Feeds:
Posts
Comments

Archive for the ‘TRADUCERE’ Category

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Marți 1 August

Ezra s‑a suit din Babilon; și el era cãrturar priceput în legea lui Moise, pe care o dãduse Domnul Dumnezeul lui Israel. Și împãratul i‑a împlinit toatã cererea, pentru cã mâna Domnului Dumnezeului sãu era peste el …

Ezra a venit la Ierusalim în luna a cincea, care era în anul al șaptelea al împãratului … Pentru cã Ezra își îndreptase inima sã caute legea Domnului și s‑o împlineascã și sã învețe în Israel rânduieli și judecãți.                          Ezra 7.6,8,10

Dupã captivitatea babilonianã (22) – Noi exerciții de inimã

Am ajuns acum la o nouã secțiune a cãrții Ezra. Împãratul care se afla acum pe tron era Artaxerxe, fiul soțului Esterei. Trecuserã cam șaizeci de ani de la întoarcerea primilor captivi din Babilon și cam patruzeci de ani de la încheierea reconstruirii templului. Un nou slujitor al Domnului apare acum, cu noi exerciții de inimã: Ezra, preotul și cãrturarul, omul ai cãrui înaintași rãmãseserã în Babilon, în zilele lui Cirus.

Ce exemplu minunat este Ezra pentru noi! El și‑a îndreptat inima sã caute legea Domnului. A fi plãcut Domnului este mai întâi o chestiune de inimã. „Fiul meu, dã‑mi inima ta, și sã gãseascã plãcere ochii tãi în cãile Mele“ (Proverbe 23.26). Cãutarea voii lui Dumnezeu trebuie fãcutã cu scopul de a împlini aceastã voie. Doar când cãutãm voia lui Dumnezeu și o împlinim suntem într‑o stare potrivitã de a‑i învãța pe alții cu privire la aceastã voie.

Fiind preot și cãrturar priceput, Ezra avea acces la legea lui Moise și o putea citi. Cu secole în urmã, Moise încredințase preoților legea, poruncindu‑le, lor și bãtrânilor, sã strângã poporul la fiecare șapte ani și sã o citeascã înaintea acestuia (Deuteronom 31.9‑13). Ce privilegiu minunat pentru noi sã putem avea fiecare Biblia noastrã și sã o putem citi! Mulți oameni nu au beneficiat și încã nu beneficiazã de așa ceva!

Ezra s‑a pregãtit sã meargã la Ierusalim și i‑a încurajat și pe alții sã meargã cu el. Domnul l‑a fãcut sã gãseascã favoare în ochii împãratului.DOMNUL ESTE APROAPE-GBV- AUGUST 2017

E. P. Vedder, Jr.

CUVÂNTUL LUI

DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

August 2017

 1 AUGUST „DUMNEZEU ESTE…” (6)

„Tu dai viață tuturor” (Neemia 9:6)

Astăzi vom vorbi despre o altă minune a geniului creator al lui Dumnezeu: ciclul nitrogenului. Nitrogenul este extrem de inert – dacă nu ar fi, toți am fi otrăviți de diferite forme de combinații nitroase. Datorită caracterului său inert, este imposibil să combinăm nitrogenul în mod natural cu alte elemente. Dar el este absolut necesar plantelor în sol; așadar, ce dispoziție dă Dumnezeu ca să-l extragă din aer si să-l introducă în sol? Fulgerul! O sută de mii de fulgere ne lovesc planeta zilnic, creând o sută de milioane de tone de nitrogen, utilizat ca hrana de către plante în fiecare an. La patru mii de kilometri distanță de sol există un strat subțire de ozon. Dacă l-am comprima, ar rezulta un strat de numai o jumătate de centimetru si totuși, fără el, viața nu ar fi posibilă. Opt raze ucigătoare cad în fiecare zi pe planeta noastră din soare; fără ozon, am fi uciși, orbiți sau fierți. Razele ultraviolete vin sub două forme: raze mai lungi, care sunt mortale și care sunt blocate și raze mai scurte, care sunt necesare vieții pe pământ si care sunt administrate de stratul de ozon. Mai mult, cele mai mortale dintre aceste raze sunt lăsate să treacă prin stratul de ozon numai într-o cantitate limitată, suficientă pentru a ucide algele verzi care altfel ar crește și ar umple lacurile, râurile și oceanele lumii. Fără îndoială, suntem cu totul dependenți de bunătatea lui Dumnezeu. De aceea psalmistul a spus: „Toate aceste viețuitoare Te așteaptă, ca să le dai hrana la vreme. Le-o dai Tu, ele o primesc; Iți deschizi Tu mâna, ele se satură de bunătățile Tale” (Psalmul 104:27-28). Avem un Dumnezeu măreț, nu-i așa? Slavă Lui!CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTAZI-AUGUST 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IVJean Koechlin

1 AUGUST 

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

loan 12.1-19

            În acest tablou emoţionant, zugrăvit de primele trei verse­te (1-3), sunt figurate diferite aspecte ale închinării: prezenţa Domnului, comuniunea, mărturia, slujirea sfântă, lauda. Nu este vorba de o sărbătoare în cinstea lui Lazăr: Isus este cen­trul acestei adunări: Lui „I-au pregătit deci o cină”. Şi singurul titlu dat lui Lazăr pentru a fi la masă cu El era acela de mortul care a primit o viaţă nouă (cum este cazul tuturor celor răs­cumpăraţi). Acest om nu spune nimic, nu face nimic, ci pur şi simplu este aici viu, prezenţa lui fiind îndeajuns pentru a le aminti tuturor ceea ce a făcut Domnul pentru el. Marta slu­jeşte şi activitatea ei este aici în totul cum se cuvine (spre deo­sebire de Luca 10.40). De asemenea, Maria răspândeşte parfumul care este „de mare preţ” şi pentru inima Mântuitorului şi care umple casa, imagine a adorării exprimate în comun de răscumpăraţii recunoscători. Cel necredincios nu are decât dispreţ pentru o asemenea închinare şi, în fond, aceasta se în­tâmplă pentru că el onorează un alt dumnezeu: banul (v. 6).

            În versetul 10 îl vedem pe Lazăr asociat cu Domnul Isus ca ţintă a urii oamenilor.

            Apoi asistăm la intrarea solemnă a împăratului lui Israel în cetatea Sa, Ierusalim, precedată de reputaţia atât de trecătoare pe care o dăduse marea Sa minune.SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI-AUGUST

                                 

                                       SĂMÂNŢA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Marţi, 1 August 2017

… dragostea desăvârșită izgonește frica …1 Ioan 4.18

Frica fermierului

Un turist călătorea cu mașina prin țară, când a zărit un fermier bătrân așezat pe un balansoar pe verandă. În spatele casei se afla un teren mare. Turistul a întrebat: „Este pământul dumneavoastră?“. — „Da“, a replicat el. — „Și ce faceți cu el? Vă gândiți să cultivați bumbac?“, a întrebat turistul. — „Nu, mă tem că va fi furat“, a spus fermierul. — „Ce ziceți atunci de porumb?“, a întrebat turistul. „Mă tem că-l vor mânca lăcustele“, a răspuns el. „Ei bine“, a întrebat atunci turistul, „ce ziceți de creșterea vitelor?“. Fermierul a răspuns: „Mă tem că prețul cărnii de vită va scădea“. — „Atunci ce intenționați să faceți cu tot acest pământ bun?“, a întrebat turistul. — „Nimic. Vreau doar să fiu prudent.“

Aceasta este „filozofia“ multor oameni și în domeniul credinței. Când în viață nu ai curajul să-ți depășești frica, potențialul tău spre succes este ca și acel teren gol, nelucrat. Biblia spune că fără credință este cu neputință să fim plăcuți lui Dumnezeu; și în același timp trebuie să știm că Dumnezeu va răsplăti pe cei care Îl caută. Învingerea fricii de viitor începe numai în momentul în care ne apropiem de Cel care este dragostea desăvârșită – Domnul și Mântuitorul. În prezența Lui nu este frică de prezent și viitor. De aceea vino chiar acum la acest Salvator!SĂMÂNŢA BUNĂ-AUGUST 2017

LUNA AUGUST 2017 TRIMITEM NUMAI CELE 4 FELURI DE  MEDITATII

CARE SANT NOI IN FIECARE AN

 CELELALTE 10– CLASICE- SE GASESC  POSTATE  IN TOATE LUNILE ANULUI TRECUT 2016 LA ADRESELE URMATOARE :

POT FI DESCARCATE  DEPOZITATE SI RETRIMISE DE ORICINE . NIMIC NU E COPYRIGHT, DACA LE PASTRATI ASA CUM LE LUATI  NEMODIFICATE SI CU  ADRESELE PROVINIENTEI LOR ORIGINALE,ACOLO  UNDE SANT MENTIONATE

Read Full Post »

 
 

                                                        DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

 

 

Sâmbãtã Iulie
Sunt unsprezece zile de mers de la Horeb, pe calea Muntelui Seir, pânã la Cades‑Barnea.   Deuteronom 1.2
Unsprezece zile! Și le‑a luat patruzeci de ani! De ce? Rãspunsul este simplu: cu toții suntem înceți în a înainta dupã voia lui Dumnezeu. Câte șovãieli și câte abateri! Cât de des trebuie sã ne întoarcem și sã parcurgem din nou anumite distanțe! Înaintãm cu încetinealã, fiindcã învãțãm cu încetinealã. Poate ne mirãm cum lui Israel i‑au trebuit patruzeci de ani pentru o cãlãtorie de unsprezece zile; ar trebui sã ne mirãm însã și mai mult de încetineala noastrã. Suntem, ca și israeliții, ținuți pe loc de necredința inimilor noastre, însã avem mult mai puține scuze decât ei, fiindcã privilegiile noastre sunt cu mult mai mari.
Trebuie de multe ori sã fim rușinați de încetineala cu care învãțãm. Cuvintele apostolului ni se potrivesc perfect: „Pentru cã, deși de mult trebuia sã fiți învãțãtori, aveți din nou nevoie ca cineva sã vã învețe care sunt elementele începutului cuvintelor lui Dumnezeu și ați ajuns sã aveți nevoie de lapte și nu de hranã tare“ (Evrei 5.12). Dumnezeul nostru este un Învãțãtor credincios și înțelept, plin de har și de rãbdare. El nu va îngãdui sã trecem peste vreo lecție fãrã sã o învãțãm.Câteodatã credem cã stãpânim o anumitã lecție și încercãm sã trecem la alta, însã El știe mai bine și vede cã lucrarea este superficialã. El nu vrea sã fim doar niște teoreticieni și vom repeta o lecție de câte ori este nevoie, pânã o vom învãța așa cum trebuie.Pentru noi este smeritor sã vedem cât de înceți suntem în a învãța, însã putem lãuda rãbdarea minunatã a Domnului, credincioșia și consecvența Lui fațã de noi.                                                                                                                                  C. H. Mackintosh http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproapeTOATA LUNA IULIE 2017DOMNUL ESTE APROAPE-GBV- IULIE 2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV-Jean Koechlin

1 IULIE

Ioan 1.1-18
            „Singurul Fiu” fâcându-L cunoscut pe Tatăl – astfel poate fi rezumată această evanghelie (v. 18; vezi 1 Ioan 4.9). Primul verset deja, în care fiecare termen trebuie bine cântărit, îl prezintă ca fiind Cuvântul, Persoană eterna, distinctă de Dumnezeu, şi totuşi Dumnezeu. Cât de departe ne pot purta în trecut gândurile noastre, Cuvântul era (Psalmul 90.2). Acest Cuvânt creator însă, unica sursă de viaţă şi de lumină, nu ni se adresează din înălţimea cerului; nu, ci a venit în lume (v. 9), supunându-Se limitelor noastre de spaţiu şi de timp. Ce taină de nepătruns: „Cuvântul S-a făcut carne” (v. 14; 1 Timotei 3.16)! Şi n-a venit ca un mesager grăbit, care se întoarce repede la cel care l-a trimis. El a locuit” (Şi-a făcut cortul) în mijlocul nostru, fără totuşi a înceta vreodată să fie „în sânul Tatălui” (v. 18). Tot ceea ce este Dumnezeu prin însăşi natura Sa: dragoste şi lumină (har pentru inima păcătosului şi adevăr pentru conştiinţa acestuia), s-a apropiat de noi şi a strălucit în această Persoană minunată. Întunecimile morale ale omului n-au înţeles însă adevărata lumină (v. 5). Lumea nu Şi-a cunoscut Creatorul. Ai Săi nu L-au primit pe Mesia al lor (v. 11)Cât despre tine, cititorule, L-ai primit? Dacă răspunsul tău la această întrebare este da, atunci eşti un copil al lui Dumnezeu (v. 12; Galateni 3.26).http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/
TOATA  LUNA IULIE 2017SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI-IULIE
 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU

PENTRU ASTĂZI 

1 IULIE CÂND NU TE AȘTEPȚI (1)

„Apoi vine diavolul” (Luca 8; 12)
Anne Graham Lotz scrie: „In decurs de o săptămână, boilerul de apă caldă s-a stricat, țevile de apă s-au spart, capul de duş a căzut, iar eu mă confruntam cu neînțelegeri între membrii familiei și probleme cu angajații în lucrare. Am fost tentată să-mi pierd cumpătul, să mă îngrijorez în loc să am credința și să neglijez viața de rugăciune. Ceea ce părea a fi o frustrare obișnuită a devenit o luptă în toată regula. Satan ne atacă folosindu-se chiar și de lucrurile pământești.” Biblia spune că imediat după binecuvântarea spirituală pe care a primit-o la botezul Său, Domnul Isus a fost dus de Duhul în pustie „pentru a fi ispitit de diavolul” vezi Matei 4:1-11). Putem extrage trei lecții importante de aici: 1) Nu te culca pe lauri. După benedicție, vine războiul. Ce binecuvântare ți-a dat Dumnezeu recent? Fie că e vorba de lucrare, de familie, de carieră sau de umblarea ta personală cu Dumnezeu, ai grijă! Satan țintește asupra noastră când lăsăm garda jos.2) Rămâi în voia lui Dumnezeu. Te-ai gândit vreodată: „pentru că e așa de greu, nu poate fi voia lui Dumnezeu” și te-ai hotărât să renunți? Numai pentru că faci ceea ce trebuie nu înseamnă că ești imun. Domnul Isus a fost în voia lui Dumnezeu când L-a atacat vrăjmașul. Când totul pare sumbru, „nu te bizui pe înțelepciunea ta!” căci a venit vremea „să te încrezi în Domnul din toată inima ta” (Proverbe 3:5). 3) Invocă Scriptura. De fiecare dată când Domnul Isus a fost atacat, El a ripostat cu „este scris”. Cuvântul lui Dumnezeu este numit „sabia Duhului” (Efeseni 6:17) pentru că e arma noastră cea mai de preț împotriva răului (vezi v. 16). Domnul Isus a folosit-o pentru a-l înfrânge pe Satan și tu trebuie să faci la fel.TOATA  LUNA IULIE 2017CUVANTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTAZI- IULIE-2017
coordonatori Bob & Debby Gass

SĂMÂNŢA BUNĂ

Sâmbătă, 1 Iulie 2017

Plecați-vă urechea și ascultați glasul meu! Fiți cu luareaminte și ascultați cuvântul meu!Isaia 28.23
Doi prieteni mergeau ziua în amiaza mare de-a lungul unei străzi foarte aglomerate și gălăgioase. Unul dintre ei întrebă: „Auzi greierele țârâind?“. — „În învălmășeala de glasuri?“, spuse celălalt. Primul, fiind zoolog, avea o ureche exersată pentru astfel de sunete ale naturii. În loc de un răspuns a lăsat să cadă o monedă. Imediat, mai mulți oameni s-au întors. „Auzim numai ce vrem să auzim“, spuse el.
Și urechea noastră este inundată adesea de informații. Mai este în măsură să audă glasul lui Dumnezeu? Luați de o vâltoare de activități, suntem în pericol să fim surzi la ceea ce este mai important. Dar cum vorbește Dumnezeu? Pe de o parte, El vorbește prin natură: „Cerurile spun slava lui Dumnezeu, și întinderea lor vestește lucrarea mâinilor Lui … Și aceasta fără vorbe, fără cuvinte al căror sunet să fie auzit“ (Psalmul 19.1-3). Dumnezeu ne vorbește și prin Biblie. Mai presus de toate, Dumnezeu ne vorbește în Biblie prin Fiul Său Isus Hristos. El este Dumnezeu și Om într-o Persoană. Viața Sa dumnezeiască, desăvârșită, dragostea Sa, care este mai tare decât moartea – toate acestea ne pretind să ne încredem în El și să-L cunoaștem mai bine. El ne dă ceea ce nimeni nu ne poate da: viața veșnică.
TOATA  LUNA IULIE 2017SĂMÂNŢA BUNĂ-IULIE 2017
 

LUNA IULIE 2017 TRIMITEM NUMAI CELE 4 FELURI DE  MEDITATII

CARE SANT NOI IN FIECARE AN

 CELELALTE 10– CLASICE- SE GASESC  POSTATE  IN TOATE LUNILE ANULUI TRECUT 2016 LA ADRESELE URMATOARE :

POT FI DESCARCATE  DEPOZITATE SI RETRIMISE DE ORICINE . NIMIC NU E COPYRIGHT, DACA LE PASTRATI ASA CUM LE LUATI  NEMODIFICATE SI CU  ADRESELE PROVINIENTEI LOR ORIGINALE,ACOLO  UNDE SANT MENTIONATE

Read Full Post »

 

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 Joi 1 Iunie

 

Du‑te și adunã pe toți iudeii care se aflã în Susa și postiți pentru mine și sã nu mâncați și sã nu beți trei zile, noapte și zi; și eu și tinerele mele vom posti în același fel; și voi intra astfel la împãrat, ceea ce nu este dupã lege; și dacã va fi sã pier, voi pieri.  Estera 4.16
Sã se facã un lemn înalt de cincizeci de coți și mâine vorbește împãratului ca Mardoheu sã fie spânzurat pe el; apoi mergi voios cu împãratul la ospãț.   Estera 5.14
Dupã captivitatea babilonianã (16) – Propuneri contradictorii
Mardoheu îi spusese Esterei sã nu creadã cã, fiindcã era împãrãteasã, va fi scutitã de a împãrtãși soarta celorlalți iudei. El i‑a pus întrebarea: „Cine știe dacã n‑ai venit la împãrãție tocmai pentru un timp ca acesta?“. Estera a primit îndemnul și i‑a transmis lui Mardoheu sã posteascã pentru ea, împreunã cu toți iudeii din Susa, pentru cã avea sã meargã la împãrat, deși nu fusese chematã de el.
Dupã câteva zile, Haman s‑a întors acasã plin de bucurie. Primise extraordinara onoare de a fi fost invitat, împreunã cu împãratul, la un ospãț în palatul Esterei. În ziua urmãtoare avea sã se bucure din nou de un astfel de ospãț. Totuși, bucuria lui a fost întunecatã la vederea lui Mardoheu, care refuza în continuare sã îngenuncheze înaintea lui. Soția și prietenii lui l‑au sfãtuit sã ridice o spânzurãtoare, apoi sã‑i cearã împãratului sã‑i permitã sã‑l spânzure pe Mardoheu, dupã care avea sã meargã bucuros cu împãratul la ospãț.
Un astfel de sfat ticãlos venea de la cel despre care Domnul spune cã era un ucigaș de la început și cã vine doar pentru a fura, a omorî și a distruge (Ioan 8.44; 10.10). Pentru diavol, viața omului nu are nicio valoare. Cât de multe vieți nevinovate au fost sacrificate în lumea aceasta de cãtre oameni nemiloși, în cãutarea puterii!
Lucrurile au stat cu totul altfel, în ce‑L privește pe Domnul nostru. El nu doar Și‑a riscat viața pentru ca noi sã avem viațã, ci Și‑a dat viața pentru noi! Prin urmare, cât de important este ca noi sã ne tãgãduim pe noi înșine – semnificația postului –și sã ne rugãm cu stãruințã ca mulți pãcãtoși sã‑și punã încrederea în Hristos, ca Mântuitor!DOMNUL ESTE APROAPE GBV SEPTEMBRIE 2014
E. P. Vedder, Jr.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV-Jean Koechlin

1 IUNIE
Luca 13.6-21
            Istoria lui Israel relatată prin smochinul neroditor este în acelaşi timp istoria întregii umanităţi. Dumnezeu a tot încer­cat să scoată ceva bun de la făptura Sa. Dar ce trist este să vedem cum omul carnal, în pofida pretenţiilor lui religioase (frunze frumoase), este incapabil să aducă cel mai mic rod pentru Dumnezeu! El ocupă deci într-un mod inutil pământul şi trebuie să fie judecat!
            Continuându-Şi slujba de har, Isus vindecă o sărmană femeie infirmă. Ea era gârbovă, aşa cum riscăm să fim şi noi din punct de vedere spiritual atunci când ne îndreptăm privi­rile spre lucrurile de pe pământ sau când ne încăpăţânăm să purtăm poverile pe care Domnul doreşte să le ducă în locul nostru. El însă „îi ridică pe cei încovoiaţi” (Psalmul 146.8) şi vrea să ne facă „să umblăm cu capul ridicat” (Levitic 26.13).
Din nou o minune făcută în zi de sabat le serveşte drept pretext adversarilor Săi ipocriţi. Răspunsul Său însă îi umple de ruşine, amintindu-le de îndatoririle dragostei faţă de o soră de-a lor, fiică a lui Avraam.
            Cele două scurte parabole care urmează descriu marea dezvoltare vizibilă pe care era chemat s-o atingă creştinismul pe pământ. Copacul cel mare al creştinătăţii va avea în final aceeaşi soartă cu cea a smochinului lui Israel (v. 9).SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI-IUNIE
 

SĂMÂNŢA BUNĂ

Joi, 1 Iunie 2017
… Nu este nicio deosebire. Căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu.Romani 3.22-23
Într-o legendă se spune că un tată a sădit un copăcel pentru copilul său. Copilul ținea mult la copăcel și îl uda zilnic. Dar într-o zi, frunzele copăcelului au început să se veștejească. Întristarea copilului era din zi în zi mai mare. Copăcelul și-a plecat vârful spre copil și i-a zis: „Boala mea stă în rădăcina mea. Caută la rădăcină și vei găsi de unde îmi vine moartea“. Copilul căută la rădăcină și acolo găsi un vierme. După ce a stârpit viermele, copăcelul a prins din nou viață.
Lucrurile se aseamănă și în viața oamenilor cu ceea ce a găsit copilul la rădăcina copăcelului. Natura noastră este stabilită prin proveniența noastră. Fiecare poartă în sine însușirea moștenită,păcatul, și de aceea toți suntem vinovați înaintea lui Dumnezeu. Sentința lui Dumnezeu are valabilitate pentru toți: după moarte vine judecata. Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu că există o cale de stârpire a „viermelui“ din viața noastră: „Dar Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi“ (Romani 5.8). Mântuitorul a plătit datoria pe care o aveam înaintea lui Dumnezeu. Mântuitorul a luat asupra Sa judecata care trebuia să ne lovească.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

LUNA IUNIE 2017

coordonatori Bob & Debby Gass
1 IUNIE
CONFRUNTAREA SĂNĂTOASĂ (1)
Când Petru a luat partea Iudeilor în fața Neamurilor, Pavel i-a stat împotrivă! De ce? De dragul unității în biserică. Uneori nu ai de ales, trebuie să stai împotriva cuiva. Întrebarea este: cum? Nimeni nu s-a născut cu abilitatea de a face lucrul acesta; ea se deprinde„Când a venit Chifa în Antiohia, i-am stătut împotrivă în față” (Galateni 2:11)

Când Petru a luat partea Iudeilor în fața Neamurilor, Pavel i-a stat împotrivă! De ce? De dragul unității în biserică. Uneori nu ai de ales, trebuie să stai împotriva cuiva. Întrebarea este: cum? Nimeni nu s-a născut cu abilitatea de a face lucrul acesta; ea se deprindenumai prin exercițiu și răbdare. Motivul pentru care nu suntem pricepuți la așa ceva este că ne ferim de confruntare ca de ciumă. Prin urmare, relațiile noastre au de suferit, iar problemele rămân nerezolvate. Primul pas în pregătirea pentru o confruntare este acela de a stabili scopul corect pentru care vrem să punem lucrurile pe tapet. Ținta ar trebui să fie dezvoltarea unei relații mai bune, Aceasta aduce cu sine fie determinarea persoanei de a nu mai face un anumit lucru, fie determinarea ei de a începe să facă ceva. Cu nici un chip, scopul nu trebuie să fie acela de a o pune la punct, de a te descărca sau de a arunca vina asupra ei. Fii cinstit referitor la motivul pentru care te-ai hotărât să confrunți problema. AI cumva un motiv ascuns, cum ar fi resentimentul sau mândria rănită sau dorești să vezi o schimbare autentică de comportament? Trebuie să te întrebi: „Când confruntarea ia sfârșit, care este schimbarea de comportament pe care o doresc la cel ce mi-a greșit?” Nu uita, într-o confruntare eficientă, căutăm un rezultat anume și un câștig pentru ambele părți. „Frații nedreptăți sunt mai greu de câștigat decât o cetate întărită” (Proverbe 18:19). Când cineva știe că îți pasă cu adevărat de el și că dorești să-L glorifici pe Dumnezeu însituația respectivă, atunci vei avea parte de o reacție potrivită.CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI-IUNIE 2017

LUNA IUNIE 2017 TRIMITEM NUMAI CELE 4 FELURI DE  MEDITATII

CARE SANT NOI IN FIECARE AN

 CELELALTE 10– CLASICE- SE GASESC  POSTATE  IN TOATE LUNILE ANULUI TRECUT 2016 LA ADRESELE URMATOARE :

POT FI DESCARCATE  DEPOZITATE SI RETRIMISE DE ORICINE . NIMIC NU E COPYRIGHT, DACA LE PASTRATI ASA CUM LE LUATI  NEMODIFICATE SI CU  ADRESELE PROVINIENTEI LOR ORIGINALE,ACOLO  UNDE SANT MENTIONATE

 

Read Full Post »

 

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

Luni 1 Mai

Cerceteazã‑mã, Dumnezeule, și cunoaște‑mi inima! Încearcã‑mã și cunoaște‑mi gândurile! Și vezi dacã este în mine vreo cale a întristãrii și condu‑mã pe calea eternã!   Psalmul 139.23,24Dupã o tabãrã creștinã pe care am organizat‑o, ne‑am gândit sã‑i întrebãm pe câțiva frați ce pãrere au avut despre acest eveniment. Deși în mod conștient nu ne gândeam la aceasta, era clar cã așteptam mai degrabã laude și aprecieri, decât o evaluare realã. Așa cã, atunci când pãrerile, în lumina Cuvântului lui Dumnezeu, au fost expuse, am fost ușor dezamãgiți: puține laude, unele critici și multe sugestii pentru îmbunãtãțire.Când au loc evaluãri adevãrate, totul este pus în luminã, iar acest lucru poate fi șocant, ba chiar cumplit uneori, însã întotdeauna necesar. David, care a cunoscut pãcatul și falimentul în viața sa, a practicat o astfel de evaluare. El este cel care a scris versetele din Psalmul 139 citate mai sus. În Psalmul 119.59,60 gãsim urmãtoarele cuvinte: „M‑am gândit la cãile mele și mi‑am întors pașii spre mãrturiile Tale. M‑am grãbit și n‑am întârziat sã pãzesc poruncile Tale“.Avem nevoie de Cuvântul lui Dumnezeu și de prezența Lui, de cunoașterea completã a lui Dumnezeu. Trebuie ca gândurile, cãile, motivațiile și pãcatele noastre sã fie scoase la ivealã. Aceasta înseamnã evaluare, iar așa ceva doare. Este însã o durere beneficã, dacã produce același rezultat ca în David. Recunoscându‑și lipsurile și nevoile, David se întorcea cãtre Cuvântul lui Dumnezeu pentru a se corecta. De cealaltã parte, odatã ce ne‑am evaluat, trebuie sã pornim la drum, nu sã stãm sã ne evaluãm încontinuu. Ar însemna sã ne ocupãm mai mult cu boala, decât cu remediul. Trebuie sã privim înãuntrul nostru doar atât cât sã putem apoi privi în sus.În Psalmul 51, David a mai spus: „Creeazã în mine o inimã curatã, Dumnezeule, și înnoiește înãuntrul meu un duh statornic … Dã‑mi iarãși bucuria mântuirii Tale“.DOMNUL ESTE APROAPE-GBV- MAI 2017

G. W. Steidl

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV-Jean Koechlin

1 MAI

Luca 3.1-14

            Drumurile de odinioară erau, în general, atât de proaste, încât trebuiau reparate şi îndreptate de flecare dată când es­corta unei înalte personalităţi avea să treacă pe acolo. Privită din punct de vedere moral, aceasta este lucrarea lui Ioan Botezătorul. Însărcinat să pregătească venirea lui Mesia, el i-a avertizat pe iudei că numai calitatea de fii ai lui Avraam nu era suficientă pentru a-i pune la adăpost de mânie. Ceea ce Dumnezeu cerea de la ei era pocăinţa însoţită de roade adevă­rate. Pocăinţa, sau mânie? Această alegere pe care trebuia să o facă atunci Israel este astăzi în dreptul oricăruia dintre noi.

            Persoane din clase sociale diferite i se adresează lui Ioan rând pe rând şi el are pentru fiecare de spus câte ceva din partea lui Dumnezeu. Astfel, Cuvântul dă răspuns fiecăruia, potrivit stării şi împrejurării în care se află.

            In urmă se prezintă oamenii de război. Aceştia se aşteptau probabil să fie înrolaţi sub steagul lui Mesia, într-o armată care să scuture jugul roman. Răspunsul lui Ioan pare să-i fi surprins (v. 14). Să nu ne gândim că Domnul are nevoie de noi pentru a împlini acţiunile Sale de răsunet. Ceea ce El aş­teaptă de la noi este o mărturie cinstită, blândeţe şi mulţumi­rea cu situaţia în care ne aflăm (1 Corinteni 7.24).SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

CUVÂNTUL LUI

DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

MAI 2017

1 MAI ALEGE-L PE HRISTOS!

Cine crede în Fiul, are viața veșnică” (loan 3:36)

Indiferent câte alegeri greșite ai făcut în trecut, poți fi răscumpărat printr-o singură alegere bună alegerea de a te preda lui Hristos și de a-L urma. Un autor scrie: „Te-ai întrebat vreodată de ce au existat două cruci de-o parte și de alta a Mântuitorului? Sau de ce Isus a stat în mijloc? Cele două cruci simbolizează unul din cele mai mari daruri ale lui Dumnezeu – darul alegerii. Cei doi tâlhari au multe în comun: au fost condamnați după același sistem, au fost condamnați la aceeași moarte și au fost la fel de aproape de Hristos. De fapt, ei au început cu același sarcasm; amândoi i-au spus lucruri pline de cruzime lui Hristos. Însă unul dintre ei s-a schimbat, El a spus: „Doamne, adu-ți aminte de mine, când vei veni în împărăția Ta!” Isus a răspuns: „Adevărat îți spun că astăzi vei fi cu Mine în rai” (Luca 23:42-43). Ne bucurăm că acest tâlhar s-a putut schimba, dar nu-l putem uita pe cel ce nu s-a putut schimba. Sunt clipe în care Dumnezeu trimite tunete ca să ne sperie. Alteori Dumnezeu ne trimite binecuvântări pentru a ne atrage. Dar sunt și clipe în care Dumnezeu nu trimite decât tăcere, căci El ne onorează cu libertatea de a alege unde vrem să ne petrecem veșnicia. Nu ni s-a dat niciodată un privilegiu mai mare decât acela al alegerii. Gândește-te la tâlharul care s-a pocăit. Cu toate că nu știm prea multe despre el, cunoaștem un lucru: la sfârșit, toate alegerile sale greșite au fost răscumpărate printr-o singură alegere bună. L-a ales pe Hristos!” Și tu poți face această alegere astăzi. „Cine crede în Fiul, are viața veșnică” CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTAZI-MAI 2017

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

SĂMÂNŢA BUNĂ

Luni, 1 Mai 2017

… Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile!Evrei 4.7

Ocazia cea mai bună

„Nu am timp!“ Această expresie se aude deseori, dacă dorești să vorbești oamenilor despre Evanghelie. Este într-adevăr așa? În cele mai multe cazuri, nu, pentru că de fapt ar dori să spună altceva, dar nu așa direct: „Nu mă interesează!“. Fiecare are așa de mult timp cât dorește să-și ia – dacă îl interesează ceva. Dar pentru ceva care nu-l interesează, nu își ia timp.

În privința lui Dumnezeu, mulți oameni spun că nu au timp. Dacă El le vorbește prin Cuvânt, reacția lor este: „Nu am timp!“. Ei nu au niciodată timp. Și astfel amână decizia să-și pună în rânduială viața lor înaintea lui Dumnezeu. Ei nici măcar nu se gândesc că odată ar putea fi prea târziu, și anume: pentru totdeauna prea târziu. Din păcate, ei nu se gândesc la viitor. „Dumnezeu a creat timpul, despre grabă El nu a spus nimic!“, a spus cândva cineva. Este adevărată această expresie? Nu! Să ascultăm ce spune Dumnezeu. Când odinioară păcatele Sodomei și Gomorei au ajuns până la cer și s-a hotărât pieirea acestor cetăți, atunci Dumnezeu a permis să i se spună lui Lot, care locuia acolo, prin doi îngeri:

„Grăbește-te de fugi!“ (Geneza 19.22). Exact aceasta este recomandarea Sa: „Grăbește-te de fugi!“. El Însuși ne-a dat Salvatorul: Isus Hristos. Înaintea Lui trebuie să recunoaștem păcatele noastre și să-L primim plini de încredere prin credință în inima noastră.SĂMÂNŢA BUNĂ -MAI 2017

LUNA MAI 2017 TRIMITEM NUMAI CELE 4 FELURI DE  MEDITATII

CARE SANT NOI IN FIECARE AN

 CELELALTE 10– CLASICE- SE GASESC  POSTATE  IN TOATE LUNILE ANULUI TRECUT 2016 LA ADRESELE URMATOARE :

POT FI DESCARCATE  DEPOZITATE SI RETRIMISE DE ORICINE . NIMIC NU E COPYRIGHT, DACA LE PASTRATI ASA CUM LE LUATI  NEMODIFICATE SI CU  ADRESELE PROVINIENTEI LOR ORIGINALE,ACOLO  UNDE SANT MENTIONATE

Read Full Post »

  16934016_10211245852876008_1632420595_n
 15965944_368932336809425_7379316873495243642_n

12791062_521265234719844_8473737737843880643_nDOMNUL ESTE APROAPE-GBV

Miercuri 1 Martie 

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Sunt tulburat și nu pot vorbi … A uitat Dumnezeu sã fie îndurãtor? Sau Și‑a închis îndurãrile în mânie? Oprire. Și am zis: „Aceasta este slãbiciunea mea“ … Voi gândi la toatã lucrarea Ta și voi cugeta la faptele Tale.   Psalmul 77.4,9,10,12

Un frate a spus: «Dacã știi sã te îngrijorezi înseamnã cã știi deja sã meditezi». Psalmul 77 ne aratã cum povara îngrijorãrii poate fi înlocuitã cu tãria caracterului lui Dumnezeu. Îngrijorarea ocupã prima parte a psalmului, atunci când Asaf Îl cautã pe Domnul în ziua necazului sãu (versetul 2). Duhul sãu era copleșit și, chiar dacã își amintește cã, odinioarã, se bucurase de cântãri în noapte, acum Dumnezeu pãrea sã Se fi îndepãrtat. Asaf chiar se întreabã dacã nu cumva Dumnezeu încetase sã fie plin de îndurare. Cel ce ajunge la o astfel de concluzie este cu siguranțã în adâncul disperãrii. Când suntem biruiți de îngrijorare vedem totul prin prisma necazului nostru.Psalmistul însã învațã sã facã deosebirea dintre îngrijorarea lui și credincioșia lui Dumnezeu. El realizeazã cã astfel de gânduri se iscaserã din îngrijorarea sa, de aceea se hotãrãște sã se gândeascã la ceea ce a fãcut Dumnezeu. Îngrijorarea care îi ocupase mintea, dând naștere gândurilor dureroase și deprimante, face loc acum unei meditații cu privire la puterea, rãscumpãrarea și grija lui Dumnezeu fațã de poporul Sãu. Asaf mediteazã la zilele lui Iacov și ale lui Moise, propria lui experiențã fiind astfel exclusã, iar aceastã meditație îi aduce aminte cã Dumnezeu este vrednic de încredere.Îngrijorarea este o adevãratã plagã, iar ea face ca necazurile noastre sã se deruleze neîncetat în mintea noastrã. Meditația însã ne conduce sã privim mereu și mereu la credincioșia lui Dumnezeu. Aceastã meditație nu schimbã împrejurãrile noastre, însã înlãturã îngrijorarea și, prin urmare, ne schimbã pe noi.S. J. Campbell TOATA LUNA AICI:domnul-este-aproape-gbv-martie-2017-1

74959_441846355884747_2073558915_nCUVÂNTUL

LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass
www.fundatiaseer.ro

1 MARTIE  CUM SĂ FIM PE PLACUL LUI DUMNEZEU

„Dacă suferiți cu răbdare, când ați făcut ce este bine, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu” (1 Petru 2:20)

Noi începem să ne asemănăm cu persoanele in compania cărora petrecem cel mai mult timp, așa că trebuie să ne alegem prietenii cu grijă. Dacă petrecem timp cu oameni nervoși și plini de ură, suntem în pericolul de a deveni și noi persoane nervoase și pline de ură. Lucrul acesta se întâmplă pentru că atitudinile sunt contagioase. lată o povestire foarte frumoasa care ilustrează ideea aceasta, Un om își cumpără ziarul în fiecare zi de la chioșcul de ziare. Întotdeauna îl salută pe vânzător foarte politicos, însă avea parte în schimb de un tratament foarte aspru și nepoliticos; vânzătorul îi arunca ziarul în față foarte bădăran. Cu toate acestea, omul nostru zâmbea politicos și îi ura o zi bună. Situația a continuat mai multe zile, până când un prieten l-a întrebat: „tot timpul se poartă așa de nepoliticos cu tine?” Omul a răspuns: „Din nefericire, da”. Celălalt a întrebat: „și tu ești tot timpul așa de politicos și de prietenos cu el?” Omul a răspuns: „Da, tot timpul”. Celălalt a continuat: „de ce ești așa de amabil cu el dacă el se poartă așa de urât cu tine?” Omul a răspuns: „Pentru că nu vreau ca el să îmi dicteze cum să reacționez”. Biblia spune: „Dacă suferiți cu răbdare, când ați făcut ce este bine, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu. Și la aceasta ați fost chemați; fiindcă și Hristos a suferit pentru voi, și v-a lăsat o pildă, ca să călcați pe urmele Lui. „El n-a făcut păcat și în gura Lui nu s-a găsit vicleșug.” Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri și când era chinuit nu amenința, ci Se supunea dreptului Judecător” (v. 20-23). Iată cum poți fi pe placul lui Dumnezeu. ”TOATA LUNA AICI:cuvantul-lui-dumnezeu-martie-2017

27227cc1-eb4f-44e2-81e5-2d66e1d4b7f9_640x359SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV-Jean Koechlin

1 MARTIE

Ezechiel 1.1-14

            Ne vom ocupa acum de cartea lui Ezechiel, uneori neglija­tă, din cauza dificultăţii sale; să-I cerem Domnului, cu stăru­inţă, ajutorul Său, pentru a putea fi zidiţi din punct de vedere spiritual în timp ce o vom studia.

            Acest profet era un preot, ca şi Ieremia, contemporanul său; însă, în timp ce Ieremia locuia în Ierusalim, Ezechiel fusese dus cu cel dintâi convoi de prizonieri „în ţara cal-deenilor”, sub domnia lui Ioiachin (v. 3). Acolo, lângă râul Chebar, i se adresează Cuvântul lui Dumnezeu şi el devine martorul unei viziuni extraordinare. In mijlocul focului şi al aramei strălucitoare, imagine a justiţiei divine care-şi exer­cită drepturile, profetul zăreşte patru animale fantastice, care erau heruvimi, străjeri şi apărători ai sfinţeniei lui Dumnezeu (cap. 10). Trăsăturile lor, feţele, aripile, picioarele şi mâini­le sunt tot atâtea simboluri prin care Dumnezeu doreşte să ne facă să înţelegem care sunt caracterele Sale manifestate în dreptate şi în judecată: înţelepciunea, puterea, răbdarea şi iuţimea, reprezentate, respectiv, prin faţa de om, de leu, de bou şi de vultur. Aceste simboluri se regăsesc, împreună cu multe altele, în Apocalipsa, care este tot o carte a judecăţilor (vezi Apocalipsa 4.6,7).TOATA LUNA AICI :scripturile-in-fiecare-zi-volumul-iv

 8c4e5565-1b57-40d5-9fba-c2e6e8fcd592_640x359

SĂMÂNŢA BUNĂ

Miercuri, 1 Martie 2017

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna/2017-03

… Binecuvântat să fie Numele lui Dumnezeu, din veșnicie în veșnicie!

A Lui este înțelepciunea și puterea.Daniel 2.20

Înțelepciunea pe care a primit-o Daniel din partea lui Dumnezeu nu era una pripită, ci una care urma un traseu al recunoașterii lui Dumnezeu mai presus de orice autoritate omenească. Un altul poate ar fi alergat degrabă la împărat. Pentru Daniel însă, un lucru a fost de cea mai mare urgență: să-i mulțumească lui Dumnezeu și să-i aducă închinare în lauda care i se cuvine ca Stăpân suprem peste toate. Numai după aceea Daniel a fost condus la împărat. Putem vedea aici strălucind din nou una dintre cele mai frumoase trăsături ale acestui om al lui Dumnezeu: smerenia. Daniel trece în plan secund, pentru a-i atribui toată gloria numai lui Dumnezeu. Cuvintele de mulțumire rostite de Daniel au ca punct central atotputernicia lucrărilor lui Dumnezeu: „El schimbă vremurile“, „El pune pe împărați“, „El dă înțelepciune și pricepere“, „El descoperă ce este adânc“, „El știe ce este în întuneric“, „la El locuiește lumina“.În viața Domnului și Mântuitorului nostru, această lucrare a mulțumirii, a laudei Tatălui ceresc se întâlnește în toate împrejurările. Așa au făcut toți care L-au urmat pe Mântuitorul pe calea credinței. Dacă recunoaștem ceea ce suntem noi și cea ce este Dumnezeu în autoritatea Sa, vom izbucni într-o cântare de mulțumire și de laudă.TOATA LUNA AICI:samanta-buna-martie-2017

16729248_1437653289601875_7484172955891590300_n

LUNAMARTIE 2017 TRIMITEM NUMAI CELE 4 FELURI DE  MEDITATII

CARE SANT NOI IN FIECARE AN

 CELELALTE 10– CLASICE- SE GASESC  POSTATE  IN TOATE LUNILE ANULUI TRECUT 2016 LA ADRESELE URMATOARE :

POT FI DESCARCATE  DEPOZITATE SI RETRIMISE DE ORICINE . NIMIC NU E COPYRIGHT, DACA LE PASTRATI ASA CUM LE LUATI  NEMODIFICATE SI CU  ADRESELE PROVINIENTEI LOR ORIGINALE,ACOLO  UNDE SANT MENTIONATE .

16807203_1249252805165750_1565148876131804280_n

Read Full Post »

 16832288_1837251383229305_7851033790176943100_n
 13178818_625269824296893_4956844841885334960_n
 13103391_625579624265913_5215495635092760681_n530592_468096883252566_296118674_n
 4467318_ccda811666169_798094410306926_435200766544232722_n (1)

Haina de nuntă

J. N. Darby

Dumnezeu nu mai caută rod în om; de aceea lucrează în har. El a sfârşit cu omul, pentru că a încercat totul în zadar. lată de ce El spune prin gura Domnului Isus: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat care a făcut nuntă fiului său“ (Matei 22:2 ). Dumnezeu îi invită pe oameni – aşa cum sunt – la un banchet. Împăratul vrea să onoreze nunta Fiului Său, acesta este gândul Său. Tatăl vrea să fie un banchet unde toată lumea să fie fericită. El este dragoste şi vrea să Se înconjoare de oameni fericiţi; aceasta se potriveşte la ospăţul Fiului Său iubit. Dar cine este demn pentru a se afla la nunta Fiului lui Dumnezeu?
Dragi prieteni, sunt bieții păcătoși care se pocăiesc, pentru ca Fiul să fie înconjurat de aceşti fericiţi, dovezi ale dragostei Sale.
Dacă un om vrea să facă un ospăţ, este evident că el trebuie să procure totul pentru aceasta. Dacă cei care sunt invitaţi acolo aduc ceva, indiferent ce, aceasta este o jignire la adresa celui care i-a invitat, pentru că el trebuie să facă toate cheltuielile.
Domnul Isus vrea un har absolut, nimic altceva decât ceea ce dă El. Sunt invitaţi toţi cei care – putem spune trebuia să fie primii; în răbdarea Sa, le-a făcut o a doua invitaţie. l-a făcut să audă acest cuvânt presant: TOTUL este GATA! Dar fiecare are scuzele lui: „Sunt lucruri mai importante de făcut!“ Sub această formă a fost semnalat răul. N-au ţinut cont de invitaţie. Aici nu este vorba de păcatele pe care le-au comis, ci de disprețul faţă de invitaţia lui Dumnezeu. Alţii manifestă ură faţă de trimişii Lui şi îi chinuie; urmarea este că Dumnezeu trimite trupe să distrugă oraşul.
Totuşi, Dumnezeu nu poate să Se lipsească de bucuria dragostei Sale; El vrea să Se sature de roadele acestei dragoste şi iată gândul Său: harul Meu trebuie să se reverse peste cei care sunt într-o stare şi mai rea. Cine vor fi aceştia? Cei de la răscruce de drumuri, altfel spus, păcătoşii dintre neamuri. „Mergeţi dar la răspântiile drumurilor şi chemaţi la nunta pe toţi aceia pe care-i veţi găsi“ (versetul 9), le-a spus servitorilor. lată marele principiu când Dumnezeu a încetat să mai caute roade în om. Îi invită întâi pe cei care aveau promisiunile, pentru că Hristos a fost slujitor al circumciziei, pentru confirmarea promisiunilor făcute părinţiior. Dar aceştia nu vor să primească invitaţia. Ce trebuie să facă Dumnezeu atunci? Să meargă la cei care nu au nimic, nici promisiuni, nici privilegii.
Dumnezeu trimite la răspântii, obligând să vină la masa Lui. Aceşti oameni pot veni fără haină, pentru că Isus le dă haina de nuntă. Cele mai frumoase haine ale noastre, ca şi cele mai urâte, nu servesc la nimic. Dacă vrea cineva să se îmbrace cu haine frumoase, la gândul că aceasta va fi destul ca să fie primit, înseamnă că-l dispreţuieşte pe Stăpânul casei, care nu vrea pentru nuntă decât haina de nuntă; a te da înapoi, pentru că nu eşti îmbrăcat decât în zdrențe, înseamnă să sfidezi bogăţia şi Cuvântul Său. Haina de nuntă este de ajuns pentru cel sărac; ceea ce dă Dumnezeu este de ajuns ca să-L satisfacă pe Dumnezeu. Aici toţi sunt egali; harul merită deplina încredere. Pe măsură ce omul crează dificultăţi, Dumnezeu Se înalță în dragoste şi spune: „Trebuie să lucrez Singur“ . Când vine Dumnezeu, El face tot ce trebuie ca să poţi lua parte la masa de nuntă.
Dacă un om a vrut să se prezinte la masă fără să aibă haina de nuntă, Domnul ospăţului i-a spus: „Prietene, cum ai intrat aici fără să ai haina de nuntă?“ (versetul 12). Şi acesta a amuţit. El a dispreţuit gloria Stăpânului casei şi, prin aceasta, n-a ţinut seama de belşugul bunătăţii Sale. Nu contează cu ce haină eşti îmbrăcat, frumoasă sau murdară: nu este haina de nuntă. Şi aici judecata este chiar mai aspră decât cea rostită înainte: „Acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor“ (versetui 13). Judecata asupra iudeilor era deja aspră; dar, cu cât eşti mai aproape de locul binecuvântărilor şi al bucuriei, cu atât mai îngrozitor este să te lipsești de ele; cu atât ești mai vinovat şi, în consecință, pedepsit. A fi în sala de nuntă – privilegiu care într-un sens este al nostru – fără a avea haina de nuntă înseamnă să suferi chinul îngrozitor al unei fericiri de care te-ai apropiat, dar pe care ai pierdut-o. Să dea Dumnezeu altceva decât această situaţie jalnică!
Pentru a fi admis la ospăţ nu este vorba să aduci ceva, pentru că acolo este TOT; dar, pentru a intra și a te bucura acolo, este absolut necesar să fii îmbrăcat în Hristos. Dacă-L am pe Hristos, nu-mi lipseşte nimic. De ce, oare, se vaită că nu au decât zdrențe, când acolo este haina de nuntă? Nu trebuie să spun că lipsește una sau alta, pentru că acolo este tot ce este nevoie. A vrea să mai aduci ceva este jignitor pentru Stăpânul ospățului. Pentru a-L glorifica pe Fiul Său, Dumnezeu nu vrea nimic, decât pe Fiul Său. Este harul lui Dumnezeu perfect curat, care ni-L dă pe Hristos şi manifestă viaţa Lui în noi. Dacă sunt îmbrăcat în Hristos, Îl glorific pe Dumnezeu; nu pentru că mă gândesc la haină, deşi, fără îndoială, este motiv să fie glorificat, dar bucuria mea este să fiu în faţa Lui.
Ceea ce mă face fericit este faptul că mă găsesc în casa Lui perfect satisfăcut, Îl văd, constat că bucuria Lui este să mă aibă acolo, să iau parte la bucuria nunţii Fiului Său, să întâlnesc în această bucurie numai feţe fericite. Este însăşi bucuria Tatălui care Şi-a regăsit fiul risipitor! Da, este fericirea noastră să înţelegem că-L avem pe Hristos și totul cu El şi în El. Lumea va vedea aceste roade în noi. Nu spun că oamenilor le vor plăcea aceste roade, dar ei vor vedea prin aceasta diferenţa care există între ei şi cei credincioşi. Şi dacă noi suntem fericiţi să fim astfel în casa Tatălui, ce importanţă are faptul că lumea ne condamnă?
Harul pe deplin curat este izvorul bucuriei noastre şi însăşi bucuria: iată de ce ne bucurăm când „viţeii şi vitele îngrăşate sunt tăiate“ şi „totul este gata“. Suntem aşa cum a vrut Dumnezeu, îmbrăcaţi cu Fiul Său. Acum Dumnezeu nu mai vine să caute roade, ci EI produce roade în noi, iar marea Lui dragoste ne face bucuroşi. El ne-a dat toate acestea şi singurul mijloc de a ne bucura de ele este să ne gândim şi să credem în Isus, Fiul Iubit al Tatălui, care ni le va câştigat cu preţul sângelui Său. Ce har preţios! Să ne bucurăm pentru gloria Lui şi pentru propria noastră fericire!
(Note luate după o predică expusă de J. N. Darby, Geneva, 30.11.184410155682_991732597526965_6094787519305749831_n12472638_1588710021418919_7495878391776132563_n
Primita pe email
10-179

Read Full Post »

14925711_922935191171676_8723564020994112681_nStarea sufletului după moarte

J. N. Darby

Starea sufletului după moarte constituie un subiect de adânc interes pentru fiecare dintre noi. Creştinătatea de nume a respins marele adevăr că Hristos va reveni să-i răpească pe sfinţi şi să judece pământul înainte de sfârşitul acestei lumi. Ea a pierdut din vedere importanţa învierii, aşa cum reiese din Noul Testament. Aceasta a avut ca urmare faptul că s-a imprimat un caracter absolut acelei idei vagi că, după moarte, vom ajunge în cer, excluzându-se orice altă înţelegere de fericire şi glorie. Această idee a pătruns şi în cea mai sănătoasă parte a creştinismuiui evanghelic;

Scriptura vorbeşte însă destul de clar despre venirea din nou a Domnului Isus şi despre învierea celor credincioşi, pentru ca gândul că vom merge în cer prin moarte să mai poată păstra locul dominant pe care l-a avut în gândirea oamenilor evlavioși.
Nu se vorbeşte deloc în Scriptură de faptul că vom merge în cer prin moarte, afară de singurul caz al tâlharului de pe cruce, căruia i s-a promis că va fi cu Hristos în rai. Nu este vorba că nu vom merge și noi acolo, dar gândul scripturistic este totdeauna de a merge spre Hristos. Din moment ce El Se găseşte în cer, acolo trebuie să mergem şi noi. Scriptura însă pune mereu în faţa noastră faptul că vom fi cu Hristos şi nu că vom fi în cer. Acest lucru este important în legătură cu starea noastră de afectivitate spirituală. După Cuvânt, Hristos este Cel care trebuie să stea înaintea sufletului nostru, nu simplul fapt că vom merge în cer; cu toate acestea, noi vom fi în cer şi vom fi fericiţi.
Subliniez aceasta numai ca o caracterizare a felului nostru obişnuit de gândire. Biata natură umană urmează de bunăvoie propriile gândiri, în loc să primească simplu Cuvântul lui Dumnezeu. S-a produs totuşi o reacţie: adevărul regăsit al venirii Domnului şi al primei învieri a câştigat destulă însemnătate în spiritul multora, pentru a le scoate ideea că prin moarte se ajunge în cer, idee prea vagă şi formulată prea puţin scripturistic ca să-i poată satisface pe cei care cercetează Scriptura. Multe persoane, de altfel sănătoase în credinţă, au pretins că sufletul doarme, că este inconștient până la înviere.
Altele au ajuns prin această falsă înțelegere să nege nu numai fericirea imediată lângă Hristos a celor care au murit, dar şi faptul că vom putea merge vreodată în cer. Prin aceasta au ajuns să nege tot ce conţine speranţa creştinului. Oh, şi foarte curând, un mare număr de oameni au ajuns astfel să nege doctrinele fundamentale ale Evangheliei.
Nu am aici intenţia să intru în controversă cu aceştia din urmă, care neagă nemurirea sufletului; acest lucru a fost făcut de alţii şi încă în mod eficace. Scopul meu este să dau dovezi simple și scripturistice că, pentru creştin, există fericire împreună cu Hristos imediat după moarte. Este vorba de o stare intermediară. Creştinul care a murit aşteaptă învierea trupului; numai atunci va fi în starea sa finală, în glorie. Oamenii vorbesc despre duhuri glorificate; Scriptura nu spune aşa ceva. Planul lui Dumnezeu cu privire la noi este să ne facă asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Cel întâi-născut dintre mai mulţi fraţi. „Şi ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar ştim că, atunci când Se va arăta EI, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea aşa cum este“ (1. loan 3:2). „După cum am purtat chipul celui pământesc, tot aşa vom purta şi chipul Celui ceresc“ (1. Corinteni 15:49 ; Romani 8:29 ).
Aceasta s-a arătat când Moise şi llie au apărut în glorie cu Hristos, în momentul transfigurării (Luca 9:28-36 ). Acest fapt, împreună cu acela că vom fi totdeauna cu Domnul, că El Însuşi ne va primi în casa Tatălui, constituie starea noastră eternă de bucurie și de glorie. Chiar această ultimă parte se regăseşte în istorisirea momentului transfigurării în Luca 9 , când Moise şi Ilie au intrat în norul de unde a venit glasul Tatălui (vezi şi 1. Tesaloniceni 4:17 ). Acolo este starea noastră eternă, când Hristos va veni pentru a ne primi alături de El, înviaţi sau schimbaţi după chipul Său. Atunci bietul nostru trup pământesc va fi făcut asemeni trupului gloriei Sale (Filipeni 3:21 ). Dumnezeu ne-a pregătit pentru aceasta şi ne-a dat arvuna Duhului (2. Corinteni 5:5 ). A fi cu Domnul şi asemenea Lui pentru totdeauna, aceasta este bucuria noastră eternă şi rodul dragostei lui Dumnezeu, care ne-a făcut copiii Săi şi care doreşte să ne ducă în locurile pregătite în Casa Tatălui.
Avem două promisiuni: întâi că vom fi asemenea lui Hristos şi împreună cu El, apoi că vom fi binecuvântaţi în El cu orice fel de binecuvântări în locurile cereşti. Prin răscumpărare, aceste lucruri au devenit ale noastre, dar noi nu le avem încă.
Am vorbit până acum despre primul punct, adică de a şti că vom fi asemenea lui Hristos. Unul din textele citite în legătură cu aceasta („noi vom fi totdeauna cu Domnul“) ne introduce, cu autoritatea Scripturii, în cei de-al doilea punct: partea noastră cu Hristos în locurile cereşti. În sprijinul acestui adevăr voi aminti câteva texte. Aici este ceea ce-i caracterizează pe creştinii care au crezut şi au suferit împreună cu Hristos. Dumnezeu, ni s-a spus, va reuni într-Unul toate lucrurile în Hristos, lucrurile care sunt în ceruri şi cele de pe pământ (Efeseni 1:10 ). Toate lucrurile au fost create prin Hristos şi pentru Hristos (Coloseni 1:16-20 ). Toate lucrurile vor fi puse sub picioarele Sale ca om (Evrei 2 ; 1 , Corinteni 15:27-28; Efeseni 1:22 ); dar citim în Evrei 2 că nu toate lucrurile Îi sunt încă supuse. El este acum aşezat pe tronul Tatălui Său şi nu pe al Său propriu (Apocalipsa 3:21 ). Dumnezeu a zis: „Stai la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut al picioarelor Tale“ . El aşteaptă (Evrei 10 ) până când vrăjmaşii Săi vor fi făcuţi aşternut al picioarelor Sale.
Va veni timpul când nu numai toate lucrurile din ceruri și de pe pământ vor fi împăcate (Coloseni 1:20 ), ci chiar lucrurile care sunt sub pământ, lucrurile demonice, vor trebui să recunoască prezenţa şi autoritatea Sa, când orice genunchi va trebui să se plece înaintea Lui şi orice limbă să mărturisească, spre gloria lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos (Cel dispreţuit, Cel respins de oameni) este Domnul (Filipeni 2:10-11 ). În această reunire a tuturor lucrurilor din ceruri şi de pe pământ este un singur Cap, Hristos; partea noastră este în locurile cereşti. Cum aceasta este acum partea noastră în duh, tot așa va fi atunci partea noastră în glorie. Nu este o despărţire reală între aceste două locuri. Fără îndoială, acum nu suntem în glorie; despre aceasta nu este nevoie să mai vorbim. Totuşi aceasta este chemarea noastră actuală pentru care am fost răscumpăraţi, formați, şi pe care o aşteptăm. Acum purtăm această comoară în nişte vase de lut şi gemem apăsaţi. Când va veni El, vom primi un trup potrivit pentru acest loc ceresc, vom fi în glorie. Aşa găsim în Efeseni 1:3 : „El ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti în Hristos“; în 2. Corinteni 5:1 : „ Ştim, în adevăr, că, dacă se desface casa pământească a cortului nostru trupesc, avem o clădire în cer, de la Dumnezeu, o casă care nu este făcută de mână, ci este eternă“; – în Filipeni 3:14 suntem invitaţi „sus“ , căci adevărata putere a cuvântului „chemarea cerească“ este chemarea să fim sus.
Acelaşi lucru apare și în Evrei 6:19-20 , unde citim că Hristos a intrat dincolo de perdea, adică în cerul însuşi, iar în capitolul 9:24, ca fiind înainte-mergătorul nostru. Astfel şi în Evrei 3 noi suntem participanţi la chemarea cerească. Uniţi în Hristos prin Duhul Sfânt, suntem aşezaţi în locurile cereşti nu cu El, ci în El. Acolo este locul nostru. Când va veni Domnul, El, ca Fiu al Omului, va strânge afară din Împărăţia Sa pe toţi cei răi, pe toţi cei care comit nedreptatea. Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor (Matei 13:41 -43 ). De aceea, Moise şi Ilie nu numai că s-au arătat în glorie pe pământ ca să arate starea sfinţilor în împărăţie, dar ei au intrat în norul în care locuieşte Dumnezeu şi de unde venea vocea Tatălui.
Dumnezeu, voind să unească toate lucrurile într-Unul – atât lucrurile din ceruri cât şi pe cele de pe pământ – a pregătit pentru noi să fim asemenea cu Hristos în glorie, pentru totdeauna cu El în cer. Acolo, în locurile cerești, vom fi binecuvântaţi cu tot felul de binecuvântări spirituale (mult deosebite de binecuvântările temporare ale lui Israel pe pământ). Dacă suntem moştenitori împreună cu El (Romani 8:17 ), trebuie să locuim în Casa Tatălui unde S-a dus El. lată de ce este clar că speranţa noastră este păstrată în ceruri (Coloseni 1:5 ) şi apostolul Petru ne vorbeşte despre „ o moştenire nestricăcioasă şi neîntinată, care nu se poate veșteji, păstrată în ceruri pentru noi“ (1. Petru 1:4 ).
Aceasta dovedește că binecuvântările noastre sunt acolo unde este speranţa noastră şi acolo unde a plecat Înainte-mergătorul nostru. Gloria noastră este cerească, nu pământească. Purtăm chipul Celui ceresc şi vom fi totdeauna cu Domnul. El a plecat să ne pregătească un loc în Casa Tatălui şi va veni să ne ia la El. El a zis: „Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu să fie cu Mine si aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă gloria Mea, glorie pe care Mi-ai dat-o Tu“ (loan 17:24).
S-ar putea extinde această binecuvântare pe poziţia minunată care ne-a fost dată: „pentru ca să se arate în vremurile viitoare nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi, în HRlSTOS lSUS“ (Efeseni 2:7 ).
Dar intenţia mea este de a aminti dovezile şi temeiul scripturistic al binecuvântării. Chemarea noastră este aceeași în orice timp, din momentul în care am fost chemaţi și până când vom ajunge în starea eternă. Nu este o altă chemare, este o singură „speranţă a chemării noastre“ . Dumnezeu ne-a chemat la împărăţia Sa şi la propria Sa glorie; noi ne bucurăm în speranţa gloriei lui Dumnezeu, iar Casa Lui este locuința copiilor Săi.
Dar toate cele amintite până acum nu ne-au explicat clar ce este starea intermediară, deși am văzut, ca principiu general, unde se găsesc toate binecuvântările noastre şi ce am obținut prin răscumpărare. Dumnezeul oricărui har ne-a chemat la gloria Sa eternă prin lsus Hristos (ce dragoste minunată!) şi, mai mult, să participăm deplin la propria glorie a lui Hristos, căci ce ar fi un Răscumpărător fără aceia pe care i-a răscumpărat? Din moment ce am crezut că Fiul preaiubit al lui Dumnezeu a murit ca om pe cruce pentru mine, nimic nu este prea mult la Dumnezeu ca să ne dea ca efect al acestei morţi.
Epistola către Evrei are ca singur scop să ne demonstreze că partea noastră este cerească, în contrast cu iudaismul care este pământesc (şi tot așa va fi când Israel va fi restaurat). Ei aveau un mare preot pe pământ, pentru că Dumnezeu locuia între heruvimi aici, jos. Dar noi ne bucurăm că avem un Mare Preot sfânt, nevinovat, despărţit de păcătoşi, ridicat mai sus de ceruri. De ce aceasta? Pentru că partea noastră este lângă Dumnezeu.
Poziţia şi chemarea noastră sunt în locurile cereşti. Totul trebuie să fie în armonie cu aceasta, atât perfecţiunea jertfei, cât și slujba Sacrificatorului. Dar în ce măsură ne arată Cuvântul lui Dumnezeu despre starea noastră intermediară între şederea noastră în acest cort în care gemem şi momentul venirii Domnului Isus, când trupul neputinţei noastre va fi făcut asemenea trupului Său glorios?
Din moment ce am înțeles despre chemarea şi partea noastră că sunt cerești, totul devine simplu şi evident. Cetăţenia noastră acum și pentru totdeauna este în cer. Cum ne vom bucura noi de acest lucru atunci când vom muri? Aceasta este singura întrebare. Oare mai mult sau mai puţin decât aici jos? Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii, căci pentru El toți sunt vii (Luca 20:38 ); fiind morţi pentru această lume, ei sunt vii pentru Dumnezeu, vii pentru totdeauna. Tot așa este și cu credinţa; se invocă de către unii faptul că cei care au murit dormitează în amorţeală;  această idee nu are nici un temei. Ştefan a adormit, adică a murit. Aceasta însă nu înseamnă că, după moarte, sufletul său este adormit. Pe cei care au adormit în Isus, Dumnezeu îi va lua cu El (1. Tesaloniceni 4:14 ); dar aceştia sunt morţi în Hristos. „Unii au adormit“ (adică au murit – 1. Corinteni 15:6 ); este o expresie similară cu „adormiţi în Hristos“ din 1. Tesaloniceni 4 , care este opusă cu „noi, cei vii“ din acelaşi capitol şi cu „a fi în trup“ din 2. Corinteni 5 .
„A adormi“ înseamnă, simplu, a muri; frumoasă expresie, pentru a arăta că aceia nu au încetat să existe, ci se vor trezi la înviere ca un om care se scoală din somn. Acest lucru este în mod clar demonstrat în cazul lui Lazăr (loan 11). Domnul Isus a spus: „Lazăr, prietenul nostru, doarme, dar Mă duc Să-l trezesc din somn“ , însă ei credeau că le vorbea despre odihna primită prin somn. Atunci le-a spus deschis: „Lazăr a murit“. Somnul înseamnă aici a muri, iar „a trezi din somn“ nu înseamnă a trezi un suflet, ca şi cum ar dormi deoparte și apoi să fie lăsat acolo, ci a fi luat prin înviere afară din starea de moarte.
Pentru un creştin, „a adormi“ înseamnă nici mai mult nici mai puţin decât „a muri“. Noţiunea de adormire a sufletului este o pură invenţie. Oamenii care au trăit pe pământ au adormit, adică au murit, iar noi cunoaştem în mod clar din Scriptură care este starea acelora care mor în Domnul. Apostolul Pavel ştia că Dumnezeu l-a pregătit pentru glorie și vorbea despre aceasta ca despre un lucru aparţinând tuturor credincioşilor; el nu dorea să moară (să fie dezbrăcat), ci cerea ca ceea ce era muritor în el să fie înghiţit de viaţă.
Cei credincioşi Îl au pe Domnul Isus atât pentru viaţă, cât şi pentru îndreptăţirea lor şi de aceea sunt plini de încredere, chiar dacă, fiind încă în trup, „pribegesc departe de Domnul“ (2. Corinteni 5:6 ). Au viaţa eternă în Hristos, dar aici, jos, ei o petrec departe de Domnul, fiind în vase de lut. Când vor părăsi aceste sărmane vase în care suspină acum, fiind schimbaţi, viaţa lor va fi împreună cu Domnul. Dar unde este Domnul? Avându-L deja ca putere de viaţă pe Duhul Sfânt, – Duhul de viaţă în Hristos Isus – se poate oare dormi fără a avea nici o cunoştinţă? Aceasta era oare încrederea lui Pavel, a celui care cunoştea o asemenea putere deviată în Hristos, încât nu avea deloc ca obiect al aşteptării moartea, ci momentul când ceea ce era muritor să fie înghiţit de viaţă?
Abandonând acest cort în care gemem acum, oare această viaţă nu ar fi în stare de nimic altceva decât de un somn inconştient? Să ne aducem aminte că Hristos este viaţa noastră; fiindcă EI trăieşte, şi noi vom trăi. Vom pierde noi legătura cu El dacă vom muri? Doarme El în noi?
Apostolul Pavel era constrâns din două părţi (Filipeni 1:23 ); avea dorinţa să se mute, ca să fie cu Hristos, căci, spunea el: „ar fi cu mult mai bine“ – a muri este un câştig şi a trăi este Hristos. El avea bucuria fericită că Hristos era viaţa sa; el trăia în totul pentru Hristos până într-atât încât merita greutatea de a trăi în trup. Totuşi prefera, considerând un câştig – ce?, a dormi şi a nu mai şti nimic, nici de Hristos, nici de alte lucruri – în a nu mai putea să gândească la Hristos? Dorinţa şi bucuria sa deosebită erau oare să meargă să se culce, nemaiştiind nimic de Hristos? Nu este clar că atunci când spunea despre „ a fi cu Hristos“ – ca fiind cu mult mai bine decât a-L sluji aici jos – apostolul vorbea de bucuria de a fi lângă El? Cine s-ar gândi, atunci când vorbesc despre satisfacţia și folosul pe care-l am dacă merg să locuiesc lângă un prieten, că prin aceasta înţeleg să dorm adânc acolo, fără să știu unde mă aflu?
Iar Domnul Isus i-a spus tâlharului de pe cruce, singurului om care s-a pocăit în acea oră memorabilă: „ astăzi vei fi cu Mine în rai“ . A fi cu Hristos şi în rai nu era oare o fericire pe care i-a făgăduit-o atunci? Aceasta însemna că merge să doarmă profund, neavând cunoştinţă de nimic? Mă întreb dacă aceasta n-ar fi absurd și nu ar contrazice cu îndrăzneală chiar şi sensul cuvintelor Domnului Isus? Aceste cuvinte sunt redate şi în Evanghelia după Luca, cea care pe tot parcursul său ne dă mărturia harului divin în Fiul Omului și starea de lucruri prezentă. Numai primele două capitole sunt consacrate rămăşitei credincioase care-L aşteaptă pe Domnul Isus în mijlocul Israelului răzvrătit și necredincios; evanghelistul Luca prezintă apoi genealogia Domnului Isus, ajungând până la Adam. El desfăşoară, prin toată Evanghelia sa, harul care, în Fiul Omului, vine să-l binecuvânteze pe om, care îl binecuvântează chiar de acum și într-un fel ceresc. Această Evanghelie nu se ocupă de dispensaţiuni, ca Evanghelia după Matei, ci prezintă harul, un har actual; harul ceresc prin Evanghelia după Luca răspunde mărturiei apostolului Pavel şi a celei din Fapte. Totodată, dacă bietul tâlhar ilustra într-un chip izbitor puterea harului şi a credinţei şi-L mărturisea pe Hristos ca Domn, când totul în jur contrazicea acest titlu, el nu putea totuşi să depăşească cunoştinţele pe care le aveau cei din poporul său. Ignorând o împărăţie cerească, el credea că Acela care atârna pe cruce va veni în împărăţia Sa pe pământ şi, plin de o fericită încredere în Hristos, Îi cerea să-Şi amintească de el. În acord cu tot conţinutul acestei Evanghelii, răspunsul Domnului ar putea fi redat astfel: „ Nu vei avea de aşteptat până atunci. Eu aduc mântuirea prin har; astăzi, chiar în această zi, vei fi cu Mine în rai; vei fi vrednic să fii impreună cu Hristos în binecuvântare“. Aceasta este deci partea sfinţilor care au murit; ei sunt cu Hristos în binecuvântare, fără trup, dar prezenţi cu Domnul Isus.
Cunosc jalnicul subterfugiu la care s-a recurs la citirea acestui verset: „Adevărat îţi spun astăzi, că tu vei fi cu Mine in rai“. Nu numai că aceasta distruge exact caracterul citatului în acord cu conţinutul Evangheliei în care se află, ci şi întreaga ordine a versetului este denaturată, iar sensul lui este schimbat. „Astăzi“ este aşezat la începutul frazei pentru a accentua răspunsul la „când vei veni“.
Aici este o afirmaţie solemnă: „Adevărat îţi spun“. A adăuga cuvântul „astăzi“ este ceva copilăresc, distruge aluzia la rugăciunea tâlharului, care spera că Domnul Isus Îşi va aduce aminte de el când va veni în împărăţia Sa. „Nu“, spune Domnul, „tu nu vei aştepta până atunci, ci astăzi vei fi cu Mine“. Care ar fi sensul de: „adevărat îți spun astăzi“? Ar fi acela de a distruge solemnitatea afirmației, în timp ce: „Adevărat îți spun, astăzi vei fi cu Mine în rai“ răspunde speranței tâlharului şi ne descoperă alte bucurii decât cele pământeşti, atunci când vom părăsi această lume prin moarte, ca să fim împreună cu Domnul.
Ura iudeilor a fost instrumentul prin care s-a împlinit această promisiune, zdrobindu-i-se tâlharului fluierele picioarelor, după cum tot ura a fost mijlocul prin care s-a realizat lucrarea de mântuire, cea care i-a dat tâlharului dreptul de a fi cu Hristos în rai.
Aceasta era şi așteptarea credinciosului Ştefan atunci când moartea a oprit alergarea lui aici, jos. El L-a văzut pe Domnul Isus şi l-a cerut să primească duhul său. L-a primit Domnul? Sau a pus un termen slujbei şi bucuriei sale, trimițându-l să doarmă?
Starea intermediară deci nu este gloria, căci pentru a intra în glorie va trebui să aşteptăm trupurile glorificate („va fi înviat în glorie“; „El va schimba trupul stării noastre smerite în acelaşi fel cu trupul gloriei Sale“ (Filipeni 3:21 ). Dar starea intermediară este binecuvântarea, acolo unde nu este nici întinăciune, nici păcat; înseamnă a fi cu Hristos, El Însuşi fiind o sursă de nespusă bucurie. Speranţa şi încrederea neclintită ale apostolului Pavel şi ale lui Ştefan n-au fost înşelate, iar promisiunea dată de Domnul Isus acelui tâlhar s-a împlinit.
Eu întreb pe orice suflet dacă speranţa strălucită, despre care se vorbeşte în 2. Corinteni 5 , Filipeni 1 şi Fapte 7 , sau dacă, cuvintele Domnului adresate tâlharului spun de un somn profund, fără a mai şti de nimic? Când Domnul Isus descrie starea bogatului și a lui Lazăr, înţelegem cumva că cel rău şi cel drept dormeau fără să mai aibă cunoştinţă de ceva? Mi se va spune că aceasta nu este decât o descriere figurativă. Sunt de acord, dar nu poate să fie descriere eronată, înfăţişând de fapt oameni care dorm fără nicio cunoştinţă.
Mai mult, dacă 2. Corinteni 5:6-8 semnifică faptul că suntem fericiţi împreună cu Hristos, aceasta trebuie să fie atunci când murim. Moartea este subiectul pe care îl tratează acest text, căci apostolul pierduse speranta de viaţă (2. Corinteni 1 ). A fi „afară din trup şi împreună cu Domnul“ nu înseamnă înviere; aici este vorba de a părăsi trupul, fără a-l îmbrăca din nou. Dorinţa apostolului: „să mă mut pentru a fi cu Hristos“ nu înseamnă că El vine să-l învieze sau să-l transforme, ca să fie în glorie. În textul din Filipeni, apostolul vorbeşte din nou despre moarte, despre a locul aici sau de a părăsi lumea, adică de „a muri“, ceea ce „este un câştig“ (Filipeni 1:21 ). Viaţa şi moartea sunt puse în contrast în mod distinct în versetele 20 şi 23; cuvântul „analio“ din textul original grecesc este folosit pentru a indica moartea, la fel ca şi în 2. Timotei 4:6 , cuvântul „ analisis“. Suntem tentaţi să aplicăm acest cuvânt când ne referim la venirea Domnului Isus, el fiind folosit pentru a exprima următorul lucru: „se ridică de la un ospăţ sau îi părăseşte“. Aceasta este o exprimare sărăcăcioasă, care  contrazice afirmaţia din context. Cuvântul înseamnă „a risipi“ sau „,a distruge“ ce este unit şi este folosit pentru a exprima „moartea“. Nici Filipeni 1 , nici 2. Timotei 4 nu lasă nici cea mai mică îndoială în această privinţă; eforturile pe care le-au făcut unii pentru a denatura sensul textului din Luca 23:43 şi din Filipeni 1:20-23 dovedesc că nu se poate evita puterea acestui text, aşa încât se înșală singuri.
Noi nu putem spune în ce fel un suflet se bucură de Hristos; dar acest lucru nu constituie o dificultate. Duhul meu se bucură de Hristos acum, cu toată piedica pe care o constituie sărmanul vas de lut în care se găseşte; şi, cu toate că acum nu Îl vedem, noi ne bucurăm cu o bucurie negrăită şi strălucită. Nu trupul meu este acela care se bucură de El acum, ci sufletul, în mod spiritual, dincolo de piedica vasului de lut, dar mai ales în lipsa lui. Atunci însă se va bucura de Domnul fără a mai fi împiedicat de acest vas şi va fi împreună cu El. Credinciosul poate să fie absolut sigur că, părăsind trupul, el va fi prezent cu Domnul și, dacă prezenţa Domnului este o bucurie, această bucurie va fi a lui.
Nimeni nu doreşte mai mult decât mine să insiste asupra venirii din nou, asupra aşteptării Domnului şi asupra importanţei învierii. La acest lucru revin mereu faţă de sfinţi şi, în unele ocazii, faţă de toţi, dar aceasta nu cu scopul de a slăbi acest adevăr, deoarece, pentru Dumnezeu, toţi trăiesc, chiar dacă ei sunt „duhuri în inchisoare“, şi nici pentru a micşora bucuria deosebită, binecuvântarea, „câştigul“ de a fi cu Domnul atunci când vom muri. Dimpotrivă, acest gând a înviorat pe sfinţi, a răspândit o lumină cerească asupra multor paturi de moarte şi o va mai face încă, dacă Domnul va mai zăbovi.
Scriptura vorbeşte despre fericirea credinciosului la moartea sa şi despre privilegiul de a fi cu Hristos (ceea ce este o bucurie mai mare decât cea mai fericită slujbă aici, jos). Ea ne vorbeşte atât de clar si de explicit, ca şi atunci când este vorba de venirea Domnului Isus spre a-i lua pe sfinţii Săi, pentru ca, asemeni Lui, ei să fie pentru totdeauna cu El în glorie. Acest ultim punct va fi starea completă și finală a binecuvântării eterne, după ce va fi avut loc nunta Mielului, când vom fi pentru totdeauna cu Domnul.
Primita pe e-mail16681918_2223824757842591_3824535228146682786_n16142898_975399695925225_2122579986453555427_n

Read Full Post »

Older Posts »

%d bloggers like this: