Feeds:
Posts
Comments

Archive for December, 2015

1933664_1074150522626183_8256854057371959482_o

703746_10205111418496727_3449963854165321041_oTOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald Chambers

30 DECEMBRIE

Orice virtute pe care o avem

Toate izvoarele mele sunt în Tine.Psalmul 87:7

Domnul nostru nu „peticeşte” niciodată virtuţile noastre naturale. El reface întregul om pe dinăuntru. „îmbrăcaţi-vă cu omul cel nou” (Efeseni 4:24); cu alte cuvinte, ai grijă ca viaţa ta naturală să se îmbrace cu veşmântul care se potriveşte vieţii noi. Viaţa pe care o sădeşte Dumnezeu în noi îşi dezvoltă propriile ei virtuţi, nu virtuţile lui Adam, ci pe cele ale lui Isus Cristos. Priveşte cum, după sfinţire, Dumnezeu face să se veştejească încrederea ta în virtuţile naturale şi în orice putere din tine, până înveţi să-ţi extragi viaţa din fântâna vieţii de înviere a lui Isus. Mulţumeşte-I lui Dumnezeu dacă treci pnn experienţa „secării” altor izvoare.Semnul că Dumnezeu lucrează în noi este acela că el distruge încrederea în virtuţile naturale, deoarece ele nu sunt promisiuni a ceea ce urmează să fim noi, ci rămăşiţe a ceea ce Dumnezeu a intenţionat să fie omul. Noi ne agăţăm de virtuţile noastre naturale, în timp ce Dumnezeu încearcă tot timpul să ne aducă în contact cu viaţa lui Isus Cristos, care nu poate fi niciodată descrisă în termenii virtuţilor naturale. Cel mai trist lucru este să vezi oameni în lucrarea lui Dumnezeu depinzând de ceea ce harul Lui nu le-a dat, de ceea ce au doar în virtutea eredităţii. Dumnezeu nu întăreşte virtuţile noastre naturale şi nu le transformă, deoarece ele nu se vor putea niciodată apropia de standardul lui Isus Cristos pentru noi. Dragostea naturală, răbdarea naturală, puritatea naturală nu se vor putea apropia niciodată de înălţimea cerinţelor Sale. Dar, dacă aducem fiecare parte a vieţii noastre trupeşti în armonie cu viaţa nouă pe care a pus-o Dumnezeu în noi, El va arăta în noi virtuţile care Îi sunt caracteristice Domnului Isus.„Şi orice virtute pe care o avem E doar a Lui.”

CALENDAR BIBLIC

DOMNUL ESTE APROAPE

30 DECEMBRIE

Prin El, să aducem totdeauna lui DUMNEZEU o jertfă de laudă, adică rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui. Evrei 13,15.

Noi, prin harul Lui Dumnezeu, am fost făcuți o preoție sfântă și aleasă pentru a lăuda pe Domnul Isus. Jertfele de laudă să fie tot timpul pe buzele noastre, tot timpul pregătite de a urca la tronul Lui Dumnezeu. Psalmistul spune în Ps. 50.23: „Cine aduce mulțumiri ca jertfă, acela Mă proslăvește“ și în Ps. 34.1: „Voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme. Lauda Lui va fi totdeauna în gura mea.”Deci laudele noastre să curgă intens ca un fluviu. Ca o preoție sfântă noi nu aducem arderi de tămâie, ci aducem jertfe duhovnicești de LAUDĂ și MULȚUMIRE. După ce perdeaua din lăuntrul Templului s-a rupt de sus până jos nu ne-a dat numai posibilitatea vizuală în Sfântă Sfintelor ci ne este deschisă calea ca să venim ca adoratori ai Lui Dumnezeu și acolo să-Iaducem jertfe de laudă. Aceasta este plăcerea Lui Dumnezeu prin Isus Hristos! Noi am fost aduși așa de aproape suntem copiii Lui Dumnezeu, sfinți și prea iubiți și în această stare putem să ne apropiem cu o inimă curată, cu un cuget curat, cu o credință aleasă, aducând lui Dumnezeu o jertfă plăcută prin Isus Hristos. Aceasta e cea mai înaltă parte a slujbei noastre față de Dumnezeu. Aceste jertfe duhovnicești sunt ca un recul al harului care îlsavurăm și al dragostei care e motorul inimii noastre. Inima reflectează totul în mulțumire de harul primit și cu David poate spune: „TOTUL vine de la Tine și din mâna Ta primim ce să-Ți aducem.” (1 Cronici 29.14). Cunoști tu acestloc măreț și îl ocupi spre slava Numelui Său?Este de prisos să căutăm stârnirea simțămintelor firești de cucernicie prin felurite mijloace, care sunt în slujba sistemelor și religiilor oamenilor. Silințele care se fac când e vorba de adus adorare Lui Dumnezeu, cu ajutorul însușirilor nesfințite ale firii pământești intră în cadrul „focului străin.” (Lev. 10.1 și 16.12).

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineaţa şi Seara

30 DECEMBRIE

Dimineaţa

Nu ştii că la sfârşit va fi amar? 2 Samuel 2:26

Dacă eşti un mărturisitor al credinţei dar nu un împlinitor al ei, şi nu ai credinţa în Christos Isus, rândurile de mai sus sunt o descriere a sfârşitului tău. Mergi în fiecare duminică la locul de închinare, dar mergi fiindcă merg şi alţii, nu fiindcă inima ta îi aparţine Lui Dumnezeu. Acesta este începutul. Bănuiesc că, vei fi cruţat de această caznă de a profesa religia prin mijloace exterioare, dar cu inima departe. Calcă încet, fiindcă trebuie să-ţi arăt sfârşitul unuia ca tine. Să-l privim cu blândeţe. Fruntea îi este scăldată de sudoare, şi el se trezeşte strigând: „O, Doamne, e greu să mori. Aţi trimis după pastor?”. „Da, vine”. Pastorul soseşte. „Domnule, mi-e frică să mor!” „Nu ai nici o speranţă?” „Nu pot spune că am. Mă tem să stau înaintea Lui Dumnezeu; o, roagă-te pentru mine!” Rugăciunea se înalţă pentru el cu dragoste sinceră, şi calea mântuirii este aşezată de mii de ori înaintea lui, dar, înainte să apuce frânghia, îl văd scufundându-se. Pot să-i închid pleoapele reci, fiindcă nu va mai vedea niciodată nimic. Dar unde este omul, şi unde sunt adevăraţii ochi ai omului? Este scris: „Pe când era în locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus”(Luca 16:23). O, de ce nu şi-a ridicat ochii înainte? Fiindcă s-a obişnuit să audă Evanghelia, şi sufletul lui a adormit. Vai! Dacă nu îţi ridici ochii acum, amar va fi sfârşitul tău. Chiar cuvintele Mântuitorului descoperă vaietul tău: „Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine, şi trimite pe Lazăr să-şi moaie vârful degetului în apă, şi să-mi răcorească limba; căci sunt grozav de chinuit în văpaia aceasta” (vers. 24). Există un înţeles înfricoşător în cuvintele acestea. Fie să nu trebuiască să înţelegi adevărul lor la lumina mâniei Lui Iehova!

30 DECEMBRIE

Seara

„Mai bun este sfârşitul unui lucru, decât începutul lui”.

Eclesiastul 7:8

Priveşte-ţi Domnul şi învăţătorul, ca să vezi începutul lui. El a fost„dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii” (Isaia 53:3). Vrei să-i vezi sfârşitul? Stă la dreapta Tatălui Său, aşteptând ca duşmanii să-I fie puşi sub picioare (Psalmi 110:1). „Cum este El, aşa suntem şi noi” (1 loan 4:17). Trebuie să porţi crucea, altfel nu vei ajunge să porţi coroana; trebuie să mergi prin noroi, dacă vrei să păşeşti pe străzile de aur. Inveseleşte-te, deci, sărmane creştin. „Mai bun este sfârşitul unui lucru, decât începutul lui”. Uită-te la viermele acela hidos; ce înfăţişare oribilă are! Este începutul unui lucru. Observă fluturele acela cu aripi minunate, zburând în soare din floare în floare, plin de fericire şi viaţă; acesta este sfârşitul. Viermele acela eşti tu, înfăşurat în crisalida morţii; dar, atunci când apare Christos, vei fi „ca El, pentru că îl vom vedea aşa cum este” (1 loan 3:2). Fii mulţumit să fii ca El, pentru ca şi El să fie mulţumit de tine. Diamantul neşlefuit este pus pe roata şlefuitorului. El taie din toate părţile. Pierde mult – şi este costisitor pentru el. Regele este încoronat; diadema este pusă pe capul monarhului în cântec de trâmbiţă. Raze strălucitoare scânteiază din coroană, şi ele vin chiar de la diamantul care a fost şlefuit recent cu atâta cruzime. Poţi să îndrăzneşti să te compari cu un asemenea diamant, fiindcă faci parte din poporul lui Dumnezeu; acum este timpul procesului de şlefuire. Lasă credinţa şi „răbdarea… să-ţi facă desăvârşit lucrarea” (Iacov 1:4), fiindcă în ziua în care coroana va fi aşezată pe capul„împăratului veşniciilor, a nemuritorului, nevăzutului” (1 Timotei 1:17), rază de glorie va străluci deasupra ta. „Ei vor fi ai Mei, zice Domnul oştirilor, îmi vor fi o coroană deosebită, în ziua pe care o pregătesc eu” (Maleahi 3:17). „Mai bun este sfârşitul unui lucru, decât începutul lui”.

MANA DE DIMINEAŢĂ

DECEMBRIE  30

“Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui lacov.” EXODUL 3:6

Anul acesta se apropie de sfârşit. Curând va începe un nou an plin de situaţii noi care ne vor încredinţa tot mai mult că şi dispensaţiunea harului s-a apropiat de sfârşit şi că pentru copiii lui Dumnezeu va începe în curând “anul de veselie”, un an care nu se va mai sfârşi niciodată.O veche cântare creştină spune: “O, Doamne, ajutorul nostru pentru anii care au trecut, nădejdea noastră pentru anii care urmează, adăpostul nostru în furtuni şi casa noastră veşnică.” Dumnezeu este Dumnezeul oricărui timp: trecut, prezent şi viitor. El a fost ajutorul nostru în trecut, nădejdea noastră pentru viitor şi tot El este marele “EU SUNT” pentru astăzi. Cu nesiguranţa zilelor pe care le trăim, neştiind ce va aduce viitorul, este o mângâiere şi o reasigurare pentru noi să ştim că Dumnezeul anului care a trecut va fi Dumnezeul anului care urmează. Privind retrospectiv în anii care au trecut, vom recunoaşte că El a fost Dumnezeul trecutului nostru, întrunind toate nevoile noastre, chiar şi atunci când poate noi nu am înţeles cum lucra. Privind în viitor, la paşii neclari dinaintea noastră, am putea să ne îngrijorăm, să ne fie teamă. Dar Dumnezeu deja a avut grijă şi pentru viitorul nostru. Unul din Numele lui Dumnezeu este “Jehovah Jireh” care înseamnă “Domnul va îngriji” (Gen. 22:14). Pavel spune: “Dumnezeu va îngriji din plin de toate nevoile noastre, potrivit bogăţiilor Sale, în slavă, în Hristos Isus” (Fii. 4:19). Dumnezeu este Dumnezeul viitorului nostru.Ne putem gândi la trecut, la toate binecuvântările, izbăvirile şi ocrotirea neîntreruptă pe care le-a dat Dumnezeul trecutului nostru şi totuşi, uneori ne este greu să ne încredem în Ei pentru astăzi. Dar să fim deplini încredinţaţi că El doreşte să fie Acelaşi pentru noi astăzi cum a fost în trecut şi cum va fi în viitor. El este neschimbat în dragostea şi grija de Tată pe care o are faţă de noi; ea nu se micşorează din pricina multelor noastre greşeli, nu se măreşte în virtutea presupusei noastre râvne şi activităţi pentru El, dragostea Lui este constantă şi fermă, desăvârşită şi veşnică. Ea a început înainte de veşnicii, s-a desfăşurat de-alungul vieţii noastre sub toate aspectele şi se va continua în veşnicie, dându-ne în dragostea Lui, fericirea de a fi pentru totdeauna în prezenţa Lui şi a iubitului nostru Mântuitor.Uneori Dumnezeu ne scoate din situaţiile, problemele, nevoile şi greutăţile vieţii, alteori El ne trece prin ele, dar este cu noi în ele. Indiferent de felul cum lucrează, El este totdeauna Dumnezeul prezentului nostru, Dumnezeul nostru bun ASTĂZI.George Muller, omul care prin credinţă îngrijea zilnic de peste 2.000 de orfani şi care niciodată nu a apelat la ajutorul omului, avea pe perete un “motto”: ŞI ASTĂZI!

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

30 Decembrie

“Iată Eu vin curând; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui.” Apoc.22:12.

Iarăşi ne găsim la sfârşitul unui an şi toţi cei care nu au intrat pe poarta cea strâmtă pentru a-L urma pe Isus sunt mai aproape de pierzarea veşnică. Tot la fel şi cei care trăiesc în păcat şi iubesc lumea alergând după pofte şi plăceri şi se asimilează cu lumea trăind după voia firii, al căror dumnezeu este stomacul lor fiind orientaţi spre cele pământeşti vor ajunge în pierzare acolo unde viermele nu doarme şi focul nu se stinge. Toţi aceia care nu-L recunosc Domn pe Isus, mărturisind că Isus este Fiul lui Dumnezeu venit la noi în trup pentru a se jertfi spre iertarea păcatelor noastre, vor avea un sfârşit trist.Dar ferice de cei care umblă pe căile Domnului şi mărturisesc că singura modalitate de salvare şi mântuire este doar Hristos Isus, morţi fiind împreună cu El, morţi pentru păcat, dar totodată şi înviaţi cu Hristos şi aşezaţi în locurile preaînalte. Aceştia pot spune cu siguranţă: “Pentru mine a trăi înseamnă Hristos iar moartea înseamnă câştig.”Ferice de noi dacă nu cărăm păcatele noastre din anul acesta cu noi în anul care vine şi dacă avem conştiinţa împăcată. Ferice de noi dacă nu trebuie să stăm înaintea lui Dumnezeu pe banca acuzaţilor ci putem sta înaintea Lui prin har lăudând dragostea şi răbdarea Sa, bucurându-ne că putem păşi în noul an ca copii ascultători, slujindu-L pe Tatăl ceresc cu bucurie în noul an şi trăind din bunătatea Sa.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

30 Decembrie

IUBIRE DESĂVÂRŞITĂ

… şi fiindcă iubea pe ai Săi, care erau în lume,

i-a iubit până la capăt. Ioan 13.1

Aici este un fapt care ajunge să fie pentru noi o făgăduinţă; cum a fost atunci Mântuitorul nostru, aşa este şi acum; şi ceea ce a făcut pentru prea iubiţii cu care El a trăit pe pământ, va face mai departe şi cu noi, şi cât va fi lumea. „Fiindcă a iubit pe ai Săi”, nu este ceva minunat? Că El a putut să îi iubească pe oameni aşa cum sunt, este o minune! Ce-a găsit El în bieţii Săi ucenici ca să-i iubească? Şi ce găseşte El în mine?Dar când Isus a început să iubească, este în firea Sa să continue să iubească. Această iubire face din sfinţi „oamenii Săi”; ce nume minunat! El i-a câştigat cu sângele Său şi ei sunt comoara Sa. Cum ei sunt „ai Săi”, El nu-i va pierde. Ei sunt prea iubiţii Săi şi El nu va înceta să-i iubească mai departe. Suflete al meu, spune-ţi şi ţie că El nu va înceta niciodată să te iubească!„El i-a iubit până la capăt”; iubirea cea mai mare care a umplut inima Mântuitorului, până la moartea Sa, a fost iubirea pentru ai Săi. El i-a iubit atât cât este cu putinţă, i-a iubit până acolo că S-a dat pe Sine însuşi la moarte pentru ei; El nu putea să facă mai mult. Aceasta este iubirea desăvârşită în care nu este nici nebunie, nici dare înapoi, nici necredincioşie, nici indiferenţă şi pe care a răspândit-o din belşug pentru toţi ai Săi.Aşa este iubirea lui Isus pentru toţi aceia care fac parte din poporul Său. Să cântăm cu recunoştinţă o cântare Prea Iubitului nostru.

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

30 DECEMBRIE

«Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte.» PROVERBE 14,12

La trecerea în noul an mulţi oameni sunt preocupaţi de diferite probleme. Aceste gânduri sunt apăsătoare şi deprimante pentru că întotdeauna au legătură cu cotidianul. Un exemplu este remarca pe care o auzim atât de des: «Ce repede îmbătrânesc!» Este adevărat. Dacă nu îl ai pe Isus în inimă, toate degenerează. Este foarte adevărat că o viaţă fără «viata» este complet inutilă, şi ce tragedie îngrozitoare este atunci când, în ciuda tuturor căutărilor şi a faptelor tale, dorinţa ta de fericire şi pace nu este niciodată îndeplinită. Iată de ce privim cu teamă moartea întunecată care se apropie, fară speranţă şi fără consolare. Ai într-adevăr destule motive să fii trist la trecerea în fiecare an nou, deoarece ai un viitor incert. Dar ferice de omul care-L are pe Cristos în inimă! Un astfel de om are speranţa şi siguranţa vieţii veşnice! Atunci nici bătrâneţea nu ne mai sperie, deoarece, cu cât suntem mai firavi pentru lumea aceasta, cu atât «întinerim» pentru veşnicie. Da, putem spune: cu cât sunt mai slab, cu atât sunt mai puternic! Acesta nu este un slogan ieftin, prietene, ci o realitate minunată, căci: «chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoieşte din zi în zi» (2 Cor. 4,16).

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

30 DECEMBRIE

Este timpul, o, Dumnezeul meu, pentru o atingere de la Tine, una din acele măreţe şi transformatoare atingeri prin care Tu Te deosebeşti clar şi desluşit de orice altceva, strălucitoare momente în care Te văd şi mă închin şi mă minunez.

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

Miercuri 30 Decembrie

Ţi‑ai părăsit dragostea dintâi. Aminteşte‑ţi deci de unde ai căzut şi pocăieşte‑te şi fă lucrările dintâi. Apocalipsa 2.4,5

L‑am pierdut pe Hristos, poate nu ca Obiect al credinţei, ci ca Obiect al afecţiunilor. Orice cădere începe de aici. Pentru mulţi dintre noi pare să fie de ajuns că Îl cunoaştem ca Mântuitor. Suntem gata să vede suferinţele Lui ca cele care ne‑au separat de păcatele noastre, însă nu ca cele care ne separă de noi înşine şi de ceea ce ne înconjoară. Din punct de vedere individual şi colectiv suntem sub acuzaţia: „Ţi‑ai părăsit dragostea dintâi“ şi suntem chemaţi, în mod solemn: „Aminteşte‑ţi deci de unde ai căzut“. Pot exista multe lucruri în noi pe care El să le recomande, dar, dacă Şi‑a pierdut locul dintâi în inimile noastre, dacă afecţiunile noastre s‑au răcit, înseamnă că am căzut. Solemnă acuzaţie! Şi ce ne spune El? „Pocăieşte‑te!“Adevărul trebuie să ne ofere o stare în acord cu locul pe care îl ocupăm. Dacă aşa stau lucrurile, nu vom umbla împreună cu o lume de care crucea Domnului ne‑a separat. El însă rămâne Acelaşi, iar falimentul nostru nu micşorează dragostea Sa; El rămâne în continuare pentru noi. Oricât de rece mi‑ar fi inima şi oricât de dezordonată mi‑ar fi umblarea, Îl pot auzi spunând: „Eu tot te iubesc“. Cruce însăşi ne vorbeşte despre această dragoste, căci El ne‑a cumpărat cu un preţ nespus de mare!Cât de mult pierdem atunci când Îl excludem din viaţa noastră! Şi cât de mult pierde El! Cel mai important lucru după cel de a fi împreună cu El în cer este de a fi împreună cu El aici, de a avea conştienţa prezenţei Sale alături de noi. Când totul se deteriora, Pavel i‑a scris lui Timotei: „Domnul Isus Hristos să fie cu duhul tău“. Înţelegem noi aceasta? Este exact lucrul care vine înainte de a fi în cer. Dar oare n‑am pierdut noi conştienţa adevărului că El este Cel care S‑a dat pe Sine Însuşi pentru noi? Ce pierdere mare, de vreme ce Hristos este totul! El este Cel înălţat, „mai presus de toate cerurile“, iar noi suntem nu doar obiecte ale grijii Sale, ci ale dragostei Sale!                                               F.C.Blount

IZVOARE IN DEŞERT

30 Decembrie

Petru era păzit în temniţă, şi Biserica nu înceta
să înalţe rugăciuni către Dumnezeu pentru el.
(Fapte 12:5)

Petru era în închisoare, aşteptându-şi execuţia, şi biserica nu avea nici o putere şi nici o influenţă umană care l-ar fi putut salva. Nu exista nici un ajutor pământesc disponibil, ci ajutorul putea fi obţinut doar pe cale cerească. Aşa că biserica s-a dedicat rugăciunii fierbinţi şi insistente. Şi Dumnezeu a trimis un înger, care „a deşteptat pe Petru, lovindu-l în coastă“ (v.7). Apoi „au trecut de straja întâia şi a doua, au ajuns la poarta de fier, care dă în cetate, şi ea li s-a deschis singură“ (v.10), şi Petru a fost liber.Poate există o „poartă de fier“ în viaţa ta, care îţi blochează calea. Ca o pasăre închisă în colivie, deseori ai lovit în barele de fier, dar în loc să-ţi îmbunătăţeşti situaţia, ai devenit şi mai obosit şi mai extenuat şi ţi-ai pricinuit şi mai multă durere de inimă. Este un secret pe care trebuie să-l afli – secretul rugăciunii cu credinţă.

Apoi, când vei ajunge la poarta de fier, se va deschide aşa cum s-a deschis pentru Petru: „singură“.Câtă energie irosită şi ce dezamăgire dureroasă va fi evitată odată ce vei învăţa să te rogi aşa cum s-a rugat biserica primară în „camera de sus“ (Fapte 1:13)! Dificultăţile insurmontabile vor dispare şi împrejurările potrivnice vor deveni favorabile odată ce vei învăţa să te rogi – nu cu credinţa ta, ci cu credinţa lui Dumnezeu. Mulţi din cei dragi ai tăi au fost legaţi de Satan şi întemniţaţi de el ani de zile, şi ei aşteaptă pur şi simplu să se deschidă porţile. Ei vor fi eliberaţi în Hristos când tu te vei ruga lui Dumnezeu fierbinte şi insistent, cu credinţă.  C.H.P.

Situaţiile urgente necesită rugăciuni intense. Când omul însuşi devine o rugăciune nimic nu poate rezista atingerii ei. Ilie s-a plecat spre pământ pe muntele Carmel cu faţa între genunchi, şi el a devenit rugăciunea.Rugăciunea rostită nu este întotdeauna necesară, pentru că rugăciunea poate fi deseori prea intensă pentru a fi exprimată în cuvinte. În cazul lui Ilie, întreaga lui fiinţă era în contact cu Dumnezeu şi era mobilizată împreună cu El împotriva forţelor răului. Şi vrăjmaşii cei răi ai lui Ilie nu se puteau împotrivi acestui fel de rugăciune în formă umană – un lucru de care este mare nevoie astăzi.

                                                             din Timpul genunchilor plecaţi

„Suspine negrăite“ (Rom. 8:26), aşa sunt deseori rugăciunile pe careDumnezeu nu le poate refuza.  Charles H. Spurgeon

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul II

30 Decembrie

Estera 9.11-22

Această zi, a treisprezecea a lunii Adar, care trebuia să marcheze pentru totdeauna masacrul şi dispariţia lui Israel, a devenit, din contră, ziua comemorării triumfului lor şi a anihilării vrăjmaşilor lor. Soarta acestor vrăjmaş este o dovadă tragică a faptului că atacurile ţintite asupr poporului lui Dumnezeu nu rămân nepedepsite. Cel care atinge „se atinge de lumina ochilor Lui” (Zaharia 2.8; vezi Psalmul 105.12-15).Am putea fi noi subiecte ale unei iubiri mai puţin afectuoase, noi, care suntem parte a poporului ceresc, Mireasa lui Hristos? Israelul în captivitate manifestă clar semnele unei naţiuni „împrăştiate şi pustiite”, ale unui popor „înfricoşător de la începutul lui”, ale unei naţiuni „care tot aşteaptă şi este călcată în picioare”(Isaia 18.2). Dumnezeu, Căruia acest popor Îi este preţios, deoarece Mântuitorul lumii Se naşte din el, îşi va pune în acţiune atotputernicia ca să-i scape, pe ei, un neam călcat în picioare de lume.Ce bogată este cartea Estera, despre care înainte am fi putut crede că oferă puţin pentru zidirea noastră! Ce loc îi oferă ea, ilustrativ, Domnului Isus umilit şi înălţat! Ce orizont deschide ea asupra viitorului lui Israel, asupra odihnei şi bucuriei lor (v. 17), bucurie a împărăţiei care-i aşteaptă în finalul tuturor suferinţelor!

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-DECEMBRIE 2015

30 DECEMBRIE. IA INIŢIATIVA!

„Este mai ferice să dai decât să primeşti” (Faptele Apostolilor 20:35)

Când l-a zărit pe cel pe lângă care au trecut preotul şi levitul, bunul samaritean a luat iniţiativa şi s-a abătut din drumul său pentru a-l ajuta. Domnul Isus şi-a încheiat pilda astfel: „Du-te de fă şi tu la fel” (Luca 10:37). Sam Walton, fondatorul magazinelor Wal-Mart, i-a învăţat pe angajaţii săi „regula celor 10 paşi”. Ea spune aşa: „Mă angajez ca de fiecare dată când ajung la 3 metri distanţă de un client să-l privesc în ochi, să-l salut şi să-l întreb cu ce l-aş putea ajuta”. Drept consecinţă, magazine din lumea întreagă implementează, zi de zi, regula lui Sam, Majoritatea dintre noi recunoaştem importanţa luării iniţiativei. Îi recunoaştem valoarea în relaţii şi cu toate acestea nu o aplicăm. Aşteptăm ca celălalt să facă primul pas. În felul acesta, însă, se pot pierde oportunităţi. Pastorul Malcolm Bane a remarcat: „Dacă aştepţi până când poţi face totul pentru toţi, în loc să faci ceva pentru cineva, vei ajunge să nu faci nimic pentru nimeni”. Dacă te gândeşti în mod serios să-i ajuţi pe alţii şi doreşti să ai parte de binecuvântarea lui Dumnezeu, nu mai aştepta – începe! „Momentul perfect” apare rareori. Un vechi proverb irlandez spune: „înţeleptul face de îndată ceea ce nebunul face în ultimul rând”. Adesea pare jenant să iniţiezi o conversaţie. Când vrei să oferi o mână de ajutor te poţi aştepta să fii respins. Când vrei să fii darnic faţă de cineva poţi fi interpretat greşit. În astfel de clipe nu te vei simţi foarte bine sau în largul tău; trebuie să înveţi să depăşeşti acele sentimente de jenă şi de nesiguranţă. Pentru a-i ajuta pe oameni trebuie să faci un pas înainte şi să înfăptuieşti ceva ce alţii nu reuşesc să facă niciodată. Aşa că, ia iniţiativa chiar acum. Fă ceva minunat – aşa vei avea parte de roade.

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

30 decembrie

Text: Luca 9: 57-62

PRIORITATEA SUPREMĂ

Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu… și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. Matei 6:33

În timpul domniei reginei Elisabeta I, un negustor prosper a fost ales de Măria Sa să îndeplinească misiunea de ambasador. Anunțat de această onoare, el a cerut să fie scuzat, motivând că aceasta i-ar aduce prejudicii financiare și nu-i va mai permite să supravegheze activitatea industrială. La această scuză, regina i-a trimis următorul răspuns: „Tu caută ca afacerea mea să meargă bine în străinătate, iar eu voi căuta ca afacerea ta să meargă bine acasă”. Acest gentleman a acceptat numirea și a stat în străinătate mai mulți ani. când s-a întors, a găsit că regina, credincioasă cuvântului ei, s-a îngrijit de afacerea lui, peste așteptări.Ca și creștini, noi trebuie să ne silim să-I plăcem Domnului și să-L punem pe El pe primul loc în orice facem. Unii credincioși însă Ii dau timpul și talentele lor numai atunci când acestea nu se suprapun cu planurile lor și cu distracțiile lor personale. Ei sunt gata să-L facă pe Dumnezeu „un câștigător pe locul doi, la o diferență foarte mică”, dar ezită să-I dea atât Lui cât și serviciului Lui locul cel dintâi în viețile lor. Ca să fim ucenici credincioși ai lui Isus, este nevoie să-I acordăm Mântuitorului prioritatea supremă în toate lucrurile, încrezându-ne că El va purta întru totul de grijă nevoilor noastre.În Luca 9, citim despre doi bărbați care au consimțit să-L urmeze pe Isus, dar care au spus că în primul rând ei vor să-și rezolve problemele personale. Răspunsul Stăpânului arată clar că a fi ucenic implică o loialitate necondiționată față de El.Dumnezeu dă binecuvântările cele mai mari celor care îl pun pe Cristos înainte de toate lucrurile.Este El prioritatea supremă în viața ta?                              H.G.B. 

 

Doamne, Ți-am dat viața numai Ție,

Orice zi și orice oră este doar a Ta;

Fie după cum voiești, așa să fie;

                          Voia Ta este mai bună decât voia mea.              Warner

Cel care îi dă lui Dumnezeu cel de-al doilea loc nu-I dă nici unul.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Miercuri, 30 Decembrie 2015

Așa că fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuși lui Dumnezeu.Romani 14.12

Mai mult decât o schimbare de an?

A mai trecut un an, spun oamenii. Ce a trecut, a trecut! Așa râd mulți în noaptea de Revelion și încep anul fără să gândească mult la noul an. Ce este de fapt o schimbare de an? Poate o sărbătoare mare, dar după aceea se pleacă iarăși în același ritm mai departe. Cel mai bine este să uităm ce a trecut și să încercăm să obținem totul din ce vine, spun unii.A trecut pentru totdeauna timpul anului ce îl încheiem? Anul scurs rămâne timpul nostru. Tot ce am făcut în acest timp rămâne notat pe contul nostru. Sunt gândurile, cuvintele și faptele noastre; contul nostru cuprinde ce am făcut și ce am lăsat nefăcut și pentru aceasta fiecare trebuie să dea socoteală. Înaintea cui? Înaintea lui Dumnezeu, Creatorul și Susținătorul nostru. Odată totul va ieși la lumină. Ce seamănă omul, aceea va și secera.Cu privire la acest pământ, noi trăim într-un circuit continuu de primăvară, vară, toamnă și iarnă. Dar să privim la viața noastră în lumina veșniciei! Atunci, Biblia nu vorbește despre un circuit, ci despre o țintă. Cuvântul lui Dumnezeu arată o zi mare a recoltei. La trecerea de la un an vechi la unul nou ar trebui să fim conștienți că ne-am apropiat de această țintă cu o bucată bună de drum.

1412278_1074122422628993_4427594840678101635_o

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

31 Decembrie

NU VOI FI STRĂIN ÎN CER

Mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă.

Psalmul 73.24

Din zi în zi şi din an în an, credinţa mea se sprijineşte, cu o încredere tot mai profundă, pe înţelepciunea şi dragostea Dumnezeului meu şi ştiu că n-am crezut în zadar. Nici unul din bunele Lui cuvinte nu va cădea vreodată la pământ.Eu îmi pun mâna mea în mâna Mântuitorului Meu ca El să mă conducă. Nu ştiu ce drum să aleg, dar Domnul îmi va alege moştenirea. Am nevoie de sfat şi de călăuzire, căci lucrările pe care le am de îndeplinit sunt grele şi de ele depinde viitorul meu. Pentru aceasta eu privesc la Domnul după cum preotul din Vechiul Testament întreba pe Urim şi pe Tumim. Eu preţuiesc mai mult sfatul lui Dumnezeu care nu greşeşte, decât sfatul judecăţii mele sau părerea prietenilor mei. Doamne, Tu vei fi întotdeauna călăuza mea.Curând va veni sfârşitul; numai câţiva ani şi voi părăsi această lume ca să mă duc la Tatăl meu. Domnul va fi atunci la căpătâiul meu; El mă va primi la uşa cerurilor şi-mi va ura „bun venit” în locurile de slavă. Eu nu voi fi deloc un străin în cerul Său, ci Tatăl meu şi Dumnezeul meu va fi fericirea mea fără sfârşit.Slavă sa fie Aceluia care mă va conduce aici şi după aceea mă va primi la El.

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

Joi  31  Decembrie

Şi în ţinutul acela erau păstori, stând în câmp şi făcând

 de strajă, noaptea, la turma lor … Şi îngerul le‑a spus:

„Nu vă temeţi; pentru că, iată, vă aduc o veste bună, de mare bucurie, care va fi pentru tot poporul; pentru

 că astăzi, în cetatea lui David, vi S‑a născut un

Mântuitor, care este Hristos Domnul“.  Luca 2.8,10,11

Îngerul nu a vestit naşterea lui Hristos locuitorilor din Ierusalim, nici măcar mai‑marilor din Betleem. Primii care au primit această veste au fost păstorii care făceau de strajă la turma lor, în timpul nopţii. Mântuitorul venise pentru toţi aceia care aveau să‑şi pună încrederea în El, însă, adresându‑se păstorilor, îngerul le‑a subliniat faptul că Domnul Se născuse pentru ei. Fiecare dintre noi putem spune: «Pentru mine a venit El pe acest pământ».Îngerul a continuat: „Şi acesta vă este semnul: veţi găsi un Prunc înfăşat în scutece şi culcat în iesle“ (Luca 2.12). Ce semn ciudat pentru a‑L distinge pe Hristos Domnul de toţi pruncii din Betleem! Era culcat într‑o iesle! Saul, cel dintâi împărat al lui Israel, se distingea prin faptul că era mai înalt decât oricine din popor, însă semnul distinctiv al Domnului Isus a fost sărăcia extremă. În 2 Corinteni 8.9, Pavel scrie: „Deoarece cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Hristos, că El, bogat fiind, S‑a făcut sărac pentru voi, ca, prin sărăcia Lui, voi să fiţi îmbogăţiţi“. Iată cine era Cel culcat în ieslea din Betleem!Păstorii au plecat în grabă şi i‑au găsit pe Maria şi pe Iosif, şi Pruncul culcat în iesle. După ce L‑au găsit, au făcut cunoscut lucrurile pe care le auziseră cu privire la Prunc, apoi s‑au întors slăvindu‑L şi lăudându‑L pe Dumnezeu pentru tot ceea ce auziseră şi văzuseră. Cel care venise pentru a fi Mântuitorul nostru le captase privirile şi le câştigase inimile.„Mulţumire fie adusă lui Dumnezeu pentru darul Său de nespus!“ (2 Corinteni 9.15).                                                                   G. André

IZVOARE IN DEŞERT

31 Decembrie

Până aici Domnul ne-a ajutat.(1 Samuel 7:12)

Cuvintele „până aici“ sunt ca o mână care arată în direcţia trecutului. „Trecuse destulă vreme … Trecuseră douăzeci de ani“ (v.2), dar chiar dacă ar fi trecut şaptezeci de ani, „până aici Domnul ne-a ajutat“! Fie în sărăcie, bogăţie, boală sau sănătate, fie acasă sau în ţări străine, fie pe uscat, pe mare sau în aer, şi fie în onoare, dezonoare, greutăţi, bucurie, încercări, biruinţe, rugăciuni sau ispite – „până aici Domnul ne-a ajutat“!Ne place întotdeauna să privim la un drum lung străjuit de copaci frumoşi. Copacii sunt o privelişte plăcută şi par să formeze un templu din plante, cu stâlpi puternici din lemn şi arcade de frunze. În acelaşi fel în care priveşti la un drum frumos ca acesta, de ce nu priveşti înapoi la drumul anilor vieţii tale? Uită-te la ramurile mari şi verzi ale îndurării lui Dumnezeu de deasupra capului şi la stâlpii puternici ai bunătăţii şi ai credincioşiei Lui care ţi-au adus multă bucurie. Vezi păsări cântând pe ramuri? Dacă te uiţi mai de aproape, cu siguranţă vei vedea multe, pentru că ele cântă despre îndurarea lui Dumnezeu primită „până aici“.Aceste cuvinte arată şi spre înainte. Cel care ajunge într-un anumit punct şi scrie cuvintele „până aici“ realizează că n-a ajuns încă la capătul drumului şi că mai are de parcurs o distanţă. Mai sunt încă încercări, bucurii, ispite, bătălii, înfrângeri, biruinţe, rugăciuni, răspunsuri, trudă şi putere care urmează să vină. Acestea sunt apoi urmate de boală, bătrâneţe şi moarte.Deci, se termină viaţa după moarte? Nu! Trebuie să mai vină acestea: învierea în asemănarea Domnului Isus; tronuri, harfe, şi cântarea psalmilor; a fi „îmbrăcat … în haine albe“ (Apocalipsa 3:5), a vedea faţa Domnului Isus şi a fi în părtăşie cu sfinţii; şi a experimenta gloria lui Dumnezeu, plinătatea eternităţii şi bucuria infinită. Aşa că, dragul meu credincios, „fii tare, îmbărbătează-ţi inima“ (Psalmul 27:14), şi cu mulţumire şi încredere înalţă-ţi glasul în laudă, pentru că:

Domnul care „până aici“ te-a ajutat

Te va ajuta tot restul călătoriei tale.

Când cuvintele „până aici“ sunt citite în lumina cerului, ce perspective glorioase şi miraculoase descoperă ele privirilor noastre pline de recunoştinţă! Charles H. Spurgeon                                        

Păstorii din Alpi au un obicei frumos la sfârşitul zilei; ei îşi cântă unul altuia un rămas bun de seară. Aerul este atât de curat încât cântările se pot auzi la distanţe foarte mari. Când soarele începe să apună, ei îşi adună turmele şi încep să le conducă pe cărări de munte în timp ce ei cântă: „«Până aici Domnul ne-a ajutat». Să lăudăm Numele Său!“În final, după obiceiul lor frumos, ei îşi cântă unul altuia un rămas bun amabil şi prietenos: „Noapte bună! Noapte bună!“ Cuvintele încep apoi să răsune în ecou de pe o coastă a muntelui pe alta, repercutându-se plăcut şi uşor până când sunetele se pierd în depărtare.Hai să ne chemăm şi noi unul pe altul prin întuneric până când noaptea devine însufleţită de sunetul multor glasuri, încurajându-i pe călătorii obosiţi ai lui Dumnezeu. Şi fie ca ecourile să se transforme într-o furtună de aleluia care va izbucni în valuri tunătoare în jurul tronului Său de safir. Atunci, la ivirea zorilor, ne vom trezi pe ţărmul „mării de sticlă“ (Apocalipsa 4:6), strigând împreună cu oştile răscumpărate ale cerului: „A Celui ce şade pe scaunul de domnie şi a Mielului să fie lauda, cinstea, slava şi stăpânirea în vecii vecilor!“ (Apoc. 5:13).

Cu acest cântec al meu prin veacurile fără sfârşit,

Isus m-a condus tot drumul.

ŞI AU ZIS A DOUA OARĂ: „ALELUIA!“

Apocalipsa 19:3

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald Chambers

31 DECEMBRIE

Trecutul

Dumnezeul lui Israel va fi ariergarda voastră.

Isaia 52:12. KJV

Siguranţă cu privire la trecut. „Dumnezeu aduce iarăşi înapoi ce a trecut” (Eclesiastul 3:15). La sfârşitul anului ne îndreptăm plini de dorinţă spre tot ce a pregătit Dumnezeu pentru noi în viitor, totuşi, întristarea îşi poate ivi capul la amintirea zilelor ce au trecut. Bucuria prezentă a harului lui Dumnezeu poate fi umbrită de amintirea păca­telor şi a greşelilor de ieri. Dar Dumnezeu este şi Dumnezeul zilelor noastre trecute şi El îngăduie amintirea lor cu scopul de a transforma trecutul într-un mijloc de creştere spirituală din viitor. Dumnezeu ne aminteşte trecutul pentru a ne scăpa de o siguranţă falsă în prezent.

Siguranţă cu privire la viitor. „Căci Domnul va merge înaintea voastră!” Aceasta este o revelaţie a harului: Dumnezeu va sta de pază acolo unde noi am căzut. El va veghea să nu fim prinşi din nou în aceleaşi greşeli, aşa cum am face, cu siguranţă, dacă nu ar fi El ariergarda noastră. Mâna lui Dumnezeu se întinde spre trecutul nostru şi ne curăţă conştiinţa.

Siguranţa cu privire la prezent. ..Nu ieşiţi cu grabă.” Acum, când ne îndreptăm spre un an nou, să nu o facem cu graba bucuriei impe­tuoase şi pline de uitare, nici în fuga unei nechibzuinţe impulsive, ci cu puterea răbdătoare a cunoaşteri faptului că Dumnezeul lui Israel va merge înaintea noastră. Zilele de ieri ne aduc în faţă lucruri ireparabile; este adevărat că am pierdut ocazii care nu se vor mai întoarce niciodată, dar Dumnezeu poate transforma această întristare distructivă într-o atenţie constructivă pentru viitor. Lasă trecutul să adoarmă, dar lasă-l să doarmă la pieptul lui Cristos.Lasă trecutul ireparabil în mâinile Lui şi păşeşte în viitorul irezisti­bil împreună cu El!

VERSETUL ZILEI

Drept răspuns, Isus i-a zis: “Este scris: ,Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.”
Matei 4:4

Un gand…

Credinta face totul posibil, dragostea face totul usor”

MANA DE DIMINEAŢĂ

DECEMBRIE  31

“Doamne, ce vrei să fac?” “Scoală-te”, i-a zis Domnul, “intră în cetate şi ţi se va spune ce trebuie să faci.”

FAPTE 9:6

 Cuvintele acestei întrebări arată sinceritatea perfectă a unui om integru, atitudinea cea mai dreaptă şi singura de altfel, pe care trebuie s-o aibă orice om care s-a întâlnit cu Domnul Isus, nu neapărat pe un drum al Damascului, ci în orice fel. Domnul în îndurarea Lui, a binevoit să ne iasă înainte ca să ne oprească de pe un drum fatal şi să ne aşeze pe drumul care duce la fericire şi viaţă veşnică. Saul, mai târziu apostolul Pavel, trăia o viaţă religioasă după cea mai îngustă partidă a religiei iudaice, fiind sincer, în felul lui, fără să-şi dea seama că, cu toată sinceritatea lui, era un ucigaş. Deci sinceritatea noastră, oricât de sinceră ar fi, nu este un criteriu că suntem în limitele voii lui Dumnezeu. Dar când Pavel s-a întâlnit cu Domnul Isus, a renunţat imediat la sinceritatea religioasă pe care o avea, şi din toată inima a întrebat: “Doamne, ce vrei să fac?”Dumnezeu ne-a ajutat să ajungem la ultima zi a anului acesta şi ne găsim acum gata să-l începem pe cel care vine. Poate că ar fi bine să ne facem un bilanţ al vieţii din anul care a trecut.. Un bilanţ este o reflectare retrospectivă a rezultatului unei activităţi pe o anumită perioadă de timp, şi oglindeşte ce beneficii şi ce pagube am avut. Să stăm puţin liniştiţi şi să ne întrebăm sincer: Ce a avut Domnul Isus din partea mea, anul acesta? Mai multă sfinţenie, mai multă ascultare, mai multă asemănare cu El? Şi apoi, ce pagube am avut? Mai puţină veghere? Mai multe înfrângeri? Mai multă lipsă de dragoste? Mai mult timp pierdut, uitând chemarea pe care o avem de a-I fi martori şi de a lucra pentru El? Dumnezeu ne-a lăsat aici ca să trăim pentru El. Dacă rezultatul bilanţului nostru este deficitar, noi am pierdut iar Domnul Isas nu a fost onorat cum ar fi trebuit.Să nu păşim în noul an târând după noi eul nostru cu toată trena de nepăsare, uşurătate, interese personale, indiferenţă faţă de cei din jur şi mai ales faţă de Acela care ne-a însoţit totuşi cu harul Său, cele 365 de zile care s-au scurs, ci să fim sinceri întrebându-L: “Doamne ce vrei să fac?” Apostolul Pavel nu numai că a dorit sincer să afle ce vrea Domnul Isus de la el, dar era ferm hotărât să şi facă ce-i va spune şi cere El. Să fim şi noi la fel, şi aceasta să fie şi deviza vieţii noastre cum a fost şi pentru Pavel. Ce mângâiere va fi avut apostolul, când a înţeles că Domnul l-a ales ca să fie un vas care să ducă Numele Lui înaintea neamurilor…! Ce privilegiu i s-a dat să poarte Numele Aceluia pe care L-a prigonit, dar care este “Domnul domnilor şi împăratul împăraţilor.”Şi nouă ni s-a dat această mare fovoare de a purta Numele Domnului Isus peste tot şi El vrea să-L purtăm cu toată cinstea şi demnitatea ca să-L auzim într-o zi:

“Ştiu că… n-ai tăgăduit Numele Meu.” Orice ne-ar aştepta în anul care vine, să nu uităm nici o clipă că suntem nişte vase care poartă Numele Domnului Isus.                                          .

Ce chemare înaltă avem! Purtători ai Numelui care este mai pe sus de orice nume.

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

31 DECEMBRIE

Doamne, în acest ţinut al tăcerii care mă urmăreşte din toate părţile, al marilor vânturi şi al soarelui violent şi ucigător, parcă sunt urmărit de Tine, şi care va fi rezultatul? Ţine-mă veghetor şi aşteptând în pragul Tău.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

31 Decembrie

“Dacă Îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze; şi unde sunt Eu va fi şi slujitorul Meu”. Ioan 12:26.

Iarăşi a trecut un an şi astfel cu toţii ne-am apropiat de veşnicie. Cei născuţi din Dumnezeu, stând ca făpturi noi înaintea Domnului prin ascultare şi credinţă, pot şti că s-au apropiat de slava veşnică, de locaşul bucuriei şi fericirii veşnice, de moştenirea nestricăcioasă, care le este pusă deoparte celor care sunt păziţi de puterea lui Dumnezeu spre mântuire prin credinţă. Acolo vor slăvi pe veci harul şi dragostea îndelung răbdătoare a lui Dumnezeu. Ei vor fi sădiţi acolo spre slava şi mărirea harului Său. Acolo nu va fi sfârşit şi început de an, nu va mai fi nevoie să ne punem întrebarea: oare ce ne aduce Anul Nou? Ce ni se va întâmpla? Cine va mai fi în viaţă la sfârşitul noului an? Căci după Apocalipsa capitolul 10, timp nu va mai fi. Acolo bucuria şi fericirea vor fi veşnice şi moştenirea noastră netrecătoare. Nu vom simţi nevoie de nimic pentrucă acolo toate vor fi desăvârşite. Acolo vom înţelege ce înseamnă veşnicia şi desăvârşirea, aşa cum este scris în 1 Cor.13. Acolo soarele nu va fi acoperit de nori şi nu va mai fi noapte pentrucă Isus, Mielul lui Dumnezeu, este Soarele. Acest Soare nu va orbi pe nimeni, pentrucă toţi aceia care vor ajunge acolo, vor fi asemănători Lui. “Dar ştim că atunci când se va arăta El, vom fi ca El, pentrucă Îl vom vedea aşa cum este”. Ferice de toţi cei care au această nădejde. Oricine are această nădejde în el, se curăţeşte, după cum El este curat. Binecuvântat, slăvit şi înălţat fie Numele Lui Preasfânt, în veci de veci. Amin.

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

31 DECEMBRIE

«Iarba se usucă, floarea cade; dar cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac.» ISAIA 40,8

Promisiunile lui Dumnezeu rămân valabile şi în noul an care vine. Chiar dacă viaţa ne aruncă încoace şi încolo, ne scutură şi ne loveşte cu duritate, chiar dacă timpul pare că se scurge ca nisipul printre degete, cuvântul Sfintei Scripturi rămâne în veac. Timp de secole Biblia a fost atacată, chiar şi negată! Puteri extraordinare şi minţi luminate au sucit Biblia pe toate părţile, dar ea a rămas aceeaşi. Cuvântul lui Dumnezeu îţi aparţine. Cuvântul trebuie să devină una cu viaţa, cu acţiunile, cu gândurile tale. Nu a fost Isus Cristos practic de nedespărţit de Cuvântul veşnic al lui Dumnezeu? Psalmistul David spune: «Strâng Cuvântul Tău în inima mea ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!» (Psalm 119,11). Biblia rămâne în veac. Cuvântul lui Dumnezeu este sigur, da, este mai puternic şi are un impact mai mare decât orice învăţătură umană şi teoriile ei distrugătoare. De aceea vă urez tuturor în pragul noului an binecuvântarea Domnului din Psalmul 33,4: «Căci Cuvântul Domnului este adevărat şi toate lucrările Lui se împlinesc cu credincioşie». Biblia ne rămâne chiar dacă toate celelate lucruri pier. Lucrul acesta este valabil pentru toţi cei care sunt angrenaţi în vreun fel în slujba Domnului. Biblia nu va pieri niciodată. Şi ţie, dragul meu, care poate eşti bolnav sau treci prin încercare, îţi doresc să strângi Cuvântul Lui în inima ta.

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineaţa şi Seara

31 DECEMBRIE

Dimineaţa

Secerişul a trecut, vara s-a isprăvit, şi noi

 tot  nu suntem mântuiţi. Ieremia 8:20

„Nu suntem mântuiţi!” Dragă cititorule, aceasta este şi plângerea ta? Ai fost avertizat de judecata viitoare, încurajat să-ţi scapi viaţa, dar, chiar în momentul acesta, nu eşti mântuit! Cunoşti calea mântuirii. Ai citit despre ea în Biblie, ai auzit de la amvon, şi ţi-a fost explicată de prieteni; dar ai neglijat-o, şi de aceea nu eşti mântuit. Nu vei avea nici o scuză atunci când Domnul va veni „să judece vii şi morţii” (2 Timotei 4:1). Duhul Sfânt ţi-a dăruit mai multe binecuvântări prin Cuvântul care a fost predicat în auzul tău. Timpurile de înviorare au venit din prezenţa divină, dar tu eşti tot fără Christos. Toate vremurile acestea de speranţă au venit şi s-au dus – vara şi secerişul au trecut – dar tu nu eşti încă mântuit. Anii au trecut unul după altul în veşnicie, şi ultimul tău an va veni curând. Tinereţea s-a dus, şi maturitatea se duce şi ea, iar tu nu eşti mântuit. Ingăduie-mi să te întreb: vei fi mântuit vreodată? Există vreo speranţă? Cele mai promiţătoare ocazii te-au lăsat tot nemântuit. Iţi vor îmbunătăţi oare alte ocazii condiţia? Mijloacele – cele mai bune mijloace, folosite permanent şi iubitor – nu au dat nici un rezultat. Ce se poate face în plus pentru tine? Nenorocirea şi bunăstarea te-au lăsat la fel de indiferent. Lacrimile şi rugăciunile şi predicile s-au irosit pe inima ta stearpă. Nu s-au irosit toate probabilităţile mântuirii tale? Nu este mai mult decât sigur că vei rămâne aşa cum eşti până când moartea va închide uşile speranţei? Te fereşti de această presupunere? Totuşi, este foarte rezonabilă. Cel care nu este spălat în apele de curăţire va fi necurat la sfârşit, după toate probabilităţile. Timpul hotărât nu a venit încă. De ce ar veni vreodată? Este logic să te temi că nu va sosi niciodată, şi că, asemeni lui Felix (vezi Fapte 24:24-25), nu vei găsi nici un timp potrivit să fii mântuit, până nu ajungi în iad! O, gândeşte-te la ce înseamnă iadul, şi la posibilitatea de a fi curând aruncat în el! Cititorule, presupune că vei muri nemântuit. Nici un cuvânt nu-ţi poate descrie pieirea. Scrie-ţi teribila stare în lacrimi şi sânge, vorbeşte despre ea cu vaiete şi scrâşniri de dinţi. Vei fi pedepsit cu distrugerea veşnică de către slava Domnului, şi din slava puterii Lui. Poate că vocea unui frate te va trezi din amorţeală. Fii înţelept. Fii înţelept la vreme, înainte de începerea unui alt an. Crede în Isus, care este în stare să mântuiască „în chip desăvârşit” (Evrei 7:25). Consacră aceste ultime ore ale anului meditaţiei solitare, şi, dacă te căieşti, este bine; dacă eşti condus la o credinţa umilă în Isus, este cel mai bine. Ai grijă ca anul acesta să nu treacă şi tu să rămâi cu acelaşi suflet neiertat. Nu lăsa ca strigătele de veselie de la miezul nopţii să răsune într-un suflet lipsit de bucurie! Crede acum şi trăieşte. „Scapă-ţi viaţa; să nu te uiţi înapoi, şi să nu te opreşti în vreun loc din Câmpie; scapă la munte, ca să nu pieri” (Genesa 19:17).

31DECEMBRIE

Seara

„În ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stat în picioare şi a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea”. Ioan 7:37

Răbdarea şi-a făcut „desăvârşit lucrarea” (Iacov 1:4) în Domnul Isus, până în ultima zi a praznicului. El a stăruit pe lângă iudei. Chiar şi în această ultimă zi a anului, El stăruie pe lângă noi şi aşteaptă să fie bun cu noi. Cât de admirabilă este îndelunga răbdare a Mântuitorului, care ne aşteaptă an după an, fără să ne ia în seamă provocările, răzvrătirile şi rezistenţa în faţa Duhului Său Sfânt. Mare minune că mai suntem încă pe tărâmul îndurării Lui!Mila se exprimă foarte clar, fiindcă Isus „a strigat”, ceea ce nu implică numai volumul vocii, ci şi insistenţa tonului. El ne imploră să ne împăcăm. „ Vă rugăm fierbinte, în Numele Lui Christos, împăcaţi-vă cu Dumnezeu”. (2 Corinteni 5:20), spune apostolul Pavel. Ce sinceri şi înduioşători sunt aceşti termeni! Cât de adâncă trebuie să fie dragostea care Îl face pe Domnul să-i plângă pe păcătoşi, aşa cum o mamă îşi strânge copiii la pieptul ei! Cu siguranţă că o asemenea chemare nu ne poate lăsa cu inimile împietrite. S-au făcut destule provizii; s-a prevăzut orice nevoie a omului, şi orice ar trebui să-i potolească setea sufletului. Ispăşirea aduce pace conştiinţei; Evanghelia aduce cele mai bogate învăţături; Persoana Lui Isus este cel mai nobil obiect al afecţiunii din inimă; adevărul care este în Isus aprovizionează toate nevoile omului. Setea este teribilă, dar Isus o poate potoli. Deşi sufletul a fost flămând multă vreme, Isus îl poate sătura. Proclamaţia s-a făcut la toate colţurile, pentru ca orice însetat să fie binevenit. Nu se face nici o distincţie, în afară de sete. Dacă este setea de zgârcenie, ambiţie, plăcere, cunoaştere sau odihnă, cel care suferă este invitat. Setea poate fi rea prin ea însăşi, şi fără nici o urmă de har, ci însemnată de poftele adânci ale păcatului; nu este nici o urmă de bunătate în persoana care primeşte invitaţia. Dar Domnul Isus îi invită pe toţi, fără deosebire. Individualitatea este declarată foarte clar. Păcătosul trebuie să vină la Isus, nu pentru fapte, porunci sau învăţături, ci pentru un Răscumpărător personal, care ne poartă păcatele în trupul Său, pe lemn. Mântuitorul sângerând, murind şi înviind este singura stea de speranţă pentru păcătos. O, dacă ar veni să bea acum, înainte să apună soarele ultimei zile din an! Nu este nevoie de aşteptare sau de pregătire. Să bei este o activitate care nu cere o pregătire preliminară. Poate să bea şi nebunul, şi hoţul, şi prostituata; mărimea păcatelor nu este o barieră pentru invitaţia de a crede în Isus. Nu vrem cupe de aur, nici potire de diamant, în care să oferim apă celui însetat; gura celui sărac este binevenită să se oprească şi să bea din izvor. Buzele rănite, leproase şi murdare pot atinge izvorul iubirii divine; nu îl vor întina, ci vor fi ei înşişi purificaţi. Isus este fântâna speranţei. Dragă cititorule, ascultă vocea iubitoare a Mântuitorului, care strigă fiecăruia dintre noi: „dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea”.

DESPRE AUTOR

Charles Haddon Spurgeon s-a născut pe 19 iunie 1834 la Kelveton, Essex, în Anglia, primul născut din opt copii supravieţuitori. Părinţii săi erau creştini sinceri, şi tatăl său era preot. Spurgeon s-a convertit în 1850, la vârsta de cincisprezece ani. El a început să-i ajute pe cei săraci şi să împartă tractate, aşa că era cunoscut sub numele de „Băiatul Predicator”. Următorii şase ani au fost plini de evenimente. El a ţinut prima predică la vârsta de şaisprezece ani. La vârsta de optsprezece ani, a devenit pastorul Bisericii Baptiste Waterbeach, predicând într-un hambar. Spurgeon a predicat de peste şase sute de ori înainte de a împlini douăzeci de ani. In 1854 era bine cunoscut, şi i s-a cerut să devină pastorul Bisericii New Street Park din Londra. În 1856, Spurgeon s-a căsătorit cu Susannah Thompson; au avut doi fii gemeni, care au intrat în lucrare mai târziu.Predicile convingătoare şi pline de viaţă ale lui Spurgeon atrag mulţimi de oameni, şi mulţi se întorc la Christos. In curând, mulţimile au crescut atât de mult încât au ajuns să blocheze străduţele de lângă biserică. Serviciile divine au trebuit să fie ţinute în spaţii mai largi, şi Spurgeon predica adesea unei congregaţii mai mari de zece mii de oameni. Templul Metropolitan a fost construit în 1861 ca să adăpostească marele număr de oameni. Spurgeon a publicat peste trei mii cinci sute de predici, care erau atât de populare încât s-au vândut cu grămada. La un moment dat, s-au vândut douăzeci şi cinci de mii de copii ale predicilor lui într-o săptămână. O ediţie din 1870 a magazinului englez Vanity Fair l-a numit „un predicator original şi puternic… onest, hotărât, sincer, plin de viaţă, interesant”. Primul ministru al Angliei, membrii familiei regale şi Florence Nightingale, printre alţii, au venit să-l audă predicând. Spurgeon a predicat la un număr estimativ de zece milioane de oameni pe parcursul întregii vieţi. Nu este surprinzător că a fost numit „Prinţul Predicatorilor”. Alături de predicile sale puternice, Spurgeon a fondat şi a sprijinit multe organizaţii caritabile, inclusiv instituţii educaţionale. Colegiul său pentru pastori, care mai există şi astăzi, a învăţat aproape nouă sute de studenţi pe timpul lui Spurgeon. A fondat şi faimosul Orfelinat Stockwell. Charles Spurgeon a murit în 1892, şi moartea sa a fost jelită de mulţi. Un portret al Lui Christos, dar un sfânt sărac este acelaşi tablou atârnat în aceeaşi ramă care înconjura imaginea învăţătorului.

CALENDAR BIBLIC

DOMNUL ESTE APROAPE

31 DECEMBRIE

Binecuvântat să fie DUMNEZEU, Tatăl DOMNULUI nostru ISUS HRISTOS, Părintele îndurărilor și DUMNEZEUL oricărei mângâieri. 2. Corint. 1,3.

De aceea veniți să trecem plini de laudă și mulțumire prin arcul de triumf al vechiului an pentru a intra prin el în noul an și de a ne așeza piciorul neclintit pe pata de pământ necunoscută ce ne stă în față! Să nu fie îndreptate inima și gândurile noastre spre timpurile fără liniște și nici spre lumea aceasta, care zace în cel rău, ci să ridicăm ochii noștri spre Dumnezeu, care e nădejdea noastră. Acela care e Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Isus, este totodată și Dumnezeul și Tatăl nostru, pe care-L iubim din inimă. Isus ne spune despre: „Tatăl Meu și Tatăl vostru, Dumnezeul Meu și Dumnezeul vostru.” (loan 20.17). Așa dar noi suntem prin Ei, copii prea iubiți ai Lui Dumnezeu și nu numai moștenitori ai slavei veșnice în casa cerească a Tatălui, ci aici pe pământ suntem obiecte prețioase ale mângâierii și milosteniei. “Când El ne trimite o durere, o face din dragoste pentru binele nostru. Cine are ochi să vadă poate vedea purtarea de grijă a Dumnezeului nostru Tată care ne-a purtat pe brațe. In câte necazuri nu a fost milostenia Lui Dumnezeu aproape. Nu uita! „Binecuvântează suflete pe Domnul și nu uita nici una din binefacerile Lui. “Noi toți trebuie să spunem că mila și harul Lui e zi de zi cu noi și El se poartă cu noi cum se poartă un tată cu fiul său (Deut. 1.31) și cum mângâie pe cineva mama sa. (Is. 66.13). „EL ne-a izbăvit și ne izbăvește dintr-o astfel de moarte, și avem NĂDEJDE că ne va mai izbăvi încă.” (2 Cor. 1.10).„Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovnicești în locurile cerești, ÎN Hristos.”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul II

31 Decembrie

Estera 9.23-32; 10.1-3

Astfel, an de an, marea eliberare a poporului va trebui comemorată prin această sărbătoare, Purim.Cu sentimente atât de amestecate, vai, creştinătatea celebrează în fiecare an naşterea şi moartea Mântui­torului. Desigur, ne-am bucura dacă mulţi ar fi antrenaţi în felul acesta să gândească la aceste evenimente minu­nate măcar o dată sau de două ori pe an. Şi pentru noi, sfârşitul fiecărui an oferă ocazia de a-L binecuvânta în plus pe Dumnezeu pentru toată bunătatea pe care ne-o arată neîncetat. Dar am putea nu o dată pe an, ci în fiecare zi întâi a săptămânii şi, mai mult, în fiecare zi din viaţă să ne reamintim de glorioasa răscumpărare, de gloriosul nostru Răscumpărător. Domnul Isus apare încă o dată în cap. 10  în trăsăturile lui Mardoheu, „mare … iubit de mulţimea fraţilor săi, căutând binele … vorbind de pace …” (v. 3). Şi, în toate acestea, îl contemplăm pe Isus care, luând chipul unui Slujitor, a lucrat cu înţelepciune şi, în consecinţă, a trebuit să fie înălţat şi ridicat şi aşezat foarte sus (Isaia 52.13; Psalmul 45.6-8; Filipeni 2.9-11). Dar El este la fel de demn să ocupe şi cel dintâi loc în gândurile şi în afec­ţiunile noastre (Coloseni 1: sf. v. 18). Fie ca să-I oferim fiecare dintre noi acest loc încă de pe acum!

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

31 decembrie

Text: 2Timotei 4:1-8

NICI UN REGRET

Oricine pune mina pe plug și se uită înapoi nu este destoinic pentru împărăția lui Dumnezeu.  Luca 9:62

În 1904, William Borden, moștenitor al proprietății Borden Dairy, a absolvit un liceu din Chicago. Părinții i-au făcut cadou o călătorie în jurul lumii. Călătorind prin Asia, Orientul Mijlociu și, Europa și văzând atâția necăjiți, Borden a simțit o povară pe inimă. Scriind acasă a spus: „Mă voi pregăti și îmi voi consacra viața pentru câmpul de misiune”.Când a luat această hotărâre, a scris la finele Bibliei sale două cuvinte: Fără rezerve. După ce a refuzat niște posturi foarte bine plătite, după ce a absolvit Universitatea Yale, el a mai înscris încă două cuvinte în Biblia lui: Fără retractări.Completându-și studiile la Seminarul Princeton, Borden a plecat în China ca misionar, dar s-a oprit în Egipt pentru a face niște pregătiri. Acolo, a contractat o meningită cerebrală și a murit în mai puțin de o lună. Și-a irosit viața, spui tu! Nu însă în ochii lui Dumnezeu. în Biblia lui, dedesubtul cuvintelor Fără rezerve și Fără retractări, el a scris cuvintele: Fără regrete.Cuvintele lui Isus care ne spun să nu privim înapoi sunt valabile pentru orice vârstă, indiferent ce fel de lucru prestăm. Întreabă-te: Pentru ce trăiesc? Care este pasiunea care ocupă cel dintâi loc în inima mea? Doresc eu ca restul vieții mele să mă încadrez în planul lui Dumnezeu și să spun lumii pierdute de dragostea Lui?Intrând în acest an nou, haideți să luăm hotărârea de a-L asculta pe Cristos, fără rezerve, fără retractări. Apoi, indiferent dacă vom avea suferințe sau succese, vom fi și noi în stare să spunem, atunci când ne va chema Dumnezeu acasă: „Fără regrete”.                                                                        D.J.D.

Trăiește-ți viața înaintea Domnului,

Nu contează ce fac alții! Tu, într-una

Fă ce faci, ca pentru slava Lui,

Cântarul Său e drept întotdeauna.                                                      Rae

Nu contează cât de mult trăiești, ci cât de bine trăiești.

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-DECEMBRIE 2015

31 DECEMBRIE. DUMNEZEU ŢI-A PREGĂTIT CEVA MAI BUN

„El… nu lipseşte de nici un bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană” (Psalmul 84:11)

Când Dumnezeu ştie că ceva este util pentru tine, El spune „da”, iar când nu-ţi foloseşte, El spune „nu”. De ce ţi-ar spune Dumnezeu „nu”? Poate momentul este greşit sau s-a gândit la ceva mai bun. Mulţumirea vine atunci când îţi dai seama ce s-ar fi putut întâmpla dar nu s-a întâmplat fiindcă a intervenit Dumnezeu. Nu mai încerca să te eliberezi din strânsoarea plină de dragoste a Celui ce te ţine în braţe pentru a te ocroti. Biblia spune: „Domnul să-ţi fie desfătarea, şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima. .. Încrede-te în El, şi El va lucra …Taci înaintea Domnului, şi nădăjduieşte în El” (Psalmul 37:4-7). Privind în urmă la viaţa ei, soţia lui Billy Graham, Ruth, a spus: „Dacă Domnul ar fi spus „da” la toate cererile din rugăciunile mele, m-aş fi căsătorit cu persoana nepotrivită – de mai multe ori”. Ceea ce-ţi produce atâta supărare acum, te poate face mai târziu să-i mulţumeşti lui Dumnezeu. Cu cât devii mai matur spiritual, cu atât mai mult începi să vezi cât de înţelept este Tatăl tău cel ceresc şi cu atât înveţi mai mult să te încrezi în El. „Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic” (Psalmul 23:1). Ce imagine: Dumnezeu te conduce, te hrăneşte, te ocroteşte, veghează asupra ta. La fel ca un salvamar care încearcă să te salveze de la înec, Dumnezeu îţi va întrerupe uneori cursul vieţii, te lasă să te faci de râs în faţa prietenilor şi poate chiar va îngădui să-ţi rupi o coastă sau două. Iar acest lucru se întâmplă deoarece El te iubeşte prea mult, pentru a te lăsa să te afunzi în ceea ce tu ai crezut că e bine pentru tine. Cel mai important lucru este acesta: Dumnezeu a pregătit ceva mai bun pentru tine!

SĂMÂNŢA BUNĂ

Joi, 31 Decembrie 2015

Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu …Ioan 3.16

Mai mult decât o schimbare de an?

Nu este de mirare când pentru unii oameni la schimbarea anilor teama ascunsă de această zi le devine de nesuportat. Oare Își va aminti Dumnezeu într-adevăr tot ceea ce noi de mult am uitat? Da, El ne ia în serios, mult mai în serios decât ne luăm noi când suntem de părere că totul nu ar fi așa de rău.Dar există – mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu! – o cale pentru a întâmpina această zi a judecății fără bătaie de cap. Pentru că Dumnezeu știe că noi oamenii suntem foarte răi, El a făcut ceva pentru noi:El L-a dat pe unicul Său Fiu, Isus Hristos. El S-a născut în Betleem. Apoi L-a dat la crucea de pe Golgota, unde El a fost pedepsit de Dumnezeu pentru ceea ce eram noi datori lui Dumnezeu și unde a murit pentru noi.De noi oamenii depinde să recunoaștem cu sinceritate înaintea lui Dumnezeu păcatele noastre și să acceptăm prin credință oferta Lui de mântuire și pe Mântuitorul. Din acea clipă când cineva a făcut acest pas al credinței, nu va mai trebui să se teamă de ziua judecății. El stă de acum de partea lui Dumnezeu. El este copilul Său și nu mai merge la judecată, pentru că Domnul Isus a făcut totul pentru el.

Dumnezeu este pentru noi. „El, care n-a cruțat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?“

Ce veste bună la cumpăna dintre ani și în anul nou!

12274698_791643597613515_2615708691634898729_n

 

 535200_502375873273619_3707795290938942681_n

 

 

Read Full Post »

943893_912775812105325_7422094836786345035_n

dop_bannerLoaded with Blessing

December 31, 2015

“Blessed be the LORD, who daily loadeth us with benefits, even the God of our salvation. Selah.” (Psalm 68:19)

As we come to this year’s end, it is salutary for the believer to think back over the days of the year and to meditate upon his blessings. He may, indeed, have experienced defeats and losses, disappointments and injuries in great number. If he is honest with himself, however, the Christian will always have to acknowledge that his blessings far outweigh his burdens. God “loadeth us with benefits,” and is even working in and through all the trials and hurtful things together for our good (Romans 8:28).

In our text verse, the words “with benefits” have been supplied by the translators. Some might, therefore, conclude that the verse could mean that God is daily loading us with burdens, instead of benefits. The context, however, assures us that the emphasis is really on His blessings. For that matter, even a burden can become a blessing, if we take it as a gift from God for our spiritual benefit.

Therefore: “Bless the LORD, O my soul, and forget not all his benefits” (Psalm 103:2). “In every thing give thanks: for this is the will of God in Christ Jesus concerning you” (1 Thessalonians 5:18). “Rejoice in the Lord always: and again I say, Rejoice” (Philippians 4:4).

He has given us “life, and breath, and all things” (Acts 17:25). Far more importantly, He is “the God of our salvation.” Whatever else we have, or don’t have, in this life, we have the great gift of eternal life, through faith in Christ and His finished work of redemption. We have it every day of the year and are daily ready to meet the Lord, whenever He calls. Each day we have the indwelling presence of His Spirit, the illuminating guidance of His Word, the daily provision of all real needs, and the assurance of His love. He has surely loaded us with benefits! HMM

 http://www.icr.org/article/904610258703_1086316284765725_283153485084323433_o

Read Full Post »

 

1937209_1050078198378079_6199274644889908707_nHappy Noel and God bless you, to all my family, friends and the rest of everyone Maranatha!
1934048_1161223263907597_1094584157591018426_n
THE REASON for Christ Jesus’ birth was finished on a cruel bloody cross, where the Son of God, paid, in full, the ransom for mine and your sins and died, was buried—and three days later, He arose for our justification; to ALL who’ve believed the gospel of our RISEN Saviour and Lord Jesus! Thank You, Lord Jesus, for the greatest sacrifice of ALL and offering to sinners who are lost and without hope the free gift of eternal life. Thank You Lord Jesus!

“Therefore the Lord himself shall give you a sign; Behold, a virgin shall conceive, and bear a son, and shall call his name Immanuel.”
—Isaiah 7:14 KJB

“For unto us a child is born, unto us a son is given: and the government shall be upon his shoulder: and his name shall be called Wonderful, Counsellor, The mighty God, The everlasting Father, The Prince of Peace. 7 Of the increase of his government and peace there shall be no end, upon the throne of David, and upon his kingdom, to order it, and to establish it with judgment and with justice from henceforth even for ever. The zeal of the LORD of hosts will perform this.”
—Isaiah 9:6-7 KJB

“Now the birth of Jesus Christ was on this wise: When as his mother Mary was espoused to Joseph, before they came together, she was found with child of the Holy Ghost. 19 Then Joseph her husband, being a just man, and not willing to make her a publick example, was minded to put her away privily. 20 But while he thought on these things, behold, the angel of the Lord appeared unto him in a dream, saying, Joseph, thou son of David, fear not to take unto thee Mary thy wife: for that which is conceived in her is of the Holy Ghost. 21 And she shall bring forth a son, and thou shalt call his name JESUS: for he shall save his people from their sins. 22 Now all this was done, that it might be fulfilled which was spoken of the Lord by the prophet, saying, 23 Behold, a virgin shall be with child, and shall bring forth a son, and they shall call his name Emmanuel, which being interpreted is, God with us. 24 Then Joseph being raised from sleep did as the angel of the Lord had bidden him, and took unto him his wife: 25 And knew her not till she had brought forth her firstborn son: and he called his name JESUS.”
—Matthew 1:18-25 KJB

“And so it was, that, while they were there, the days were accomplished that she should be delivered. 7 And she brought forth her firstborn son, and wrapped him in swaddling clothes, and laid him in a manger; because there was no room for them in the inn. 8 And there were in the same country shepherds abiding in the field, keeping watch over their flock by night. 9 And, lo, the angel of the Lord came upon them, and the glory of the Lord shone round about them: and they were sore afraid. 10 And the angel said unto them, Fear not: for, behold, I bring you good tidings of great joy, which shall be to all people. 11 For unto you is born this day in the city of David a Saviour, which is Christ the Lord. 12 And this shall be a sign unto you; Ye shall find the babe wrapped in swaddling clothes, lying in a manger. 13 And suddenly there was with the angel a multitude of the heavenly host praising God, and saying, 14 Glory to God in the highest, and on earth peace, good will toward men.”
—Luke 2:6-14 KJB

“For when we were yet without strength, in due time Christ died for the ungodly. 7 For scarcely for a righteous man will one die: yet peradventure for a good man some would even dare to die. 8 But God commendeth his love toward us, in that, while we were yet sinners, Christ died for us. 9 Much more then, being now justified by his blood, we shall be saved from wrath through him. . 12 Wherefore, as by one man sin entered into the world, and death by sin; and so death passed upon all men, for that all have sinned: . 15 But not as the offence, so also is the free gift. For if through the offence of one many be dead, much more the grace of God, and the gift by grace, which is by one man, Jesus Christ, hath abounded unto many.”
—Romans 5:6-9, 12, 15 KJB

“For I delivered unto you first of all that which I also received, how that Christ died for our sins according to the scriptures; 4 And that he was buried, and that he rose again the third day according to the scriptures:
—1 Corinthians 15:3-4 KJB

“Then the soldiers, when they had crucified Jesus, took his garments, and made four parts, to every soldier a part; and also his coat: now the coat was without seam, woven from the top throughout. 29 Now there was set a vessel full of vinegar: and they filled a spunge with vinegar, and put it upon hyssop, and put it to his mouth. 30 When Jesus therefore had received the vinegar, he said, It is finished: and he bowed his head, and gave up the ghost.”
—John 19:23, 29-30 KJB

“In the end of the sabbath, as it began to dawn toward the first day of the week, came Mary Magdalene and the other Mary to see the sepulchre. 2 And, behold, there was a great earthquake: for the angel of the Lord descended from heaven, and came and rolled back the stone from the door, and sat upon it. . 5 And the angel answered and said unto the women, Fear not ye: for I know that ye seek Jesus, which was crucified. 6 He is not here: for he is risen, as he said. Come, see the place where the Lord lay. 7 And go quickly, and tell his disciples that he is risen from the dead; and, behold, he goeth before you into Galilee; there shall ye see him: lo, I have told you. 8 And they departed quickly from the sepulchre with fear and great joy; and did run to bring his disciples word. 9 And as they went to tell his disciples, behold, Jesus met them, saying, All hail. And they came and held him by the feet, and worshipped him. 10 Then said Jesus unto them, Be not afraid: go tell my brethren that they go into Galilee, and there shall they see me.”
—Matthew 28:1-2, 5-10 KJB

“For he hath made him to be sin for us, who knew no sin; that we might be made the righteousness of God in him.”
—2 Corinthians 5:21 KJB

“Who was delivered for our offences, and was raised again for our justification.”
—Romans 4:25 KJB

“Who is he that condemneth? It is Christ that died, yea rather, that is risen again, who is even at the right hand of God, who also maketh intercession for us.”
—Romans 8:34 KJB

“For I am not ashamed of the gospel of Christ: for it is the power of God unto salvation to every one that believeth; to the Jew first, and also to the Greek. 17 For therein is the righteousness of God revealed from faith to faith: as it is written, The just shall live by faith.”
—Romans 1:16-17 KJB

“For Christ is the end of the law for righteousness to every one that believeth. . 13 For whosoever shall call upon the name of the Lord shall be saved.”
—Romans 10:4, 13 KJB

“This is a faithful saying, and worthy of all acceptation, that Christ Jesus came into the world to save sinners; of whom I am chief. 16 Howbeit for this cause I obtained mercy, that in me first Jesus Christ might shew forth all longsuffering, for a pattern to them which should hereafter believe on him to life everlasting. 17 Now unto the King eternal, immortal, invisible, the only wise God, be honour and glory for ever and ever. Amen.”
—1 Timothy 1:15-17 KJB

“And you, being dead in your sins and the uncircumcision of your flesh, hath he quickened together with him, having forgiven you all trespasses; 14 Blotting out the handwriting of ordinances that was against us, which was contrary to us, and took it out of the way, nailing it to his cross; 15 And having spoiled principalities and powers, he made a shew of them openly, triumphing over them in it.”
—Colossians 2:13-15 KJB

“Whosoever believeth that Jesus is the Christ is born of God: and every one that loveth him that begat loveth him also that is begotten of him. 4 For whatsoever is born of God overcometh the world: and this is the victory that overcometh the world, even our faith. 5 Who is he that overcometh the world, but he that believeth that Jesus is the Son of God? . 11 And this is the record, that God hath given to us eternal life, and this life is in his Son. 12 He that hath the Son hath life; and he that hath not the Son of God hath not life. 13 These things have I written unto you that believe on the name of the Son of God; that ye may know that ye have eternal life, and that ye may believe on the name of the Son of God.”
—1 John 5:1, 4-5, 11-13 KJB12301545_1012484682145154_6548336963973394284_n

1456667_981290841925015_6616974324687844319_n

Read Full Post »

3855774_6760b

INTRUPARE FERICITA !!!
Haide sa ne “intrupam” si noi in mici “prunci de Dumnezeu” de dragul Mantuitorului nostru minunat!”
,,S-aveti folos de Nasterea lui Christos ”
Numai inima ce-i iesle stie ce e un Craciun, numai unde este PRUNCUL bucuriile s-adun.
LAUDAT FIE ISUS !

12380326_10207526352370820_401421875_n

Read Full Post »

B a r z i l a i - e n - D a n

(Editorial Ciresarii)

Îngerii s-au arătat păstorilor ca Dumnezeu să arate că harul este și pentru cei care n-au multă carte. În vremea aceea păstorii n-aveau voie să meargă undeva cu vreun mesaj pentru că erau considerați analfabeți.

Steaua s-a arătat unor magi. Nu se știe câți erau. Probabil mai mult de trei. Dumnezeu ne arată că har este și pentru învățați, bogați și înțelepți. Aceștia erau îndeajuns de deștepți ca să înțeleagă ce era cu steaua. N-aveau nevoie de îngeri.

Dumnezeu comunică în funcție de capacitățile noastre, dar bucuria ar trebui să fie unanimă. În fața lui Hristos suntem toți oameni care au nevoie de mântuire.

Vestea bună este că acum te poți închina direct lui Dumnezeu. Pentru asta ai nevoie doar de Isus Hristos. Magii au mers cu aur pentru că au văzut în El, Regele. Au adus smirnă un dar preoțesc și tămâie. Hristos avea să Se jertfească…

View original post 259 more words

Read Full Post »

Ce facem cu Craciunul?

B a r z i l a i - e n - D a n

In ciuda tuturor sfortarilor cercetarilor, termenul “Craciun” nu este potrivit pentru marea sarbatoare a nasterii Domnului Isus in ieslea Betleemului. Cu ce-am putea sa-l inlocuim in perimetrul lumii evanghelice?

Spaniolii au “Feliz Navidad!”, englezii au “Merry Christmas”.

Lansez aici un concurs (o alta “leapsa”) pentru autori si cititori de bloguri: “Care ar fi cea mai frumoasa urare pentru crestini cu ocazia sarbatoririi nasterii Domnului Isus?”

a. Putem traduce din spaniola: “Nastere fericita” ?

b. O putem lipsi de artoma medicala prin “Intrupare fericita”?

c. O putem asocia cu Pastele printr-un “Christos s-a nascut!”

d. ….

(Iata raspunsul cel mai popular pana acum:

“Laudat fie Isus

Slava Celui ce-i de sus”)

View original post

Read Full Post »

B a r z i l a i - e n - D a n

In cadrul programului festiv de Intrupare, mesajul lui John MacArthur este mai scurt, dar nu mai puțin puternic.

View original post

Read Full Post »

85fcae20195fef7cc88f667e9e521e8cTOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald Chambers

24 DECEMBRIE

Viaţa ascunsă

Viaţa voastră este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu.

Coloseni 3:3

Duhul lui Dumnezeu adevereşte siguranţa simplă, dar atotputer­nică a vieţii ascunse cu Cristos în Dumnezeu. Acest adevăr este amintit mereu în Epistolele Noului Testament. Noi vorbim de parcă a trăi o viaţă sfinţită ar fi cel mai nesigur lucru pe care l-am putea face, când, de fapt, este cel mai sigur lucru posibil, pentru că în el şi în spatele lui se află Dumnezeul cel Atotputernic. Lucrul cel mai nesigur este să încerci să trăieşti fără Dumnezeu. Dacă suntem născuţi din nou, este cel mai uşor lucru să trăim întro relaţie bună cu Dumnezeu şi este cel mai greu lucru să o luăm într-o direcţie greşită, dacă ascultăm de atenţionarea Lui şi rămânem în lumină.Când ne gândim la eliberarea de păcat, la umplerea cu Duhul Sfânt sau la umblarea în lumină, ne imaginăm vârful unui munte mare, foarte înalt şi frumos, şi spunem: „O, nu voi putea trăi niciodată acolo sus!” Dar când ajungem într-adevăr acolo, prin harul lui Dumnezeu, descoperim că nu e deloc un vârf de munte, ci un platou unde există destul spaţiu să trăim şi să creştem. „Tu lărgeşti drumul sub paşii mei” (Psalmul 18:36).Când îl vezi într-adevăr pe Isus, nu mai poţi să te îndoieşti de El. „Să nu vi se tulbure inima” – dacă îl vezi pe El, nu mai poţi să laşi să ţi se tulbure mintea. Este imposibil să te îndoieşti atunci când El este prezent. De fiecare dată când ajungi în contact cu Isus, cuvintele Lui sunt reale. „Vă dau pacea Mea” (Ioan 14:27) – este o pace care te cuprinde din creştetul capului până în tălpi, o încredere de neînvins. Viaţa ta este „ascunsă cu Cristos în Dumnezeu” şi ţi se dă pacea netulburată a lui Isus Cristos.

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

24 DECEMBRIE

„In Betleemul din Iudea i-au răspuns ei, „căci iată ce

 a fost scris prin prorocul”  MATEI 2,5

In aceste zile ale sărbătorii de Crăciun, în lumina primei veniri a lui Isus pe pământ, toţi credincioşii, şi nu numai, ar trebui să creadă în împlinirea profeţiei biblice. De ce însă realitatea este cu totul alta? Deoarece doar un număr foarte restrâns dintre oameni cred cu adevărat în împlinirea profeţiilor biblice. Mulţi citesc Scriptura, dar nu cred şi în împlinirea cuvintelor ei. Istoria se repetă: pe de-o parte, preoţii şi învăţaţii cunoşteau şi credeau în adevărul general al Cuvântului lui Dumnezeu (motiv pentru care i-au răspuns cu uşurinţă împăratului Irod la întrebarea unde S-a născut Mesia: «în Betleemul din Iudea»), dar nu credeau că această profeţie s-a împlinit. Pe de altă parte îi avem pe magii de la răsărit care nu cunoşteau cuvântul, dar aveau în schimb lumina revelaţiei divine. Ei au urmat neabătut lumina, steaua, iar când au ajuns la Ierusalim au întrebat: « Unde este împăratul de curând născut al iudeilor? Fiindcă l-am văzut steaua în Răsărit» (Matei 2,2). Credincioşii de atunci credeau în Cuvânt, dar nu şi în împlinirea lui; păgânii neştiutori au primit însă lumina, au crezut în ea, au urmat-o şi L-au găsit pe Isus. Cum a fost la prima venire a Lui, aşa va fi şi în viitor: «Dar mulţi din cei dintâi vor fi cei din urmă» (Matei 19,30).

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineaţa şi Seara

24 DECEMBRIE

Dimineaţa

El, măcar că era bogat, s-a făcut sărac pentru voi.

                                                                    2 Corinteni 8:9

Domnul Isus Christos a fost din veşnicie bogat, slăvit şi înălţat, dar „S-a făcut sărac pentru voi”. Sfântul bogat nu poate avea părtăşie adevărată cu fraţii lui săraci, dacă nu îşi dă averea ca să le împlinească nevoile. Aceeaşi regulă se aplică şi Capului, şi mădularelor trupului Lui Christos. Domnul nostru nu ar fi putut avea părtăşie cu noi, dacă nu şi-ar fi împărţit averea Sa şi nu ar fi devenit sărac ca să ne facă pe noi bogaţi. Dacă rămânea pe tronul Său slăvit, şi noi continuam să trăim în ruinele Căderii fără să primim mântuirea Lui, părtăşia ar fi fost imposibilă de ambele părţi. Poziţia noastră după Cădere, fără legământul de har, ar fi oprit omul căzut de la comunicarea cu Dumnezeu, aşa cum Belial nu se poate înţelege cu Christos. De aceea, pentru ca părtăşia să fie posibilă, era necesar ca Ruda cea bogată să-şi dea averea rudelor sărace, ca Mântuitorul neprihănit să dea desăvârşirea Sa fraţilor Lui păcătoşi, şi ca noi, săraci şi vinovaţi, să primim din plinătatea Lui „har după har” (loan 1:16). Astfel, dăruind şi primind, Cel ales putea coborî din înălţimi, şi cel sărac putea urca din adâncuri, ca să se îmbrăţişeze unul pe altul în adevărată părtăşie. Sărăcia trebuia îmbogăţită prin Cel care are bogăţii infinite, înainte de a sta de vorbă şi vina trebuia să se piardă în neprihănire, pentru ca sufletul să poată umbla în părtăşie cu puritatea. Isus trebuia să-şi îmbrace poporul în hainele Sale, ca să-i poată primi în palatul slavei Sale. Trebuia să-i spele în sângele Său, ca să nu se mânjească îmbrăţişându-i. Credinciosule, aceasta este iubirea! De dragul tău, Domnul Isus „S-a făcut sărac”, pentru ca să te poată înălţa în părtăşie cu EL

24 DECEMBRIE

Seara

Atunci se va descoperi slava Domnului, şi în clipa

aceea orice făptură o va vedea. Isaia 40:5

Aşteptăm cu bucurie fericita zi în care toată lumea se va apropia de Christos; când zeii păgâni vor fi aruncaţi „la şobolani şi la lilieci” (Isaia 2:20); când semiluna lui Mohamed se va prăbuşi, şi nu îşi va mai ridica niciodată razele peste popoare; când regii se vor pleca în faţa Prinţului Păcii, şi toate naţiunile Îl vor numi Răscumpărătorul lor binecuvântat. Unii disperă gândindu-se la acest lucru. Ei privesc lumea ca pe o barcă care se sfarmă în bucăţi, ca să nu mai plutească niciodată. Noi ştim că lumea şi tot ce este în ea va arde într-o zi; după aceea, vom avea ceruri noi şi un pământ nou. Nu putem citi Biblia fără convingerea că „Isus va domni ca un soare / Peste pământ, şi cer, şi mare”. Nu suntem descurajaţi de întârzierea Lui; nu ne temem când vedem că îngăduie ca biserica să lupte mult timp, cu puţin succes şi mult efort. Credem că Dumnezeu nu va îngădui niciodată ca această lume, care a văzut cândva sângele Fiului Său curgând, să rămână pentru totdeauna fortăreaţa diavolului. Christos a venit aici ca să elibereze lumea de sub puterea întunericului. Ce strigăte vor fi atunci când oamenii şi îngerii se vor uni cântând aleluia! Domnul, Dumnezeul nostru cel Atotputernic, a început să împărăţească” (Apocalipsa 19:6)1 Ce bucurie va fi să iei parte la luptă, să ajuţi braţul care poartă arcul, şi să câştigi victoria pentru Domnul! Fericiţi sunt cei care se încred în acest Domn biruitor şi care luptă alături de El, făcându-şi partea în Numele Lui şi prin puterea Sa! Cât de nefericiţi sunt cei care au luat partea răului! Este o parte pierduta, şi pierderea ei înseamnă că şi ei vor fi pierduţi pentru totdeauna. Tu de care parte eşti?

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

24 Decembrie

TOŢI ALEŞII VOR FI PREZENŢI

Şi atunci tot Israelul va fi mântuit… Romani 11.26

Cântarea pe care a făcut-o Moise aproape de Marea Roşie este insuflată de bucuria de a-l vedea pe Israel izbăvit în întregime. Nici o picătură de apă nu s-a desprins din zidul de apă care se formase în mare, până când cel din urmă mădular din poporul ales n-a pus piciorul sigur pe malul celălalt. După aceea, dar nu chiar imediat, apele s-au năpustit ca să vină iar la locul lor.În cântarea lui Moise citim aşa: „Prin îndurarea Ta, Tu ai călăuzit şi ai izbăvit pe poporul acesta; iar prin puterea Ta îl îndrepţi spre locaşul sfinţeniei Tale” (Exod 15.13). În veacul viitor, când cei aleşi vor cânta cântarea lui Moise şi a Mielului, slava Domnului Isus va fi să poată spune: „N-am pierdut pe nici unul din cei pe care Mi I-ai dat Tu”. Nu, Doamne, nu va fi nici un loc neocupat în cerul Tău.Toţi aceia pe care Dumnezeu I-a ales, toţi aceia pe care Domnul Cristos i-a răscumpărat, toţi aceia pe care Duhul Sfânt i-a sfinţit, toţi fără deosebire vor ajunge până la râul vieţii. Deja cei dinainte au ajuns acolo, în timp ce noi mergem prin strâmtoare; dar noi urmăm pe Călăuza dumnezeiască.Să înaintăm dar; toţi, până la ultimul dintre aleşii Săi, vor sosi în curând până la ţărmul celălalt; şi când toţi vom fi sosit acolo, vom izbucni atunci în cântece de biruinţă! Dar nici unul să nu lipsească la apel, căci lipsa unuia singur dintre membrii familiei alese ar opri cântările şi ar rupe coardele harfelor cereşti.

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

24 DECEMBRIE

Doamne, cuvântul care mi se adresează într-un mod atât de personal în citirea mea din dimineaţa asta este: „Moise a făcut întocmai cum îi poruncise Domnul; aşa a făcut” (Exod 40:16).

CALENDAR BIBLIC

DOMNUL ESTE APROAPE

24 DECEMBRIE

Noi toți am primit din plinătatea Lui, har după har.

loan 1,16.

Hotărârea luată și realizată de Dumnezeu în Hristos Isus, are pentru noi urmări binecuvântate a cărei imensitate noi nu putem să o mărginim. Păcatul omului trebuia să aibă ca urmare moartea trupească și cea veșnică. Dar Dumnezeu nu a vrut moartea păcătosului și „de aceea a dat pe singurul Său Fiu ca prin El să trăiască” (Ezechiel 18.23; 1 loan 4.9).Mai departe citim în Efeseni 1 că Dumnezeu a vrut să aibă pentru El însuși niște ființe, care au înțelepciune și dragoste în ei pentru a-L slăvi.Dar era și dorința Dumnezeului Veșnic de a ridica pe Fiul Său ca căpetenie peste toate lucrurile, încât să-L laude și să-L proslăvească toată lumea. Intotdeauna în hotărârile Lui Dumnezeu, Fiul ocupă primul loc. Despre El citim în Efeseni 5.25-27 că a iubit Adunarea (în original „eclesia”) și s-a dat pe Sine pentru ea ca s-o sfințească prin botezul cu apă prin Cuvânt, ca să se înfățișeze înaintea Sa, slăvită, fără pată, fără zbârcitură, sau altceva de felul acesta. Același har, care ne stătea la dispoziție odinioară când eram păcătoși și care ne-a dat o arvună neclintită pentru slava veșnică, stă și azi la dispoziția mea și a ta, ca prin el să umblăm prin pustia acestei lumi spre slava Dumnezeului nostru, să rămânem ocrotiți de feluritele încercări.

Pilat — judecătorul lumesc a spus despre Domnul Isus: „Eu nu

găsesc nici o vină în omul acesta.”

Iuda — care pentru bani a vândut pe Domnul nostru a mărturisit:

„Eu am păcătuit căci am vândut sânge nevinovat.”

Sutașul și soldații lui au spus: „Cu adevărat omul acesta era Fiul

Lui Dumnezeu.”

loan Botezătorul a declarat: „Iată Mielul lui Dumnezeu care

ridică păcatul lumii.”

Petru a spus: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui

Viu…”

Dar tu ce spui despre Domnul Isus Hristos?

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

24 Decembrie

“Ea va naşte un Fiu, şi-I vei pune Numele Isus, pentrucă El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale”. Matei 1:21.

Această promisiune a primit-o Iosif când s-a temut s-o ia pe Maria la el, soţia lui. Un înger al Domnului s-a arătat în vis spunând: “Iosif, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevastă-ta, căci ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt.” Dacă analizăm întâmplarea despre naşterea Mântuitorului, observăm că El s-a născut noaptea, într-un grajd. Aceasta are o însenmătate: atâta timp cât omul este în starea de păcat, este în întuneric, în umbra morţii. El n-are lumină în el, de aceea umblă în întuneric. Când Duhul lui Dumnezeu începe lucrarea la un astfel de om şi-i arată starea lui păcătoasă, el încearcă să iasă din această stare. Şi citeşte: “Cel care crede în El, va avea Lumina Vieţii”. Dar sunt mulţi care vor să se îmbunătăţească şi cred că prin fapte bune ei ajung la lumină. Dar aceasta nu are bază biblică; căci este scris că poţi să vii aşa cum eşti. Tu trebuie să crezi că păcatele îţi sunt iertate şi să fii mort faţă de păcat, trăind pentru Dumnezeu. Poporul lui Israel trebuia să mănânce mielul în Egipt, aceasta vrea să spună că omul trebuie să-L primească pe Isus, când este încă în păcat. Trebuia să mănânce mielul noaptea şi trebuia să-l mănânce cu totul. Aceasta i-a ajutat să iasă din Egipt. Nu putem să-L primim pe Isus pe “fragmente”, ci în acel timp când credem, suntem şi pecetluiţi cu Duhul Sfânt şi în acelaşi timp suntem eliberaţi de păcat. Deci, El ne scapă de păcat, cum este scris în Romani 5:6. Lui I se cuvine lauda şi mulţumirea!

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

Joi 24 Decembrie

Ţi‑am făcut cunoscut păcatul meu şi nu mi‑am acoperit nelegiuirea; am spus: „Voi mărturisi Domnului fărădelegile mele“. Şi Tu ai iertat nelegiuirea păcatului meu.

Psalmul 32.5

Când a rostit aceste cuvinte, David se gândea probabil la păcatul comis cu Batşeba şi la uciderea soţului ei, Urie. Mărturisirea sa i‑a adus iertarea şi astfel ne‑au rămas aceste cuvinte, pentru ca şi noi să ne mărturisim păcatele şi nelegiuirile.Mărturisirea înaintea lui Dumnezeu produce întotdeauna anumite lucruri. Ea aduce iertarea şi împăcarea divină. Însă ea nu aduce aceste două lucruri şi cu privire la semenii noştri, împotriva cărora am păcătuit. Este extrem de important să căutăm iertarea din partea celor împotriva cărora am păcătuit. Domnul nostru ne spune că, dacă mergem să ne închinăm, să ne împăcăm mai întâi cu fratele nostru şi apoi să ne aducem darul la altar (Matei 5.24).De asemenea, iertarea lui Dumnezeu nu va înlătura toate consecinţele păcatului comis – ea nu ne va absolvi de la a secera ceea ce am semănat (Galateni 6.7). Astfel, deşi David a fost cruţat de pedeapsa păcatului său, care era moartea, el a suferit consecinţele de‑a lungul întregii sale vieţi (vedeţi2 Samuel 12). Esau a descoperit că pocăinţa nu i‑a redat dreptul de întâi‑născut, deşi a căutat binecuvântarea cu lacrimi (Evrei 12.16,17). Apostolul Pavel a continuat să sufere din cauză că prigonise Adunarea, căci el spune: „Sunt cel mai mic dintre apostoli, fiindcă am prigonit Adunarea lui Dumnezeu“ (1 Corinteni 15.9). Ce îndurare şi ce har din partea lui Dumnezeu să putem să ne mărturisim păcatul, pentru a putea fi astfel iertaţi şi curăţiţi de orice nedreptate (1 Ioan 1.9)! Totuşi, este o gravă greşeală să tratăm păcatul cu uşurătate fiindcă putem fi iertaţi.

Vor exista întotdeauna consecinţe de lungă durată!                 A. H. Crosby

                                   MANA DE DIMINEAŢĂ

DECEMBRIE  24

“Cel ce merge în mijlocul celor şapte sfeşnice de aur, zice: “Ştiu faptele tale, osteneala ta şi răbdarea ta.” APOCALIPSA 2:1-2

Noi putem avea o slujire ascunsă şi să cunoaştem greutăţile timpului de  acum, doar dacă suntem martori credincioşi, El, Desăvârşitorul credinţei noastre este Acela care ne ţine în mâna Sa dreaptă. Ce mângâiere pentru cel credincios care-L urmează de aproape! Căpetenia noastră divină care lucrează şi acum în har, ne ajută ca să ne împlinim sarcina şi mărturia la care suntem chemaţi. El veghează şi ne alimentează pentru ca sfeşnicul nostru să răspândească lumină cu tot mai multă intensitate, mai ales acum când întunerecul îşi măreşte şi el intensitatea. În Exodul 10:21 se spune că în Egipt a fost un întunerec aşa de gros “încât să poată fi pipăit.” Nu este Egiptul lumea de astăzi, şi nu este întunerecul moral şi spiritual mai mare decât oricând? Cum ar trebui să lumineze “sfeşnicele” noastre! Domnul Hristos merge în mijlocul credincioşilor Săi, lucrează împreună cu ei, îi însoţeşte în orice lucrare pe care le-o încredinţează şi se asociează cu ei. Ce încurajare, ce elan ar trebui să ne dea adevărul acesta! Ei nu sunt deci singuri; dar trebuie ca Domnul Isus să fie Cel ce îi conduce, mergând înaintea lor. Dacă Biserica conduce, Domnul Hristos este la urmă, Lumina Sa se stinge şi puterea de viaţă se înăbuşe. Dar când poporul Lui Îi urmează îndrumările, este binecuvântare şi progres spiritual, căci atunci “întunerecul se împrăştie şi lumina adevărată chiar străluceşte” (1 Ioan 2:8). Dacă oamenii nu înţeleg, discutând şi criticând ce nu înţeleg fiindcă nu sunt în stare, ochiul Domnului însă vede tot, cunoaşte izvoarele care inspiră lucrările şi activităţile copiilor Săi. Un cuvânt solemn pe care Domnul Isus îl repetă în fiecare din cele şapte scrisori de la Apocalipsa, este cuvântul “ŞTIU” adică cunosc totul. Ce mângâietor este acest cuvânt pentru cei ce sunt cu adevărat ai Lui, cunoscuţi de El, chiar dacă ei nu sunt cunoscuţi de cei de afară, şi vai, uneori, nici de cei dinăuntru! Dar ce zguduitor trebuie să fie pentru aceia care doar pretind că au credinţă şi cărora le merge numele că trăiesc, dar sunt morţi. Da, totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face (Ev. 4:13) şi dacă intenţiile noastre sunt sincere, deschise şi îl slăvesc, vom auzi într-o zi: “Bine rob credincios şi bun…” Să nu ne aşteptăm să fim înţeleşi de oameni; lucrând după îndrumarea Cuvântului Său, aprobarea Căpeteniei noastre ne este de ajuns. El ne înţelege şi ne preţuieşte chiar şi în slăbiciunile noastre, cu atât mai mult când suntem înrolaţi în lupta pentru cauza Lui.Să continuăm cu şi mai multă râvnă lucrul pe care ni L-a încredinţat căci El ne mângâie cu cuvintele: “Ştiu faptele tale, munca ta şi răbdarea ta.” Să ne-aducem însă aminte că Domnul Isus a trebuit totuşi să spună aceleaşi biserici din Efes: “… ţi-ai părăsit dragostea dintâi.” Ni s-ar potrivi şi nouă vorba aceasta? Chiar bucurându-ne de privilegiile noastre, să veghem şi să ne rugăm ca flacăra primei iubiri să nu se stingă şi prospeţimea şi elanul acestei iubiri să nu fie niciodată înlocuită cu activitatea şi cunoştinţele noastre.

IZVOARE IN DEŞERT

24 Decembrie

Într-o seară, …Isaac ieşise să cugete în taină pe câmp.(Geneza 24:63)

Am fi credincioşi mai buni dacă am petrece mai mult timp singuri, şi am realiza efectiv mai mult dacă am întreprinde mai puţin şi am petrece mai mult timp în izolare, aşteptându-L în tăcere pe Dumnezeu. Lumea a devenit prea mult o parte din noi, şi suferim de ideea că nu realizăm nimic dacă nu suntem tot timpul ocupaţi, alergând încoace şi încolo. Nu mai credem în importanţa unui refugiu liniştit unde să stăm în tăcere, în umbră. Ca şi poporul lui Dumnezeu, am devenit în totul prea practici. Noi credem în a avea „toate fiarele noastre în foc“ şi că tot timpul pe care îl petrecem departe de nicovală sau de foc este timp pierdut. Şi totuşi niciodată timpul nostru nu este folosit mai profitabil ca atunci când îl punem deoparte pentru o meditaţie liniştită, stând de vorbă cu Dumnezeu şi privind spre cer. Nu putem avea niciodată prea multe momente libere în viaţă – ore puse deoparte în care sufletul nostru este complet deschis şi gata să primească orice gând sau îndemn ceresc pe care Dumnezeu doreşte să-l trimită pe calea noastră.Cineva a spus odată: „Meditaţia este duminica minţii“. În aceste zile agitate, ar trebui să-i dăm deseori minţii noastre o „duminică“, un timp în care nu va face nici o lucrare, ci pur şi simplu va sta liniştită, va privi spre cer şi se va întinde înaintea Domnului ca lâna lui Ghedeon, lăsându-se îmbibată de picăturile de rouă din cer. Ar trebui să avem perioade de timp în care să nu facem nimic, să nu ne gândim la nimic şi să nu plănuim nimic, ci pur şi simplu să stăm întinşi în poala verde a naturii şi să ne odihnim puţin (vezi Marcu 6:31).Timpul petrecut în acest fel nu este timp pierdut. Un pescar nu spune că pierde timp când îşi repară năvoadele, nici grădinarul nu simte că-şi iroseşte timpul când pentru câteva minute ascute lamele cositoarei. Şi oamenii care trăiesc la oraş astăzi ar face bine să urmeze exemplul lui Isaac şi să viziteze cât de des posibil câmpurile de la ţară, departe de forfota şi zarva oraşului. Când ajungi istovit de căldura şi zgomotul oraşului, comuniunea cu natura este foarte înviorătoare şi va avea o influenţă liniştitoare şi vindecătoare. Dacă mergi pe câmp, sau te plimbi pe malul mării, sau hoinăreşti pe o pajişte presărată cu margarete, lucrul acesta te va curăţi de impurităţile vieţii şi va face ca inima ta să bată cu o bucurie şi o speranţă nouă.

Micile griji care mă nelinişteau,

  Le-am pierdut ieri,

  Pe câmp cu Dumnezeu.

 

O poezie pentru seara de Crăciun:

Clopoţei prin zăpadă

O, Crăciun, Crăciunul fericit,

  A venit din nou cu adevărat,

Cu amintirile şi urările lui,

  Cu bucuria lui şi cu durerea lui!

Acorduri minore sunt în colinde

  Şi o umbră în lumină,

Şi o ramură de chiparos se înfăşoară

  Pe colacul sfânt în această seară.

Şi liniştea nu e-ntreruptă niciodată

  De râsul nechibzuit şi trivial,

Când ascultăm la lumina stelelor

  „Clopoţeii prin zăpadă“.

 

O, Crăciun, Crăciun fericit,

  N-a trecut prea mult timp

De când şi alte voci se amestecau

  Cu colindele şi cântările!

Dacă le-am putea auzi cântând,

  Aşa cum cântă acum,

Dacă am putea vedea strălucirea

  Cununii de pe fruntea celor dragi,

N-ar fi nici un strigăt de acoperit,

  N-ar curge nici o lacrimă ascunsă,

Când ascultăm la lumina stelelor

  „Clopoţeii prin zăpadă“.

 

O, Crăciun, Crăciun fericit,

  Aceasta nu mai poate fi;

Nu putem aduce înapoi zilele

  Neumbritei noastre bucurii,

Dar tu, Crăciun, Crăciun fericit,

  Dulce vestitor de voie bună,

Cu cântări sfinte de glorie

  Aduci încă bucurie sfântă.

Căci pacea şi speranţa pot să lumineze,

  Şi dragostea răbdătoare poate străluci,

Când ascultăm la lumina stelelor

  „Clopoţeii prin zăpadă“.

                                                             Frances Ridley Havergal

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

24 decembrie

Text: Isaia 8:1-10

EMANUEL

„… si-I vor pune numele Emanuel, care tălmăcit înseamnă: „Dumnezeu este cu noi”. Matei 1:23

De la primul Crăciun care a avut loc cu aproape 2.000 de ani în urmă, siguranța că Dumnezeu este cu poporul Său a căpătat un nou înțeles. Înainte de a se fi născut Isus, israeliții erau încredințați că mai pot trage nădejde, chiar și la judecată, deoarece Dumnezeu este cu ei (Isaia 8:8, 10). Dar ei nu L-au cunoscut pe Dumnezeu în măsura în care Îl cunoaștem noi astăzi. Noi avem un mare avantaj față de sfinții Vechiului Testament, deoarece, prin citirea Noului Testament, putem vedea slava lui Dumnezeu „pe fața lui Isus Cristos” (2 Corinteni 4:6). Și-I putem simți prezența în toate situațiile vieții, căci Duhul Sfânt ni-L descoperă clar.Când simt nevoia de a fi reasigurat că Isus este cu mine, Îl contemplez pe Isus așa cum este El revelat în Noul Testament. Îmi închipui care era expresia feței Lui atunci când a luat copilașii în brațele Sale și i-a binecuvântat (Matei 19:13-15). Apoi mă gândesc la răstignirea Lui. Văd fața Lui zdrobită și brăzdată de sânge după ce soldații L-au lovit cu pumnul și l-au înfipt cununa de spini pe frunte. Acestea îmi aduc aminte de tot ceea ce a îndurat El ca să fie Mântuitorul meu. În cele din urmă, cuget la promisiunea Lui: „Eu voi fi cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului” (Matei 28:20). Și sunt reîmprospătat din punct de vedere spiritual.Dumnezeu a venit în chip de om când Isus s-a născut în Betleem. Toți cei care cred în El pot găsi o putere reînnoită în orice situație. De ce? Fiindcă nașterea lui Cristos dă un nou înțeles numelui Emanuel.       H.V.L.

Privește-L în trup omenesc îmbrăcat,

Slăvit să fii Tu, Dumnezeu întrupat!

Ca Om printre oameni, o, ce bucurie,

Isus, Emanuel, cu noi vei fi pe vecie.                                          Wesley

Nașterea lui Cristos L-a adus pe Dumnezeu oamenilor, dar pentru a-l aduce pe om la Dumnezeu a fost nevoie de crucea lui Cristos.

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-DECEMBRIE 2015

24 DECEMBRIE. CĂUTĂNDU-L PE DUMNEZEU (1)

„Nişte magi… au întrebat: „Unde este…?” (Matei 2:1-2)

Să remarcăm două lucruri cu privire la magi: 1) Ce erau ei? Nişte astrologi. Iudeii considerau astrologia ca fiind un fals faţă de profeţii. Ai grijă; există semeni de-ai noştri cu al cărui stil de viaţă nu eşti de acord, dar care îl caută pe Dumnezeu cu sinceritate. Aşa că, fii blând când ai de-a face cu ei. Filozofii greci din Atena aveau un panteon de zei. Oare Pavel a fost şocat sau dezarmat? Nu! El i-a lăudat pentru faptul că doreau să-l caute pe Dumnezeu, adăugând: „nu este departe de fiecare din noi” (Faptele Apostolilor 17:27). Nu trage concluzii pripite şi nu-i eticheta pe oameni. În ochii lui Dumnezeu fiecare buruiană este un potenţial trandafir şi fiecare persoană înfrântă este un potenţial câştigător. Ar trebui să te bucuri pentru asta! 2) Ce distantă mare au parcurs. Ei şi-au părăsit familiile şi confortul căminelor pentru a călători mii de kilometri ca să-L găsească pe Isus. Călătoria a durat doi ani dus-întors şi destinaţia lor a fost un sat evreiesc în care au găsit nişte oameni simpli. Între timp, liderii care aveau acces la profeţiile despre naşterea lui Hristos nu şi-au irosit timpul şi efortul pentru a le verifica. Deseori este citat versetul 11 din Ieremia 29: „Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde”. Să nu ne oprim, însă, aici, ci să citim mai departe: „Mă veţi ruga, şi vă voi asculta. Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima” (v. 12-13). Julie Carro a scris: „Precum odinioară şi acum înţelepţii caută faţa Domnului ca să-i dăruiască inimile lor, mai preţioase decât valoarea argintului şi a aurului”. Cât de departe eşti tu dispus să mergi pentru a-L căuta pe Dumnezeu?

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul II

24 Decembrie

Estera 4.1-17

În timp ce împăratul şi Haman stăteau la băut  nefericiţii iudei erau cuprinşi de cea mai profundă jale.Profetic, ne aflăm în acea perioadă viitoare numită „necazul cel mare”, care va urma imediat răpirii Biseri­cii. Două figuri principale vor domina atunci scena: împăratul, cunoscut drept „Fiara”, conducătorul imperiu­lui roman, şi antihristul”, personaj diabolic, a cărui înverşunare faţă de Israel se va sprijini pe puterea civilă a primului. Este momentul în care rămăşiţa lui Israel va putea să se adreseze Domnului conform Psalmului 83: „Iată, vrăjmaşii Tăi se agită … urzesc cu viclenie planuri împotriva poporului Tău şi se sfătuiesc împotriva celor ascunşi ai Tăi. Ei au zis: «Veniţi şi să-i nimicim … şi să nu mai fie amintit numele lui Israel»” (Ps. 83. 2, 3, 4). Cum putem explica ura aceasta al cărei subiect a fost, îi este şi îi va fi întotdeauna poporul Israel (mai mult decât oricând în perioada de care vorbim)? Este rezultatul eforturilor reînnoite şi fără precedent ale lui Satan pentru a se deba­rasa de Hristos, Mesia, a Cărui reîntoarcere îi va marca nimicirea definitivă. Astfel înţelegem că, dacă în spatele lui Haman se vede în final profilându-se marele Vrăjmaş, în Mardoheu avem, prin contrast, figura remarcabilă a Domnului Isus Hristos.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Joi, 24 Decembrie 2015

Și tu, Betleeme, țara lui Iuda, nu ești nicidecum

 cea mai neînsemnată dintre căpeteniile lui Iuda;

căci din tine va ieși o Căpetenie, care va fi

Păstorul poporului  Meu Israel.Matei 2.6

Istorisirea de Crăciun

Timpul Crăciunului este un timp deosebit. Toată luna decembrie așteptăm sărbătoarea Crăciunului. Și când sosește, nu mai lucrăm aproape o săptămână, ci stăm împreună în casele noastre. Ne dăm unii altora cadouri și ne bucurăm. Unii vizitează oameni care sunt singuratici sau triști pentru a-i încuraja. De ce se sărbătorește această mare sărbătoare neobișnuită? Ziua înainte de prima zi a Crăciunului se numește „seara sfântă“. Aceasta este seara, așa se spune, când S-a născut Isus Hristos, Mântuitorul. Relatarea despre această naștere se găsește în Biblie, scrisă de un om inteligent, doctorul Luca. El a înțeles cât de important era acest eveniment. Matei, un prieten bun de-al lui Isus, a relatat și el despre acest eveniment în Biblie. Atunci existau oameni care așteptau această naștere deosebită. Ei au cercetat să afle în care cetate trebuia să Se nască Isus. Acel loc a fost cunoscut cu multe sute de ani înainte. Ei L-au numit Domn, pentru că credeau că El era un om foarte măreț.

67158_563371860486690_3688930280834925194_n

 1916684_1137062626306599_7087995483080783944_n

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald Chambers

25 DECEMBRIE

Naşterea Lui şi naşterea noastră din nou

Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un Fiu şi-I va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi).

Isaia 7:14, Matei 1:23

Naşterea Lui în istorie. „De aceea, Sfântul care Se va naşte din tine va fi chemat Fiul lui Dumnezeu” (Luca 1:35). Isus Cristos S-a născut în această lume, nu din ea. El nu s-a dezvoltat din istorie; El a intrat în istorie din afara ei. Isus Cristos nu este cea mai bună fiinţă umană. El este o Fiinţă care nu-Şi are obârşia în rasa umană. El nu este un om devenit Dumnezeu, ci este însuşi Dumnezeu întrupat. Dumnezeu venit în trup omenesc, venit din afară. Viaţa Lui este cea mai înaltă şi cea mai sfântă, intrând pe uşa cea mai de jos. Naşterea Domnului nostru a fost o teofanie.

Naşterea Lui în mine. „Pentru care iarăşi simt durerile naşterii, până ce va lua Cristos chip în voi!” (Galateni 4:19) Întocmai cum Domnul nostru a intrat în istoria umană din afara ei, tot aşa El trebuie să vină în mine din afară. Am lăsat eu ca viaţa mea personală să devină un ..Betleem” pentru Fiul lui Dumnezeu? Nu pot intra în Împărăţia lui Dumnezeu până când nu sunt născut de sus printr-o naştere cu totul diferită de naşterea fizică. „Trebuie să vă naşteţi din nou” (Ioan 3:7). Aceasta nu este o poruncă, ci un adevăr fundamen­tal. Caracteristica naşterii din nou este faptul că mă predau atât de deplin lui Dumnezeu, încât Cristos ia chip în mine. Imediat ce Cristos ia chip în mine, natura Lui începe să lucreze prin mine.Dumnezeu arătat în trup – acest lucru a fost făcut întru totul posibil pentru tine şi pentru mine prin Răscumpărare.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

25 Decembrie

EL A VENIT; EL VA VENI

…Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer.

Faptele Apostolilor 1.11

Mulţi serbează în această zi naşterea Mântuitorului nostru; să ne ducem cu gândul la făgăduinţa celei de-a doua veniri. Aceasta este tot atât de sigură cum a fost şi prima, care este o garanţie pentru noi cu privire la întoarcerea Sa. Acela care a venit ca să ia locul celui mai de jos slujitor, va veni în curând ca să ceară răsplata lucrării Sale. După cum a venit întâi ca să sufere, nu va întârzia să vină ca să împărăţească. Aceasta este nădejdea noastră slăvită, că şi noi vom fi părtaşi la bucuria Sa. Astăzi noi ne găsim sub acelaşi val şi în aceeaşi umilinţă în care a trăit El atunci pe pământ; dar în ziua în care El va veni, va fi ziua arătării noastre în slavă, precum şi ziua arătării Sale în slavă. Sfinţii care au adormit în El vor învia în ziua arătării Sale slăvite. Aceia care vor fi fost insultaţi şi întristaţi pentru Numele Lui, vor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui Său. Ai Săi vor apărea atunci ca regi şi preoţi; zilele lor de întristare vor fi sfârşite. Odihna îndelungată şi splendoarea de necomparat a împărăţiei de o mie de ani îi va răsplăti din belşug pentru anii lor de mărturie şi de lupte.Oh! Să vină Domnul Isus! Iată, El vine curând. El este pe drum şi se apropie repede. Zgomotul paşilor Lui să fie ca o muzică plăcută pentru inimile noastre. Clopote ale nădejdii mişcaţi-vă şi sunaţi cu veselie, căci iată, vine Stăpânul nostru!

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineaţa şi Seara

25 DECEMBRIE

Dimineaţa

Iată, fecioara va rămânea însărcinată, va naşteun fiu, şi-i va pune numele Emanuel   saia 7:14

Să mergem astăzi la Betleem, şi, împreună cu păstorii uimiţi şi cu magii plini de adorare, să Îl vedem pe Cel ce s-a născut Rege al Iudeilor; fiindcă noi, prin credinţă, putem să ne declarăm interesaţi de El şi să cântăm: „Un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat” (Isaia 9:6). Isus este Iehova întrupat, Domnul şi Dumnezeul nostru, dar şi Frate şi Prieten. Să-L adorăm şi să-L admirăm. Să observăm de la prima privire naşterea Sa miraculoasă. A fost ceva nemaivăzut şi nemaiauzit, ca o fecioară să rămână însărcinată şi să nască un fiu. „Domnul face un lucru nou pe pământ: femeia va peţi pe bărbat” (Ieremia 31:22). Prima făgăduinţă implica sămânţa femeii – nu sămânţa bărbatului. De vreme ce curiozitatea femeii a făcut loc păcatului care a dus la pierderea Paradisului, ea, şi numai ea, avea să-L aducă pe Cel care putea recâştiga Paradisul. Mântuitorul nostru, deşi Om adevărat, a fost, pe lângă natura Sa omenească, şi Sfântul Lui Dumnezeu. Prin puterea Duhului Sfânt, El S-a născut printr-o fecioară, nepătat de păcatul originar, care aparţine tuturor celor născuţi din carne. Să ne plecăm cu respect în faţa Copilului sfânt, a cărui nevinovăţie readuce umanităţii vechea ei slavă. Să ne rugăm ca El să fie şi în noi, „nădejdea slavei” (Coloseni 1:27). Nu uitaţi să remarcaţi umilinţa familiei în care a venit. Textul de dimineaţă o descrie pe mama Sa ca pe o simplă „fecioară”, nu o prinţesă, proorocită sau o doamnă de rang înalt. Într-adevăr, genealogia ei nu trebuie dispreţuită, fiindcă în venele ei curgea sângele regilor; şi nici nu era lipsită de inteligenţă sau cu mintea slabă, fiindcă a putut cânta o asemenea cântare de laudă. Totuşi, cât de umilă a fost poziţia ei, cât de sărac omul cu care era logodită, şi cât de mizerabil locul de naştere pregătit pentru Regele nou-născut! Prin aceasta, sărăcia a devenit sfântă, şi oamenii umili se bucură de mari onoruri. Fiecare credincios este un portret al Lui Christos, dar un sfântă sărac este acelaşi tablou atârnat în aceeaşi ramă care înconjura imaginea învăţătorului. Noi spunem că toate zilele sunt la fel, dar totuşi, fiindcă anotimpul şi obiceiul general ne îndeamnă să ne gândim la Isus, să ne amintim cu plăcere de glorioasa naştere a dragului nostru Răscumpărător. Pentru sufletul născut din nou, fiecare zi trebuie să fie ziua de naştere a Mântuitorului. Printre toate lucrurile umile, sunt şi multe lucruri onorabile în împrejurările naşterii Lui Emanuel. Cine a mai avut o asemenea naştere, prevestită de veacuri prin profeţii, şi dorită de atâtea mii de inimi? Cine poate să se mai laude cu un vestitor care L-a recunoscut pe Cel ce avea să vină? Cui I-au cântat îngerii imnuri de slavă, şi pentru cine a aşezat Dumnezeu o stea specială pe cer? La al cărui leagăn au venit bogaţii şi săracii, oferind asemenea fapte de închinare din inimă? Pământul poate să se bucure; toţi oamenii pot să-şi înceteze lucrul, ca să sărbătorească naşterea măreaţă a Lui Isus. Betleem, casă a pâinii, vedem în tine împlinirea speranţelor noastre. Acesta este El, Mântuitorul, proorocit din vechime, care ne va conduce în veacul de aur. Să ne lăsăm copleşiţi de bucurie. Să cântăm din inimă cântări de laudă şi desfătare. Numele de aur, Emanuel, este o inexprimabilă încântare. Este un cuvânt potrivit pentru buzele heruvimilor prin maiestatea Lui, dar, din cauza bunătăţii sale minunate, numai oamenii îl pot rosti. El nu este cu serafimii aşa cum este cu noi, Emanuel, „Dumnezeu cu noi” (Matei 1:23). În firea noastră, în durerile noastre, în viaţa noastră de muncă, în pedeapsa noastră, în mormânt, şi acum cu noi, sau mai degrabă noi cu El, în înviere, înălţare, slavă, şi splendoarea celei de-a doua veniri. Copilul din Betleem pare să fi fost cu noi în slăbiciune şi sărăcie. Să nu uităm însă că El este tot cu noi în glorie şi onoare. Credinţa îmbrăţişează copilul, şi dragostea Îl sărută cu sărutările buzelor ei. O, fie ca astăzi să avem părtăşie adevărată cu Emanuel!

25 DECEMBRIE

Seara

Şi, după ce treceau zilele de ospăţ, Iov chema şi sfinţea pe fiii săi; se scula dis de dimineaţă, şi aducea pentru fiecare din ei câte o ardere de tot căci zicea Iov: „Poate că fiii mei au păcătuit, şi au supărat pe Dumnezeu în inima lor”.Aşa avea Iov obicei să facă.  Iov 1:5

Ceea ce făcea patriarhul Iov dis de dimineaţă, după o sărbătoare în familie, este potrivit pentru credincios să facă în seara aceasta, înainte de a se culca. In veselia adunărilor de familie se strecoară uşor uşurătăţi lumeşti, şi uităm care ar trebui să fie caracterul unui creştin. Nu ar trebui să se întâmple aşa, dar se întâmplă. Zilele noastre de sărbătoare sunt foarte rar zile de bucurie sfântă; adesea, ele degenerează în frivolitate. Dar în ele există o bucurie pură şi sfinţitoare, scăldată în râurile Edenului.Recunoştinţa sfântă ar trebui să fie un element de purificare, ca şi durerea. Din nefericire pentru bietele noastre inimi, adevărul este că „o casă de jale” (Eclesiastul 7:2) este mai bună decât „o casă de petrecere” (vers. 2). Spune, credinciosule, cu ce ai păcătuit astăzi? Ţi-ai uitat înalta chemare? Ai fost ca cei care vorbesc prostii cu gura larg deschisă? Atunci mărturiseşte-ţi păcatul, şi zboară la Jertfa. Jertfa sfinţeşte. Sângele scump al Mielului înjunghiat îndepărtează vina şi curăţă pata păcătuirii din neştiinţă şi nepăsare. Cel mai bun final pentru ziua de Crăciun este să te speli din nou în fântâna aceasta purificatoare. Credinciosule, adu mereu această jertfa; dacă este bine să o aduci în seara aceasta, înseamnă că este bine să o aduci în fiecare seară. Să trăieşti lângă altar este privilegiul preoţiei regale. Oricât de mare ar fi, păcatul nu este niciodată o cauză de disperare, fiindcă credincioşii pot să se apropie din nou de Jertfa ispăşitoare, şi să-şi curăţească conştiinţa de faptele moarte.

Închid cu bucurie această zi festivă

Stând în genunchi, lângă altar;

Spălat de-orice păcat şi orice vină

Prin Mielul sfânt, în sanctuar.

MANA DE DIMINEAŢĂ

DECEMBBRIE   25

“În casa de poposire nu era loc pentru ei.” LUCA 2:7

Este bine de precizat de la început că nu se cunoaşte exact data naşteiii Domnului Isus, data de astăzi fiind inventată de cronologiştii religioşi din vremea aceea, iar sărbătoarea Crăciunului de asemenea nu are nici o bază în Sfânta Scriptură. Totuşi este de folos să gândim împreună la cel nai mare eveniment pe care l-a cunoscut pământul: vizita lui Dumnezeu în persoana Domnului Hristos.În mod obişnuit naşterea unui prunc în micul sat al Betleemului, n-ar fi însemnat nimic important. Dar într-o noapte un Copil s-a născut acolo. EI a generat o imensă influenţă asupra vieţii oamenilor de-a lungul veacurilor. Aceasta a fost naşterea lui Isus, Fiul lui Dumnezeu. Când Maria şi losif au sosit la Betleem, au descoperit că nu era loc de poposire pentru ei în hanul de acolo. Singurul loc pe care l-au putut găsi a fost un staul unde erau hrănite animalele (oi, boi etc). Dar în noaptea aceea, în acel staul, aşezat în iesle, Creatorul şi Mântuitorul lumii, Isus Hristos a intrat în istorie, în deplina realitate însă, nu era loc pentru El nici printre oamenii religioşi, nici printre cei mari ai lumii acesteia. Nu era loc pentru El nici în familia Sa, nici în rudenia Sa, nici în patria Sa. Dovada cea mai clară este că, oamenii pe are a venit să-I salveze de la pierzare au strigat “Să fie răstignit” lepădându-Se astfel de El. Dar Dumnezeu I-a pregătit un loc în cer, la dreapta Majestăţii Sale divine şi de la acest tron de har, El a trimis, în aceeaşi lume ostilă, pe Duhul Său, poruncind ucenicilor să propovăduiască peste tot, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor. La sfârşitul acestei vremi a harului, lumea va culege roadele nebuniei ei, sub teroarea domniei lui Anticrist, pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale. Atunci El va stabili împărăţia Sa slăvită pe care o va impune peste neamuri, cu un toiag de fier, o adevărată teocraţie. În clipa când Fiul lui Dumnezeu a apărut în lume, cerul a izbucnit în laude. Un cor ceresc a răsunat în Univers şi Dumnezeu a vrut ca toţi să-i cunoaştem tema: “Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte, şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui.” Toate încercările oamenilor ca să desfiinţeze războiul au eşuat, dar acum, în previziunea Golgotei, pacea a fost anunţată prin sângele crucii, o pace care nu poate veni decât din cer. Darul păcii pentru un cuget tulburat emană din Domnul Isus cel slăvit şi pacea lumii va fi stabilită numai de Domnul păcii. Cât priveşte însă pacea “între cei plăcuţi lui”, nu mai pot adăoga nici un cuvânt, îmi vine doar să plâng. Dar tot Domnul Isus o va restabili, negreşit, El care a zis “vă las pacea, vă dau pacea Mea.”Ce făceau oamenii din Betleem în noaptea când s-a născut Mântuitorul? Discutau de situaţia politică? Se plângeau de taxele impuse, sau” se bucurau în nepăsare? Orice vor fi făcut, ei erau aşa de absorbiţi de viaţa lor, incit nu aveau habar de ce se întâmpla lângă ei. Am putea însă să-i osândim? Cum este viata noastră acum? Avem noi loc pentru El în inimile noastre nu numai nu numai să mâncăm şi să bem “sărbătorindu-L” pe El, ci primindu-L ca Mântuitor si Domn, să trăim pentru El nu numai ziua de azi, ci fiecare zi din viaţa noastră

Ce fericiţi au fost şi sunt toţi aceia care au un loc în inima lor pentru Domnul Isus.

 Cititorule, dacă încă nu L-ai primit, deschide-ţi inima chiar acum şi invită-L pe El să locuiască în ea.

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

 25 DECEMBRIE

Doamne Isuse, cu nouăsprezece secole în urmă ai fost pe acest pământ, „arătat în trup” (1 Timotei 3:16). Fii din nou aici azi, arătat în trupul meu,„Cristos în voi, nădejdea slavei” (Coloseni 1:27).

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

25 DECEMBRIE

«Şi tu, Betleeme, ţara lui Iuda, nu eşti nicidecum cea  mai neînsemnată dintre căpeteniile lui Iuda, căci  din tine va ieşi o Căpetenie, care va fi Păstorul poporului

Meu Israel.» MATEI 2,6

În timp ce credincioşii, teologii şi toţi cei din jurul Betleemului cunoşteau Cuvântul care fusese dat de Dumnezeu, cei binecuvântaţi printr-o împlinire minunată a profeţiei biblice au fost în primul rând păgânii, înţelepţii din Răsărit. Şi azi lucrurile stau la fel: În timp ce creştinii aproape au amorţit spiritual, iar teologii îşi fac publice disputele, un segment neînsemnat de credincioşi autentici cred cu tărie în profeţia împlinită şi în ceea ce urmează să se împlinească în zilele noastre; aceşti oameni sunt binecuvântaţi de Dumnezeu, pentru că ei nu cred doar în adevărul Cuvântului, ci şi în împlinirea sa în zilele noastre – ei au primit lumina. Despre aceşti ucenici Domnul spune: «Voi sunteţi lumina lumii» (Matei 5,14). Ce datorie minunată! Haideţi să ne aplecăm mai mult asupra Cuvântului profetic care se va împlini în curând înaintea tuturor. Putem striga încă de astăzi cu toată convingerea: «I-am văzut steaua! Împăratul e pe drum! El vine în curând!» Crăciunul este sărbătoarea speranţei. Cel care a venit va reveni în curând să ne ia cu El.

CALENDAR BIBLIC

DOMNUL ESTE APROAPE

25 DECEMBRIE

PLIN DE TEAMĂ Evrei 11,7.

Azi mai mult ca oricând se pune accent pe oboseala omului modern, care în libertatea sa iscodește planuri și le îndeplinește. Și totuși, mulți trebuie să recunoască că toată activitatea lor este împinsă și dirijată de teamă. Un astfel de om vede cum îl inundă problemele personale și profesionale, care adesea au niște forme foarte periculoase, care îl obligă să se apere să nu fie lovit ca de o catastrofă.Multe întrebări se nasc: Oare sunt major pentru atâtea greutăți? Puterea mea este suficientă?„Plin de teamă” – această expresie ne arată că omul a pierdut legea mântuirii și teama îl dirijează în acțiunile lui. Mulți oameni nu pot să țină piept problemelor și de aceea se refugiază în distracții. Poate ești și tu stimate cititor un astfel de dezertor. Oare nu este mai bine dacă te oprești să-ți analizezi situația? Acum este timpul să te întrebi: „De ce mă tem?” De ce vrei să te chinui dacă nu este necesar? Poate te vei întreba iarăși cum poate fi înlăturată imensitatea nesiguranței și înlocuită cu o nădejde vie.Păcatele tale sunt cauza, cauza primară care te face să te temi, căci ele în viitor nu-ți aduc altceva decât judecata. Recunoaște într-o pocăință adevărată păcatele tale Domnului Isus, care a murit și pentru tine și atunci vei fi slobod de teamă.Nu poți să ai parte de bucuriile celor răscumpărați de Dumnezeu, dacă n-ai trecut prin jertfa Domnului nostru Isus Hristos. Jertfa aceasta dărâmă orice înfumurare, răstoarnă orice vază și unește pe toți cei răscumpărați într-o adunare de închinători ai Lui Dumnezeu, spălați în sânge.Oricât de întunecos ar fi trecutul tău, ori câte păcate ai fi făcut, poți fi iertat chiar acum și eliberat de orice teamă de viitor dacă şi tu CREZI în Domnul Hristos.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

25 Decembrie

“Căci un copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat şi domnia va fi pe umărul Lui. Îl vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu Tare, Părintele veşniciilor, Domn al Păcii”. Isaia 9:6.

Prin căderea în păcat lumea a ajuns sub puterea întunericului şi a umblat în umbra morţii şi toţi au trăit cu frica de moarte. Dar a fost o făgăduinţă că va veni un garant care, ca Miel al lui Dumnezeu, va lua păcatele asupra Lui şi prin lumina Lui va alunga întunericul, precum este scris: “Poporul care umbla în întuneric vede o mare lumină, peste cei care locuiau în ţara umbrei morţii răsare o lumină”. (Isaia.9:2). În continuare este scris: “Tu înmulţeşti poporul, îi dai mari bucurii, şi el se bucură înaintea Ta, cum se bucură la seceriş, cum se bucură la împărţirea prăzii”. (Isaia.9:3). Isus nu vine ca să pretindă ceva de la noi, precum face legea lui Moise. El nu a venit pentru ca să ne judece, ci pentru ca să ne mântuiască. El nu ne ia în socoteală păcatele, ci ni le ia. El aduce viaţă şi încă viaţă din belşug. El ne binecuvintează cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti în locurile cereşti. Prin aceasta s-a împlinit făgăduinţa din Isaia 9, şi azi sărbătorim ziua când Mântuitorul a venit în această lume, unde a îmbrăcat un trup de carne şi sânge şi a devenit asemenea nouă. Domnia este asupra Lui. El a luat frica de moarte şi frica de judecata de apoi, care ne apăsa. El ne-a izbăvit de fărădelegile noastre ca să-I putem sluji fără frică, în toată viaţa noastră, în dreptate şi în sfinţenie. “El va face ca domnia Lui să crească şi o pace fără sfârşit va da scaunului de domnie al lui David şi împărăţiei Lui, o va întări şi o va sprijini prin judecată şi neprihănire, de acum şi în veci de veci”. (Isaia.9:7). O, de s-ar naşte El şi azi în multe inimii!

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

Vineri 25 Decembrie

Deoarece, când unul spune: «Eu sunt al lui Pavel!» şi altul: «Eu, al lui Apolo!», nu sunteţi voi oameni? Ce este deci Apolo? şi ce este Pavel? Slujitori prin care aţi crezut şi după cum i‑a dat fiecăruia Domnul. Eu am plantat, Apolo

a udat, dar Dumnezeu a dat creştere. Aşa că nici cel

care plantează nu este nimic, nici cel care udă,

ci Dumnezeu, care dă creştere.  1 Corinteni 3.4‑7

Cât de repede a devenit omul proeminent, atunci când doar Hristos ar fi trebuit să fie înălţat! Slujitorii erau cei scoşi în evidenţă atunci când doar Stăpânul trebuia să fie văzut. „Când unul spune: «Eu sunt al lui Pavel!» şi altul: «Eu, al lui Apolo!», nu sunteţi voi oameni?“ Aceasta este mustrarea aspră a Duhului venită prin apostol. Nu au aceste cuvinte o forţă şi o aplicaţie chiar mai mari în aceste zile din urmă ale istoriei Adunării?Trebuie să‑I mulţumim lui Dumnezeu pentru orice dar pe care El l‑a dat în vederea răspândirii evangheliei şi în vederea zidirii celor credincioşi. „Fie Pavel, fie Apolo, fie Chifa … toate sunt ale voastre.“ Însă nu putem ignora faptul că Hristosul înălţat, potrivit promisiunilor Sale, a dat daruri şi că va continua să facă acest lucru până la sfârşit (Efeseni 4.12,13). Ar fi o nebunie să negăm că multe dintre aceste daruri sunt la lucru şi sunt binecuvântate din belşug, fie în ce priveşte mântuirea păcătoşilor, fie în ce priveşte mângâierea şi zidirea sfinţilor, chiar dacă ele umblă pe căi contrare Cuvântului lui Dumnezeu.Prin urmare, „nimeni să nu se laude cu oameni“; să nu dispreţuim darul, ca nu cumva să‑L dispreţuim astfel pe Dăruitor, însă, de cealaltă parte, să nu înălţăm darul în detrimentul Dăruitorului. Un slujitor, oricât de dăruit ar fi, nu este decât un instrument folosit de Dumnezeu pentru a‑i conduce pe alţii la credinţă şi la binecuvântare. Instrumentul nu este nimic în el însuşi. Un Pavel poate planta şi un Apolo poate uda, însă doar Dumnezeu face să crească. Acest lucru este smeritor pentru inimile noastre mândre, însă el Îl înalţă pe Domnul şi‑L glorifică pe Dumnezeu. Cel care plantează nu este nimic şi cel care udă nu este nimic; totuşi, pentru încurajarea slujitorilor, este spus: „Fiecare va primi propria lui răsplată, după propria lui muncă“.                                                               A.H.Burton

IZVOARE IN DEŞERT

25 Decembrie

„Şi-i vor pune numele Emanuel“, care, tălmăcit, înseamnă: „Dumnezeu este cu noi“.(Matei 1:23)

Domn al păcii. (Isaia 9:6)

Este un cântec în văzduh!

  Este o stea pe cer!

Este rugăciunea din inimă a unei mame,

  Şi plânsul slab al unui prunc!

Şi steaua îşi revarsă strălucirea,

  În timp ce splendoarea cântă,

Căci ieslea din Betleem leagănă un Împărat.

Cu câţiva ani în urmă s-a publicat o felicitare de Crăciun remarcabilă cu titlul „Dacă Hristos n-ar fi venit“. Se baza pe cuvintele Mântuitorului nostru din Ioan 15:22: „Dacă n-aş fi venit“. Felicitarea arăta un slujitor al lui Dumnezeu care a adormit în timpul studiului său în dimineaţa de Crăciun şi apoi a visat o lume în care Domnul Isus nu venise niciodată.

În visul lui, s-a văzut plimbându-se prin casa lui, dar pe când se uita, n-a văzut nici un ciorap atârnat de şemineu, nici un pom de Crăciun, nici un colac sfânt şi nici un Hristos care să mângâie şi să bucure inimile sau care să ne mântuiască. Apoi s-a plimbat afară pe stradă, dar nu era nici o biserică cu turnul ei îndreptat spre cer. Şi când s-a întors şi a stat jos în biblioteca lui, şi-a dat seama că toate cărţile despre Mântuitorul nostru dispăruseră.

Slujitorul a visat că a sunat clopoţelul de la uşă şi că un mesager l-a rugat să viziteze pe mama unui prieten care era pe moarte. El a ajuns la casa ei, şi în timp ce prietenul lui stătea şi plângea, el a spus: „Am ceva aici care te va  mângâia“.  Şi-a deschis Biblia ca să caute o promisiune familiară, dar Biblia se termina cu Maleahi. Nu era nici o evanghelie şi nici o promisiune a speranţei şi a mântuirii, şi tot ce a putut face a fost să-şi plece capul şi să plângă împreună cu prietenul lui şi cu mama lui într-o disperare amară.Două zile mai târziu stătea lângă coşciugul ei şi conducea serviciul ei funerar, dar nu era nici un mesaj de mângâiere, nici cuvintele despre o înviere glorioasă, şi nici un gând despre o locuinţă care s-o aştepte în ceruri. Era doar „ţărână în ţărână, şi cenuşă în cenuşă“, şi un lung, etern adio. În sfârşit şi-a dat seama că Hristos nu venise, şi a izbucnit în lacrimi, plângând cu amar în visul lui chinuitor.Apoi s-a trezit deodată cu o tresărire, şi un strigăt tare de bucurie şi de laudă a ţâşnit de pe buzele lui când a auzit corul lui cântând aceste cuvinte în biserica lui din apropiere:

O, veniţi, voi toţi cei credincioşi, plini de bucurie şi victorioşi,

  O, veniţi, veniţi la Betleem!

Veniţi şi priviţi-L pe Împăratul îngerilor, care S-a născut,

  O, veniţi să-L adorăm pe Hristos Domnul!

Să ne veselim şi să ne bucurăm astăzi, căci El a venit. Şi să ne amintim de proclamaţia îngerului: „Vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul“ (Luca 2:10-11).

El vine să facă să curgă binecuvântarea Lui,

  Până unde ajunge blestemul.

Fie ca inimile noastre să meargă afară la oamenii neconvertiţi din ţări străine care nu au ziua binecuvântată de Crăciun. „Duceţi-vă de mâncaţi cărnuri grase şi beţi băuturi dulci, şi TRIMITEŢI CÂTE O PARTE ŞI CELOR CARE N-AU NIMIC PREGĂTIT, căci ziua aceasta este închinată Domnului nostru“ (Neemia 8:10).

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul II

25 Decembrie

Estera 5.1-14

Este un ceas de întuneric şi de teroare pentru poporul lui Mardoheu! Doar o mică speranţă a mai rămas: mijlo­cirea Esterei înaintea soţului ei, împăratul. Cu toate aces­tea, riscul este mare! Accesul în curtea palatului este interzis şi, pe de altă parte, cum să spere să-l determine pe orgoliosul monarh să revină asupra unei decizii pe care chiar el a luat-o!? Totuşi, minunea se produce: Dum­nezeu îi mişcă inima şi el o primeşte pe regină favorabil. Dar ce contrast este între Ahaşveroş şi Cel cu privire la care Epistola către Evrei ne asigură că are capacitatea desăvârşită de a-Şi manifesta compasiunea pentru slăbi­ciunile noastre, adăugând: „Să ne apropiem deci cu în­drăzneală de tronul harului, ca să primim îndurare şi să găsim har, pentru ajutor la timp potrivit” (Evrei 4.15, 16)!Aşa cum întrevăzuse Mardoheu (4.14), tocmai pentru acest serviciu special providenţa divină o adusese pe Estera la tron. Oare nu are fiecare tânără creştină, în ace­laşi fel, un serviciu clar de îndeplinit în locul unde Dom­nul a aşezat-o?Sfârşitul capitolului ne arată că nici unul dintre onorurile acordate lui Haman n-au reuşit să-i înmoaie ura implacabilă pe care o nutrea în inimă.

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

25 decembrie

Text: Coloseni 1:9-18

CEL CE ARE ÎNTÎIETATEA

„… pentru ca in toate lucrurile să aibă întâietatea”.

Coloseni 1:18

Unul dintre cei mai cunoscuți predicatori ai secolului trecut a fost Henry Ward Beecher (1813-1887). Vorbind despre măreția lui Cristos, el și-a închipuit o întrunire a celor mai luminate minți care au „împodobit vreodată civilizația umană”. Aceștia ar fi oameni ale căror contribuții la civilizație au îmbogățit omenirea – oameni care „s-au ridicat atît de mult deasupra maselor, încât numele lor au rămas în istorie”.Apoi Beecher a spus: „Coboară-L pe Cristos din cel mai înalt punct al cerului, lasă-L să stea în mijlocul lor și lasă-i pe fiecare să-I vorbească”. În timp ce vor vorbi cu El, ei vor descoperi că El cunoaște perfect toate domeniile de activitate în care aceștia au fost considerați experți. Comparându-se cu Cristos, poetul găsește că el nu este decât un copil ce gângurește. Sculptorul nu este decât un artist neîmplinit. Iar comparate cu cuvintele lui Cristos, cuvintele oratorului sunt ca niște cuvinte care îngheață pe buzele lui”.In încheiere, Beecher a spus: „Toți aceștia se vor pleca înaintea Lui și vor spune: „Chiar de am fi toți adunați și amestecați într-o sigură măreață natură, topiți într-o singură ființă vie, nu am fi decât un nimic în prezența acestei majestăți care excelează prin măreție.”Copilul-Cristos din iesle nu era un copilaș obișnuit. El a fost Cuvântul care S-a făcut trup, în care „locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii” (Coloseni 2:9).In ziua aceasta de Crăciun, haideți să ne închinăm Lui – Veșnic una cu Tatăl slăvit. – Cel care are întâietatea!                                                       R.W.D.

Veșnic împreună cu Dumnezeu, Unul,

E Isus Cristos, Fiul iubit;

în El, Dumnezeu se vede mereu,

Căci Isus Cristos e sfânt Dumnezeu.                                         D.J.D.

Magii („magi” înseamnă oameni înțelepți, n.tr.)Îl caută și azi pe Cristos.

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-DECEMBRIE 2015

25 DECEMBRIE. CĂUTÂNDU-L PE DUMNEZEU (2)

„Au văzut Pruncul… şi I s-au închinat” (Matei 2:11)

Să remarcăm încă două lucruri despre magi: 1) Cum i-a călăuzit Dumnezeu. „Steaua pe care o văzuseră în Răsărit, mergea înaintea lor, până ce a venit şi s-a oprit deasupra locului unde era Pruncul. Când au văzut ei steaua, n-au mai putut de bucurie. Au intrat în casă, au văzut Pruncul cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu faţa la pământ, şi I s-au închinat” (v. 9-11). Nu-L limita niciodată pe Dumnezeu. Nici nu-L închide într-o experienţă personală pe care ai avut-o în trecut, când El te-a călăuzit într-un anume fel. Dacă Dumnezeu poate pune în mişcare o stea, El poate aranja fiecare împrejurare în favoarea ta. De unde au aflat magii despre naşterea lui Hristos? Poate din alinierea unor planete sau din studierea profeţiilor Vechiului Testament. Nu ştim. Un lucru, însă, e sigur: ei îl căutau pe Dumnezeu şi acesta trebuie să fie punctul de pornire pentru noi toţi. 2) Cum i-a ocrotit Dumnezeu. Irod nu s-a bucurat la auzul veştii aduse de aceşti magi. El a fost mânios pe bună dreptate. Gândeşte-te puţin: dacă a fost gata să ucidă toţi băieţii evrei sub vârsta de doi ani pentru a ajunge la Isus, care erau şansele ca aceşti magi să plece cu viaţă din acel oraş? Nu prea mari – până când a intervenit Dumnezeu! „Au fost înştiinţaţi de Dumnezeu în vis să nu mai dea pe la Irod, şi s-au întors în ţara lor pe un alt drum” (v. 12). Diavolul este real, dar noi nu trebuie să ne temem, deoarece Domnul Isus l-a învins deja. Cel mai important lucru este acesta: când inima ta a pornit în căutarea lui Dumnezeu, El te va ocroti şi te va răsplăti.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Vineri, 25 Decembrie 2015

S-au dus în grabă și au găsit pe Maria, pe Iosif și Pruncul culcat în iesle.Luca 2.16

Istorisirea de Crăciun

Să ne ducem cu gândul în urmă cu mai bine de 2.000 de ani în Israel! Israel este situat la Marea Mediterană și este o țară foarte frumoasă. Doi tineri trebuiau să facă o călătorie lungă din cauza recensământului. Ei se numeau Iosif și Maria. Iosif era un tâmplar. Ei mergeau din satul lor spre cetatea Betleem. De la Nazaret la Betleem sunt ca. 120 km. Drumul era foarte obositor, mai ales pentru Maria, care trebuia să nască în curând. Când au ajuns la Betleem, cetatea era plină de oameni. Nimeni nu a avut loc pentru ei. Dar copilul S-a născut, iar Maria L-a înfășat în scutece și L-a pus într-o iesle din care mâncau animalele.Între timp s-a făcut seară. În apropiere se aflau păstori cu turma lor pe pășune. Ei trebuiau să rămână noaptea sub cerul liber, pentru a avea grijă de animalele lor. Deodată un înger a stat lângă ei. Îngerul le-a spus păstorilor, care erau foarte înspăimântați: „Nu vă temeți: căci vă aduc o veste bună … astăzi … vi s-a născut un Mântuitor“. Atunci păstorii au știut că un copil foarte important s-a născut. Au mers repede într-acolo pentru a-L vedea. Ei au spus tuturor despre ce li s-a întâmplat.01a92b990c5738c13ea99851e072ed4d

 d3fb5468c574fa67052afc9414fc694a (1)

Read Full Post »

12301545_1012484682145154_6548336963973394284_n

Signs of Christmas

44-2

“Moreover the LORD spoke again unto Ahaz, saying, Ask thee a sign of the LORD thy God; ask it either in the depth, or in the height above.” (Isaiah 7:10-11)

Although “the Jews require a sign” (1 Corinthians 1:22), and this attitude was rebuked by Christ when He said that “an evil and adulterous generation seeketh after a sign” (Matthew 12:39), God has given three specific signs with respect to the incarnation of Christ. There were other signs too, no doubt, such as the star of Bethlehem, but three events were specifically called signs.

First, to the unwilling King Ahaz, He said: “Therefore the Lord himself shall give you a sign; Behold, a virgin shall conceive, and bear a son, and shall call his name Immanuel” (Isaiah 7:14). Immanuel means “God with us,” and the sign of the virgin birth, biologically impossible without a mighty miracle of divine creation, assures us that the omnipotent God has entered the human family once for all.

That entrance was not made in an emperor’s palace as a great conqueror, however, but in the very humblest of human circumstances, and this also was a sign. “And this shall be a sign unto you,” said the leader of the angelic host; “Ye shall find the babe wrapped in swaddling clothes, lying in a manger” (Luke 2:12).a-simeon

And there was a third sign. When the infant Jesus was brought to the temple, the aged prophet Simeon said: “Behold, this child is set for the fall and rising again of many in Israel; and for a sign which shall be spoken against . . . that the thoughts of many hearts may be revealed” (Luke 2:34-35).

That is, the God/man would Himself be God’s great sign to Israel and the whole world. The attitude of men and women to God, in Christ, would reveal the state of their hearts and seal their eternal destiny, whether rising again to everlasting life or falling forever away from God. 

* Dr. Morris (1918-2006) was Founder of the Institute for Creation Research.

Article posted on December 24, 2015.

Read Full Post »

12391783_10153896933934063_1370699690669412725_nMARY, DID YOU KNOW?12345634_10208183142242404_5058561542345176667_n

Matthew 1:16, 18,“And Jacob begat Joseph the husband of Mary, of whom was born Jesus, who is called Christ.  Now the birth of Jesus Christ was on this wise:  When as His mother Mary was espoused to Joseph, before they came together, she was found with Child of the Holy Ghost.”

 

Luke 2:7-19 – “And there were in the same country shepherds abiding in the field, keeping watch over their flock by night.  And, lo, the angel of the Lord came upon them, and the glory of the Lord shone round about them:  and they were sore afraid.  And the angel said unto them, Fear not:  for, behold, I bring you good tidings of great joy, which shall be to all people.  For unto you is born this day in the city of David a Savior, which is Christ the Lord.  And this shall be a sign unto you; Ye shall find the Babe wrapped in swaddling clothes, lying in a manger.  And suddenly there was with the angel a multitude of the heavenly host praising God, and saying, Glory to God in the highest, and on earth peace, good will toward men.  And it came to pass, as the angels were gone away from them into heaven, the shepherds said one to another, Let us now go even unto Bethlehem, and see this thing which is come to pass, which the Lord hath made known unto us.  And they came with haste, and found Mary, and Joseph, and the Babe lying in a manger.  And when they had seen it, they made known abroad the saying which was told them concerning this Child.  And all they that heard it wondered at those things which were told them by the shepherds.  But Mary kept all these things, and pondered them in her heart.”

 

skipslighthouse.blogspot.com/2015/12/mary-did-you-know.html

Bill & Gloria Gaither – Mary, Did You Know? [Live] ft. Mark Lowry

Read Full Post »

Older Posts »

%d bloggers like this: