Feeds:
Posts
Comments

Archive for the ‘POEZII’ Category

Anca Popescu …e in cer de 8 ani

Când…..

Când din viaţa mea au dispărut bucuriile de altădată,

  Şi comorile, care erau ale mele odată, nu le mai pot revendica,

Acest adevăr îmi hrăneşte inima însetată şi înfometată:

  Doamne, TU RĂMÂI AICI! TU eşti mereu acelaşi!

Când râurile seacă, acele râuri de bucurie înviorătoare –

  Prietenii atât de binecuvântate, de rodnice, de libere;

Când cerul sărutat de soare face loc norilor deprimanţi,

  Doamne, TU RĂMÂI AICI! TU eşti încă în inima mea.

 Când puterea te lasă, şi picioarele, acum obosite şi sleite,

  Nu mai pot merge în misiunile fericite,

De ce să oftez, sau să las să mi se întunece zilele?

  Doamne, TU RĂMÂI AICI! Mi-ai putea da mai mult?

 Astfel în zilele vieţii mele – oricine sau orice mi-ar lipsi,

  Prieteni, prietenii, bucurii, într-o măsură mai mică sau mai mare,

Cântările vor fi ale mele, nici o întristare nu trebuie să mă asalteze,

  Doamne, TU RĂMÂI AICI! TU eşti încă în inima mea.

                                                                                    J.Danson Smith

Aleluia …ca Tu Doamne rămâi veșnic credincios fata de noi
https://www.youtube.com/watch?list=RD8Y9o0iDzid4&v=q3F4-LyscTE      

Advertisements

Read Full Post »

Marturie-A Venit Preotul La Mine, I-Am Aratat Adevarul Din Biblie-Teofil Mandrutiu

Published on Jul 20, 2017

Read Full Post »

Image may contain: text

Lucica Boltasu

April 14, 2016 ·

 Cristos a înviat din morți!

Se scutură luna în tremur lugubru
Şi noaptea vibrează-n acorduri fierbinţi,
Trădarea mocneşte în sufletul sumbru,
De Iudă tocmită pe treizeci de-arginţi…

Cu ochii spre ceruri, în grea suferinţă,
Cu inima-i stransă se roagă Isus,
Sărutul trădării, e dat ca sentinţă,
Se-apropie momentul să fie răpus.

Un fiu S-a născut într-o breaslă modestă,
Un simplu tâmplar şi totuşi Preasfânt,
Adus-a cu El, trăirea celestă,
Iertarea supremă, şi-un nou legământ…

Cu sufletul strâns, în tristeţe de moarte,
Paharul durerii aşteaptă să-l soarbă,
Primirea cu lauri, acum e departe,
Cinci zile trecut-au, iar gloata… e oarbă.

Cu palma străpunsă, pe crucea ruşinii,
În chinuri amare se stinge Isus,
Tot cerul suspină, se uscă măslinii,
Când Isus se lasă de cuie străpuns.

Şi fiara răgneşte în strigăt de moarte,
Acum înţelege că el e tâlharul,
De veacuri e scris în a cărţilor Carte,
Prin jertfa pe cruce, primit-am noi harul.

Se rupe în Templu perdeaua în două,
Pământul tresare şi pietre-au crăpat,
Se-aude o voce zicând:”Pace vouă!”
Mormântul e gol…„Cristos a înviat!”

17/04/2011, Barcelona-Lucica Boltasu

http://www.youtube.com/watch…

Read Full Post »

Intrarea in Ierusalim – Poezie

În ierusalim dinspre Betfaghe

Pe-un măgăruș călare, cu chipul cald și blând

urca Isus încet spre falnica cetate.
Mulțimile de oameni îl însoțeau cântând
visând o-mpărăție de pace și dreptate.

Îi așterneau veșminte pe drumul prăfuit,
îl aclamau primindu-l ca pe un împărat,
credeau că-l El renaște tot  visul năruit
că El este Mesia la care au sperat.

Pe chipul lor citeai extaz și fericire
și toți cu mic cu mare voioși îl însoțeau.
Pe chipul lui Isus citeai o grea mâhnire,
amarnice tristeți și lacrimi se-mpleteau.

Privește spre poporul ce azi îl vrea ca rege
și mâine vor striga că vrednic e de moarte…
o, nici-n-această zi n-au vrut a înțelege
că El venise pace, iertare a le-mparte.

Căci astăzi cu osana și-urale l-au primit
pe poartă în cetate, punându-i flori-nainte,
iar mâine pe-altă poartă scuipat și huiduit
îl scot cu crucea-n spate în arșița fierbinte.

 Coroană de-mpărat vor azi pe cap să-i pună
dar mâine o coroană de spini vor împleti.
Azi tot Ierusalimul de cântece răsună
iar mâine vor striga că vor a-L răstigni.

Pe chipul lui Isus se-așterne-o grea mâhnire
cu ochi scăldați în lacrimi rostește întristat:
,,Vor veni vremi când iată, o dușmană oștire
va năvăli-n cetate; și-atunci va fi dărmat

Intreg Ierusalimul! Căci n-ai vrut să-nțelegi
că-i ziua cercetării și iată că ea trece!
N-ai vrut calea dreptății și-a păcii să alegi
și ai respins chemarea cu nepăsarea-ți rece!”

Iar anii au trecut pe-a timpului hotare.
Isus trece din nou. Dar cum ”l-întâmpinăm ?
Va mai găsi în inimi aceeași nepăsare
ascunsă-n aparențe, sub masca ce-o purtăm?

Vrem, Doamne, să găsești în ale noastre inimi
dorința de sfințire, de-a fi mereu curați,
privindu-ne viața să nu verși iarăși lacrimi
ci să te bucuri, Doamne, de-ai Tăi răscumpărați !

Poezie scrisă cu gândul la evenimentul pe care îl sărbătorim de Florii și cu dorința aprinsă ca viața mea să aducă bucurie în inima Domnului Isus.

Reblogged from https://barzilaiendan.com/2017/04/08/intrarea-in-ierusalim-poezie/

 

Read Full Post »

15822731_1258056277565767_200110986695391828_nAș vrea să spun atâtea prin cuvinte,
Dar mă învârt în jurul lor, gândesc,
Cu ce-aş putea descrie bunătatea,
Ce-a revărsat-o Tatăl meu ceresc?
Cu ce pot să compar a Sa-ndurare,
Față de omul pervertit și rău?
Nimic nu poate-aduce bucuria,
Pe-acest pământ, doar bunul Dumnezeu!

Și dacă stau și judec efemerul,
M-ar întrista la culme, fără El!
Nu aş vedea mai sus de nori, seninul
Și viața mea ar fi un carusel.
Prin văi de plângeri mi-aş trăi clipita
Și n-aş zâmbi când zorile apar,
Dar cu Isus alături pe cărare,
Știu că trăirea mea nu e-n zadar.

Și-am înțeles în scurta-mi alergare,
Că de-am cunoaște totul, n-am putea
Purta poveri, eșecuri și durerea
Ce viața pământească are-n ea.
În limitări primim înțelepciunea,
De-a ne încrede-n Domnul, în Cuvânt,
Căci multe ar mai fi să ni se spună,
Dar am rămâne fără de avânt.

Când vijelii frământă astă glie,
Când valuri bat ca să sfărâme duhul,
Un curcubeu se-ntinde-n arcuire
Și soarele aprinde iar văzduhul.
El amintește iar de promisiunea
Ce ne-a făcut prea Sfântul El Shadai,
Căci a văzut în noi nescultarea,
Dar ne-a croit un drum curat spre rai.

Suntem pe pragul dintre azi și mâine,
Clepsidra vieții-şi picură prezentul,
Răsună orologii-n depărtare,
Treziți-vă, acum este momentul!
Pășim în noul an, cu bucurie,
Mai este loc și pentru Dumnezeu?
Câte bagaje luăm din cel ce trece
Și cât avem în noi pe Fiul Său?

Dacă în tine, prieten, nu-i iertare,
Dacă viața ta e-un compromis,
Isus Cristos te cheamă azi la cruce,
Nu amâna și nu rămâne-nchis!
Deschide azi zăvoarele ființei
Și duhul ți-l proşterne, e târziu!
Viața se măsoară în secunde,
Alege cerul cât ești încă viu!

Iar dacă încă spui că mai e vreme
Și speri ceva mai bun în noul an,
Nu te-amăgi, nu știi ce va fi mâine,
Iar planul tău putea-va fi în van!
Pornește înainte cu credință
Și mulțumește Tatălui din cer,
Că ne-a lăsat o ușă de scăpare
Din traiul pământesc și efemer.

Ce viziuni, ce planuri ai în minte?
De te frămânți de ani, să le-mplineşti,
Să înțelegi că te conduce eul,
Ce nu dorește ca să te sfințești.
Dar tu ascultă susurul subțire,
Ce Duhul Sfânt revarsă ne-ncetat,
În calendar când vei întoarce-o filă,
Cu “La mulți ani!”, să spui: “Răscumpărat! “

31/12/16, Deva- Lucica Boltasu

 http://confluente.ro/lucica_boltasu_1483195443.html

15841738_10210754932043294_2086176153_n

Read Full Post »

15134549_713451362138735_4743581870795729715_nMULTUMESC!

Multumesc Isuse, că m-ai regăsit
Când umblăm prin lume, orb și rătăcit
Că mi-ai dat vedere, și mi-ai dat lumină
Și ai șters cu sânge, a mea neagră vină…

Multumesc Isuse, că m-ai mântuit
Și cu drag iubirea, Tu mi-ai dăruit.
C-ai crezut în mine, când eu nu credeam…
Și mi-ai dat speranță, când eu nu puteam

Multumesc Isuse, căci Tu m-ai iubit
Când eram în groapă, slab și chinuit
Și râdeau de mine, și râdeam și eu
Când ziceau cu toții :”nu e Dumnezeu…!”

M-ai iubit Isuse, și m-ai înviat
Când zăceam în baltă, mort și în păcat
M-ai atins pe suflet și m-ai mângâiat
Și inima moartă, iar mi-a palpitat…

David Avasilcai

23 noiembrie, 2016

Brugnera, Italy

14519890_10157509052110521_4783668871807641148_n

Read Full Post »

15078916_1259047930808571_367090237316500351_n36320_318450758221007_1306026576_nMULTUMIREA

Mulțumesc pentru ziua în care
M-ai privit cu atâta iubire,
Pentru milă, iertare, uitare,
Ce-a creat omul nou, în sfințire.
Mulțumesc pentru planul salvării
Ce-a inclus și ființa-mi căzută,
Apucând mâna-ntins-a-ndurării,
Duhul Sfânt m-a făcut o redută.

Mulțumesc, întreita putere,
Netezește cărarea spre slavă,
Chiar de sunt închistat în durere,
Tu din fân mă transformi în otavă.
Tu mi-ai dat o natură divină,
Prin Isus, Fiul Tău preaiubit,
M-ai cules dintr-o lume străină,
Ca să fiu transformat, mântuit.

Mulțumesc Domnul meu pentru viață,
Pentru aer și apă și pâine,
Pentru Slova ce zilnic mă-nvață
Să privesc cu nădejde spre mâine.
Să nu uit că acolo în zare,
Chiar de-s nori mai există lumină,
După ploi curcubeul răsare,
După vânt ziua e mai senină.

Mulțumesc pentru pace, Părinte,
Pentru daruri și roade și har,
Te slăvesc în aduceri aminte,
În prezentul născut din calvar.
Numai Tu ești Acela prin care,
Pot zâmbi chiar de-i greu pe pământ,
Ești parfumul ce șade-ntr-o floare,
Ești balsam și iubire și cânt.

Mulțumesc că în clipele grele,
Ai știut să-mi vorbești Domnul meu,
M-ai purtat pe-al Tău braț către stele,
Mi-ai șoptit cu mult drag: “Fiul meu!”
Și acol’ printre aștrii, ființa,
Ce cândva se frângea sub poveri,
A primit ca armură, credința,
Înnoind omul vechi ce-am fost ieri.

Mulțumirea e-o inimă care
Smerită, așteaptă-n tăcere,
E harul ce naște izvoare,
Cu-arome de lapte și miere.
E gândul la Țara promisă,
Nădejdea-ntr-o viață de-apoi,
E Calea ce încă-i deschisă,
Pe care pășim amândoi.

16/01/16, Barcelona- Lucica Boltasu12194620_701010196665654_6026120266331117542_o

 

Read Full Post »

Older Posts »

%d bloggers like this: