Feeds:
Posts
Comments

00000000005

13091_424313834391608_5066239839867752070_n

11061987_908174682536389_7213896149113700068_n 

 O MAMA MEA
479723_1554785941440673_2365230826835615323_n

 

Emma si Cristi Repede-Ce scumpa-i mama mea10408154_424313767724948_4962492691587567626_n

10430909_990769190935944_620717898162887664_n14687_10204294897153374_7264330295676846868_n

10467018_990639114282285_6412679503625320053_o

1507608_746380438812539_3942851543683751698_n10712975_1609573635924485_8682311199157300163_n

479869_10200256451427062_1464372895_n10487170_973455512667312_8224744524397402367_n544058_502174363165317_1767597712_n

11041775_453228381500204_1128821920476988396_n

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

 1Martie

  „Ferice de cei săraci în duh.” Matei 3:8

      Cei săraci în duh nu mai dispun de putere şi capacitate, sunt ca un om sărac care nu mai are resurse pentru nevoile casei şi nici pentru a întreprinde ceva.Ce se va alege de el?Până la urmă trebuie să se găsească cineva să-l îngrijească.Tot aşa stau lucrurile şi cu noi, avem nevoie de îngrijirea cuiva.Întrebarea este:unde suntem luaţi în îngrijire?Dacă înainte nu am avut mâncare şi venim la un loc unde avem hrană şi îmbrăcăminte suficientă, suntem fericiţi.Dar dacă venim la Mântuitorul nostru nu este oare mai mare pricină de a fi fericiţi? Oamenii săraci în duh sunt oameni fericiţi.Pavel spune:”Dacă e vorba să mă laud, mă voi lăuda numai cu lucrurile privitoare la slăbiciunea mea;căci puterea Lui este făcută desăvârşită în slăbiciune.”Hotărâtor este doar dacă ne plângem, sau ne lăudăm cu slăbiciunea noastră.Dacă ne plângem, nu putem fi fericiţi, căci mai aşteptăm ceva de la noi înşine.Doar în situaţia când nu mai vedem cale de ieşire, venim la Isus.Pavel spune:”Ca nişte întristaţi, şi totdeauna suntem veseli, ca nişte săraci, şi totuşi îmbogăţim pe alţii;ca neavând nimic, şi totuşi stăpânind toate lucrurile.”Cu un om sărac este plăcut să stai, pentru că indiferent ce se întâmplă în jurul său,el rămâne acelaşi.El aşteaptă ajutorul numai de la Domnul.Dacă se deslănţuie puterile întunericului împotriva lui, el priveşte la Dumnezeu şi aşteaptă ajutorul de la El, căci El îl scapă din toate necazurile;nu va duce lipsă de nimic bun şi este sigur că toate lucrurile lucrează spre folosul său.Cel care are o umblare asemănătoare este bogat şi mulţumit.Cei săraci în duh sunt cei mai fericiţi oameni de pa pământ.TOATA  LUNA AICI:Mu00C2NTUIREA PRIN HRISTOS -MARTIE

 10994274_884521631609914_855418346431407227_o

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

OSWALD CHAMBERS

 1 MARTIE

Întrebarea directă

„Mă iubeşti?” Ioan 21:17

Petru nu mai declară nimic acum (compară cu Matei 26:33-35). Omul natural face afirmaţii şi declaraţii; dragostea personalităţii umane se descoperă doar prin durerea provocată de această întrebare a lui Isus Cristos. Petru Îl iubea pe Isus în felul în care orice om natural iubeşte un om bun. Aceasta este dragostea ce ţine de tempe­rament; ea poate pătrunde adânc în fiinţa omului, dar nu atinge cen­trul fiinţei. Dragostea adevărată nu declară niciodată nimic. Isus a spus: „Pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor”, adică îşi mărturiseşte dragostea nu doar prin cuvinte, ci prin tot ceea ce face.Până când nu suntem răniţi astfel, încât să fim scăpaţi de orice amăgire cu privire la noi înşine. Cuvântul lui Dumnezeu nu poate pătrunde în noi şi nu-şi poate face lucrarea în viaţa noastră. Cuvântul lui Dumnezeu  ne răneşte aşa cum nu ne poate răni nici un păcat, deoarece păcatul slăbeşte simţurile noastre. Întrebarea Domnului măreşte sensibilitatea noastră, până când această rană făcută de Isus produce cea mai puternică durere posibilă. Resimţim această durere nu numai într-un mod natural, ci şi în profunzimea  personalităţii noastre. Cuvântul lui Dumnezeu pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul şi nu mai rămâne nici o amăgire. Este imposibil să abordezi în mod sentimental această întrebare a Domnului; nu poţi spune lucruri amabile când Domnul îţi vorbeşte direct; durerea este prea mare. E o durere atât de mare, încât nu te mai poţi gândi la nimic altceva. Nu poate fî nici o îndoială în legătură cu durerea provocată de Cuvântul lui Dumnezeu într-un copil al Său. dar mo­mentul în care simţim durerea este marele moment al revelaţiei.TOATA  LUNA AICI:TOTUL PENTRU GLORIA LUI de OSWALD CHAMBERS-MARTIE

 10974239_873955415999869_6503536293970386831_o

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

 pentru astăzi1Martie

 CE ÎŢI SPUNE CONŞTIINŢA?

„Avem un cuget bun … în toate lucrurile” (Evrei 13:18)

 Alarmele de incendiu sunt dotate cu un întrerupător intern, activat de un fascicul de lumină. Câtă vreme lumina este receptată neîntrerupt de către receptorul fotosensibil, detectorul tace. Dar dacă fumul, umezeala sau o insectă obstrucţionează fasciculul chiar şi o fracţiune de secundă, se declanşează alarma. Luarea în considerare a alarmei te fereşte de pericol. Şi conştiinţa ta funcţionează după acelaşi principiu. Când păcatul obstrucţionează legătura dintre tine şi Dumnezeu, conştiinţa semnalează că ceva nu e în ordine. În acea clipă, ar trebuie să-I mulţumeşti lui Dumnezeu pentru că te ajută să te simţi bine când lucrurile merg rău. Numai un nebun ar opri alarma sau şi-ar dezvolta abilitatea de-a dormi. De vreme ce anumite lucruri nu sunt „rele” în sine, ele pot fi rele pentru tine din cauza viitorului pe care ţi l-a pregătit Dumnezeu. Asta înseamnă că există lucruri pe care alţii le pot face, iar tu nu. Aşa că în loc să fii încăpăţânat, bucură-te de faptul că ştii că Dumnezeu ţi-a pregătit lucruri minunate. Un proverb francez spune: „nici o pernă nu e mai moale decât o conştiinţă curată”. Ascultarea de conştiinţă ta te va împiedica să o iei pe un drum greşit. Şi dacă te hotărăşti să-ţi croieşti drum oricum, conştiinţa te va împiedica să te simţi în largul tău referitor la acea decizie. Pune-ţi mereu această întrebare şi vei lua decizia corectă: „Dacă fac lucrul acesta, în ce fel îmi va fi afectată conştiinţa mea vizavi de Dumnezeu?” Biblia spune: „dacă nu ne osândeşte inima noastră, avem îndrăzneală la Dumnezeu. Şi orice vom cere, vom căpăta de la El, fiindcă păzim poruncile Lui, şi facem ce este plăcut înaintea Lui” (1 loan 3:21-22).TOATA  LUNA AICI:CUVu00C2NTUL Lui DUMNEZEU – MARTIE

11017688_664104560379676_6120266756698721449_n

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

MARTIE 1

“şi acum, nu vă întristaţi şi nu fiţi mâhniţi că m-aţi vândut aici, căci, ca să vă scap viaţa m-a trimis Dumnezeu înaintea voastră.”                                           GENEZA: 45:5

În scena aceasta, cea mai impresionantă, dintre Iosif şi fraţii lui, povestită la Geneza cap. 44 şi 45, fraţii vinovaţi sunt puşi în situaţia să treacă printr-o adâncă şi dureroasă experienţă a inimii până când ei se găsesc efectiv în prezenţa fratelui lor vândut, cu sufletul străpuns de săgeata convingerii vinovăţiei lor. Atunci, dar nu până atunci, cuvintele dulci ale fratelui lor le-au atins urechile. Minunat, neasemuit har! In momentul când au intrat pe tărâmul mărturisirii păcatului lor, Iosif a intrat pe tărâmul iertării. Aceasta era dumnezeiesc. El le-a vorbit cu asprime când ei erau neatenţi la păcatul lor; dar de îndată ce au spus: “suntem foarte vinovaţi faţă de fratele nostru, ei au fost întâmpinaţi de răspunsul dulce al harului. “Nu voi… ci Dumnezeu.” Aşa este. De îndată ce păcătosul îşi ia locul în pocăinţă, Dumnezeu ia locul unei depline şi gratuite iertări; şi cu cea mai mare siguranţă, când Dumnezeu iartă, păcătosul este iertat. “Am zis: îmi voi mărturisi Domnului fărădelegea şi Tu ai iertat vina păcatului meu.” (Ps. 32:5). Ce limbaj ar putea prezenta în mod mai potrivit emoţia cuiva care şi-a văzut vina în crucea Domnului Isus, Cel lepădat de lume şi totuşi să ştie că vina lui este în întregime şi pentru totdeauna îndepărtată? Cine ar putea să exprime în cuvinte starea de suflet a fraţilor lui Iosif când au simţit lacrimile lui curgând pe ei? Ce scenă! Lacrimi de pocăinţă şi lacrimi de dragoste amestecându-se! Preţios amestec! Numai inima lui Dumnezeu poate să aprecieze valoarea acestei dulci îmbinări. (C.H.M.).Este exact ce ne trebuie şi nouă astăzi în multe adunări, unde relaţiile dintre fraţi sunt rupte, şi poate de multă vreme. Da, se cere o pocăinţă sinceră şi o dragoste adevărată, inundate în lacrimi pe care negreşit, Domnul le-ar strânge în burduful Lui. Pentru aceasta însă, poate că Domnul socoteşte  că este necesar ca fraţii vinovaţi să treacă printr-o ”adâncă şi dureroasă experienţă a inimii” pentru ca să înţeleagă că au rănit nu numai pe fraţi ci chiar pe Domnul Isus care Se identifică cu ei. ”……………….., pentru ce Mă prigoneşti?” Şi dacă suntem vinovaţi am putea pune numele nostru în locul acestor puncte de mai sus şi atunci nu va mai fi nevoie să întrebăm ca Saul “Cine eşti Doamne?” pentru că ştim că pe El L-am rănit, pe El L-am jignit, pe El L-am nedreptăţit sau poate chiar şi mai rău.TOATA  LUNA AICI:MANA DE DIMINEAu0162u0102 – MARTIE

 10945375_10153192533983278_8073701138483054662_n

332735_221351644610423_377344550_oTEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

1 Martie

BUCURIE PENTRU CEI ALUNGAŢI

Ascultaţi Cuvântul Domnului, voi, care vă temeţi de Cuvântul Lui. Iată ce zic fraţii voştri, care vă urăsc şi vă izgonesc din pricina Numelui Meu: „Să-Şi arate Domnul slava, ca să vă vedem bucuria!” – Dar ei vor rămâne de ruşine!”.                                                                 Isaia 66.5

Poate că acest verset este abia pentru unul din o mie dintre aceia care vor citi această carte cu făgăduinţe; dar Domnul doreşte să fie întărit chiar şi numai acel unul singur prin aceste cuvinte. Să ne rugăm deci pentru aceia care sunt alungaţi pe nedrept din mijlocul acelora pe care ei îi iubesc. Domnul sa-i mângâie şi să le dea bucurie înspre încurajarea lor.Aici e vorba de oamenii cu adevărat evlavioşi, care se cutremură la adevărurile Cuvântului lui Dumnezeu. Ei erau urâţi din pricina evlaviei şi a sfinţeniei lor. Această purtare li se părea aspră, cu atât mai mult cu cât erau respinşi din pricina credinţei, de către aceia care credeau că slăvesc pe Dumnezeu prigonindu-i. Oh, câte rele sunt făcute spre bucuria Satanei, în Numele Domnului! Acest obicei e o dovada a îndemânării cu care şarpele vechi pune venin în rana făcută de el.

Arătarea Domnului e nădejdea prigoniţilor. El, Avocatul aleşilor Săi, vine pentru a le aduce scăparea, acoperindu-i de ruşine pe asupritorii lor. O Doamne, împlineşte Cuvântul Tău!TOATA  LUNA AICI:TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU- MARTIE14685_10205909749282218_7858633081063062297_n

 

 

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

1 Martie

În ea vă bucuraţi mult, deşi, pentru puţin, acum, dacă trebuie, sunteţi întristaţi prin felurite încercări, pentru ca încercarea credinţei voastre, mult mai preţioasă decât aurul care piere, deşi încercat prin foc, să fie găsită spre laudă şi glorie şi onoare, la descoperirea lui Isus Hristos, pe care, fără să‑L fi văzut, Îl iubiţi; şi, crezând în El, deşi acum nu‑L vedeţi, vă bucuraţi mult, cu bucurie de nespus şi glorioasă.                                                    1 Petru 1.6‑8

Nu cu mult timp în urmă, fratelui James i‑a murit soţia, apoi şi‑a pierdut vederea, după care i‑a fost amputat un picior. Odinioară foarte activ pentru Domnul şi un sârguincios cercetător al Cuvântului lui Dumnezeu, el este acum ţintuit la pat. Deşi un alt frate face tot ce poate pentru a‑l hrăni şi a‑i alina suferinţa, împrejurările lui James nu sunt plăcute, iar cea mai mare parte din timp o petrece singur.

Totuşi, el este plin de bucurie! Am descoperit acest lucru atunci când l‑am vizitat şi când m‑a salutat cu un zâmbet larg pe buze. Printre cele dintâi cuvinte pe care mi le‑a adresat au fost acestea: «La umbra Lui m‑am desfătat şi m‑am aşezat; şi rodul Lui este dulce pentru cerul gurii mele. În cer nu va mai fi un James orb şi şchiop, lăudat să fie Numele Lui!». Întreaga conversaţie s‑a desfăşurat în aceeaşi notă, fără ca James să se plângă nici măcar o singură dată. Alţii care l‑au vizitat mi‑au mărturisit acelaşi lucru.

L‑am întrebat cum se descurcă, de vreme ce nu mai putea citi Biblia. Răspunsul lui a fost: «N‑are importanţă. Am strâns în mintea şi în inima mea din Cuvântul lui Dumnezeu, pentru zile negre». Scriptura fusese bucuria inimii lui atunci când era puternic şi activ, iar acum, când era slab şi infirm, lucrurile stăteau la fel.

Ce exemplu! Noi vorbim mult despre atot‑suficienţa lui Hristos, dar aici este unul care o experimentează în mod practic. Spun aceste lucruri nu pentru a‑l glorifica pe James! Nicidecum! Doresc însă ca inimile noastre să fie mişcate de exemplul său. Este cu adevărat posibil să trăim vieţi pline de bucurie, privind prin credinţă la Cel slăvit pe care Îl iubim. Facă Domnul să cunoaştem tot mai mult o astfel de viaţă!                              G. W. SteidlTOATA  LUNA AICI:DOMNUL ESTE APROAPE- GBV-MARTIE988476_653711608117431_5894213498611571084_n

 

 

524849_502178176498269_1706260560_nCHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineaţa şi Seara

1 Martie

DIMINEAŢA

Scoală-te, crivăţule! Vino, vântule de miazăzi! Suflaţi peste grădina mea, ca să picure mirosurile din ea. Cântarea Cântărilor 4:16

Orice stare este mai bună decât calmul de moarte al indiferenţei. Sufletele noastre ar trebui să dorească crivăţul, dacă doar prin el putem fi sfinţiţi şi eliberaţi de păcat. Atâta timp cât nu se poate spune „Domnul nu era în vântul acela” (1 împăraţi 19:11), nu ne vom teme de vânturile care încearcă să scoată din rădăcini. Oare mireasa nu primeşte cu umilinţă mustrările Iubitului ei? Nu-L roagă ea să-şi trimită harul pe orice cale posibilă? Nu-şi doreşte ea o vizită care s-o trezească la acţiune, fiindcă s-a săturat de amorţeala nefirească a păcatului? Totuşi, îşi doreşte mai ales vântul de miazăzi, care s-o mângâie cu zâmbetul dragostei divine şi cu bucuria prezenţei Răscumpărătorului. Acest vânt reuşeşte adesea să ne scuture din indiferenţă şi lenevie. Uneori, însă, doar crivăţul este în stare să picure mirosurile din grădina sufletului nostru. Mireasa nu suportă să fie nefolositoare; nici noi nu ar trebui să suportăm. Cât de încurajator este gândul că Isus apreciază sărmanele noastre daruri! Este oare posibil? Pare prea frumos ca să fie adevărat. Am fi în stare să înfruntăm încercările şi chiar moartea, dacă am şti că prin aceasta aducem o rază de bucurie în inima lui Emanuel. Doamne, fărârmiţează-ne inima în atomi, dacă aşa îl putem slăvi pe scumpul nostru Domn Isus! Darurile care nu sunt practicate sunt asemeni parfumurilor care dorm în cupele florilor. Înţelepciunea Mirelui ceresc trece peste orice obstacol ca să ajungă la rezultatul dorit. El lucrează prin nefericire şi mângâiere ca să trezească mireasma credinţei, iubirii, răbdării, speranţei, împăcării, bucuriei şi a tuturor florilor din grădină. Doamne, ajută-ne să cunoaştem, prin experienţă, ce înseamnă această lucrare.

482133_500145066701580_2046870766_n

Seara

O piatră… aleasă, scumpă. 1 Petru 2:6

Asemeni râurilor, care se îndreaptă toate spre mare, desfătările toate se îndreaptă spre Prea Iubitul nostru. Privirea Sa străluceşte mai tare decât soarele. Frumuseţea feţei Sale este mai plăcută decât orice floare. Nici o mireasmă nu întrece suflarea gurii Lui. Diamantele pământului şi perlele mării sunt nişte nimicuri în comparaţie cu valoarea Sa. Petru ne spune că Isus este preţios, dar nu ne poate spune exact cât de preţios, pentru că nimeni nu poate cântări valoarea darului neasemuit al lui Dumnezeu. Cuvintele nu pot exprima valoarea pe care o are Domnul Isus pentru poporul Său, şi nici nu pot spune cât este El de necesar mulţumirii şi fericirii lor. Credinciosule, nu ai fi acum înfometat şi îndurerat dacă Domnul nu ar fi cu tine? Poate să fie soare, dacă Christos se ascunde, lumea întreagă este întunecată, iar dacă este noapte şi „Luceafărul strălucitor de dimineaţă” apune, nici o altă stea nu mai poate lumina. Cât de pustie ar fi lumea fără Domnul! Dacă El se ascunde, florile din grădinile noastre se ofilesc. Fructele cad, păsările îşi încetează cântecul şi furtuna ne distruge speranţele. Toate luminile pământului la un loc nu pot lumina dacă Soarele Dreptăţii se întunecă. El este Sufletul sufletelor noastre, Lumina luminilor noastre, Viaţa vieţilor noastre. Dragă cititorule, ce ai face în lumea aceasta fără El, ştiind că te aşteaptă o bătălie în fiecare zi? Ce ai face seara, când vii obosit şi istovit, fără părtăşia cu Christos? Binecuvântat să-I fie numele! El nu ne va lăsa să luptăm singuri, fiindcă Isus nu-i uită niciodată pe cei care-I aparţin. Gândeşte-te cum ar fi viaţa ta fără valoarea Celui care ne îmbogăţeşte.TOATA  LUNA AICI:CHARLES H.SPURGEON-Meditau0163ii dimineau0163a u015Fi seara -MARTIE10413336_10206482346288324_3710941869529086299_n

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

CALENDAR BIBLIC

1 Martie

Dar acum, o dată ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v-aţi făcut robi ai lui DUMNEZEU, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit: viaţă veşnică. Romani 6.22

Înainte de a fi eliberaţi, noi eram sclavi ai păcatului pentru că eram în totul sub dominaţia şi puterea lui, fiind supuşi păcatului. Acum, în Cristos, suntem eliberaţi de sub puterea şi dominaţia păcatului şi am devenit robi ai adevărului. Prin puterea vieţii şi prin Duhul care trăieşte în noi putem să-I slujim lui Dumnezeu, trăind o viaţă sfântă, curată şi plăcută înaintea Tatălui nostru din cer. Ascultarea de adevăr este caracterul vieţii pe care am primit-o în Cristos. Fiecare creştin privind înapoi în viaţa lui, va observa unele lucruri de care acum se ruşinează. Eul nostru este acela care ne-ar fi aruncat în prăpastia morţii. Dar acum având Duhul, noi vom aduce roade dumnezeieşti, „roade sfinte.” Ţinta noastră este viaţa veşnică în împărăţia Lui.Ce mângâiere în trupul acesta neputincios să ştim că vom trăi în veci cu Cristos. Numai atunci când suntem la El, purtând chipul Său, putem simţi pe deplin viaţa veşnică. De aceea spune Domnul nostru iubit: „Ei vor intra în împărăţia vieţii veşnice.” În împărăţia vieţii veşnice vor intra numai aceia care au primit o fire dumnezeiască, care se lasă îndrumaţi, călăuziţi de Cuvântul lui Dumnezeu. Întotdeauna se pot vedea la tine şi la mine aceste lucruri? De-am dovedi întotdeauna cu viaţa noastră practică că Cristos este viaţa noastră şi că locuieşte în noi, atât în gânduri, cât şi în felul de a fi al nostru, că suntem părtaşi ai firii dumnezeieşti. Ce bogăţie ne-a fost dată prin harul şi mila Domnului şi Mântuitorului nostru Isus. Adevărata viaţă creştinească nu este decât arătarea în afară a vieţii lui Cristos, altoită în noi prin lucrarea Duhului Sfânt, după sfaturile veşnice ale harului fără margini al lui Dumnezeu.TOATA  LUNA AICI:DOMNUL ESTE APROAPE-MARTIE

11046615_889437384451672_6852741500401133373_o

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

 1 MARTIE

 Te laud pentru că tot ce sunt este al Tău. O, de aş putea să Te încânt aşa cum o face crinul sau pomul sau chiar vrăbiile, trăind pur şi simplu viaţa pe care mi-ai dăruit-o.TOATA  LUNA AICI:OSWALD CHAMBERS- BATAND LA USA LUI DUMNEZEU-MARTIE

1655440_887553674640043_1891419886519505406_o

IZVOARE IN DEŞERT

1 Martie

 Uită-te cu băgare de seamă la lucrarea lui Dumnezeu: 

cine poate să îndrepte ce a făcut El strâmb?
(Eclesiastul 7:13)

Pare că de multe ori Dumnezeu Îşi plasează copiii în locuri de mare dificultate, conducându-i într-un colţ de unde nu mai este nici o scăpare. El creează situaţii pe care judecata omenească, chiar dacă ar fi consultată, nu le-ar îngădui niciodată. Şi totuşi, chiar norii circumstanţei respective sunt folosiţi de El ca să ne călăuzească spre partea cealaltă. Probabil aici te găseşti şi tu în aceste momente.

Situaţia ta este plină de nesiguranţă şi este foarte serioasă, dar este perfect dreaptă. Motivul din spatele ei va face mai mult decât să-L justifice pe Acela care te-a adus aici, pentru că situaţia ta este o platformă de unde Dumnezeu îţi va arăta harul şi puterea Sa nemaipomenită.

Nu numai că te va elibera, dar, făcând aceasta, îţi va da o lecţie pe care n-o vei uita niciodată. Şi-n zilele care vor urma, te vei întoarce la adevărul cuprins în ea, cântând. Nu vei putea vreodată să-I mulţumeşti îndeajuns lui Dumnezeu pentru că a făcut ce a făcut.

 11044522_810759832327181_5490457467439577267_n

Putem aştepta până când El ne va explica,

Pentru că ştim că Domnul Isus domneşte.

 1509238_808818319187999_6757797559116629492_n

Sunt nedumerit; dar, Doamne, Tu înţelegi,

Şi într-o zi îmi vei explica acest lucru încurcat.

Până atunci, ştiu că ce ai lucrat este cel mai bun lucru –

Şi faptul că este aşa de încurcat m-a învăţat să m-alipesc de  Tine.

 

Tu mi-ai împrejmuit căile, mi-ai sucit cărările,

Ca să-mi ţii ochii rătăcitori aţintiţi asupra Ta,

Ca să mă faci cum nu eram, smerit, răbdător;

Ca să-mi scoţi inima din dragostea pământească şi s-o aduci la Tine.

 10953368_810097722393392_3079893897157309906_n

Aşa că-Ţi voi mulţumi şi Te voi lăuda pentru această nedumerire,

Şi am să mă încred când nu pot să-nţeleg.

Bucurându-mă că mă consideri vrednic de-o asemenea încercare,

M-alipesc şi mai tare de mâna Ta călăuzitoare. F. E. M. I.TOATA  LUNA AICI:IZVOARE IN DESERT-MARTIE

 10256025_810759458993885_3148573708068152261_o523985_502129946503092_1073736289_n

 MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

 1 MARTIE

Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu.»                    EFESENI 6,16-17

Cu siguranţă pentru apostolul Pavel a fost o mare bucu­rie să le scrie tesalonicenilor: «credinţa voastră merge mereu Ctescând» (2 Tes. 1,3). Prin ce a crescut credinţa lor aşa de mult? Prin constanta apropiere de Domnul. In măsura în care ne apropiem mai mult de El în viaţă şi în inimă, în aceeaşi măsură creşte si credinţa noastră. Bineînţeles, calea devine din ce în ce mai grea şi se face din ce în ce mai întu­neric, dar chiar şi atunci când pierdem orice susţinere pu­tem fi siguri ca vom găsi sprijin în El. Avraam a avut o cre­dinţă puternică şi L-a cinstit pe Dumnezeu. El a ştiut în mod sigur că Dumnezeu va împlini tot ceea ce a promis.

Să ne gândim şi la împăratul David. El a avut parte de mari dezamăgiri în viaţa sa şi totuşi, chiar în mijlocul srâmtorării el a strigat: «Doamne, Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu!» (Psalm 18,2).

De unde a avut oare profetul Ilie putere? Numai şi numai din relaţia sa apropiată cu Domnul, relaţie care l-a în­tărit chiar și atunci când plângea: «Eu singur am rămas din prorocii Domnului» (comp. cu 1 Imp. 19,10.14). El s-a dezrădăcinat de tot ce a fost firesc şi s-a ancorat puternic în Domnul.TOATA  LUNA AICI:WIM MALGO- MARTIE

10866275_888472087881535_3618062359775665275_o

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

1 Martie

Text Iov 29:1-17

Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ.                                                                 Iov 2:3

UNUL DINTR-UN MILION

In anul 1984, ziarele au descris condiţia cumplită a unui copil din capitala Mexicului. Băiatul de 4 ani era orfan şi suferise arsuri deosebit de grave în urma unei explozii de gaz care a curmat vieţile a peste 500 de persoane. Milioane de oameni au citit istoria suferinţei lui şi, probabil, au uitat repede de el. Dar o femeie din New York a fost adânc mişcată de fotografia acestui copil pe care o publicase ziarul. Nu-şi mai putea lua gândul de la el. Interesul ei a condus-o la efortul de a-l găsi, după care au urmat doi ani de cadouri, vizite, asistenţă medicală şi, în final, complicatul proces de adoptare. Apoi copilul a trebuit să facă faţă unui şir lung de operaţii estetice. Dar acum avea pe cineva care îl iubea atât de mult, cineva care se îngrijea de el până la a se dărui cu totul pentru el. Aş putea spune că femeia aceasta este una dintr-un milion! Istoria aceasta mi-a adus aminte de patriarhul Iov. Adesea ne gândim la el ca la un om neprihănit, care a avut de suferit. Dar au fost mult mai multe în viaţa sa care L-au făcut pe Domnul să spună: „Nu e nimeni ca el pe pământ” Capitolele 29, 30 şi 31 amplifica portretul lui Iov. În aceste capitole citim despre modul cum şi-a dovedit dragostea pentru Dumnezeu prin ajutorul dat altora. El a fost „unul dintr-un milion” pentru orfani, văduve şi alţi oameni aflaţi sub opresiune. Tată, vrem să-i ajutăm pe alţii. Te rugăm dă-ne o astfel de inimă care să bată pentru Tine, pentru ca, la fel ca Iov, să putem să ne evidenţiem şi noi ca exemple excepţionale ale iubirii Tale pentru alţii. M.R.D. II

Sugestii de acţiune:
Cere-I lui Dumnezeu să-ţi scoată în cale o persoană aflată în nevoi
şi să-ţi arate modul în care o poţi ajuta în numele lui Isus.

Apoi planifică-ţi săptămâna aceasta să faci ceva din dragoste pentru ea
trimite-i o carte poştală de felicitare, sau cu urări de bine, dă-i un telefon sau viziteaz-o, adu-i un cadou, sau oferă-te s-o ajuţi la ceva.

 Dragostea adevărată înseamnă să-i ajuţi în numele lui lsus pe cei ce nu pot s-o răsplătească.TOATA  LUNA AICI:Pu00C2INEA CEA DE TOATE ZILELE- MARTIE

  11017688_664104560379676_6120266756698721449_n

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul II

1 Martie

1 Samuel 13.6-23

Situaţia nu putea fi mai critică. Filistenii se strâng „ca nisipul care este pe ţărmul mării” (v. 5); ocupă locurile întărite şi trimit cete care jefuiesc ţara (v. 17). În faţa lor, în Israel, scapă cine poate. Câteva sute de oameni, tremu­rând de frică, îl urmează încă pe Saul; însă n-au nici măcar arme cu care să se apere, deoarece poporul depindea de vrăjmaş, care le confecţiona uneltele de fier. De partea sa, împăratul Saul este neliniştit. Samuel, care-i spusese că-l va întâlni la Ghilgal (10.8), întârzie să vină, deşi ziua fixată sosise (v. 8). În timpul acesta, poporul descurajat îl părăseşte şi se răspândeşte; numărul luptăto­rilor se micşorează. împăratul îşi pierde răbdarea. Nu mai vine Samuel? Nu-i nimic! Va oferi el însuşi arderea-de-tot. Dar această faptă nelegiuită încă nu se sfârşise când a sosit profetul. „Ce ai făcut?” (v.2l), strigă el consternat. Saul caută în zadar să se justifice. „Ai lucrat nebuneşte11 (v.13), răspunde Samuel. Şi îi face cunoscut hotărârea Domnului: Saul nu va întemeia o dinastie: fiul său nu-i va succeda la tron. Nerăbdarea, cum ne-o cunoaştem prea bine, este pornirea cărnii care nu poate să suporte aşteptarea. Credinţa, pe de altă parte, este răbdătoare; ea aşteaptă până la sfârşit momentul lui Dumnezeu (Iacov 1.4).TOATA  LUNA AICI:SCRIPTURILE u00CEN FIECARE ZI- MARTIE

303361_502130273169726_1809665048_n

  SĂMÂNŢA BUNĂ

 Duminică, 1 Martie 2015

Isus a intrat în Templul lui Dumnezeu. A dat afară pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în Templu … Matei 21.12

 Tăcerea

Viaţa Domnului şi Mântuitorului nostru arată clar că blândeţea nu înseamnă a tăcea când este vorba de onoarea lui Dumnezeu. Când este vorba de noi, adică atunci când suntem noi atacaţi, blândeţea se arată prin faptul că tăcem. Dar când este vorba de onoarea lui Dumnezeu, tăcerea este greşită. Cum S-a comportat Domnul? În Ioan 2.13-18 şi Matei 21.12,13 Îl vedem în Templu intervenind prin cuvinte puternice pentru onoarea lui Dumnezeu. În Marcu 3.5 avea motiv să privească cu mânie spre farisei (chiar dacă în acelaşi timp era mâhnit de îndărătnicia lor).

Din firea noastră, deseori tăcem, când avem ocazia să depunem mărturie despre Hristos. Tolerăm nedreptatea, când ar trebui să luptăm împotriva ei. Suntem fricoşi, când ar trebui să fim curajoşi. Nu facem nimic, când de fapt ar trebui să acţionăm. Stăm muţi, când ar trebui să vorbim deschis şi vorbim, când ar trebui să tăcem. Fără harul divin – bazându-ne pe noi înşine – tuturor ne lipseşte puterea şi tăria să intervenim pentru Hristos, din cauza duşmăniei care ne întâmpină. Ucenicii nu au fost altfel. Prin cuvintele Sale, Domnul a încercat să-i facă atenţi şi pe ei, şi pe noi. Să călcăm pe urmele paşilor Domnului! Să învăţăm de la El, când să vorbim şi când să tăcem!TOATA  LUNA AICI:SAMANTA BUNA-MARTIE

 625542_502132796502807_1571770207_n

 10420366_411863338980693_6531382485017278780_n (1)10407205_866181726773605_1813325579654300095_n

10420424_707222289375278_4423598268173911788_n
Lessons from Amos:
Walking with God

“Can two walk together, except they be agreed?” (Amos 3:3)

 1491719_510234252432391_3572444999067187416_n

Amos was a prophet during the reign of Jeroboam II (son of Joash), who ruled the northern ten tribes of Israel from 825 to 784 B.C. (2 Kings 14:23). Some 100 years earlier, Jeroboam I (son of Nebat) had led a rebellion against the son of Solomon and started the northern nation of Israel (1 Kings 12). In order to keep his people from returning to Jerusalem, Jeroboam I “made Israel to sin” (1 Kings 12:30; 16:26; etc) by developing a “new” religion centered on an image of a golden calf with idol temples in Bethel and Dan (1 Kings 12:28-29).

 Those northern tribes never did return to the worship of Jehovah but “sinned against the LORD,” and Israel “feared other gods” (2 Kings 17:7). The list of their sins is long and grevious in God’s sight.

  • They “did secretly those things that were not right against the LORD” (2 Kings 17:9).

  • Israel set up “images and groves in every high hill” (2 Kings 17:10). They “wrought wicked things to provoke the LORD to anger” (2 Kings 17:11).

  • They “worshipped all the host of heaven” (2 Kings 17:16).

  • They “used divination and enchantments, and sold themselves to do evil in the sight of the LORD, to provoke him to anger” (2 Kings 17:17).

  • They “feared the LORD, and served their own gods” (2 Kings 17:33).

Amos was commissioned in those dark years to openly confront the nation to “walk” in “agreement” with the God they professed to worship.

Hypocrisy is at the core of the judgment and warnings that God recorded for us in the little book of Amos. We must learn the lessons or suffer the same judgment.

HMM III February 25, 2015-DAYS OF PRAISE 

http://www.icr.org/article/8476

10603791_10153112451238524_3088544788071762318_n

 

10857354_881280488600695_2078241538964656762_o (1)


10450257_773771242672450_8230678135950004992_o10409245_779578135425094_2285060231895926955_n
June
one day a girl came in on her bicycle.

she had another friend with her
and this friend’s father was president of the city college.
and she was an agnostic.
but i loved her anyway.
i wrote poetry with her;
i laughed with her.
i arm-wrestled with her on the floor;
i jogged with her;
i rode a ten-speed with her.
i shared Jesus with her everytime i got a chance.

she would call me some nights
and in the middle of of a conversation
she would slam the phone down in my ear.
i don’t know how often the phone slams in your ear
but i didn’t exactly appreciate it.
i mean after all,
she was the one who called me.
but i loved her.
although, i really shouldn’t say so
because sometimes i really wanted to give up.
and sometimes i really wanted to smack her in the mouth.
but Jesus in me loved her
through thick and thin.

and then one day seven months later
the phone rang.
she was sobbing and crying,
“ann,
i don’t know how to tell you
but today at school,
in an unexpected, obscure moment,
it came to me —
God has to be.
because no one in my life loved me the way you loved me.
if anybody can love me through my moods
and the drugs
and all my mess the way you loved me,
there has to be a God.
ann,
in an obscure moment today
i found Him.”

just about a month ago,
i got a letter from June.
she has Bible clubs everywhere.
Jesus is Lord of her life.
she’s out to win her family to Jesus.
she believes.
just because somebody loved her
through thick and thin
and you see, you can’t stop love.
love finds a way through.

1553566_883994088329335_4476620513133067557_o

Excerpt:  “I’m Out To Change My World”  Ann Kiemel, 1974

10557395_10205396956178658_2341736408899795869_n646x404

!!!!!!!!!!!!!!AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAbigcross

POCAINTA

https://ioan17.files.wordpress.com/2015/02/pocainta-poezie-crestina-reciatata-de-aurel-alazaroaie.mp3

Autor: Dionisie Giuchici

AUREL ALAZAROAIE Poezia _Pocainta.

Pocaință, pană albă destinată pentru zbor, Tu ești cea dintâi aripă care vei zbura spre nor, Nu spre norul cel de ploaie, ci spre norul glorios, Care-L va purta în slava, când va reveni, Christos

 Pocăința-I act de lege, decretat de Duhul Sfant, Prin Ioan Botezatorul, când slujea pe-acest pamant, Iar apoi, Mântuitorul, l-a-ntărit făcându-l plin, De-o mai mare experiență, pentru oricare creștin

 Fără actul pocăinței, nu există mântuire, El e actul ce rămâne pentru-ntreaga omenire, Pentru cultele de frunte, pentru cultele mai mici, Pocăința-I temelia oricea-I vrea tu ca să zici.

 Pocăința nu-I aceea că-ți formezi un chip ciudat, Incât toți să te cunoască după cum te-ai îmbrăcat, Dacă nu pătrunzi acolo, unde-I miezul, Ce transformă prima dată caracterul, Dacă nu pătrunzi acolo unde este conținutul, Tu nu știi ce-I pocăința chiar dacă-I platești tributul.

 Unii din creștini pun nume, mai ceva ca și părinții, Dar sub formă de-njosire, “voi sectanții, pocăiții”

Dacă ăștia-s pocăiții, dacă asta-I pocăința, Atunci voi cei mulți, “creștinii” ce sunteți, care-I credința?

 Isus când a dat decretul, “Pocăiți-vă” a spus, Pentru toată omenirea care crede în Isus, Nu a spus-o nici la culte, nici sectantilor, să știți, El a spus doar conținutul, să putem fi mântuiți.

 Omul și-a format hotare, și religii și grupări, Fiindcă nu e conținutul, de aceea-s dezbinări, Pocăința nu-i nici hulă, nici poreclă, ea-I un act, Care trebuie să-l facem că-I lăsat de Cel Prea-nalt.

 Pocăința-I renunțarea la tot ce se pare rău, Și-o întoarcere totală la Acel Ce-I Dumnezeu, Pocăința-I act în Sine, nașterea sfântă de Sus, Nașterea din Duh și apă, cum ne-a învățat Isus

 Fără nașterea aceasta, spune Isus, dragul meu, N-ai să vezi Împărăția Celui ce e Dumnezeu, Și când nașterea aceasta a pătruns în profunzime, Nu mai cânți în două strune, ai ieșit atunci din lume.

Atunci ești și tu copilul Împăratului de Sus, Atunci nu tu ești Stăpânul, ci Stăpânul e Isus.

 De aceea ni se cere să-nțelegem explicit, Ce înseamnă pocăință și ce-nseamnă pocăit.

Pân-aici am spus ce-nseamnă pocăința ca și act, Insă, hai, ca să vedem pocăința ca și FAPT.

 Hai ca să vedem și roada celui care e-n-credință, Celui care întelege ce înseamnă pocăința.

Că e mare diferență între cei ce-s dusi de val, Și-ntre cei care slujesc strict, după original.

 Într-o zi Botezătorul a strigat plin de credință:

“Faceți roade mai intâi vrednice de pocăință”.

Deci e importantă roada, rodul spune cine esti, Rodul îți va da valoarea și Stăpânul ce-L slujești.

 Tu prin felul de credință spui tot ce-ai avea de spus, Rodul tău va confirma dacă ești al lui Isus, Caracterul tău în slujbă dacă este sănătos, Va conduce și lucrarea, și pe tine, la Christos

 Dar de-i bolnav caracterul, vai de slujba care-o faci, Ori că-I mare, ori că-i mică, bine-ar fi atunci să taci.

Fraților, sunt multe lucruri care ne despart de Domnul, Pocăința este bună, nu modernă ca și omul.

 De păstrăm originalul cum Isus ne-a învățat, De păstrăm învățătura din Scripturi cu-adevărat, De rămânem în credință cum apostolii au spus, Noi suntem în siguranță, căci cu noi este Isus.

 Cine își permite teatru ca să joace între frați, Se va judeca cu Domnul nu cu cei înlăcrimați, Noi rămânem lângă Domnul cum ne-nvață pocăința, Căci avem dovadă vie căci în El e biruința!

 Fiți convinși voi, frați de cruce, că avem un har deplin Ca să fim aici cu Domnul dar și-n veșnicii, Amin!

 Sursa – Resurse Crestine

!!!!!!AAASNOW11007741_794199890666639_7161123539275587424_n

LOVE-A MATTER OF HEART

21213_724263247692908_5655471186264003663_n10452288_723041684481731_7641671211019043090_n10919019_723507527768480_8022520744207008325_n1013628_774934672610317_5391537179353158160_n10978523_721984397920793_1078618829239226822_n21212_446525228837186_4117579706486462718_n10968330_646253525501185_8058379842050747536_nbible-verses-about-love10978518_722502931202273_7966016082227746022_n10981651_724194287699804_7662777938097215768_n

jpeg

73355_136408846521182_1330087599_n

Question: “What should be the Christian view of romance?”

Answer: Although there are no references to the wordromance in the Bible, there are 281 mentions of love. Since the dictionary definition for romance is “ardent emotional attachment or involvement between people; a love affair,” these two terms can sometimes be used interchangeably. But the true meaning of love, as defined in the Bible, has been corrupted in the common usage of our English language and society. Most often, love is confused with infatuation – that elated, “high” feeling we get when we “fall in love.” This kind of “love” is something that lasts typically a short time and, unless replaced by true love, results in broken relationships.
379308_136413399854060_1811372611_n
The Bible covers two types of love: agape and phileo. Agape love is represented by God’s love for us. It is a non-partial, sacrificial love best demonstrated by the gift in John 3:16. “For God so loved the world that He gave His only begotten Son, that whosoever believes in Him will not perish but have everlasting life.” This kind of love is unconditional. The “Love Chapter” in 1 Corinthians deals more explicitly with this. “Love is patient, love is kind. It does not envy, it does not boast, it is not proud. It is not rude, it is not self-seeking, it is not easily angered, it keeps no record of wrongs. Love does not delight in evil but rejoices with the truth. It always protects, always trusts, always hopes, always perseveres. Love never fails” (1 Corinthians 13:4-8a). This passage is often quoted at weddings and other celebrations of love.
10968574_405598972935500_5655860086775397957_n
Agape is a connection through the spirit. A true manifestation of this requires a relationship with Christ. For without Him, agape love isn’t exhibited in its truest form. We, as humans, can’t reach this level alone. We need our Heavenly Father’s Spirit in us, working through us. “The Spirit produces love, joy, peace, patience, kindness, goodness, faithfulness, humility and self-control” (Galatians 5:22-23). Only through that Spirit can we reach this goal.
10429439_404239809738083_6964414834612301149_n
The other kind of love, phileo, is considered “brotherly love.” It is usually based upon how others treat us and our feelings in any given situation. It involves direct interaction and sometimes comes with a price tag of expectation, wanting something back in return. It’s a demonstrative form of love offered through the soul. But, it’s also a command from God. “Let us love one another, because love comes from God” (1 John 4:7).
10995748_1057309610949656_664610804530222372_n
Love is the attribute of God that means the most to us. If God didn’t love us, whom He created, He would have traded us in for a better model long ago. Despite our many failures, God keeps working with us (Romans 5:8). Time and time again, despite His patience being tested, He demonstrates that love for His people. He only banned Adam and Eve from the Garden of Eden. He didn’t take their lives. He spared the world because He found one man of upright faith in Noah. He rescued Lot from Sodom before destroying that city. He made Abraham the father of many nations and blessed him with his long-awaited son, despite Abraham’s impatience when he fathered a son through his wife’s servant.
321451_136405353188198_823574606_n
In the same way God shows His love for us, He expects us to love Him totally and to show love toward each other. “You shall love the Lord your God with all your heart, and with all your soul, and with all your strength, and with all your mind, and your neighbor as yourself” (Luke 10:27). Jesus spoke these words when the Pharisees questioned Him about the greatest commandment of God. Although they tried to trick Him, Jesus didn’t change the law; He fulfilled it. His sayings about love were not new. The emphasis was merely changed.
397771_136884629806937_1129458447_n
The relationships in our lives will either be governed by agape or phileo love. When thinking in terms of romance, we allow the manifestation of that agape love to pour out from our hearts. As a result, we are eager to do everything we can to please the other person and make that person happy. In a love relationship between a man and a woman, the romance is the physical evidence of the love that exists. When that relationship progresses to marriage, the love built between the man and woman only grows deeper as the bond is made stronger through the intimate union of body and soul. “For this reason a man will leave his father and mother and be united to his wife, and they will become one flesh” (Genesis 2:24). Biblical love elevates the husband’s affections for his wife to the point of loving his wife “as his own body.” It also instructs wives to submit to their husbands as the head of the household (Eph. 5:25-29). But submission doesn’t mean subservience. On the contrary, when true agape love is manifested in the marriage, the two will act as one, and both will love the other as they love themselves. The tenderness and romance will come out of that love.
317936_136382679857132_2026830408_n
By far, the best book in the Bible on this romantic and agape type of love is the Song of Solomon. An oft-quoted and many times favorite of romantics, this book demonstrates the parallel between the agape love Christ has for His church and the deep, abiding love a husband has for his bride. The lover and beloved exchange dialogue with each other, and the beloved speaks with her friends. Every passage attests to the deep and abiding love between the lover and beloved. The two are so consumed with that love that it fills them and gives them strength to face each new day. They find comfort and solace in each other’s arms and are incomplete without each other. Being together excites them, and when they’re apart, they anticipate their reunion.
318065_136560003172733_2137916634_n
But, above everything else that is demonstrated in God’s Word, it’s important to keep in mind that love/romance is an action. It’s not passive, and it’s not a feeling. It’s a verb. It requires you to do something in order to bring it to pass. It also requires that you put the other person’s wants and desires above your own. Whenever you need a reminder, go back and read 1 Corinthians 13. And remember, you don’t have to do it alone. God’s Spirit will work through you. All you have to do is ask.
250382_136414723187261_825309136_n
Recommended Resources: The Book of Romance: What Solomon Says About Love, Sex, and Intimacy by Tommy Nelson and Logos Bible Software.
304995_136686546493412_1409609073_n

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 132 other followers

%d bloggers like this: