THE GREAT COMMISSION ,THE BIRTH OF THE CHURCH ,”FELLOWSHIP MUST BE BASED UPON THE WORD OF GOD

“THE GREAT COMMISSION”

*  Matthew 28:18-20 – And Jesus came and spoke to them, saying, All power is given unto Me in heaven and in earth.  Go therefore, and teach all nations, baptizing them in the name of the Father, and of the Son, and of the Holy Ghost:  Teaching them to observe all things whatsoever I have commanded you:  and know that I am with you always, even unto the end of the age.  Amen.
– His Father had given Jesus total authority over the Church (Phil. 2:9-11)!
       – His “teach all nations” means for them to preach the Gospel (Rom. 1:16; 1 Cor. 15:2-3)!
       – Then they were to baptize all who believed the Gospel (Mt. 3:11; Acts 2:38, 41, 47)!
       – Finally, believers were to be taught as new babes-in-Christ (1 Pet. 2:2)!

“THE BIRTH OF THE CHURCH”

*  Acts 2:41-47 – (When) they that gladly received (the Gospel), (they) were baptized:  and the same day there were added unto them about three thousand souls.  And they continued steadfastly in the apostles’ (teaching) and fellowship, and in breaking of bread, and in prayers.  And fear came upon every soul:  and many wonders and signs were done by the apostles.  And all that believed were together, and had all things common; and sold their possessions and goods, and parted them to all, as every man had need.  And they, continuing daily with one accord in the temple, and breaking bread from house to house, did eat their meat with gladness and singleness of heart, praising God, and having favor with all the people.  And the Lord added to the Church daily such as should be saved.

“FELLOWSHIP MUST BE BASED UPON THE WORD OF GOD”

*  1 Corinthians 1:9-10- God is faithful, by Whom you were called unto the fellowship of His Son Jesus Christ our Lord.  Now I beseech you, brethren, by the name of our Lord Jesus Christ, that you all speak the  same thing, and that there be no divisions among you; but that you be perfectly joined together in the same mind and in the same judgment.
*  Philippians 1:3-6 – I thank my God upon every remembrance of you, always in every prayer of mine for you all making request with joy, for your fellowship in the Gospel from the first day until now; being confident of this very thing, that He Who has begun a good work in you, will perform it until the day of Jesus Christ.
*  1 John 1:3-9 – (Him, Whom) we have seen and heard, we declare unto you, that you also may have fellowship with us:  and truly our fellowship is with the Father, and with His Son Jesus Christ.  And these things we write to you, that your joy may be full.  This then is the message which we have heard of Him, and declare unto you, that God is light, and in Him is no darkness at all.  If we say that we have fellowship with Him, and walk in darkness, we lie…but if we walk in the light, as He is in the light, we have fellowship one with another, and the blood of Jesus Christ His Son cleanses us from all sin.  If we say that we have no sin, we deceive ourselves, and the truth is not in us.  (But) if we confess our sins, He is faithful and just to forgive us our sins, and to cleanse us from all unrighteousness.

 

SUNDAY, JANUARY 29, 2017

POSTED BY PAUL MUTSCHLER AT 2:27 AM http://skipslighthouse.blogspot.com/2017/01/the-birth-and-growth-of-church.html

Advertisements

Read Full Post »

JESUS’ REAL FOOD – OBEYING THE FATHER

“He answered and said, ‘It is written, “Man shall not live on bread alone, but on every word that proceeds out of the mouth of God”’” (Matthew 4:4).

Above all, Satan’s temptations of Jesus Christ solicited His rebellion against the Father. But Jesus had come to earth to do the Father’s will and nothing else. In fact, His will and the Father’s were preciselythe same (John 5:30; cf. 10:30; Heb. 10:9).

Case in point: In the ultimate test of obedience, just prior to His arrest and betrayal, Jesus prayed in the Garden of Gethsemane, “My Father, if it is possible, let this cup pass from Me; yet not as I will, but as You will.”. . . “My Father, if this cannot pass away unless I drink it, Your will be done” (Matt. 26:39, 42). This supreme example of absolute trust and submission by Jesus to His Father is what Satan tried to smash. In his proudest and wickedest manner, the enemy attempted to fracture the Trinitarian nature of the Godhead.

But Christ, in His immeasurable humility and righteousness, replied to Satan’s first words, “It is written, ‘Man shall not live on bread alone, but on every word that proceeds out of the mouth of God.’” All three of our Lord’s responses to Satan would begin with the simple but straightforward appeal to the Word of God—“It is written” (cf. Ps. 119:11). In quoting Deuteronomy 8:3, Jesus affirmed that believers are far better off depending on God and waiting on His provision than they are in grabbing for their own satisfaction—something we all are tempted to do.

Ask Yourself

You may feel unsure of what God’s will is for you, but much of it is spelled out clearly in Scripture. How well are you obeying the aspects of His will that have already been revealed to you? In seeking to know His plan, a good place to start is always obedience to His Word.

http://www.gty.org/resources/devotionals/daily-readings

Read Full Post »

Antologie de Sfaturi Practice

B a r z i l a i - e n - D a n

APĂSAŢI PE LINK-UL CE VĂ INTERESEAZĂ:      Apa de argint este un dezinfectant ·         Berea ca medicament ·        Cafeaua – intre dependenta si profilaxia cancerului la intestin ·        Calitatile terapeutice ale uleiului de ricin ·         Ce afectiuni, cum se trateaza acestea cu miere si cum poate fi depistata mierea falsificata ·         Cinci pasi pentru o viata mai fericita ·         Cine sint medicii din paduri ·         Comprese, cataplasme si unguente folosite in artroza ·         Compresele ·         Cristalul de cuart ·         Cum am scapat de friguri ·         Cum ne aparam impotriva insectelor, meduzelor si serpilor ·         Cum sa ne folosim de miere…

View original post 2,166 more words

Read Full Post »

REFORMA SPIRITUALA SAU RAZVRATIREA DE LA CUIBUL CU BARZA DE OCTAVIAN GOGA

 

Reforma Spirituala sau razvratirea de la ,,Cuibul cu barza”vazuta prin ochiul domnului Octavian Goga, fost ministru al cultelor.
,,Acum doi ani, când eram la ministerul de Culte, mi-aduc aminte, în treacăt mi s-a atras atentia asupra unui fenomen interesant ce se ivise la o biserică din Bucuresti, dintr-un cartier mai ferit. La biserica din mahalaua Cuibul cu barză, mi se spunea că un preot cuvântator adună lume multă care se agită pe probleme religioase si-al cărei număr creste necontenit. Noutatea mi se părea neobisnuită în vârtejul acestei capitale zgomotoase si impresiile ei m-au pus pe gânduri. Dumineca viitoare, fără nici un anunt prealabil, nu ca ministru ci ca simplu credincios, m-am dus la biserica aceasta cu nume pitoresc, unde intram întâia-oară. Spre marea încă surpriză, din primul moment, interiorul sfântului locas era ticsit de oameni, un ciudat amestec din toate clasele. M-am strecurat cu greutate printre multime până la un colt de strană din dreapta iconostasului, de unde desluseam limpede pioasa adunare. Nimerisem la sfârsit de liturghie si din usa altarului părintele citea binecuvântarea. Era o figura cuvioasă de preot către patru zeci de ani, slab, înalt, cu barba neagră si cu ochii strălucitori, rostea slujba rar, apăsând cuvintele si interpretând rostul lor într-un sens civilizat fără nici o notă masinală si fără cunoscutele motive nazale ale tipicului oriental. O mutenie desăvârsită stăruia împrejur si la lumina lumânărilor de ceară prin fumul vinetiu al cădelnitei lămuream fete în extazul credintei. Căzusem pe un aspect de viată cu totul particulară si plină de înteles. Nu stiu să mai fi văzut undeva la Bucuresti un domn cu blană atât de robit de misticismul religios ca cetăteanul din fata mea care, avea aerul unui înalt functionar, si din bisericutele de la tară nu mai întâlnisem obraji imbujorati de verbul dumnezeiesc ca la femeile de la trei pasi de mine. Isprăvind slujba, preotul si-a început predica. Dacă tin bine minte, pornea de la parabola evangheliei pe care-o citise si în cadrul ei desfăsura principii de morală crestinească. Nu era o cuvântare de exeget mărunt, nici nu reedita clisee uzate de doctrină teologică. Din preajma altarului vorbea un orator îndrăznet, cu accente de eclesiast militant, cu fraza rotundă si sonoră răscolind în auditoriu întrebări si pasiuni. Prins de magia cuvântului, preotul tresărea în toată fiinta lui, crispându-si fruntea palidă de ascet, fata-i învia ca imbibată de-un fluid nervos si în adâncul ochilor i se iviseră cele două picături de lumină stranie care-mi reaminteau pânzele lui Ribera. Multimea participa cu devotament la toate analizele lui, îi urmărea ritmul logicei si-i primea argumentul cu o vie agitatie, lăsând să se întrevadă pe seama spectatorului critic o intimă înrudire de convingere si o necontestată elaborare spirituală. Când s-a încheiat zbuciumata retorică ce sbiciuise instinctele răului si judecase cu asprime neajunsuri de-ale societătii noastre, slujitorul Domnului s-a retras si printre rândurile poporului rămas în nemiscare un tînăr (era Dumitru Cornilescu)a început să împartă mici cartulii, în care se schita subiectul celor din urmă sase predici. Credinciosii le-au luat cu ei si s-au răzletit domol, vorbindu-si încet, si din grămadă eu m-am desfăcut pe îndelete cu senzatia că dincolo de sgura cotidiană mi-am revăzut o clipă sufletul, rănit de mustrări si sfios la orice atingere, ca o mimoză bolnavă… De-atunci nu 1-am mai zărit pe părintele Tudor, dar i-am păstrat aducerea aminte cu respect si recunostiintă. Astăzi îmi apare într-o postură nouă, si cazul sfintiei sale e discutat în presă. Gazetele spun de cucernicul preot că o specială evolutie de gândire l-ar fi făcut să se depărteze de la adevărurile dogmatice ale bisericii răsăritene, că prin cuvântările mai recente si cu deosebire prin unele neîngăduite schimbări rituale si-ar fi depăsit atributiile consacrate de pravili si canoane. Părintele Tudor se înfătisează deci ca un răzvrătit împotriva orânduielii bisericesti de la noi, ca un reformator iesit din îndatoririle tagmei.
Consistoriul a examinat deunăzi chestiunea si se pare că Sf. Sinod va trebui să se pronunte în curând în cauză, cumpănind pretinsele stirbiri de dogmă si făcând să triumfe în toată rigoarea ei bimilenară legiuirea canoanelor. La lumina acestei hotărâri, vom putea cerceta cu totii un interesant caz de constiintă, peregrinarea unui suflet prin adâncimile doctrinei religioase. Procesul va fi instructiv, oricare ar fi judecata lui, fiindcă ne va apropia de psihologia unei figuri distinse, cu preocupări morale care ne atrag deopotrivă pe toti. Ceeace justifică însă de pe-acum si cuvântul nostru laic în această împrejurare este că răzvrătirea părintelui Tudor nu se prezintă ca un simplu act individual, ci se complică cu revolta în masă a enoriasilor, care solidari cu păstorul lor sufletesc, si-au spus si ei părerea. Multimea pe care am văzut-o eu acum doi ani într-o Duminică de iarnă, flagelată de înflăcăratul retor al amvonului, face astăzi zid în jurul lui, se identifică cu el si isi însuseste crezul pentru care e tras la răspundere de chiriarhi. E răzvrătire la Cuibul cu barză, credinciosii au refuzat pe un nou preot, usile lăcasului s-au închis si se vorbeste că în însufletirea lor parohienii decisi să-l urmeze sunt gata să-i zidească o biserică nouă. O neobisnuită revolutie sufletească se petrece aici sub ochii nostri, în mijlocul Bucurestilor, la câtiva pasi de Calea Victoriei, pe care se plimbă mai des păcatul decât virtutea si pe care năvala tuturor veneticilor a anihilat orice impuls de traditie românească. Există, deci, în acest furnicar de patimi profane, dincolo de chiotul răgusit al afacerilor de tot felul, o constiintă care palpită în sferele abstractiunii, o flacără care se aprinde la picioarele lui Crist. Fenomenul e în adevăr plin de învătăminte si-ar trebui să-l înregistreze toti făuritorii de teorii pripite care au lansat legenda indiferentismului de credintă al poporului nostru si s-au putut amăgi cu banala părere că instinctele seculare pot fi strivite după formele goale ale unei asa zise culturi de import… Răzvrătirea de la Cuibul cu barză, manifestarea întârziată de protestare spirituală într-un mediu coplesit mai mult ca oricare altul de necesităti pozitive, probează în mod evident un pronuntat fond de misticism si o netăgăduită înclinare religioasă la noi. Întrebarea este însă, biserica noastră vie, cu organele ei, pune în valoare aceste laturi sufletesti spre
consolidarea morală a societătii si spre vremelnica întărire a orânduirii de stat ? În această ordine de idei, o serie întreagă de consideratiuni se ridică la suprafată si cer un răspuns.
Toate se grupează împrejurul unui punct cardinal pe care ni-l impun enoriasii răzvrătiti ai părinteluiTudor: ce face astăzi biserica pentru îngrijirea sufletelor noastre? Circulă oare o energie în fibrele străvechiului asezământ, care să ne robească, dându-ne supremul razim în goana atâtor frământări disperate? Întemeiati pe acest semn de întrebare, privind în fata noastră, suntem gata si ne rostim cu cugetul onest si să spunem, de la început că toate constatările de până astăzi ne descurajează, fiindcă o inertie paralizantă pare a stăpâni organismul bisericesc. În afară de îndatoririle reprezentative, în afară de
oficialitate si de partea pur spirituală venerata institutie tânjeste. Fără patimi si fără luptă pentru adevăr,o strălucire imbătrânită se frânge când ,, nu este duh îngura ei”, cum spune Scriptura. Suntem lăsati în părăsire si un cler afon nu ne poate da decât o tărănime superstitioasă si o clasă conducătoare
păgână. În mijlocul părăginirii generale ne întrebăm: cine strigă aici la noi pentru învătăturile lui Hristos
Ce propagă astăzi amvonul, unde sunt teologii cu graiul inspirat ca să vestească lumii noastre cuvântuladevărului? Cunoaste cineva pilde de devotiune la adăpostul crucii, avem călugări iluminati sau înalti demnitari bisericesti, a căror viată de cristal să lumineze ca o rază din cer mintile noastre? Iată întrebări elementare, al căror sir e nesfârsit de lung si pe urma cărora îndoiala cu fiorii ei de gheată
se apropie de noi, ca să ne lase sceptici si amărâti. Cazul părintelui Tudor are darul de-a scormoni probleme si de-a atrage luarea aminte asupra lor. Sfintia
sa rămâne pe planul al doilea, fie că va fi judecat ca îndusmănit cu preceptele bisericii ortodoxe, fie căse va găsi o formulă de împăciuire. De la Cuibul cu barză însă pleacă întrebările si se furisează în constiinta publică în toate colturile, cum s-au furisat si la mine acum, când în preajma Crăciunuluireînviind vechi amintiri de la ţară si recente descoperiri, cu sufletul biruit de tristete, mă gândesc la
Hristos si la biserică… Ce facem cu întrebările, prea sfintitilor arhierei, ce facem cu ele? “

OCTAVIAN GOGA

Read Full Post »

2017 IANUARIE -4 FELURI DE MEDITATII-CUVINTE DE MANGAIERE,ZIDIRE,IMBARBATARE SI TREZIRE

Iubitii nostri,

 Va trimitem cele mai alese salutari si binecuvantari la acest inceput de an!Ne rugam ca Domnul Dumnezeu sa va binecuvinteze ,sa va foloseasca la potential maxim si sa va umple de bucuria LUI! Fiti ucenici si faceti ucenici pt Domnul Isus!

Fie ca inimile noastre sa slaveasca in adorare, nepretuitul dar -ISUS HRISTOS- si bucuria mintuirii pe care El a adus-o in vietile noastre: viata vesnica impreuna cu Tatal, Fiul si Duhul Sfint.

Va dorim un An Nou binecuvintat, plin de roada pentru Imparatie.

Maranatha!

Inca un an ~ Poezie pentru anul nou

https://www.youtube.com/watch?v=HKZG6FIDNNE

ANUNT DE INCEPUT DE AN 

DIN MOTIVE OBIECTIVE , AM DECIS IMPREUNA CU SURORILE CARE PREGATESC MEDITATIILE , CA ANUL ACESTA SA TRIMITEM NUMAI CELE 4 FELURI DE  MEDITATII NOI 

 CELELALTE 10- CLASICE- SE GASESC  POSTATE  IN TOATE LUNILE ANULUI TRECUT 2016 LA ADRESELE URMATOARE :

https://ioan17.wordpress.com/

https://ioan17.wordpress.com/2016/01/02/meditatii-cuvinte-demangaierezidireimbarbatare-si-trezire-luna-ianuarie-2016-pot-fi-descarcate-in-word/

                http://nowheresoonthere.blogspot.com/

http://nowheresoonthere.blogspot.com/2016/01/meditatii-cuvinte-de.html

POT FI DESCARCATE  DEPOZITATE SI RETRIMISE DE ORICINE . NIMIC NU E COPYRIGHT, DACA LE PASTRATI ASA CUM LE LUATI  NEMODIFICATE SI CU  ADRESELE PROVINIENTEI LOR ORIGINALE,ACOLO  UNDE SANT MENTIONATE .

CUVANTUL LUI DUMNEZEU

PENTRU ASTĂZI – IANUARIE 2017

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

1 IANUARIE ANUL ACESTA CERE-I LUI DUMNEZEU UN PLAN

„Eu știu gândurile pe care le am cu privire la voi” (leremia 29:11)

Dumnezeu spune: „Eu știu gândurile pe care le am cu privire la voi …gânduri de pace ,,, ca să vă dau un viitor și o nădejde…. Mă veți ruga, și vă voi asculta” (v. 11-12). Anul acesta cere-i lui Dumnezeu un plan. E dureros să joci un rol pentru care nu ești potrivit. E ca și cum ai umbla cu niște pantofi care nu-ți sunt buni. Așadar, la ce te pricepi? Ce îți place cel mai mult să faci? Ce realizări te fac să te simți cel mai bine? Enumeră cinci momente din viața ta în care ai fost deplin conștient de acest sentiment de împlinire. Asta spune ceva despre scopul tău, nu? Dacă banii nu ar fi o problemă, cu ce ti-ai umple ziua? Ce ai face diferit față de ceea ce faci astăzi? Care este pasul pe care îl poți face chiar acum – să dai un telefon, să scrii o scrisoare, să trimiți un email – ca să te apropii mai tare de chemarea ta? Ce ai învățat despre scopul tău prin eșecurile avute? Este evident că anumite domenii nu fac parte din chemarea ta? Pe cine admiri pentru felul în care si-a folosit darurile? De ce te asemeni cu acele persoane? Ce poți învăța despre ele? Cum ai descrie viziunea ta pentru anul acesta? Sau peste cinci ani de acum încolo? Sau peste zece ani? Care sunt oamenii din viața ta care înțeleg cu adevărat cine ești tu? l-ai întrebat care cred ei că ar putea fi scopul tău? ți-au dat vreo indicație despre modul în care cred ei că ar trebui să-ți folosești talentele? Pentru ce dorești să fii ținut minte? Acum, când începi Noul An, cere-i lui Dumnezeu planul Său.

AICI E TOATA LUNA:cuvantul-lui-dumnezeu-pentru-astazi-ianuarie-2017-1

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Duminică, 1 Ianuarie 2017

A purtat El Însuși păcatele noastre în trupul Său pe lemn, pentru ca noi, fiind morți față de păcate, să trăim pentru dreptate; prin ale cărui răni ați fost vindecați. Pentru că rătăceați ca niște oi, dar acum v-ați întors la Păstorul și Supraveghetorul sufletelor voastre.
1 Petru 2.24,25

Nu trupul Domnului a purtat păcatele noastre, ci El Însuși a purtat păcatele noastre în trupul Său. Isaia 53.10 ne spune: „Își va aduce sufletul Său o jertfă pentru vină“. Sufletul este sediul simțămintelor și al emoțiilor. Suferințele îndurate de Domnul în sufletul Său n-au putut fi văzute de nimeni și au fost mai adânci decât ne putem închipui. Purtarea păcatelor noastre a constituit o jertfă completă, o jertfă care a ispășit în mod perfect toate păcatele oricărui credincios.

Domnul a murit pentru lumea întreagă, ca Jertfă de ispășire, în sensul că, datorită morții Lui pe cruce, caracterul sfânt și drept al lui Dumnezeu a fost glorificat și astfel îndurarea divină poate fi arătată tuturor oamenilor. Domnul nu a purtat păcatele tuturor oamenilor, ci ale „multora“, adică ale celor care L-au primit – El „S-a adus o singură dată jertfă, ca să poarte păcatele multora“ (Evrei 9.28). Jertfa Lui a fost suficientă pentru toți, însă doar cei care Îl primesc prin credință beneficiază de ea.

El a purtat păcatele noastre, de aceea noi nu trebuie să mai avem nimic de-a face cu păcatele. De asemenea, moartea Lui a însemnat sfârșitul păcatului, iar cei credincioși sunt văzuți de Dumnezeu ca fiind morți față de păcat și perfect eliberați, pentru a putea trăi „pentru dreptate“.

Cuvintele „Prin rănile Lui suntem vindecați“ nu fac referire la rănile pe care I le-au provocat oamenii, ci la acele răni provocate de judecata cumplită a lui Dumnezeu, în timpul celor trei ore de întuneric de la cruce. Aceste răni au adus o vindecare spirituală perfectă. Fiind astfel vindecați, cu siguranță că singura atitudine potrivită din partea noastră, a celor care Îi aparținem, este să trăim zilnic supunându-ne de bunăvoie voinței Lui și ascultând de Cuvântul Său.  L M Grant AICI E TOATA LUNA:

domnul-este-aproape-gbv-ianuarie-2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

Psalmii 42-89; Ezechiel; de la Luca la 2 Corinteni

IANUARIE

1 IANUARIE

Psalmul 42

         Odată cu acest început de an deschidem şi noi cea de-a doua carte a Psalmilor. Din punct de vedere profetic, ea se aplică perioadei când rămăşiţa credincioasă dintre iudei, per­secutată de Antihrist, va fugi din Ierusalim. Versetele 2,4 şi 6 din Psalmul 42 exprimă în special durerea pricinuită de acest exil. In acelaşi timp, multe dintre cuvintele ei, ca şi cele din prima Carte a Psalmilor, pot fi puse în gura Domnului Isus, a Celui care a suferit mai mult ca oricine din cauza răutăţii poporului Său (de exemplu, v. 7 şi 10).

         Putem găsi vreun tablou care să sugereze mai expresiv sus­pinele sufletului însetat după prezenţa lui Dumnezeu, aşa cum o face versetul 1? Ce bine ar fi să însetăm şi noi după această prezenţă a lui Dumnezeu ori de câte ori vreun păcat întrerupe comuniunea noastră cu Domnul Şi să-L putem cunoaşte per­sonal pe Domnul sub acest Nume scump: „Dumnezeul vieţii mele” (v. 8)! Aceasta corespunde şi devizei apostolului, după cum ne mărturiseşte el însuşi: „Pentru mine, a trăi este Hristos” (Filipeni 1.21). Hristos este Acela care, an de an, doreşte să ne conducă viaţa şi să ne-o umple cu acest conţinut preţios inimii.

         „Unde este Dumnezeul tău?” întreabă cu ironie necredin­cioşii (v. 3 şi 10; comp. cu Matei27.43). Chiar dacă ei nu-L văd, partea mea să fie aceasta, de a şti întotdeauna, zi şi noap­te, unde să-L găsesc, pentru a-mi înălţa spre El, cu preţuire, cântarea mea şi rugăciunea mea (v.8).

AICI E TOATA LUNA :scripturile-in-fiecare-zi-ianuarie-2017

SĂMÂNŢA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Duminică, 1 Ianuarie 2017

… Eu voi fi cu tine, cum am fost cu Moise; nu te voi lăsa,

nici nu te voi părăsi.Iosua 1.5

Voi fi cu tine

Aceste cuvinte de încurajare le-a spus Dumnezeu lui Iosua, când stătea cu poporul Israel la malul Iordanului. Pustiul se afla în spatele lor, iar țara promisă, dar încă necunoscută, în fața lor. Acum trebuiau să o ia în posesie.

După moartea lui Moise, Dumnezeu l-a pus pe Iosua conducător al poporului Său. Curajul lui Iosua ar fi putut scădea când se gândea la nestatornicia poporului și la puterea dușmanului. Dar Dumnezeu l-a întărit și i-a promis: „Nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi“.

Apoi, Iosua a repetat poruncile lui Dumnezeu în fața celor două seminții și jumătate, ale căror familii nu voiau să treacă Iordanul, iar acestea au promis că vor face tot ce le-a poruncit. Astfel, Iosua a avut promisiunile lui Dumnezeu și intențiile bune ale poporului. Dumnezeu Și-a ținut promisiunea și a adus poporul în țara bună. Poporul, dimpotrivă, a dat greș în unele privințe.

Și noi stăm astăzi la o graniță – în fața unui an nou, care este necunoscut înaintea noastră. Cum vrem să trecem această graniță? Cu intenții bune? Poate. Dar de câte ori nu am avut intenții bune, dar nu le-am putut îndeplini complet, pentru că ne-a lipsit puterea! Nu vrem să ne bazăm mai mult pe promisiunile Dumnezeului nostru mare? El are voința și puterea să le îndeplinească. De aceea, pe pragul acestui an nou, să punem piciorul nostru în credință pe fiecare promisiune a Sa!

AICI E TOATA LUNA:samanta-buna-ianuarie-2017

Read Full Post »