Feeds:
Posts
Comments

Archive for the ‘Uncategorized’ Category

Source: În urmă cu 500 de ani 95 de afirmații ”vulgarizate” au schimbat istoria gîndirii creștine (occidentale) – ziua 55

10336764_10152460283303115_2086163030615407007_n (1)

Astăzi se împlinesc 500 de ani de la afișarea celor 95 de afirmații elaborate de Luther. N-au fost bătute în cuie în sensul unei ofense adresate bisericii, ci au fost puse acolo pentru că acesta era modul în care se făceau cunoscute astfel de lucruri în acea vreme. Tensiunea acelei zile a fost mult mai mică decît ne fac filmele sau diferitele narațiuni, fie și ale unor istorici romantico-isterici, să credem.

Afirmațiile au fost publicate în latină. Titlul inițial a fost Disputatio pro declaratione virtutis indulgentiarum. Abia traducerea tezelor în germană și vulgarizarea lor (atît în sens etimologic – coborîrea la vulg (popor), dar și vulgarizarea lor hermenutică) a generat apoi răspîndirea acestora și aprinderea miriștii deja uscate a Reformei.

Vulgarizarea însemna inițial popularizare. Din păcate, ambele procese s-au întîmplat și popularizarea și vulgarizarea, manipularea unor afirmații pentru a crea și mai multă tensiune.

Puțini au citit pînă la capăt cele 95 de teze și unele dintre acestea, fără cunoașterea contextului istoric și eclesial, sînt astăzi complet irelevante.

Iată cum va fi arătat documentul (foarte probabil):

sursa 

apasă link-ul pentru a descărca documentul într-un format lizibil.

sursa https://www.wdl.org/en/item/7497/view/1/1/

 

și textul latinesc:

LATIN TEXT

“Disputatio pro Declaratione Virtutis Indulgentiarum.”
by Dr. Martin Luther, 1483-1546
D. MARTIN LUTHERS WERKE: KRITISCHE GESAMMTAUSGABE.
1. Band (Weimar: Hermann Boehlau, 1883). pp. 233-238.
PW #001-001La

Amore et studio elucidande veritatis hec subscripta disputabuntur
Wittenberge, Presidente R. P. Martino Lutther, Artium et S.
Theologie Magistro eiusdemque ibidem lectore Ordinario. Quare
petit, ut qui non possunt verbis presentes nobiscum disceptare
agant id literis absentes. In nomine domini nostri Hiesu Christi.
Amen.

1. Dominus et magister noster Iesus Christus dicendo `Penitentiam
agite &c.’ omnem vitam fidelium penitentiam esse voluit.

2. Quod verbum de penitentia sacramentali (id est confessionis et
satisfactionis, que sacerdotum ministerio celebratur) non potest
intelligi.

3. Non tamen solam intendit interiorem, immo interior nulla est,
nisi foris operetur varias carnis mortificationes.

4. Manet itaque pena, donec manet odium sui (id est penitentia
vera intus), scilicet usque ad introitum regni celorum.

5. Papa non vult nec potest ullas penas remittere preter eas, quas
arbitrio vel suo vel canonum imposuit.

6. Papa non potest remittere ullam culpam nisi declarando, et
approbando remissam a deo Aut certe remittendo casus reservatos
sibi, quibus contemptis culpa prorsus remaneret.

7. Nulli prorus remittit deus culpam, quin simul eum subiiciat
humiliatum in omnibus sacerdoti suo vicario.

8. Canones penitentiales solum viventibus sunt impositi nihilque
morituris secundum eosdem debet imponi.

9. Inde bene nobis facit spiritussanctus in papa excipiendo in
suis decretis semper articulum mortis et necessitatis.

10. Indocte et male faciunt sacerdotes ii, qui morituris
penitentias canonicas in purgatorium reservant.

11. Zizania illa de mutanda pena Canonica in penam purgatorii
videntur certe dormientibus episcopis seminata.

12. Olim pene canonice non post, sed ante absolutionem
imponebantur tanquam tentamenta vere contritionis.

13. Morituri per mortem omnia solvunt et legibus canonum mortui
iam sunt, habentes iure earum relaxationem.

14. Imperfecta sanitas seu charitas morituri necessario secum fert
magnum timorem, tantoque maiorem, quanto minor fuerit ipsa.

15. Hic timor et horror satis est se solo (ut alia taceam) facere
penam purgatorii, cum sit proximus desperationis horrori.

16. Videntur infernus, purgaturium, celum differre, sicut
desperatio, prope desperatio, securitas differunt.

17. Necessarium videtur animabus in purgatorio sicut minni
horrorem ita augeri charitatem.

18. Nec probatum videtur ullis aut rationibus aut scripturis, quod
sint extra statum meriti seu augende charitatis.

19. Nec hoc probatum esse videtur, quod sint de sua beatitudine
certe et secure, saltem omnes, licet nos certissimi simus.

20. Igitur papa per remissionem plenariam omnium penarum non
simpliciter omnium intelligit, sed a seipso tantummodo
impositarum.

21. Errant itaque indulgentiarum predicatores ii, qui dicunt per
pape indulgentias hominem ab omni pena solvi et salvari.

22. Quin nullam remittit animabus in purgatorio, quam in hac vita
debuissent secundum Canones solvere.

23. Si remissio ulla omnium omnino penarum potest alicui dari,
certum est eam non nisi perfectissimis, i.e. paucissimis, dari.

24. Falli ob id necesse est maiorem partem populi per
indifferentem illam et magnificam pene solute promissionem.

25. Qualem potestatem habet papa in purgatorium generaliter, talem
habet quilibet Episcopus et Curatus in sua diocesi et parochia
specialiter.

1. [26] Optime facit papa, quod non potestate clavis (quam nullam
habet) sed per modum suffragii dat animabus remissionem.

2. [27] Hominem predicant, qui statim ut iactus nummus in cistam
tinnierit evolare dicunt animam.

3. [28] Certum est, nummo in cistam tinniente augeri questum et
avariciam posse: suffragium autem ecclesie est in arbitrio dei
solius.

4. [29] Quis scit, si omnes anime in purgatorio velint redimi,
sicut de s. Severino et Paschali factum narratur.

5. [30] Nullus securus est de veritate sue contritionis,
multominus de consecutione plenarie remissionis.

6. [31] Quam rarus est vere penitens, tam rarus est vere
indulgentias redimens, i. e. rarissimus.

7. [32] Damnabuntur ineternum cum suis magistris, qui per literas
veniarum securos sese credunt de sua salute.

8. [33] Cavendi sunt nimis, qui dicunt venias illas Pape donum
esse illud dei inestimabile, quo reconciliatur homo deo.

9. [34] Gratie enim ille veniales tantum respiciunt penas
satisfactionis sacramentalis ab homine constitutas.

10. [35] Non christiana predicant, qui docent, quod redempturis
animas vel confessionalia non sit necessaria contritio.

11. [36] Quilibet christianus vere compunctus habet remissionem
plenariam a pena et culpa etiam sine literis veniarum sibi
debitam.

12. [37] Quilibet versus christianus, sive vivus sive mortuus,
habet participationem omnium bonorum Christi et Ecclesie etiam
sine literis veniarum a deo sibi datam.

13. [38] Remissio tamen et participatio Pape nullo modo est
contemnenda, quia (ut dixi) est declaratio remissionis divine.

14. [39] Difficillimum est etiam doctissimis Theologis simul
extollere veniarum largitatem et contritionis veritatem coram
populo.

15. [40] Contritionis veritas penas querit et amat, Veniarum autem
largitas relaxat et odisse facit, saltem occasione.

16. [41] Caute sunt venie apostolice predicande, ne populus false
intelligat eas preferri ceteris bonis operibus charitatis.

17. [42] Docendi sunt christiani, quod Pape mens non est,
redemptionem veniarum ulla ex parte comparandam esse operibus
misericordie.

18. [43] Docendi sunt christiani, quod dans pauperi aut mutuans
egenti melius facit quam si venias redimereet.

19. [44] Quia per opus charitatis crescit charitas et fit homo
melior, sed per venias non fit melior sed tantummodo a pena
liberior.

20. [45] Docendi sunt christiani, quod, qui videt egenum et
neglecto eo dat pro veniis, non idulgentias Pape sed indignationem
dei sibi vendicat.

21. [46] Docendi sunt christiani, quod nisi superfluis abundent
necessaria tenentur domui sue retinere et nequaquam propter venias
effundere.

22. [47] Docendi sunt christiani, quod redemptio veniarum est
libera, non precepta.

23. [48] Docendi sunt christiani, quod Papa sicut magis eget ita
magis optat in veniis dandis pro se devotam orationem quam
promptam pecuniam.

24. [49] Docendi sunt christiani, quod venie Pape sunt utiles, si
non in cas confidant, Sed nocentissime, si timorem dei per eas
amittant.

25. [50] Docendi sunt christiani, quod si Papa nosset exactiones
venialium predicatorum, mallet Basilicam s. Petri in cineres ire
quam edificari cute, carne et ossibus ovium suarum.

1. [51] Docendi sunt christiani, quod Papa sicut debet ita vellet,
etiam vendita (si opus sit) Basilicam s. Petri, de suis pecuniis
dare illis, a quorum plurimis quidam concionatores veniarum
pecuniam eliciunt.

2. [52] Vana est fiducia salutis per literas veniarum, etiam si
Commissarius, immo Papa ipse suam animam pro illis impigneraret.

3. [53] Hostes Christi et Pape sunt ii, qui propter venias
predicandas verbum dei in aliis ecclesiis penitus silere iubent.

4. [54] Iniuria fit verbo dei, dum in eodem sermone equale vel
longius tempus impenditur veniis quam illi.

5. [55] Mens Pape necessario est, quod, si venie (quod minimum
est) una campana, unis pompis et ceremoniis celebrantur,
Euangelium (quod maximum est) centum campanis, centum pompis,
centum ceremoniis predicetur.

6. [56] Thesauri ecclesie, unde Pape dat indulgentias, neque satis
nominati sunt neque cogniti apud populum Christi.

7. [57] Temporales certe non esse patet, quod non tam facile eos
profundunt, sed tantummodo colligunt multi  concionatorum.

8. [58] Nec sunt merita Christi et sanctorum, quia hec semper sine
Papa operantur gratiam hominis interioris et crucem, mortem
infernumque exterioris.

9. [59] Thesauros ecclesie s. Laurentius dixit esse pauperes
ecclesie, sed locutus est usu vocabuli suo tempore.

10. [60] Sine temeritate dicimus claves ecclesie (merito Christi
donatas) esse thesaurum istum.

11. [61] Clarum est enim, quod ad remissionem penarum et casuum
sola sufficit potestas Pape.

12. [62] Verus thesaurus ecclesie est sacrosanctum euangelium
glorie et gratie dei.

13. [63] Hic autem est merito odiosissimus, quia ex primis facit
novissimos.

14. [64] Thesaurus autem indulgentiarum merito est gratissimus,
quia ex novissimis facit primos.

15. [65] Igitur thesauri Euangelici rhetia sunt, quibus olim
piscabantur viros divitiarum.

16. [66] Thesauri indulgentiarum rhetia sunt, quibus nunc
piscantur divitias virorum.

17. [67] Indulgentie, quas concionatores vociferantur maximas
gratias, intelliguntur vere tales quoad questum promovendum.

18. [68] Sunt tamen re vera minime ad gratiam dei et crucis
pietatem comparate.

19. [69] Tenentur Episcopi et Curati veniarum apostolicarum
Commissarios cum omni reverentia admittere.

20. [70] Sed magis tenentur omnibus oculis intendere, omnibus
auribus advertere, ne pro commissione Pape sua illi somnia
predicent.

21. [71] Contra veniarum apostolicarum veritatem qui loquitur, sit
ille anathema et maledictus.

22. [72] Qui vero, contra libidinem ac licentiam verborum
Concionatoris veniarum curam agit, sit ille benedictus.

23. [73] Sicut Papa iuste fulminat eos, qui in fraudem negocii
veniarum quacunque arte machinantur,

24. [74] Multomagnis fulminare intendit eos, qui per veniarum
pretextum in fraudem sancte charitatis et veritatis machinantur,

25. [75] Opinari venias papales tantas esse, ut solvere possint
hominem, etiam si quis per impossibile dei genitricem violasset,
Est insanire.

1. [76] Dicimus contra, quod venie papales nec minimum venialium
peccatorum tollere possint quo ad culpam.

2. [77] Quod dicitur, nec si s. Petrus modo Papa esset maiores
gratias donare posset, est blasphemia in sanctum Petrum et Papam.

3. [78] Dicimus contra, quod etiam iste et quilibet papa maiores
habet, scilicet Euangelium, virtutes, gratias, curationum &c. ut
1. Co. XII.

4. [79] Dicere, Crucem armis papalibus insigniter erectam cruci
Christi equivalere, blasphemia est.

5. [80] Rationem reddent Episcopi, Curati et Theologi, Qui tales
sermones in populum licere sinunt.

6. [81] Facit hec licentiosa veniarum predicatio, ut nec
reverentiam Pape facile sit etiam doctis viris redimere a
calumniis aut certe argutis questionibus laicorm.

7. [82] Scilicet. Cur Papa non evacuat purgatorium propter
sanctissimam charitatem et summam animarum necessitatem ut causam
omnium iustissimam, Si infinitas animas redimit propter pecuniam
funestissimam ad structuram Basilice ut causam levissimam?

8. [83] Item. Cur permanent exequie et anniversaria defunctorum et
non reddit aut recipi permittit beneficia pro illis instituta, cum
iam sit iniuria pro redemptis orare?

9. [84] Item. Que illa nova pietas Dei et Pape, quod impio et
inimico propter pecuniam concedunt animam piam et amicam dei
redimere, Et tamen propter necessitatem ipsius met pie et dilecte
anime non redimunt eam gratuita charitate?

10. [85] Item. Cur Canones penitentiales re ipsa et non usu iam
diu in semet abrogati et mortui adhuc tamen pecuniis redimuntur
per concessionem indulgentiarum tanquam vivacissimi?

11. [86] Item. Cur Papa, cuius opes hodie sunt opulentissimis
Crassis crassiores, non de suis pecuniis magis quam pauperum
fidelium struit unam tantummodo Basilicam sancti Petri?

12. [87] Item. Quid remittit aut participat Papa iis, qui per
contritionem perfectam ius habent plenarie remissionis et
participationis?

13. [88] Item. Quid adderetur ecclesie boni maioris, Si Papa,
sicut semel facit, ita centies in die cuilibet fidelium has
remissiones et participationes tribueret?

14. [89] Ex quo Papa salutem querit animarum per venias magis quam
pecunias, Cur suspendit literas et venias iam olim concessas, cum
sint eque efficaces?

15. [90] Hec scrupulosissima laicorum argumenta sola potestate
compescere nec reddita ratione diluere, Est ecclesiam et Papam
hostibus ridendos exponere et infelices christianos facere.

16. [91] Si ergo venie secundum spiritum et mentem Pape
predicarentur, facile illa omnia solverentur, immo non essent.

17. [92] Valeant itaque omnes illi prophete, qui dicunt populo
Christi `Pax pax,’ et non est pax.

18. [93] Bene agant omnes illi prophete, qui dicunt populo Christi
`Crux crux,’ et non est crux.

19. [94] Exhortandi sunt Christiani, ut caput suum Christum per
penas, mortes infernosque sequi studeant,

20. [95] Ac sic magis per multas tribulationes intrare celum quam
per securitatem pacis confidant.

M.D.Xvii.

Advertisements

Read Full Post »

The Five Solas – Points from the Past that Should Matter to You

Justin Holcomb

The Protestant Reformation of the 16th century changed Christianity forever. Roused to action by the corruption and abuses they saw in the Roman Catholic church of the time, visionary pastors and leaders like Martin Luther and John Calvin spearheaded a movement that transformed Christianity and eventually led to the emergence of the Protestant denominations that exist today.

The Reformers were guided by the conviction that the church of their day had drifted away from the essential, original teachings of Christianity, especially in regard to what it was teaching about salvation—how people can be forgiven of sin through the death and resurrection of Jesus Christ and receive eternal life with God. The Reformation sought to re-orient Christianity on the original message of Jesus and the early church.

The Five Solas are five Latin phrases (or slogans) that emerged during the Reformation to summarize the Reformers’ theological convictions about the essentials of Christianity.

The Five Solas are:

  1. Sola Scriptura (“Scripture alone”): The Bible alone is our highest authority.
  2. Sola Fide (“faith alone”): We are saved through faith alone in Jesus Christ.
  3. Sola Gratia (“grace alone”): We are saved by the grace of God alone.
  4. Solus Christus (“Christ alone”): Jesus Christ alone is our Lord, Savior, and King.
  5. Soli Deo Gloria (“to the glory of God alone”): We live for the glory of God alone.

Let’s have a brief look at each of these five points.

SOLA SCRIPTURA

The Scriptures are our ultimate and trustworthy authority for faith and practice. This doesn’t mean that the Bible is the only place where truth is found, but it does mean that everything else we learn about God and his world, and all other authorities, should be interpreted in light of Scripture. The Bible gives us everything we need for our theology.

Every word of the 66 books of the Bible is inspired by God’s Holy Spirit. The Holy Spirit also helps us to understand and obey Scripture.

2 Peter 2:20, the Bible is about Jesus Christ and his role as God and Savior. Additionally, Romans 15:4 is 2 Timothy 2:16.

SOLA FIDE AND SOLA GRATIA

We are saved solely through faith in Jesus Christ because of God’s grace and Christ’s merit alone. We are not saved by our merits or declared righteous by our good works. God grants salvation not because of the good things we do, and despite our sin.

As humans, we inherited (from our ancestor Adam) a nature that is enslaved to sin. Because of our nature, we are naturally enemies of God and lovers of evil. We need to be made alive (regenerated) so that we can even have faith in Christ. God graciously chooses to give us new hearts so that we trust in Christ and are saved through faith alone.

God graciously preserves us and keeps us. When we are faithless toward him, he is still faithful.

We can only stand before God by his grace as he mercifully attributes to us the righteousness of Jesus Christ and attributes to him the consequences of our sins. Jesus’ life of perfect righteousness is counted as ours, and our records of sin and failure were counted to Jesus when he died on the cross.

Sola fide and sola gratia express the teaching of Ephesians 2:8:

“Forby grace you have been savedthrough faith. And this is not your own doing; it is the gift of God, not a result of works, so that no one may boast. For we are his workmanship, created in Christ Jesus for good works, which God prepared beforehand, that we should walk in them.”

SOLUS CHRISTUS

God has given the ultimate revelation of himself to us by sending Jesus Christ, Colossians 1:15. Only through God’s gracious self-revelation in Jesus do we come to a saving and transforming knowledge of God.

1 Timothy 1:5. Because God is holy and all humans are sinful and sinners, 1 John 1:1 Hebrews 7:25Romans 8:34. Neither religious rituals nor good works mediate between us and God. Acts 4:12 by which a person can be saved other than the name of JesusHebrews 7:23, and his sacrificial death alone can atone for sin.

SOLI DEO GLORIA

Glory belongs to God alone. God’s glory is the central motivation for salvation, not improving the lives of people—though that is a wonderful by product. God is not a means to an end—he is the means and the end.

The goal of all of life is to give glory to God alone: “Whether you eat or drink, or whatever you do, do all to the glory of God” (1 Corinthians 10:31).  As The Westminster Catechism says, the chief purpose of human life is “to glorify God and enjoy him forever.”

Justin Holcomb is an Episcopal priest and teaches theology at Reformed Theological Seminary and Knox Theological Seminary. Justin wrote On the Grace of God and co-authored with his wife Lindsey Rid of My Disgrace and Save Me from Violence. He is also the editor of Christian Theologies of Scripture. You can find him onFacebookTwitter, and at JustinHolcomb.com.

http://www.christianity.com/church/church-history/the-five-solas-of-the-protestant-reformation.html

 

Read Full Post »

21766736_2032624810302866_7122053441592480783_nKeep Going!

Therefore, since we are surrounded by such a great cloud of witnesses, let us throw off everything that hinders and the sin that so easily entangles. And let us run with perseverance the race marked out for us, fixing our eyes on Jesus, the pioneer and perfecter of faith (Hebrews 12:1-2).
In the Christian life, endurance is essential for moving forward into the promises of God. Yet have you noticed how various obstacles can try to hinder your movement forward?
Shame, the past, current struggles, all of these things can be hurdles on the path before us. But no matter what you may face in the future, or are up against today, I want to encourage you to fix your eyes on Jesus. He has overcome the world, and in Him, so can you!
Jesus has gone before you and made a way for you to persevere to the end, to finish the race well. So don’t give up! Fix your eyes on Jesus and keep going!Christine Caine – First Things First

22008147_1865002383517012_870862268191713494_n

“That I may know him, and the power of his resurrection, and the fellowship of his sufferings, being made conformable unto his death; if by any means I might attain unto the resurrection of the dead. Not as though I had already attained, either were already perfect: but I follow after, if I may apprehend that for which also I am apprehended of Christ Jesus. Brethren, I count not myself to have apprehended: but this one thing I do, forgetting those things which are behind, and reaching forth unto those things which are before, I press toward the mark for the prize of the high calling of God in Christ Jesus.”
-Philippians 3:10-14 KJV.

Read Full Post »

20108598_1516154058444874_3666152703232021736_nE dureros când biserica ta se destramă

“Doamne, te rog să faci ca biserica noastră să nu se destrame!” a sunat astăzi rugăciunea sinceră și tristă a băiatului nostru de 12 ani, în timp ce eram adunați cu familia în jurul mesei.  El tocmai ce aflase că o parte din colegii lui cu care se întâlnea în fiecare duminică la școala duminicală vor pleca împreună cu părinții lor pentru a constitui o nouă biserică.

Unul din cele mai dureroase momente din viața unui creștin se întâmplă atunci când disensiunile din biserica lui sunt atât de mari încât conduc la ruperea ei. Din păcate, biserica noastră se află în această situație, nereușind să rezolve tensiunile cauzate de diferențele de perspectivă dintre două grupuri majore, tensiuni apărute pe fondul unor neînțelegeri personale între anumiți lideri.

Am participat la mai multe cursuri în care s-a accentuat importanța multiplicării bisericilor. Eu însumi am promovat ideea că Biserica Domnului trebuie să se extindă prin înmulțirea comunităților de credincioși. Înțeleg prin aceasta un proces intenționat în care un grup dintr-o biserică, având binecuvântarea liderilor locali, caută să  planteze o comunitate creștină într-o zonă nouă, cu scopul de a extinde mărturia despre Domnul Isus.

Nu toți creștinii însă au aceeași viziune. Am auzit de o biserică evanghelică din Cluj care este atât de plină la fiecare slujbă încât în unele duminici există oameni care leșină din pricina aglomerației. Când în comitetul de conducere s-a discutat această problemă, cineva a sugerat ideea ca un grup de credincioși să plece și să formeze o nouă biserică, într-un alt cartier. Care credeți că a fost răspunsul liderilor? „Tăceți! Ce, vreți să rupeți biserica noastră?”

Este trist când liderii creștini țin atât de mult la “unitatea” bisericii lor locale și au o viziune mică pentru extinderea Bisericii universale a lui Cristos. Sigur, este tentant să ai într-un oraș o biserică cu 1.000 membri, îți conferă o mulțime de avantaje, dar în vederea misiunii cred că ar fi mai eficient să existe 10 biserici de câte 100 membri sau 100 biserici cu câte 10 membri fiecare.

Deci, eu sunt pentru înmulțirea bisericilor. Doar că mi-aș dori ca aceasta să se întâmple pe cale naturală, ca urmare a unei viziuni coordonate de extindere și nu ca rezultat al unor conflicte.

church-split

Ruperea unei biserici în două sau în trei are un puternic impact negativ în “interior”, impact care va fi de lungă durată.  Mulți vor experimenta dezamăgire și deznădejde. Unii vor intra în depresie și vor avea nevoie de rugăciune și consiliere. Alții nu vor mai frecventa deloc biserica o perioadă. Rănile vor fi cu greu cicatrizate. Statisticile arată că de obicei cei care pleacă o fac cu supărare, iar cei care rămân vor avea o lungă perioadă de stagnare.  Va fi nevoie de aproximativ 5 ani până când credincioșii își vor reveni din impactul despărțirii. Efectul cel mai negativ însă adesea este cel suferit de liderii bisericii și familiile lor- aceștia vor fi marcați pentru tot restul slujirii lor.

Ruperea unei biserici are un impact negativ și în “exterior”. Veștile despre neînțelegerile și conflictele dintre creștini se răspândesc rapid. Lipsa lor de unitate le va afecta mărturia în fața necredincioșilor. Astfel, cei din jur se vor bucura să adauge încă o “ștampilă neagră” pe reputația oamenilor religioși.

Cu toată durerea ce rezultă din dezbinarea unei biserici, este posibil totuși să existe și efecte pozitive. În primul rând, la nivel personal astfel de evenimente ne cercetează, ne smeresc și ne provoacă să trăim mai profund în dependență de Domnul.  În al doilea rând, la nivel instituțional e posibil ca influența combinată a celor două noi grupuri formate să fie mai mare decât ar fi fost în cazul în care ar fi rămas împreună.

În cazul bisericii noastre, eu sunt optimist. Cred că prin această experiență Dumnezeu poate să ne facă mai puternici. Cred că lucrurile pot evolua într-o direcție pozitivă, spre binele nostru al tuturor. Și cred că Dumnezeu are capacitatea să vindece rănile credincioșilor, oricât de adânci ar fi ele.

Cu toată anticiparea unor rezultate pozitive în viitor, trebuie să recunoaștem că în prezent ruptura a provocat durere. Tocmai de aceea, rugați-vă împreună cu mine:

  • pentru cercetarea inimilor și pentru curajul de a ne pocăi și a ne asuma greșelile
  • pentru păstrarea și întărirea credinței în Dumnezeu
  • împotriva uneltirilor celui rău
  • pentru a trăi în unitatea la care ne cheamă Domnul
  • pentru dorința de a ierta și a acționa cu dragoste, indiferent de răul suferit
  • pentru lideri noi, care să manifeste grijă față de oile risipite, care să știe cum să aline rănile, care să aducă pace și speranță, care să cheme într-un mod vizionar la ascultare de Dumnezeu și la împlinirea planurilor Lui

Read Full Post »

Mentalitate de slugiZiariștii se vând celor ce conduc lumea. O știam. O știați, acum o știu toți:STUDY: Journalist Brains Show Low Level of Executive Functioning…Altfel spus: Bun la vorbă, slab la fapte!

Source: Septada lui ,,Eu sunt“ în Evanghelia lui Ioan

Read Full Post »

>

VERSE 1:
Down the Vía Dolorosa in Jerusalem that day
The soldiers tried to clear the narrow street
But the crowd pressed in to see
The Man condemned to die on Calvary

VERSE 2:
He was bleeding from a beating, there were stripes upon His back
And He wore a crown of thorns upon His head
And He bore with every step
The scorn of those who cried out for His death

CHORUS:
Down the Vía Dolorosa called the way of suffering
Like a lamb came the Messiah, Christ the King,
But He chose to walk that road out of
His love for you and me.
Down the Via Dolorosa, all the way to Calvary.

VERSE 1 (Spanish):
Por la Vía Dolorosa, triste día en Jerusalén
Los soldados le abrían paso a Jesús.
Más la gente se acercaba,
Para ver al que llevaba aquella cruz.

CHORUS (Spanish):
Por la Vía Dolorosa, que es la via del dolor
Como oveja vino Cristo, Rey y Señor,
Y fue Él quien quiso ir por su amor por ti y por mí.
Por la Vía Dolorosa al Calvario y a morir.

BRIDGE:
The blood that would cleanse the souls of all men
Made its way through the heart of Jerusalem.

CHORUS:
Down the Vía Dolorosa called the way of suffering
Like a lamb came the Messiah, Christ the King
But He chose to walk that road out of His love for you and me
Down the Vía Dolorosa, all the way to Calvary.

Jos în Via Dolorosa, Ierusalime uitatPe stradutele inguste cu soldati Multimea se uita ca sa vada  Pe Isus Cel condamnat. Sangerand de lovituri Urca dealul Golgotei  Iar pe frunte spinii crustra slava-adanc Pas cu pas Isus zdrobea  Dispretul celor ce L-au rastignit.R: Jos in Via Dolorosa, Drumul greu de suferinti, Ca un Miel dus la junghiere, a patimit Alagand acest destin din dragoste pentru min’ si tin’ Jos în Via Dolorosa drumul greu de suferinti. 2. Inspre drumul de durere  Stau privind ades si eu  Cum Isus sub crucea grea  E-n locul meu. El a fost crucificat  Si-n palma Sa iertarea ne-a sapat. C: Si Sangele ce-a curs  Spaland pacatul meu Imi pregateste loc  In noul Ierusalim.

 

Read Full Post »

Primăvara

Featured Image -- 25609

Dumnezeu e în control

O, Doamne, cine oare se-aseamănă cu Tine,
Când pui în stropi de rouă sclipiri diamantine,
Și când trezești la viață din scorburi cenușii
Atâția muguri veseli în codru și câmpii?

O, Doamne, cine altul ar mai putea să ceară
Naturii să se-mbrace în strai de primăvară?
Ce arhitect de faimă s-ar duce în zăvoi
Să facă lăcrămioare din salbe de noroi?

Și cine altul, Doamne, ar pune în câmpie
Covor de viorele trezite de sub glie?
Brândușele frumoase să treacă prin polei,
Și prin zăpada rece să treacă ghiocei?

Doar Tu,Tu ai, Isuse, puterea învierii,
S-aduci în locul iernii fiorul primăverii
Iubirea să răsară ca florile de crini,
Din cioturile negre, din inimi de creștini!

Trezește azi poporul cu vânt de primăvară
Iubirea și cântarea, nădejdea să răsară!
Adu mireasma păcii, slăvite Creator
În inimile noastre cu har nemuritor!

Valentin Popovici

View original post

Read Full Post »

Older Posts »

%d bloggers like this: