Feeds:
Posts
Comments

Archive for December, 2015

1933664_1074150522626183_8256854057371959482_o

703746_10205111418496727_3449963854165321041_oTOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald Chambers

30 DECEMBRIE

Orice virtute pe care o avem

Toate izvoarele mele sunt în Tine.Psalmul 87:7

Domnul nostru nu „peticeşte” niciodată virtuţile noastre naturale. El reface întregul om pe dinăuntru. „îmbrăcaţi-vă cu omul cel nou” (Efeseni 4:24); cu alte cuvinte, ai grijă ca viaţa ta naturală să se îmbrace cu veşmântul care se potriveşte vieţii noi. Viaţa pe care o sădeşte Dumnezeu în noi îşi dezvoltă propriile ei virtuţi, nu virtuţile lui Adam, ci pe cele ale lui Isus Cristos. Priveşte cum, după sfinţire, Dumnezeu face să se veştejească încrederea ta în virtuţile naturale şi în orice putere din tine, până înveţi să-ţi extragi viaţa din fântâna vieţii de înviere a lui Isus. Mulţumeşte-I lui Dumnezeu dacă treci pnn experienţa „secării” altor izvoare.Semnul că Dumnezeu lucrează în noi este acela că el distruge încrederea în virtuţile naturale, deoarece ele nu sunt promisiuni a ceea ce urmează să fim noi, ci rămăşiţe a ceea ce Dumnezeu a intenţionat să fie omul. Noi ne agăţăm de virtuţile noastre naturale, în timp ce Dumnezeu încearcă tot timpul să ne aducă în contact cu viaţa lui Isus Cristos, care nu poate fi niciodată descrisă în termenii virtuţilor naturale. Cel mai trist lucru este să vezi oameni în lucrarea lui Dumnezeu depinzând de ceea ce harul Lui nu le-a dat, de ceea ce au doar în virtutea eredităţii. Dumnezeu nu întăreşte virtuţile noastre naturale şi nu le transformă, deoarece ele nu se vor putea niciodată apropia de standardul lui Isus Cristos pentru noi. Dragostea naturală, răbdarea naturală, puritatea naturală nu se vor putea apropia niciodată de înălţimea cerinţelor Sale. Dar, dacă aducem fiecare parte a vieţii noastre trupeşti în armonie cu viaţa nouă pe care a pus-o Dumnezeu în noi, El va arăta în noi virtuţile care Îi sunt caracteristice Domnului Isus.„Şi orice virtute pe care o avem E doar a Lui.”

CALENDAR BIBLIC

DOMNUL ESTE APROAPE

30 DECEMBRIE

Prin El, să aducem totdeauna lui DUMNEZEU o jertfă de laudă, adică rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui. Evrei 13,15.

Noi, prin harul Lui Dumnezeu, am fost făcuți o preoție sfântă și aleasă pentru a lăuda pe Domnul Isus. Jertfele de laudă să fie tot timpul pe buzele noastre, tot timpul pregătite de a urca la tronul Lui Dumnezeu. Psalmistul spune în Ps. 50.23: „Cine aduce mulțumiri ca jertfă, acela Mă proslăvește“ și în Ps. 34.1: „Voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme. Lauda Lui va fi totdeauna în gura mea.”Deci laudele noastre să curgă intens ca un fluviu. Ca o preoție sfântă noi nu aducem arderi de tămâie, ci aducem jertfe duhovnicești de LAUDĂ și MULȚUMIRE. După ce perdeaua din lăuntrul Templului s-a rupt de sus până jos nu ne-a dat numai posibilitatea vizuală în Sfântă Sfintelor ci ne este deschisă calea ca să venim ca adoratori ai Lui Dumnezeu și acolo să-Iaducem jertfe de laudă. Aceasta este plăcerea Lui Dumnezeu prin Isus Hristos! Noi am fost aduși așa de aproape suntem copiii Lui Dumnezeu, sfinți și prea iubiți și în această stare putem să ne apropiem cu o inimă curată, cu un cuget curat, cu o credință aleasă, aducând lui Dumnezeu o jertfă plăcută prin Isus Hristos. Aceasta e cea mai înaltă parte a slujbei noastre față de Dumnezeu. Aceste jertfe duhovnicești sunt ca un recul al harului care îlsavurăm și al dragostei care e motorul inimii noastre. Inima reflectează totul în mulțumire de harul primit și cu David poate spune: „TOTUL vine de la Tine și din mâna Ta primim ce să-Ți aducem.” (1 Cronici 29.14). Cunoști tu acestloc măreț și îl ocupi spre slava Numelui Său?Este de prisos să căutăm stârnirea simțămintelor firești de cucernicie prin felurite mijloace, care sunt în slujba sistemelor și religiilor oamenilor. Silințele care se fac când e vorba de adus adorare Lui Dumnezeu, cu ajutorul însușirilor nesfințite ale firii pământești intră în cadrul „focului străin.” (Lev. 10.1 și 16.12).

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineaţa şi Seara

30 DECEMBRIE

Dimineaţa

Nu ştii că la sfârşit va fi amar? 2 Samuel 2:26

Dacă eşti un mărturisitor al credinţei dar nu un împlinitor al ei, şi nu ai credinţa în Christos Isus, rândurile de mai sus sunt o descriere a sfârşitului tău. Mergi în fiecare duminică la locul de închinare, dar mergi fiindcă merg şi alţii, nu fiindcă inima ta îi aparţine Lui Dumnezeu. Acesta este începutul. Bănuiesc că, vei fi cruţat de această caznă de a profesa religia prin mijloace exterioare, dar cu inima departe. Calcă încet, fiindcă trebuie să-ţi arăt sfârşitul unuia ca tine. Să-l privim cu blândeţe. Fruntea îi este scăldată de sudoare, şi el se trezeşte strigând: „O, Doamne, e greu să mori. Aţi trimis după pastor?”. „Da, vine”. Pastorul soseşte. „Domnule, mi-e frică să mor!” „Nu ai nici o speranţă?” „Nu pot spune că am. Mă tem să stau înaintea Lui Dumnezeu; o, roagă-te pentru mine!” Rugăciunea se înalţă pentru el cu dragoste sinceră, şi calea mântuirii este aşezată de mii de ori înaintea lui, dar, înainte să apuce frânghia, îl văd scufundându-se. Pot să-i închid pleoapele reci, fiindcă nu va mai vedea niciodată nimic. Dar unde este omul, şi unde sunt adevăraţii ochi ai omului? Este scris: „Pe când era în locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus”(Luca 16:23). O, de ce nu şi-a ridicat ochii înainte? Fiindcă s-a obişnuit să audă Evanghelia, şi sufletul lui a adormit. Vai! Dacă nu îţi ridici ochii acum, amar va fi sfârşitul tău. Chiar cuvintele Mântuitorului descoperă vaietul tău: „Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine, şi trimite pe Lazăr să-şi moaie vârful degetului în apă, şi să-mi răcorească limba; căci sunt grozav de chinuit în văpaia aceasta” (vers. 24). Există un înţeles înfricoşător în cuvintele acestea. Fie să nu trebuiască să înţelegi adevărul lor la lumina mâniei Lui Iehova!

30 DECEMBRIE

Seara

„Mai bun este sfârşitul unui lucru, decât începutul lui”.

Eclesiastul 7:8

Priveşte-ţi Domnul şi învăţătorul, ca să vezi începutul lui. El a fost„dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii” (Isaia 53:3). Vrei să-i vezi sfârşitul? Stă la dreapta Tatălui Său, aşteptând ca duşmanii să-I fie puşi sub picioare (Psalmi 110:1). „Cum este El, aşa suntem şi noi” (1 loan 4:17). Trebuie să porţi crucea, altfel nu vei ajunge să porţi coroana; trebuie să mergi prin noroi, dacă vrei să păşeşti pe străzile de aur. Inveseleşte-te, deci, sărmane creştin. „Mai bun este sfârşitul unui lucru, decât începutul lui”. Uită-te la viermele acela hidos; ce înfăţişare oribilă are! Este începutul unui lucru. Observă fluturele acela cu aripi minunate, zburând în soare din floare în floare, plin de fericire şi viaţă; acesta este sfârşitul. Viermele acela eşti tu, înfăşurat în crisalida morţii; dar, atunci când apare Christos, vei fi „ca El, pentru că îl vom vedea aşa cum este” (1 loan 3:2). Fii mulţumit să fii ca El, pentru ca şi El să fie mulţumit de tine. Diamantul neşlefuit este pus pe roata şlefuitorului. El taie din toate părţile. Pierde mult – şi este costisitor pentru el. Regele este încoronat; diadema este pusă pe capul monarhului în cântec de trâmbiţă. Raze strălucitoare scânteiază din coroană, şi ele vin chiar de la diamantul care a fost şlefuit recent cu atâta cruzime. Poţi să îndrăzneşti să te compari cu un asemenea diamant, fiindcă faci parte din poporul lui Dumnezeu; acum este timpul procesului de şlefuire. Lasă credinţa şi „răbdarea… să-ţi facă desăvârşit lucrarea” (Iacov 1:4), fiindcă în ziua în care coroana va fi aşezată pe capul„împăratului veşniciilor, a nemuritorului, nevăzutului” (1 Timotei 1:17), rază de glorie va străluci deasupra ta. „Ei vor fi ai Mei, zice Domnul oştirilor, îmi vor fi o coroană deosebită, în ziua pe care o pregătesc eu” (Maleahi 3:17). „Mai bun este sfârşitul unui lucru, decât începutul lui”.

MANA DE DIMINEAŢĂ

DECEMBRIE  30

“Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui lacov.” EXODUL 3:6

Anul acesta se apropie de sfârşit. Curând va începe un nou an plin de situaţii noi care ne vor încredinţa tot mai mult că şi dispensaţiunea harului s-a apropiat de sfârşit şi că pentru copiii lui Dumnezeu va începe în curând “anul de veselie”, un an care nu se va mai sfârşi niciodată.O veche cântare creştină spune: “O, Doamne, ajutorul nostru pentru anii care au trecut, nădejdea noastră pentru anii care urmează, adăpostul nostru în furtuni şi casa noastră veşnică.” Dumnezeu este Dumnezeul oricărui timp: trecut, prezent şi viitor. El a fost ajutorul nostru în trecut, nădejdea noastră pentru viitor şi tot El este marele “EU SUNT” pentru astăzi. Cu nesiguranţa zilelor pe care le trăim, neştiind ce va aduce viitorul, este o mângâiere şi o reasigurare pentru noi să ştim că Dumnezeul anului care a trecut va fi Dumnezeul anului care urmează. Privind retrospectiv în anii care au trecut, vom recunoaşte că El a fost Dumnezeul trecutului nostru, întrunind toate nevoile noastre, chiar şi atunci când poate noi nu am înţeles cum lucra. Privind în viitor, la paşii neclari dinaintea noastră, am putea să ne îngrijorăm, să ne fie teamă. Dar Dumnezeu deja a avut grijă şi pentru viitorul nostru. Unul din Numele lui Dumnezeu este “Jehovah Jireh” care înseamnă “Domnul va îngriji” (Gen. 22:14). Pavel spune: “Dumnezeu va îngriji din plin de toate nevoile noastre, potrivit bogăţiilor Sale, în slavă, în Hristos Isus” (Fii. 4:19). Dumnezeu este Dumnezeul viitorului nostru.Ne putem gândi la trecut, la toate binecuvântările, izbăvirile şi ocrotirea neîntreruptă pe care le-a dat Dumnezeul trecutului nostru şi totuşi, uneori ne este greu să ne încredem în Ei pentru astăzi. Dar să fim deplini încredinţaţi că El doreşte să fie Acelaşi pentru noi astăzi cum a fost în trecut şi cum va fi în viitor. El este neschimbat în dragostea şi grija de Tată pe care o are faţă de noi; ea nu se micşorează din pricina multelor noastre greşeli, nu se măreşte în virtutea presupusei noastre râvne şi activităţi pentru El, dragostea Lui este constantă şi fermă, desăvârşită şi veşnică. Ea a început înainte de veşnicii, s-a desfăşurat de-alungul vieţii noastre sub toate aspectele şi se va continua în veşnicie, dându-ne în dragostea Lui, fericirea de a fi pentru totdeauna în prezenţa Lui şi a iubitului nostru Mântuitor.Uneori Dumnezeu ne scoate din situaţiile, problemele, nevoile şi greutăţile vieţii, alteori El ne trece prin ele, dar este cu noi în ele. Indiferent de felul cum lucrează, El este totdeauna Dumnezeul prezentului nostru, Dumnezeul nostru bun ASTĂZI.George Muller, omul care prin credinţă îngrijea zilnic de peste 2.000 de orfani şi care niciodată nu a apelat la ajutorul omului, avea pe perete un “motto”: ŞI ASTĂZI!

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

30 Decembrie

“Iată Eu vin curând; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui.” Apoc.22:12.

Iarăşi ne găsim la sfârşitul unui an şi toţi cei care nu au intrat pe poarta cea strâmtă pentru a-L urma pe Isus sunt mai aproape de pierzarea veşnică. Tot la fel şi cei care trăiesc în păcat şi iubesc lumea alergând după pofte şi plăceri şi se asimilează cu lumea trăind după voia firii, al căror dumnezeu este stomacul lor fiind orientaţi spre cele pământeşti vor ajunge în pierzare acolo unde viermele nu doarme şi focul nu se stinge. Toţi aceia care nu-L recunosc Domn pe Isus, mărturisind că Isus este Fiul lui Dumnezeu venit la noi în trup pentru a se jertfi spre iertarea păcatelor noastre, vor avea un sfârşit trist.Dar ferice de cei care umblă pe căile Domnului şi mărturisesc că singura modalitate de salvare şi mântuire este doar Hristos Isus, morţi fiind împreună cu El, morţi pentru păcat, dar totodată şi înviaţi cu Hristos şi aşezaţi în locurile preaînalte. Aceştia pot spune cu siguranţă: “Pentru mine a trăi înseamnă Hristos iar moartea înseamnă câştig.”Ferice de noi dacă nu cărăm păcatele noastre din anul acesta cu noi în anul care vine şi dacă avem conştiinţa împăcată. Ferice de noi dacă nu trebuie să stăm înaintea lui Dumnezeu pe banca acuzaţilor ci putem sta înaintea Lui prin har lăudând dragostea şi răbdarea Sa, bucurându-ne că putem păşi în noul an ca copii ascultători, slujindu-L pe Tatăl ceresc cu bucurie în noul an şi trăind din bunătatea Sa.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

30 Decembrie

IUBIRE DESĂVÂRŞITĂ

… şi fiindcă iubea pe ai Săi, care erau în lume,

i-a iubit până la capăt. Ioan 13.1

Aici este un fapt care ajunge să fie pentru noi o făgăduinţă; cum a fost atunci Mântuitorul nostru, aşa este şi acum; şi ceea ce a făcut pentru prea iubiţii cu care El a trăit pe pământ, va face mai departe şi cu noi, şi cât va fi lumea. „Fiindcă a iubit pe ai Săi”, nu este ceva minunat? Că El a putut să îi iubească pe oameni aşa cum sunt, este o minune! Ce-a găsit El în bieţii Săi ucenici ca să-i iubească? Şi ce găseşte El în mine?Dar când Isus a început să iubească, este în firea Sa să continue să iubească. Această iubire face din sfinţi „oamenii Săi”; ce nume minunat! El i-a câştigat cu sângele Său şi ei sunt comoara Sa. Cum ei sunt „ai Săi”, El nu-i va pierde. Ei sunt prea iubiţii Săi şi El nu va înceta să-i iubească mai departe. Suflete al meu, spune-ţi şi ţie că El nu va înceta niciodată să te iubească!„El i-a iubit până la capăt”; iubirea cea mai mare care a umplut inima Mântuitorului, până la moartea Sa, a fost iubirea pentru ai Săi. El i-a iubit atât cât este cu putinţă, i-a iubit până acolo că S-a dat pe Sine însuşi la moarte pentru ei; El nu putea să facă mai mult. Aceasta este iubirea desăvârşită în care nu este nici nebunie, nici dare înapoi, nici necredincioşie, nici indiferenţă şi pe care a răspândit-o din belşug pentru toţi ai Săi.Aşa este iubirea lui Isus pentru toţi aceia care fac parte din poporul Său. Să cântăm cu recunoştinţă o cântare Prea Iubitului nostru.

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

30 DECEMBRIE

«Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte.» PROVERBE 14,12

La trecerea în noul an mulţi oameni sunt preocupaţi de diferite probleme. Aceste gânduri sunt apăsătoare şi deprimante pentru că întotdeauna au legătură cu cotidianul. Un exemplu este remarca pe care o auzim atât de des: «Ce repede îmbătrânesc!» Este adevărat. Dacă nu îl ai pe Isus în inimă, toate degenerează. Este foarte adevărat că o viaţă fără «viata» este complet inutilă, şi ce tragedie îngrozitoare este atunci când, în ciuda tuturor căutărilor şi a faptelor tale, dorinţa ta de fericire şi pace nu este niciodată îndeplinită. Iată de ce privim cu teamă moartea întunecată care se apropie, fară speranţă şi fără consolare. Ai într-adevăr destule motive să fii trist la trecerea în fiecare an nou, deoarece ai un viitor incert. Dar ferice de omul care-L are pe Cristos în inimă! Un astfel de om are speranţa şi siguranţa vieţii veşnice! Atunci nici bătrâneţea nu ne mai sperie, deoarece, cu cât suntem mai firavi pentru lumea aceasta, cu atât «întinerim» pentru veşnicie. Da, putem spune: cu cât sunt mai slab, cu atât sunt mai puternic! Acesta nu este un slogan ieftin, prietene, ci o realitate minunată, căci: «chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoieşte din zi în zi» (2 Cor. 4,16).

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

30 DECEMBRIE

Este timpul, o, Dumnezeul meu, pentru o atingere de la Tine, una din acele măreţe şi transformatoare atingeri prin care Tu Te deosebeşti clar şi desluşit de orice altceva, strălucitoare momente în care Te văd şi mă închin şi mă minunez.

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

Miercuri 30 Decembrie

Ţi‑ai părăsit dragostea dintâi. Aminteşte‑ţi deci de unde ai căzut şi pocăieşte‑te şi fă lucrările dintâi. Apocalipsa 2.4,5

L‑am pierdut pe Hristos, poate nu ca Obiect al credinţei, ci ca Obiect al afecţiunilor. Orice cădere începe de aici. Pentru mulţi dintre noi pare să fie de ajuns că Îl cunoaştem ca Mântuitor. Suntem gata să vede suferinţele Lui ca cele care ne‑au separat de păcatele noastre, însă nu ca cele care ne separă de noi înşine şi de ceea ce ne înconjoară. Din punct de vedere individual şi colectiv suntem sub acuzaţia: „Ţi‑ai părăsit dragostea dintâi“ şi suntem chemaţi, în mod solemn: „Aminteşte‑ţi deci de unde ai căzut“. Pot exista multe lucruri în noi pe care El să le recomande, dar, dacă Şi‑a pierdut locul dintâi în inimile noastre, dacă afecţiunile noastre s‑au răcit, înseamnă că am căzut. Solemnă acuzaţie! Şi ce ne spune El? „Pocăieşte‑te!“Adevărul trebuie să ne ofere o stare în acord cu locul pe care îl ocupăm. Dacă aşa stau lucrurile, nu vom umbla împreună cu o lume de care crucea Domnului ne‑a separat. El însă rămâne Acelaşi, iar falimentul nostru nu micşorează dragostea Sa; El rămâne în continuare pentru noi. Oricât de rece mi‑ar fi inima şi oricât de dezordonată mi‑ar fi umblarea, Îl pot auzi spunând: „Eu tot te iubesc“. Cruce însăşi ne vorbeşte despre această dragoste, căci El ne‑a cumpărat cu un preţ nespus de mare!Cât de mult pierdem atunci când Îl excludem din viaţa noastră! Şi cât de mult pierde El! Cel mai important lucru după cel de a fi împreună cu El în cer este de a fi împreună cu El aici, de a avea conştienţa prezenţei Sale alături de noi. Când totul se deteriora, Pavel i‑a scris lui Timotei: „Domnul Isus Hristos să fie cu duhul tău“. Înţelegem noi aceasta? Este exact lucrul care vine înainte de a fi în cer. Dar oare n‑am pierdut noi conştienţa adevărului că El este Cel care S‑a dat pe Sine Însuşi pentru noi? Ce pierdere mare, de vreme ce Hristos este totul! El este Cel înălţat, „mai presus de toate cerurile“, iar noi suntem nu doar obiecte ale grijii Sale, ci ale dragostei Sale!                                               F.C.Blount

IZVOARE IN DEŞERT

30 Decembrie

Petru era păzit în temniţă, şi Biserica nu înceta
să înalţe rugăciuni către Dumnezeu pentru el.
(Fapte 12:5)

Petru era în închisoare, aşteptându-şi execuţia, şi biserica nu avea nici o putere şi nici o influenţă umană care l-ar fi putut salva. Nu exista nici un ajutor pământesc disponibil, ci ajutorul putea fi obţinut doar pe cale cerească. Aşa că biserica s-a dedicat rugăciunii fierbinţi şi insistente. Şi Dumnezeu a trimis un înger, care „a deşteptat pe Petru, lovindu-l în coastă“ (v.7). Apoi „au trecut de straja întâia şi a doua, au ajuns la poarta de fier, care dă în cetate, şi ea li s-a deschis singură“ (v.10), şi Petru a fost liber.Poate există o „poartă de fier“ în viaţa ta, care îţi blochează calea. Ca o pasăre închisă în colivie, deseori ai lovit în barele de fier, dar în loc să-ţi îmbunătăţeşti situaţia, ai devenit şi mai obosit şi mai extenuat şi ţi-ai pricinuit şi mai multă durere de inimă. Este un secret pe care trebuie să-l afli – secretul rugăciunii cu credinţă.

Apoi, când vei ajunge la poarta de fier, se va deschide aşa cum s-a deschis pentru Petru: „singură“.Câtă energie irosită şi ce dezamăgire dureroasă va fi evitată odată ce vei învăţa să te rogi aşa cum s-a rugat biserica primară în „camera de sus“ (Fapte 1:13)! Dificultăţile insurmontabile vor dispare şi împrejurările potrivnice vor deveni favorabile odată ce vei învăţa să te rogi – nu cu credinţa ta, ci cu credinţa lui Dumnezeu. Mulţi din cei dragi ai tăi au fost legaţi de Satan şi întemniţaţi de el ani de zile, şi ei aşteaptă pur şi simplu să se deschidă porţile. Ei vor fi eliberaţi în Hristos când tu te vei ruga lui Dumnezeu fierbinte şi insistent, cu credinţă.  C.H.P.

Situaţiile urgente necesită rugăciuni intense. Când omul însuşi devine o rugăciune nimic nu poate rezista atingerii ei. Ilie s-a plecat spre pământ pe muntele Carmel cu faţa între genunchi, şi el a devenit rugăciunea.Rugăciunea rostită nu este întotdeauna necesară, pentru că rugăciunea poate fi deseori prea intensă pentru a fi exprimată în cuvinte. În cazul lui Ilie, întreaga lui fiinţă era în contact cu Dumnezeu şi era mobilizată împreună cu El împotriva forţelor răului. Şi vrăjmaşii cei răi ai lui Ilie nu se puteau împotrivi acestui fel de rugăciune în formă umană – un lucru de care este mare nevoie astăzi.

                                                             din Timpul genunchilor plecaţi

„Suspine negrăite“ (Rom. 8:26), aşa sunt deseori rugăciunile pe careDumnezeu nu le poate refuza.  Charles H. Spurgeon

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul II

30 Decembrie

Estera 9.11-22

Această zi, a treisprezecea a lunii Adar, care trebuia să marcheze pentru totdeauna masacrul şi dispariţia lui Israel, a devenit, din contră, ziua comemorării triumfului lor şi a anihilării vrăjmaşilor lor. Soarta acestor vrăjmaş este o dovadă tragică a faptului că atacurile ţintite asupr poporului lui Dumnezeu nu rămân nepedepsite. Cel care atinge „se atinge de lumina ochilor Lui” (Zaharia 2.8; vezi Psalmul 105.12-15).Am putea fi noi subiecte ale unei iubiri mai puţin afectuoase, noi, care suntem parte a poporului ceresc, Mireasa lui Hristos? Israelul în captivitate manifestă clar semnele unei naţiuni „împrăştiate şi pustiite”, ale unui popor „înfricoşător de la începutul lui”, ale unei naţiuni „care tot aşteaptă şi este călcată în picioare”(Isaia 18.2). Dumnezeu, Căruia acest popor Îi este preţios, deoarece Mântuitorul lumii Se naşte din el, îşi va pune în acţiune atotputernicia ca să-i scape, pe ei, un neam călcat în picioare de lume.Ce bogată este cartea Estera, despre care înainte am fi putut crede că oferă puţin pentru zidirea noastră! Ce loc îi oferă ea, ilustrativ, Domnului Isus umilit şi înălţat! Ce orizont deschide ea asupra viitorului lui Israel, asupra odihnei şi bucuriei lor (v. 17), bucurie a împărăţiei care-i aşteaptă în finalul tuturor suferinţelor!

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-DECEMBRIE 2015

30 DECEMBRIE. IA INIŢIATIVA!

„Este mai ferice să dai decât să primeşti” (Faptele Apostolilor 20:35)

Când l-a zărit pe cel pe lângă care au trecut preotul şi levitul, bunul samaritean a luat iniţiativa şi s-a abătut din drumul său pentru a-l ajuta. Domnul Isus şi-a încheiat pilda astfel: „Du-te de fă şi tu la fel” (Luca 10:37). Sam Walton, fondatorul magazinelor Wal-Mart, i-a învăţat pe angajaţii săi „regula celor 10 paşi”. Ea spune aşa: „Mă angajez ca de fiecare dată când ajung la 3 metri distanţă de un client să-l privesc în ochi, să-l salut şi să-l întreb cu ce l-aş putea ajuta”. Drept consecinţă, magazine din lumea întreagă implementează, zi de zi, regula lui Sam, Majoritatea dintre noi recunoaştem importanţa luării iniţiativei. Îi recunoaştem valoarea în relaţii şi cu toate acestea nu o aplicăm. Aşteptăm ca celălalt să facă primul pas. În felul acesta, însă, se pot pierde oportunităţi. Pastorul Malcolm Bane a remarcat: „Dacă aştepţi până când poţi face totul pentru toţi, în loc să faci ceva pentru cineva, vei ajunge să nu faci nimic pentru nimeni”. Dacă te gândeşti în mod serios să-i ajuţi pe alţii şi doreşti să ai parte de binecuvântarea lui Dumnezeu, nu mai aştepta – începe! „Momentul perfect” apare rareori. Un vechi proverb irlandez spune: „înţeleptul face de îndată ceea ce nebunul face în ultimul rând”. Adesea pare jenant să iniţiezi o conversaţie. Când vrei să oferi o mână de ajutor te poţi aştepta să fii respins. Când vrei să fii darnic faţă de cineva poţi fi interpretat greşit. În astfel de clipe nu te vei simţi foarte bine sau în largul tău; trebuie să înveţi să depăşeşti acele sentimente de jenă şi de nesiguranţă. Pentru a-i ajuta pe oameni trebuie să faci un pas înainte şi să înfăptuieşti ceva ce alţii nu reuşesc să facă niciodată. Aşa că, ia iniţiativa chiar acum. Fă ceva minunat – aşa vei avea parte de roade.

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

30 decembrie

Text: Luca 9: 57-62

PRIORITATEA SUPREMĂ

Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu… și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. Matei 6:33

În timpul domniei reginei Elisabeta I, un negustor prosper a fost ales de Măria Sa să îndeplinească misiunea de ambasador. Anunțat de această onoare, el a cerut să fie scuzat, motivând că aceasta i-ar aduce prejudicii financiare și nu-i va mai permite să supravegheze activitatea industrială. La această scuză, regina i-a trimis următorul răspuns: „Tu caută ca afacerea mea să meargă bine în străinătate, iar eu voi căuta ca afacerea ta să meargă bine acasă”. Acest gentleman a acceptat numirea și a stat în străinătate mai mulți ani. când s-a întors, a găsit că regina, credincioasă cuvântului ei, s-a îngrijit de afacerea lui, peste așteptări.Ca și creștini, noi trebuie să ne silim să-I plăcem Domnului și să-L punem pe El pe primul loc în orice facem. Unii credincioși însă Ii dau timpul și talentele lor numai atunci când acestea nu se suprapun cu planurile lor și cu distracțiile lor personale. Ei sunt gata să-L facă pe Dumnezeu „un câștigător pe locul doi, la o diferență foarte mică”, dar ezită să-I dea atât Lui cât și serviciului Lui locul cel dintâi în viețile lor. Ca să fim ucenici credincioși ai lui Isus, este nevoie să-I acordăm Mântuitorului prioritatea supremă în toate lucrurile, încrezându-ne că El va purta întru totul de grijă nevoilor noastre.În Luca 9, citim despre doi bărbați care au consimțit să-L urmeze pe Isus, dar care au spus că în primul rând ei vor să-și rezolve problemele personale. Răspunsul Stăpânului arată clar că a fi ucenic implică o loialitate necondiționată față de El.Dumnezeu dă binecuvântările cele mai mari celor care îl pun pe Cristos înainte de toate lucrurile.Este El prioritatea supremă în viața ta?                              H.G.B. 

 

Doamne, Ți-am dat viața numai Ție,

Orice zi și orice oră este doar a Ta;

Fie după cum voiești, așa să fie;

                          Voia Ta este mai bună decât voia mea.              Warner

Cel care îi dă lui Dumnezeu cel de-al doilea loc nu-I dă nici unul.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Miercuri, 30 Decembrie 2015

Așa că fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuși lui Dumnezeu.Romani 14.12

Mai mult decât o schimbare de an?

A mai trecut un an, spun oamenii. Ce a trecut, a trecut! Așa râd mulți în noaptea de Revelion și încep anul fără să gândească mult la noul an. Ce este de fapt o schimbare de an? Poate o sărbătoare mare, dar după aceea se pleacă iarăși în același ritm mai departe. Cel mai bine este să uităm ce a trecut și să încercăm să obținem totul din ce vine, spun unii.A trecut pentru totdeauna timpul anului ce îl încheiem? Anul scurs rămâne timpul nostru. Tot ce am făcut în acest timp rămâne notat pe contul nostru. Sunt gândurile, cuvintele și faptele noastre; contul nostru cuprinde ce am făcut și ce am lăsat nefăcut și pentru aceasta fiecare trebuie să dea socoteală. Înaintea cui? Înaintea lui Dumnezeu, Creatorul și Susținătorul nostru. Odată totul va ieși la lumină. Ce seamănă omul, aceea va și secera.Cu privire la acest pământ, noi trăim într-un circuit continuu de primăvară, vară, toamnă și iarnă. Dar să privim la viața noastră în lumina veșniciei! Atunci, Biblia nu vorbește despre un circuit, ci despre o țintă. Cuvântul lui Dumnezeu arată o zi mare a recoltei. La trecerea de la un an vechi la unul nou ar trebui să fim conștienți că ne-am apropiat de această țintă cu o bucată bună de drum.

1412278_1074122422628993_4427594840678101635_o

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

31 Decembrie

NU VOI FI STRĂIN ÎN CER

Mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă.

Psalmul 73.24

Din zi în zi şi din an în an, credinţa mea se sprijineşte, cu o încredere tot mai profundă, pe înţelepciunea şi dragostea Dumnezeului meu şi ştiu că n-am crezut în zadar. Nici unul din bunele Lui cuvinte nu va cădea vreodată la pământ.Eu îmi pun mâna mea în mâna Mântuitorului Meu ca El să mă conducă. Nu ştiu ce drum să aleg, dar Domnul îmi va alege moştenirea. Am nevoie de sfat şi de călăuzire, căci lucrările pe care le am de îndeplinit sunt grele şi de ele depinde viitorul meu. Pentru aceasta eu privesc la Domnul după cum preotul din Vechiul Testament întreba pe Urim şi pe Tumim. Eu preţuiesc mai mult sfatul lui Dumnezeu care nu greşeşte, decât sfatul judecăţii mele sau părerea prietenilor mei. Doamne, Tu vei fi întotdeauna călăuza mea.Curând va veni sfârşitul; numai câţiva ani şi voi părăsi această lume ca să mă duc la Tatăl meu. Domnul va fi atunci la căpătâiul meu; El mă va primi la uşa cerurilor şi-mi va ura „bun venit” în locurile de slavă. Eu nu voi fi deloc un străin în cerul Său, ci Tatăl meu şi Dumnezeul meu va fi fericirea mea fără sfârşit.Slavă sa fie Aceluia care mă va conduce aici şi după aceea mă va primi la El.

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

Joi  31  Decembrie

Şi în ţinutul acela erau păstori, stând în câmp şi făcând

 de strajă, noaptea, la turma lor … Şi îngerul le‑a spus:

„Nu vă temeţi; pentru că, iată, vă aduc o veste bună, de mare bucurie, care va fi pentru tot poporul; pentru

 că astăzi, în cetatea lui David, vi S‑a născut un

Mântuitor, care este Hristos Domnul“.  Luca 2.8,10,11

Îngerul nu a vestit naşterea lui Hristos locuitorilor din Ierusalim, nici măcar mai‑marilor din Betleem. Primii care au primit această veste au fost păstorii care făceau de strajă la turma lor, în timpul nopţii. Mântuitorul venise pentru toţi aceia care aveau să‑şi pună încrederea în El, însă, adresându‑se păstorilor, îngerul le‑a subliniat faptul că Domnul Se născuse pentru ei. Fiecare dintre noi putem spune: «Pentru mine a venit El pe acest pământ».Îngerul a continuat: „Şi acesta vă este semnul: veţi găsi un Prunc înfăşat în scutece şi culcat în iesle“ (Luca 2.12). Ce semn ciudat pentru a‑L distinge pe Hristos Domnul de toţi pruncii din Betleem! Era culcat într‑o iesle! Saul, cel dintâi împărat al lui Israel, se distingea prin faptul că era mai înalt decât oricine din popor, însă semnul distinctiv al Domnului Isus a fost sărăcia extremă. În 2 Corinteni 8.9, Pavel scrie: „Deoarece cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Hristos, că El, bogat fiind, S‑a făcut sărac pentru voi, ca, prin sărăcia Lui, voi să fiţi îmbogăţiţi“. Iată cine era Cel culcat în ieslea din Betleem!Păstorii au plecat în grabă şi i‑au găsit pe Maria şi pe Iosif, şi Pruncul culcat în iesle. După ce L‑au găsit, au făcut cunoscut lucrurile pe care le auziseră cu privire la Prunc, apoi s‑au întors slăvindu‑L şi lăudându‑L pe Dumnezeu pentru tot ceea ce auziseră şi văzuseră. Cel care venise pentru a fi Mântuitorul nostru le captase privirile şi le câştigase inimile.„Mulţumire fie adusă lui Dumnezeu pentru darul Său de nespus!“ (2 Corinteni 9.15).                                                                   G. André

IZVOARE IN DEŞERT

31 Decembrie

Până aici Domnul ne-a ajutat.(1 Samuel 7:12)

Cuvintele „până aici“ sunt ca o mână care arată în direcţia trecutului. „Trecuse destulă vreme … Trecuseră douăzeci de ani“ (v.2), dar chiar dacă ar fi trecut şaptezeci de ani, „până aici Domnul ne-a ajutat“! Fie în sărăcie, bogăţie, boală sau sănătate, fie acasă sau în ţări străine, fie pe uscat, pe mare sau în aer, şi fie în onoare, dezonoare, greutăţi, bucurie, încercări, biruinţe, rugăciuni sau ispite – „până aici Domnul ne-a ajutat“!Ne place întotdeauna să privim la un drum lung străjuit de copaci frumoşi. Copacii sunt o privelişte plăcută şi par să formeze un templu din plante, cu stâlpi puternici din lemn şi arcade de frunze. În acelaşi fel în care priveşti la un drum frumos ca acesta, de ce nu priveşti înapoi la drumul anilor vieţii tale? Uită-te la ramurile mari şi verzi ale îndurării lui Dumnezeu de deasupra capului şi la stâlpii puternici ai bunătăţii şi ai credincioşiei Lui care ţi-au adus multă bucurie. Vezi păsări cântând pe ramuri? Dacă te uiţi mai de aproape, cu siguranţă vei vedea multe, pentru că ele cântă despre îndurarea lui Dumnezeu primită „până aici“.Aceste cuvinte arată şi spre înainte. Cel care ajunge într-un anumit punct şi scrie cuvintele „până aici“ realizează că n-a ajuns încă la capătul drumului şi că mai are de parcurs o distanţă. Mai sunt încă încercări, bucurii, ispite, bătălii, înfrângeri, biruinţe, rugăciuni, răspunsuri, trudă şi putere care urmează să vină. Acestea sunt apoi urmate de boală, bătrâneţe şi moarte.Deci, se termină viaţa după moarte? Nu! Trebuie să mai vină acestea: învierea în asemănarea Domnului Isus; tronuri, harfe, şi cântarea psalmilor; a fi „îmbrăcat … în haine albe“ (Apocalipsa 3:5), a vedea faţa Domnului Isus şi a fi în părtăşie cu sfinţii; şi a experimenta gloria lui Dumnezeu, plinătatea eternităţii şi bucuria infinită. Aşa că, dragul meu credincios, „fii tare, îmbărbătează-ţi inima“ (Psalmul 27:14), şi cu mulţumire şi încredere înalţă-ţi glasul în laudă, pentru că:

Domnul care „până aici“ te-a ajutat

Te va ajuta tot restul călătoriei tale.

Când cuvintele „până aici“ sunt citite în lumina cerului, ce perspective glorioase şi miraculoase descoperă ele privirilor noastre pline de recunoştinţă! Charles H. Spurgeon                                        

Păstorii din Alpi au un obicei frumos la sfârşitul zilei; ei îşi cântă unul altuia un rămas bun de seară. Aerul este atât de curat încât cântările se pot auzi la distanţe foarte mari. Când soarele începe să apună, ei îşi adună turmele şi încep să le conducă pe cărări de munte în timp ce ei cântă: „«Până aici Domnul ne-a ajutat». Să lăudăm Numele Său!“În final, după obiceiul lor frumos, ei îşi cântă unul altuia un rămas bun amabil şi prietenos: „Noapte bună! Noapte bună!“ Cuvintele încep apoi să răsune în ecou de pe o coastă a muntelui pe alta, repercutându-se plăcut şi uşor până când sunetele se pierd în depărtare.Hai să ne chemăm şi noi unul pe altul prin întuneric până când noaptea devine însufleţită de sunetul multor glasuri, încurajându-i pe călătorii obosiţi ai lui Dumnezeu. Şi fie ca ecourile să se transforme într-o furtună de aleluia care va izbucni în valuri tunătoare în jurul tronului Său de safir. Atunci, la ivirea zorilor, ne vom trezi pe ţărmul „mării de sticlă“ (Apocalipsa 4:6), strigând împreună cu oştile răscumpărate ale cerului: „A Celui ce şade pe scaunul de domnie şi a Mielului să fie lauda, cinstea, slava şi stăpânirea în vecii vecilor!“ (Apoc. 5:13).

Cu acest cântec al meu prin veacurile fără sfârşit,

Isus m-a condus tot drumul.

ŞI AU ZIS A DOUA OARĂ: „ALELUIA!“

Apocalipsa 19:3

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald Chambers

31 DECEMBRIE

Trecutul

Dumnezeul lui Israel va fi ariergarda voastră.

Isaia 52:12. KJV

Siguranţă cu privire la trecut. „Dumnezeu aduce iarăşi înapoi ce a trecut” (Eclesiastul 3:15). La sfârşitul anului ne îndreptăm plini de dorinţă spre tot ce a pregătit Dumnezeu pentru noi în viitor, totuşi, întristarea îşi poate ivi capul la amintirea zilelor ce au trecut. Bucuria prezentă a harului lui Dumnezeu poate fi umbrită de amintirea păca­telor şi a greşelilor de ieri. Dar Dumnezeu este şi Dumnezeul zilelor noastre trecute şi El îngăduie amintirea lor cu scopul de a transforma trecutul într-un mijloc de creştere spirituală din viitor. Dumnezeu ne aminteşte trecutul pentru a ne scăpa de o siguranţă falsă în prezent.

Siguranţă cu privire la viitor. „Căci Domnul va merge înaintea voastră!” Aceasta este o revelaţie a harului: Dumnezeu va sta de pază acolo unde noi am căzut. El va veghea să nu fim prinşi din nou în aceleaşi greşeli, aşa cum am face, cu siguranţă, dacă nu ar fi El ariergarda noastră. Mâna lui Dumnezeu se întinde spre trecutul nostru şi ne curăţă conştiinţa.

Siguranţa cu privire la prezent. ..Nu ieşiţi cu grabă.” Acum, când ne îndreptăm spre un an nou, să nu o facem cu graba bucuriei impe­tuoase şi pline de uitare, nici în fuga unei nechibzuinţe impulsive, ci cu puterea răbdătoare a cunoaşteri faptului că Dumnezeul lui Israel va merge înaintea noastră. Zilele de ieri ne aduc în faţă lucruri ireparabile; este adevărat că am pierdut ocazii care nu se vor mai întoarce niciodată, dar Dumnezeu poate transforma această întristare distructivă într-o atenţie constructivă pentru viitor. Lasă trecutul să adoarmă, dar lasă-l să doarmă la pieptul lui Cristos.Lasă trecutul ireparabil în mâinile Lui şi păşeşte în viitorul irezisti­bil împreună cu El!

VERSETUL ZILEI

Drept răspuns, Isus i-a zis: “Este scris: ,Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.”
Matei 4:4

Un gand…

Credinta face totul posibil, dragostea face totul usor”

MANA DE DIMINEAŢĂ

DECEMBRIE  31

“Doamne, ce vrei să fac?” “Scoală-te”, i-a zis Domnul, “intră în cetate şi ţi se va spune ce trebuie să faci.”

FAPTE 9:6

 Cuvintele acestei întrebări arată sinceritatea perfectă a unui om integru, atitudinea cea mai dreaptă şi singura de altfel, pe care trebuie s-o aibă orice om care s-a întâlnit cu Domnul Isus, nu neapărat pe un drum al Damascului, ci în orice fel. Domnul în îndurarea Lui, a binevoit să ne iasă înainte ca să ne oprească de pe un drum fatal şi să ne aşeze pe drumul care duce la fericire şi viaţă veşnică. Saul, mai târziu apostolul Pavel, trăia o viaţă religioasă după cea mai îngustă partidă a religiei iudaice, fiind sincer, în felul lui, fără să-şi dea seama că, cu toată sinceritatea lui, era un ucigaş. Deci sinceritatea noastră, oricât de sinceră ar fi, nu este un criteriu că suntem în limitele voii lui Dumnezeu. Dar când Pavel s-a întâlnit cu Domnul Isus, a renunţat imediat la sinceritatea religioasă pe care o avea, şi din toată inima a întrebat: “Doamne, ce vrei să fac?”Dumnezeu ne-a ajutat să ajungem la ultima zi a anului acesta şi ne găsim acum gata să-l începem pe cel care vine. Poate că ar fi bine să ne facem un bilanţ al vieţii din anul care a trecut.. Un bilanţ este o reflectare retrospectivă a rezultatului unei activităţi pe o anumită perioadă de timp, şi oglindeşte ce beneficii şi ce pagube am avut. Să stăm puţin liniştiţi şi să ne întrebăm sincer: Ce a avut Domnul Isus din partea mea, anul acesta? Mai multă sfinţenie, mai multă ascultare, mai multă asemănare cu El? Şi apoi, ce pagube am avut? Mai puţină veghere? Mai multe înfrângeri? Mai multă lipsă de dragoste? Mai mult timp pierdut, uitând chemarea pe care o avem de a-I fi martori şi de a lucra pentru El? Dumnezeu ne-a lăsat aici ca să trăim pentru El. Dacă rezultatul bilanţului nostru este deficitar, noi am pierdut iar Domnul Isas nu a fost onorat cum ar fi trebuit.Să nu păşim în noul an târând după noi eul nostru cu toată trena de nepăsare, uşurătate, interese personale, indiferenţă faţă de cei din jur şi mai ales faţă de Acela care ne-a însoţit totuşi cu harul Său, cele 365 de zile care s-au scurs, ci să fim sinceri întrebându-L: “Doamne ce vrei să fac?” Apostolul Pavel nu numai că a dorit sincer să afle ce vrea Domnul Isus de la el, dar era ferm hotărât să şi facă ce-i va spune şi cere El. Să fim şi noi la fel, şi aceasta să fie şi deviza vieţii noastre cum a fost şi pentru Pavel. Ce mângâiere va fi avut apostolul, când a înţeles că Domnul l-a ales ca să fie un vas care să ducă Numele Lui înaintea neamurilor…! Ce privilegiu i s-a dat să poarte Numele Aceluia pe care L-a prigonit, dar care este “Domnul domnilor şi împăratul împăraţilor.”Şi nouă ni s-a dat această mare fovoare de a purta Numele Domnului Isus peste tot şi El vrea să-L purtăm cu toată cinstea şi demnitatea ca să-L auzim într-o zi:

“Ştiu că… n-ai tăgăduit Numele Meu.” Orice ne-ar aştepta în anul care vine, să nu uităm nici o clipă că suntem nişte vase care poartă Numele Domnului Isus.                                          .

Ce chemare înaltă avem! Purtători ai Numelui care este mai pe sus de orice nume.

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

31 DECEMBRIE

Doamne, în acest ţinut al tăcerii care mă urmăreşte din toate părţile, al marilor vânturi şi al soarelui violent şi ucigător, parcă sunt urmărit de Tine, şi care va fi rezultatul? Ţine-mă veghetor şi aşteptând în pragul Tău.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

31 Decembrie

“Dacă Îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze; şi unde sunt Eu va fi şi slujitorul Meu”. Ioan 12:26.

Iarăşi a trecut un an şi astfel cu toţii ne-am apropiat de veşnicie. Cei născuţi din Dumnezeu, stând ca făpturi noi înaintea Domnului prin ascultare şi credinţă, pot şti că s-au apropiat de slava veşnică, de locaşul bucuriei şi fericirii veşnice, de moştenirea nestricăcioasă, care le este pusă deoparte celor care sunt păziţi de puterea lui Dumnezeu spre mântuire prin credinţă. Acolo vor slăvi pe veci harul şi dragostea îndelung răbdătoare a lui Dumnezeu. Ei vor fi sădiţi acolo spre slava şi mărirea harului Său. Acolo nu va fi sfârşit şi început de an, nu va mai fi nevoie să ne punem întrebarea: oare ce ne aduce Anul Nou? Ce ni se va întâmpla? Cine va mai fi în viaţă la sfârşitul noului an? Căci după Apocalipsa capitolul 10, timp nu va mai fi. Acolo bucuria şi fericirea vor fi veşnice şi moştenirea noastră netrecătoare. Nu vom simţi nevoie de nimic pentrucă acolo toate vor fi desăvârşite. Acolo vom înţelege ce înseamnă veşnicia şi desăvârşirea, aşa cum este scris în 1 Cor.13. Acolo soarele nu va fi acoperit de nori şi nu va mai fi noapte pentrucă Isus, Mielul lui Dumnezeu, este Soarele. Acest Soare nu va orbi pe nimeni, pentrucă toţi aceia care vor ajunge acolo, vor fi asemănători Lui. “Dar ştim că atunci când se va arăta El, vom fi ca El, pentrucă Îl vom vedea aşa cum este”. Ferice de toţi cei care au această nădejde. Oricine are această nădejde în el, se curăţeşte, după cum El este curat. Binecuvântat, slăvit şi înălţat fie Numele Lui Preasfânt, în veci de veci. Amin.

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

31 DECEMBRIE

«Iarba se usucă, floarea cade; dar cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac.» ISAIA 40,8

Promisiunile lui Dumnezeu rămân valabile şi în noul an care vine. Chiar dacă viaţa ne aruncă încoace şi încolo, ne scutură şi ne loveşte cu duritate, chiar dacă timpul pare că se scurge ca nisipul printre degete, cuvântul Sfintei Scripturi rămâne în veac. Timp de secole Biblia a fost atacată, chiar şi negată! Puteri extraordinare şi minţi luminate au sucit Biblia pe toate părţile, dar ea a rămas aceeaşi. Cuvântul lui Dumnezeu îţi aparţine. Cuvântul trebuie să devină una cu viaţa, cu acţiunile, cu gândurile tale. Nu a fost Isus Cristos practic de nedespărţit de Cuvântul veşnic al lui Dumnezeu? Psalmistul David spune: «Strâng Cuvântul Tău în inima mea ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!» (Psalm 119,11). Biblia rămâne în veac. Cuvântul lui Dumnezeu este sigur, da, este mai puternic şi are un impact mai mare decât orice învăţătură umană şi teoriile ei distrugătoare. De aceea vă urez tuturor în pragul noului an binecuvântarea Domnului din Psalmul 33,4: «Căci Cuvântul Domnului este adevărat şi toate lucrările Lui se împlinesc cu credincioşie». Biblia ne rămâne chiar dacă toate celelate lucruri pier. Lucrul acesta este valabil pentru toţi cei care sunt angrenaţi în vreun fel în slujba Domnului. Biblia nu va pieri niciodată. Şi ţie, dragul meu, care poate eşti bolnav sau treci prin încercare, îţi doresc să strângi Cuvântul Lui în inima ta.

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineaţa şi Seara

31 DECEMBRIE

Dimineaţa

Secerişul a trecut, vara s-a isprăvit, şi noi

 tot  nu suntem mântuiţi. Ieremia 8:20

„Nu suntem mântuiţi!” Dragă cititorule, aceasta este şi plângerea ta? Ai fost avertizat de judecata viitoare, încurajat să-ţi scapi viaţa, dar, chiar în momentul acesta, nu eşti mântuit! Cunoşti calea mântuirii. Ai citit despre ea în Biblie, ai auzit de la amvon, şi ţi-a fost explicată de prieteni; dar ai neglijat-o, şi de aceea nu eşti mântuit. Nu vei avea nici o scuză atunci când Domnul va veni „să judece vii şi morţii” (2 Timotei 4:1). Duhul Sfânt ţi-a dăruit mai multe binecuvântări prin Cuvântul care a fost predicat în auzul tău. Timpurile de înviorare au venit din prezenţa divină, dar tu eşti tot fără Christos. Toate vremurile acestea de speranţă au venit şi s-au dus – vara şi secerişul au trecut – dar tu nu eşti încă mântuit. Anii au trecut unul după altul în veşnicie, şi ultimul tău an va veni curând. Tinereţea s-a dus, şi maturitatea se duce şi ea, iar tu nu eşti mântuit. Ingăduie-mi să te întreb: vei fi mântuit vreodată? Există vreo speranţă? Cele mai promiţătoare ocazii te-au lăsat tot nemântuit. Iţi vor îmbunătăţi oare alte ocazii condiţia? Mijloacele – cele mai bune mijloace, folosite permanent şi iubitor – nu au dat nici un rezultat. Ce se poate face în plus pentru tine? Nenorocirea şi bunăstarea te-au lăsat la fel de indiferent. Lacrimile şi rugăciunile şi predicile s-au irosit pe inima ta stearpă. Nu s-au irosit toate probabilităţile mântuirii tale? Nu este mai mult decât sigur că vei rămâne aşa cum eşti până când moartea va închide uşile speranţei? Te fereşti de această presupunere? Totuşi, este foarte rezonabilă. Cel care nu este spălat în apele de curăţire va fi necurat la sfârşit, după toate probabilităţile. Timpul hotărât nu a venit încă. De ce ar veni vreodată? Este logic să te temi că nu va sosi niciodată, şi că, asemeni lui Felix (vezi Fapte 24:24-25), nu vei găsi nici un timp potrivit să fii mântuit, până nu ajungi în iad! O, gândeşte-te la ce înseamnă iadul, şi la posibilitatea de a fi curând aruncat în el! Cititorule, presupune că vei muri nemântuit. Nici un cuvânt nu-ţi poate descrie pieirea. Scrie-ţi teribila stare în lacrimi şi sânge, vorbeşte despre ea cu vaiete şi scrâşniri de dinţi. Vei fi pedepsit cu distrugerea veşnică de către slava Domnului, şi din slava puterii Lui. Poate că vocea unui frate te va trezi din amorţeală. Fii înţelept. Fii înţelept la vreme, înainte de începerea unui alt an. Crede în Isus, care este în stare să mântuiască „în chip desăvârşit” (Evrei 7:25). Consacră aceste ultime ore ale anului meditaţiei solitare, şi, dacă te căieşti, este bine; dacă eşti condus la o credinţa umilă în Isus, este cel mai bine. Ai grijă ca anul acesta să nu treacă şi tu să rămâi cu acelaşi suflet neiertat. Nu lăsa ca strigătele de veselie de la miezul nopţii să răsune într-un suflet lipsit de bucurie! Crede acum şi trăieşte. „Scapă-ţi viaţa; să nu te uiţi înapoi, şi să nu te opreşti în vreun loc din Câmpie; scapă la munte, ca să nu pieri” (Genesa 19:17).

31DECEMBRIE

Seara

„În ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stat în picioare şi a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea”. Ioan 7:37

Răbdarea şi-a făcut „desăvârşit lucrarea” (Iacov 1:4) în Domnul Isus, până în ultima zi a praznicului. El a stăruit pe lângă iudei. Chiar şi în această ultimă zi a anului, El stăruie pe lângă noi şi aşteaptă să fie bun cu noi. Cât de admirabilă este îndelunga răbdare a Mântuitorului, care ne aşteaptă an după an, fără să ne ia în seamă provocările, răzvrătirile şi rezistenţa în faţa Duhului Său Sfânt. Mare minune că mai suntem încă pe tărâmul îndurării Lui!Mila se exprimă foarte clar, fiindcă Isus „a strigat”, ceea ce nu implică numai volumul vocii, ci şi insistenţa tonului. El ne imploră să ne împăcăm. „ Vă rugăm fierbinte, în Numele Lui Christos, împăcaţi-vă cu Dumnezeu”. (2 Corinteni 5:20), spune apostolul Pavel. Ce sinceri şi înduioşători sunt aceşti termeni! Cât de adâncă trebuie să fie dragostea care Îl face pe Domnul să-i plângă pe păcătoşi, aşa cum o mamă îşi strânge copiii la pieptul ei! Cu siguranţă că o asemenea chemare nu ne poate lăsa cu inimile împietrite. S-au făcut destule provizii; s-a prevăzut orice nevoie a omului, şi orice ar trebui să-i potolească setea sufletului. Ispăşirea aduce pace conştiinţei; Evanghelia aduce cele mai bogate învăţături; Persoana Lui Isus este cel mai nobil obiect al afecţiunii din inimă; adevărul care este în Isus aprovizionează toate nevoile omului. Setea este teribilă, dar Isus o poate potoli. Deşi sufletul a fost flămând multă vreme, Isus îl poate sătura. Proclamaţia s-a făcut la toate colţurile, pentru ca orice însetat să fie binevenit. Nu se face nici o distincţie, în afară de sete. Dacă este setea de zgârcenie, ambiţie, plăcere, cunoaştere sau odihnă, cel care suferă este invitat. Setea poate fi rea prin ea însăşi, şi fără nici o urmă de har, ci însemnată de poftele adânci ale păcatului; nu este nici o urmă de bunătate în persoana care primeşte invitaţia. Dar Domnul Isus îi invită pe toţi, fără deosebire. Individualitatea este declarată foarte clar. Păcătosul trebuie să vină la Isus, nu pentru fapte, porunci sau învăţături, ci pentru un Răscumpărător personal, care ne poartă păcatele în trupul Său, pe lemn. Mântuitorul sângerând, murind şi înviind este singura stea de speranţă pentru păcătos. O, dacă ar veni să bea acum, înainte să apună soarele ultimei zile din an! Nu este nevoie de aşteptare sau de pregătire. Să bei este o activitate care nu cere o pregătire preliminară. Poate să bea şi nebunul, şi hoţul, şi prostituata; mărimea păcatelor nu este o barieră pentru invitaţia de a crede în Isus. Nu vrem cupe de aur, nici potire de diamant, în care să oferim apă celui însetat; gura celui sărac este binevenită să se oprească şi să bea din izvor. Buzele rănite, leproase şi murdare pot atinge izvorul iubirii divine; nu îl vor întina, ci vor fi ei înşişi purificaţi. Isus este fântâna speranţei. Dragă cititorule, ascultă vocea iubitoare a Mântuitorului, care strigă fiecăruia dintre noi: „dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea”.

DESPRE AUTOR

Charles Haddon Spurgeon s-a născut pe 19 iunie 1834 la Kelveton, Essex, în Anglia, primul născut din opt copii supravieţuitori. Părinţii săi erau creştini sinceri, şi tatăl său era preot. Spurgeon s-a convertit în 1850, la vârsta de cincisprezece ani. El a început să-i ajute pe cei săraci şi să împartă tractate, aşa că era cunoscut sub numele de „Băiatul Predicator”. Următorii şase ani au fost plini de evenimente. El a ţinut prima predică la vârsta de şaisprezece ani. La vârsta de optsprezece ani, a devenit pastorul Bisericii Baptiste Waterbeach, predicând într-un hambar. Spurgeon a predicat de peste şase sute de ori înainte de a împlini douăzeci de ani. In 1854 era bine cunoscut, şi i s-a cerut să devină pastorul Bisericii New Street Park din Londra. În 1856, Spurgeon s-a căsătorit cu Susannah Thompson; au avut doi fii gemeni, care au intrat în lucrare mai târziu.Predicile convingătoare şi pline de viaţă ale lui Spurgeon atrag mulţimi de oameni, şi mulţi se întorc la Christos. In curând, mulţimile au crescut atât de mult încât au ajuns să blocheze străduţele de lângă biserică. Serviciile divine au trebuit să fie ţinute în spaţii mai largi, şi Spurgeon predica adesea unei congregaţii mai mari de zece mii de oameni. Templul Metropolitan a fost construit în 1861 ca să adăpostească marele număr de oameni. Spurgeon a publicat peste trei mii cinci sute de predici, care erau atât de populare încât s-au vândut cu grămada. La un moment dat, s-au vândut douăzeci şi cinci de mii de copii ale predicilor lui într-o săptămână. O ediţie din 1870 a magazinului englez Vanity Fair l-a numit „un predicator original şi puternic… onest, hotărât, sincer, plin de viaţă, interesant”. Primul ministru al Angliei, membrii familiei regale şi Florence Nightingale, printre alţii, au venit să-l audă predicând. Spurgeon a predicat la un număr estimativ de zece milioane de oameni pe parcursul întregii vieţi. Nu este surprinzător că a fost numit „Prinţul Predicatorilor”. Alături de predicile sale puternice, Spurgeon a fondat şi a sprijinit multe organizaţii caritabile, inclusiv instituţii educaţionale. Colegiul său pentru pastori, care mai există şi astăzi, a învăţat aproape nouă sute de studenţi pe timpul lui Spurgeon. A fondat şi faimosul Orfelinat Stockwell. Charles Spurgeon a murit în 1892, şi moartea sa a fost jelită de mulţi. Un portret al Lui Christos, dar un sfânt sărac este acelaşi tablou atârnat în aceeaşi ramă care înconjura imaginea învăţătorului.

CALENDAR BIBLIC

DOMNUL ESTE APROAPE

31 DECEMBRIE

Binecuvântat să fie DUMNEZEU, Tatăl DOMNULUI nostru ISUS HRISTOS, Părintele îndurărilor și DUMNEZEUL oricărei mângâieri. 2. Corint. 1,3.

De aceea veniți să trecem plini de laudă și mulțumire prin arcul de triumf al vechiului an pentru a intra prin el în noul an și de a ne așeza piciorul neclintit pe pata de pământ necunoscută ce ne stă în față! Să nu fie îndreptate inima și gândurile noastre spre timpurile fără liniște și nici spre lumea aceasta, care zace în cel rău, ci să ridicăm ochii noștri spre Dumnezeu, care e nădejdea noastră. Acela care e Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Isus, este totodată și Dumnezeul și Tatăl nostru, pe care-L iubim din inimă. Isus ne spune despre: „Tatăl Meu și Tatăl vostru, Dumnezeul Meu și Dumnezeul vostru.” (loan 20.17). Așa dar noi suntem prin Ei, copii prea iubiți ai Lui Dumnezeu și nu numai moștenitori ai slavei veșnice în casa cerească a Tatălui, ci aici pe pământ suntem obiecte prețioase ale mângâierii și milosteniei. “Când El ne trimite o durere, o face din dragoste pentru binele nostru. Cine are ochi să vadă poate vedea purtarea de grijă a Dumnezeului nostru Tată care ne-a purtat pe brațe. In câte necazuri nu a fost milostenia Lui Dumnezeu aproape. Nu uita! „Binecuvântează suflete pe Domnul și nu uita nici una din binefacerile Lui. “Noi toți trebuie să spunem că mila și harul Lui e zi de zi cu noi și El se poartă cu noi cum se poartă un tată cu fiul său (Deut. 1.31) și cum mângâie pe cineva mama sa. (Is. 66.13). „EL ne-a izbăvit și ne izbăvește dintr-o astfel de moarte, și avem NĂDEJDE că ne va mai izbăvi încă.” (2 Cor. 1.10).„Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovnicești în locurile cerești, ÎN Hristos.”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul II

31 Decembrie

Estera 9.23-32; 10.1-3

Astfel, an de an, marea eliberare a poporului va trebui comemorată prin această sărbătoare, Purim.Cu sentimente atât de amestecate, vai, creştinătatea celebrează în fiecare an naşterea şi moartea Mântui­torului. Desigur, ne-am bucura dacă mulţi ar fi antrenaţi în felul acesta să gândească la aceste evenimente minu­nate măcar o dată sau de două ori pe an. Şi pentru noi, sfârşitul fiecărui an oferă ocazia de a-L binecuvânta în plus pe Dumnezeu pentru toată bunătatea pe care ne-o arată neîncetat. Dar am putea nu o dată pe an, ci în fiecare zi întâi a săptămânii şi, mai mult, în fiecare zi din viaţă să ne reamintim de glorioasa răscumpărare, de gloriosul nostru Răscumpărător. Domnul Isus apare încă o dată în cap. 10  în trăsăturile lui Mardoheu, „mare … iubit de mulţimea fraţilor săi, căutând binele … vorbind de pace …” (v. 3). Şi, în toate acestea, îl contemplăm pe Isus care, luând chipul unui Slujitor, a lucrat cu înţelepciune şi, în consecinţă, a trebuit să fie înălţat şi ridicat şi aşezat foarte sus (Isaia 52.13; Psalmul 45.6-8; Filipeni 2.9-11). Dar El este la fel de demn să ocupe şi cel dintâi loc în gândurile şi în afec­ţiunile noastre (Coloseni 1: sf. v. 18). Fie ca să-I oferim fiecare dintre noi acest loc încă de pe acum!

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

31 decembrie

Text: 2Timotei 4:1-8

NICI UN REGRET

Oricine pune mina pe plug și se uită înapoi nu este destoinic pentru împărăția lui Dumnezeu.  Luca 9:62

În 1904, William Borden, moștenitor al proprietății Borden Dairy, a absolvit un liceu din Chicago. Părinții i-au făcut cadou o călătorie în jurul lumii. Călătorind prin Asia, Orientul Mijlociu și, Europa și văzând atâția necăjiți, Borden a simțit o povară pe inimă. Scriind acasă a spus: „Mă voi pregăti și îmi voi consacra viața pentru câmpul de misiune”.Când a luat această hotărâre, a scris la finele Bibliei sale două cuvinte: Fără rezerve. După ce a refuzat niște posturi foarte bine plătite, după ce a absolvit Universitatea Yale, el a mai înscris încă două cuvinte în Biblia lui: Fără retractări.Completându-și studiile la Seminarul Princeton, Borden a plecat în China ca misionar, dar s-a oprit în Egipt pentru a face niște pregătiri. Acolo, a contractat o meningită cerebrală și a murit în mai puțin de o lună. Și-a irosit viața, spui tu! Nu însă în ochii lui Dumnezeu. în Biblia lui, dedesubtul cuvintelor Fără rezerve și Fără retractări, el a scris cuvintele: Fără regrete.Cuvintele lui Isus care ne spun să nu privim înapoi sunt valabile pentru orice vârstă, indiferent ce fel de lucru prestăm. Întreabă-te: Pentru ce trăiesc? Care este pasiunea care ocupă cel dintâi loc în inima mea? Doresc eu ca restul vieții mele să mă încadrez în planul lui Dumnezeu și să spun lumii pierdute de dragostea Lui?Intrând în acest an nou, haideți să luăm hotărârea de a-L asculta pe Cristos, fără rezerve, fără retractări. Apoi, indiferent dacă vom avea suferințe sau succese, vom fi și noi în stare să spunem, atunci când ne va chema Dumnezeu acasă: „Fără regrete”.                                                                        D.J.D.

Trăiește-ți viața înaintea Domnului,

Nu contează ce fac alții! Tu, într-una

Fă ce faci, ca pentru slava Lui,

Cântarul Său e drept întotdeauna.                                                      Rae

Nu contează cât de mult trăiești, ci cât de bine trăiești.

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-DECEMBRIE 2015

31 DECEMBRIE. DUMNEZEU ŢI-A PREGĂTIT CEVA MAI BUN

„El… nu lipseşte de nici un bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană” (Psalmul 84:11)

Când Dumnezeu ştie că ceva este util pentru tine, El spune „da”, iar când nu-ţi foloseşte, El spune „nu”. De ce ţi-ar spune Dumnezeu „nu”? Poate momentul este greşit sau s-a gândit la ceva mai bun. Mulţumirea vine atunci când îţi dai seama ce s-ar fi putut întâmpla dar nu s-a întâmplat fiindcă a intervenit Dumnezeu. Nu mai încerca să te eliberezi din strânsoarea plină de dragoste a Celui ce te ţine în braţe pentru a te ocroti. Biblia spune: „Domnul să-ţi fie desfătarea, şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima. .. Încrede-te în El, şi El va lucra …Taci înaintea Domnului, şi nădăjduieşte în El” (Psalmul 37:4-7). Privind în urmă la viaţa ei, soţia lui Billy Graham, Ruth, a spus: „Dacă Domnul ar fi spus „da” la toate cererile din rugăciunile mele, m-aş fi căsătorit cu persoana nepotrivită – de mai multe ori”. Ceea ce-ţi produce atâta supărare acum, te poate face mai târziu să-i mulţumeşti lui Dumnezeu. Cu cât devii mai matur spiritual, cu atât mai mult începi să vezi cât de înţelept este Tatăl tău cel ceresc şi cu atât înveţi mai mult să te încrezi în El. „Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic” (Psalmul 23:1). Ce imagine: Dumnezeu te conduce, te hrăneşte, te ocroteşte, veghează asupra ta. La fel ca un salvamar care încearcă să te salveze de la înec, Dumnezeu îţi va întrerupe uneori cursul vieţii, te lasă să te faci de râs în faţa prietenilor şi poate chiar va îngădui să-ţi rupi o coastă sau două. Iar acest lucru se întâmplă deoarece El te iubeşte prea mult, pentru a te lăsa să te afunzi în ceea ce tu ai crezut că e bine pentru tine. Cel mai important lucru este acesta: Dumnezeu a pregătit ceva mai bun pentru tine!

SĂMÂNŢA BUNĂ

Joi, 31 Decembrie 2015

Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu …Ioan 3.16

Mai mult decât o schimbare de an?

Nu este de mirare când pentru unii oameni la schimbarea anilor teama ascunsă de această zi le devine de nesuportat. Oare Își va aminti Dumnezeu într-adevăr tot ceea ce noi de mult am uitat? Da, El ne ia în serios, mult mai în serios decât ne luăm noi când suntem de părere că totul nu ar fi așa de rău.Dar există – mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu! – o cale pentru a întâmpina această zi a judecății fără bătaie de cap. Pentru că Dumnezeu știe că noi oamenii suntem foarte răi, El a făcut ceva pentru noi:El L-a dat pe unicul Său Fiu, Isus Hristos. El S-a născut în Betleem. Apoi L-a dat la crucea de pe Golgota, unde El a fost pedepsit de Dumnezeu pentru ceea ce eram noi datori lui Dumnezeu și unde a murit pentru noi.De noi oamenii depinde să recunoaștem cu sinceritate înaintea lui Dumnezeu păcatele noastre și să acceptăm prin credință oferta Lui de mântuire și pe Mântuitorul. Din acea clipă când cineva a făcut acest pas al credinței, nu va mai trebui să se teamă de ziua judecății. El stă de acum de partea lui Dumnezeu. El este copilul Său și nu mai merge la judecată, pentru că Domnul Isus a făcut totul pentru el.

Dumnezeu este pentru noi. „El, care n-a cruțat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?“

Ce veste bună la cumpăna dintre ani și în anul nou!

12274698_791643597613515_2615708691634898729_n

 

 535200_502375873273619_3707795290938942681_n

 

 

Advertisements

Read Full Post »

943893_912775812105325_7422094836786345035_n

dop_bannerLoaded with Blessing

December 31, 2015

“Blessed be the LORD, who daily loadeth us with benefits, even the God of our salvation. Selah.” (Psalm 68:19)

As we come to this year’s end, it is salutary for the believer to think back over the days of the year and to meditate upon his blessings. He may, indeed, have experienced defeats and losses, disappointments and injuries in great number. If he is honest with himself, however, the Christian will always have to acknowledge that his blessings far outweigh his burdens. God “loadeth us with benefits,” and is even working in and through all the trials and hurtful things together for our good (Romans 8:28).

In our text verse, the words “with benefits” have been supplied by the translators. Some might, therefore, conclude that the verse could mean that God is daily loading us with burdens, instead of benefits. The context, however, assures us that the emphasis is really on His blessings. For that matter, even a burden can become a blessing, if we take it as a gift from God for our spiritual benefit.

Therefore: “Bless the LORD, O my soul, and forget not all his benefits” (Psalm 103:2). “In every thing give thanks: for this is the will of God in Christ Jesus concerning you” (1 Thessalonians 5:18). “Rejoice in the Lord always: and again I say, Rejoice” (Philippians 4:4).

He has given us “life, and breath, and all things” (Acts 17:25). Far more importantly, He is “the God of our salvation.” Whatever else we have, or don’t have, in this life, we have the great gift of eternal life, through faith in Christ and His finished work of redemption. We have it every day of the year and are daily ready to meet the Lord, whenever He calls. Each day we have the indwelling presence of His Spirit, the illuminating guidance of His Word, the daily provision of all real needs, and the assurance of His love. He has surely loaded us with benefits! HMM

 http://www.icr.org/article/904610258703_1086316284765725_283153485084323433_o

Read Full Post »

 

1937209_1050078198378079_6199274644889908707_nHappy Noel and God bless you, to all my family, friends and the rest of everyone Maranatha!
1934048_1161223263907597_1094584157591018426_n
THE REASON for Christ Jesus’ birth was finished on a cruel bloody cross, where the Son of God, paid, in full, the ransom for mine and your sins and died, was buried—and three days later, He arose for our justification; to ALL who’ve believed the gospel of our RISEN Saviour and Lord Jesus! Thank You, Lord Jesus, for the greatest sacrifice of ALL and offering to sinners who are lost and without hope the free gift of eternal life. Thank You Lord Jesus!

“Therefore the Lord himself shall give you a sign; Behold, a virgin shall conceive, and bear a son, and shall call his name Immanuel.”
—Isaiah 7:14 KJB

“For unto us a child is born, unto us a son is given: and the government shall be upon his shoulder: and his name shall be called Wonderful, Counsellor, The mighty God, The everlasting Father, The Prince of Peace. 7 Of the increase of his government and peace there shall be no end, upon the throne of David, and upon his kingdom, to order it, and to establish it with judgment and with justice from henceforth even for ever. The zeal of the LORD of hosts will perform this.”
—Isaiah 9:6-7 KJB

“Now the birth of Jesus Christ was on this wise: When as his mother Mary was espoused to Joseph, before they came together, she was found with child of the Holy Ghost. 19 Then Joseph her husband, being a just man, and not willing to make her a publick example, was minded to put her away privily. 20 But while he thought on these things, behold, the angel of the Lord appeared unto him in a dream, saying, Joseph, thou son of David, fear not to take unto thee Mary thy wife: for that which is conceived in her is of the Holy Ghost. 21 And she shall bring forth a son, and thou shalt call his name JESUS: for he shall save his people from their sins. 22 Now all this was done, that it might be fulfilled which was spoken of the Lord by the prophet, saying, 23 Behold, a virgin shall be with child, and shall bring forth a son, and they shall call his name Emmanuel, which being interpreted is, God with us. 24 Then Joseph being raised from sleep did as the angel of the Lord had bidden him, and took unto him his wife: 25 And knew her not till she had brought forth her firstborn son: and he called his name JESUS.”
—Matthew 1:18-25 KJB

“And so it was, that, while they were there, the days were accomplished that she should be delivered. 7 And she brought forth her firstborn son, and wrapped him in swaddling clothes, and laid him in a manger; because there was no room for them in the inn. 8 And there were in the same country shepherds abiding in the field, keeping watch over their flock by night. 9 And, lo, the angel of the Lord came upon them, and the glory of the Lord shone round about them: and they were sore afraid. 10 And the angel said unto them, Fear not: for, behold, I bring you good tidings of great joy, which shall be to all people. 11 For unto you is born this day in the city of David a Saviour, which is Christ the Lord. 12 And this shall be a sign unto you; Ye shall find the babe wrapped in swaddling clothes, lying in a manger. 13 And suddenly there was with the angel a multitude of the heavenly host praising God, and saying, 14 Glory to God in the highest, and on earth peace, good will toward men.”
—Luke 2:6-14 KJB

“For when we were yet without strength, in due time Christ died for the ungodly. 7 For scarcely for a righteous man will one die: yet peradventure for a good man some would even dare to die. 8 But God commendeth his love toward us, in that, while we were yet sinners, Christ died for us. 9 Much more then, being now justified by his blood, we shall be saved from wrath through him. . 12 Wherefore, as by one man sin entered into the world, and death by sin; and so death passed upon all men, for that all have sinned: . 15 But not as the offence, so also is the free gift. For if through the offence of one many be dead, much more the grace of God, and the gift by grace, which is by one man, Jesus Christ, hath abounded unto many.”
—Romans 5:6-9, 12, 15 KJB

“For I delivered unto you first of all that which I also received, how that Christ died for our sins according to the scriptures; 4 And that he was buried, and that he rose again the third day according to the scriptures:
—1 Corinthians 15:3-4 KJB

“Then the soldiers, when they had crucified Jesus, took his garments, and made four parts, to every soldier a part; and also his coat: now the coat was without seam, woven from the top throughout. 29 Now there was set a vessel full of vinegar: and they filled a spunge with vinegar, and put it upon hyssop, and put it to his mouth. 30 When Jesus therefore had received the vinegar, he said, It is finished: and he bowed his head, and gave up the ghost.”
—John 19:23, 29-30 KJB

“In the end of the sabbath, as it began to dawn toward the first day of the week, came Mary Magdalene and the other Mary to see the sepulchre. 2 And, behold, there was a great earthquake: for the angel of the Lord descended from heaven, and came and rolled back the stone from the door, and sat upon it. . 5 And the angel answered and said unto the women, Fear not ye: for I know that ye seek Jesus, which was crucified. 6 He is not here: for he is risen, as he said. Come, see the place where the Lord lay. 7 And go quickly, and tell his disciples that he is risen from the dead; and, behold, he goeth before you into Galilee; there shall ye see him: lo, I have told you. 8 And they departed quickly from the sepulchre with fear and great joy; and did run to bring his disciples word. 9 And as they went to tell his disciples, behold, Jesus met them, saying, All hail. And they came and held him by the feet, and worshipped him. 10 Then said Jesus unto them, Be not afraid: go tell my brethren that they go into Galilee, and there shall they see me.”
—Matthew 28:1-2, 5-10 KJB

“For he hath made him to be sin for us, who knew no sin; that we might be made the righteousness of God in him.”
—2 Corinthians 5:21 KJB

“Who was delivered for our offences, and was raised again for our justification.”
—Romans 4:25 KJB

“Who is he that condemneth? It is Christ that died, yea rather, that is risen again, who is even at the right hand of God, who also maketh intercession for us.”
—Romans 8:34 KJB

“For I am not ashamed of the gospel of Christ: for it is the power of God unto salvation to every one that believeth; to the Jew first, and also to the Greek. 17 For therein is the righteousness of God revealed from faith to faith: as it is written, The just shall live by faith.”
—Romans 1:16-17 KJB

“For Christ is the end of the law for righteousness to every one that believeth. . 13 For whosoever shall call upon the name of the Lord shall be saved.”
—Romans 10:4, 13 KJB

“This is a faithful saying, and worthy of all acceptation, that Christ Jesus came into the world to save sinners; of whom I am chief. 16 Howbeit for this cause I obtained mercy, that in me first Jesus Christ might shew forth all longsuffering, for a pattern to them which should hereafter believe on him to life everlasting. 17 Now unto the King eternal, immortal, invisible, the only wise God, be honour and glory for ever and ever. Amen.”
—1 Timothy 1:15-17 KJB

“And you, being dead in your sins and the uncircumcision of your flesh, hath he quickened together with him, having forgiven you all trespasses; 14 Blotting out the handwriting of ordinances that was against us, which was contrary to us, and took it out of the way, nailing it to his cross; 15 And having spoiled principalities and powers, he made a shew of them openly, triumphing over them in it.”
—Colossians 2:13-15 KJB

“Whosoever believeth that Jesus is the Christ is born of God: and every one that loveth him that begat loveth him also that is begotten of him. 4 For whatsoever is born of God overcometh the world: and this is the victory that overcometh the world, even our faith. 5 Who is he that overcometh the world, but he that believeth that Jesus is the Son of God? . 11 And this is the record, that God hath given to us eternal life, and this life is in his Son. 12 He that hath the Son hath life; and he that hath not the Son of God hath not life. 13 These things have I written unto you that believe on the name of the Son of God; that ye may know that ye have eternal life, and that ye may believe on the name of the Son of God.”
—1 John 5:1, 4-5, 11-13 KJB12301545_1012484682145154_6548336963973394284_n

1456667_981290841925015_6616974324687844319_n

Read Full Post »

3855774_6760b

INTRUPARE FERICITA !!!
Haide sa ne “intrupam” si noi in mici “prunci de Dumnezeu” de dragul Mantuitorului nostru minunat!”
,,S-aveti folos de Nasterea lui Christos ”
Numai inima ce-i iesle stie ce e un Craciun, numai unde este PRUNCUL bucuriile s-adun.
LAUDAT FIE ISUS !

12380326_10207526352370820_401421875_n

Read Full Post »

B a r z i l a i - e n - D a n

(Editorial Ciresarii)

Îngerii s-au arătat păstorilor ca Dumnezeu să arate că harul este și pentru cei care n-au multă carte. În vremea aceea păstorii n-aveau voie să meargă undeva cu vreun mesaj pentru că erau considerați analfabeți.

Steaua s-a arătat unor magi. Nu se știe câți erau. Probabil mai mult de trei. Dumnezeu ne arată că har este și pentru învățați, bogați și înțelepți. Aceștia erau îndeajuns de deștepți ca să înțeleagă ce era cu steaua. N-aveau nevoie de îngeri.

Dumnezeu comunică în funcție de capacitățile noastre, dar bucuria ar trebui să fie unanimă. În fața lui Hristos suntem toți oameni care au nevoie de mântuire.

Vestea bună este că acum te poți închina direct lui Dumnezeu. Pentru asta ai nevoie doar de Isus Hristos. Magii au mers cu aur pentru că au văzut în El, Regele. Au adus smirnă un dar preoțesc și tămâie. Hristos avea să Se jertfească…

View original post 259 more words

Read Full Post »

Ce facem cu Craciunul?

B a r z i l a i - e n - D a n

In ciuda tuturor sfortarilor cercetarilor, termenul “Craciun” nu este potrivit pentru marea sarbatoare a nasterii Domnului Isus in ieslea Betleemului. Cu ce-am putea sa-l inlocuim in perimetrul lumii evanghelice?

Spaniolii au “Feliz Navidad!”, englezii au “Merry Christmas”.

Lansez aici un concurs (o alta “leapsa”) pentru autori si cititori de bloguri: “Care ar fi cea mai frumoasa urare pentru crestini cu ocazia sarbatoririi nasterii Domnului Isus?”

a. Putem traduce din spaniola: “Nastere fericita” ?

b. O putem lipsi de artoma medicala prin “Intrupare fericita”?

c. O putem asocia cu Pastele printr-un “Christos s-a nascut!”

d. ….

(Iata raspunsul cel mai popular pana acum:

“Laudat fie Isus

Slava Celui ce-i de sus”)

View original post

Read Full Post »

B a r z i l a i - e n - D a n

In cadrul programului festiv de Intrupare, mesajul lui John MacArthur este mai scurt, dar nu mai puțin puternic.

View original post

Read Full Post »

Older Posts »

%d bloggers like this: