Feeds:
Posts
Comments

TRUMFANT/TRIUMFHAL ENTRY

Question: “What is the significance of the triumphal/triumphant entry?”

Answer: The triumphal entry is that of Jesus coming into Jerusalem on what we know as Palm Sunday, the Sunday before the crucifixion (John 12:1, 12). The story of the triumphal entry is one of the few incidents in the life of Jesus which appears in all four Gospel accounts (Matthew 21:1-17; Mark 11:1-11; Luke 19:29-40; John 12:12-19). Putting the four accounts together, it becomes clear that the triumphal entry was a significant event, not only to the people of Jesus’ day, but to Christians throughout history. We celebrate Palm Sunday to remember that momentous occasion.

On that day, Jesus rode into Jerusalem on the back of a borrowed donkey’s colt, one that had never been ridden before. The disciples spread their cloaks on the donkey for Jesus to sit on, and the multitudes came out to welcome Him, laying before Him their cloaks and the branches of palm trees. The people hailed and praised Him as the “King who comes in the name of the Lord” as He rode to the temple, where He taught the people, healed them, and drove out the money-changers and merchants who had made His Father’s house a “den of robbers” (Mark 11:17).

Jesus’ purpose in riding into Jerusalem was to make public His claim to be their Messiah and King of Israel in fulfillment of Old Testament prophecy. Matthew tells us that the King coming on the foal of a donkey was an exact fulfillment of Zechariah 9:9, “Rejoice greatly, O Daughter of Zion! Shout, Daughter of Jerusalem! See, your king comes to you, righteous and having salvation, gentle and riding on a donkey, on a colt, the foal of a donkey.” Jesus rides into His capital city as a conquering King and is hailed by the people as such, in the manner of the day. The streets of Jerusalem, the royal city, are open to Him, and like a king, He ascends to His palace, not a temporal palace, but the spiritual palace which is the temple, because His is a spiritual kingdom. He receives the worship and praise of the people because only He deserves it. No longer does He tell His disciples to be quiet about Him (Matthew 12:16, 16:20), but to shout His praises and worship Him openly. The spreading of cloaks was an act of homage for royalty (see 2 Kings 9:13). Jesus was openly declaring to the people that He was their King and the Messiah they had been waiting for.

Unfortunately, the praise the people lavished on Jesus was not because they recognized Him as their Messiah. They welcomed Him out of their desire for a deliverer, someone who would lead them in a revolt against Rome. There were many who, though they did not believe in Christ with a spiritual faith, nevertheless hoped that perhaps He might be to them a great temporal deliverer. These are the ones who hailed Him as King with their many Hosannas, recognizing Him as the Son of David who came in the name of the Lord. But when He failed in their expectations, when He refused to lead them in a massive revolt against the Roman occupiers and those who collaborated with them, the crowds quickly turned on Him. Within just a few days, their Hosannas would change to cries of “Crucify Him!” (Luke 23:20-21). Those who hailed Him as a hero would soon reject and abandon Him.

The story of the triumphal entry is one of contrasts and those contrasts are the application to believers. It is the story of the King who came as a lowly servant on a donkey, not a prancing steed, not in royal robes, but on the clothes of the poor and humble. Jesus Christ comes not to conquer by force as earthly kings, but by love, grace, mercy, and His own sacrifice for His people. His is not a kingdom of armies and splendor, but of lowliness and servanthood. He conquers not nations, but hearts and minds. His message is one of peace with God, not of temporal peace. If Jesus has made a triumphal entry into our hearts, He reigns there in peace and love. As His followers, we exhibit those same qualities, and the world sees the true King living and reigning in triumph in us.

Read more: http://www.gotquestions.org/triumphal-entry.html…

 10300443_669775126460645_243241799311387705_n246481_443077202392510_792703723_n10942503_10204792255900599_1303277728853963226_n

#‎QuestionoftheDay‬: Happy ‪#‎PalmSunday‬! Why did the people spread palms at Jesus’‪#‎TriumphalEntry‬ into Jerusalem?

http://www.gotquestions.org/triumphal-entry.html

Palm Sunday: The Real Story

 
Published on Apr 16, 2014

Today is Palm Sunday. We are going to go back that day when Jesus rode into Jerusalem to shouts of praise. Luke 19 gives us a rare glimpse into the very real human emotions of Jesus. Hebrews 5:15 says, “We do not have a high priest who cannot sympathize with our weaknesses but was in all points tested as we are yet without sin.”

At this point, Jesus is headed to the Cross. We will follow His steps right up to Easter. The story before us is about what happened on Palm Sunday and after.

22098_1036674016360497_5099817317295028837_n

Holy Week Events

Tuesday, April 1st, 2008

Could you elaborate on the exact dates this year for Palm Sunday, the passover meal, the Crucifixion, and Resurrection Morning. I abstained from the first celebration and would like to honor the Lord at the Passover.

Q. Could you elaborate on the exact dates this year for Palm Sunday, the passover meal, the Crucifixion, and Resurrection Morning. This is the first year I was aware of the difference between Easter and the Passover. I abstained from the first celebration and would like to honor the Lord at the Passover. Thank you very much.

A. Passover is a date specific holiday and always comes on the 14th day of the Jewish month of Nisan, no matter what day of the week it is. This year, 2008, Passover is Sunday April 20 on our calendar. Resurrection morning is always on the Feast of First Fruits, the first Sunday after Passover, so this year it’s on Sunday April 27.

There are really 2 Passover meals. The first is after sundown and before midnight on the 14th. It’s a quick ceremonial meal that’s no longer even observed by many Jews. The great festival meal, called the Seder, is eaten on the 15th, the first day of the feast of unleavened bread which is a Holy Day.

Remember that on the Jewish calendar evening precedes morning, so Jesus ate the ceremonial Passover meal, was arrested, crucified and buried, all on Passover. The special Sabbath that John referred to and that required that the Lord’s body be taken down before sunset was the first day of the Feast of unleavened bread. (John 19:31) He referred to Passover as the day of Preparation, because that’s the day on which all the work necessary for the Seder meal is done.

Only in some years do things line up as they did in the year Jesus was crucified because Passover can be any day of the week that’s also the 14th day of the month. But Resurrection morning is always the following Sunday. In the year of His death Passover was on the Thursday between Palm Sunday and Resurrection morning.

The anniversary of the first Palm Sunday will be April 13 this year, so you still have time to observe all the events of Holy Week on the anniversary of their occurrence. It’ll just require two weeks to do it.

 11053599_10153277511214063_302704355763033468_n

Passover And FirstFruits

Wednesday, September 3rd, 2014

Q.  My question relates to the day in which we recognize the resurrection of Christ. In one or two articles you say that Christ rose again on the Sunday after Passover. There is a problem with that because Passover jumps to different days on our Gregorian calendar. Do you say that it is the Sunday after Passover in order to keep it simple for those who don’t know?

A.  This issue is not unique to the Gregorian calendar.  It’s  true of theHebrew calendar as well.  It stems from the fact that Passover was always on the 14th day of the month (Exodus 12:6) no matter what day of the week that happened to be, and the Feast of First fruits came on the day after the Sabbath that followed (Lev. 23:15), which is always a Sunday.

Therefore, there are only three days and three nights between the two in certain years, and those are the years when the 14th is also a Thursday.  So while Passover floats through the week, resurrection morning is always the first Sunday morning afterward, because that’s the Feast of First Fruits.

http://gracethrufaith.com/

11010005_855557231168368_8233571778620281047_n

The Week With Two Sabbaths

Friday, November 9th, 2007

My question is regarding your commentary about “Solving the Three Day Three Night Mystery”

Mark 16:1 says that they bought sweet species AFTER the Sabbath, but Luke 23:56 says they bought them BEFORE the Sabbath. Which Sabbath was Mark referring to?

Q. My question is regarding your commentary about “Solving the Three Day Three Night Mystery”

Mark 16:1 says that they bought sweet species AFTER the Sabbath, but Luke 23:56 says they bought them BEFORE the Sabbath. Which Sabbath was Mark referring to?

A. There were two consecutive Sabbaths that week that prohibited any work. Luke is talking about the special Sabbath that began at sundown Thursday called the Feast of Unleavened Bread. It’s the reason the Jews wanted the Lord’s body off the cross before sundown. (John 19:31) According to John 19:39 Nicodemus had brought 75 pounds of spices to the tomb which the women used in preparing for the Lord’s burial. Luke 23:56 doesn’t say that the women bought spices, only that they prepared spices and perfumes.

Mark is referring to the weekly Sabbath that begins at sundown Friday and ends at sundown Saturday. When the weekly Sabbath ended they bought more tocomplete their preparations (Mark 16:1) and then early Sunday morning went to the tomb. (Matt. 28:1)

Three Days Three Nights Follow Up

Sunday, March 29th, 2009

Q. If Jesus died on Thursday (Passover), and if at sundown immediately the feast of Unleavened Bread began, and if at sundown Friday the regular Sabbath started (Saturday), what day did the women buy and prepare the spices to anoint the body of Jesus? Mark says in 16:1 that they bought and prepared the spices “when the Sabbath was over,” speaking of Unleavened Bread, but Luke says they prepared the spices and perfumes and then rested on the Sabbath (Lk 23:56).

A. In the KJV Mark 16:1 says they had bought spices, indicating they had bought them previously, and Luke 24:1 says they had already prepared them when they went to the tomb, confirming the KJV translation of Mark 16:1. Also, John 19:39says that Joseph and Nicodemus brought 75 lbs. of spices with them when they first took to Lord’s body to the tomb.

As soon as Jesus was put on the cross they knew he was going to die. Someone would have had all day Thursday to buy and prepare the spices for His burial, since Thursday was a work day.  Joseph and Nicodemus brought some with them when they quickly laid His body in the tomb at sunset and the women brought the rest when they came back after the two Sabbaths to finish the job.

11091157_2072800789527307_4747234861401845317_n

Holy Week Chronology

Wednesday, April 16th, 2008

When the Protestant Church broke away from the Catholic church, they held onto some of their teachings. Like Jesus being crucified on Friday and risingSunday morning. We know Jesus said He would be three days and three nights in the heart of the earth.

Q. I am interested in knowing where you stand. When the Protestant Church broke away from the Catholic church, they held onto some of their teachings. Like Jesus being crucified on Friday and rising Sunday morning. We know Jesus said He would be three days and three nights in the heart of the earth. We know now that He was crucified on a Wed. and put in the grave just before sunset, because the High Sabbath began after sunset which was Thurs.

According to this record he rose on Saturday just before sunset, because it would have been the first of the week after sunset. So the Sabbath is really still the right day for the believers to worship our risen Saviour.

A. Thursday is really the only day that works for the crucifixion. The Lord rode into Jerusalem on Sunday and allowed Himself to be hailed as Israel’s King for the first and only time in His ministry. This fulfilled the passover prophecy that the Lamb had to be selected on the 10th day of the month, and then had to be minutely inspected for 3 days (Monday the 11th, Tuesday the 12th and Wednesday the 13th) until the 14th. (Exodus 12:3-6)

He was crucified on Thursday, which was Passover, the day the lamb had to be sacrificed. It was also called Preparation day because it was the day before the feast of Unleavened Bread began when no work could be done. This is thespecial Sabbath that John referred to in John 19:31. It began on the 15th which was Friday that year.

The next day was Saturday, the weekly Sabbath on which no work could be done. Finally the women came to the tomb at sunrise on on Sunday, the first day on which they could do the work of attending to His body. (Matt. 28:1)It was the Feast of First Fruits, the day after the first Sabbath after Passover. (Lev. 23:9-11)

If He had been crucified on Wednesday there wouldn’t have been time to meetthe 3 day inspection rule and if the special Sabbath was on Thursday the women could have come on Friday to anoint the body.

He died on Thursday, day one, then Friday was night one and day two, Saturday was night 2 and day three, Sunday was night 3 and He was out of the tomb before sunrise when the women got there.

Paul wrote that we’re not to judge people as to a Sabbath day (Col. 2:16), that each person is to be fully convinced in his own mind what is right (Rom. 14:5). If you like Saturday then worship on Saturday. I prefer Sunday7221Golgotha

1463592_680625995289162_114830128_n

When Did Jesus Die?

Tuesday, March 10th, 2009

Q. Thanks so much for your web site, it has been a blessing. Once again, here is another thought about the timing of our Christ being crucified. I’ve read a lot of the articles, and they all make good sense, however I never seen in any of them a couple of scriptures that are very important.

Some suppose it was Good Friday, you say Thursday is the only day, while others say Wednesday. The gospel accounts all added together give us the clearest picture of all, setting aside Jewish traditions. Some say you must account for the traditions, I say the Holy Bible alone will give you the answers. Studying the Gospels, in conjunction with the old testament, when Jesus rode into Jerusalem on Palm Sunday that He went into the temple for the first day of inspection. Therefore the  three day inspection ended on Tuesday.

The reasons I believe this are the two scriptures in Mark and Luke. The gospels say there was and earthquake when Jesus gave up His Spirit. The graves were open. The following day they could do no work. The day of the resurrection there was another earthquake. This leads to Friday.Luke 23:55 say the women followed to see where Jesus was laid, vs. 56 says “they returned, and prepared spices and ointments; and rested the sabbath day according to the commandment.” Some believing this Sabbath to be Saturday correctly.

Mark 15:47 says the women beheld where He was laid. Mark 16:1 says, “And when the sabbath was past, Mary Magdalene, and Mary the mother of James, and Salome, had bought sweet spices, that they might come and anoint Him.

My question is how the could buy and prepared the spices before and after the sabbath, if the Sabbaths were not Thursday and Saturday? Was Jesus therefore crucified on Wednesday? Thank for your answer.

A. You’ve read my article on the Holy Week events so you know I think the Bible says that Thursday is the only possible day. Exodus 12:3 says that the 10th day was for selecting the Lamb. Then came 3 days of inspection, the 11th, 12th, and 13th, and then Passover the 14th.

Palm Sunday was the day of selection.  It was the only day in His life that He allowed them to call Him the Messiah and can’t be counted in theinspection process.  Monday, Tuesday, and Wednesday were for inspection, and that makes the Crucifixion on Thursday, Passover.  Friday was the Feast of Unleavened bread, a special Sabbath where no work was allowed, Saturday was the regular Sabbath, and Sunday was the first day of the week when the women went to the tomb and found it empty.

Neither Luke 23:55-56 nor Mark 15:47-16:1 contain anything to dispute that. Assuming they didn’t know in advance when Jesus was going to be executed, the women had two opportunities to buy spices after the time He was condemned to death and before they saw the open tomb. The first was anytime Thursday before sunset, and the other was Saturday evening after sunset when the second Sabbath ended. John 19:39-40 supports the earlier purchase, saying that Nicodemus and Joseph had 75 pounds of spices with them when they laid the Lord in the tomb. The fact that Mark 16:1 says that the women had bought spices, which implies some time before Sunday morning, gives further support to the early purchase.

.11082607_2072801699527216_9116527193541194058_n

Three Days And Three Nights Or 72 Hours?

Sunday, August 31st, 2008

Q. As you are aware the Hebrew culture’s sense of timing was and as far as I know still different from ours.  This is certain during the time of the disciples who would have kept to Hebrew timing.

At the time of the crucifixion Jewish law had an important legal stipulation.  This stated that a person was not legally dead until a full three 24-hour day’s had passed i.e. 72 hours.  Because of our system of timing, inherited from the R.C. church, we assume that “early the first day of the week” meant Sunday morning sunRISE.  According to the Companion Bible and its appendages this verse in Mark’s gospel meant Saturday evening just as the sun set. There is a most interesting discussion in these appendages on the right day of the Passover at the time of the crucifixion, claiming it was on a Wednesday not a Friday.

A. In order to have the Lord crucified on Passover and prevent the women from preparing His body for burial, He had to be crucified on Thursday.  It was called preparation day in the Lord’s time because at sunset the Feast of unleavened bread began, so all the preparation had to be done beforehand. That made Friday the special Sabbath that John spoke of (John 19:31).  Then Saturday was the normal Sabbath.  No work could be done on either day, keeping the women away.  Had the Lord been crucified earlier in the week the women could have come the next day and no one would have noticed when He rose.  Finally on Sunday Morning the women could come to anoint the body  and discover that the Lord had risen.  The Bible doesn’t say He rose at sunrise, but that the women got there at sunrise and found the empty tomb.

I don’t know where you got the information about the 72 hour rule, but I think someone has embellished the Hebrew tradition that a deceased person’s soul lingered near the body for 3 days.  On the fourth day the person was considered dead and that’s when they believed the body began to decompose. It was also normal to consider any part of a day as a full day when counting.  Therefore the three days and three nights prophecy can be fulfilled in less than 72 hours.

With night preceding day in the Hebrew manner of counting, the three days would have been Thursday, Friday and Saturday, and the three nights would have been Friday, Saturday, and Sunday.   Thursday day and Sunday night were slightly shortened periods.

Psalm 16:10 contains a prophecy that God would not leave His Holy One in the grave nor allow his body to see decay.  Both Peter (Acts  2:27) and Paul (Acts 13:35) applied this to the Lord.  This confirms that Jesus had to come out of the grave before decomposition could begin on the fourth day, and lends support to a 3 day, 3 night stay of less than 72 hours.

This also explains why Jesus delayed before coming to raise Lazarus (John 11:6).  Had he called Lazarus from the grave earlier, people could have claimed that Lazarus wasn’t really dead. By waiting till the 4th day, He removed all doubt. (John 11:39)

 1555451_10153275281443623_5839970338622808658_n

1016723_10153124739654063_6942311393247908815_nThe Three Day Three Night Mystery

Tuesday, April 11th, 2006

Q. It seems that if Jesus were buried Thursday afternoon, he wouldn’t have been in the grave 3 full days and 3 full nights. For that to have happened, he would have had to been crucified on Wednesday. Any thoughts?

A. You’re adding to the text. It doesn’t say three full days and three full nights. Literally the Greek is three day periods and three night periods. Also the Jewish day goes from sunset to sunset, and night precedes day. He died on Thursday about 3 in the afternoon, being on the cross since morning, and was immediately laid in the tomb. Day 1. At sunset it became Friday night. Night 1. The next morning was Friday day. Day 2. Then at sunset it was Saturday night. Night 2. Then Saturday day. Day 3. Then Sunday night, Night 3. By Sunday morning He had risen from the grave.

11083592_807216055982429_1231448899719143612_n

Still More On The Three Day Three Night Mystery

Saturday, April 21st, 2012

Q.  I’ve noticed several commentators saying the crucifixion had to happen on Wednesday because the Lord had to be in the belly of the Earth three full days and three full nights for a total of 72 hours to fulfill the sign of the prophet Jonah.  How do you reconcile that with a Thursday crucifixion?

A. I can’t find a single English translation that says “three full days and three full nights” or requires the passage of 72 hours to fulfill the intent of either Jonah 1:17, where the phrase originated, or Matt. 12:40 where Jesus repeated it.  Quoting from Strong’s concordance, “Eastern usage of this term differs from our western usage. Any part of a day is counted as a whole day, hence the expression ‘three days and three nights’ does not mean literally three whole (24 hour) days”.   According to this definition, a Thursday crucifixion easily meets the requirements.

Also the testimony of the two disciples Jesus encountered on the road to Emmaus confirms Sunday as the third day since the crucifixion (Luke 24:21), making Saturday the second day since, Friday the first day since, and Thursday the day of the crucifixion.   Depending on whose opinion you like, Emmaus was between 4 and 7 miles from Jerusalem.  Proponents of a Wednesday crucifixion would have the disciples going there on Saturday which far exceeds the distance permitted by Jewish law for a Sabbath day’s journey.

10676189_10204674881406053_6022034865003832580_n

CHARLES H. SPURGEON

26E3B3AC00000578-3006311-image-a-39_1427023392562

26E3B21700000578-0-image-a-16_1427021862301

26E3B21B00000578-0-image-a-34_1427021975858


10986908_902347829827294_5233652420848155190_nMEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineaţa şi Seara

1 Aprilie

DIMINEAŢA

Să mă sărute cu sărutările gurii lui.

Cântarea Cântărilor 1:2

Timp de câteva zile am zăbovit asupra patimilor Domnului, şi vom continua tot cu ele. Astăzi, la începutul lunii, suntem chemaţi să avem sentimentele miresei lui Solomon. Observaţi cum aleargă spre El, fără nici un cuvânt introductiv, fără ca măcar să-i menţioneze numele; ea intră în subiect imediat, fiindcă vorbeşte despre Cel care este singurul El din lumea ei. Cât de îndrăzneaţă este dragostea ei! Bunătatea care i-a permis păcătoasei pocăite să-I spele picioarele cu mir de nard a fost foarte mare. Iubirea care a îngăduit ca Maria să stea la picioarele Lui şi să înveţe a fost deplină. Dar aici, dragostea, puternică, înflăcărată, aspiră la mai mult şi vrea o părtăşie completă. Estera tremura în prezenţa lui Ahaşveroş, dar mireasa care este liberă în iubire desăvârşită nu cunoaşte teama; Dacă am primit acelaşi spirit liber, am cere acelaşi lucru. Prin „sărutări” înţelegem variatele manifestări de afecţiune care îl asigură pe credincios de dragostea lui Isus. Sărutul împăcării pe care l-am experimentat la convertire a fost mai dulce decât mierea. Sărutul acceptării ne arde încă fruntea, fiindcă ştim că El ne-a acceptat persoana şi lucrarea prin har divin. Tânjim ca sărutul părtăşiei zilnice, prezente, să fie schimbat în sărutul de bun venit, care îndepărtează sufletul de pământ, şi apoi în sărutul desăvârşirii, care ne va umple de bucuria cerului. Credinţa este drumul nostru, dar părtăşia pe care o simţim este odihna. Credinţa este calea, dar comuniunea cu Isus este izvorul din care îşi astâmpără setea peregrinii. O Doamne al sufletelor noastre, nu te purta ca un străin cu noi; îngăduie ca buzele binecuvântării Tale să atingă buzele cererilor noastre. Îngăduie ca buzele plinătăţii Tale să atingă buzele nevoii noastre, şi vom simţi imediat efectul vindecător al sărutării Tale.

 10828081_903191649742912_5251029841008223578_o

SEARA

Este vremea să căutaţi pe Domnul.                Osea 10:12

Numele lunii aprilie este un derivat al verbului latin aperio, care înseamnă a deschide. Toţi mugurii şi bobocii se deschid acum, şi am ajuns la porţile anotimpului florilor. Cititorule, dacă eşti încă nemântuit, fie ca inima ta, în acord cu trezirea universală a naturii, să se deschidă dă-L primească pe Domnul. Fiecare floare îmbobocită îţi spune „este vremea să căutaţi pe Domnul”. Nu dezacorda armonia naturii, lasă-ţi inima să îmbobocească şi să înflorească dorinţe sfinte. Vrei să spui că sângele fierbinte al tinereţii îţi curge năvalnic în vene? Atunci te îndemn să-i aduce Domnului tinereţea ta. Pentru mine a fost o fericire negrăită să fiu chemat din tinereţe, şi II laud pe Domnul în fiecare zi pentru acest lucru. Mântuirea este nepreţuită; este binevenită oricând, dar mântuirea timpurie are o dublă valoare. Tineri şi tinere, fiindcă puteţi pieri înainte să apucaţi să înfloriţi, căutaţi-L pe Domnul acum. Iar voi, care experimentaţi primele semne ale bătrâneţii, grăbiţi pasul. Junghiurile şi tusea sunt semne pe care trebuie să le luaţi în seamă. Este într-adevăr „vremea să căutaţi pe Domnul”. Nu cumva văd câteva fire argintii amestecate în şuviţele odinioară negre şi lucioase? Anii trec pe nesimţite, şi moartea este mai aproape decât credeţi. Fiecare întoarcere a primăverii ar trebui să vă inspire să vă rânduiţi casa. Dragă cititorule, dacă eşti înaintat în vârstă, îngăduie-mi să te implor să nu mai zăboveşti. Astăzi este un timp de har — fii recunoscător, fiindcă timpul este puţin şi se scurtează cu fiecare ticăit al ceasului. În camera ta tăcută, în prima seară a noii luni, îţi vorbesc cât pot de bine prin hârtie şi cerneală. Din adâncul sufletului meu, ca slujitor al Domnului, te avertizez că „este vremea să cauţi pe Domnul”. Nu neglija avertismentul. S-ar putea să fie ultima chemare înainte de distrugere, ultima silabă de pe buzele harului..TOATA  LUNA AICI:CHARLES H. SPURGEON-Meditatii de DIMINEATA SI SEARA-APRILIE

 11083874_903210613074349_2455234475061150812_n

DOMNUL ESTE APROAPE!

CALENDAR BIBLIC

1 Aprilie

Ba mai mult, ne bucurăm chiar şi în

necazurile noastre. Romani 5.3

Lauda omului natural (firesc) este în floare, fie pentru puterea sa, fie pentru bogăţia sa (Ier. 9.23). Dar aceasta este ceva neplăcut pentru Dumnezeu. Iacov ne scrie că toată lauda este rea. Omul lumesc se laudă cu lucrările sale pe care le face în independenţa sa faţă de Dumnezeu; dar fiecare independenţă Îl necinsteşte şi Îl întristează pe Dumnezeu.Dar cu ce se laudă credinciosul? El se laudă cu acele lucrări pe care Dumnezeu i le dăruieşte prin har. El are pacea cu Dumnezeu. Calea creştinului aduce cu sine şi necazuri. Apostolul Pavel spune în Fapte 14.22 „că în împărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri” şi el însuşi a avut parte de multe necazuri.Nu-i de mirare când, creştinul se laudă cu lucruri de care omul lumesc se teme? La fel omul lumesc se deosebeşte de creştin prin faptul că unul fuge de ceea ce celălalt caută: distracţiile şi anturajele. Ceea ce unul savurează, pe celălalt îl întristează, ceea ce unul numeşte viaţă pentru celălalt este moarte. Răbdarea creştinului în necazuri aduce biruinţa şi biruinţa aduce nădejdea. Ce însemnată este deci îmbărbătarea din Romani 12.12: „Bucuraţi-vă în nădejde. Fiţi răbdători în necaz; stăruiţi în rugăciune.Pe calea supunerii, credinciosul învaţă să înfrunte necazurile, dar mai învaţă şi îndurarea Domnului său care va găsi în curând împlinire.Ori de câte ori apar obstacole între inima creştinului şi Domnul, negreşit că nu se poate bucura de starea de faţă a Domnului, ci suferă în faţa greutăţilor ce-l năpădesc, după cum un nor, care vine în dreptul Soarelui, ne lipseşte pentru câtva timp de razele Iui. Norul însă nu face Soarele să nu mai lucească, ci ne face doar să nu-l mai vedem. La fel se întâmplă când ne întristăm din pricina necazurilor, greutăţilor şi piedicilor, care ne acoperă de strălucirea feţei Tatălui nostru. Pentru Dumnezeul nostru nici o greutate nu este prea mare, la El totul este posibil..TOATA  LUNA AICI:CALENDARUL BIBLIC -DOMNUL ESTE APROAPE

 11082635_902293769832700_791868019072254171_n

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

OSWALD CHAMBERS

 1 APRILIE

0, Doamne, adevărul ce iese în faţă în această dimineaţă este adevărul despre sfinţire. Iartă-mă dacă, pe neobservate, am deviat de la acest mare scop al Tău.

TOATA  LUNA AICI:BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU-OSWALD CHAMBERS

img_41971

MANA DE DIMINEAŢĂ

APRILIE 1

“De aceea, luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi să vă împotriviţi în ziua cea rea şi să rămâneţi în picioare după ce veţi fi biruit toate.”                            EFESENI 6:13

Stefan, înainte de a muri ca martir, a văzut pe Domnul Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu, gata să-l primească în slavă. Domnul nostru este în picioare şi noi soldaţii Lui trebuie să fim în picioare. Aceasta este poziţia credinciosului luptător, deşi suntem “aşezaţi în locurile cereşti, în Hristos.”Când vrăjmaşul se aruncă asupra noastră, când lupta este grea, să rămânem în picioare în Domnul Hristos, să nu ne clătinam, să nu ne temem de nimic şi să nu ne rotim privirile în jurul nostru cu îngrijorare! (Isa. 41:10) Dumnezeu vrea să ne vadă în picioare în duh, fermi în Domnul Isus, întăriţi de puterea Lui biruitoare şi îmbrăcaţi cu armătura Lui, înfruntând pe vrăjmaş şi ducând lupta după poruncile date.Când în rugăciune, Dumnezeu ne pune pe inimă un suflet încercat, obiect al asalturilor vrăjmaşului, să ne ţinem în picioare pentru el şi întăriţi în Domnul, în numele Biruitorului, să rezistăm vrăjmaşului, luptând pentru acel suflet; “Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările Diavolului.” (lloan 3:8); să invocăm această făgăduinţă! Ca şi Moise altă dată, să ne ridicăm mâinile înaintea tronului, să respingem orice înfrângere şi prin rugăciunile noastre să înconjurăm cu un zid protector pe aceia care luptă.Pentru că Domnul ne spune: “împotriviţi-vă!”, s-o facem. Domnul Hristos vrea să intensifice lupta noastră împotriva vrăjmaşului, căci “ziua cea rea” este aproape. în ciuda oboselii luptei şi deşi suntem ţinta vrăjmaşului, vom rămâne în picioare, neatinşi şi biruind totul datorită armăturii pe care ne-a dat-o Dumnezeu. Fără-ndoială însă că lupta noastră, lupta credinţei este în permanenţă însoţită de harul lui Dumnezeu şi biruinţa este deci datorită aceluiaş HAR. Să nu uităm că Omul Isus Hristos a avut o luptă mult mai grea decât noi, tot timpul vieţii Lui pe pământ şi a biruit totul fiind într-o permanentă şi neîntreruptă legătură cu Tatăl Său, izvorul nesecat al oricărui har. Numai un credincios devotat poate să spună cât este de grea lupta pe care o are de dus: împotriva lui Satan şi a hoardelor lui, împotriva lumii şi împotriva lui însuşi. Unui astfel de credincios Cuvântul îi spune că avem un Mare Preot care a fost ispitit în toate, ca şi noi, dar fără păcat… : “Să ne apropiem ;dar de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să aflăm har ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.” (Evr. 5:16)TOATA  LUNA AICI:MANA DE DIMINEATA-APRILIE

 

11103120_902727736455970_7332955707759363786_o

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

1 Aprilie

Un etiopian, un famen … care venise la Ierusalim ca să se închine, se întorcea şi şedea în carul lui şi citea din profetul Isaia.                                             Fapte 8.27,28

Famenul etiopian – Un om mort, adus la viaţă (1)

Un etiopian cu o poziţie înaltă în această lume mergea în carul său, prin pustie; fusese la Ierusalim, în cetatea lui Dumnezeu, să se închine. Dacă se putea face ceva pentru îmbunătăţirea stării sale spirituale, Ierusalimul era locul potrivit pentru aceasta. Însă, până acum, el nu aflase că era într‑o stare de moarte spirituală. Citind Cuvântul lui Dumnezeu, acolo unde profetul Isaia Îl descrie pe adorabilul nostru Înlocuitor, el a dat peste cuvintele acestea: „El a fost asuprit şi El a fost chinuit, dar nu Şi‑a deschis gura. A fost dus ca un miel la înjunghiere şi ca o oaie mută înaintea celor care o tund, aşa nu Şi‑a deschis gura. El a fost luat prin asuprire de la judecată; şi generaţia Lui, cine o va spune? pentru că El a fost şters de pe pământul celor vii“ (Isaia 53.7,8). În acest moment, Duhul lui Dumnezeu l‑a trimis pe slujitorul Său, Filip, pentru a oferi bucurie acestui suflet tulburat şi lipsit de lumină.

Filip şi‑a deschis gura şi, începând de la Isaia 53, i L‑a predicat pe Isus. Oamenii lui Dumnezeu din acele timpuri ştiau să arate clar faptul că, dacă Hristos a murit, atunci toţi oamenii erau morţi. Etiopianul nu devenise cu nimic mai bun fiindcă fusese la Ierusalim. Aşa ceva era imposibil! Ce‑ar fi putut face cărturarii religioşi pentru un om mort? Sau ce‑ar fi putut face legea pentru un om mort? Moartea lui Hristos demonstrase că starea omului nu putea fi rezolvată cu nimic, decât cu harul fără hotare al lui Dumnezeu. El Îl dăduse pe Fiul Său să moară pentru famen – să ia locul său în moarte – şi, fiind înviat prin slava Tatălui, Domnul devenise Cel întâi‑născut dintre cei morţi, Cap al noii creaţii, în care moartea şi păcatul nu pot niciodată intra.

Oamenii lui Dumnezeu din acele timpuri nu predicau moartea lui Hristos ca mijloc de îmbunătăţire a omului, ci ca dovadă a stării lui de moarte, înaintea lui Dumnezeu; iar învierea lui Hristos era predicată ca fiind viaţa, singura viaţă a celui care credea în El.

  1. Stanley TOATA  LUNA AICI:DOMNUL ESTE APROAPE- GBV-APRILIE

26BACCAB00000578-0-image-a-79_1426867416193

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

De CHARLES H. SPURGEON

1 Aprilie

CALEA SFÂNTĂ

… cei ce vor merge pe ea, chiar şi cei fără minte, nu se vor putea rătăci.Isaia 35.8

 Calea sfinţeniei este atât de dreaptă şi luminoasă, încât nici cele mai simple, şi nepricepute suflete nu se pot înşela, dacă o urmează fără întrerupere. Înţelepţii lumii au multe rătăciri, ei fac chiar greşeli deosebit de mari şi sfârşesc prin a nu-şi atinge ţinta. Prudenţa acestei lumi are vederea scurtă, şi ea conduce la locuri întunecoase pe aceia care o aleg. Sufletele sincere nu cunosc altceva mai bun, decât să facă ce le arată Dumnezeu şi aceasta îi ţine mereu pe drumul împărătesc, pe care merg sub ocrotirea lui Dumnezeu.Suflete, nu cauţi tu niciodată să ieşi dintr-o încurcătură prin înşelăciune sau altceva asemănător? Ţine dreaptă calea sfântă a adevărului şi a integrităţii, şi vei fi urmat cel mai bun drum. Viaţa ta să fie fără întorsături sau cotituri. Fii drept şi fără teamă. Urmează-L pe Domnul Isus, fără să te gândeşti la urmări. Cine se foloseşte de minciună pentru a scăpa dintr-o mare nenorocire, ar putea să cadă într-un rău mai mare. Calea lui Dumnezeu e cea mai bună dintre toate. Mergeţi pe ea, chiar când oamenii v-ar crede nebuni; astfel veţi fi cu adevărat înţelepţi.Doamne, Te rog călăuzeşte-i pe slujitorii Tăi pe un drum sigur, din pricina vrăjmaşilor lor.TOATA  LUNA AICI:TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU-APRILIE

 26BACCBC00000578-0-image-a-82_1426867423307

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald Chambers

1 APRILIE

O inimă deschisă sau o inimă împietrită faţă de alţii?

 Cristos… mijloceşte pentru noi… Duhul… mijloceşte pentru sfinţi.Romani 8:34.27

Avem oare nevoie de un argument mai puternic decât acesta pentru a deveni mijlocitori: Cristos „trăieşte pururea ca să mijlocească”; Duhul Sfânt „mijloceşte pentru sfinţi”? Trăim noi într-o asemenea relaţie cu semenii noştri, încât să facem lucrarea de mijlocire ca nişte copii ai Lui Dumnezeu învăţaţi de Duhul Său? Să începem cu împrejurările în care ne aflăm – casele noastre, afacerile noastre, ţara noastră, criza actuală care ne atinge atât pe noi, cât şi pe alţii -suntem noi copleşiţi de aceste lucruri? Ne scot ele din prezenţa lui Dumnezeu, nelăsându-ne timp pentru închinare? Dacă e aşa, haideţi să ne oprim şi să intrăm într-o astfel de relaţie vie cu Dumnezeu, încât relaţia noastră cu alţii să poată fi menţinută pe linia mijlocirii prin care Dumnezeu realizează minunile Lui.Ai grijă să nu o iei înaintea lui Dumnezeu tocmai prin dorinţa de a face voia Lui. Noi alergăm înaintea Lui implicându-ne într-o mie şi una de activităţi şi, în consecinţă, devenim atât de împovăraţi din cauza oamenilor şi a greutăţilor, încât nu ne mai închinăm Domnului, nu mai mijlocim. Dacă povara şi apăsarea vin asupra noastră şi noi nu ne aflăm într-o atitudine de închinare, ele vor produce în sufletul nostru nu numai împietrire faţă de Dumnezeu, ci şi descurajare. Dumnezeu aduce mereu în calea noastră oameni pentru care nu avem nici o afinitate şi, daca nu trăim într-o atitudine de închinare în faţa lui Dumnezeu, tendinţa naturală este să-i tratăm fără dragoste, să le oferim un verset care împunge ca o lance, să le dăm un sfat dojenitor şi să-i lăsăm. Un creştin fără inimă trebuie să fie o cumplită întristare pentru Domnul nostru.Trăim noi astfel, încât să putem mijloci împreună cu Domnul nostru şi cu Duhul Sfânt?TOATA  LUNA AICI:TOTUL PENTRU GLORIA LUI APRILIE

 26BACCD000000578-3004453-image-a-5_1427017016963

WIM MALGO-MEDITAŢII ZILNICE

 1 APRILIE

«… ci cu sângele scump al lui Cristos, Mielul fară cusur şi fa­ră prihană.»                                               1PETRU 1,19

De ce este Isus numit Mielul lui Dumnezeu?

  1. Este numit Mielul lui Dumnezeu pentru că aceasta a fost natura Sa pe pământ. Mielul este simbolul nevinovăţiei şi al curăţiei. Aşa a fost şi este Isus în toate lucrurile: «a fost ispitit ca şi noi, dar fară păcat» (Evrei 4,15).
  2. Este numit Mielul lui Dumnezeu ca să ne arate calea. El a venit de la Dumnezeu pe acest pământ cu un scop precis, şi anume să fie jertfit pentru păcatele noastre: «Vrednic este Mielul, care a fost junghiat» (Apoc. 5,12). El nu S-a abătut cu nici un chip de la calea pe care trebuia să meargă, căci a decis: «Dar tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul acesta» (Ioan 12,27).
  3. Isus este numit Mielul lui Dumnezeu pentru a ne dezvălui felul biruinţei Sale. Biruinţa lui Isus este biruinţa mielului. Cine este mai lipsit de ajutor ca un miel? Şi iată că cel mai slab face cel mai mare, cel mai imposibil lucru! Mielul, în slăbiciunea lui, duce tot ceea ce este mai greu. Isus a obţinut victoria totală pe cruce fară a Se împotrivii într-adevăr, «El a fost răstignit prin slăbiciune» (2 Cor. 13,4), dar a înviat în putere. De aceea Cuvântul «Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!» (Ioan 1,29) are atâta putere în paradoxul său divin. TOATA  LUNA AICI:WIM MALGO – Meditatii zilnice-APRILIE

 26BACCF400000578-0-image-a-99_1426867542799

IZVOARE ÎN DEŞERT-APRILIE

 1 Aprilie

Iată, chiar dacă mă va omorî, tot mă voi încrede în El.

(Iov 13:15, KJV)

Căci ştiu în cine am crezut. (2 Timotei 1:12)

N-am să mă îndoiesc, chiar dacă toate

corăbiile mele de pe mare

Vin acasă purtate de vânt cu catargele şi velele rupte;

Voi crede că Mâna care nu greşeşte niciodată,

Lucrează, prin experienţe aparent rele, spre binele meu.

Şi chiar dacă plâng pentru că velele acelea sunt

zdrenţuite,

Tot voi striga, în timp ce speranţele mele cele mai

bune zac năruite:„Mă încred în Tine“.

 

N-am să mă îndoiesc, chiar dacă toate

 rugăciunile mele se întorc

Fără răspuns din ţara liniştită şi neprihănită de sus;

Voi crede că este o dragoste plină de înţelepciune

Care a refuzat aceste lucruri după care tânjesc;

Şi chiar dacă uneori nu mă pot abţine să nu mă întristez,

Totuşi pasiunea curată a credinţei mele neclintite

Va arde strălucitoare.

 

N-am să mă îndoiesc, chiar de ar ploua cu necazuri,

Şi problemele ar roi ca albinele în jurul unui stup.

Voi crede că înălţimile la care vreau să ajung

Se pot atinge doar prin chinuri şi dureri;

Şi chiar dacă gem şi mă chircesc sub crucile mele,

Totuşi voi vedea prin cele mai severe pierderi ale mele

Măreţul câştig.

 

N-am să mă îndoiesc. Credinţa aceasta e bine ancorată,

Ca o corabie etanşă, sufletul meu înfruntă fiecare furtună;

Atât de mare este curajul lui care nu va cădea

În faţa puternicei şi necunoscutei mări a morţii.

Oh, de aş putea striga, chiar dacă duhul părăseşte trupul,

„Nu mă îndoiesc“, ca să audă toţi care ascultă,

Cu ultima mea suflare.

 

Un marinar bătrân spunea odată: „În furia furtunilor trebuie să facem un singur lucru, pentru că este o singură cale de supravieţuire: trebuie să îndreptăm corabia într-o poziţie sigură şi s-o menţinem aşa“. Şi aceasta, dragă creştine, trebuie să faci şi tu. Câteodată, ca şi Pavel, în mijlocul furtunii care se dezlănţuie asupra ta, nu poţi vedea soarele sau stelele care să te ajute să navighezi. Acesta este momentul când poţi face doar un singur lucru, pentru că este o singură cale. Raţiunea nu te poate ajuta, experienţele din trecut nu te vor lumina, şi nici chiar rugăciunea nu-ţi va aduce vreo consolare. O singură cale rămâne: trebuie să-ţi pui sufletul într-o singură poziţie şi să-l menţii acolo. Trebuie să te ancorezi tare în Domnul. Şi apoi, orice ar veni – uragane, valuri, furtuni, tunete, fulgere, stânci ascuţite, sau talazuri violente – trebuie să te prinzi de cârmă, menţinându-ţi ferm încrederea în credincioşia lui Dumnezeu, în promisiunile legământului Său şi-n dragostea Sa eternă în Domnul Isus Hristos.

                                                                                         Richard FullerTOATA  LUNA AICI:IZVOARE IN DESERT-APRILIE

  26BACCF800000578-0-image-a-98_1426867524666

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-APRILIE  2015

 1 APRILIE.

IMPORTANŢA LAUDEI LA ADRESA LUI DUMNEZEU (1)

„Dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga” (Luca 19:40)

Se spune că atunci când oamenii de ştiinţă sparg „materia” din care este compus universul, această materie conţine de fapt nişte molecule muzicale. În Biblie citim că Fariseii au vrut să-i reducă la tăcere pe cei ce-L lăudau pe Domnul, iar Isus le-a spus: „dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga”. Biblia mai vorbeşte de copaci care bat din palme lăudându-L şi de oceane şi munţi care îl preamăresc pe Dumnezeu. Toată creaţia este menită să-L laude, iar când tu nu o faci, acea conexiune cu Dumnezeu nu se realizează şi ai un gol lăuntric pe care nimic altceva nu-l poate umple. David a spus: „Ca tămâia să fie rugăciunea mea înaintea Ta, şi ca jertfa de seară să fie ridicarea mâinilor mele!” (Psalmul 141:2). Aici, cuvântul „rugăciune” din ebraică înseamnă „cântări de laudă” şi în Biblie se întâlneşte de 72 de ori în acest context. Aşa că, începe să-i cânţi laudă lui Dumnezeu! Chivotul Legământului a reprezentat trei lucruri: victorie, călăuzire şi prezenţa lui Dumnezeu. Nu e de mirare că poporul Israel s-a simţit pierdut fără el. Dar să observăm cum l-au readus din tabăra duşmanilor filisteni: .David şi tot Israelul jucau înaintea lui Dumnezeu cu toată puterea lor, cântând şi zicând din arfe, din lăute, din tobe, din chimvale şi din trâmbiţe.” (1 Cronici 13:8). Să remarcăm expresia: „cu toată puterea lor”. Gata cu lauda fără valoare şi de pe buze! Laudă-L cu inima şi sufletul! Închinarea aduce părtăşie cu Dumnezeu. Când a venit vorba de a rezidi Ierusalimul, cântăreţii au fost la fel de utili pentru reuşita operaţiunii ca soldaţii şi zidarii. De fapt, rolul lor a fost atât de important încât au fost plătiţi să facă asta (Neemia 11:23). Aşa că începe să-L lauzi pe Dumnezeu! TOATA  LUNA AICI:CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU-APRILIE

26BACCCC00000578-0-image-a-84_1426867430050

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul II

1 Aprilie

1 Samuel 28.1-14

În timp ce David se găseşte la Gat într-o poziţie duală şi periculoasă, Saul se găseşte într-o situaţie şi mai dificilă, în faţa filistenilor, care s-au strâns pentru un nou război Inima îi tremură foarte tare, pentru că nu mai are pe ce să se sprijine. După ce-L abandonase pe Domnul, el este acum cel abandonat. Saul I se adresează Domnului pe toate căile. Trudă în zadar: Dumnezeu rămâne surd! Iată o ilustrare solemnă a textului de la Proverbe 1.24-28! Dar să ne aducem aminte că cel credincios nu poate să se aştepte să afle voia Domnului cât timp conştiinţa i se găseşte într-o stare rea.Şi astăzi anumite persoane pretind că pot chema spiritele celor morţi, dar diavolul le foloseşte ca să rătăcească sărmanele suflete superstiţioase. Acestea se regăsesc astfel pe ele însele într-o comunicare nu cu cei morţi, ci, de fapt, cu demonii.Copii ai lui Dumnezeu, nu fiţi nici măcar curioşi faţă de aceste lucruri! Ele sunt o urâciune în ochii lui Dumnezeu (Deuteronom 18.10-12; Levitic 19.31). Saul cunoştea lucrul acesta; în zile mai bune veghease la îndepărtarea lor din Israel (v. 3). Om inconstant, carnal, iată-l totuşi cum, în confuzia lui, a recurs la această vrăjitoare din En-Dor.).TOATA  LUNA AICI:SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI -APRILIE

 26BACCC800000578-0-image-a-78_1426867405200

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

1 Aprilie

Învierea Lui Hristos                                                   Ioan 20

După moartea Lui Isus, ucenicii Săi şi Maria Magdalena, precum şi alte femei au fost foarte triste, căci au simţit că au pierdut ce au avut mai scump Unele femei au plecat cu gândul să îmbălsămeze trupul neînsufleţit al Lui Isus. Grija lor cea mai mare era:”Cine va rostogoli piatra de la intrarea în mormânt?” şi iată că s-a făcut un cutremur mare, căci un înger al Domnului s-a coborât din cer, a rostogolit piatra de la intrarea în mormânt şi s-a aşezat pe ea. Străjerii au tremuart de frică, şi au rămas ca nişte morţi. Aici putem vedea ce este omul.. Când Dumnezeu vorbeşte, nici armele nu mai ajută la nimic. Când au venit femeile, au găsit mormântul gol! S-au dus la Petru şi la ucenicul pe care-l iubea Isus şi le-au spus: ”Au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştim unde L-au pus.” Atunci cei doi ucenici au fugit la mormânt. Ioan a alergat mai tare ca Petru şi a ajuns primul la mormânt, s-a uitat înăuntru, a văzut pânza de in aruncată jos, dar n-a intrat. Când a ajuns Simon Petru la mormânt, a intrat şi a văzut fâşiile de pânză jos. Ştergarul, care era pus pe capul Lui Isus nu era cu fâşiile de pânză, ci făcut sul şi pus întrun loc, singur. Atunci a intrat şi celălat ucenic, a văzut şi a crezut. Pentru mine este foarte important că Petru a intrat îndată în mormânt. Astfel a văzut ceva ce nu putea vedea altfel, şi anume ştergarul făcut sul şi pus întrun loc, anume, singur. Prin Isus am intrat în odihna veşnică a Sabatului. Cel care a găsit odihna în El renunţă la viaţa lui de până atunci. Această odihnă o găsesc numai aceia care intră în mormânt, adică renunţă la viaţa lor.TOATA  LUNA AICI:MÂNTUIREA PRIN HRISTOS-Aprilie

 26BACCD800000578-0-image-a-86_1426867438661

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 1 Aprilie

Text: Isaia 53

S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce. Filipeni 2:8

 AGONIA CRUCII

Cei mai mulţi creştini înţeleg semnificaţia spirituală a jertfei lui Cristos de la Calvar, dar noi uneori uităm de agonia îngrozitoare pe care a suferit-o El acolo. Ştim că cel mai greu lucru de suportat a fost despărţirea de Tatăl, dar nu trebuie să uităm că suferinţele Sale au fost atât de grozave încât întrec orice imaginaţie. In cartea sa „îndrăzneşte să crezi”, Dan Baumann împărtăşeşte câteva gânduri despre răstignire, care ne vor aprofunda sentimentele de mulţumire faţă de ceea ce-a făcut Mântuitorul nostru pentru noi. El scrie: „Secolul douăzeci a uitat cât de crudă şi de hidoasă a fost în realitate răstignirea. Uneori, poate din lipsă de înţelepciune şi inconştienţi fiind, am înfrumuseţat răstignirea. Ea a fost cea mai dureroasă metodă de execuţie publică din primul secol. Victima era aşezată pe o cruce din lemn. Cuie, confecţionate din lemn, erau bătute prin mâinile şi picioarele victimei, apoi crucea era ridicată şi fixată în pământ, carnea crucificatului sfâşiindu-se şi trupul atârnându-i în dureri extraordinare. Istoricii ne spun că nici chiar soldaţii nu puteau să privească imaginea îngrozitoare, de aceea luau băuturi tari pentru a-şi amorţi simţurile.” Isus a îndurat timp de 6 ore o asemenea agonie. Cu o proaspătă conştientizare a agoniei Mântuitorului, să-I mulţumim mai mult, acum, pentru jertfa Sa de pe Calvar. El ne-a iubit aşa de mult că a acceptat să moară pentru noi – chiar moartea atât de dureroasă de pe cruce.– R.W.D.

Te-ai aşezat cu braţe-ntinse
Să aperi un pământ pierdut,
Căci numai Tu ştiai că-n lume
N-aveam alt preţ, n-aveam alt scut.

  1. loanid

Niciodată nu vom putea jertfi prea mult pentru El care Şi-a jertfit totul pentru noi.TOATA  LUNA AICI:PAINEA CEA DE TOATE ZILELE-APRILIE

26BACCE400000578-0-image-a-76_1426867397400

SĂMÂNŢA BUNĂ

 Miercuri, 1 Aprilie 2015

Vei locui în ţinutul Gosen şi vei fi lângă mine …

Geneza 45.10

Grija lui Iosif

Mesajul lui Iosif către tatăl său face cunoscute binecuvântările care îi aşteaptă pe cei care vin la el: „Vei locui în ţinutul Gosen şi vei fi lângă mine“. Grija şi nevoile vor înceta acolo pentru tatăl lui Iosif, pentru fiii lui şi fiii fiilor săi.

O astfel de purtare de grijă ne conduce la cuvintele Domnului faţă de ai Săi. Văzându-i pe ucenici tulburaţi la gândul plecării Sale, Domnul a vrut să-i liniştească îndreptându-le inimile spre El şi locul unde vrea să Se ducă. „În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri.“ Aceasta înseamnă că este loc pentru toţi care vor crede în Mântuitorul. Casa Tatălui ceresc cuprinde tot ceea ce exista mai intim şi mai fericit pentru inima Fiului. Pentru ca ucenicii să ocupe un loc acolo, locul trebuia pregătit şi ei trebuiau să se afle într-o stare potrivită pentru a intra în cer. Prin lucrarea de la cruce, Domnul a dat posibilitatea alor Săi de a intra în Casa Tatălui. Isus face continuu ceea ce este necesar, ca ei să se bucure de părtăşia Sa acolo unde este El. „Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.“ Nimic nu putea să bucure într-un grad atât de înalt inimile ucenicilor şi a tuturor credincioşilor ca această minunată declaraţie.TOATA  LUNA AICI:SĂMÂNŢA BUNĂ-APRILIE 2015

26E3B40B00000578-0-image-a-36_1427022001287

 

11071145_895967107132033_6491199276707476509_oWHY JESUS SPOKE IN PARABLES

 

Did you know that there are seventeen parables in the Old Testament?  That’s right; of the forty-nine times the word “parable” appears in Scripture, about a third are found in the Books of Numbers (23:7, 18; 24:3, 15, 20, 21, 23), Job (27:1; 29:1), Psalms (49:4; 78:2), Proverbs (26:7, 9), Ezekiel (17:2; 24:3), Micah (2:4), and Habakkuk (2:6)

All of the New Testament parables occur in the GospelsMatthew (13:18, 24, 31, 33, 34, 36; 15:15; 21:33; 24:32), Mark (4:10, 13, 34; 7:17; 12:12; 13:28), Luke (5:36; 6:39; 8:4, 9, 11; 12:16, 41; 13:6; 14:7; 15:3; 18:1, 9; 19:11; 20:9, 19; 21:29), and John (10:6).  This is important because it tells us that, with the exception of the Book of Job, parables were a “Jewish thing”; they were always spoken by Jews, and most often to Jews. 

Webster’s New World Dictionary of the American Language defines a parable as an allegorical relationship; a comparison of things that are familiar, with things which are spiritual in meaning.  So you would think that Jesus taught using parables in order to make His teaching understandable.  But that is not the case.  Jesus actually taught in parables for a couple of reasons:

1)  Because God had said He would – “All these things spake Jesus unto the multitude in parables; and without a parable spake He not unto them:  That it might be fulfilled which was spoken by the prophet, saying, I will open My mouth in parables; I will utter things which have been kept secret from the foundation of the world” (Mt. 13:34-35; Ps. 78:2).

2)  Because His teaching was meant for those who trusted in Him, and not for those who opposed Him.  Matthew wrote: 

“And the disciples came, and said unto Him, Why speakest Thou unto them in parables?  He answered and said unto them, Because it is given unto you to know the mysteries of the kingdom of heaven, but to them it is not given.  For whosoever hath, to him shall be given, and he shall have more abundance: but whosoever hath not, from him shall be taken away even that he hath.  Therefore speak I to them in parables:  because they seeing see not; and hearing they hear not, neither do they understand.  And in them is fulfilled the prophecy of Esaias, which saith, By hearing ye shall hear, and shall not understand; and seeing ye shall see, and shall not perceive:  for this people’s heart is waxed gross, and their ears are dull of hearing, and their eyes they have closed; lest at any time they should see with their eyes, and hear with their ears, and should understand with their heart, and should be converted, and I should heal them” (Mt. 13:11-15).

Because Israel would reject Him as their Messiah, Jesus only presented the truth about Himself to His disciples.  They would believe and become born again.  Then with the birth of the Church in Acts 2:1-41, the teaching of the Church moved to win the Gentiles to Christ; no parables were necessary (Acts 11:18; 13:46; 14:27; etc.).  God’s mysteries were revealed to His Church (Rom. 11:25; 16:25; 1 Cor. 2:7; 15:51; Eph. 1:9; 3:3-9; 5:32; 6:19; Col. 1:26-27; 2:2; 4:3; 2 Th. 2:7; 1 Tim. 3:9, 16; etc.)!

Understanding the Lord’s parables is evidence of the indwelling Spirit of God!

REBLOGGED FROM

http://skipslighthouse.blogspot.com/2015/03/why-jesus-spoke-in-parables.html

10432960_896237183771692_7674577917525527502_n

 

10409577_10153191869953524_5600703640321101032_n

logo

Division Brings Destruction
  By Jim Cymbala

    “And the scribes who came down from Jerusalem said, ‘He has Beelzebub,’ and, ‘By the ruler of the demons He casts out demons.’ So He called them to Himself and said to them in parables: ‘How can Satan cast out Satan? If a kingdom is divided against itself, that kingdom cannot stand. And if a house is divided against itself, that house cannot stand. And if Satan has risen up against himself, and is divided, he cannot stand, but has an end’” (Mark 3:22-26).

    Jesus’ opponents saw that He had power over evil spirits but they would not attribute His authority as from God, so they said the most hideous and blasphemous thing. They argued that Jesus had power over evil spirits because He was in league with Beelzebub. Jesus responded, in effect, “Men, think about what you are saying. You are saying I am on the side of Beelzebub, and yet I am casting Beelzebub’s evil spirits out of people. Do you think Satan is that ignorant?”

    Jesus then laid down a crucial principle that we all must remember. Any house divided against itself cannot stand. In all division there is an inherent weakness that will tear away at the fabric and at the substance of the entity, and eventually if not checked it will destroy it. I do not care if it is a church, if it is a nation, if it is a basketball team, if it is a political party – nothing divided against itself can stay vibrant and strong. It automatically begins to weaken and in the end it will come tumbling down according to Jesus.

    This truth is so little understood in the body of Christ. When I first went into the ministry I was shocked by the evil of the party spirit. I was taken aback that ministers would rejoice in the scandal and the problems that other churches would have. And if another church was blessed, they would downplay the blessing of the other church if it was not their own group. So you have the body of Christ supposedly believing in the Bible where Jesus prayed, “Father…that they may be one just as We are one” (John 17:22), and yet instead of praying for one another and rooting for one another, we are competing against each other. God will never bless that!

    In the New Testament the sign of a division within the body of Christ was a sign of carnality. “…For where there are envy, strife, and divisions among you, are you not carnal and behaving like mere men? For when one says, ‘I am of Paul,’ and another, ‘I am of Apollos,’ are you not carnal?” (1 Cor. 3:3-4). In Galatians chapter five, Paul listed along with murder, wrath, adultery and fornication, that one of the works of the flesh is a party spirit. Would you not say this is one of the great sins that we do not repent of and that we do not talk of? We are all part of one family – the family of God! When your church is blessed, I am blessed. When your church hurts, I hurt because we are on the same team. But this is not something the body of Christ excels in. We have forgotten what Jesus taught in our text:“If a house is divided against itself, that house cannot stand.”

    The Holy Spirit is like unto a dove and any division in the body of Christ grieves Him and He withdraws His influences. If you have division in your church you will get nowhere until the division is dealt with. No kingdom divided against itself can stand. The kingdom of darkness understands this principle, the sports world does, the corporate world does, but not the church. We have division and strife all the time, and it is tolerated. Then we wonder why there is a lack of conviction of sin, why there is a lack of anointing on the preacher’s sermons, why the church is not moving ahead.

    A first spiritual principle the Lord gives us for church work is that anything divided against itself cannot stand. That is why the Bible says to mark those who cause divisions among you, and after warning them to have nothing to do with them (Rom. 16:17; Titus 3:10). What church practices this? We put up with all kinds of nonsense. If those promoting division have money and they tithe, most pastors look the other way. But we are to mark those who cause divisions among us (Rom. 16:17) and we are to endeavor to keep the unity of the Spirit in the bond of peace (Eph. 4:3). Our silence regarding this sin allows destruction in the body of Christ.

    …At the church I pastor, we hire staff members not by skill first, but by spirit – do they love God, are they filled with the Holy Spirit, can they minister and pray with others? This is a unity issue, because if you get a troublemaker, even if he or she is skillful, that one can pull down the whole house.

    I tell anyone who is hired on our staff two things. First of all, we do not allow any “moods.” If you come here in a bad mood, we will ask you to go home. Or you can tell the people around you, and they will have a prayer time until God lifts you up. But we will not allow bad moods because we have people we need to minister to, and we must be ready and in a good mood. We are doing the Lord’s work and representing Him. Doesn’t He deserve this?

    Secondly, if we ever find out that you have talked about another staff member when that person was not present, it could be grounds for dismissal; there will be no warning. We are fighting the devil and trying to make inroads into the lives of people who are going through so much. If you are going to break trust and cause division among us, you will not be able to work here. If I have a problem with you, I am not going to tell another staff member, I am going to come to you. And if you have a problem with me, come to me, and if I offended you, I will apologize. But we will never permit a staff member to talk about another one behind his/her back.

    This is only right. Does not the Lord deserve that kind of integrity in the way we work? Why grieve the Spirit with gossip, backbiting and division?

    Edited from a workshop at the 2004 Heart-Cry for Revival Conference. Used by permission.

http://www.heraldofhiscoming.com/other/home.htm

11080518_896499767078767_6558381287761103462_o

16889_424655367697005_2747448275995508127_n

CA UN LASTAR FRUMOS SI VERDE INTRUN USCAT DE SOARE..

CA UN IZVOR CE NU SE PIERDE PRINTRE NISIPURI ARZATOARE…

ASA SA FIE A TA FIINTA IN LUMEA DE-NTUNERIC PLINA…

SA-MPRASTII PRIN CREDINTA: VIATA PACEA SI LUMINA.

485591_746434328807150_4225726553049310426_n

http://youtu.be/9R8cKoSrBrY?list=RD9R8cKoSrBrY

1.Domnul pacii sa fie cu tine

In furtuna sau zile senine!

Din potirul divin sa-ti dea pace din plin!

Harul Lui, pacea Lui peste tine.

2.Domnul vietii cu tine sa fie

Dimineata si-n noapte tarzie!

Din izvorul divin sa-ti dea viata din plin!

Viata Lui, viata Lui pe vecie!

 

Domnul Slavei  te aibă în pază !

În răcoare şi caldă amiază
Şi pe drumul divin  să-ţi dea milă deplin !
Mila Lui, mila Lui, veşnic trează !

Domnul Slavei  te-ajute întruna !
Când mugeşte sau tace furtuna
Iar în raiul divin să-ţi dea slava deplin !
Slava Lui, slava Lui,  ţi-e cununa !

11017155_424661777690147_3239064660944934027_n

10325182_1579651745626138_424318677463300986_n11042677_415317461968614_4375508714204985167_n11025959_414983285335365_5350619111250675640_n11057452_414993548667672_6953486601438027282_n10430370_805102262870412_1620821743215664330_n11046589_415317178635309_782147873643554846_o11041808_10205268105118872_7241286862400804583_n10411971_1579126932345286_4644345685152474450_n

10615424_410403612461494_5882667133936422625_n

NU PLANGE, ANĂ

Că tu întotdeauna vei avea loc de muncă…

În fiecare zi e ceva de zidit, de ridicat, de înălțat.

Și e nevoie mare de oameni ca tine, ca să stea cuminți în zid…

Că tu întodeauna vei fi iubită…

Și doar pe cine iubești, zidești…

Că tu vii pe ploaie și vânt și Manole, glumind și oftând, te pune în închisoarea de cărămizi.

Că tu întotdeauna vei fi mințită.

Nu ai protestat și nu ai dat înapoi pentru că ai crezut că viața e joc și joacă.

Dar viața lungă e pentru oamenii ce glumesc cu alții, nu cu ei…

Că tu nu mori niciodată…

În varianta aromână a baladei ți-au lăsat pieptul afară din zid să poți să-ți alăptezi și după moarte copilul.

Că trăiești prin el și când toți cred că ai murit…

Nu plânge, Ană… Zidul nu e rece. Ți se pare…

 V l a d i m i r_P u s t a n

Reblogged from
Sursa : Ciresarii

10307220_746379938812589_6933022092074796856_n

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 132 other followers

%d bloggers like this: