Feeds:
Posts
Comments

Archive for March, 2016

12316900_518310218327822_2121327508_n

12799231_1098202600245201_5934345309565999396_n10552523_1283250578355200_7207162467754477115_n11229540_444962229033826_7623994548470373082_n12648034_10207823238592790_1534246436_n12648039_10207823274153679_1232335413_n12648140_10207823256473237_1266698401_n12648195_10207823253713168_1733004781_n12650165_10207823254713193_874078860_n12650445_10207823306114478_1573902682_n12650512_10207823304914448_2110041770_n12650568_10207823240272832_1195623945_n12650575_10207823242832896_2004748822_n12650643_10207823299714318_1136060725_n12650766_10207823227112503_1145909460_n12665715_10207823229392560_1537870543_n12659586_10207823280433836_1518642354_n12659711_10207823226712493_154583420_n12666310_10207823228632541_2048803529_n12666421_10207823252233131_1188969029_n 12674394_10207823250273082_704461587_n12674623_10207823228152529_1166294016_n12674398_10207823250993100_753792870_n12674662_10207823239472812_81817617_n12695823_10207823307754519_476432293_n12695978_10207823304114428_383435282_n12741975_445535965643119_7688552427733796784_n12696228_10207823228352534_1094183655_n

Read Full Post »

Read Full Post »

12802699_1133168656715573_8282837001374730993_nMama …poezie de Traian Dorz

10325703_727149267347152_1447805283185456792_n

mother-and-childMi-ai cântat cu glas de lacrimi legănându-mă alene

Alinându-mi cu-al tău cântec lacrima ivită-n gene…

Şi mi-ai plâns înfiorată cântecele duioşiei

De-ai trezit în al meu suflet cald fiorul armoniei;

Mi-ai citit în ceasuri sfinte din Cazanii şi Scriptură

A lui Dumnezeu iubire ele-n inimă-mi crescură.

În singurătatea serii luminat de raza lunii

M-ai făcut să simt puterea şi odihna rugăciunii.

De durerea altor lacrimi te-am văzut plângând pe tine

Şi de-atuncea port durerea altora şi eu în mine.

Pentru adevăr într-una te-am văzut fără de teamă

Şi de-atunci ştiu c-adevărul e curaj şi luptă, mamă.

…A trecut în urmă vremea şi-ntr-o toamnă grea târzie

M-a răpit de lângă tine lumea largă şi pustie.

Ai vărsat atunci amare mii de lacrimi în năframă

Şi cu inima zdrobită, m-ai pierdut în zare mamă.

Mult umblai de-atunci prin lume, multe ochii mei văzură

Multe şoapte mă chemară, multe vânturi mă bătură,

Dar din mii de lucruri scumpe, de fiinţe şi de nume

Tu-mi rămâi mereu fiinţa cea mai mult iubită-n lume.

…Astăzi tot străin şi singur şi departe sunt de casă

Dar sunt fericit măicuţă c-azi şi tu eşti credincioasă

Şi că ştiu c-odată-n ceruri unde nu mai sunt suspine

Fericit voi fi-mpreună, printre cei iubiţi, cu tine.

Dumnezeu să-ţi dăruiască, scumpă mamă mângăiere

Mâna Lui să-ţi şteargă ochii de-orice lacrimi de durere;

Să-ţi văd chipul totdeauna luminat de bucurie,

Cea mai fericită mamă, Doamne, mama mea să fie.mom2

Reblogged from http://rodiagnusdei.wordpress.com/2011/05/08/mama-poezie-de-traian-dorz/12795316_1055874544469771_2001230373961985345_n

Read Full Post »

8274_1278662755480649_6782191621046783669_n

10400128_1179136335432561_6020474356645668040_nMÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

1Martie

„Ferice de cei săraci în duh.” Matei 3:8

Cei săraci în duh nu mai dispun de putere şi capacitate, sunt ca un om sărac care nu mai are resurse pentru nevoile casei şi nici pentru a întreprinde ceva.Ce se va alege de el?Până la urmă trebuie să se găsească cineva să-l îngrijească.Tot aşa stau lucrurile şi cu noi, avem nevoie de îngrijirea cuiva.Întrebarea este:unde suntem luaţi în îngrijire?Dacă înainte nu am avut mâncare şi venim la un loc unde avem hrană şi îmbrăcăminte suficientă, suntem fericiţi.Dar dacă venim la Mântuitorul nostru nu este oare mai mare pricină de a fi fericiţi? Oamenii săraci în duh sunt oameni fericiţi.Pavel spune:”Dacă e vorba să mă laud, mă voi lăuda numai cu lucrurile privitoare la slăbiciunea mea;căci puterea Lui este făcută desăvârşită în slăbiciune.”Hotărâtor este doar dacă ne plângem, sau ne lăudăm cu slăbiciunea noastră.Dacă ne plângem, nu putem fi fericiţi, căci mai aşteptăm ceva de la noi înşine.Doar în situaţia când nu mai vedem cale de ieşire, venim la Isus.Pavel spune:”Ca nişte întristaţi, şi totdeauna suntem veseli, ca nişte săraci, şi totuşi îmbogăţim pe alţii;ca neavând nimic, şi totuşi stăpânind toate lucrurile.”Cu un om sărac este plăcut să stai, pentru că indiferent ce se întâmplă în jurul său,el rămâne acelaşi.El aşteaptă ajutorul numai de la Domnul.Dacă se deslănţuie puterile întunericului împotriva lui, el priveşte la Dumnezeu şi aşteaptă ajutorul de la El, căci El îl scapă din toate necazurile;nu va duce lipsă de nimic bun şi este sigur că toate lucrurile lucrează spre folosul său.Cel care are o umblare asemănătoare este bogat şi mulţumit.Cei săraci în duh sunt cei mai fericiţi oameni de pe pământ.

TOATA LUNA AICI:MÂNTUIREA PRIN HRISTOS -MARTIE

12418933_1179133625432832_4657984383151443706_oTOTUL PENTRU GLORIA LUI

OSWALD CHAMBERS

1 MARTIE

Întrebarea directă

„Mă iubeşti?” Ioan 21:17

Petru nu mai declară nimic acum (compară cu Matei 26:33-35). Omul natural face afirmaţii şi declaraţii; dragostea personalităţii umane se descoperă doar prin durerea provocată de această întrebare a lui Isus Cristos. Petru Îl iubea pe Isus în felul în care orice om natural iubeşte un om bun. Aceasta este dragostea ce ţine de tempe­rament; ea poate pătrunde adânc în fiinţa omului, dar nu atinge cen­trul fiinţei. Dragostea adevărată nu declară niciodată nimic. Isus a spus: „Pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor”, adică îşi mărturiseşte dragostea nu doar prin cuvinte, ci prin tot ceea ce face.Până când nu suntem răniţi astfel, încât să fim scăpaţi de orice amăgire cu privire la noi înşine. Cuvântul lui Dumnezeu nu poate pătrunde în noi şi nu-şi poate face lucrarea în viaţa noastră. Cuvântul lui Dumnezeu  ne răneşte aşa cum nu ne poate răni nici un păcat, deoarece păcatul slăbeşte simţurile noastre. Întrebarea Domnului măreşte sensibilitatea noastră, până când această rană făcută de Isus produce cea mai puternică durere posibilă. Resimţim această durere nu numai într-un mod natural, ci şi în profunzimea  personalităţii noastre. Cuvântul lui Dumnezeu pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul şi nu mai rămâne nici o amăgire. Este imposibil să abordezi în mod sentimental această întrebare a Domnului; nu poţi spune lucruri amabile când Domnul îţi vorbeşte direct; durerea este prea mare. E o durere atât de mare, încât nu te mai poţi gândi la nimic altceva. Nu poate fî nici o îndoială în legătură cu durerea provocată de Cuvântul lui Dumnezeu într-un copil al Său,dar mo­mentul în care simţim durerea este marele moment al revelaţiei.

TOATA LUNA AICI:TOTUL PENTRU GLORIA LUI de OSWALD CHAMBERS-MARTIE:

10341974_905805812819043_8380005812692358149_nMANA DE DIMINEAŢĂ

MARTIE 1

şi acum, nu vă întristaţi şi nu fiţi mâhniţi că m-aţi

vândut aici, căci, ca să vă scap viaţa m-a trimis

Dumnezeu înaintea voastră.” GENEZA: 45:5

În scena aceasta, cea mai impresionantă, dintre Iosif şi fraţii lui, povestită la Geneza cap. 44 şi 45, fraţii vinovaţi sunt puşi în situaţia să treacă printr-o adâncă şi dureroasă experienţă a inimii până când ei se găsesc efectiv în prezenţa fratelui lor vândut, cu sufletul străpuns de săgeata convingerii vinovăţiei lor. Atunci, dar nu până atunci, cuvintele dulci ale fratelui lor le-au atins urechile. Minunat, neasemuit har! In momentul când au intrat pe tărâmul mărturisirii păcatului lor, Iosif a intrat pe tărâmul iertării. Aceasta era dumnezeiesc. El le-a vorbit cu asprime când ei erau neatenţi la păcatul lor; dar de îndată ce au spus: “suntem foarte vinovaţi faţă de fratele nostru, ei au fost întâmpinaţi de răspunsul dulce al harului. “Nu voi… ci Dumnezeu.” Aşa este. De îndată ce păcătosul îşi ia locul în pocăinţă, Dumnezeu ia locul unei depline şi gratuite iertări; şi cu cea mai mare siguranţă, când Dumnezeu iartă, păcătosul este iertat. “Am zis: îmi voi mărturisi Domnului fărădelegea şi Tu ai iertat vina păcatului meu.” (Ps. 32:5). Ce limbaj ar putea prezenta în mod mai potrivit emoţia cuiva care şi-a văzut vina în crucea Domnului Isus, Cel lepădat de lume şi totuşi să ştie că vina lui este în întregime şi pentru totdeauna îndepărtată? Cine ar putea să exprime în cuvinte starea de suflet a fraţilor lui Iosif când au simţit lacrimile lui curgând pe ei? Ce scenă! Lacrimi de pocăinţă şi lacrimi de dragoste amestecându-se! Preţios amestec! Numai inima lui Dumnezeu poate să aprecieze valoarea acestei dulci îmbinări. (C.H.M.).Este exact ce ne trebuie şi nouă astăzi în multe adunări, unde relaţiile dintre fraţi sunt rupte, şi poate de multă vreme. Da, se cere o pocăinţă sinceră şi o dragoste adevărată, inundate în lacrimi pe care negreşit, Domnul le-ar strânge în burduful Lui. Pentru aceasta însă, poate că Domnul socoteşte  că este necesar ca fraţii vinovaţi să treacă printr-o ”adâncă şi dureroasă experienţă a inimii” pentru ca să înţeleagă că au rănit nu numai pe fraţi ci chiar pe Domnul Isus care Se identifică cu ei. ”……………….., pentru ce Mă prigoneşti?” Şi dacă suntem vinovaţi am putea pune numele nostru în locul acestor puncte de mai sus şi atunci nu va mai fi nevoie să întrebăm ca Saul “Cine eşti Doamne?” pentru că ştim că pe El L-am rănit, pe El L-am jignit, pe El L-am nedreptăţit sau poate chiar şi mai rău 

TOATA LUNA AICI :MANA DE DIMINEAŢĂ – MARTIE

12736167_1178923568787171_1433805985_nTEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

1 Martie

BUCURIE PENTRU CEI ALUNGAŢI

Ascultaţi Cuvântul Domnului, voi, care vă temeţi de Cuvântul Lui. Iată ce zic fraţii voştri, care vă urăscşi vă izgonesc din pricina Numelui Meu:

„Să-Şi arate Domnul slava, ca să vă vedem bucuria!”

 Dar ei vor rămâne de ruşine!”. Isaia 66.5

Poate că acest verset este abia pentru unul din o mie dintre aceia care vor citi această carte cu făgăduinţe; dar Domnul doreşte să fie întărit chiar şi numai acel unul singur prin aceste cuvinte. Să ne rugăm deci pentru aceia care sunt alungaţi pe nedrept din mijlocul acelora pe care ei îi iubesc. Domnul sa-i mângâie şi să le dea bucurie înspre încurajarea lor.Aici e vorba de oamenii cu adevărat evlavioşi, care se cutremură la adevărurile Cuvântului lui Dumnezeu. Ei erau urâţi din pricina evlaviei şi a sfinţeniei lor. Această purtare li se părea aspră, cu atât mai mult cu cât erau respinşi din pricina credinţei, de către aceia care credeau că slăvesc pe Dumnezeu prigonindu-i. Oh, câte rele sunt făcute spre bucuria Satanei, în Numele Domnului! Acest obicei e o dovada a îndemânării cu care şarpele vechi pune venin în rana făcută de el.Arătarea Domnului e nădejdea prigoniţilor. El, Avocatul aleşilor Săi, vine pentru a le aduce scăparea, acoperindu-i de ruşine pe asupritorii lor. O Doamne, împlineşte Cuvântul Tău! 

TOATA LUNA AICI :TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU- MARTIE

8209_1008857449180788_6683170982553990388_nDOMNUL ESTE APROAPE-GBV

1 Martie

Și, intrând într‑una din corăbii, care era a lui Simon, l‑a rugat

s‑o depărteze puțin de la mal; și S‑a așezat și,din corabie,

învăța mulțimile.  Luca 5.3

Adus de fratele său, Andrei, Simon se întâlnise deja cu Domnul Isus, care, uitându‑Se la el, i‑a pus numele Chifa, sau Petru, care înseamnă „piatră“ (Ioan 1.40‑42). În ciuda faptului că‑L cunoștea pe Domnul în felul acesta și că El fusese în casa lui (Luca 4.38), Simon era încă Simon.El nu‑și predase încă viața Domnului, într‑un fel practic. Fără îndoială că acest lucru este adevărat cu privire la unii dintre noi, în special cu privire la tinerii credincioși, care au crescut în familii creștine.A venit însă o zi când Domnul a avut nevoie de corabia lui Simon. Mulțimea dorea să audă cuvântul lui Dumnezeu, iar El le‑a vestit acest cuvânt din corabie. Apoi, Domnul Isus i‑a spus lui Simon: „Depărteaz‑o la adânc și coborâți‑vă plasele pentru pescuire“. Acesta era un îndemn la o activitate foarte plăcută lui Petru, însă el credea că se pricepe mai bine și a spus: „Stăpâne, după ce toată noaptea ne‑am trudit, nimic n‑am prins; dar, la cuvântul Tău, voi coborî plasa“ (Luca 5.4,5). Cât de contradictoriu să spui: „dar“, după ce ai spus: „Stăpâne“! Ascultarea lui Petru a fost parțială – el a coborât doar o plasă, care nu a putut ține mulțimea de pești. Domnul nostru Își împlinește întotdeauna promisiunile, însă noi pierdem mult din plinătatea binecuvântărilor atunci când le limităm la măsura noastră sărmană, în loc să ni le însușim în totalitate, prin credință.

Urmează acum o altă contradicție, însă una cu totul minunată: „Iar Simon Petru, văzând aceasta, a căzut la genunchii lui Isus, spunând: «Doamne, pleacă de la mine, pentru că sunt om păcătos»“ (Luca 5.8). Fiindu‑i deschiși ochii, Petru se alipește de Cel cu privire la care simțea că ar fi trebuit să‑l părăsească, din pricina păcatului său. Să remarcăm însă că Duhul Sfânt îl numește „Petru“ atunci când Îl mărturisește pe Isus ca Domn.Domnul Isus nu pleacă însă de la Petru, ci îl încurajează: „Nu te teme; de acum vei fi pescar de oameni“. Tot ceea ce avea de făcut era să‑L urmeze pe Domnul (Luca 5.10,11), iar la aceasta suntem chemați și noi.                   S. Attwood 

TOATA LUNA AICI :DOMNUL ESTE APROAPE GBV MARTIE

3532_1068138736589288_535060604778705952_n

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineaţa şi Seara

1 Martie

DIMINEAŢA

Scoală-te, crivăţule! Vino, vântule de miazăzi! Suflaţi peste grădina mea, ca să picure mirosurile din ea. Cântarea Cântărilor 4:16

Orice stare este mai bună decât calmul de moarte al indiferenţei. Sufletele noastre ar trebui să dorească crivăţul, dacă doar prin el putem fi sfinţiţi şi eliberaţi de păcat. Atâta timp cât nu se poate spune „Domnul nu era în vântul acela” (1 Împăraţi 19:11), nu ne vom teme de vânturile care încearcă să scoată din rădăcini. Oare mireasa nu primeşte cu umilinţă mustrările Iubitului ei? Nu-L roagă ea să-şi trimită harul pe orice cale posibilă? Nu-şi doreşte ea o vizită care s-o trezească la acţiune, fiindcă s-a săturat de amorţeala nefirească a păcatului? Totuşi, îşi doreşte mai ales vântul de miazăzi, care s-o mângâie cu zâmbetul dragostei divine şi cu bucuria prezenţei Răscumpărătorului. Acest vânt reuşeşte adesea să ne scuture din indiferenţă şi lenevie. Uneori, însă, doar crivăţul este în stare să picure mirosurile din grădina sufletului nostru. Mireasa nu suportă să fie nefolositoare; nici noi nu ar trebui să suportăm. Cât de încurajator este gândul că Isus apreciază sărmanele noastre daruri! Este oare posibil? Pare prea frumos ca să fie adevărat. Am fi în stare să înfruntăm încercările şi chiar moartea, dacă am şti că prin aceasta aducem o rază de bucurie în inima lui Emanuel. Doamne, fărârmiţează-ne inima în atomi, dacă aşa îl putem slăvi pe scumpul nostru Domn Isus! Darurile care nu sunt practicate sunt asemeni parfumurilor care dorm în cupele florilor. Înţelepciunea Mirelui ceresc trece peste orice obstacol ca să ajungă la rezultatul dorit. El lucrează prin nefericire şi mângâiere ca să trezească mireasma credinţei, iubirii, răbdării, speranţei, împăcării, bucuriei şi a tuturor florilor din grădină. Doamne, ajută-ne să cunoaştem, prin experienţă, ce înseamnă această lucrare.

Seara

O piatră… aleasă, scumpă. 1 Petru 2:6

Asemeni râurilor, care se îndreaptă toate spre mare, desfătările toate se îndreaptă spre Prea Iubitul nostru. Privirea Sa străluceşte mai tare decât soarele. Frumuseţea feţei Sale este mai plăcută decât orice floare. Nici o mireasmă nu întrece suflarea gurii Lui. Diamantele pământului şi perlele mării sunt nişte nimicuri în comparaţie cu valoarea Sa. Petru ne spune că Isus este preţios, dar nu ne poate spune exact cât de preţios, pentru că nimeni nu poate cântări valoarea darului neasemuit al lui Dumnezeu. Cuvintele nu pot exprima valoarea pe care o are Domnul Isus pentru poporul Său, şi nici nu pot spune cât este El de necesar mulţumirii şi fericirii lor. Credinciosule, nu ai fi acum înfometat şi îndurerat dacă Domnul nu ar fi cu tine? Poate să fie soare, dacă Christos se ascunde, lumea întreagă este întunecată, iar dacă este noapte şi „Luceafărul strălucitor de dimineaţă” apune, nici o altă stea nu mai poate lumina. Cât de pustie ar fi lumea fără Domnul! Dacă El se ascunde, florile din grădinile noastre se ofilesc. Fructele cad, păsările îşi încetează cântecul şi furtuna ne distruge speranţele. Toate luminile pământului la un loc nu pot lumina dacă Soarele Dreptăţii se întunecă. El este Sufletul sufletelor noastre, Lumina luminilor noastre, Viaţa vieţilor noastre. Dragă cititorule, ce ai face în lumea aceasta fără El, ştiind că te aşteaptă o bătălie în fiecare zi? Ce ai face seara, când vii obosit şi istovit, fără părtăşia cu Christos? Binecuvântat să-I fie numele! El nu ne va lăsa să luptăm singuri, fiindcă Isus nu-i uită niciodată pe cei care-I aparţin. Gândeşte-te cum ar fi viaţa ta fără valoarea Celui care ne îmbogăţeşte.

TOATA LUNA AICI:CHARLES H.SPURGEON MEDITATII PENTRU FIECARE ZI A ANLUI-DIMINEATA SI SEARA

10453310_1008857325847467_6267474486558124412_nDOMNUL ESTE APROAPE!

CALENDAR BIBLIC

1 Martie

Dar acum, o dată ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v-aţi făcut robi ai lui DUMNEZEU, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit: viaţă veşnică.

Romani 6.22

Înainte de a fi eliberaţi, noi eram sclavi ai păcatului pentru că eram în totul sub dominaţia şi puterea lui, fiind supuşi păcatului. Acum, în Cristos, suntem eliberaţi de sub puterea şi dominaţia păcatului şi am devenit robi ai adevărului. Prin puterea vieţii şi prin Duhul care trăieşte în noi putem să-I slujim lui Dumnezeu, trăind o viaţă sfântă, curată şi plăcută înaintea Tatălui nostru din cer. Ascultarea de adevăr este caracterul vieţii pe care am primit-o în Cristos. Fiecare creştin privind înapoi în viaţa lui, va observa unele lucruri de care acum se ruşinează. Eul nostru este acela care ne-ar fi aruncat în prăpastia morţii. Dar acum având Duhul, noi vom aduce roade dumnezeieşti, „roade sfinte.” Ţinta noastră este viaţa veşnică în împărăţia Lui.Ce mângâiere în trupul acesta neputincios să ştim că vom trăi în veci cu Cristos. Numai atunci când suntem la El, purtând chipul Său, putem simţi pe deplin viaţa veşnică. De aceea spune Domnul nostru iubit: „Ei vor intra în împărăţia vieţii veşnice.” În împărăţia vieţii veşnice vor intra numai aceia care au primit o fire dumnezeiască, care se lasă îndrumaţi, călăuziţi de Cuvântul lui Dumnezeu. Întotdeauna se pot vedea la tine şi la mine aceste lucruri? De-am dovedi întotdeauna cu viaţa noastră practică că Cristos este viaţa noastră şi că locuieşte în noi, atât în gânduri, cât şi în felul de a fi al nostru, că suntem părtaşi ai firii dumnezeieşti. Ce bogăţie ne-a fost dată prin harul şi mila Domnului şi Mântuitorului nostru Isus. Adevărata viaţă creştinească nu este decât arătarea în afară a vieţii lui Cristos, altoită în noi prin lucrarea Duhului Sfânt, după sfaturile veşnice ale harului fără margini al lui Dumnezeu.

TOATA LUNA AICI:DOMNUL ESTE APROAPE-MARTIE

10268560_1064546180281877_927144646588307492_n

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

1 MARTIE

Te laud pentru că tot ce sunt este al Tău. O, de aş putea să Te încânt aşa cum o face crinul sau pomul sau chiar vrăbiile, trăind pur şi simplu viaţa pe care mi-ai dăruit-o.

TOATA LUNA AICI:OSWALD CHAMBERS- BATAND LA USA LUI DUMNEZEU-MARTIE

                            10400431_1008656409200892_2120109470681468803_nIZVOARE IN DEŞERT

1 Martie

Uită-te cu băgare de seamă la lucrarea lui Dumnezeu:
cine poate să îndrepte ce a făcut El strâmb?
(Eclesiastul 7:13)

Pare că de multe ori Dumnezeu Îşi plasează copiii în locuri de mare dificultate, conducându-i într-un colţ de unde nu mai este nici o scăpare. El creează situaţii pe care judecata omenească, chiar dacă ar fi consultată, nu le-ar îngădui niciodată. Şi totuşi, chiar norii circumstanţei respective sunt folosiţi de El ca să ne călăuzească spre partea cealaltă. Probabil aici te găseşti şi tu în aceste momente.Situaţia ta este plină de nesiguranţă şi este foarte serioasă, dar este perfect dreaptă. Motivul din spatele ei va face mai mult decât să-L justifice pe Acela care te-a adus aici, pentru că situaţia ta este o platformă de unde Dumnezeu îţi va arăta harul şi puterea Sa nemaipomenită.Nu numai că te va elibera, dar, făcând aceasta, îţi va da o lecţie pe care n-o vei uita niciodată. Şi-n zilele care vor urma, te vei întoarce la adevărul cuprins în ea, cântând. Nu vei putea vreodată să-I mulţumeşti îndeajuns lui Dumnezeu pentru că a făcut ce a făcut.

Putem aştepta până când El ne va explica,

Pentru că ştim că Domnul Isus domneşte.

 Sunt nedumerit; dar, Doamne, Tu înţelegi,

Şi într-o zi îmi vei explica acest lucru încurcat.

Până atunci, ştiu că ce ai lucrat este cel mai bun lucru –

Şi faptul că este aşa de încurcat m-a învăţat să m-alipesc de  Tine.

 

Tu mi-ai împrejmuit căile, mi-ai sucit cărările,

Ca să-mi ţii ochii rătăcitori aţintiţi asupra Ta,

Ca să mă faci cum nu eram, smerit, răbdător;

Ca să-mi scoţi inima din dragostea pământească şi s-o aduci la Tine.

 

Aşa că-Ţi voi mulţumi şi Te voi lăuda pentru această nedumerire,

Şi am să mă încred când nu pot să-nţeleg.

Bucurându-mă că mă consideri vrednic de-o asemenea încercare,

M-alipesc şi mai tare de mâna Ta călăuzitoare. F. E. M. I.

TOATA LUNA AICI:IZVOARE IN DESERT-MARTIE

12742417_1008657859200747_6587603502542366767_nMEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

1 MARTIE

Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, careeste Cuvântul lui Dumnezeu.» EFESENI 6,16-17

Cu siguranţă pentru apostolul Pavel a fost o mare bucu­rie să le scrie tesalonicenilor: «credinţa voastră merge mereu Crescând» (2 Tes. 1,3). Prin ce a crescut credinţa lor aşa de mult? Prin constanta apropiere de Domnul. In măsura în care ne apropiem mai mult de El în viaţă şi în inimă, în aceeaşi măsură creşte si credinţa noastră. Bineînţeles, calea devine din ce în ce mai grea şi se face din ce în ce mai întu­neric, dar chiar şi atunci când pierdem orice susţinere pu­tem fi siguri ca vom găsi sprijin în El. Avraam a avut o cre­dinţă puternică şi L-a cinstit pe Dumnezeu. El a ştiut în mod sigur că Dumnezeu va împlini tot ceea ce a promis.Să ne gândim şi la împăratul David. El a avut parte de mari dezamăgiri în viaţa sa şi totuşi, chiar în mijlocul srâmtorării el a strigat: «Doamne, Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu!» (Psalm 18,2).De unde a avut oare profetul Ilie putere? Numai şi numai din relaţia sa apropiată cu Domnul, relaţie care l-a în­tărit chiar și atunci când plângea: «Eu singur am rămas din prorocii Domnului» (comp. cu 1 Imp. 19,10.14). El s-a dezrădăcinat de tot ce a fost firesc şi s-a ancorat puternic în Domnul.

TOATA LUNA AICI:MEDITATII ZILNICE-WIM MALGO- MARTIE

12410562_1002284839837806_1858338317423369277_nSCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

1 MARTIE

Psalmul 16

Aşa cum arată şi cartea Faptele Apostolilor, citând în ea din Psalmul 16 (Fapte 2.25 şi 13.35), acest psalm se aplică direct Omului Hristos Isus. De altfel, cine altul decât El ar în­drăzni să declare: „Am pus întotdeauna pe Domnul înaintea Mea” (v. 8)? Îl contemplăm aici nu ca pe Mântuitorul (aceasta va fi în Psalmul 22), ci ca pe Modelul; nu ca pe Fiul lui  Dumnezeu, ci ca pe Omul credinţei. In calitate de Fiu, El nu ar avea nevoie să fie păzit (v. 1), iar bunătatea Lui s-ar contopi cu cea a lui Dumnezeu însuşi (v. 2; vezi Marcu 10.18). însă încrederea, dependenţa, răbdarea, credinţa – pe scurt, toate sentimentele pe care le vedem în Psalmul 16 strălucind în acest Dumnezeu cunoscut şi onorat- sunt sentimente umane. Pentru a le manifesta în perfecţiune, Hristos a venit să locuiască pe pământ (şi în ce condiţii!), trăind viaţa unui om (însă a unui om fără păcat!). El ni S-a prezentat supus lui Dumnezeu, Domnul (v. 2: „Tu eşti Domnul Meu”); găsindu-Şi plăcerea în cei credincioşi (v. 3), în partea pe care Tatăl i-a rezervat-o (v. 5 şi Evrei 12.2), în Domnul însuşi (v. 8, 9 şi 11); iar v. 10 ne ajută să-L privim încrezător până şi la moarte. Ce drum minunat, care L-a încântat pe Dumnezeul Său! Este drumul pe care ni l-a deschis şi nouă, ca să mergem pe el, păşind pe urmele Sale! (1 Petru 2.21).

TOATA LUNA AICI:SCRIPTURILE IN FIECARE ZI-VOLUMUL III-MARTIE

1920973_740094542696944_2017336464_oPÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

1 Martie

Text: Iov 29:1-17

Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Iov 2:3

UNUL DINTR-UN MILION

In anul 1984, ziarele au descris condiţia cumplită a unui copil din capitala Mexicului. Băiatul de 4 ani era orfan şi suferise arsuri deosebit de grave în urma unei explozii de gaz care a curmat vieţile a peste 500 de persoane. Milioane de oameni au citit istoria suferinţei lui şi, probabil, au uitat repede de el. Dar o femeie din New York a fost adânc mişcată de fotografia acestui copil pe care o publicase ziarul. Nu-şi mai putea lua gândul de la el. Interesul ei a condus-o la efortul de a-l găsi, după care au urmat doi ani de cadouri, vizite, asistenţă medicală şi, în final, complicatul proces de adoptare. Apoi copilul a trebuit să facă faţă unui şir lung de operaţii estetice. Dar acum avea pe cineva care îl iubea atât de mult, cineva care se îngrijea de el până la a se dărui cu totul pentru el. Aş putea spune că femeia aceasta este una dintr-un milion! Istoria aceasta mi-a adus aminte de patriarhul Iov. Adesea ne gândim la el ca la un om neprihănit, care a avut de suferit. Dar au fost mult mai multe în viaţa sa care L-au făcut pe Domnul să spună: „Nu e nimeni ca el pe pământ” Capitolele 29, 30 şi 31 amplifica portretul lui Iov. În aceste capitole citim despre modul cum şi-a dovedit dragostea pentru Dumnezeu prin ajutorul dat altora. El a fost „unul dintr-un milion” pentru orfani, văduve şi alţi oameni aflaţi sub opresiune. Tată, vrem să-i ajutăm pe alţii. Te rugăm dă-ne o astfel de inimă care să bată pentru Tine, pentru ca, la fel ca Iov, să putem să ne evidenţiem şi noi ca exemple excepţionale ale iubirii Tale pentru alţii. M.R.D. II

Sugestii de acţiune:
Cere-I lui Dumnezeu să-ţi scoată în cale o persoană aflată în nevoi
şi să-ţi arate modul în care o poţi ajuta în numele lui Isus.

Apoi planifică-ţi săptămâna aceasta să faci ceva din dragoste pentru ea
trimite-i o carte poştală de felicitare, sau cu urări de bine, dă-i un telefon sau viziteaz-o, adu-i un cadou, sau oferă-te s-o ajuţi la ceva.

Dragostea adevărată înseamnă să-i ajuţi în Numele lui lsus pe cei ce nu pot s-o răsplătească.

TOATA LUNA AICI:PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE- MARTIE

384098_195286223886190_2032173312_nSĂMÂNŢA BUNĂ

Marţi, 1 Martie 2016

Prindeți-ne vulpile, vulpile cele mici, care strică viile …Cântarea Cântărilor 2.15

Păcate „mici“

Felinarul a avut doar o gaură foarte mică – dar vântul a suflat în găurice… și a stins lumina. O singură scânteie poate aprinde tufișuri, și un întreg teritoriu va fi devastat. O mică gaură scufundă vaporul, iar toți pasagerii mor în valuri. O singură rană poate provoca moartea unui om. Un singur păcat, care nu a fost judecat, poate duce la ruina unei umblări creștine. Nu ajută la nimic, că restul felinarului a fost în ordine, fără cusur; s-a aflat în el o singură deschizătură mică, prin care a putut pătrunde vântul, iar el s-a stins.

Dacă se vrea să se verifice rezistența unui lanț, nu se încearcă cel mai puternic inel, ci cel mai slab; căci cum ar putea să țină, dacă partea cea mai slabă cedează?Satan este un observator excelent și știe să se folosească foarte îndemânatic de punctele noastre slabe. Vorbirile noastre, gândurile noastre, chiar însușirile noastre sunt uși pe care le deschide încetul cu încetul, ca prin „vulpile mici“ să strice inimile noastre.Plăcerea pentru muzică este un mijloc de ademenire, ca să pătrundem mai departe în artă; un pas prea mult, și lumea va distruge mărturia noastră, care de altfel trebuie păstrată cu grijă din toate părțile.Plăcerea pentru lectura lumească, o singură pagină cu relatări nesănătoase ne otrăvește gândurile în clipele cele mai sfinte, atrage duhul de la lucrurile lui Dumnezeu și trezește în noi plăceri păcătoase.„Astfel, dar, cine crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă“ (1 Corinteni 10.12)

TOATA LUNA AICI:SĂMÂNŢA BUNĂ-MARTIE 2016

10001221_740094456030286_1778140346_o 

12746185_222527201423147_1213217499_n

Read Full Post »

« Newer Posts

%d bloggers like this: