Feeds:
Posts
Comments

Archive for the ‘GOSPEL’ Category

Marturie-A Venit Preotul La Mine, I-Am Aratat Adevarul Din Biblie-Teofil Mandrutiu

Published on Jul 20, 2017

Read Full Post »

 

.https://www.youtube.com/watch?v=zCD3n4Kki8U&feature=push-lsb&attr_tag=iKcdbikwgX70HVsf-6

Youth Congress 2017 • Friday Evening Meeting Temple Baptist Church in Powell, Tennessee

Faith for the Family

Read Full Post »

Read Full Post »

Special Prophecy Update “Encourage One Another” Ephesians 4:16-5:11 – June 18th, 2017

Read Full Post »

 

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 Joi 1 Iunie

 

Du‑te și adunã pe toți iudeii care se aflã în Susa și postiți pentru mine și sã nu mâncați și sã nu beți trei zile, noapte și zi; și eu și tinerele mele vom posti în același fel; și voi intra astfel la împãrat, ceea ce nu este dupã lege; și dacã va fi sã pier, voi pieri.  Estera 4.16
Sã se facã un lemn înalt de cincizeci de coți și mâine vorbește împãratului ca Mardoheu sã fie spânzurat pe el; apoi mergi voios cu împãratul la ospãț.   Estera 5.14
Dupã captivitatea babilonianã (16) – Propuneri contradictorii
Mardoheu îi spusese Esterei sã nu creadã cã, fiindcã era împãrãteasã, va fi scutitã de a împãrtãși soarta celorlalți iudei. El i‑a pus întrebarea: „Cine știe dacã n‑ai venit la împãrãție tocmai pentru un timp ca acesta?“. Estera a primit îndemnul și i‑a transmis lui Mardoheu sã posteascã pentru ea, împreunã cu toți iudeii din Susa, pentru cã avea sã meargã la împãrat, deși nu fusese chematã de el.
Dupã câteva zile, Haman s‑a întors acasã plin de bucurie. Primise extraordinara onoare de a fi fost invitat, împreunã cu împãratul, la un ospãț în palatul Esterei. În ziua urmãtoare avea sã se bucure din nou de un astfel de ospãț. Totuși, bucuria lui a fost întunecatã la vederea lui Mardoheu, care refuza în continuare sã îngenuncheze înaintea lui. Soția și prietenii lui l‑au sfãtuit sã ridice o spânzurãtoare, apoi sã‑i cearã împãratului sã‑i permitã sã‑l spânzure pe Mardoheu, dupã care avea sã meargã bucuros cu împãratul la ospãț.
Un astfel de sfat ticãlos venea de la cel despre care Domnul spune cã era un ucigaș de la început și cã vine doar pentru a fura, a omorî și a distruge (Ioan 8.44; 10.10). Pentru diavol, viața omului nu are nicio valoare. Cât de multe vieți nevinovate au fost sacrificate în lumea aceasta de cãtre oameni nemiloși, în cãutarea puterii!
Lucrurile au stat cu totul altfel, în ce‑L privește pe Domnul nostru. El nu doar Și‑a riscat viața pentru ca noi sã avem viațã, ci Și‑a dat viața pentru noi! Prin urmare, cât de important este ca noi sã ne tãgãduim pe noi înșine – semnificația postului –și sã ne rugãm cu stãruințã ca mulți pãcãtoși sã‑și punã încrederea în Hristos, ca Mântuitor!DOMNUL ESTE APROAPE GBV SEPTEMBRIE 2014
E. P. Vedder, Jr.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV-Jean Koechlin

1 IUNIE
Luca 13.6-21
            Istoria lui Israel relatată prin smochinul neroditor este în acelaşi timp istoria întregii umanităţi. Dumnezeu a tot încer­cat să scoată ceva bun de la făptura Sa. Dar ce trist este să vedem cum omul carnal, în pofida pretenţiilor lui religioase (frunze frumoase), este incapabil să aducă cel mai mic rod pentru Dumnezeu! El ocupă deci într-un mod inutil pământul şi trebuie să fie judecat!
            Continuându-Şi slujba de har, Isus vindecă o sărmană femeie infirmă. Ea era gârbovă, aşa cum riscăm să fim şi noi din punct de vedere spiritual atunci când ne îndreptăm privi­rile spre lucrurile de pe pământ sau când ne încăpăţânăm să purtăm poverile pe care Domnul doreşte să le ducă în locul nostru. El însă „îi ridică pe cei încovoiaţi” (Psalmul 146.8) şi vrea să ne facă „să umblăm cu capul ridicat” (Levitic 26.13).
Din nou o minune făcută în zi de sabat le serveşte drept pretext adversarilor Săi ipocriţi. Răspunsul Său însă îi umple de ruşine, amintindu-le de îndatoririle dragostei faţă de o soră de-a lor, fiică a lui Avraam.
            Cele două scurte parabole care urmează descriu marea dezvoltare vizibilă pe care era chemat s-o atingă creştinismul pe pământ. Copacul cel mare al creştinătăţii va avea în final aceeaşi soartă cu cea a smochinului lui Israel (v. 9).SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI-IUNIE
 

SĂMÂNŢA BUNĂ

Joi, 1 Iunie 2017
… Nu este nicio deosebire. Căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu.Romani 3.22-23
Într-o legendă se spune că un tată a sădit un copăcel pentru copilul său. Copilul ținea mult la copăcel și îl uda zilnic. Dar într-o zi, frunzele copăcelului au început să se veștejească. Întristarea copilului era din zi în zi mai mare. Copăcelul și-a plecat vârful spre copil și i-a zis: „Boala mea stă în rădăcina mea. Caută la rădăcină și vei găsi de unde îmi vine moartea“. Copilul căută la rădăcină și acolo găsi un vierme. După ce a stârpit viermele, copăcelul a prins din nou viață.
Lucrurile se aseamănă și în viața oamenilor cu ceea ce a găsit copilul la rădăcina copăcelului. Natura noastră este stabilită prin proveniența noastră. Fiecare poartă în sine însușirea moștenită,păcatul, și de aceea toți suntem vinovați înaintea lui Dumnezeu. Sentința lui Dumnezeu are valabilitate pentru toți: după moarte vine judecata. Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu că există o cale de stârpire a „viermelui“ din viața noastră: „Dar Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi“ (Romani 5.8). Mântuitorul a plătit datoria pe care o aveam înaintea lui Dumnezeu. Mântuitorul a luat asupra Sa judecata care trebuia să ne lovească.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

LUNA IUNIE 2017

coordonatori Bob & Debby Gass
1 IUNIE
CONFRUNTAREA SĂNĂTOASĂ (1)
Când Petru a luat partea Iudeilor în fața Neamurilor, Pavel i-a stat împotrivă! De ce? De dragul unității în biserică. Uneori nu ai de ales, trebuie să stai împotriva cuiva. Întrebarea este: cum? Nimeni nu s-a născut cu abilitatea de a face lucrul acesta; ea se deprinde„Când a venit Chifa în Antiohia, i-am stătut împotrivă în față” (Galateni 2:11)

Când Petru a luat partea Iudeilor în fața Neamurilor, Pavel i-a stat împotrivă! De ce? De dragul unității în biserică. Uneori nu ai de ales, trebuie să stai împotriva cuiva. Întrebarea este: cum? Nimeni nu s-a născut cu abilitatea de a face lucrul acesta; ea se deprindenumai prin exercițiu și răbdare. Motivul pentru care nu suntem pricepuți la așa ceva este că ne ferim de confruntare ca de ciumă. Prin urmare, relațiile noastre au de suferit, iar problemele rămân nerezolvate. Primul pas în pregătirea pentru o confruntare este acela de a stabili scopul corect pentru care vrem să punem lucrurile pe tapet. Ținta ar trebui să fie dezvoltarea unei relații mai bune, Aceasta aduce cu sine fie determinarea persoanei de a nu mai face un anumit lucru, fie determinarea ei de a începe să facă ceva. Cu nici un chip, scopul nu trebuie să fie acela de a o pune la punct, de a te descărca sau de a arunca vina asupra ei. Fii cinstit referitor la motivul pentru care te-ai hotărât să confrunți problema. AI cumva un motiv ascuns, cum ar fi resentimentul sau mândria rănită sau dorești să vezi o schimbare autentică de comportament? Trebuie să te întrebi: „Când confruntarea ia sfârșit, care este schimbarea de comportament pe care o doresc la cel ce mi-a greșit?” Nu uita, într-o confruntare eficientă, căutăm un rezultat anume și un câștig pentru ambele părți. „Frații nedreptăți sunt mai greu de câștigat decât o cetate întărită” (Proverbe 18:19). Când cineva știe că îți pasă cu adevărat de el și că dorești să-L glorifici pe Dumnezeu însituația respectivă, atunci vei avea parte de o reacție potrivită.CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI-IUNIE 2017

LUNA IUNIE 2017 TRIMITEM NUMAI CELE 4 FELURI DE  MEDITATII

CARE SANT NOI IN FIECARE AN

 CELELALTE 10– CLASICE- SE GASESC  POSTATE  IN TOATE LUNILE ANULUI TRECUT 2016 LA ADRESELE URMATOARE :

POT FI DESCARCATE  DEPOZITATE SI RETRIMISE DE ORICINE . NIMIC NU E COPYRIGHT, DACA LE PASTRATI ASA CUM LE LUATI  NEMODIFICATE SI CU  ADRESELE PROVINIENTEI LOR ORIGINALE,ACOLO  UNDE SANT MENTIONATE

 

Read Full Post »

   

“Painea noastra cea de toate zilele, da-ne-o noua astazi.”

10378244_769487256446686_806479960195596500_n “Painea noastra cea de toate zilele, da-ne-o noua astazi.”

    Este cea dintai cerere din rugaciunea “Tatal nostru” care are in vedere nevoile noastre. In cererea aceasta, accentul principal este pus pe cuvantul paine: “Painea noastra cea de toate zilele, da-ne-o noua astazi.” Vasazica, Domnul Isus ne invata aici ca lui Dumnezeu Ii place ca noi sa indreptam spre El cereri prin care Il rugam sa ne dea painea cea de toate zilele.
    Ce se intelege prin cuvantul “paine?” Desigur ca, in primul rand este vorba de alimentul asa de cunoscut, asa de necesar, painea, pe oare o cumparam de la brutarie sau pe care o facem noi in casa, din faina. Dar, intr-un intels mai larg, prin cuvantul “paine” se intelege tot ce este necesar pentru intretinerea vietii; se intelege imbracamintea, se intelege incaltamintea, se intelege casa in care avem nevoie sa ne adapostim; se intelege serviciul pe care il avem, unde muncim ca sa ne putem castiga painea; se intelege si sanatatea mintii si sanatatea trupului, caci daca n-am avea sanatatea mintii si sanatatea trupului, n-am putea sa muncim si sa ne castigam painea; si se intelege si ploaia care face sa creasca bucatele, dupa ce semanatorul a semanat samanta in pamant; se intelege si caldura soarelui, fara care nu poate sa creasca nimic; si se inteleg apoi si toate imprejurarile favorabile care fac sa creasca graul, porumbul si toate cele de hrana, pentru ca sa avem toate cele necesare traiului.
    Da, dar ar zice cineva, de ce sa mai cerem, ca Dumnezeu da si celor ce nu cer? Este adevarat ca din partea lui Dumnezeu este o mare bunatate, o mare darnicie. El da si celor ce Il tagaduiesc, El da si celor ce lupta impotriva Lui. El da tuturor painea cea de toate zilele. El face sa ploua si peste cei drepti si peste cei nedrepti. El face sa rasara soarele si peste cei buni si peste cei rai. Ei bine, dar tocmai aceasta bunatate mare din partea lui Dumnezeu fata de cei ce Il tagaduiesc, fata de cei ce Il dau la o parte din socotelile lor, tocmai aceasta bunatate mare ii obliga.
    Ar putea cineva sa zica: Muncesti, ai paine; nu muncesti, n-ai. Sigur ca cuvantul acesta este adevarat in parte, caci in Scriptura se spune: “Cine nu vrea sa munceasca, nici sa nu manance.” Este adevarat ca Domnul Dumnezeu, cand gaseste El de cuviinta, ne da painea intr-un chip minunat, nu ca rod al muncii noastre. Cand a hranit pe evrei in pustie patruzeci de ani, milioane in fiecare zi, aceste milioane de persoane nu munceau ca sa vina mana de sus. Aceasta a fost indurarea lui Dumnezeu. Dar, de regula, painea ni se da prin munca noastra.
    Noi trebuie sa ne facem partea noastra: sa muncim; iar Dumnezeu Isi face partea Sa, care este cu mult mai mare decat partea noastra. Si daca avem posibilitatea sa muncim, este tot un har din partea lui Dumnezeu. Dar, chiar daca am munci noi cat de mult, daca Dumnezeu n-ar da ploaia Lui si n-ar incalzi cu soarele Lui, noi n-am avea paine. “Daca nu zideste Domnul o casa, degeaba lucreaza cei ce o zidesc; daca nu pazeste Domnul o cetate, degeaba o pazesc cei ce o pazesc.” Prin urmare, painea cea de toate zilele este in primul rand darul lui Dumnezeu.
    Cineva ar putea sa zica: Painea mea este asigurata, am strans avere si imi este asigurata painea. Cati n-au gandit in felul acesta! Au strans. Unii ziceau: “Numai din casele mele, pot sa traiesc.” Insa Dumnezeu a lucrat ca sa se duca averile pe care se bizuiau oamenii. Si atatia oameni care se bizuiau asa de mult pe averile lor, au ajuns sa aiba cu multa greutate nitica paine. Deci nu averea trebuie sa ne fie sprijin, ci Domnul Dumnezeu. Nu de la avere sa cerem painea, ci de la Tatal ceresc, cum ne invata Domnul Isus.
    Cererea: “Painea noastra cea de toate zilele, da-ne-o moua astazi,” vrea sa ne invete multe lucruri folositoare pentru noi care vrem sa traim ca oameni credinciosi. Unul din aceste lucruri este atarnarea noastra de Dumnezeu. Ei bine, trebuie sa ne gandim ca si in ceea ce priveste mijloacele de trai, atarnam de Dumnezeu.
    Al dolea lucru pe care vrea sa ne invete Domnul Isus este ca Dumnezeu Se ingrijeste de noi. Domnul Isus cunostea foarte bine lucrul acesta. Si El stia ca, daca cerem lui Dumnezeu painea noastra cea de toate zilele, Dumnezeu Se ingrijeste sa ne dea aceasta paine.
    Cum Se ingrijeste Domnul de noi, o arata belsugul mare, care se vede de la un capat al pamantului pana la celalalt. Daca ne gandim la holdele de grane, daca ne gandim la pomii incarcati cu fructe, daca ne gandim la imensele cantitati de alimente pe care le avem de la pasari, de la animale: lapte, carne si altele, ramanem uimiti. Este o bogatie imensa de paine cu care Dumnezeu hraneste miliarde de persoane. 
    Desigur ca pentru noi cei credinciosi, gandul ca Dumnezeu Se ingrijeste de noi si in ceea ce priveste mijloacele de trai trebuie sa fie un gand care sa ne imbarbateze. Da, Dumnezeu Se ingrijeste de noi chiar si atunci cand imprejurarile sunt potrivnice. Cat de potrivnice erau imprejurarile pentru poporul Israel cand calatorea in pustie! In pustie nu era paine, caci acolo nu crestea grau. Acolo nu erau magazine, ca in Bucuresti, de unde sa-ti cumperi ce-ti trebuie. Ce era in pustie? Nisip, nisip, nisip. Hraneste-te cu nisip daca poti! Si totusi patruzeci de ani, n-au fost hraniti israelitii in pustie cu mana? Mana cadea in fiecare zi, in zorii diminetii. 
    Iar cand a fost seceta in tara lui Israel, un om al lui Dumnezeu, Ilie, a fost trimis la un parau, un loc singuratic, la paraul Cherit. Acolo Dumnezeu i-a dat painea cea de toate zilele, caci Ilie a avut sa bea apa din paraul acela, in timp ce raurile celelalte din tara secasera. Corbii veneau si ii aduceau in fiecare zi de mancare. In felul acesta, Domnul pastra viata acestui om al Sau, pe care il folosea in lucrarea Sa. Si cand Ilie n-a mai putut fi hranit la paraul Cherit, Dumnezeu l-a hranit in casa unei femei vaduve, care mai avea doar putina faina si foarte putin untdelemn. Totusi Dumnezeu a inmultit faina si untdelemnul femeii din Sarepta Sidonului, incat viata i-a fost pastrata lui Ilie, care a avut painea cea de toate zilele.
    Se spune ca un credincios dintr-o tara indepartata, mai de mult, era foarte urat din pricina credintei lui in Domnul Hristos. A fost intemnitat. Cuvantul de ordine pentru acest credincios a fost urmatorul: Nu i se va da sa manance deloc sau aproape deloc, asa incat sa moara de foame. Dar credinciosul n-a murit de foame. El s-o fi rugat: “Painea mea cea de toate zilele, da-mi-o!” Se spune ca o pisica venea la el in fiecare zi prin fereastra celulei si ii aducea carne si paine. In felul acesta Domnul a pastrat viata acestui credincios, a ingrijit de el si, in sfarsit, cand dusmanul lui a murit, atunci a scapat si el cu viata din inchisoare.
    Cred ca este de folos sa citim din Scriptura cateva cuvinte care ne arata ca si lucrurile de hrana, “painea noastra cea de toate zilele”, vin de la Dumnezu. De aceea este bine sa depindem de El, de aceea Domnul Isus Hristos ne invata sa depindem de El, de aceea este bine sa ne mangaiem si sa ne imbarbatam la gandul ca Dumnezeu Se ingrieste de noi.
    In Psalmul 104.14-15 se spune: “Tu faci sa creasca iarba pentru vite si verdeturi pentru nevoile omului, untdelemn, care-i infrumuseteaza fata si paine, care-i intareste inima.” Tot in acest Psalm citim in versetele 27-29: “Toate aceste vietuitoare Te asteapta, ca sa le dai hrana la vreme. Le-o dai Tu, ele o primesc; Iti deschizi Tu mana, ele se satura de bunatatile Tale. Iti ascunzi Tu fata, ele tremura; le iei Tu suflarea, ele mor si se intorc in tarana lor.”
    La Faptele Apostolilor 14.17, Pavel, vorbind celor din Listra, unde se dusese sa vesteasca evanghelia, printre altele le spune asa: “Dumnezeu v-a facut bine, v-a trimis ploi din cer si timpuri roditoare, v-a dat hrana din belsug si v-a umplut inimile de bucurie.”
    Domnul Isus nu ne-ar fi invatat sa cerem lui Dumnezeu painea noastra cea de toate zilele, daca ar fi stiut ca Dumnezeu nu ne implineste aceasta cerere. Dar El, care stia ca Dumnezeu implineste aceasta cerere, tocmai de aceea ne-a invatat sa ne indreptam spre Dumnezeu cu aceasta rugaminte.
    De alta parte, daca Dumnezeu Se ingrijeste de noi, cum am vazut, nu este asa ca ingrijorarea cu privire la ce vom manca si la ce ne vom imbraca este o ingrijorare care arata necredinta fata de Dumnezeu, care arata necredinta fata de cuvintele Lui? Este drept ca atunci cand te hotarasti pentru Domnul Isus si cand tii cu tot dinadinsul sa fii credincios, nu esti aprobat de toata lumea; dimpotriva, esti dezaprobat de multi. Intr-adevar, multi credinciosi s-au vazut amenintati si in ceea ce priveste “painea cea de toate zilele.” Si unii nu vin la Domnul Isus tocmai din pricina acestei necredinte, pentru ca se uita mai mult la aceste amenintari decat la Domnul Isus.
 Iar unii care parca au pornit pe calea credintei, privind mai mult la amenintari, privind mai mult la ingrijorari dcat la Domnul Isus, au parasit calea Domnului Isus, au parasit adunarea, au parasit legatura cu fratii. Ei bine, pentru astfel de suflete spunem ca aceste cuvinte ale Domnului Isus: “Painea noastra cea de toate zilele, da-ne-o noua astazi” sunt cuvinte care ar trebui puse la inima, cuvinte in care ar trebui sa-si puna increderea si astfel sa nu se ingrijoreze ca vor ramane muritori de foame, ca vor ramane pe drumuri, daca raman credincisi lui Dumnezeu.
    In legatura cu aceasta, as vrea sa citim si un loc de la Matei 6.25-26: “Nu va ingrijorati de viata voastra, gandindu-va ce veti manca sau ce veti bea; nici de trupul vostru, gandindu-va cu ce va veti imbraca. Oare nu este viata mai mult decat hrana si trupul mai mult decat imbracamintea? Uitati-va la pasarile cerului: ele nici nu seamana, nici nu secera si nici nu strang nimic in granare; si totusi Tatal vostru cel ceresc le hraneste. Oare nu sunteti voi cu mult mai de pret decat ele?”
    Si acum, sa vedem si alte cuvinte din aceasta cerere. Zice Domnul Isus: “Painea noastra cea de toate zilele,” adica painea noastra de care avem nevoie in iecare zi, sau painea noastra care este necesara existentei.
    “Da-ne-o noua astazi” se spune la Matei, iar la Luca se spune: “da-ne-o noua in fiecare zi.” De ce “astazi” si nu odata pentru totdeauna, pana la sfarsitul vietii? Nu, Domnul Isus n-a gasit de cuviinta sa ne invete sa ne rugam: “Painea noastra care ne este necesara pana la sfarsitul vietii.” Domnul Isus a gasit de cuviinta sa cerem asa: “Paine noastra cea de toate zilele sau necesara existentei, da-ne-o noua astazi.”
    Prin aceasta Domnul Isus a vrut sa ne invete mai multe lucruri. In primul rand, a vrut sa ne invete ca este bine ca noi sa depindem in fiecare zi de Dumnezeu. Caci, daca te duci in fiecare zi inaintea lui Dumnezeu si Ii spui: “Painea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi,” inseamna ca in fiecare zi depinzi de Dumnezeu.
    Iar celor ce ar vrea ca Dumnezeu sa le dea odata pentru totdeauna tot cat ar socoti ei ca au nevoie, acestora am vrea sa le aducem aminte o intamplare din Cuvantul lui Dumnezeu. Cand a inceput sa dea Dumnezeu, in pustie, mana pentru poporul everu, unii au zis: Sa nu ne sculam in fiecare dimineata sa luam mana, ci sa strangem odata pentru mai multe zile. Ce s-a intamplat cu mana stransa pentru mai multe zile?  S-a stricat si deci nu a mai putut fi folosita.
    Dar cuvantul “da-ne-o noua astazi” este un cuvant care osandeste pe cei ce umbla sa stranga mijloace necesare traiului, ca sa se bizuie pe ele pana la sfarsitul zilelor lor. Acestia cad in ispita si in lat, cum spune Cuvantul lui Dumnezeu. Iar in alta parte Cuvantul spune: “Daca avem dar cu ce sa ne hranim si cu ce sa ne imbracam, ne va fi de ajuns.”
    De alta parte, cuvintele “da-ne-o noua astazi” ne dau din partea Mantuitorului nostru si o lectie de moderatie in privinta bunurilor vietii acestei lumi. Da, trebuie sa fim moderati, sa fim cumpatati in ceea ce priveste dorintele noastre.
    Cuvintele acestea vor sa ne dea si o lectie de simplitate in ceea ce priveste felul nostru de a trai. Nu ne sade bine, noua celor credinciosi, sa traim in risipa, sa traim pe picior mare, cum se zice. Un credincios avea bani sa-si faca o casa. In loc sa-si faca o casa modesta, pentru el si familia lui, face o casa mare, frumoasa, cu camera multe. Daca si-a facut o astfel de casa, desigur ca a trebuit sa aiba si chiriasi. A avut atatea buclucuri de pe urma acestei case mari! Daca isi facea o casa modesta, pentru familia sa, ar fi fost scutit de multe neplaceri pe care le-a avut. Deci, Domnul Isus vrea sa ne invete ca si in ceea ce priveste mijloacele de trai, trebuie sa fim moderati si trebuie sa avem un fel simplu de a trai.
    O istorioara este plina de invatatura in aceasta privinta. O pasare zbura prin vazduh, zbura prin seninul cerului si era asa de fericita: rasuna vazduhul de cantul ei. Jos, pe pamant, se lasa numai atunci cand avea nevoie de putina hrana.
    Sunt unii credinciosi preocupati numai sa stranga; ei au lasat la o parte cele duhovnicesti. Nu sunt atat de preocupati de a face voia lui Dumnezeu sau de a castiga suflete pentru Dumnezeu, nu sunt atat de preocupati ca prin rugaciune si lucrarea lor sa inainteze Evanghelia, cat sunt preocupati sa stranga si sa stranga cat mai mult.
    Domnul Isus zice: Painea “noastra” cea de toate zilele, da-ne-o noua astazi. El nu ne-a invatat sa ne rugam: Painea “mea” cea de toate zilele, da-mi-o mie astazi. Cuvantul “noastra” arata ca este vorba de mai multi, nu este vorba numai de fiecare dintre noi. Si daca Domnul Isus ne invata sa ne rugam in felul acesta, “painea noastra”, insemneaza ca El vrea ca, in ceea ce priveste mijloacele de trai, sa ma rog nu numai pentru mine  personal, ci sa ma rog si pentru altii. Sunt multi care o duc greu in ceea ce priveste mijloacele de trai si credinciosii, care trebuie sa fie milosi si simtitori, ei trebuie sa simta impreuna cu astfel de oameni. Si aceasta simtire trebuie sa se arate si in rugaciune, dar trebuie sa se arate si in mod practic.
    Se spune ca un credincios se ruga lui Dumnezeu pentru cineva care era lipsit. Baiatul, care l-a auzit, i-a zis asa: Taticule, eu, daca as fi in locul d-tale, nu m-as multumi numai sa ma rog pentru cutare sa-i dea Dumnezeu cele necesare. As lua din casa de la noi, unde este belsug, as lua din lucrurile de hrana pe care le avem si i-as da persoanei aceleia.
    Fiindca a venit vorba de lucrul acesta, as intreba: Avem noi o randuiala, ca din ceea ce castigam, sa punem ceva de o parte, regulat, pentru ca din partea aceasta sa se infrupteze si cei ce sunt lipsiti de painea cea de toate zilele? S-a spus uneori aici, in adunare, ca si acesta este un har pe care il au cei credinciosi: ca ei, si cu bunurile vietii acesteia sa poata ajuta lucrarea lui Dumnezeu si pe cei ce nu au painea cea de toate zilele. Este bine ca cine nu s-a pus in randuiala inaintea lui Dumnezeu in aceasta privinta, sa se puna in randuiala.
    Cineva, in legatura cu aceasta, a zis: Mi-a mers mai bine cu noua parti din venitul meu, decat cu venitul intreg. Adica a fost o vreme cand el nu dadea nimic din venitul lui pentru lucrarea lui Dumnezeu, pentru ajutorare. Pe urma s-a hotarat sa dea macar zece la suta. La Maleahi 3.10 scrie: “Aduceti insa la casa vistieriei toate zeciuielile, ca sa fie hrana in casa Mea; puneti-Ma astfel la incercare, zice Domnul ostirilor, si veti vedea daca nu va voi deschide zagazurile cerurilor si daca nu voi turna peste voi belsug de binecuvantare.” In legatura cu locul acesta, cineva a spus: zavoarele zagazurilor nu sunt in patea dinspre Dumnezeu, ci sunt in partea dinspre noi. Vrem ca zagazurile acestea sa porneasca spre noi? Atunci sa dam la o parte zavorul neglijentei, zavorul zgarceniei, zavorul faptului ca nu simtim cu cei ce se afla in nevoi, si atunci Dumnezeu Isi ca implini cuvantul.

    Acum, ca incheiere, sa ne gandim la cele ce au trecut prin fata mintii noastre in ceasul acesta si apoi sa ne gandim ca si mijloacele de trai, toate vin de la Dumnezeu. Sa cautam sa depindem de Dumnezeu in fiecare zi si in aceasta privinta. Sa credem ca El ne poarta de grija in fiecare zi. Sa dam la o parte ingrijorarea, sa traim modest, sa fim simtitori si la nevoile altora. Sa multumim Domnului pentru toate cele necesare existentei, pe care ni le-a dat si ni le da si, in felul acesta, sa cautam sa fim implinitori ai Cuvantului cu care ne-a invatat Domnul Isus sa ne rugam: “Painea noastra cea de toate zilele, da-ne-o noua astazi.”

Emil S. Constantinescu
                                                     7 martie 1965
                                   Multumim  si apreciem munca si bunavointa fr. Horia Azimioara prin care am primit meditatiile si predicile  fratelui Emil S. Constantinescu
                                                   

Read Full Post »

Not Forgotten

Not Forgotten
 

Read: Isaiah 49:13-21

New King James Version (NKJV)

13 Sing, O heavens!
Be joyful, O earth!
And break out in singing, O mountains!
For the Lord has comforted His people,
And will have mercy on His afflicted.

God Will Remember Zion

14 But Zion said, “The Lord has forsaken me,
And my Lord has forgotten me.”
15 “Can a woman forget her nursing child,
And not have compassion on the son of her womb?
Surely they may forget,
Yet I will not forget you.
16 See, I have inscribed you on the palms of My hands;
Your walls are continually before Me.
17 Your sons[a] shall make haste;
Your destroyers and those who laid you waste
Shall go away from you.
18 Lift up your eyes, look around and see;
All these gather together and come to you.
As I live,” says the Lord,
“You shall surely clothe yourselves with them all as an ornament,
And bind them on you as a bride does.

19 “For your waste and desolate places,
And the land of your destruction,
Will even now be too small for the inhabitants;
And those who swallowed you up will be far away.
20 The children you will have,
After you have lost the others,
Will say again in your ears,
‘The place is too small for me;
Give me a place where I may dwell.’
21 Then you will say in your heart,
‘Who has begotten these for me,
Since I have lost my children and am desolate,
A captive, and wandering to and fro?
And who has brought these up?
There I was, left alone;
But these, where were they?’”

I will not forget you! Isaiah 49:15 

New King James Version (NKJV)

15 “Can a woman forget her nursing child,
And not have compassion on the son of her womb?
Surely they may forget,
Yet I will not forget you.

At her mother’s 50th birthday celebration with hundreds of people present, firstborn daughter Kukua recounted what her mother had done for her. The times were hard, Kukua remembered, and funds were scarce in the home. But her single mother deprived herself of personal comfort, selling her precious jewelry and other possessions in order to put Kukua through high school. With tears in her eyes, Kukua said that no matter how difficult things were, her mother never abandoned her or her siblings.

God compared His love for His people with a mother’s love for her child. When the people of Israel felt abandoned by God during their exile, they complained: “The Lord has forsaken me, the Lord has forgotten me” (Isa. 49:14). But God said, “Can a mother forget the baby at her breast and have no compassion on the child she has borne? Though she may forget, I will not forget you!” (v. 15).

When we are distressed or disillusioned, we may feel abandoned by society, family, and friends, but God does not abandon us. It is a great encouragement that the Lord says, “I have engraved you on the palms of my hands” (v. 16) to indicate how much He knows and protects us. Even if people forsake us, God will never forsake His own.

Thank You, Lord, that I am Yours forever. I’m thankful that I won’t have to walk through any experience alone.

God never forgets us.

INSIGHT:The love of a mother for her newborn child serves as a powerful symbol of God’s love for us. Life has its inevitable painful surprises and upsets, and we can sometimes be tempted to doubt the goodness, protection, and provision of the God who has redeemed us. But as this wonderful Bible passage shows, our heavenly Father could no more forget about us than a nursing mother can turn her back on her child. The example of faithful parental care can serve as a reminder of God’s never-ending love. 

Read Full Post »

Older Posts »

%d bloggers like this: