Feeds:
Posts
Comments

Archive for the ‘Romanian Posts’ Category

DOMNUL ESTE APROAPE

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

DUMINICà1 OCTOMBRIE

Nicidecum nu te voi lãsa și cu nici un chip nu  te voi pãrãsi.   Evrei 13.5

Cu siguranțã cã aceste cuvinte i‑au mișcat pe destinatarii Epistolei cãtre Evrei. Ei erau familiarizați cu ele din Scripturile Vechiului Testament (Deuteronom 31.6,8; Iosua 1.5; 1 Cronici 28.20). Aceastã promisiune a fost doveditã a fi adevãratã de nenumãrate ori. Sã luãm cazul lui Iosif, de exemplu. El „a fost despãrțit de frații sãi“ în Egipt (Deuteronom 33.16), însã Dumnezeu a fost cu el acolo (Geneza 39.2,3,21,23). Ce mângâiere și ce resursã a fost aceasta pentru Iosif, în acei ani atât de dificili, departe de familia sa! Cuvintele sale cãtre paharnicul lui faraon aratã ceva din adâncimea simțãmintelor sale: „Adu‑ți aminte de mine când îți va fi bine“ (Geneza 40.14). Din nefericire, paharnicul a uitat de el.

Iosif nu fãcuse nimic pentru care sã fie aruncat în închisoare. În aceasta, el este o micã imagine a Domnului Isus, care „n‑a fãcut nimic rãu“ (Luca 23.41) și care „a fost luat prin asuprire de la judecatã“ (Isaia 53.8). Ce durere a fost pentru El sã sufere toate acestea din partea poporului Sãu pãmântesc! Apoi toți ucenicii Sãi „L‑au pãrãsit și au fugit“ (Matei 26.56). Cu puțin timp înainte le spusese: „Sã nu vi se tulbure inima“ (Ioan 14.1); acum cãuta mângâietori și nu gãsea niciunul (Psalmul 69.20). El a fost pãrãsit de oameni, însã urma ceva infinit mai dureros: sã poarte pãcatele noastre în trupul Sãu, pe lemn, sã fie fãcut pãcat pentru noi și sã strige: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M‑ai pãrãsit?“ (Matei 27.46).Domnul Isus a fost complet singur pe cruce, în timpul celor trei ore de întuneric, însã acum El fãgãduiește tuturor celor care cred în El: „Nicidecum nu te voi lãsa și cu niciun chip nu te voi pãrãsi“. Avem toate motivele sã fim plini de curaj, știind cã beneficiem de un astfel de ajutor, și trebuie sã ne amintim de El, potrivit cu cererea Lui plinã de dragoste: „Sã faceți lucrul acesta în amintirea Mea“ (1 Corinteni 11.23‑26).  DOMNUL ESTE APROAPE-GBV- OCTOMBRIE 2017

S.Atwood     

                                                     SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV-Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

1 OCTOMBRIE

Fapte 20.1-16

         Manifestarea ostilă de la Efes îl conduce pe Pavel la a părăsi această cetate (comp. cu Matei 10.23)După ce s-a dus în Grecia, trecând prin Macedonia, se întoarce pe ace­laşi drum şi ajunge la Troa. Istorisirea care urmează (v. 7-12) confirmă că cina se celebra, ca şi astăzi, în ziua întâi a săptă­mânii. Suntem şocaţi de somnul lui Eutih din timpul predicării apostolului. Dar oare nu ne vorbeşte Pavel şi nouă atunci când citim epistolele lui? Câtă atenţie acordăm noi acestora? Accidentul grav care se produce ne arată, din punct de vedere moral, unde poate conduce indiferenţa faţă de Cuvânt: la că­dere şi la o stare de moarte. Harul lui Dumnezeu însă face aici o minune care oferă mângâiere.

         Privind această scenă, ne putem gândi prin analogie la istoria Bisericii responsabile. Somnul ei, căderea ei şi moar­tea ei aparentă sunt rezultatul neglijării învăţăturii apostoli­lor. Totuşi, Domnul a îngăduit o trezire, urmată de hrănire şi de mângâierea alor Săi, în aşteptarea zorilor marii plecări (v. 11).Pavel părăseşte Troa, mergând „pe jos”. Se alătură priete­nilor săi la Asos, de unde reia calea mării spre Ierusalim.SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI-OCTOMBRIE

  CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU

PENTRU ASTĂZI –

coordonatori Bob & Debby Gass

1 OCTOMBRIE 

NU UITA SĂ-I MULȚUMEȘTI LUI DUMNEZEU 

„Când vei mânca și te vei sătura, să binecuvântezi pe Domnul” (Deuteronom 8:10).

Noi am hotărât să retipărim această povestire, întrucât mesajul ei este veșnic. Doi copii în haine zdrențuite și prea mari pentru ei au apărut la ușă. „Aveți ziare vechi, doamnă?” Eu eram ocupată. Voiam să spun nu, când le-am văzut picioarele. Încălțați cu sandale mici îmbibate de lapoviță. „Intrați să vă fac o ciocolată caldă.” Conversația a lipsit. Sandalele lor ude au lăsat urme pe gresie. Le-am oferit cacao cu pâine prăjită și gem pentru a-i întrema înainte de a-i trimite în frigul de afară. Apoi m-am dus la bucătărie pentru a lucra la bugetul pentru cheltuielile casnice. Tăcerea din încăperea din față a ajuns până la mine. M-am uitat înăuntru. Fetița își ținea ceașca goală în mâini si se uita la ea. Băiatul a întrebat: „Doamnă, sunteți bogată?” M-am uitat la papucii mei jerpeliți. „Bogată? Nici gând!” Fetița a așezat ceașca înapoi pe farfurie cu mare grijă. „Ceștile dumneavoastră se potrivesc cu farfuriile.” Vocea ei părea a unui om bătrân. Apoi au plecat, ținând legătura de ziare în bătaia vântului. Nu au spus mulțumesc. Nici nu era nevoie, au făcut mai mult de atât. Mult mai mult. Cești și farfurii de ceramică albastră, dar care se potriveau. O ciorbă de cartofi; un acoperiș deasupra capului; soțul meu cu un loc de muncă sigur, și lucrurile astea se potriveau. Am mutat scaunele de lângă foc și am făcut curat în sufragerie. Urmele de noroi lăsate de acele sandale mici erau încă ude pe gresia mea. Le-am lăsat așa. Vreau să rămână acolo în caz că uit cât sunt de bogată!” Cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Nu uita să-I mulțumești Lui Dumnezeu!CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI-OCTOMBRIE 2017

 SĂMÂNŢA BUNĂ

http://www.gbv.ro/calendar/samanta-buna/titluri/lumina-lumii

Duminică, 1 Octombrie 2017

Nimeni n-aprinde o lumină, ca s-o pună într-un loc ascuns sau sub baniță; ci o pune într-un sfeșnic, pentru ca cei ce intră să vadă lumina.Luca 11.33

Lumina lumii

Domnul Isus Hristos venit în această lume era Lumina. El era „Lumina lumii“ (Ioan 8.12). Dumnezeu Îl trimisese în această lume, astfel încât toți puteau să-L vadă strălucind. Prorocii Îl vestiseră; tot ce spuseseră ei despre Domnul se împlinise. Ioan Botezătorul venise înaintea Lui, după Scripturi, pentru a pregăti inimile, ca toți să-L primească. Toate gândurile Domnului Isus Hristos, lucrările și cuvintele Sale dădeau mărturie despre ceea ce era El.

Dumnezeu nu neglijase nimic, pentru ca Fiul să fie cunoscut. Lumina strălucea în toată splendoarea ei. Dar un lucru era necesar, pentru ca ea să producă efectele sale în aceia care o vedeau: credința, care privește la Mântuitorul în toată simplitatea, îndepărtând orice altă considerație, orice alt raționament. Necredința vine întotdeauna cu tot felul de întrebări. Credința însă Îl vede pe Isus Hristos ca Lumină a vieții sale.

Să privim la Lumina lumii și să lăsăm să ne lumineze viața! Astfel, mulți vor vedea în gândirea, vorbirea și faptele noastre că Isus Hristos este Lumina pe cărarea vieții noastre!SĂMÂNŢA BUNĂ-OCTOMBRIE

21687428_721982497998890_2067132703343783341_n

21122405_1134193076680695_6158528000643595026_oLUNA OCTOMBRIE 2017 TRIMITEM NUMAI CELE 4 FELURI DE  MEDITATII

CARE SANT NOI IN FIECARE AN

 CELELALTE 10– CLASICE- SE GASESC  POSTATE  IN TOATE LUNILE ANULUI TRECUT 2016 LA ADRESELE URMATOARE :

POT FI DESCARCATE  DEPOZITATE SI RETRIMISE DE ORICINE . NIMIC NU E COPYRIGHT, DACA LE PASTRATI ASA CUM LE LUATI  NEMODIFICATE SI CU  ADRESELE PROVINIENTEI LOR ORIGINALE,ACOLO  UNDE SANT MENTIONATE

20645380_1117886711644665_2839836321596947870_o

Advertisements

Read Full Post »

Rabin David Nagy: Despre Yom T’ruah sau Rosh Ha’Shanah
 Cu convingerea deplină că sărbătorile majore evreieşti au o importantă semnificaţie şi pentru creştini, aşa cum v-am obişnuit deja, readucem in atenţia cititorilor noştri un material solicitat domnului Rabin David Nagy, preşedintele Federaţiei Comunitătilor Evreieşti Mesianice din România, de această dată referitor la Sărbătoarea Rosh Ha’Shanah.

Descrierea acestei sarbatori trebuie impartita in doua parti. Pe de o parte, sarbatoarea este un eveniment mentionat si poruncit a se tine in Scripturi, iar pe de alta parte, a primit niste conotatii specific evreiesti dupa distrugerea Templului (Beyt Ha’Mikdash) din Yerushalayim (Ierusalim).
In Kitvey Ha’Kodesh (Sfintele Scripturi), aceasta sarbatoarea se numeste Yom T’ruah, adica Ziua Sunatului din shofar (instrument de suflat/sunat confectionat din corn de berbec sau antilopa).
In traditia evreiasca, aceasta sarbatoarea se numeste Rosh Ha’Shanah, adica Anul Nou sau Inceputul Anului.

Va’yikra/Levitic 23;23-25. (versiunea mesianica)
Adonay a vorbit lui Mosheh şi a zis: „Vorbeşte fiilor lui Israel şi spune-le: „În luna a şaptea, în cea dintâi zi a lunii, să aveţi o zi de odihnă, vestită cu sunet de shofar, şi o întrunire sfântă. Atunci să nu faceţi nicio lucrare de slugă şi să aduceţi Lui Adonay jertfe mistuite de foc.””

Prima data ne vom ocupa de primul aspect si anume, semnificatia sarbatorii din punct de vedere al traditiei evreiesti. In mod interesant, conform traditiei evreiesti, aceasta sarbatoare se numeste Anul Nou. Fapt care practic contrazice Scriptura, daca e sa o luam dupa calendarul stabilit sau lasat de Adonay Elohim (Domnul “D-zeu”) in Scripturi. Pentru ca, data sau ziua cand aceasta sarbatoare trebuie sa aibe loc, este prima zi a lunii a 7-a. Deci nu poate fi “Anul Nou”, pentru ca nu are loc in prima zi a primei luni. Atunci de ce totusi traditia evreiasca a numit-o “Anul Nou” sau Rosh Ha’Shanah? Unul din motive este ca, trebuia sa fie o sarbatoare legata de jertfe, iar jertfele puteau fi aduse doar la Templu, in Yerushalayim. Insa, dupa distrugerea Templului (Beyt Ha’Mikdash) din Yerushalayim (Ierusalim), exista pericolul ca poporul care a ajuns in exil sa “uite” sarbatoarea. Deci, ca sa nu se uite sarbatoarea, trebuie sa i se atribuie si o semnificatie pe baza careia sa poata fi tinuta si in afara Ierusalimului si fara Templu. Asa ca, i s-a atribuit aceasta semnificatie de An Nou, bazata pe scrierile din Talmud (colectie de interpretari evreiesti despre Scriptura), care spun ca, in acea zi, adica in prima zi a lunii a saptea, (Tishri) a fost creat omul.

Pe de alta parte, in Iudaism exista mai multe date cu semnificatia de An Nou. De exemplu “Anul nou al pomilor”… etc. Asa ca, iudaismul celebreaza aceasta sarbatoare ca o comemorare a creatiei omului. Si conform traditiei si al unui joc de cuvinte, se consuma cap de peste, ca in anul care urmeaza, evreul sa fie cap si nu coada, rosh insemnand cap. Se mai consuma mere imbibate in miere ca anul care vine sa fie unul fructuos si dulce.

Tot de partea traditionala evreiasca tin si anumite interpretari religioase ale acestei zile, dintre care amintim cateva. Aceasta zi, in context religios evreiesc, se numeste Ziua Judecatii si se spune ca, in aceasta zi, se deschid trei carti. Cartea Vietii, unde vor fi inscrisi cei care vor trai si anul care urmeaza, Cartea mortii, unde vor fi inscrisi cei care vor muri in anul care urmeaza si cartea, unde sunt inscrisi cei al caror viitor inca nu s-a decis. De aceea, cainta (t’shuvah) si rugaciunile pentru iertare, numite slichot (iertari) incep deja cu o luna inainte. Apoi, dupa aceasta zi, urmeaza o perioada de zece zile (yamim noraim) sau zilele groazei pana la Yom Ha’Kipurim (Ziua Ispasirilor), care are loc in ziua a 10-a a lunii a saptea, cand se va decide definitiv cine si in care carte ramane inscris. O alta traditie spune ca, in aceasta zi, satan apare inaintea Lui Adonay (Domnul) si acuza pe toti oamenii. Asa ca, in aceasta zi, se suna din shofaruri de peste 100 de ori (sau toata ziua), pentru ca satan si demonii lui care sunt “innebuniti” de sunetul shofarului, sa nu poata pune cap la cap nici-o acuzatie veritabila impotriva evreului.

Iar acum, vom trece la partea Scripturala si semnificatia acestei zile in contextul Noului Legamant. In primul rand, trebuie mentionat ca exista sapte sarbatori/zile speciale anuale ale Lui Adonay (Domnul). Primele patru, sunt sarbatori ce au loc primavara si care s-au implinit la venirea Lui Yeshua Ha’Mashiach (Isus Christos). Ultimele trei, se vor implini la revenirea Lui Yeshua Ha’Mashiach (Isus Christos). Ultimele trei zile speciale sunt dupa cum urmeaza: Yom T’ruah (Ziua sunatului), Yom Ha’Kipurim (Ziua Ispasirilor) si Sukot (Colibele).
Asa cum primele patru sarbatori au coincis cu cate un eveniment din lucrarea de rascumparare a Lui Yeshua Ha’Mashiach (Isus Christos), aceasta zi speciala de Yom T’ruah (Ziua Sunatului (din shofar)) va fi implinirea evenimentului REvenirii Lui. Pentru a intelege mai bine, vom face o paralela intre Torah (Legea/cele 5 carti ale lui Mosheh) si Ha’Brit Ha’Chadashah (Noul Legamant).
In Torah, la Sh’mot/Exod 19;16-19. (versiunea mesianica) scrie: “A treia zi dimineaţa, au fost tunete, fulgere şi un nor gros pe munte; shofarul răsuna cu putere, şi tot poporul din tabără a fost apucat de spaimă. Mosheh a scos poporul din tabără, spre întâmpinarea lui Elohim, şi s-au aşezat la poalele muntelui. Muntele Sinay era tot numai fum, pentru că Adonay Se coborâse pe el în mijlocul focului. Fumul acesta se înălţa ca fumul unui cuptor, şi tot muntele se cutremura cu putere. Shofarul răsuna tot mai puternic. Mosheh vorbea, şi Elohim îi răspundea cu glas tare.”
Elementele cheie din acest pasaj sunt:
1. Poporul trebuia sa-L intalneasca pe Elohim (D-zeu). Versetul 11 si 17.
2. Elohim s-a coborat in mijlocul sunetului de shofar. (Nu scrie niciunde ca Mosheh ar fi dus cu el vre-un shofar, deci e clar ca, a fost adus si sunat din partea Lui Adonay (Domnul) din Ha’Shamayim (Ceruri).)
3. Adonay s-a coborat pana la nivelul norilor. Versetul 16.
4. Adonay a vrut sa “stea” cu poporul, dar poporul nu era sfant. Versetul 12 si 17.

Si acum sa vedem echivalentul in Ha’Brit Ha’Chadashah (Noul Legamant) al acestui eveniment:
1 Tes. 4;16-17. “Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul îngerului conducător şi cu shofarul lui Elohim, Se va coborî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Ha’Mashiach (Christos). Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi luaţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în aer; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.”
1. Poporul trebuie sa intalneasca (intampine) pe Domnul.
2. Domnul coboara cu shofarul Lui Elohim (D-zeu) in mijlocul sunetului de shofar.
3. Domnul va cobora pana la nivelul norilor.
4. Poporul care va fi deja sfintit, va fi totdeauna cu El.

Cu aceste dezvaluiri, dorim tuturor sa ajunga sa creada in Yeshua Ha’Mashiach (Isus Christos), ca sa fie sfintiti si rascumparati in ziua in care El va reveni si asa sa ajunga la Yom Ha’Kipurim (Ziua Ispasirilor) si apoi la imparatia de Sukot (colibele) cand “Cortul Lui Elohim (D-zeu) va fi cu oamenii”.

Ha’Hitgalut/Revelatia 21;3. (versiunea mesianica). “Şi am auzit un glas tare care ieşea din scaunul de domnie şi zicea: „Iată cortul lui Elohim este cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Elohim însuşi va fi cu ei. El va fi Elohimul lor.”

UPDATE NewsNet Creştin:Publicat de Creştin ProIsrael la 00:00 
http://newsnetcrestin.blogspot.com/2014/09/rabin-david-nagy-despre-yom-truah-sau.html?spref=bl

Read Full Post »

Anca Popescu …e in cer de 8 ani

Când…..

Când din viaţa mea au dispărut bucuriile de altădată,

  Şi comorile, care erau ale mele odată, nu le mai pot revendica,

Acest adevăr îmi hrăneşte inima însetată şi înfometată:

  Doamne, TU RĂMÂI AICI! TU eşti mereu acelaşi!

Când râurile seacă, acele râuri de bucurie înviorătoare –

  Prietenii atât de binecuvântate, de rodnice, de libere;

Când cerul sărutat de soare face loc norilor deprimanţi,

  Doamne, TU RĂMÂI AICI! TU eşti încă în inima mea.

 Când puterea te lasă, şi picioarele, acum obosite şi sleite,

  Nu mai pot merge în misiunile fericite,

De ce să oftez, sau să las să mi se întunece zilele?

  Doamne, TU RĂMÂI AICI! Mi-ai putea da mai mult?

 Astfel în zilele vieţii mele – oricine sau orice mi-ar lipsi,

  Prieteni, prietenii, bucurii, într-o măsură mai mică sau mai mare,

Cântările vor fi ale mele, nici o întristare nu trebuie să mă asalteze,

  Doamne, TU RĂMÂI AICI! TU eşti încă în inima mea.

                                                                                    J.Danson Smith

Aleluia …ca Tu Doamne rămâi veșnic credincios fata de noi
https://www.youtube.com/watch?list=RD8Y9o0iDzid4&v=q3F4-LyscTE      

Read Full Post »

Întotdeauna au fost lacrimi…dar in Ceruri lacrimi nu vor fi Surorile Grab

Opreste Doamne, incercarea din viata mea!

Cea mai frumoasa cantare a celor care trec prin incercari si probleme

Read Full Post »

                                             

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Vineri 1 Septembrie

Totuși cei mai mulți dintre ei nu I‑au plãcut lui Dumnezeu,

pentru cã au fost uciși în pustie.   1 Corinteni 10.5

Orice suflet nãscut din nou are capacitatea și dorința de a‑I fi plãcut lui Dumnezeu. Însã „fãrã credințã este cu neputințã sã‑I fim plãcuți“ (Evrei 11.6).

Enoh a fost un credincios din Vechiul Testament care a fost plãcut lui Dumnezeu, prin faptul cã s‑a pãzit de întinarea și de nelegiuirea veacului în care trãia (Evrei 11.5); apoi Dumnezeu l‑a luat din acel veac, fãrã sã vadã moartea. El este o imagine frumoasã a speranței pe care creștinii o au de a fi eliberați de mânia viitoare.

Dumnezeu însã nu Și‑a gãsit plãcerea în mulți dintre fiii lui Israel. Ei au fost caracterizați de poftã, de idolatrie, de curvie, de ispitire a lui Hristos și de cârtire. Drept urmare, Dumnezeu i‑a fãcut sã cadã în pustie. Acestea au fost scrise pentru învãțãtura noastrã, ca sã nu cãdem în aceleași capcane.

O viațã plãcutã lui Dumnezeu are un efect pozitiv asupra vieții noastre de rugãciune, fiindcã Ioan scrie: „Orice cerem primim de la El, pentru cã ținem poruncile Lui și practicãm cele plãcute înaintea Lui“ (1 Ioan 3.22). Doar un singur Om a putut spune: „Eu fac totdeauna lucrurile plãcute Lui“ (Ioan 8.29). El este, prin urmare, exemplul perfect pentru noi. Chiar dacã nu facem întotdeauna lucrurile plãcute lui Dumnezeu, din cauza cãrnii care locuiește în noi, trebuie sã ne aducem aminte cã izbãvirea noastrã a fost împlinitã prin Hristos și cã avem puterea de a ne da pe noi înșine lui Dumnezeu, prin Duhul care locuiește în noi (Romani 8.13).

Sã punem la inimã îndemnul care spune: „Încolo deci, fraților, vã rugãm și vã îndemnãm în Domnul Isus ca, dupã cum ați primit de la noi cum trebuie sã umblați și sã fiți plãcuți lui Dumnezeu, cum și umblați, sã prisosiți și mai mult“ (1 Tesaloniceni 4.1). DOMNUL ESTE APROAPE-GBV- SEPTEMBRIE 2017                                                        R. A. Barnett

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU

PENTRU ASTĂZI

1 SEPTEMBRIE                 NU RENUNȚA!

„Comoara aceasta o purtăm în niște vase de lut” (2 Corinteni 4:7)

Pavel scrie: “Comoara aceasta o purtăm în niște vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu și nu de la noi”. „Vasele de lut” se referă la cești, boluri, ulcioare, etc. iar ceea ce contează este conținutul lor. Vasul poate fi ciobit sau crăpat, dar dacă este spălat și curățit, el poate fi folosit din nou. Așadar nu te da bătut numai pentru că cineva a descoperit că ești un vas de lut ciobit și crăpat. Pe drumul pe care mergi se aude un plânset pe care numai tu îl vei auzi. Un hoț poate fi mântuit dacă te vei ruga pentru el și vei uita de durerea ta, întrucât mesajul care îi mântuiește pe alții e cel care ne mântuiește și pe noi. Acceptarea celor căzuți este puterea, nu slăbiciunea Evangheliei. E o diferența uriașă între răceala unei inimii răzvrătite și strigătul unei inimi frânte care spune: „Doamne, scapă-mă de mine însumi”. O frântură a harului lui Dumnezeu ne aduce pe toți pe genunchi și ne face să ne mărturisim păcatul și să renunțăm la el, atunci când „orice gând îl facem rob ascultării de Hristos” (2 Corinteni 10:5). Un pastor scrie: „Lumea ne ascultă versiunea proprie a succesului și se descurajează. Ei cred că în timp ce ei trec prin probleme, la noi totul merge ca pe roate. Asta pentru că noi am falsificat datele și nu le-am spus tot adevărul. Dumnezeu să aibă milă de noi! Mesajul nostru ar trebui să fie că am fost mântuiți prin har, suntem mântuiți prin har și vom fi mântuiți prin har.” Dacă trebuie, du-te la casa Olarului și lasă-L să te așeze din nou pe roată și să te remodeleze – dar nu renunța! (vezi Ieremia 18:1-4).  CUVÂNTUL                                                                coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV-Jean Koechlin

1 SEPTEMBRIE

Fapte 5.1-16

            Capitolul 4 începea printr-o conjuncţie adversativă („dar”care anunţa intervenţia vrăjmaşului împotriva ade­vărului începând de afară. Capitolul 5 se deschide printr-un alt „dar”care introduce lucrarea sa înăuntru, pentru coruperea Adunării. Şi ştim că de atunci Satan n-a încetat să fie  activ în aceste două feluri. Duhul de imitaţie şi dorinţa de a părea evlavioşi i-au antrenat la minciună pe Anania şi pe Safira. Petru îi mustră cu o sfântă indignare, iar ei sunt loviţi imediat de mâna lui Dumnezeu. Soarta lor veşnică nu este aici în discuţie. Este vorba de o manifestare a guvernării lui Dumnezeu. Sub pretext că suntem obiecte ale harului Său, să nu ne gândim cumva că Dumnezeu ar avea mai puţin dezgust faţă de păcat; El este sfânt şi astfel trebuie să fie copiii Săi  (1 Petru 1.15-17).

            „Şi mare frică i-a cuprins pe toţi cei care au auzit” (v. 5)Este un sentiment pe care trebuie să-l cultivăm şi noi faţă de Acela care ne citeşte gândurile cele mai tainice.

            Versetele 12-16 ne vorbesc despre minunile dragostei în­făptuite „prin mâinile apostolilor” şi, de asemenea, ne arată că nu este suficient să-i admirăm pe cei credincioşi; trebuie făcut pasul cu îndrăzneală pentru a ne alătura Domnului (v. 13,14). În Apocalipsa 21.8, fricoşii sunt cei dintâi numiţi printre cei  pierduţi veşnic.SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI-SEPTEMBRIE

                                                                      SĂMÂNŢA BUNĂ

Vineri, 1 Septembrie 2017

http://www.gbv.ro/calendar/samanta-buna/titluri/ne-miram

Pământul se rupe, pământul se sfărâmă, pământul se crapă, pământul

se clatină  ca un om beat … păcatul lui îl apasă …Isaia 24.19-20

Ne mirăm?

O româncă se afla în Japonia în martie 2011 când s-a produs marele cutremur de pământ. Ea a declarat unui reporter că a trecut prin cel mai groaznic moment din viață. Cutremurul a prins-o în apartamentul ei de la etajul zece. „Se zguduia totul în jurul meu. Ușile se închideau și se deschideau. Vesela cădea de pe rafturi, tablourile de pe pereți“, își amintea cu emoție femeia. „Doar gândul la Dumnezeu m-a ajutat să trec prin catastrofă“, a fost concluzia acestei femei.

Ne aflăm pe un pământ al nesiguranței, pe un pământ pe care s-a înfăptuit cea mai mare crimă din istoria universului: omorârea Fiului lui Dumnezeu. Ne aflăm pe un pământ în care răutatea crește din zi în zi, iar întocmirile din inima oamenilor sunt îndreptate numai spre rău. Păcatul apasă asupra pământului și asupra locuitorilor lui. Ne mirăm că Dumnezeu vorbește locuitorilor pământului? Ceea ce este mai trist stă în faptul că ne aducem aminte de Dumnezeu numai în astfel de împrejurări tragice. Gândim că dacă ne facem semnul crucii sau spunem un „Doamne ajută“ de formă scăpăm de consecințele păcatului nostru. Dumnezeu așteaptă de la noi realitatea: recunoașterea stării noastre rele și acceptarea lui Hristos ca unicul Salvator.

SĂMÂNŢA BUNĂ-SEPTEMBRIE

 

 LUNA SEPTEMBRIE 2017 TRIMITEM NUMAI CELE 4 FELURI DE  MEDITATII

CARE SANT NOI IN FIECARE AN

 CELELALTE 10– CLASICE- SE GASESC  POSTATE  IN TOATE LUNILE ANULUI TRECUT 2016 LA ADRESELE URMATOARE :

POT FI DESCARCATE  DEPOZITATE SI RETRIMISE DE ORICINE . NIMIC NU E COPYRIGHT, DACA LE PASTRATI ASA CUM LE LUATI  NEMODIFICATE SI CU  ADRESELE PROVINIENTEI LOR ORIGINALE,ACOLO  UNDE SANT MENTIONATE

 

 

 

Read Full Post »

In our text the meaing is different, however. The English word ‘rapture’ is derived from the Latin rapere, meaning to seize. It corresponds to the Greek verb harpanzo, which Paul uses here, and which expresses suddenness and violence, as when the centurion ordered his troops to take Paul by force in order to rescue him from possible lynching. (Acts 23:10) Just so those still alive at the Parousia will be ‘swept up’ (JBP) or ‘snatched up’ (Best, pp. 180, 197-199) together with them in th clouds. The parallel between versus 15b and verses 17 is impressive. According to verses 15b ‘we who are still alive, sho are left…’ will not precede the Christian dead. According to verse 17 ‘we who are still alive and are left’ will be caught up together with them. The negative and positive statements dovetail. So far from forestalling them, we shall join them. The purpose of this violent action (whose agency is not identified) will be not only to unite the Christian living with the Christian dead (together with them), but also to unite them with Christ (to meet the Lord). Once more Paul’s concern is revealed, namely that the living, the dead and the Lord will be together. The truth that the redeemed with meet the Lord is expressed by another technical term (apantesis). ‘When a gifnitary paid an official visit (parousia) to a city in Hellenistic times, the action of the leading citizens in going out to meet him and escort him back on the final stage of his journey was called the apantesis.’ (Bruce, p. 102) 
Many details of this heavenly ‘meeting’ are omitted. For example, there is no reference in verse 17 to the Christian living being ‘changed’ (as in 1 Cor. 15:51-52), any more than there was in verse 14 to the Christian dead being ‘raised’. Both are assumed. Further, it is not clear how literally we are to understand our being caught up…in the clouds. We know from Jesus himself that his coming will be personal, visible and glorious, but we also know from him that it will not be local (‘There he is!’ ‘Here he is!’) but universal (‘like the lightning, which flashes and lights up the sky from one end to the other’) (Lk. 17:23-24). Presumably, therefore, our going to meet him will also transcend space. As for the ‘the clouds’, they are to every Bible reader a familiar and easily recognized symbol of the immediate presence of God – a the Exodus(Ex. 13:21; 14:19), on Mount Sinai(Ex. 19:16; 24:15), filling the tabernacle(Ex. 40:34-35), during the wilderness wanderings(Ex. 40:36-3, at the transfiguration of Jesus(Mk. 9:7), at his ascension(Acts 1:9), and at his glorious appearing (Dn. 7:13; Mk. 13:26; 14:62; Rev. 1:7). The reference to ‘the air’ may be equally symbolic, for it was thought of as the dwelling-place of the devil and his demons (Cf.Eph. 2:2). ‘The fact that the Lord chooses to meet his saints there, on the demons’ home ground so to speak, shows something of his complete mastery over them’(Morris, NICNT, p.146) 

The last time the church is spoken of and the word itself even used is in the beginning of Revelation it is never spoken of again, only Israel and the Nations are spoken of, why? because the Church is gone….caught up! having met the Lord in the air 
Bobby Stott says as He thinks, just as we all do i will finish with words from an old hymn 
Christ Returneth 
It may be at morn, when the day is awaking 
When sunlight thro’ darkness and shadow is breaking, 
That Jesus will come in the fullness of glory, 
To receive from the world “His own”. 
Chorus 
O Lord Jesus, how long? 
How long ere we shout the glad song? 
Christ returneth, Hallelujah! 
Hallelujah! Amen, 
Hallelujah! Amen 

It may be at midday, it may be at twilight, 
It may be, perchance, that the blackness Of midnight 
Will burst into light in the blaze of His glory, 
When Jesus receives “His own”. 

While hosts cry Hosanna, from heaven descending 
With glorified saints and the angels attend 
With grace on His brow, like a halo of glory, 
Will Jesus receive “His own”. 

Oh, joy! Oh delight! should we go without dying’ 
No sickness, no sadness, no dread and no crying; 
Caught up through the clouds with our Lord into glory, 
When Jesus receives “His own”
 Looking for that blessed hope, and the glorious appearing of the great God and our Saviour Jesus Christ; 
Titus 2;13 http://keepingthefaith.forumwise.com/keepingthefaith-post-22772.html

 

Ce ne spune Biblia despre cea de a doua venire a Domnului Isus ?

Read Full Post »

Cum să reacționezi față de cei care părăsesc Biserica?

Se întâmplă un lucru trist. Întâlnesc tot mai mulți oameni care părăsesc Biserica. Unii, este adevărat, se transferă la o altă biserică locală, cu nădejdea unei experiențe viitoare mai pozitive. Alții însă renunță la credință. Când sunt întrebați de motivația deciziei lor, ei împărtășesc de obicei experiențe dureroase, argumente științifico-filozofice sau incapacitatea de a trăi la un standard moral înalt.

Cine sunt aceștia?

  • Un licean care a ajuns la concluzia că evoluționismul are baze științifice mai solide decât creștinismul
  • Un student care a crescut în biserică, a fost dus la școala duminicală, a recitat poezii în adunare, dar nu a rezistat atracțiilor și plăcerilor lumești
  • Un tânăr dezamăgit de ipocrizia pe care a văzut-o în jurul lui (creștini care nu trăiau la standardele pe care le predicau)
  • Un adult care a fost rănit de prietenii săi creștini egoiști

Sau mulți alții. Care declară că experiențele lor negative le-au subminat credința în Biserică și în cele din urmă în Dumnezeu.

Cred că cei mai mulți dintre noi au cunoscut credincioși care au părăsit credința. Poate știm pe cineva care e gata să o facă chiar acum. Cum ar fi cel mai bine să răspunzi într-o astfel de situație?

  1. Ascultă-i și caută să-i înțelegi

Tendința noastră va fi să le predicăm. Să le spunem cât de greșită este decizia lor și cât de rău vor ajunge. Să le cităm versete din Biblie.

Să nu uităm însă că unii dintre ei vor fi fost crescuți în familii de credincioși. Au mers la o școală creștină. Au participat la tabere biblice de vară. Au memorat versete. Ei știu că Isus a venit să moară pentru păcatele lor. Ei știu că El vrea să le dea o viață din belșug. Și deși știu toate acestea, au ales să dea înapoi de la calea credinței.

Pentru că ei cunosc toate acestea lucruri, urechea le va fi închisă la predicile tale. Mai degrabă ar avea nevoie de cineva să îi asculte. S-ar putea ca în mintea lor decizia luată să fi părut logică și necesară. Au petrecut săptămâni, luni sau chiar ani înainte de a face acest pas. Nu le-a fost ușor.

În loc să le recităm amenințător pasaje din Scriptură, mai degrabă să încercăm să îi ascultăm și să înțelegem ce s-a întâmplat. Cum s-a ajuns aici? Este vorba despre experiențe dureroase? Sau despre nelămuriri la nivel doctrinar? Care ar trebui să fie pașii următori?

  1. Nu îi privi ca pe niște dușmani

De-a lungul anilor, am văzut numeroși tineri care au început să umble pe calea credinței pentru ca mai târziu să se abată de la ea. Fiecare caz este o reamintire că în jurul nostru se poartă o bătălie spirituală pentru sufletele oamenilor. Cei ce pleacă din Biserică nu sunt dușmanii noștri. Sunt mai degrabă victime ale celui rău.

Mulți dintre ei sunt oameni care au fost răniți. Au trecut prin experiențe dureroase. Le-a murit un copil. Un prieten a căpătat o boală incurabilă. Fata le-a fost violată. Ei ajung să se întrebe, “Cum poate un Dumnezeu iubitor și atotputernic să permită atâta suferință în lume?”- și nu sunt mulțumiți de răspunsurile primite.

Umblarea pe calea lui Dumnezeu presupune plătirea unui preț pe care unii nu sunt gata să îl acorde. Văzând comportamentul lor și auzind cuvintele lor, vei fi ispitit să te superi, să îi socotești ca pe niște dușmani care te-au trădat. Caută însă să reacționezi diferit, arătând compasiune. Făcând astfel, s-ar putea să le încetinești pașii prin care se îndepărtează de Dumnezeu.

girl-sitting-in-church-large

      3. Continuă să le arăți dragoste

Astăzi, sunt tot mai mulți cei care pleacă și închid după ei ușa bisericii. Nu înseamnă că nu mai cred în Dumnezeu. Nu înseamnă că sunt atei. Eventual sunt agnostici. Sau dezamăgiți. Sau dornici să profite măcar un timp de plăcerile pe care lumea le oferă.

Unii vor pleca furioși, alții dezamăgiți, alții indiferenți. Oricum ar fi, spune-le că vei continua să îi iubești, să te rogi pentru ei și să fi disponibil când vor avea nevoie de tine. Că la tine vor găsi adăpost și compasiune. Spune-le că ușa ta va fi mereu deschisă pentru ei.

Ar fi groaznic ca ei să găsească în lume prieteni loiali care să îi înțeleagă mai mult, să îi iubească mai mult, să îi respecte mai mult, sau să le acorde mai mult har decât au primit în Biserică.

  1. Caută să adresezi din timp propriile-ți îndoieli sau ale celor din jur

Deși nu ne place să o recunoaștem, niciunul dintre noi nu are o credință perfectă. Undeva în străfundul nostru fiecare experimentăm îndoiala. La urma urmei, suntem într-un proces continuu de creștere în credință.

Biserica ar trebui să creeze un mediu în care oamenii să se simtă liberi să-și adreseze întrebările, să-și exprime îndoielile. Am văzut părinți care și-au certau copiii pentru că au pus întrebări “ciudate”. Nu cred că e sănătos ca întrebările să fie evitate. Întrebările copiilor mei mă forțează să caut răspunsuri cu privire la ce și de ce cred.

Isus a cerut credință de la urmașii Săi, dar El a avut răbdare cu cei îndoielnici ca și Toma. Dacă noi nu abordăm întrebările incomode, dacă îi disprețuim și ridiculizăm pe cei care le pun, atunci să nu ne mirăm că mai târziu aceștia vor întoarce spatele creștinismului și ulterior chiar a relației cu Dumnezeu.

leavingchurch

     5. Nădăjduiește că acea persoană se va întoarce înapoi la credință

Credincioșii ai căror rude sau prieteni aleg să părăsească Biserica nu trebuie să dispere. Ei pot să rămână încrezători. În loc să-i condamne, ei ar trebui să continue să-i iubească, să le arate răbdare și să le ofere un model cristic de viață creștină.

Din păcate, unii din cei care părăsesc Biserica au parte de comentarii atât de acide din partea credincioșilor încât nu vor regreta vreun moment pasul făcut. Dacă însă li se va arăta dragoste, s-ar putea ca ulterior să le pară rău, să își vină în fire și într-o zi să se întoarcă la Dumnezeu, care e gata să îi ierte- ca un Păstor care caută oaia rătăcită și ca un Tată care așteaptă întoarcerea fiului risipitor.

  1. Întreabă-te dacă nu cumva și cei care rămân au o parte de vină

În cele din urmă, fiecare persoană care pleacă trebuie să constituie un moment de cercetare pentru cei care rămân. Oare puteam face mai mult? Oare nu puteam preîntâmpina această plecare? Oare problema este doar nebunia, egoismul și păcatul celui care pleacă? Oare am fi putut să îi purtăm de grijă mai bine? Oare ne-am rugat suficient? Oare în focalizarea noastră pe proiecte mari nu am neglijat sufletul lui/ei? Oare nu am trecut cu vederea semnalele primite? Oare am manifestat față de el/ea dragostea lui Cristos? Oare nu am fost prefăcuți?

Iar dacă greșelile trecutului nu le mai putem îndrepta, măcar să învățăm din ele și să nu le mai repetăm în viitor.

https://pentrusufletultau.wordpress.com/2016/06/04/cum-sa-reactionezi-fata-de-cei-care-parasesc-biserica/

Read Full Post »

Older Posts »

%d bloggers like this: