Feeds:
Posts
Comments

Archive for the ‘BIBLIA’ Category

25 DECEMBRIE 2018- Cuvinte de trezire şi îmbărbătare din 9 calendare biblice

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

OSWALD CHAMBERS

25 DECEMBRIE

Naşterea Lui şi naşterea noastră din nou

Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un Fiu şi-I va pune

 numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi).Isaia 7:14, Maiei 1:23

Naşterea Lui în istorie. „De aceea, Sfântul care Se va naşte din tine va fi chemat Fiul lui Dumnezeu” (Luca 1:35). Isus Cristos S-a născut în această lume, nu din ea. El nu s-a dezvoltat din istorie; El a intrat în istorie din afara ei. Isus Cristos nu este cea mai bună fiinţă umană. El este o Fiinţă care nu-Şi are obârşia în rasa umană. El nu este un om devenit Dumnezeu, ci este Însuşi Dumnezeu întrupat. Dumnezeu venit în trup omenesc, venit din afară. Viaţa Lui este cea mai înaltă şi cea mai sfântă, intrând pe uşa cea mai de jos. Naşterea Domnului nostru a fost o teofanie.

Naşterea Lui în mine. „Pentru care iarăşi simt durerile naşterii, până ce va lua Cristos chip în voi!” (Galateni 4:19) Întocmai cum Domnul nostru a intrat în istoria umană din afara ei, tot aşa El trebuie să vină în mine din afară. Am lăsat eu ca viaţa mea personală să devină un ..Betleem” pentru Fiul lui Dumnezeu? Nu pot intra în Împărăţia lui Dumnezeu până când nu sunt născut de sus printr-o naştere cu totul diferită de naşterea fizică. „Trebuie să vă naşteţi din nou” (Ioan 3:7). Aceasta nu este o poruncă, ci un adevăr fundamen­tal. Caracteristica naşterii din nou este faptul că mă predau atât de deplin lui Dumnezeu, încât Cristos ia chip în mine. Imediat ce Cristos ia chip în mine, natura Lui începe să lucreze prin mine.

Dumnezeu arătat în trup – acest lucru a fost făcut întru totul posibil pentru tine şi pentru mine prin Răscumpărare.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

25 Decembrie

EL A VENIT; EL VA VENI

...Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru,

va veni în  acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer.

Faptele Apostolilor 1.11

Mulţi serbează în această zi naşterea Mântuitorului nostru; să ne ducem cu gândul la făgăduinţa celei de-a doua veniri. Aceasta este tot atât de sigură cum a fost şi prima, care este o garanţie pentru noi cu privire la întoarcerea Sa. Acela care a venit ca să ia locul celui mai de jos slujitor, va veni în curând ca să ceară răsplata lucrării Sale. După cum a venit întâi ca să sufere, nu va întârzia să vină ca să împărăţească. Aceasta este nădejdea noastră slăvită, că şi noi vom fi părtaşi la bucuria Sa. Astăzi noi ne găsim sub acelaşi val şi în aceeaşi umilinţă în care a trăit El atunci pe pământ; dar în ziua în care El va veni, va fi ziua arătării noastre în slavă, precum şi ziua arătării Sale în slavă. Sfinţii care au adormit în El vor învia în ziua arătării Sale slăvite. Aceia care vor fi fost insultaţi şi întristaţi pentru Numele Lui, vor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui Său. Ai Săi vor apărea atunci ca regi şi preoţi; zilele lor de întristare vor fi sfârşite. Odihna îndelungată şi splendoarea de necomparat a împărăţiei de o mie de ani îi va răsplăti din belşug pentru anii lor de mărturie şi de lupte.Oh! Să vină Domnul Isus! Iată, El vine curând. El este pe drum şi se apropie repede. Zgomotul paşilor Lui să fie ca o muzică plăcută pentru inimile noastre. Clopote ale nădejdii mişcaţi-vă şi sunaţi cu veselie, căci iată, vine Stăpânul nostru!

CHARLES H. SPURGEON

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

Dimineaţa şi Seara

25 DECEMBRIE

Dimineaţa

Iată, fecioara va rămânea însărcinată, va naşte un

fiu,  şi-i va pune Numele Emanuel   saia 7:14

Să mergem astăzi la Betleem, şi, împreună cu păstorii uimiţi şi cu magii plini de adorare, să Îl vedem pe Cel ce s-a născut Rege al Iudeilor; fiindcă noi, prin credinţă, putem să ne declarăm interesaţi de El şi să cântăm: „Un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat” (Isaia 9:6). Isus este Iehova întrupat, Domnul şi Dumnezeul nostru, dar şi Frate şi Prieten. Să-L adorăm şi să-L admirăm. Să observăm de la prima privire naşterea Sa miraculoasă. A fost ceva nemaivăzut şi nemaiauzit, ca o fecioară să rămână însărcinată şi să nască un fiu. „Domnul face un lucru nou pe pământ: femeia va peţi pe bărbat” (Ieremia 31:22). Prima făgăduinţă implica sămânţa femeii – nu sămânţa bărbatului. De vreme ce curiozitatea femeii a făcut loc păcatului care a dus la pierderea Paradisului, ea, şi numai ea, avea să-L aducă pe Cel care putea recâştiga Paradisul. Mântuitorul nostru, deşi Om adevărat, a fost, pe lângă natura Sa omenească, şi Sfântul Lui Dumnezeu. Prin puterea Duhului Sfânt, El S-a născut printr-o fecioară, nepătat de păcatul originar, care aparţine tuturor celor născuţi din carne. Să ne plecăm cu respect în faţa Copilului sfânt, a cărui nevinovăţie readuce umanităţii vechea ei slavă. Să ne rugăm ca El să fie şi în noi, „nădejdea slavei”(Coloseni 1:27). Nu uitaţi să remarcaţi umilinţa familiei în care a venit. Textul de dimineaţă o descrie pe mama Sa ca pe o simplă „fecioară”nu o prinţesă, proorocită sau o doamnă de rang înalt. Într-adevăr, genealogia ei nu trebuie dispreţuită, fiindcă în venele ei curgea sângele regilor; şi nici nu era lipsită de inteligenţă sau cu mintea slabă, fiindcă a putut cânta o asemenea cântare de laudă. Totuşi, cât de umilă a fost poziţia ei, cât de sărac omul cu care era logodită, şi cât de mizerabil locul de naştere pregătit pentru Regele nou-născut! Prin aceasta, sărăcia a devenit sfântă, şi oamenii umili se bucură de mari onoruri. Fiecare credincios este un portret al Lui Christos, dar un sfântă sărac este acelaşi tablou atârnat în aceeaşi ramă care înconjura imaginea învăţătorului. Noi spunem că toate zilele sunt la fel, dar totuşi, fiindcă anotimpul şi obiceiul general ne îndeamnă să ne gândim la Isus, să ne amintim cu plăcere de glorioasa naştere a dragului nostru Răscumpărător. Pentru sufletul născut din nou, fiecare zi trebuie să fie ziua de naştere a Mântuitorului. Printre toate lucrurile umile, sunt şi multe lucruri onorabile în împrejurările naşterii Lui Emanuel. Cine a mai avut o asemenea naştere, prevestită de veacuri prin profeţii, şi dorită de atâtea mii de inimi? Cine poate să se mai laude cu un vestitor care L-a recunoscut pe Cel ce avea să vină? Cui I-au cântat îngerii imnuri de slavă, şi pentru cine a aşezat Dumnezeu o stea specială pe cer? La al cărui leagăn au venit bogaţii şi săracii, oferind asemenea fapte de închinare din inimă? Pământul poate să se bucure; toţi oamenii pot să-şi înceteze lucrul, ca să sărbătorească naşterea măreaţă a Lui Isus. Betleem, casă a pâinii, vedem în tine împlinirea speranţelor noastre. Acesta este El, Mântuitorul, proorocit din vechime, care ne va conduce în veacul de aur. Să ne lăsăm copleşiţi de bucurie. Să cântăm din inimă cântări de laudă şi desfătare.

Numele de aur, Emanuel, este o inexprimabilă încântare. Este un cuvânt potrivit pentru buzele heruvimilor prin maiestatea Lui, dar, din cauza bunătăţii sale minunate, numai oamenii îl pot rosti. El nu este cu serafimii aşa cum este cu noi, Emanuel, „Dumnezeu cu noi” (Matei 1:23). În firea noastră, în durerile noastre, în viaţa noastră de muncă, în pedeapsa noastră, în mormânt, şi acum cu noi, sau mai degrabă noi cu El, în înviere, înălţare, slavă, şi splendoarea celei de-a doua veniri. Copilul din Betleem pare să fi fost cu noi în slăbiciune şi sărăcie. Să nu uităm însă că El este tot cu noi în glorie şi onoare. Credinţa îmbrăţişează copilul, şi dragostea Îl sărută cu sărutările buzelor ei. O, fie ca astăzi să avem părtăşie adevărată cu Emanuel!

25 DECEMBRIE

Seara

Şi, după ce treceau zilele de ospăţ, Iov chema şi sfinţea

pe fiii săi; se scula  dis de dimineaţă, şi aducea pentru

fiecare din ei câte o  ardere de tot căci  zicea Iov:

„Poate că fiii mei au păcătuit, şi  au supărat pe Dumnezeu

în inima lor”. Aşa avea Iov obicei să facă.Iov 1:5

Ceea ce făcea patriarhul Iov dis de dimineaţă, după o sărbătoare în familie, este potrivit pentru credincios să facă în seara aceasta, înainte de a se culca. În veselia adunărilor de familie se strecoară uşor uşurătăţi lumeşti, şi uităm care ar trebui să fie caracterul unui creştin. Nu ar trebui să se întâmple aşa, dar se întâmplă. Zilele noastre de sărbătoare sunt foarte rar zile de bucurie sfântă; adesea, ele degenerează în frivolitate. Dar în ele există o bucurie pură şi sfinţitoare, scăldată în râurile Edenului.Recunoştinţa sfântă ar trebui să fie un element de purificare, ca şi durerea. Din nefericire pentru bietele noastre inimi, adevărul este că „o casă de jale” (Eclesiastul 7:2) este mai bună decât „o casă de petrecere” (vers. 2). Spune, credinciosule, cu ce ai păcătuit astăzi? Ţi-ai uitat înalta chemare? Ai fost ca cei care vorbesc prostii cu gura larg deschisă? Atunci mărturiseşte-ţi păcatul, şi zboară la Jertfă. Jertfa sfinţeşte. Sângele scump al Mielului înjunghiat îndepărtează vina şi curăţă pata păcătuirii din neştiinţă şi nepăsare. Cel mai bun final pentru ziua de Crăciun este să te speli din nou în fântâna aceasta purificatoare. Credinciosule, adu mereu această jertfă; dacă este bine să o aduci în seara aceasta, înseamnă că este bine să o aduci în fiecare seară. Să trăieşti lângă altar este privilegiul preoţiei regale. Oricât de mare ar fi, păcatul nu este niciodată o cauză de disperare, fiindcă credincioşii pot să se apropie din nou de Jertfa ispăşitoare, şi să-şi curăţească conştiinţa de faptele moarte.

Închid cu bucurie această zi festivă

Stând în genunchi, lângă altar;

Spălat de-orice păcat şi orice vină

Prin Mielul sfânt, în sanctuar.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

de  Fritz BERGER

25 Decembrie

“Căci un copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat şi domnia

va fi pe  umărul Lui.  Îl vor numi: Minunat, Sfetnic,

 Dumnezeu  Tare,  Părintele veşniciilor, Domn al Păcii”. Isaia 9:6.

Prin căderea în păcat lumea a ajuns sub puterea întunericului şi a umblat în umbra morţii şi toţi au trăit cu frica de moarte. Dar a fost o făgăduinţă că va veni un garant care, ca Miel al lui Dumnezeu, va lua păcatele asupra Lui şi prin lumina Lui va alunga întunericul, precum este scris: “Poporul care umbla în întuneric vede o mare lumină, peste cei care locuiau în ţara umbrei morţii răsare o lumină”. (Isaia.9:2). În continuare este scris: “Tu înmulţeşti poporul, îi dai mari bucurii, şi el se bucură înaintea Ta, cum se bucură la seceriş, cum se bucură la împărţirea prăzii”. (Isaia.9:3). Isus nu vine ca să pretindă ceva de la noi, precum face legea lui Moise. El nu a venit pentru ca să ne judece, ci pentru ca să ne mântuiască. El nu ne ia în socoteală păcatele, ci ni le ia. El aduce viaţă şi încă viaţă din belşug. El ne binecuvintează cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti în locurile cereşti. Prin aceasta s-a împlinit făgăduinţa din Isaia 9, şi azi sărbătorim ziua când Mântuitorul a venit în această lume, unde a îmbrăcat un trup de carne şi sânge şi a devenit asemenea nouă. Domnia este asupra Lui. El a luat frica de moarte şi frica de judecata de apoi, care ne apăsa. El ne-a izbăvit de fărădelegile noastre ca să-I putem sluji fără frică, în toată viaţa noastră, în dreptate şi în sfinţenie. “El va face ca domnia Lui să crească şi o pace fără sfârşit va da scaunului de domnie al lui David şi împărăţiei Lui, o va întări şi o va sprijini prin judecată şi neprihănire, de acum şi în veci de veci”. (Isaia.9:7). O, de s-ar naşte El şi azi în multe inimii!

IZVOARE IN DEŞERT

25 Decembrie

„Şi-i vor pune numele Emanuel“, care,

tălmăcit, înseamnă: „Dumnezeu este cu noi“.

(Matei 1:23)Domn al păcii. (Isaia 9:6)

Este un cântec în văzduh!

         Este o stea pe cer!

Este rugăciunea din inimă a unei mame,

         Şi plânsul slab al unui prunc!

Şi steaua îşi revarsă strălucirea,

         În timp ce splendoarea cântă,

Căci ieslea din Betleem leagănă un Împărat.

Cu câţiva ani în urmă s-a publicat o felicitare de Crăciun remarcabilă cu titlul „Dacă Hristos n-ar fi venit“. Se baza pe cuvintele Mântuitorului nostru din Ioan 15:22: „Dacă n-aş fi venit“. Felicitarea arăta un slujitor al lui Dumnezeu care a adormit în timpul studiului său în dimineaţa de Crăciun şi apoi a visat o lume în care Domnul Isus nu venise niciodată.

În visul lui, s-a văzut plimbându-se prin casa lui, dar pe când se uita, n-a văzut nici un ciorap atârnat de şemineu, nici un pom de Crăciun, nici un colac sfânt şi nici un Hristos care să mângâie şi să bucure inimile sau care să ne mântuiască. Apoi s-a plimbat afară pe stradă, dar nu era nici o biserică cu turnul ei îndreptat spre cer. Şi când s-a întors şi a stat jos în biblioteca lui, şi-a dat seama că toate cărţile despre Mântuitorul nostru dispăruseră.

Slujitorul a visat că a sunat clopoţelul de la uşă şi că un mesager l-a rugat să viziteze pe mama unui prieten care era pe moarte. El a ajuns la casa ei, şi în timp ce prietenul lui stătea şi plângea, el a spus: „Am ceva aici care te va  mângâia“.  Şi-a deschis Biblia ca să caute o promisiune familiară, dar Biblia se termina cu Maleahi. Nu era nici o evanghelie şi nici o promisiune a speranţei şi a mântuirii, şi tot ce a putut face a fost să-şi plece capul şi să plângă împreună cu prietenul lui şi cu mama lui într-o disperare amară.Două zile mai târziu stătea lângă coşciugul ei şi conducea serviciul ei funerar, dar nu era nici un mesaj de mângâiere, nici cuvintele despre o înviere glorioasă, şi nici un gând despre o locuinţă care s-o aştepte în ceruri. Era doar „ţărână în ţărână, şi cenuşă în cenuşă“, şi un lung, etern adio. În sfârşit şi-a dat seama că Hristos nu venise, şi a izbucnit în lacrimi, plângând cu amar în visul lui chinuitor.Apoi s-a trezit deodată cu o tresărire, şi un strigăt tare de bucurie şi de laudă a ţâşnit de pe buzele lui când a auzit corul lui cântând aceste cuvinte în biserica lui din apropiere:

O, veniţi, voi toţi cei credincioşi, plini de bucurie şi victorioşi,

         O, veniţi, veniţi la Betleem!

Veniţi şi priviţi-L pe Împăratul îngerilor, care S-a născut,

         O, veniţi să-L adorăm pe Hristos Domnul!

Să ne veselim şi să ne bucurăm astăzi, căci El a venit. Şi să ne amintim de proclamaţia îngerului: „Vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul“ (Luca 2:10-11).

El vine să facă să curgă binecuvântarea Lui,

         Până unde ajunge blestemul.

Fie ca inimile noastre să meargă afară la oamenii neconvertiţi din ţări străine care nu au ziua binecuvântată de Crăciun. „Duceţi-vă de mâncaţi cărnuri grase şi beţi băuturi dulci, şi TRIMITEŢI CÂTE O PARTE ŞI CELOR CARE N-AU NIMIC PREGĂTIT, căci ziua aceasta este închinată Domnului nostru“ (Neemia 8:10).

DOMNUL ESTE APROAPE- GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Marţi, 25 Decembrie 2018

Toată generația aceea de asemenea a fost adăugată la părinții săi. Și s-a ridicat după ei o altă generație, care nu cunoștea pe Domnul, nici lucrările pe care le făcuse El pentru Israel.Judecători 2.10

Cartea Iosua și cartea Judecători încep într-un fel asemănător. Cartea Iosua începe cu cuvintele: „După moartea lui Moise, slujitorul Domnului …“, iar cartea Judecători, cu cuvintele: „După moartea lui Iosua …“. Timpul trece; o generație urmează alteia, însă ele nu se aseamănă în mod necesar. Deși declinul lui Israel a început devreme, cei care aveau credință în Dumnezeu au experimentat prezența și puterea Lui. Fiecare generație trebuie să se întoarcă la izvorul divin și să ia apă vie pentru ea însăși. Nu este suficient să rămânem în lucrurile pe care alții le-au învățat, ci trebuie să fim noi înșine convinși de ele. Izvorul rămâne mereu accesibil și același.

Moise a rămas neclintit, ca și cum L-ar fi văzut pe Cel care este nevăzut. Iosua a manifestat energia credinței, iar această credință a continuat și în bătrânii care îl urmaseră pe Iosua. Însă, la un moment dat, „s-a ridicat după ei o altă generație, care nu cunoștea pe Domnul“. În consecință, nu ne miră deloc declinul rapid al lui Israel.

Aceeași schimbare de generații apare și în familiile noastre. Poate că un bunic a fost caracterizat de evlavie, de separare de lume și de atașament față de Domnul, iar copiii lui au urmat același drum. Dar ce vor face nepoții lui? Se vor asemăna ei cu acea generație care nu-L cunoștea pe Domnul? Sau vor fi din numărul acelora care privesc la viețuirea celor care le-au vorbit Cuvântul lui Dumnezeu și le imită credința?

În ce privește mărturia din zilele noastre, Îi putem mulțumi Domnului pentru cei pe care El i-a ridicat în trecut pentru a readuce la lumină adevărurile din Cuvântul Său. Noi avem beneficiul ostenelii generațiilor credincioase de dinaintea noastră. Ce se va întâmpla cu generația noastră? Vor fi în ea tineri creștini tari în credință și evlavioși, care vor influența în bine familiile și adunările lor? G Andre

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI 

 Volumul V-Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

25 DECEMBRIE

Apocalipsa 19.1-16

            Şarlatania Babilonului, pretenţia lui de a fi Biserica, a fost demascată în public. Acum Domnul o prezintă peadevărata Lui Mireasă celor invitaţi la ospăţul ceresc. Cerul răsună de laude, pentru că în ea poate fi privită întinderea harului şi a gloriei lui Dumnezeu. La bucuria Mirelui va răspunde cea a Miresei! Ea şi-a pregătit podoabele ce constau în faptele drepte ale sfinţilor, pe care Dumnezeu le-a dat să le împli­nească atunci când se aflau pe pământ. „Cei chemaţi” vor fi de asemenea plini de bucurie. Pentru că „cine are mireasa este mire; iarprietenul Mirelui, care stă şi-l ascultă, se bucură foarte mult de glasul mirelui” (loan 3.29)!

            În aşteptarea acestei zile, să nu uităm că am fost „logodiţi cu un singur bărbat”, pentru a fi înfăţişaţi lui Hristos „ca o fecioară curată” (2 Corinteni 11.2). Să păstrăm pentru El toată prospeţimea afecţiunilor noastre.

            Dacă, pentru Biserică, El este Preaiubitul, pentru lume însă devine Marele Judecător. Sub numele luat cândva pentru a manifesta harul şi adevărul, cel de „Cuvântul lui Dumnezeu”, El înaintează pentru a împlini „lucruri teribile” (Psalmul 45; vezi Isaia 59.18; 63.1-6).

            Prietene, când şi cum vrei tu să-L întâlneşti pe Isus? Acum, ca Mântuitor, sau, în curând, ca Judecător?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

25 DECEMBRIE     DACĂ N- AR FI VENIT HRISTOS

„lată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!” (Ioan 1:29)

Oamenii învățați nu au reușit să se pună de acord cu privire la data exactă a nașterii Iui Hristos. Nu se știe nici dacă Biserica Nașterii Mântuitorului din Betleem, care este vizitată de pelerini, reprezintă locul exact al nașterii. Nici unul dintre noi nu poate cuprinde cu mintea cum, prin Duhul Sfânt, o tânără fecioară a putut concepe un copil. Dar iată vestea bună: Noi nu trebuie să știm când, unde sau cum s-a născut Isus, ci trebuie să știm de ce s-a născut. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (Ioan 3:16). Patru lucruri contează cu adevărat: 1) Dacă Hristos nu ar fi venit în lume, Dumnezeu ar fi rămas necunoscut pentru noi. 2) Dacă Hristos nu ar fi venit în  lume, am fi rămas cu păcatele neiertate. Numele lui Isus înseamnă „Iehova mântuiește!” Ioan Botezătorul L-a numit „Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii”3) Dacă Hristos nu ar fi venit în lume, rugăciunile noastre ar rămâne fără răspuns. În vremurile biblice, era nevoie de un preot care să mijlocească înaintea lui Dumnezeu pentru oameni. Domnul Isus este Marele nostru Preot care „a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat. Să ne apropiem deci cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare și să găsim har, ca să fim ajutați la vreme de nevoie (Evrei 4:15-16). 4) Dacă Hristos nu ar fi venit prima dată, nu am avea siguranța că va veni a doua oară să ne ia în ceruri ca să fim cu El. Deci, Hristos a venit să ne salveze și despre asta vorbește Crăciunul!

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

SĂMÂNŢA BUNĂ

Marţi, 25 Decembrie 2018

„ …au văzut Pruncul…, s-au aruncat cu fața la pământ și I s-au

închinat; apoi și-au deschis vistieriile și I-au adus daruri…“

Matei 2.11

„Absent la petrecere“

Prima mențiune despre nașterea Domnului Isus Hristos comemorată pe 25 decembrie a fost în vremea lui Constantin, cam prin anul 325. Data exactă a nașterii Mântuitorului nu se cunoaște. Nicio scriere nu ne spune dacă primii creștini comemorau nașterea Domnului Isus. Astăzi, Crăciunul se sărbătorește printr-un amestec neobișnuit de practici păgâne și religioase. Într-o scriere cu titlul „Absent la petrecere“ se spune că mulți oameni se complac în petreceri, distracții și divertisment în timpul sărbătorilor. De Domnul Isus Hristos nici prin cap nu le trece. Domnul lipsește de la petrecere și cu siguranță că nici nu s-ar simți bine dacă ar fi venit. Cum crezi că ar arăta o petrecere la ziua de naștere a cuiva fără persoana care ar trebui sărbătorită?

Cât de diferit au stat lucrurile când magii au venit să se închine în fața Domnului Isus! Vizitatorii neobișnuiți i-au adus daruri unice: aur, smirnă și tămâie. Se presupune că aceste daruri costisitoare au asigurat nevoile zilnice ale lui Iosif, ale Mariei și ale Pruncului în timpul fugii în Egipt șia șederii lor acolo. Dar magii au mai adus Pruncului ceva foarte important: închinarea lor. Şi noi putem să ne închinăm înaintea Domnului Isus Hristos cu o închinare plăcută lui Dumnezeu, după ce am făcut ce este scris în Proverbe 23.26:

„Fiule, dă-mi inima ta și să găsească plăcere ochii tăi în căile Mele.“

Read Full Post »

DOMNUL ESTE APROAPE- GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Sâmbătă, 1 Decembrie 2018

Numai în Dumnezeu rămâne liniștit sufletul meu; de la El vine

 mântuirea mea. Numai El este stânca mea și mântuirea mea,

turnul meu înalt; nu mă voi clătina mult.Psalmul 62.1,2

 

Dumnezeule, Tu ești Dumnezeul meu, pe Tine 

Te caut în zori de zi; sufletul meu însetează după Tine, carnea mea tânjește după Tine, într-un pământ sec și uscat, fără apă. Așa Te-am privit în  sfântul locaș, ca să văd puterea 

Ta și gloria Ta.Psalmul 63.1,2

Fiecare dintre noi avem momente când suntem cuprinși de teamă. Nu ne face niciun bine să tăgăduim acest lucru. Când simțim că ne cuprinde teama, să ne punem următoarele întrebări: De unde vine această teamă? M-a lăsat vreodată Dumnezeu în trecut? N-a promis El că va avea grijă de toate nevoile mele? Își ține El promisiunile?

În Biblie găsim nenumărate exemple despre credincioșia lui Dumnezeu. De exemplu, apostolul Pavel a trecut prin multe dificultăți, persecuții și suferințe, însă a putut declara cu îndrăzneală că Dumnezeu folosește toate aceste împrejurări pentru binele celor ai Săi (Romani 8.28). Acest lucru mărturisește despre faptul că, pentru cei care se încred în El, Dumnezeu schimbă orice dificultate, pierdere sau suferință în ceva bun.

Oriunde citim în Scriptură – despre Avraam, David, Iov, Isaia, Iona, Ioan, Pavel sau alții – vedem dragostea și grija constantă a lui Dumnezeu pentru cei ai Săi. Cuvântul Său este o lampă care ne oferă călăuzire clară atunci când împrejurările sunt confuze. Dacă medităm la el cu rugăciune și ni-l însușim practic în inimă, lumina Cuvântului va îndepărta orice întuneric. Psalmii ne oferă un ajutor special atunci când avem de-a face cu teama.

Dumnezeu, Cârmuitorul suveran al acestui univers, deține controlul deplin asupra vieților noastre. Să nu credem că lucrurile ar sta altfel, din cauză că El nu lucrează așa cum credem sau când credem noi. Dacă citim Biblia și medităm la ea, vom dobândi o încredere tot mai deplină în promisiunile Sale.T Hadley, SrDOMNUL ESTE APROAPE DECEMBRIE 2018

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Jean Koechlin -Volumul V

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi

1 DECEMBRIE

Iuda 1-13

            O trâmbiţă poate suna şi numai pentru plăcerea celor ce o ascultă, dar ea trebuie să răsune pentru a-i stimula pe lup­tători. Iuda ar fi dorit să-i întreţină pe fraţii săi cu subiecte dintre cele mai edificatoare. Însă, în faţa progresului răului care se strecurase deja „printre credincioşi”, slujba lui, un adevărat strigăt de alarmă, s-a mărginit să-i îndemne să lupte cu orice preţ pentru adevăr. Câţi copii ai lui Dumnezeu au ne­voie să le fie amintit mereu ABC-ul adevărului creştin, când Duhul ar dori ca ei să se ocupe cu binecuvântări mai înalte (Evrei 5.12)! ,,Aţi cunoscut toate odată pentru totdeauna…” (v. 5). Am făcut noi vreun progres sau, dimpotrivă, am dat înapoi, după întoarcerea la Dumnezeu?

            Ca şi a doua epistolă a lui Petru, şi epistola lui Iuda fo­loseşte exemple solemne din Vechiul Testament pentru a ne zugrăvi apostazia morală din zilele din urmă. Aceasta este ca­racterizată de două trăsături: abandonarea norului, schimbat în desfrănare, şi dispreţul faţă de autorităţi, sub toate formele (2 Petru 2.10,11). Această ultimă tendinţă se afirmă deja în familii, în şcoli şi în viaţa socială şi profesională. Cum ar pu­tea un copil care nu se supune părinţilor să accepte mai târziu autoritatea Domnului?SCRIPTURILE ÎN FICERE ZI VOLUMUL V DECEMBRIE

 

SĂMÂNŢA BUNĂ

Sâmbătă, 1 Decembrie 2018

„Şi ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor, fiindcă despre lucrarea aceasta mărturisește cugetul lor și gândurile lor, care sau se învinovățesc, sau se dezvinovățesc între ele.“

Romani 2.15

Lucrarea conştiinţei

Cu câtva timp în urmă, în cartierul nostru, cineva a găsit într-o noapte un portmoneu cu 500 euro pe care l-a predat poliției. Cineva a replicat că trebuia să-și țină banii, deoarece nu l-a văzut nimeni. „Te înșeli“, răspunse cel care a găsit banii, „există doi martori: Dumnezeu în care cred și conștiința mea care m-ar fi condamnat dacă făceam altfel de cum am fost îndemnat.“

Despre conștiință (cuget), teologul Ioan Gură de Aur a spus: „Acuzatorul acesta, pe care îl ai, te însoțește, te supără, te chinuie, te biciuiește și niciodată nu se liniștește, ci se năpustește asupra ta și în piață, și între lume, și la masă, și când dormi, și când te scoli; îți cere socoteală de cele ce ai greșit, îți pune sub ochi și mărimea păcatelor, și pedeapsa care urmează. Şi după cum un doctor bun nu încetează de a da doctorii unui bolnav până nu-l vede sănătos, tot așa și cugetul nu se oprește, ci are necontenit grijă. Lucrarea conștiinței este să ne aducă fără întrerupere aminte de faptele noastre rele…“

Cine dorește să aibă o conștiință curată trebuie să vină cu păcatele sale la Mântuitorul. Numai Domnul Isus Hristos poate da iertare de păcate, poate dărui lumina cerească asupra conștiinței fiecărui om.SĂMÂNŢA BUNĂ-DECEMBRIE 2018

 

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

1 Decembrie 2018

TRANSFORMAREA PERSONALĂ

„S-au vindecat de boli, au fost viteji în războaie” (Evrei 11:34)

Cuvântul metamorfoză înseamnă a fi schimbat dintr-o formă în alta. În Evrei capitolul unsprezece, găsim o listă cu oameni celebri, iar printre ei se regăsesc Moise și David. Aveau ei oare slăbiciuni? Da! Aveau ei uneori lupte? Absolut. Dar: „S-au vindecat de boli, au fost viteji în războaie.”

Să ne imaginăm omida care se transformă în fluture. Totul începe lent și timid și este nevoie de multe ore pentru a se putea târî un pas sau doi. Cu toate acestea, când este supusă procesului de metamorfozare, ea devine un fluture frumos care poate zbura pe distanțe lungi prin simpla plutire pe curenții de aer. Aripile fluturilor s-au dezvoltat ca urmare a zbaterii coconului până ce acesta s-a spart. Fără luptă, nu-i cunună! Înțelegi ideea?

Te zbați tu pentru ceva anume în prezent? Te afli în mijlocul unei lupte spirituale? Zbaterile tale sunt cele care îți dezvoltă puterea și luptele sunt cele care îți aduc victoria. Satan nu dorește să știi asta. El speră că lupta în care te afli te va distruge în loc să te dezvolte, așa că el continuă să arunce presiune asupra ta.

Când viața lui Pavel a devenit atât de grea încât a crezut că nu mai rezistă nici măcar o zi, Dumnezeu i-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” (2 Corinteni 12:9). Cum a reacționat Pavel? El scrie: „mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, pentru Hristos; căci când sunt slab, atunci sunt tare” (2 Corinteni 12:9-10).

Deci, încrede-te în Dumnezeu și învață din fiecare situație prin care El îngăduie să treci! CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU-DECEMBRIE2018

http://fundatiaseer.ro/

CELELALTE 10 MEDITATII CLASICE- SE GASESC  POSTATE  IN TOATE LUNILE ANULUI  2016 LA ADRESELE URMATOARE

https://ioan17.wordpress.com/

https://ioan17.wordpress.com/2016/01/02/meditatii-cuvinte-demangaierezidireimbarbatare-si-trezire-luna-ianuarie-2016-pot-fi-descarcate-in-word/

 http://nowheresoonthere.blogspot.com/

http://nowheresoonthere.blogspot.com/2016/01/meditatii-cuvinte-de.html

POT FI DESCARCATE  DEPOZITATE SI RETRIMISE DE ORICINE .

 NIMIC NU E COPYRIGHT, DACA LE PASTRATI ASA CUM LE LUATI  NEMODIFICATE SI CU  ADRESELE PROVINIENTEI LOR ORIGINALE,

 

Read Full Post »

Dragii nostri, 

Va dorim tuturora un Happy Thanksgiving, petrecut in meditatii sfinte de multumire si recunostinta, la adresa Celui care ne-a protejat si ne-a purtat pe brate si in anul ce aproape s-a scurs. Ne insotim bunele urari de cantarea de mai jos. 

Cu drag, ai vostri prieteni si frati in Domnul

Primita de la Familia GABOR

Ileana Berki – Multumesc Doamne

Read Full Post »

Multumirea nu este o alegere !

“Căci chiar dacă smochinul nu va înflori, viţa nu va da nici un rod, rodul măslinului va lipsi şi câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule şi nu vor mai fi boi în grajduri eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele !”                                     

Habacuc 3:17-18

         Nu cred că există un pasaj în Scriptură care să ilustreze mai plastic și real situația în care primii pelegrini, sosiți pe teritoriul de astăzi al Statelor Unite ale Americii, în anul 1620, au celebrat Sărbătoarea Mulțumirii. Plecați din Plymouth, Anglia, în Septembrie 1620, la bordul unui vapor nu prea mare, Mayflower, după o traversare a Oceanului Atlantic destul de dificilă, care a durat 66 de zile, cei 102 pasageri au ajuns pe continentul ”Lumii Noi”. Ajunși în cap de iarnă pe coasta de Est a Americii, extenuați după călătorie, flămânzi, înfrigurați și bolnavi, 56 dintre ei și-au sfârșit viața înainte de a o putea începe la locul mult dorit. În ciuda acestor condiții grele, în care multe familii s-au înjumătățit prin pierderea celor dragi, în noiembrie 1621, 46 dintre pelegrini (cum sunt cunoscuți astăzi cei care au supraviețuit condițiilor tragice ce i-au întâmpinat la sosire), împreună cu 91 de indieni indigeni s-au întâlnit pentru a mulțumi împreună lui Dumnezeu pentru recolta bogată a anului 1621, precum și pentru faptul că încă se mai aflau în viață.

E greu să te bucuri și să fii mulțumitor atunci când din patru-cinci copii ți-au mai rămas poate doar doi, iar mama lor nu mai este nici ea cu tine. Sau, invers, ai rămas fără soț și cu copii mici cărora va trebui să le pui zilnic câte ceva pe masă. Oamenii aceștia, aveau toate motivele din lume să fie descurajați și depresați. Și, totuși, ei au ales să Îi fie mulțumitori lui Dumnezeu pentru ceea ce aveau și să nu fie nemulțumitori pentru ceea ce tocmai pierduseră.

De unde, oare, au avut acești oameni puterea de a-și depăși durerile și a veni cu mulțumire înaintea lui Dumnezeu pentru ceea ce le dăduse în anul 1621, care tocmai se încheia ?

Să nu uităm că, majoritatea celor care celebrau acum bunătatea și grija lui Dumnezeu pentru ei, erau cei care și-au părăsit tot ce au avut, din cauza persecuțiilor religioase și au venit aici pentru a-și putea practica liberi credința. Experiențele lor cu Dumnezeu, din trecut, le-au întărit credința și le-au dat înțelepciunea de a pricepe că viața are diferite faze prin care Dumnezeu îngăduie să trecem. Scopul precis al acestor perioade din viața noastră este de a învăța că, chiar și atunci când credem că El este departe de noi, sau dacă noi ne-am distanțat de El este doar o chestiune de timp până când vom fi din nou reuniți cu El și vom experimenta din nou binecuvântările Lui.

Mulțumirea peregrinilor a venit și din încredințarea că nici un necaz nu ține veșnic și că, după orice nor se va ivi din nou soarele ! Credința – care poate părea unora o adevărată nebunie – că, dacă ești de partea lui Dumnezeu, chiar dacă semeni sămânța cu lacrimi în timpul toamnei și iernii vieții tale, va răsări în primăvară și vei culege o recoltă bogată la timpul ei este puterea care ne duce înainte, atunci când toate par să se prăbușească în jurul nostru.

Un învățător de Studiu Biblic a făcut următorul exercițiu cu cei din grupul lui. A adus câteva cutiuțe (din acelea în care se pun semințele pentru răsaduri) pline cu pământ și câteva pliculețe cu semințe de fasole și a spus celor din grup :

  • ”Gândiți-vă pentru un minut la o perioadă din viața voastră când ați fost cu adevărat mulțumiți, bucuroși, poate chiar fericiți și împărtășiți cu grupul ceva din acel timp. Vă asigur că veți observa pe fețele celor care vă ascultă o plăcută relaxare, emoții sfinte de bucurie, evocate probabil de amintirile personale despre timpurile bune din viață și, poate, chiar câteva lacrimi de bucurie pentru ceea ce au auzit. Atmosfera din camera aceasta va deveni mai intimă și mai plină de mulțumire și bucurie. Aceste experiențe sunt ”hrana” noastră pentru timpurile de secetă sau de iarnă, care nu ne vor ocoli pe nici care din noi la un moment dat și când, nu ne va fi ușor să fim mulțumitori. Aceste timpuri vor lucra la reconstruirea speranței noastre pentru timpuri mai bune. Cei care vă amintiți acele timpuri bune, ca un motiv al mulțumirii, luați o cutiuță și puneți în pământ o boabă de fasole. Când aceasta va răsări, peste câteva zile, amintiți-vă să Îi mulțumiți lui Dumnezeu pentru timpurile bune pe care a îngăduit să le aveți în viață !”

  • ”Pentru alții, poate, acest sezon, chiar dacă abundă în mâncare și reuniuni de familie este, de fapt, umbrit de moartea cuiva drag, poate de amenințarea unui divorț, de neînțelegeri în familie, de probleme cu copiii, de pierderea serviciului sau chiar de imposibilitatea de a pune pe masă pâinea cea de toate zilele, ca să nu mai vorbim de o masă copioasă de Ziua Mulțumirii. Nu e ușor să constați că așteptările tale privitoare la o viață fără grijuri s-au ”topit” într-o clipă, când un incendiu sau un uragan a trecut peste casa ta și te-ai trezit, peste noapte, homeless (fără locuință). Te afli în situația în care ai pierdut totul și ți-a mai rămas doar credința și, poate, și aceea, clătinată… Dacă aceasta este experiența ta acum, ia o cutiuță și plantează o sămânță. Plantează sămânța cu speranța că, udând-o, pusă la un pic de soare și lumină, va răsări – chiar și în timpul iernii – arătându-ți că viața continuă să meargă înainte chiar și în ciuda sezonului nepotrivit în care se găsește. Semințele nu se seamănă iarna dar, chiar și așa, îngrijite bine, vor răsări. Ba mai mult decât atât, dacă și alții vor face la fel, într-o zi, poate, vei ajunge să beneficiezi de ceea ce altul a semănat, iar tu, prin grija Tatălui ceresc, vei secera”.

  • ”Pentru mulți dintre noi, acest timp al anului, este un timp în care vom reflecta la starea noastră materială și vom practica disciplina dificilă de a ne declara mulțumiți cu ceea ce avem. Și asta, nu pentru că nu mai vedem nici o ieșire din starea în care ne aflăm ci, dintr-un sentiment sincer de mulțumire către Dumnezeu că ”harul Lui ne este de ajuns” și că ceea ce avem este, de fapt, suficient ca să nu cerem mila altora. Este ca o respirație profundă, ca un suspin, dar plin de mulțumire, care ne va oferi suficientă putere să trecem peste ideea că avem obligația de a cumpăra cadouri peste puterile noastre, care apoi să ne ducă la datorii greu de acoperit în anul ce urmează. Este un moment în care să privim la familia noastră cu mulțumire, în timp ce stăm în jurul mesei în Ziua Mulțumirii și să Îi mulțumim lui Dumnezeu că, așa simplă cum e masa ce o servim, suntem cu toții împreună și trăim în armonie. Ia și tu o cutiuță și seamănă o sămânță. Planteaz-o în deplină mulțumire, știind că, atunci când va răsări, va fi un simbol al mulțumirii tale, pentru atâta cât ți-a dat Dumnezeu, dar și pentru familia ta. Nu uita, privind-o, că mulțumirea trebuie îngrijită și ea, ca și mica plăntuță ce va răsări din sămânța semănată. Sănătatea, familia, echilibrul în cheltuieli și viață, sunt daruri pe care le vei putea menține atâta timp cât te vei îngriji de ele. Nu uita că, atunci când vor veni timpuri mai grele ca boală, probleme de familie sau alte situații grele, timpurile acestea vor constitui o bază solidă de unde îți vei putea hrăni speranța pentru vremuri din nou însorite”.

  • ”O ultimă categorie pe care o voi invita să planteze câteva semințe – a continuat învățătorul de Studiu Biblic – vor fi aceia care au, cu adevărat, o Sărbătoare a Mulțumirii și un Crăciun fericit. E timpul reconectării și întâlnirii cu familia întreagă, cu prietenii, timpul când stăm împreună în jurul mesei, care de fapt e mai mult un motiv de a fi împreună, decât o reală nevoie. Dacă aceasta este experiența ta cu ocazia sărbătorilor de sfârșit de an, anul acesta, plantează și tu o sămânță și așeaz-o cu grijă la lumină și căldură, îngrijind-o și udând-o pentru a nu se ofili sau muri. Ține aceste relații sub lumina dragostei lui Dumnezeu, roagă-te pentru ele și ”udă-le” cu mulțumiri. Arată-ți bucuria mulțumirii tale și altora, pentru a-i molipsi și pe ei. Lasă ca această plantă mică să îți amintească nu numai de lucrurile pentru care ești mulțumitor, ci și de modul în care poți tu să aduci pe buzele altora mulțumirea. Lasă ca, planta aceasta mică să fie o inspirație pentru tine de a oferi altora bunurile de care aceștia duc lipsă. Nu ezita să inviți în casa ta pe cei care sunt lipsiți de aceste bunuri precum și pe cei care au nevoie de Dumnezeu. Plăntuța aceasta mică are darul de a-ți reaminti de nevoia de a te reconecta cu cei din familie sau cu prietenii cu care poate ai pierdut legătura, precum și cu alții care au o așa de mare nevoie de bucuria pe care doar tu poți să le-o faci”.

A fost un experiment interesant, nu ? Învățătorul acesta de studiu biblic a cerut grupului lui să sădească o sămânță în timp de iarnă. Dacă ar fi făcut lucrul acesta în sezonul de primăvară, nimenea nu ar fi avut prea multe motive să comenteze acest fapt. Dar… toamna târziu… iarna… ? Nici măcar semințe nu se mai găsesc la această oră pe la magazine… Acesta nu este un sezon pentru semănat, ci pentru cules… Dar Habacuc, în versetul de mai sus, ne spune că,  indiferent de sezonul în care ne aflăm, speranța noastră nu trebuie să moară, nici mulțumirea noastră să înceteze. Mulțumirea nu este o alegere ci exprimă, în orice sezon, relația noastră cu Cel care ne este alături, indiferent dacă e primăvară, vară, toamnă sau iarnă în viața noastră. Suntem încurajați să sădim în orice sezon, pentru a putea recolta tot așa, indiferent de sezon. Copiii lui Dumnezeu știu acest lucru pentru că au avut aceste experiențe. De aceea, să umblăm în credința că El merge înaintea noastră și, în mulțumire, să ne sădim semințele și să ne bucurăm, la vremea potrivită, de rodirea lor, neuitând ce simbolizează fiecare din ele, după timpul în care le-am semănat.

Mulțumirea nu este o alegere ci este parte integrantă din relația noastră cu Părintele ceresc. De aceea, veniți să ne plantăm semințele !

Un Happy Thanksgiving și un Crăciun fericit vă 

doresc tuturora !

De la sora Aurelia Gabor trimisa pe email  

Read Full Post »

DOMNUL ESTE APROAPE- GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Joi, 1 Noiembrie 2018

Ochii tăi să fie pe ogorul care se seceră și mergi pe urma lor.

N-am poruncit eu slujitorilor să nu te atingă? Și, dacă-ți

este sete, du-te la vase și bea din ce scot slujitorii.Rut 2.9

Tineri din Scriptură – Tinerii slujitori ai lui Boaz

Citim că Rut a fost îndemnată de Boaz să meargă la vase și să bea din ce aveau să scoată slujitorii (tinerii). În această scenă deosebit de frumoasă vedem că tinerii scoteau apă din fântână și o turnau în vase. Acești tineri slujitori sunt o imagine a celor care au primit de la Domnul darul de a prezenta Cuvântul lui Dumnezeu pentru înviorarea celor sfinți. Acest lucru s-a întâmplat chiar și literal în istoria Adunării. Apostolii erau aproape toți tineri atunci când Domnul i-a chemat. De asemenea, în timpul marilor treziri, oamenii care au jucat un rol important în aceste mișcări au fost în marea lor majoritate tineri.

Totuși, spiritual vorbind, vârsta naturală nu are importanță, iar tinerii slujitori de aici îi desemnează pe toți aceia care, indiferent de vârstă, fac eforturi pentru a înviora poporul lui Dumnezeu. Ei și-au dedicat viețile rugăciunii și slujirii Cuvântului (Fapte 6.4). Apostolul Ioan descrie ceea ce este caracteristic tinerilor: „V-am scris, tinerilor, pentru că sunteți tari, și Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi, și l-ați învins pe cel rău“ (1 Ioan 2.14).

Boaz este stăpânul ogorului și îi distribuie pe tinerii săi în slujire așa cum dorește el. Ce imagine a Domnului nostru înălțat, care a dat oameni ca daruri pentru instruirea și echiparea sfinților (Efeseni 4.12)! Boaz le poruncește tinerilor să n-o înfrunte pe Rut și să n-o certe pentru că strângea spice în urma secerătorilor (versetele 9 și 15). Cât de grijulii și de atenți trebuie să fim atunci când slujim sfinților și când îngrijim de sufletele lor, pentru ca astfel să dăm o bună mărturie despre Stăpânul ogorului!DOMNUL ESTE APROAPE NOIEMBRIE (1)

 B Reynolds

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Jean Koechlin -Volumul V

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

1 NOIEMBRIE

Iacov 3.1-18

           După cum credinţa, dacă există, se manifestă în mod ne­cesar prin lucrări, tot aşa întinarea se exteriorizează, mai de­vreme sau mai târziu, prin cuvinte. Orice maşină cu aburi are o supapă prin care suprapresiunea răbufneşte irezistibil. Dacă lăsăm să crească această «presiune» fără s-o judecăm, ea se va trăda inevitabil prin cuvinte pe care nu le vom putea stă­pâni. Astfel Domnul ne face să constatăm necurăţia buzelor noastre (Isaia 6.5) şi ne arată sursa interioară: prisosul inimii (Matei 12.34; 15.19; Proverbe 10.20). Prin judecata de sine însă, ne invită să despărţim „ce este de preţ de ce este fără preţ”, pentru a fi precum gura Lui (Ieremia 15.19).

            Există înţelepciune şi înţelepciune. Cea de sus, ca ori­ce dar desăvârşit, coboară de la Tatăl luminilor (cap. 1.17). Trăsăturile ei ne vor face s-o recunoaştem: este mereu curată, fără voinţă proprie, activă în bine.

            Ar trebui să recitim aceste versete ori de câte ori suntem pe cale să ne întrebuinţăm rău limba: pentru ceartă, minciună (v. 14), vorbire de rău (cap. 4.11), lăudăroşenie (cap. 4.16), cârtire (cap. 5.9), jurăminte sau vorbe uşuratice (cap. 5.12; Efeseni 4.29; 5.4). Cu alte cuvinte, de cât de multe ori pe zi!SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI VOLUMUL V- NOIEMBRIE

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

1 NOIEMBRIE_OFERĂ-I LUI DUMNEZEU PRIMELE TALE ROADE

„Cinstește pe Domnul… cu cele dintâi roade din tot venitul tău” (Proverbe 3:9)

Solomon scrie: „Cinstește pe Domnul cu averile tale, și cu cele dintâi roade din tot venitul tău: căci atunci grânarele îți vor fi pline de belșug, și teascurile tale vor geme de must.” (v. 9-10). Oamenii care au auzit aceste cuvinte se întrețineau din munca pământului și din turmele de care aveau grijă. La fiecare recoltă sau de fiecare dată când fătau animalele,  ei duceau la Templu primul snop sau vițelul întâi născut și le ofereau Domnului. Acestea se numeau „cele dintâi roade.” Astfel ei recunoșteau că „tot ce am vine de la Dumnezeu și îi aparține lui Dumnezeu. Si tot ce voi avea nevoie în viitor depinde de bunătatea lui Dumnezeu fața de mine.” Niciodată nu vei auzi un principiu de gestionare a banilor mai important decât acesta: dă-i lui Dumnezeu „cele dintâi roade”, nu resturile! Omul de afaceri Arthur DeMoss a fost un titan al credinței și un om caritabil care a donat milioane lucrării lui Dumnezeu și a lăsat în urma sa o fundație care să-i ducă mai departe moștenirea. Domnul DeMoss a spus că pentru a avea succes trebuie să-i oferi lui Dumnezeu primul cent din fiecare dolar, prima oră din fiecare zi si prima zi din fiecare săptămână. Poate întrebi: „Asta înseamnă că Dumnezeu nu mă iubește dacă nu dau zeciuială?” Nu! Tu nu poți face nimic pentru a câștiga dragostea lui Dumnezeu;  cu toate acestea, faptul că dai zeciuială ele bună voie demonstrează ascultarea și dragostea ta față de Dumnezeu.CUVÂNTULLUI DUMNEZEU PENTRU ASTAZI-NOIEMBRIE 2018

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

SĂMÂNŢA BUNĂ

Joi, 1 Noiembrie 2018

„Nu te chinui ca să te îmbogățești, nu-ți pune priceperea în aceasta.

Abia  ți-ai aruncat ochii spre ea și nu mai este;căci bogăția își face aripi…“ Proverbe 23.4,5

Tunelul fără capăt

Aristoteles Onassis a fost un armator grec renumit, unul dintre cei mai bogați oameni ai timpului său. Fără îndoială, a fost invidiat de mulți. Dar ce i-a rămas din bogăție? În 15 martie 1975, Onassis a murit la 69 de ani în urma unei aprinderi la plămâni. El a rostit propoziția: „Cine afirmă că banii ar fi totul, acela dovedește că nu a avut niciodată bani!“ Pe patul de moarte i-a recunoscut unui prieten: „Am fost doar o mașină de bani. Mi-am petrecut viața într-un tunel de aur, cu privirea îndreptată spre ieșire unde am sperat deplină mulțumire și fericire. Dar tunelul nu ia sfârșit. Nimic nu-mi mai rămâne după moarte.“

Un tunel fără capăt! Intri în el – poate entuziasmat și plin de speranță – dar fără Dumnezeu. Cu cât mergi mai departe, cu atât devine mai întunecos. Cândva se observă că din tunel nu mai este nicio ieșire. Şi atunci? Trebuie să recunoști calea greșită, să te întorci cu 180 de grade, să recunoști înaintea lui Dumnezeu păcatele tale și să te întorci la El. Atunci îți apare lumina de la crucea de la Golgota, unde Isus Hristos a ispășit păcatele acelora care cred în El. Cine se întoarce așa la Dumnezeu, devine într-adevăr bogat, pentru că posedă acum bogății veșnice. Calea sa prin viață este rezumată în Proverbe 4.18: „Dar cărarea celor neprihăniți este ca lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge mereu crescând până la miezSĂMÂNŢA BUNĂ NOIEMBRIE

CELELALTE 10 MEDITATII CLASICE- SE GASESC  POSTATE  IN TOATE LUNILE ANULUI  2016 LA ADRESELE URMATOARE

https://ioan17.wordpress.com/

https://ioan17.wordpress.com/2016/01/02/meditatii-cuvinte-demangaierezidireimbarbatare-si-trezire-luna-ianuarie-2016-pot-fi-descarcate-in-word/

 http://nowheresoonthere.blogspot.com/

http://nowheresoonthere.blogspot.com/2016/01/meditatii-cuvinte-de.html

POT FI DESCARCATE  DEPOZITATE SI RETRIMISE DE ORICINE .

 NIMIC NU E COPYRIGHT, DACA LE PASTRATI ASA CUM LE LUATI  NEMODIFICATE SI CU  ADRESELE PROVINIENTEI LOR ORIGINALE,

Read Full Post »

Read Full Post »

Dacă nu Tu, atunci cine?

Dacă nu Tu, atunci cine
Să-mi poarte de grijă când dorul e mare,
Când raza-i puțină și-i multă-nserare,
Speranța se duce, necazul mă ține? …
Dar scumpa-Ți chemare
Îmi scutură zgura și mătură vasul,
Veghează lucrarea și-apropie ceasul
Spre soare-răsare.

Dacă nu Tu, atunci cine
Să sprijine capul când trupul se frânge,
Săracul când n-are, bolnavul când plânge,
Cu drag să ne-nvețe ce-i rău și ce-i bine
Și-n jertfă de sânge
S-arunce departe urâtul păcat? !
Căci jertfa cu care Stăpânul s-a dat
La ceruri ne strânge.

Dacă nu Tu, atunci cine
Să vină-ncontinuu cu-aceeași menire
Spre inimi de piatră, să dea izbăvire,
În timpuri trecute și-n timpul ce vine
Și-n dulce-nsoțire,
În duh și-n putere să-Și crească Mireasa,
Cu mână cerească să-i termine Casa,
Cu-atâta iubire? !

Te roagă azi tot poporul,
Venit din lume să Ți se-nchine,
Cu mâini întinse, cu inimi pline:
Ne spune iarăși că ești Păstorul
Și iar ne-adu
Lângă Tine!
Dacă nu Tu,
Atunci cine? …

Viorica Mariniuc

Read Full Post »

Older Posts »

%d bloggers like this: