim mărturisirile celor născuţi din nou, şi experienţele credincioşilor mai înaintaţi, ne simţim atât de învioraţi şi de fericiţi încât nu putem decât să-L lăudăm pe Domnul; şi ni se pare că stâncile melodiile şi colinele, pădurile şi câmpiile sunt influenţate de melodiile noastre vesele şi alcătuiesc în jurul nostru o orchestră minunată. Doamne, doresc ca în această frumoasă zi de Mai, sa mă unesc cu aceasta cântare universală şi, asemenea unui canar, să cânt bunătăţile Tale şi slava Ta.TOATA  LUNA AICI:TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU_MAI

  1978756_915428888519188_6374689132022331483_n

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul II

1 Mai

2 Samuel 18.19-33

In capitolul precedent, Ahimaaţ alergase în ascultare şi, ca urmare, serviciul său fusese eficace. Aici se afirmă propria-i voie: „Voi alerga” (v. 23), declară el. Şi, în consecinţă, fapta sa vitejească va fi inutilă, ducându-1 chiar până la înşelăciune. Acelaşi lucru se aplică nu numai cu privire la picioarele noastre, ci asupra tuturor facultăţilor noastre; ele ne sunt sau nu folositoare, după cum noi îi suntem sau nu supuşi Domnului Isus.

Victoria care tocmai i se raportase nu înveseleşte deloc inima lui David. Ce importanţă mai au pentru el tronul sau chiar viaţa însăşi? Absalom este mort, iar dureroasa ştire străpunge inima sărmanului tată care-şi simte partea de răspundere în evenimentele care tocmai se derulaseră. „Absalom, fiul meu, fiul meu!” (v. 33 sf). Avem aici unul dintre cele mai sfâşietoare strigăte din întreaga Scriptură, în stare să dea frisoane oricărui părinte credincios, strigăt fără ecou, fără speranţă, care exprimă groaznica certitudine a unei despărţiri definitive, eterne. Cu totul altfel era la moartea copilaşului Bat-Şebei! David, în loc să se mâh­nească, fusese în stare atunci să afirme cu convingerea re­vederii din momentul învierii: „Eu mă voi duce la el…” (12.23). Dar, pentru Absalom, ar fi fost mai bine, ca şi pentru Iuda, să nu se fi născut (Matei 26.24).TOATA  LUNA AICI:SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

988915_913652308696846_6008767065393588306_n

MANA DE DIMINEAŢĂ

MAI  1

COLOSENI 2:9-10

“…în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii. Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul…”

 Dumnezeu Tatăl S-a făcut cunoscut prin Fiul, şi Fiul ne-a introdus în această desăvârşită relaţie de inimă cu Tatăl. Nu numai că îi putem spune “Ava, adică Tată”, dar Tatăl ne deschide inima Lui şi varsă peste noi bunăvoinţa Sa. Noi eram orbi, străini de Dumnezeu, trăind o viaţă de nimic şi de irealităţi. Dar dându-Se nouă, Tatăl ne-a luat ca să fim ai Lui pentru ca să avem viaţa care este în El însuşi, ba chiar “să ne facă părtaşi sfinţeniei Lui.” (Evr.l2:10). El ne face cunoscută dragostea Lui desăvârşită, puterea Sa, credincioşia Sa, Adevărul Său…, tot ce poate să cuprindă Numele de TATA.Dumnezeu ni S-a descoperit în Persoana Domnului Isus aşa cum spune versetul de care ne ocupăm acum. Domnul Hristos este viaţa noastră şi viaţa Lui este în noi, umplându-ne inimile, gândurile, sfinţindu-ne duhul, sufletul şi trupul aşa cum spune textul în continuare: “totul deplin în El”. şi viaţa Lui care este din veşnicie cu Tatăl, Dumnezeu ne-a transmis-o şi nouă, copiilor Lui. Nouă a căror viaţă nu este decât un abur care se arată puţin şi apoi piere, nouă care trăim în lumea aceasta coruptă, nouă care suntem născuţi în păcat dar care am primit imensul HAR de a fi înfiaţi prin Domnul Isus. Deaceea noi putem şi trebuie să manifestăm în jurul nostru acest suflu de veşnicie care este Dumnezeu însuşi. Când Dumnezeu poate face din noi ce vrea El, noi putem să-I cerem tot ce voim, şi ne va fi dat. Din plinătatea pe care ne-a dat-o, El vrea ca ea să se reverse din noi şi peste alţii, nu ca şi cum noi am putea transmite această plinătate şi altora, dar Dumnezeu ar vrea să ne dea o viaţă de plinătate spirituală care să-L reflecte pe El şi care să respingă tot ce nu este de la El; o viaţă predată şi trăită pentru El; o viaţă care să nu fie un efort mare şi obositor ci care să se exprime în mod simplu ceea ce este El: dragoste, milă, sfinţenie.Atunci, viaţa noastră care până mai deunăzi a fost o viaţă de irealitate în lumina veşniciei, va deveni o viaţă de realităţi în ce priveşte plinătatea pe care o avem în Domnul Isus: dragoste, adevăr, duhul de sacrificiu, blândeţe, smerenie, slujire şi dependenţă de Tatăl, într-un cuvânt “asemenea Domnului Hristos” şi desigur, aceasta numai în Har.“Harul este introducerea dragostei lui Dumnezeu şi a vieţii lui Dumnezeu în mijlocul răului. Nu poate să existe har unde nu este rău. Dumnezeu dă, prin har, o viaţă care urăşte răul, iubeşte sfinţenia… şi aceasta în raport cu eficacitatea vieţii Domnului Hristos în noi.” J.N.D.TOATA  LUNA AICI:MANA DE DIMINETA-MAI

 11149630_919868681408542_1927429279638414601_o

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

 1 MAI

  1. Doamne, Te slăvesc pentru vesela ocazie a acestei zile de a Te sluji în mod plăcut. Te binecuvântez pentru descoperirea adevărului că rânduiala Ta se realizează clipă de clipă în viaţa de fiecare zi.TOATA LUNA AICI:BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU-OSWALD CHAMBERS11077523_920065204722223_1945959967341003854_o

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

1  Mai

Suntem încrezători deci întotdeauna şi ştim că, fiind acasă în acest trup, suntem departe de Domnul … Suntem încrezători, spun, şi ne place mai bine să fim departe de casă, afară din trup, şi să fim acasă la Domnul.                                               2 Corinteni 5.6,8

Patru nestemate din 2 Corinteni 5 (4) – Acasă la Domnul

Am ajuns la cea din urmă nestemată din acest capitol minunat. Nu vreau să spun că el ar conţine doar patru nestemate; cititorul atent va putea găsi în el mult mai multe. Acestea patru însă au în vedere starea viitoare a celui credincios – ce minunat că ea ne‑a fost revelată!

Am văzut, în meditaţia precedentă, că dorinţa arzătoare a credinciosului este să fie „îmbrăcat“ cu un trup al învierii. Starea de „dezbrăcare“ – starea intermediară dintre moarte şi înviere – nu este niciodată prezentată ca fiind nădejdea celui credincios. Pavel arată în acest capitol (şi în altele) că starea după moarte şi până la înviere este o stare binecuvântată. Prin urmare, înversetele 6‑8, el descrie unul dintre motivele pentru care starea de „dezbrăcare“ a creştinului este de preferat trăirii în această lume. El spune că, atât timp cât ne aflăm în acest trup, suntem departe de Domnul şi viceversa – când suntem absenţi din trup suntem acasă la Domnul. Nu poate exista o dovadă mai clară despre realitatea preţioasă că, atunci când suntem în starea de „dezbrăcare“, suntem în mod conştient în prezenţa Domnului. Cuvântul folosit aici este „acasă“ şi de aceea, atunci când un credincios moare, spunem că este acasă la Domnul.

La câţiva ani după ce Pavel a scris aceste cuvinte, el le‑a descoperit filipenilor acelaşi adevăr, însă într‑un fel mult mai personal. Era în închisoare, în pericol de a fi executat, şi trebuia să aleagă între două opţiuni. Pe de o parte dorea să rămână aici, pentru a le fi de ajutor sfinţilor; de cealaltă parte dorea să plece şi să fie cu Hristos, căci aceasta era cu mult mai bine.

  1. ReynoldsTOATA  LUNA AICI:DOMNUL ESTE APROAPE -GBV_MAI1471205_995469297137418_856249313187604093_n

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

1 Mai

„Alţii sunt cei înfăţişaţi prin sămânţa căzută între spini; aceştia sunt cei ce aud Cuvântul; dar năvălesc în ei grijile lumii, înşelăciunea bogăţiilor şi poftele altor lucruri, care îneacă Cuvântul, şi-L fac neroditor.”Marcu 4:18-19

În cazul acesta sămânţa răsare şi creşte, dar observăm că sămânţa a căzut între spini. Scriptura ne învaţă să nu semănăm între spini.Acest lucru se întâmplă la cei care se trezesc sufleteşte, dar nu au fost gata să reglementeze pe deplin înşelăciunile din trecut, nu se împacă cu duşmanii lor şi se lasă  luaţi de grijile lumii. Pe urmă grijile cresc asemenea unor spini.”Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă cad în ispită, în laţ şi în multe pofte nesăbuite şi vătămătoare, care cufunda pe oameni în prăpăd şi în pierzare. Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii care au umblat după ea au rătăcit de la credinţă.” Putem vedea în versetul de mai sus că grija de bani şi bogăţia atrage după sine multe pofte nesăbuite, înăbuşind Cuvântul: „din plinătatea inimii vorbeşte gura”, şi „ Unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.” Pe baza acestor realităţi putem să cercetăm ce predomină în viaţa noastră: spinii, sau sămânţa bună? Acolo unde predomină spinii, nu este rod. Dar pe lângă aceasta persistă o conştiinţă încărcată şi frica de moarte. Oamenii aceştia sunt nefericiţi şi nemulţumiţi. Ştiu ce ar avea de făcut, dar rămân la constatarea: „Ar trebui, da ar trebui!” Dar nu găsesc putere de acţiune pentru că spinii i-au înconjurat şi le sug seva vieţii. În cazul cel mai fericit rămân şla intenţii bune, dar drumul spre Iad este pavat cu intenţii bune.TOATA  LUNA AICI:MÂNTUIREA PRIN HRISTOS -MAI

 15572_914933975235346_8730477254237209839_n

IZVOARE IN DEŞERT

1 Mai

Făgăduită … de Dumnezeu, care nu poate să mintă.

(Tit 1:2)

Credinţa nu face minuni printr-un act al voinţei tale, sau prin senzaţia sigură că ceva se va întâmpla. Nu, ci recunoscând promisiunea lui Dumnezeu ca un fapt real, crezând că este adevărată, bucurându-ne de cunoaşterea acestui adevăr şi apoi pur şi simplu odihnindu-ne pentru că Dumnezeu a spus-o.Credinţa schimbă promisiunea în profeţie. O promisiune este condiţionată de colaborarea noastră, dar când ne exersăm credinţa autentică în ea, devine o profeţie. Atunci putem merge înainte cu siguranţa că se va întâmpla, pentru că „Dumnezeu … nu poate să mintă“.   din Zilele cerului pe pământ

Aud deseori oameni rugându-se pentru mai multă credinţă, dar când îi ascult cu atenţie şi ajung la esenţa rugăciunii lor, realizez că de fapt ei nu doresc deloc mai multă credinţă. Ceea ce vor ei este ca credinţa lor să fie transformată în vedere.Credinţa nu spune: „Văd că lucrul acesta este bun pentru mine; de aceea trebuie să-l fi trimis Dumnezeu“. În schimb, credinţa declară: „Dumnezeu l-a  trimis; de aceea trebuie să fie bun pentru mine“.

Credinţa, când mergem prin întuneric cu Dumnezeu, Îl roagă doar să ne ţină mai strâns de mână.  Phillips Brooks

 

Păstorul nu-ţi cere

Să crezi în credinţa ta, ci doar să   crezi în El;

Şi la aceasta Se referă când spune: „Veniţi la Mine“.

În lumină sau în întuneric caută să faci voia Lui,

Şi lasă-I lui Isus lucrarea credinţei liniştit.TOATA  LUNA AICI:IZVOARE ÎN DEŞERT- Mai

 10678690_1578469835746783_6282163699054683624_n

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

1 Mai

Text: 2 Corinteni 5:14-21

Pentru că atât de mult a iubit Dumnezeu lumea că a dat pe singurul Lui Fiu… loan 3:16

DE CE TREBUIE SĂ MERGEM?

In cuvântarea ţinută la Congresul Naţional Canadian al Misionarilor, care a avut loc în oraşul Toronto, purtătorul de cuvânt al acestei organizaţii, Robert E. Speer, a făcut următoarea observaţie: „Ultima poruncă a lui Cristos, pe care noi o numim Marea Trimitere, nu este temelia obligaţiei misionare. Chiar dacă acele cuvinte n-ar fi fost niciodată rostite de Domnul, obligaţia misionară a Bisericii nu ar fi fost deloc afectată de acest lucru”. Comentând afirmaţia aceasta, Robert D. Wood a spus că Speer s-a bazat pe faptul că „obligaţia misionară” este fundamentată pe trei argumente: caracterul lui Dumnezeu, universalitatea Evangheliei şi nevoia întregii umanităţi. Speer scrisese: „Marea Trimitere nu a creat ci a stabilit această obligaţie. Cuvintele lui Cristos nu ne-au trasat datoria, ci mai degrabă au enunţat-o.” Wood a subliniat că acest lucru este contrar cu ceea ce au înţeles cei mai mulţi creştini. El a spus: „Noi nu ne angajăm în lucrarea misionară aşa de mult pentru că Isus ne-a poruncit să mergem, cât din pricină că Dumnezeu iubeşte atât de mult lumea păcătoasă încât a pregătit un mijloc de mântuire a ei. Noi mergem să spunem acest lucru deoarece planul mântuirii… este într-adevăr Vestea cea Bună. Iubirea lui Dumnezeu, turnată în inimile noastre, ne obligă sa împărtăşim iubirea convertitoare cu cei care, asemenea nouă, înainte de-a fi fost mântuiţi, sunt „pierduţi în păcat şi în întunericul lumii acesteia”. Fie ca dragostea lui Dumnezeu pentru lume să ne mişte să mergem cu dragostea Sa în lume. Aceasta este cea mai puternică motivaţie. – R.W.D.

Avem un mesaj s-aducem în lume –
Că Dumnezeu stăpâneşte zidirea.
El Şi-a trimis Fiul să ne salveze,
Să ne-arate: Dumnezeu e iubirea.
Nichol.

Să mergem la lumea aflată în nevoie, ducând Cuvântul de care are nevoie.TOATA  LUNA AICI:PAINEA CEA DE TOATE ZILELE_MAI

21782_10206931951488173_7118375611524798780_n

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-APRILIE  2015

 1 MAI

 DOREŞTI CA BISERICA TA SĂ CREASCĂ? (3)

„Toţi s-au umplut de Duhul Sfânt”

       (Faptele Apostolilor 4:31)

Fii o sursă de inspiraţie pentru ei! A fi inspirat înseamnă să te simţi motivat şi entuziasmat cu privire la ceea ce faci. Se spune că un băieţel stătea aşezat în biserică împreună cu mama lui. Pe podiumul din spatele pastorului erau trei steaguri; băiatul a întrebat ce steag e primul. „E steagul ţării noastre”, a spus mama. Apoi, el a dorit să ştie şi despre al doilea steag. Ea a şoptit: „E steagul creştin”. În cele din urmă, el a întrebat despre al treilea steag. Spunându-i să facă linişte, ea a şoptit: „Acesta e pentru cei ce au murit în timpul serviciului”. El a întrebat cu nevinovăţie: „la care serviciu au murit, la cel de dimineaţă sau la cel de după-amiază?” Da, biserica trebuie să fie un loc al reverenţei şi al ordinii, dar trebuie să fie plin de puterea şi prezenţa lui Dumnezeu. Pe un afiş dintr-un mic magazin de ţară se putea citi: „Nu mai există nici un alt loc în apropiere care să semene cu acesta, deci, aici este locul pe care-l cauţi.” Asta doreşte Dumnezeu să fie biserica Lui. Poate întrebi: „Cum era biserica în vremurile primilor apostoli?” Avea specificul ei! Era dinamică! Convingătoare! „După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi s-au umplut de Duhul Sfânt, şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală”. Conform celui mai recent sondaj de opinie, în zilele noastre, un membru „devotat” al bisericii este cel ce merge la biserică în fiecare duminică dimineaţa. Extraordinar! Credincioşii Noului Testament mergeau în fiecare zi. Mai mult, „toţi s-au umplut de Duhul Sfânt, şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală”. Domnul Isus reprezintă multe lucruri – dar nu se poate spune despre El că este plictisitor. Aşa că haideţi să-i invităm pe oameni, să-i învăţăm şi să-i inspirăm!TOATA  LUNA AICI:CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

 14716_930345533654325_6527794690799858707_n

SĂMÂNŢA BUNĂ

Vineri, 1 Mai 2015

De aceea se miră ei că nu alergaţi împreună cu ei la acelaşi potop de desfrâu şi vă batjocoresc.1 Petru 4.4

Răspunsul

Trenul era aglomerat de călătorii ce se întorceau în suburbie de la centrul industrial al metropolei. Printr-un mic pliant care se afla pe o bancă într-un compartiment, discuţia ajunse la religie. Câţiva călători au spus câteva glume foarte urâte, iar ceilalţi călători au zâmbit pe sub mustaţă. Numai un tânăr rămase serios.

– Nu-ţi convine discuţia noastră? spuse unul.

Tânărul tăcu.

– Eşti chiar aşa de prost şi mai crezi basme?

La aceasta, tânărul spuse:

– Da, sunt chiar aşa de prost!

Toţi s-au îndreptat deodată spre el. Tânărul spuse aceste cuvinte aşa de liniştit, nici supărat, nici temător. Simţeau cu toţii că nu se merita să se certe cu el. Nu-l interesa părerea masei de oameni chiar deloc. Pe mulţi i-a mişcat ceva, o curiozitate, chiar o anumită dorinţă după o asemenea siguranţă ca de la sine înţeleasă şi după acea putere de convingere. Batjocoritorii însă nu s-au simţit prea comod. Când batjocoritorii au părăsit trenul, ceilalţi i-au aruncat tânărului priviri pline de admiraţie, iar unii i-au spus cuvinte prietenoase.TOATA  LUNA AICI:SĂMÂNŢA BUNĂ – MAI 201510641126_930345640320981_5876410400849618049_n

11078206_817983081623294_5960116676432282130_n

Read Full Post »

%d bloggers like this: