Feeds:
Posts
Comments

Archive for the ‘MARTURII-MEMORII’ Category

Op-Ed: A time for Christian soul searching

Jackie Goodall explains the damaging effect of the Replacement Theology. She highlights that its teachings are often used in anti-Semitism campaigns and for rallying support for anti-Israel organizations.

As the Jewish nation enters Yom Kippur, a day of repentance and affliction of the soul, many in the Christian church might also do well to search their souls and seek their own atonement with God for the dreadful way the church has treated the Jews and the State of Israel throughout the centuries and over the past 70 years respectively.

Some, but by no means all of the mainline churches have strayed far from their Biblical roots and from their original support for the nascent State of Israel. When John Winthrop landed in Massachusetts Bay in 1630, he used Biblical imagery of a promised land when he spoke of “We shall be as a City upon a Hill, the eyes of all people are upon us…” – a speech often considered to have seeded the Christian Zionist movement.

Winthrop and his Congregationalist followers would surely be turning in their graves at the anti-Israel antics of their successor United Church of Christ (one of the largest Protestant denominations in the United States) in the 21st century, whose stated aim is to “contribute to ending the Israeli military occupation of the Occupied Palestinian Territories: the West Bank, East Jerusalem and Gaza.”

The UCC’s biased and deceptive stance results in active engagement with the BDS movement and the labeling of Israel’s actions towards Palestinians as “apartheid.” Similar divisive stances have been taken by the United Methodist, Presbyterian, Lutheran and Episcopal churches.

Although Pope Francis reversed a longstanding opposition to Jewish statehood in an October 2015 address when he declared not only that the “State of Israel has every right to exist in safety and prosperity” but that anti-Zionism is a form of anti-Semitism, the recent furore concerning security measures at the Temple Mount might lead one to question just how strong that support is.

The Catholic Church appeared to place the blame for the violence squarely on Israel’s shoulders while referring to the site exclusively by its Muslim name just as the Latin Patriarchate of Jerusalem expressed its concern about “any change to historical (Status Quo) situation in al-Aqsa Mosque (Haram ash-Sharif),” disregarding any Jewish or Christian connection.

Bishop Munib Younan, head of the Evangelical Lutheran Church of Jordan and the Holy Land, commented on Vatican radio that the metal detectors are a form of “collective punishment” that should not be permitted “because of an attack by two persons.” The Geneva-based World Council of Churches (WCC) then joined the bandwagon of condemnation, firmly putting its support behind the Palestinian “Day of Rage” and the subsequent riots and violence.

Much of the blame for this type of thinking within the church can be laid at the door of the theological error known as Replacement Theology – the belief that the church has replaced Israel. Highly damaging, it negates the legitimacy of the State of Israel and the Jews’ right of return. It also allegorizes the many Biblical prophecies concerning the physical restoration of Israel and the ingathering of the Jews into promises of blessing for the church instead.

The over-spiritualization of the Scriptures has not only led some Christians to reject the Genesis account of creation, but also the covenant promises God made with Israel. Many are also of the opinion that the Hebrew Scriptures, known to Christians as the Old Testament, were “nailed to the cross” and are therefore irrelevant to Christianity.

This theology would not be so damaging if it were kept within the confines of church buildings, but the result of its teachings often spills over into blatant anti-Semitism and support for NGOs that are highly damaging to the State of Israel.

That said, since the reunification of Jerusalem 50 years ago, growing numbers of Evangelical Christians are drawing closer to their Jewish roots by standing with and praying for Israel, as well as celebrating the Biblical feasts and holidays. As a result, many Christians and Jews are forming close friendships and ties, with Christians enjoying a new spiritual awakening as they discover aspects of the Scriptures they’d never previously considered.

Many are also questioning the validity of the traditional Christian festivals of Christmas and Easter, with some going so far as to observe their Sabbath from Friday sundown to Saturday sundown instead of the traditional Sunday. These Christians don’t wish to convert to Judaism however; they simply yearn to rediscover the foundations of their 2,000-year-old faith and seek to live a more authentic Christian life.

On Monday, October 10, during the Jewish festival of Sukkot, thousands of Christians from more than 80 countries will throng the streets of Jerusalem for the annual Jerusalem March. Organized by the International Christian Embassy Jerusalem (ICEJ), these modern-day Christian Zionists will once again declare their love and support for the State of Israel by marching through the streets of Jerusalem waving their national flags. Expectations are that it will be a historic convocation with great prophetic significance, given that this Jubilee Year marks 50 years since Jerusalem’s reunification.

Evangelical Christians are well known for their unequivocal support for the State of Israel. It’s a stance that is not only growing but will always remain solid because it is founded not on whim or circumstance, rather on a committed belief in standing with Israel and blessing the Jewish people; a Biblical mandate found in Genesis where God tells Abraham “I will bless those who bless you, and I will curse those who curse you; and in you all the families of the earth shall be blessed.Sep 29, 2017, 9:00AMJackie Goodal

Jackie Goodall explains the damaging effect of the Replacement Theology. She highlights that its teachings are often used in anti-Semitism campaigns and for rallying support for anti-Israel organizations.
JERUSALEMONLINE.COM

 
Advertisements

Read Full Post »

Anca Popescu …e in cer de 8 ani

Când…..

Când din viaţa mea au dispărut bucuriile de altădată,

  Şi comorile, care erau ale mele odată, nu le mai pot revendica,

Acest adevăr îmi hrăneşte inima însetată şi înfometată:

  Doamne, TU RĂMÂI AICI! TU eşti mereu acelaşi!

Când râurile seacă, acele râuri de bucurie înviorătoare –

  Prietenii atât de binecuvântate, de rodnice, de libere;

Când cerul sărutat de soare face loc norilor deprimanţi,

  Doamne, TU RĂMÂI AICI! TU eşti încă în inima mea.

 Când puterea te lasă, şi picioarele, acum obosite şi sleite,

  Nu mai pot merge în misiunile fericite,

De ce să oftez, sau să las să mi se întunece zilele?

  Doamne, TU RĂMÂI AICI! Mi-ai putea da mai mult?

 Astfel în zilele vieţii mele – oricine sau orice mi-ar lipsi,

  Prieteni, prietenii, bucurii, într-o măsură mai mică sau mai mare,

Cântările vor fi ale mele, nici o întristare nu trebuie să mă asalteze,

  Doamne, TU RĂMÂI AICI! TU eşti încă în inima mea.

                                                                                    J.Danson Smith

Aleluia …ca Tu Doamne rămâi veșnic credincios fata de noi
https://www.youtube.com/watch?list=RD8Y9o0iDzid4&v=q3F4-LyscTE      

Read Full Post »

Cum să reacționezi față de cei care părăsesc Biserica?

Se întâmplă un lucru trist. Întâlnesc tot mai mulți oameni care părăsesc Biserica. Unii, este adevărat, se transferă la o altă biserică locală, cu nădejdea unei experiențe viitoare mai pozitive. Alții însă renunță la credință. Când sunt întrebați de motivația deciziei lor, ei împărtășesc de obicei experiențe dureroase, argumente științifico-filozofice sau incapacitatea de a trăi la un standard moral înalt.

Cine sunt aceștia?

  • Un licean care a ajuns la concluzia că evoluționismul are baze științifice mai solide decât creștinismul
  • Un student care a crescut în biserică, a fost dus la școala duminicală, a recitat poezii în adunare, dar nu a rezistat atracțiilor și plăcerilor lumești
  • Un tânăr dezamăgit de ipocrizia pe care a văzut-o în jurul lui (creștini care nu trăiau la standardele pe care le predicau)
  • Un adult care a fost rănit de prietenii săi creștini egoiști

Sau mulți alții. Care declară că experiențele lor negative le-au subminat credința în Biserică și în cele din urmă în Dumnezeu.

Cred că cei mai mulți dintre noi au cunoscut credincioși care au părăsit credința. Poate știm pe cineva care e gata să o facă chiar acum. Cum ar fi cel mai bine să răspunzi într-o astfel de situație?

  1. Ascultă-i și caută să-i înțelegi

Tendința noastră va fi să le predicăm. Să le spunem cât de greșită este decizia lor și cât de rău vor ajunge. Să le cităm versete din Biblie.

Să nu uităm însă că unii dintre ei vor fi fost crescuți în familii de credincioși. Au mers la o școală creștină. Au participat la tabere biblice de vară. Au memorat versete. Ei știu că Isus a venit să moară pentru păcatele lor. Ei știu că El vrea să le dea o viață din belșug. Și deși știu toate acestea, au ales să dea înapoi de la calea credinței.

Pentru că ei cunosc toate acestea lucruri, urechea le va fi închisă la predicile tale. Mai degrabă ar avea nevoie de cineva să îi asculte. S-ar putea ca în mintea lor decizia luată să fi părut logică și necesară. Au petrecut săptămâni, luni sau chiar ani înainte de a face acest pas. Nu le-a fost ușor.

În loc să le recităm amenințător pasaje din Scriptură, mai degrabă să încercăm să îi ascultăm și să înțelegem ce s-a întâmplat. Cum s-a ajuns aici? Este vorba despre experiențe dureroase? Sau despre nelămuriri la nivel doctrinar? Care ar trebui să fie pașii următori?

  1. Nu îi privi ca pe niște dușmani

De-a lungul anilor, am văzut numeroși tineri care au început să umble pe calea credinței pentru ca mai târziu să se abată de la ea. Fiecare caz este o reamintire că în jurul nostru se poartă o bătălie spirituală pentru sufletele oamenilor. Cei ce pleacă din Biserică nu sunt dușmanii noștri. Sunt mai degrabă victime ale celui rău.

Mulți dintre ei sunt oameni care au fost răniți. Au trecut prin experiențe dureroase. Le-a murit un copil. Un prieten a căpătat o boală incurabilă. Fata le-a fost violată. Ei ajung să se întrebe, “Cum poate un Dumnezeu iubitor și atotputernic să permită atâta suferință în lume?”- și nu sunt mulțumiți de răspunsurile primite.

Umblarea pe calea lui Dumnezeu presupune plătirea unui preț pe care unii nu sunt gata să îl acorde. Văzând comportamentul lor și auzind cuvintele lor, vei fi ispitit să te superi, să îi socotești ca pe niște dușmani care te-au trădat. Caută însă să reacționezi diferit, arătând compasiune. Făcând astfel, s-ar putea să le încetinești pașii prin care se îndepărtează de Dumnezeu.

girl-sitting-in-church-large

      3. Continuă să le arăți dragoste

Astăzi, sunt tot mai mulți cei care pleacă și închid după ei ușa bisericii. Nu înseamnă că nu mai cred în Dumnezeu. Nu înseamnă că sunt atei. Eventual sunt agnostici. Sau dezamăgiți. Sau dornici să profite măcar un timp de plăcerile pe care lumea le oferă.

Unii vor pleca furioși, alții dezamăgiți, alții indiferenți. Oricum ar fi, spune-le că vei continua să îi iubești, să te rogi pentru ei și să fi disponibil când vor avea nevoie de tine. Că la tine vor găsi adăpost și compasiune. Spune-le că ușa ta va fi mereu deschisă pentru ei.

Ar fi groaznic ca ei să găsească în lume prieteni loiali care să îi înțeleagă mai mult, să îi iubească mai mult, să îi respecte mai mult, sau să le acorde mai mult har decât au primit în Biserică.

  1. Caută să adresezi din timp propriile-ți îndoieli sau ale celor din jur

Deși nu ne place să o recunoaștem, niciunul dintre noi nu are o credință perfectă. Undeva în străfundul nostru fiecare experimentăm îndoiala. La urma urmei, suntem într-un proces continuu de creștere în credință.

Biserica ar trebui să creeze un mediu în care oamenii să se simtă liberi să-și adreseze întrebările, să-și exprime îndoielile. Am văzut părinți care și-au certau copiii pentru că au pus întrebări “ciudate”. Nu cred că e sănătos ca întrebările să fie evitate. Întrebările copiilor mei mă forțează să caut răspunsuri cu privire la ce și de ce cred.

Isus a cerut credință de la urmașii Săi, dar El a avut răbdare cu cei îndoielnici ca și Toma. Dacă noi nu abordăm întrebările incomode, dacă îi disprețuim și ridiculizăm pe cei care le pun, atunci să nu ne mirăm că mai târziu aceștia vor întoarce spatele creștinismului și ulterior chiar a relației cu Dumnezeu.

leavingchurch

     5. Nădăjduiește că acea persoană se va întoarce înapoi la credință

Credincioșii ai căror rude sau prieteni aleg să părăsească Biserica nu trebuie să dispere. Ei pot să rămână încrezători. În loc să-i condamne, ei ar trebui să continue să-i iubească, să le arate răbdare și să le ofere un model cristic de viață creștină.

Din păcate, unii din cei care părăsesc Biserica au parte de comentarii atât de acide din partea credincioșilor încât nu vor regreta vreun moment pasul făcut. Dacă însă li se va arăta dragoste, s-ar putea ca ulterior să le pară rău, să își vină în fire și într-o zi să se întoarcă la Dumnezeu, care e gata să îi ierte- ca un Păstor care caută oaia rătăcită și ca un Tată care așteaptă întoarcerea fiului risipitor.

  1. Întreabă-te dacă nu cumva și cei care rămân au o parte de vină

În cele din urmă, fiecare persoană care pleacă trebuie să constituie un moment de cercetare pentru cei care rămân. Oare puteam face mai mult? Oare nu puteam preîntâmpina această plecare? Oare problema este doar nebunia, egoismul și păcatul celui care pleacă? Oare am fi putut să îi purtăm de grijă mai bine? Oare ne-am rugat suficient? Oare în focalizarea noastră pe proiecte mari nu am neglijat sufletul lui/ei? Oare nu am trecut cu vederea semnalele primite? Oare am manifestat față de el/ea dragostea lui Cristos? Oare nu am fost prefăcuți?

Iar dacă greșelile trecutului nu le mai putem îndrepta, măcar să învățăm din ele și să nu le mai repetăm în viitor.

https://pentrusufletultau.wordpress.com/2016/06/04/cum-sa-reactionezi-fata-de-cei-care-parasesc-biserica/

Read Full Post »

Marturie-A Venit Preotul La Mine, I-Am Aratat Adevarul Din Biblie-Teofil Mandrutiu

Published on Jul 20, 2017

Read Full Post »

5 Ways to Celebrate Father’s Day (And 5 quotes to Inspire Him)

 

Father’s Day will be here in a blink of an eye and around the Fuentes household, we are busily preparing to have everyone over. I am really excited about what I got my husband–it is something he has been wanting since his childhood. He has no idea he is getting it and I can’t wait to surprise him!
I thought I would share some inspirational quotes that you could share with your husband or father to encourage them on their special day. Dad’s do so many great things that go missed day to day so it is nice when we get a chance to honor them and thank them for all they do. 
Here they are:
None of the things I remember about my father had anything at all to do with his lifestyle of whom he knew or the places he had been or the style of the clothes he wore. I just knew that he was always there. -Cal Thomas
A father carries pictures where his money used to be. -Author Unknown
There is no more vital calling or vocation for men than fathering. -John Throop
Blessed indeed is the man who hears many gentle voices call him Father! -Lydia M. Child
Children’s children are the crown of old men and the glory of children are their fathers. -Proverbs 17:6
My father gave me the greatest gift anyone could give another person–he believed in me. -Jim Valvano
One night a father overheard his son pray, “Dear God, make me the kind of man my daddy is.”—Later that night, the father prayed, “Dear God, make me the kind of man my son wants me to be. -Anonymous
F…You are my friend.
A…You are my ally.
T…You are my teacher.
H…You are my hero.
E…You are my example.
R…You are my rock.
-K. Williams

HERE ARE A FEW FUN WAYS TO CELEBRATE FATHER’S DAY
1. TAKE HIM TO A DINNER AND A MOVIE
Or any other thing he loves to do going out, or if he likes staying home make him his favorite meal and cuddle up under a blanket and watch some Netflix.
2. TAKE HIM TO THE GREAT OUTDOORS
If you man is an outdoorsman go hiking, camping, boating, sports game, or whatever his favorite thing might be!
3. HONOR HIM WITH A PARTY/GET-TOGETHER
Make it as simple as a cookout or fancier. If you invite several people you can even honor more dads at once. One year we did this and had a cake that said “HONORING FATHERHOOD” on it and took a group picture with all the dads. The kids read short poems about fatherhood and make a collage of pictures with dad and even grandpa. Grandpa gave a teary eyed, heart-felt speech afterwards and there wasn’t a dry eye in the house when he was done.
4. GIVE HIM TIME TO HIMSELF TO REST
Sometimes Dads work themselves to the bone and don’t really get time to rest. Give him some time to read, kick up his feet, watch his favorite movie/show, or take a long needed nap. When he wakes up pour him a nice big glass of iced tea and give him a back rub!
5. HAVE HIS FAMILY OVER
 If he is a family man be sure to invite his family over so they can share in the fun. Have some games and dessert and enjoy the day.
Feel free to also print the quotes out and stick them into your Father’s Day card!
If you haven’t gotten him a gift yet check out Amazon , they have a Father’s Day Gift Store that is helpful!
*Get FREE two-day shipping with Amazon Prime–sign up for a free trial. 

Have a Happy Father’s Day and don’t forget to honor the special men in your life!
Note: This post contains affiliate links–thanks for your support!
Art credit.

Reblogged from http://proverbs14verse1.blogspot.com/2017/06/5-ways-to-celebrate-fathers-day-quotes.html

Read Full Post »

7 Ways to Help Our Sons to Become Men

SON

When I started having children I always thought the Lord would bless us with only girls for some reason.
Especially when I gave birth to my second  girl.
I loved having daughters because I was an only child and felt that I could relate more to raising a daughter. My very own daughter... (insert sigh of happiness)!
But then all of the sudden I was a mom of a gorgeous smiling, curly haired boy. He was perfect in every way and I adored him to pieces.
Then a few more boys came along and I adored them too. So this is what having boys was like!
There were fun and energetic and low maintenance (just wash and give them food as needed). They were rough and tumble and care free. What fun!
But boys grow up quickly to become men. And one thing I don’t want to do is let the window of opportunity pass me by to help them to become they need to become.
So today we are sharing six ways to help our sons become men that will hopefully bless you if you have a son:
1. Pray for him – It is so important to lift him up to the Lord. The Lord sees and knows all and even knows your sons heart. Pray for wisdom and guidance as you teach him and that he would show you exactly what you should do. Every son is different and will need His guidance.
2. Encourage him to look to God’s example – Teach him scripture at a young age and have Bible studies with him so that he can learn the whole counsel of God’s word. Gods example of a steadfast, righteous, and holy Father in heaven is something he can always look to even when other men in his life might fail him.
3. Point him to your husband – Whenever I can I try to point out good qualities in their father or just direct them to him in general. I know that they are around me all day (and their four other sisters) so it is good to send them to dad when he gets home from work so that they can get a good dose of masculinity!
4. Spend time together – Boys learn to become men by spending time with their father. I try to make sure they get in time to do guy things together with out interrupting or protesting that they need to do something else. All those other things can wait so that they can spend those precious minutes with Dad.
5. Teach him character – We are constantly emphasizing character in this house. My children are not perfect and so it encourages them to hear stories that include good character in them to spur them along the way. We use books, movies, current events, real life situations to teach as much character as we can on a daily basis.
6. Teach him to work hard – It is important for boys to work hard and not be lazy. They will become the breadwinners one day when they have a family and ease and comfort will not be an option. I have friends who teach their children to work hard on the farm or go to work with their husbands to teach them how to become hard workers. Since we don’t have that where we live I have the kids take over practically every job I can think of on the home front so that they can grow their skills and become a confident at working.
My job has switched from doing most of the housework when the children were little to more of a manager of the home and overseeing all the chores, etc. It is an adjustment but I know that it will benefit them in the end. Never do everything for your child or you will train them to become lazy! You will be hurting them in the end because they will not have learned the value of hard work–something they were created by God to do.
7. Teach him to honor women – I try to teach my sons to treat the female gender differently and to defer to them when it is called for. I want them to love their wives and daughters one day so I try to teach them to do that while they are young with how they treat me and their sisters. They open the doors for us, let us go first in line, learn to communicate peacefully with us, and so forth. Treat them to be gentlemen at a young age and their future wives will thank you for it!
8. Allow him to share his heart with you – Be sure to remember to have a relationship with your son. There is no fool proof formula so it is good to always know what is going on in their hearts and helping them through life along the way. They need you to be there for them with an open ear and heart. Be there for them when they need you!
I hope this list will help you as you raise your sons to become men.
Prayer: Dear Lord, help us to raise sons that will bring you glory. Help bring them to manhood in the way that they need to be and not the way I think it should be. Let him have a heart for you most of all and that he would follow after you all the days of his life. Keep him from evil and keep his path straight  on the narrow road not swerving to the left or to the right. Help him to courageously defend and contend for your Word.  And may he serve you faithfully until his last days. Amen. 
Do you need more encouragement or reading on the topic of boyhood? We recommend Raising Real Men:

Teenaged boys put away a startling amount of groceries. Young boys can be downright destructive. They’re noisy, unconcerned with personal hygiene, and the dog has a longer attention span – or so it seems, some days. If this is God’s chosen gift to us, then why does it seem so hard?
How can we prepare these boys to serve God when we can barely make it through the day. Isn’t there a better way? The answer is yes. Raising Real Men looks beyond the untied shoes and dirty jeans to what the Lord means your son to be.
Learn how to help him focus on schoolwork, find real heroes, stand alone when he needs to, and become a real man one day. Don t just survive raising boys, succeed at it and learn how to love them as they really are.

         You can find it HERE.

Reblogged from:http://proverbs14verse1.blogspot.com/2015/07/7-ways-to-help-our-sons-to-become-men.html

Read Full Post »

✡ Hanukah – Sărbătoare a Luminii,

pentru că în fiecare seară, în timpul celebrării, se aprinde câte o lumânare din setul celor nouă, un gest simbolic care amintește o mare minune…

 
Sarbatorile Hanukah si Purim sunt considerate Sarbatori “mici“ si nu sunt mentionate in Torah, insa amandoua beneficiaza de profunde si sigure conotatii spiritual – nationaliste (nu trebuie sa ne sperie formularea, spiritualitatea Israelului biblic este intr-adevar una nationalist – teocratica).
In Talmud Shabat 25 se pune intrebarea: Mahi Hanuka? (Ce este Hanuka?)
Hanukah (în Ebr. חֲנֻכָּה sau חנוכה ) se sarbatoreste  de la 25 Kislev (seara), timp de 8 zile, si  mai este numita  in ivrit si Hag ha-Orim (Sarbatoarea Luminilor) . Iar Hanukah  chiar se vrea a fi  o Sarbatoare a Luminii, pentru ca in fiecare seara,  in timpul celebrarii,  se aprinde cate o lumanare din setul celor noua, un  gest simbolic care aminteste o mare  minune. 
Daca Purimul are o baza scripturala, Cartea Estereicu totul altfel stau lucrurile in ceea ce priveste Hanukah, o Sarbatoare postbiblica, si de aceea ignorata de karaiti. Daca Purimul aminteste de salvarea fizica a unui popor in exil“, Hanuhah  (lit. inaugurare, sfintire a Templului“) evoca reconsacrarea spirituala din Tara Sfanta,  si eliberarea de jugul strain al compromisului. Ea comemoreaza de fapt istoria Macabeilor in lupta lor impotriva ocupatiei si a politicii de elenizare fortata, pe care suveranul seleucit Antioch al IV -lea Epifanul a exercitat-o asupra Tarii Sfinte (167- 164  in Ch). Profanarea Templului si interzicerea exprimarii religiei iudaice, sacrificiile pagane impuse prin constrangere au starnit atunci o rascoala , care a dus nu doar la o  restaurare religioasa, ci, mai ales, la o independenta politica care sa le ofere evreilor dreptul exprimarii  fara compromis.

De fapt ce se urmarea ? Ca notiunea greaca de oikumene, unificata intr-o unica si mare civilizatie,  sa se asocieze cu notiunea iudaica de Dumnezeu universal. Existau si pe  vremea aceea in Israel – ca de altfel in orice comunitate religioasa – cativa intelectuali reformisti care se straduiau din rasputeri sa elibereze Scripturile de caracterul lor provincial. Astfel,   ei au formulat  curajos si raspicat  prima opinie critica la adresa Bibliei,  care, din nefericire,  ii va costa foarte mult pe evreii generatiilor viitoare. Asa cum era de asteptat,  cei care s-au opus vehement reformei au fost hasideenii   (aripa conservatoare a Iudaismului)  care percepusera pericolul iminent al elenizarii,   si care incepusera o lupta dura cu iudei reformatori (acestia incercau sa elibereze Iudaismul de acele elemente care interziceau participarea evreilor la cultura greaca – de exemplu , afirmarea nuditatii care ii tinea pe evrei in afara gimnaziului scolastic si a stadionului). Intr-un fel reformistii incercau sa universalizeze religia evreiasca,  militand pentru o unire imediata a polisului grec cu Dumnezeul moral al evreilor. Din pacate  ceea ce doreau ei marja pe o contradictie fundamentala. Grecii nu erau monoteisti, erau politeisti; ei au preluat de la egipteni sincretismul , adica rationalizarea nenumaratilor zei,  care se concretizasera in cultura  pana la urma  in cativa polizei . Un asemenea zeu – mutant era Apollo – Helios – Hermes , zeul – soare. Grecii au contopit cultul egiptean al lui Isis cu propriile lor ritualuri dionisiace.  Asadar,  ajungand sub stapanirea greaca, dusmanul real al evreilor a devenit elenismul.  Ca urmare, lupta dintre greci si evrei a fost o lupta dura intre doua mari idei : cultura elena a lui Alexandru si religia iudaica a profetilor. La sfarsit  au  invins cei care  au  fost mai puternici:  profetii. Elenizarea evreilor a inceput in mod discret. Intai le-a fost afectata limba , deprinderile , obiceiurile, apoi  ispita a fost infiltrata in  conduita lor, in  etica si in  religia lor.  Cuvinte grecesti au inceput  “nevinovat“ sa se furiseze in scrierile religioase ale evreilor, chiar si sinagogile imprumutau tot mai mult din aspectul templelor grecesti. Tinerii evrei au cedat in fata placerilor consumabile oferite de greci, iar intelectualii evrei s-au lasat vrajiti de filosofii greci,  pe care evreii ortodocsi ii priveau cu mai multa ingrijorare decat pe curtezane.Acestea din urma – spuneau inteleptii – corupeau doar trupul, in vreme ce primii corupeau mintea. 
Desi influentele elenizarii au fost considerabile totusi marea majoritate a evreilor a ramas antielenista . Doua elemente ideologice puternic afirmate i-au ajutat pe evrei sa se pastreze uniti: unul era prestigiul si puterea Legii Mozaice , pe care populatia o considera de origine divina; al doilea a fost convingerea ferma ca dinastia davidica va fi restaurata, conform profetiilor mesianice.Toate acestea au dus la crearea unei noi partide intre evrei , cea a hasideenilor (sau a pietistilor). Aceasta partida la inceput s-a alcatuit ca o forma de protest impotriva obiceiului de-a bea si de-a chefui, care era in floare printre greci , declarandu-se la un moment dat si impotriva epicurienilor si a tot ce era grecesc, in general. Pe masura ce tot mai multi se strangeau sub stindardul ei, aceasta grupare a devenit treptat o forta politica majora care a jucat un rol dominant in evenimentele ulterioare. Prin urmare,  acesti rigoristi evlaviosi au apelat  la inradacinatul instinct biblic, pentru a rasturna ordinea existenta  si a transforma o polemica religioasa intr-o revolta impotriva fortei de ocupatie.   Modul in care poporul incerca sa supravietuiasca intr-un asemenea creuzet devastator devenise de nesuportat. Timp de 125 de ani, seleucizii si ptolemeicii (factiuni   ale Imperiului lui Alexandru cel Mare), s-au razboit pentru a obtine controlul asupra Palestinei. 
In 175 i Ch, miscarea reformista iudaica a fost indusa fatal in eroare de un “aliat“ entuziast dar foarte periculos:  monarhul  seleucid Antiochus Epiphanes (Antioh Epifanul).  Epifanul dorea  sa grabeasca ritmul elenizarii in regatul sau, pe de o parte ca element al politicii sale de globalizare,  dar si pentru considerentul strategic  ca ar fi  putut  mari  veniturile provenite din impozite, armata lui suferind de o lipsa cronica de  fonduri necesare razboaielor.  I-a sustinut fara ezitare pe reformistii evrei, inlocuindu-l pe marele preot ortodox, Onias III,  cu Yoshua,  un tanar preot cu vederi liberale,  care n-a pregetat sa-si  elenizeze numele imediat ce a fost investit in functie, in  Iason. Tinarul si necugetatul Iason a inceput repede sa transforme Ierusalimul intr-un pollis, l-a rebotezat Antiohia, construind ungymnasium (loc de socializare si de instruire pentru jocurile publice ale tinerilor greci) chiar la poalele Muntelui Templului. Cartea a Doua a Macabeilor consemneaza cu indignare ca preotii Templului “nu se mai sarguiau  spre slujbele altarului, ci nebagand de seama de Templul Domnului si parasind jertfele , se grabeau sa se impartaseasca cu privirea  cea fara de Lege a luptei la disc, dupa ce se auzea chemarea crainicilor.” Etapa urmatoare a fost abaterea fondurilor Templului de la nesfarsitele si costisitoarele sacrificii , spre diverse activitati ale pollisul-ui,  cum ar fi intrecerile sportive internationale si concursurile de teatru. Marele preot controla fondurile publice atata vreme cat se plateau impozitele. De la el aceste  impozite ajungeau la colectori , incat visteria Templului ajunsese un fel de banca de stat pentru populatie. In 171 iCh Antiochus il inlocuieste pe Iason cu Menelau, care era un filogrec si mai  inrait, intarind in acest fel puterea grecilor in Ierusalim prin construirea unei acropole, care domina Templul. In 17O  iCh conflictul ajunge  la apogeu, prin emiterea unui decret ce abolea Lege Mozaica , inlocuind-o cu legea profana, reducand Templul la un simplu lacas ecumenic de inchinaciune. Daca Antiochus s-ar fi multumit doar cu atat ruptura ar fi putut fi reparata,  dar , din nefericire , mandria lui ranita nu i-a ingaduit acest lucru. Cu dispret suveran a scos in afara Legii Ziua de Shabat , si a interzis circumciziaPartida rigorista,  destul de subtiata de reprimarile seleucide, incepea sa renasca, gasind noi adepti printre acei evrei care inainte se pronuntasera in favoarea unei elenizari moderate.  Era inevitabila o revolta de proportii, si,  ca de obicei, un eveniment cu  totul neprevazut a aprins scanteia.  Intr-un mic oras din afara Ierusalimului,  un grec bogat si influent a incercat sa oblige un preot  evreu pios sa aduca sacrificii zeilor greci. Preotul se numea Matatias si se tragea din familia Hashmoneilor. Decat sa comita acest sacrilegiu Matatias a preferat sa-l ucida pe grec . Antiochus revoltat a ordonat noi represalii, iar pupulatia s-a ridicat cu mic- cu mare sa-l apere pe Matatias, care impreuna cu cei cinci fii ai sai a preluat conducerea rascoalei. Ei au ramas in Istorie sub numele de Macabei dupa cuvantul ebraic פטיש  (“ciocan“),  deoarece in bataliile pe care le-au dat au pravalit adevarate lovituri de ciocan asupra seleucizilor. Asa a incerput un razboi crunt , dus cu o hotarare de neclintit, fara sa se tina seama de urmari, de pierderile iremediabile de vieti omenesti. Uluiti, grecii seleucizi priveau cum acest popor murea cu stoicism si eroism pentru apararea ideilor,  nu a averilor. Deoarece  fiecare evreu ducea Templul in propria sa inima , seleucizii au inteles cu tristete ca ar fi trebuit sa-i omoare pe toti daca doreau sa le ucida ideile religioase. Si cum fiecare evreu lupta pentru a-si apara valorile,  a inceput o disputa lunga si sangeroasa care a durat peste 20 de ani.
Legenda Macabeilor s-a raspandit astfel in toata lumea elena.  La inceput Antiochus n-a acordat prea multa atentie acestei revolte, continuand sa-i dispretuiasca pe evreii carora el insusi, ca un adevarat suveran, indraznise sa le spurce Templul aruncand inauntrul acestui Salas sfant un animal necurat (un porc)  de care evreii aveau oroare. A trimis totusi  impotriva macabeilor un mic corp expeditionar de soc, cu gandul sa le dea o lectie . Insa evreii l-au anihilat. Starnit de aceasta infrangere, Epifanul  si-a propus sa se razbune . Si-a strans o armata numeroasa,  formata din soldati unul si unul,  si a pornit in fruntea ei impotriva Ierusalimului. Era atat de convins de victorie incat a luat cu sine un batalion de cumparatori de sclavi . Numai ca prezicatorii “ victoriei “ sale nu citisera corect stelele. In anul 164 iCh (Atentie! Yeshua Ben David, Ben ELOHIM,  inca nu venise pe pamant sa salveze omenirea pierduta , si conform profetiilor tanachice  trebuia sa moara in  Ierusalim !!!) evreii i-au spulberat armatele si au recucerit Ierusalimul.  Templul a fost curatat de toti idolii pagani ( majoritatea erau zei greci, introdusi cu  forta in Templu) si a fost inca o data dedicat lui Dumnezeu , dand nastere Sarbatorii de Hanukah. 
Razboiul cu seleucizii a durat timp de douazeci si cinci de ani. Armatele evreilor au fost binecuvantate nu numai cu vitejie dar si cu succese continue. Au castigat batalie dupa batalie,  si treptat seleucizii s-au retras de pe pamantul palestinian. Antiochus Epiphanes a murit fara sa-si implineasca visul de a-i vinde pe evrei in targurile de sclavi din lume. Succesorul sau le-a oferit evreilor libertate religioasa deplina . Unul cate unul , patru dintre cei cinci fii ai lui Matatias au fost omorati in razboiul sangeros . Shimon,  singurul care a supravietuit (urmandu-i  fratelui sau in functia de mare preot)  , a devenit arhiereu si carmuitor , semnand tratatul de pace in anul 143 i. Ch.  Dupa un razboi incredibil,  imposibilul a fost infaptuit,   s-au pus bazele unui nou regat evreiesc independent  al lui Yuda ( dupa 440 de ani  de asteptare)  
Intr-un amplu studiu dedicat Macabeilor, profesorul Josy Eisenberg  (fascinat de eroismul celor sase Macabei, (batranul Matatias si cei cinci fii ai sai) noteaza (fragmentul a  fost  introdus ulterior inIstoria sa): “Razboiul pe care l-au purtat impotriva armatelor siriene (seleucide) evreii legati de Torah – ei isi dadusera numele de Hasidim (literal = evlaviosi, devotati lui Dumnezeu) – constituie una dintre cele mai inaltatoare fapte din Istoria evreilor. Este o adevarata epopee; Handel va compune un maiestuos oratoriu: Judas Macchabeus , in cinstea acestui triumf.”
Hanukah este  mentionată în Cărtile Macabeilor, în Talmud, în scrierile  lui Hilel (el a stabilit obiceiul aprinderii în succesiune crescatoare a lumanarilor,   în fiecare din cele opt zile de celebrare),  dar si  în Evanghelia lui Yohanan din Brit Chadasha (Ioan 10 : 22-23). Există scrieri renumite: Meghilat Antiochos, Meghilat  Hasmonaim, Meghilat Hanukhah, care au circulat intens în Evul Mediu. Josephus Flavius aminteste deSărbătoarea Luminilor, fără sa scrie  cuvântul h a n u k a h. In aceste carti se relateaza eroismul Macabeilor, dragostea lor imensa pentru Templu, pentru Altar. Ei au curatat acest Lacas si au repus candelabrul in drepturi pentru ca lumina sa ramana nestinsa inaintea lui ADONAI – ELOHIM.  Si nu le-a fost usor,  insa Mana Divina le-a venit in ajutor . Intr-un Templu devastat, dupa un razboi cumplit,  era mai greu sa gasesti uleiul pur care sa asigure o lumina curata, fara fum sau miros . In toiul cautarilor,  in camarile ascunse ale Templului , au dat peste un ulcior cu ulei sigilat , singurul ulei pur care indeplinea conditiile unei arderi curate. Teoretic un asemenea ulcior dura doar 24 de ore . Insa minunea s-a produs : uleiul din acest vas binecuvantat a ars continuu, fara nicio ezitare , timp de opt zile.  Bucuria poporului a fost imensa si s-a hotarat ca an de an , de 25 Kislev,  sa se sarbatoreasca,  timp de opt zile , Chag Hanukah. Din Cartea Hasmonaim se poate afla de ce  evreii trebuie sa celebreze  aceasta sarbatoare timp de opt zile : “ S-a sarbatorit , ca lauda a Divinitatii , opt zile, exact ca si Hag Ha Sukot.” De aceea,  Sarbatoarea Luminilor se mai numeste si  Sukot –ul  lunii Kislev.  Pe vremuri existau secte religioase care voiau sa minimalizeze importanta minunii victoriei Macabeilor  , socotind in mod nedrept ca numai minunea uleiului trebuie sarbatorita. Faptele certifica insa ca distrugerea dusmanilor era obiectivul primordial si, ca atare, in rugaciunile ritualice se mentioneaza numai minunea victoriei hasmoneilor.
Ordinea in care trebuie aprinse lumanarile de Hanukah – una crescatoare sau descrescatoare – difera. In general este acceptata traditia dupa care in prima seara se aprinde o singura lumanare, in a doua doua lumanari, etc de la stanga la dreapta, pana cand,  in a opta seara,  intreaga hanukie este aprinsa. Lumanarile sunt aprinse cu ajutorul unei lumanari speciale – shamash (o lumanare ajutatoare, care in sfesnic ocupa mijlocul , adica bratul cel  mai inalt) . Ceremonia se desfasoara in special acasa, in familie, dar de foarte multe ori si in sinagogi,  iar copiii primesc  banii de Hanukah (hanuka geld). Obiceiul,  care se crede ca  isi are inceputurile in sec al XV-lea in Polonia, derivand din etimologia cuvantului ebraic h i n u c h = hanuca, vizeaza  in mod clar dedicarea, inaugurarea  dar si educatia. Probabil ca ritualul a inceput de la parintii evrei din Polonia care le dadeau copiilor bani de Hanukah,  pentru a-i oferi profesorilor acestora,  drept prinos de recunostinta  pentru  indeplinirea  functiei  de “mijlocitor”. In secolul al XV-lea obicieul ia  amploare,  studentii  saraci de la  Ieshiva mergeau  pe la casele evreilor sa le ceara cuvenitii  bani de Hanukah. Probabil ca odata cu emanciparea evreilor si intrarea lor in contact cu lumea crestina, care obisnuia sa faca schimb de dulciuri, bani si cadouri in ajunul Craciunului, obiceiul de “hanukageld” sufera anumite schimbari preluand aspectul de cadouri si  bani de ciocolata, asa cum de altfel este pastrat pana astazi (in mediul askenazin). In Sinagoga,  la slujba de dimineata, in fiecare zi,  se spune Hallel,  si se citeste un pasaj din Torah.  Dupa aprinderea lumanarilor,  in casele askenazine se obisnuieste sa se cante un cantec foarte popular, compus in sec. al XIII -lea,  Maoz Tzur. Acest poem, de provenienta germana, este intitulat dupa un verset din Isaia,  Stanca puternica a veacurilor (Isaia 17:10),  si  cuprinde 6 strofe, fiecare  evocand resfintirea Templului si dezrobirea lui Israel. Cantecul este un poem de multumire adus lui ELOHIM  pentru a-i fi salvat pe evrei din robia egipteana, din exilul babilonian si de la  primejdia exterminarii decretate de Haman.  Comunitatile sefarde nu obisnuiesc sa cante acest poem, dar citesc Psalmul 30.
Bucuria acestei sarbatori nu ar fi deplina, bineinteles,  daca s-ar pierde din vedere mancarurile pline de ulei – dar gustoase! – care dau savoarea  specifica  sarbatorii: gogosile umplute cu dulceata  si chiftelele de cartofi “latkes” .
Se naste acum inevitabil  intrebarea dacaHanukah, Sarbatoarea Luminii si a Purificarii Templului,  ar trebui tinuta de  credinciosii mesianici, mai ales daca acestia nu sunt evrei?! Dragii mei prieteni,  Hanukah nu este o Sarbatoare lasata cu litere de foc,  in Torah sau in Tanach,  – asa cum este cazulSarbatorilor lui YHWH din Levitic 23 –  pentru constiintele noastre slujitoare. Insa, este o Sarbatoare pomenita in Sfanta Scriptura  , una pe care Domnul Insusi a respectat-o (pentru ca avem dovezi autentice ca EL nu putea fi decat in Templu atunci cand se practica,  anual,  curatirea lui). Daca tu, drag prieten si frate,  Il iubesti sincer si devotat pe Domnul tau, atunci n-ai  vrea sa faci tot ceea ce EL a facut ? Nu te intreb de ce sarbatoresti  Craciunul in decembrie,  si nici de ce consumi de Paste  aluat dospit … Te intreb doar atat :  cat Il iubesti? Aminteste-ti de hanukia : YESHUA HA MASHIACH este Shamashul  slujitor (fiecare lumanare din sfesnic se aprinde cu ajutorul unei lumanari mai mari,  asezate in bratul inaltat) care ne-a adus Lumina in lume. Iar daca tu  ai aceasta Lumina primordiala, vesnica si eterna,  in sufletul tau,  cu siguranta nu vei fi decat acolo unde este Shamashul (Domnul)  tau drag. Amen !


Otniela – Daniela Onu

Read Full Post »

Older Posts »

%d bloggers like this: