Feeds:
Posts
Comments

Archive for the ‘BIBLIA’ Category

Întotdeauna au fost lacrimi…dar in Ceruri lacrimi nu vor fi Surorile Grab

Opreste Doamne, incercarea din viata mea!

Cea mai frumoasa cantare a celor care trec prin incercari si probleme

Advertisements

Read Full Post »

                                             

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Vineri 1 Septembrie

Totuși cei mai mulți dintre ei nu I‑au plãcut lui Dumnezeu,

pentru cã au fost uciși în pustie.   1 Corinteni 10.5

Orice suflet nãscut din nou are capacitatea și dorința de a‑I fi plãcut lui Dumnezeu. Însã „fãrã credințã este cu neputințã sã‑I fim plãcuți“ (Evrei 11.6).

Enoh a fost un credincios din Vechiul Testament care a fost plãcut lui Dumnezeu, prin faptul cã s‑a pãzit de întinarea și de nelegiuirea veacului în care trãia (Evrei 11.5); apoi Dumnezeu l‑a luat din acel veac, fãrã sã vadã moartea. El este o imagine frumoasã a speranței pe care creștinii o au de a fi eliberați de mânia viitoare.

Dumnezeu însã nu Și‑a gãsit plãcerea în mulți dintre fiii lui Israel. Ei au fost caracterizați de poftã, de idolatrie, de curvie, de ispitire a lui Hristos și de cârtire. Drept urmare, Dumnezeu i‑a fãcut sã cadã în pustie. Acestea au fost scrise pentru învãțãtura noastrã, ca sã nu cãdem în aceleași capcane.

O viațã plãcutã lui Dumnezeu are un efect pozitiv asupra vieții noastre de rugãciune, fiindcã Ioan scrie: „Orice cerem primim de la El, pentru cã ținem poruncile Lui și practicãm cele plãcute înaintea Lui“ (1 Ioan 3.22). Doar un singur Om a putut spune: „Eu fac totdeauna lucrurile plãcute Lui“ (Ioan 8.29). El este, prin urmare, exemplul perfect pentru noi. Chiar dacã nu facem întotdeauna lucrurile plãcute lui Dumnezeu, din cauza cãrnii care locuiește în noi, trebuie sã ne aducem aminte cã izbãvirea noastrã a fost împlinitã prin Hristos și cã avem puterea de a ne da pe noi înșine lui Dumnezeu, prin Duhul care locuiește în noi (Romani 8.13).

Sã punem la inimã îndemnul care spune: „Încolo deci, fraților, vã rugãm și vã îndemnãm în Domnul Isus ca, dupã cum ați primit de la noi cum trebuie sã umblați și sã fiți plãcuți lui Dumnezeu, cum și umblați, sã prisosiți și mai mult“ (1 Tesaloniceni 4.1). DOMNUL ESTE APROAPE-GBV- SEPTEMBRIE 2017                                                        R. A. Barnett

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU

PENTRU ASTĂZI

1 SEPTEMBRIE                 NU RENUNȚA!

„Comoara aceasta o purtăm în niște vase de lut” (2 Corinteni 4:7)

Pavel scrie: “Comoara aceasta o purtăm în niște vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu și nu de la noi”. „Vasele de lut” se referă la cești, boluri, ulcioare, etc. iar ceea ce contează este conținutul lor. Vasul poate fi ciobit sau crăpat, dar dacă este spălat și curățit, el poate fi folosit din nou. Așadar nu te da bătut numai pentru că cineva a descoperit că ești un vas de lut ciobit și crăpat. Pe drumul pe care mergi se aude un plânset pe care numai tu îl vei auzi. Un hoț poate fi mântuit dacă te vei ruga pentru el și vei uita de durerea ta, întrucât mesajul care îi mântuiește pe alții e cel care ne mântuiește și pe noi. Acceptarea celor căzuți este puterea, nu slăbiciunea Evangheliei. E o diferența uriașă între răceala unei inimii răzvrătite și strigătul unei inimi frânte care spune: „Doamne, scapă-mă de mine însumi”. O frântură a harului lui Dumnezeu ne aduce pe toți pe genunchi și ne face să ne mărturisim păcatul și să renunțăm la el, atunci când „orice gând îl facem rob ascultării de Hristos” (2 Corinteni 10:5). Un pastor scrie: „Lumea ne ascultă versiunea proprie a succesului și se descurajează. Ei cred că în timp ce ei trec prin probleme, la noi totul merge ca pe roate. Asta pentru că noi am falsificat datele și nu le-am spus tot adevărul. Dumnezeu să aibă milă de noi! Mesajul nostru ar trebui să fie că am fost mântuiți prin har, suntem mântuiți prin har și vom fi mântuiți prin har.” Dacă trebuie, du-te la casa Olarului și lasă-L să te așeze din nou pe roată și să te remodeleze – dar nu renunța! (vezi Ieremia 18:1-4).  CUVÂNTUL                                                                coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV-Jean Koechlin

1 SEPTEMBRIE

Fapte 5.1-16

            Capitolul 4 începea printr-o conjuncţie adversativă („dar”care anunţa intervenţia vrăjmaşului împotriva ade­vărului începând de afară. Capitolul 5 se deschide printr-un alt „dar”care introduce lucrarea sa înăuntru, pentru coruperea Adunării. Şi ştim că de atunci Satan n-a încetat să fie  activ în aceste două feluri. Duhul de imitaţie şi dorinţa de a părea evlavioşi i-au antrenat la minciună pe Anania şi pe Safira. Petru îi mustră cu o sfântă indignare, iar ei sunt loviţi imediat de mâna lui Dumnezeu. Soarta lor veşnică nu este aici în discuţie. Este vorba de o manifestare a guvernării lui Dumnezeu. Sub pretext că suntem obiecte ale harului Său, să nu ne gândim cumva că Dumnezeu ar avea mai puţin dezgust faţă de păcat; El este sfânt şi astfel trebuie să fie copiii Săi  (1 Petru 1.15-17).

            „Şi mare frică i-a cuprins pe toţi cei care au auzit” (v. 5)Este un sentiment pe care trebuie să-l cultivăm şi noi faţă de Acela care ne citeşte gândurile cele mai tainice.

            Versetele 12-16 ne vorbesc despre minunile dragostei în­făptuite „prin mâinile apostolilor” şi, de asemenea, ne arată că nu este suficient să-i admirăm pe cei credincioşi; trebuie făcut pasul cu îndrăzneală pentru a ne alătura Domnului (v. 13,14). În Apocalipsa 21.8, fricoşii sunt cei dintâi numiţi printre cei  pierduţi veşnic.SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI-SEPTEMBRIE

                                                                      SĂMÂNŢA BUNĂ

Vineri, 1 Septembrie 2017

http://www.gbv.ro/calendar/samanta-buna/titluri/ne-miram

Pământul se rupe, pământul se sfărâmă, pământul se crapă, pământul

se clatină  ca un om beat … păcatul lui îl apasă …Isaia 24.19-20

Ne mirăm?

O româncă se afla în Japonia în martie 2011 când s-a produs marele cutremur de pământ. Ea a declarat unui reporter că a trecut prin cel mai groaznic moment din viață. Cutremurul a prins-o în apartamentul ei de la etajul zece. „Se zguduia totul în jurul meu. Ușile se închideau și se deschideau. Vesela cădea de pe rafturi, tablourile de pe pereți“, își amintea cu emoție femeia. „Doar gândul la Dumnezeu m-a ajutat să trec prin catastrofă“, a fost concluzia acestei femei.

Ne aflăm pe un pământ al nesiguranței, pe un pământ pe care s-a înfăptuit cea mai mare crimă din istoria universului: omorârea Fiului lui Dumnezeu. Ne aflăm pe un pământ în care răutatea crește din zi în zi, iar întocmirile din inima oamenilor sunt îndreptate numai spre rău. Păcatul apasă asupra pământului și asupra locuitorilor lui. Ne mirăm că Dumnezeu vorbește locuitorilor pământului? Ceea ce este mai trist stă în faptul că ne aducem aminte de Dumnezeu numai în astfel de împrejurări tragice. Gândim că dacă ne facem semnul crucii sau spunem un „Doamne ajută“ de formă scăpăm de consecințele păcatului nostru. Dumnezeu așteaptă de la noi realitatea: recunoașterea stării noastre rele și acceptarea lui Hristos ca unicul Salvator.

SĂMÂNŢA BUNĂ-SEPTEMBRIE

 

 LUNA SEPTEMBRIE 2017 TRIMITEM NUMAI CELE 4 FELURI DE  MEDITATII

CARE SANT NOI IN FIECARE AN

 CELELALTE 10– CLASICE- SE GASESC  POSTATE  IN TOATE LUNILE ANULUI TRECUT 2016 LA ADRESELE URMATOARE :

POT FI DESCARCATE  DEPOZITATE SI RETRIMISE DE ORICINE . NIMIC NU E COPYRIGHT, DACA LE PASTRATI ASA CUM LE LUATI  NEMODIFICATE SI CU  ADRESELE PROVINIENTEI LOR ORIGINALE,ACOLO  UNDE SANT MENTIONATE

 

 

 

Read Full Post »

In our text the meaing is different, however. The English word ‘rapture’ is derived from the Latin rapere, meaning to seize. It corresponds to the Greek verb harpanzo, which Paul uses here, and which expresses suddenness and violence, as when the centurion ordered his troops to take Paul by force in order to rescue him from possible lynching. (Acts 23:10) Just so those still alive at the Parousia will be ‘swept up’ (JBP) or ‘snatched up’ (Best, pp. 180, 197-199) together with them in th clouds. The parallel between versus 15b and verses 17 is impressive. According to verses 15b ‘we who are still alive, sho are left…’ will not precede the Christian dead. According to verse 17 ‘we who are still alive and are left’ will be caught up together with them. The negative and positive statements dovetail. So far from forestalling them, we shall join them. The purpose of this violent action (whose agency is not identified) will be not only to unite the Christian living with the Christian dead (together with them), but also to unite them with Christ (to meet the Lord). Once more Paul’s concern is revealed, namely that the living, the dead and the Lord will be together. The truth that the redeemed with meet the Lord is expressed by another technical term (apantesis). ‘When a gifnitary paid an official visit (parousia) to a city in Hellenistic times, the action of the leading citizens in going out to meet him and escort him back on the final stage of his journey was called the apantesis.’ (Bruce, p. 102) 
Many details of this heavenly ‘meeting’ are omitted. For example, there is no reference in verse 17 to the Christian living being ‘changed’ (as in 1 Cor. 15:51-52), any more than there was in verse 14 to the Christian dead being ‘raised’. Both are assumed. Further, it is not clear how literally we are to understand our being caught up…in the clouds. We know from Jesus himself that his coming will be personal, visible and glorious, but we also know from him that it will not be local (‘There he is!’ ‘Here he is!’) but universal (‘like the lightning, which flashes and lights up the sky from one end to the other’) (Lk. 17:23-24). Presumably, therefore, our going to meet him will also transcend space. As for the ‘the clouds’, they are to every Bible reader a familiar and easily recognized symbol of the immediate presence of God – a the Exodus(Ex. 13:21; 14:19), on Mount Sinai(Ex. 19:16; 24:15), filling the tabernacle(Ex. 40:34-35), during the wilderness wanderings(Ex. 40:36-3, at the transfiguration of Jesus(Mk. 9:7), at his ascension(Acts 1:9), and at his glorious appearing (Dn. 7:13; Mk. 13:26; 14:62; Rev. 1:7). The reference to ‘the air’ may be equally symbolic, for it was thought of as the dwelling-place of the devil and his demons (Cf.Eph. 2:2). ‘The fact that the Lord chooses to meet his saints there, on the demons’ home ground so to speak, shows something of his complete mastery over them’(Morris, NICNT, p.146) 

The last time the church is spoken of and the word itself even used is in the beginning of Revelation it is never spoken of again, only Israel and the Nations are spoken of, why? because the Church is gone….caught up! having met the Lord in the air 
Bobby Stott says as He thinks, just as we all do i will finish with words from an old hymn 
Christ Returneth 
It may be at morn, when the day is awaking 
When sunlight thro’ darkness and shadow is breaking, 
That Jesus will come in the fullness of glory, 
To receive from the world “His own”. 
Chorus 
O Lord Jesus, how long? 
How long ere we shout the glad song? 
Christ returneth, Hallelujah! 
Hallelujah! Amen, 
Hallelujah! Amen 

It may be at midday, it may be at twilight, 
It may be, perchance, that the blackness Of midnight 
Will burst into light in the blaze of His glory, 
When Jesus receives “His own”. 

While hosts cry Hosanna, from heaven descending 
With glorified saints and the angels attend 
With grace on His brow, like a halo of glory, 
Will Jesus receive “His own”. 

Oh, joy! Oh delight! should we go without dying’ 
No sickness, no sadness, no dread and no crying; 
Caught up through the clouds with our Lord into glory, 
When Jesus receives “His own”
 Looking for that blessed hope, and the glorious appearing of the great God and our Saviour Jesus Christ; 
Titus 2;13 http://keepingthefaith.forumwise.com/keepingthefaith-post-22772.html

 

Ce ne spune Biblia despre cea de a doua venire a Domnului Isus ?

Read Full Post »

Cum să reacționezi față de cei care părăsesc Biserica?

Se întâmplă un lucru trist. Întâlnesc tot mai mulți oameni care părăsesc Biserica. Unii, este adevărat, se transferă la o altă biserică locală, cu nădejdea unei experiențe viitoare mai pozitive. Alții însă renunță la credință. Când sunt întrebați de motivația deciziei lor, ei împărtășesc de obicei experiențe dureroase, argumente științifico-filozofice sau incapacitatea de a trăi la un standard moral înalt.

Cine sunt aceștia?

  • Un licean care a ajuns la concluzia că evoluționismul are baze științifice mai solide decât creștinismul
  • Un student care a crescut în biserică, a fost dus la școala duminicală, a recitat poezii în adunare, dar nu a rezistat atracțiilor și plăcerilor lumești
  • Un tânăr dezamăgit de ipocrizia pe care a văzut-o în jurul lui (creștini care nu trăiau la standardele pe care le predicau)
  • Un adult care a fost rănit de prietenii săi creștini egoiști

Sau mulți alții. Care declară că experiențele lor negative le-au subminat credința în Biserică și în cele din urmă în Dumnezeu.

Cred că cei mai mulți dintre noi au cunoscut credincioși care au părăsit credința. Poate știm pe cineva care e gata să o facă chiar acum. Cum ar fi cel mai bine să răspunzi într-o astfel de situație?

  1. Ascultă-i și caută să-i înțelegi

Tendința noastră va fi să le predicăm. Să le spunem cât de greșită este decizia lor și cât de rău vor ajunge. Să le cităm versete din Biblie.

Să nu uităm însă că unii dintre ei vor fi fost crescuți în familii de credincioși. Au mers la o școală creștină. Au participat la tabere biblice de vară. Au memorat versete. Ei știu că Isus a venit să moară pentru păcatele lor. Ei știu că El vrea să le dea o viață din belșug. Și deși știu toate acestea, au ales să dea înapoi de la calea credinței.

Pentru că ei cunosc toate acestea lucruri, urechea le va fi închisă la predicile tale. Mai degrabă ar avea nevoie de cineva să îi asculte. S-ar putea ca în mintea lor decizia luată să fi părut logică și necesară. Au petrecut săptămâni, luni sau chiar ani înainte de a face acest pas. Nu le-a fost ușor.

În loc să le recităm amenințător pasaje din Scriptură, mai degrabă să încercăm să îi ascultăm și să înțelegem ce s-a întâmplat. Cum s-a ajuns aici? Este vorba despre experiențe dureroase? Sau despre nelămuriri la nivel doctrinar? Care ar trebui să fie pașii următori?

  1. Nu îi privi ca pe niște dușmani

De-a lungul anilor, am văzut numeroși tineri care au început să umble pe calea credinței pentru ca mai târziu să se abată de la ea. Fiecare caz este o reamintire că în jurul nostru se poartă o bătălie spirituală pentru sufletele oamenilor. Cei ce pleacă din Biserică nu sunt dușmanii noștri. Sunt mai degrabă victime ale celui rău.

Mulți dintre ei sunt oameni care au fost răniți. Au trecut prin experiențe dureroase. Le-a murit un copil. Un prieten a căpătat o boală incurabilă. Fata le-a fost violată. Ei ajung să se întrebe, “Cum poate un Dumnezeu iubitor și atotputernic să permită atâta suferință în lume?”- și nu sunt mulțumiți de răspunsurile primite.

Umblarea pe calea lui Dumnezeu presupune plătirea unui preț pe care unii nu sunt gata să îl acorde. Văzând comportamentul lor și auzind cuvintele lor, vei fi ispitit să te superi, să îi socotești ca pe niște dușmani care te-au trădat. Caută însă să reacționezi diferit, arătând compasiune. Făcând astfel, s-ar putea să le încetinești pașii prin care se îndepărtează de Dumnezeu.

girl-sitting-in-church-large

      3. Continuă să le arăți dragoste

Astăzi, sunt tot mai mulți cei care pleacă și închid după ei ușa bisericii. Nu înseamnă că nu mai cred în Dumnezeu. Nu înseamnă că sunt atei. Eventual sunt agnostici. Sau dezamăgiți. Sau dornici să profite măcar un timp de plăcerile pe care lumea le oferă.

Unii vor pleca furioși, alții dezamăgiți, alții indiferenți. Oricum ar fi, spune-le că vei continua să îi iubești, să te rogi pentru ei și să fi disponibil când vor avea nevoie de tine. Că la tine vor găsi adăpost și compasiune. Spune-le că ușa ta va fi mereu deschisă pentru ei.

Ar fi groaznic ca ei să găsească în lume prieteni loiali care să îi înțeleagă mai mult, să îi iubească mai mult, să îi respecte mai mult, sau să le acorde mai mult har decât au primit în Biserică.

  1. Caută să adresezi din timp propriile-ți îndoieli sau ale celor din jur

Deși nu ne place să o recunoaștem, niciunul dintre noi nu are o credință perfectă. Undeva în străfundul nostru fiecare experimentăm îndoiala. La urma urmei, suntem într-un proces continuu de creștere în credință.

Biserica ar trebui să creeze un mediu în care oamenii să se simtă liberi să-și adreseze întrebările, să-și exprime îndoielile. Am văzut părinți care și-au certau copiii pentru că au pus întrebări “ciudate”. Nu cred că e sănătos ca întrebările să fie evitate. Întrebările copiilor mei mă forțează să caut răspunsuri cu privire la ce și de ce cred.

Isus a cerut credință de la urmașii Săi, dar El a avut răbdare cu cei îndoielnici ca și Toma. Dacă noi nu abordăm întrebările incomode, dacă îi disprețuim și ridiculizăm pe cei care le pun, atunci să nu ne mirăm că mai târziu aceștia vor întoarce spatele creștinismului și ulterior chiar a relației cu Dumnezeu.

leavingchurch

     5. Nădăjduiește că acea persoană se va întoarce înapoi la credință

Credincioșii ai căror rude sau prieteni aleg să părăsească Biserica nu trebuie să dispere. Ei pot să rămână încrezători. În loc să-i condamne, ei ar trebui să continue să-i iubească, să le arate răbdare și să le ofere un model cristic de viață creștină.

Din păcate, unii din cei care părăsesc Biserica au parte de comentarii atât de acide din partea credincioșilor încât nu vor regreta vreun moment pasul făcut. Dacă însă li se va arăta dragoste, s-ar putea ca ulterior să le pară rău, să își vină în fire și într-o zi să se întoarcă la Dumnezeu, care e gata să îi ierte- ca un Păstor care caută oaia rătăcită și ca un Tată care așteaptă întoarcerea fiului risipitor.

  1. Întreabă-te dacă nu cumva și cei care rămân au o parte de vină

În cele din urmă, fiecare persoană care pleacă trebuie să constituie un moment de cercetare pentru cei care rămân. Oare puteam face mai mult? Oare nu puteam preîntâmpina această plecare? Oare problema este doar nebunia, egoismul și păcatul celui care pleacă? Oare am fi putut să îi purtăm de grijă mai bine? Oare ne-am rugat suficient? Oare în focalizarea noastră pe proiecte mari nu am neglijat sufletul lui/ei? Oare nu am trecut cu vederea semnalele primite? Oare am manifestat față de el/ea dragostea lui Cristos? Oare nu am fost prefăcuți?

Iar dacă greșelile trecutului nu le mai putem îndrepta, măcar să învățăm din ele și să nu le mai repetăm în viitor.

https://pentrusufletultau.wordpress.com/2016/06/04/cum-sa-reactionezi-fata-de-cei-care-parasesc-biserica/

Read Full Post »

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Marți 1 August

Ezra s‑a suit din Babilon; și el era cãrturar priceput în legea lui Moise, pe care o dãduse Domnul Dumnezeul lui Israel. Și împãratul i‑a împlinit toatã cererea, pentru cã mâna Domnului Dumnezeului sãu era peste el …

Ezra a venit la Ierusalim în luna a cincea, care era în anul al șaptelea al împãratului … Pentru cã Ezra își îndreptase inima sã caute legea Domnului și s‑o împlineascã și sã învețe în Israel rânduieli și judecãți.                          Ezra 7.6,8,10

Dupã captivitatea babilonianã (22) – Noi exerciții de inimã

Am ajuns acum la o nouã secțiune a cãrții Ezra. Împãratul care se afla acum pe tron era Artaxerxe, fiul soțului Esterei. Trecuserã cam șaizeci de ani de la întoarcerea primilor captivi din Babilon și cam patruzeci de ani de la încheierea reconstruirii templului. Un nou slujitor al Domnului apare acum, cu noi exerciții de inimã: Ezra, preotul și cãrturarul, omul ai cãrui înaintași rãmãseserã în Babilon, în zilele lui Cirus.

Ce exemplu minunat este Ezra pentru noi! El și‑a îndreptat inima sã caute legea Domnului. A fi plãcut Domnului este mai întâi o chestiune de inimã. „Fiul meu, dã‑mi inima ta, și sã gãseascã plãcere ochii tãi în cãile Mele“ (Proverbe 23.26). Cãutarea voii lui Dumnezeu trebuie fãcutã cu scopul de a împlini aceastã voie. Doar când cãutãm voia lui Dumnezeu și o împlinim suntem într‑o stare potrivitã de a‑i învãța pe alții cu privire la aceastã voie.

Fiind preot și cãrturar priceput, Ezra avea acces la legea lui Moise și o putea citi. Cu secole în urmã, Moise încredințase preoților legea, poruncindu‑le, lor și bãtrânilor, sã strângã poporul la fiecare șapte ani și sã o citeascã înaintea acestuia (Deuteronom 31.9‑13). Ce privilegiu minunat pentru noi sã putem avea fiecare Biblia noastrã și sã o putem citi! Mulți oameni nu au beneficiat și încã nu beneficiazã de așa ceva!

Ezra s‑a pregãtit sã meargã la Ierusalim și i‑a încurajat și pe alții sã meargã cu el. Domnul l‑a fãcut sã gãseascã favoare în ochii împãratului.DOMNUL ESTE APROAPE-GBV- AUGUST 2017

E. P. Vedder, Jr.

CUVÂNTUL LUI

DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

August 2017

 1 AUGUST „DUMNEZEU ESTE…” (6)

„Tu dai viață tuturor” (Neemia 9:6)

Astăzi vom vorbi despre o altă minune a geniului creator al lui Dumnezeu: ciclul nitrogenului. Nitrogenul este extrem de inert – dacă nu ar fi, toți am fi otrăviți de diferite forme de combinații nitroase. Datorită caracterului său inert, este imposibil să combinăm nitrogenul în mod natural cu alte elemente. Dar el este absolut necesar plantelor în sol; așadar, ce dispoziție dă Dumnezeu ca să-l extragă din aer si să-l introducă în sol? Fulgerul! O sută de mii de fulgere ne lovesc planeta zilnic, creând o sută de milioane de tone de nitrogen, utilizat ca hrana de către plante în fiecare an. La patru mii de kilometri distanță de sol există un strat subțire de ozon. Dacă l-am comprima, ar rezulta un strat de numai o jumătate de centimetru si totuși, fără el, viața nu ar fi posibilă. Opt raze ucigătoare cad în fiecare zi pe planeta noastră din soare; fără ozon, am fi uciși, orbiți sau fierți. Razele ultraviolete vin sub două forme: raze mai lungi, care sunt mortale și care sunt blocate și raze mai scurte, care sunt necesare vieții pe pământ si care sunt administrate de stratul de ozon. Mai mult, cele mai mortale dintre aceste raze sunt lăsate să treacă prin stratul de ozon numai într-o cantitate limitată, suficientă pentru a ucide algele verzi care altfel ar crește și ar umple lacurile, râurile și oceanele lumii. Fără îndoială, suntem cu totul dependenți de bunătatea lui Dumnezeu. De aceea psalmistul a spus: „Toate aceste viețuitoare Te așteaptă, ca să le dai hrana la vreme. Le-o dai Tu, ele o primesc; Iți deschizi Tu mâna, ele se satură de bunătățile Tale” (Psalmul 104:27-28). Avem un Dumnezeu măreț, nu-i așa? Slavă Lui!CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTAZI-AUGUST 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IVJean Koechlin

1 AUGUST 

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

loan 12.1-19

            În acest tablou emoţionant, zugrăvit de primele trei verse­te (1-3), sunt figurate diferite aspecte ale închinării: prezenţa Domnului, comuniunea, mărturia, slujirea sfântă, lauda. Nu este vorba de o sărbătoare în cinstea lui Lazăr: Isus este cen­trul acestei adunări: Lui „I-au pregătit deci o cină”. Şi singurul titlu dat lui Lazăr pentru a fi la masă cu El era acela de mortul care a primit o viaţă nouă (cum este cazul tuturor celor răs­cumpăraţi). Acest om nu spune nimic, nu face nimic, ci pur şi simplu este aici viu, prezenţa lui fiind îndeajuns pentru a le aminti tuturor ceea ce a făcut Domnul pentru el. Marta slu­jeşte şi activitatea ei este aici în totul cum se cuvine (spre deo­sebire de Luca 10.40). De asemenea, Maria răspândeşte parfumul care este „de mare preţ” şi pentru inima Mântuitorului şi care umple casa, imagine a adorării exprimate în comun de răscumpăraţii recunoscători. Cel necredincios nu are decât dispreţ pentru o asemenea închinare şi, în fond, aceasta se în­tâmplă pentru că el onorează un alt dumnezeu: banul (v. 6).

            În versetul 10 îl vedem pe Lazăr asociat cu Domnul Isus ca ţintă a urii oamenilor.

            Apoi asistăm la intrarea solemnă a împăratului lui Israel în cetatea Sa, Ierusalim, precedată de reputaţia atât de trecătoare pe care o dăduse marea Sa minune.SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI-AUGUST

                                 

                                       SĂMÂNŢA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Marţi, 1 August 2017

… dragostea desăvârșită izgonește frica …1 Ioan 4.18

Frica fermierului

Un turist călătorea cu mașina prin țară, când a zărit un fermier bătrân așezat pe un balansoar pe verandă. În spatele casei se afla un teren mare. Turistul a întrebat: „Este pământul dumneavoastră?“. — „Da“, a replicat el. — „Și ce faceți cu el? Vă gândiți să cultivați bumbac?“, a întrebat turistul. — „Nu, mă tem că va fi furat“, a spus fermierul. — „Ce ziceți atunci de porumb?“, a întrebat turistul. „Mă tem că-l vor mânca lăcustele“, a răspuns el. „Ei bine“, a întrebat atunci turistul, „ce ziceți de creșterea vitelor?“. Fermierul a răspuns: „Mă tem că prețul cărnii de vită va scădea“. — „Atunci ce intenționați să faceți cu tot acest pământ bun?“, a întrebat turistul. — „Nimic. Vreau doar să fiu prudent.“

Aceasta este „filozofia“ multor oameni și în domeniul credinței. Când în viață nu ai curajul să-ți depășești frica, potențialul tău spre succes este ca și acel teren gol, nelucrat. Biblia spune că fără credință este cu neputință să fim plăcuți lui Dumnezeu; și în același timp trebuie să știm că Dumnezeu va răsplăti pe cei care Îl caută. Învingerea fricii de viitor începe numai în momentul în care ne apropiem de Cel care este dragostea desăvârșită – Domnul și Mântuitorul. În prezența Lui nu este frică de prezent și viitor. De aceea vino chiar acum la acest Salvator!SĂMÂNŢA BUNĂ-AUGUST 2017

LUNA AUGUST 2017 TRIMITEM NUMAI CELE 4 FELURI DE  MEDITATII

CARE SANT NOI IN FIECARE AN

 CELELALTE 10– CLASICE- SE GASESC  POSTATE  IN TOATE LUNILE ANULUI TRECUT 2016 LA ADRESELE URMATOARE :

POT FI DESCARCATE  DEPOZITATE SI RETRIMISE DE ORICINE . NIMIC NU E COPYRIGHT, DACA LE PASTRATI ASA CUM LE LUATI  NEMODIFICATE SI CU  ADRESELE PROVINIENTEI LOR ORIGINALE,ACOLO  UNDE SANT MENTIONATE

Read Full Post »

Marturie-A Venit Preotul La Mine, I-Am Aratat Adevarul Din Biblie-Teofil Mandrutiu

Published on Jul 20, 2017

Read Full Post »

 
 

                                                        DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

 

 

Sâmbãtã Iulie
Sunt unsprezece zile de mers de la Horeb, pe calea Muntelui Seir, pânã la Cades‑Barnea.   Deuteronom 1.2
Unsprezece zile! Și le‑a luat patruzeci de ani! De ce? Rãspunsul este simplu: cu toții suntem înceți în a înainta dupã voia lui Dumnezeu. Câte șovãieli și câte abateri! Cât de des trebuie sã ne întoarcem și sã parcurgem din nou anumite distanțe! Înaintãm cu încetinealã, fiindcã învãțãm cu încetinealã. Poate ne mirãm cum lui Israel i‑au trebuit patruzeci de ani pentru o cãlãtorie de unsprezece zile; ar trebui sã ne mirãm însã și mai mult de încetineala noastrã. Suntem, ca și israeliții, ținuți pe loc de necredința inimilor noastre, însã avem mult mai puține scuze decât ei, fiindcã privilegiile noastre sunt cu mult mai mari.
Trebuie de multe ori sã fim rușinați de încetineala cu care învãțãm. Cuvintele apostolului ni se potrivesc perfect: „Pentru cã, deși de mult trebuia sã fiți învãțãtori, aveți din nou nevoie ca cineva sã vã învețe care sunt elementele începutului cuvintelor lui Dumnezeu și ați ajuns sã aveți nevoie de lapte și nu de hranã tare“ (Evrei 5.12). Dumnezeul nostru este un Învãțãtor credincios și înțelept, plin de har și de rãbdare. El nu va îngãdui sã trecem peste vreo lecție fãrã sã o învãțãm.Câteodatã credem cã stãpânim o anumitã lecție și încercãm sã trecem la alta, însã El știe mai bine și vede cã lucrarea este superficialã. El nu vrea sã fim doar niște teoreticieni și vom repeta o lecție de câte ori este nevoie, pânã o vom învãța așa cum trebuie.Pentru noi este smeritor sã vedem cât de înceți suntem în a învãța, însã putem lãuda rãbdarea minunatã a Domnului, credincioșia și consecvența Lui fațã de noi.                                                                                                                                  C. H. Mackintosh http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproapeTOATA LUNA IULIE 2017DOMNUL ESTE APROAPE-GBV- IULIE 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV-Jean Koechlin

1 IULIE

Ioan 1.1-18
            „Singurul Fiu” fâcându-L cunoscut pe Tatăl – astfel poate fi rezumată această evanghelie (v. 18; vezi 1 Ioan 4.9). Primul verset deja, în care fiecare termen trebuie bine cântărit, îl prezintă ca fiind Cuvântul, Persoană eterna, distinctă de Dumnezeu, şi totuşi Dumnezeu. Cât de departe ne pot purta în trecut gândurile noastre, Cuvântul era (Psalmul 90.2). Acest Cuvânt creator însă, unica sursă de viaţă şi de lumină, nu ni se adresează din înălţimea cerului; nu, ci a venit în lume (v. 9), supunându-Se limitelor noastre de spaţiu şi de timp. Ce taină de nepătruns: „Cuvântul S-a făcut carne” (v. 14; 1 Timotei 3.16)! Şi n-a venit ca un mesager grăbit, care se întoarce repede la cel care l-a trimis. El a locuit” (Şi-a făcut cortul) în mijlocul nostru, fără totuşi a înceta vreodată să fie „în sânul Tatălui” (v. 18). Tot ceea ce este Dumnezeu prin însăşi natura Sa: dragoste şi lumină (har pentru inima păcătosului şi adevăr pentru conştiinţa acestuia), s-a apropiat de noi şi a strălucit în această Persoană minunată. Întunecimile morale ale omului n-au înţeles însă adevărata lumină (v. 5). Lumea nu Şi-a cunoscut Creatorul. Ai Săi nu L-au primit pe Mesia al lor (v. 11)Cât despre tine, cititorule, L-ai primit? Dacă răspunsul tău la această întrebare este da, atunci eşti un copil al lui Dumnezeu (v. 12; Galateni 3.26).http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/
TOATA  LUNA IULIE 2017SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI-IULIE
 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU

PENTRU ASTĂZI 

1 IULIE CÂND NU TE AȘTEPȚI (1)

„Apoi vine diavolul” (Luca 8; 12)
Anne Graham Lotz scrie: „In decurs de o săptămână, boilerul de apă caldă s-a stricat, țevile de apă s-au spart, capul de duş a căzut, iar eu mă confruntam cu neînțelegeri între membrii familiei și probleme cu angajații în lucrare. Am fost tentată să-mi pierd cumpătul, să mă îngrijorez în loc să am credința și să neglijez viața de rugăciune. Ceea ce părea a fi o frustrare obișnuită a devenit o luptă în toată regula. Satan ne atacă folosindu-se chiar și de lucrurile pământești.” Biblia spune că imediat după binecuvântarea spirituală pe care a primit-o la botezul Său, Domnul Isus a fost dus de Duhul în pustie „pentru a fi ispitit de diavolul” vezi Matei 4:1-11). Putem extrage trei lecții importante de aici: 1) Nu te culca pe lauri. După benedicție, vine războiul. Ce binecuvântare ți-a dat Dumnezeu recent? Fie că e vorba de lucrare, de familie, de carieră sau de umblarea ta personală cu Dumnezeu, ai grijă! Satan țintește asupra noastră când lăsăm garda jos.2) Rămâi în voia lui Dumnezeu. Te-ai gândit vreodată: „pentru că e așa de greu, nu poate fi voia lui Dumnezeu” și te-ai hotărât să renunți? Numai pentru că faci ceea ce trebuie nu înseamnă că ești imun. Domnul Isus a fost în voia lui Dumnezeu când L-a atacat vrăjmașul. Când totul pare sumbru, „nu te bizui pe înțelepciunea ta!” căci a venit vremea „să te încrezi în Domnul din toată inima ta” (Proverbe 3:5). 3) Invocă Scriptura. De fiecare dată când Domnul Isus a fost atacat, El a ripostat cu „este scris”. Cuvântul lui Dumnezeu este numit „sabia Duhului” (Efeseni 6:17) pentru că e arma noastră cea mai de preț împotriva răului (vezi v. 16). Domnul Isus a folosit-o pentru a-l înfrânge pe Satan și tu trebuie să faci la fel.TOATA  LUNA IULIE 2017CUVANTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTAZI- IULIE-2017
coordonatori Bob & Debby Gass

SĂMÂNŢA BUNĂ

Sâmbătă, 1 Iulie 2017

Plecați-vă urechea și ascultați glasul meu! Fiți cu luareaminte și ascultați cuvântul meu!Isaia 28.23
Doi prieteni mergeau ziua în amiaza mare de-a lungul unei străzi foarte aglomerate și gălăgioase. Unul dintre ei întrebă: „Auzi greierele țârâind?“. — „În învălmășeala de glasuri?“, spuse celălalt. Primul, fiind zoolog, avea o ureche exersată pentru astfel de sunete ale naturii. În loc de un răspuns a lăsat să cadă o monedă. Imediat, mai mulți oameni s-au întors. „Auzim numai ce vrem să auzim“, spuse el.
Și urechea noastră este inundată adesea de informații. Mai este în măsură să audă glasul lui Dumnezeu? Luați de o vâltoare de activități, suntem în pericol să fim surzi la ceea ce este mai important. Dar cum vorbește Dumnezeu? Pe de o parte, El vorbește prin natură: „Cerurile spun slava lui Dumnezeu, și întinderea lor vestește lucrarea mâinilor Lui … Și aceasta fără vorbe, fără cuvinte al căror sunet să fie auzit“ (Psalmul 19.1-3). Dumnezeu ne vorbește și prin Biblie. Mai presus de toate, Dumnezeu ne vorbește în Biblie prin Fiul Său Isus Hristos. El este Dumnezeu și Om într-o Persoană. Viața Sa dumnezeiască, desăvârșită, dragostea Sa, care este mai tare decât moartea – toate acestea ne pretind să ne încredem în El și să-L cunoaștem mai bine. El ne dă ceea ce nimeni nu ne poate da: viața veșnică.
TOATA  LUNA IULIE 2017SĂMÂNŢA BUNĂ-IULIE 2017
 

LUNA IULIE 2017 TRIMITEM NUMAI CELE 4 FELURI DE  MEDITATII

CARE SANT NOI IN FIECARE AN

 CELELALTE 10– CLASICE- SE GASESC  POSTATE  IN TOATE LUNILE ANULUI TRECUT 2016 LA ADRESELE URMATOARE :

POT FI DESCARCATE  DEPOZITATE SI RETRIMISE DE ORICINE . NIMIC NU E COPYRIGHT, DACA LE PASTRATI ASA CUM LE LUATI  NEMODIFICATE SI CU  ADRESELE PROVINIENTEI LOR ORIGINALE,ACOLO  UNDE SANT MENTIONATE

Read Full Post »

Older Posts »

%d bloggers like this: