Feeds:
Posts
Comments

1624587_668806169832753_303324547_n

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

DECEMBRIE de Charles H. Spurgeon

30 Decembrie

IUBIRE DESĂVÂRŞITĂ

... şi fiindcă iubea pe ai Săi, care erau în lume, i-a iubit până la capăt.                                                Ioan 13.1

Aici este un fapt care ajunge să fie pentru noi o făgăduinţă; cum a fost atunci Mântuitorul nostru, aşa este şi acum; şi ceea ce a făcut pentru prea iubiţii cu care El a trăit pe pământ, va face mai departe şi cu noi, şi cât va fi lumea. „Fiindcă a iubit pe ai Săi”, nu este ceva minunat? Că El a putut să îi iubească pe oameni aşa cum sunt, este o minune! Ce-a găsit El în bieţii Săi ucenici ca să-i iubească? Şi ce găseşte El în mine? Dar când Isus a început să iubească, este în firea Sa să continue să iubească. Această iubire face din sfinţi „oamenii Săi”; ce nume minunat! El i-a câştigat cu sângele Său şi ei sunt comoara Sa. Cum ei sunt „ai Săi”, El nu-i va pierde. Ei sunt prea iubiţii Săi şi El nu va înceta să-i iubească mai departe. Suflete al meu, spune-ţi şi ţie că El nu va înceta niciodată să te iubească!„El i-a iubit până la capăt”; iubirea cea mai mare care a umplut inima Mântuitorului, până la moartea Sa, a fost iubirea pentru ai Săi. El i-a iubit atât cât este cu putinţă, i-a iubit până acolo că S-a dat pe Sine însuşi la moarte pentru ei; El nu putea să facă mai mult. Aceasta este iubirea desăvârşită în care nu este nici nebunie, nici dare înapoi, nici necredincioşie, nici indiferenţă şi pe care a răspândit-o din belşug pentru toţi ai Săi.Aşa este iubirea lui Isus pentru toţi aceia care fac parte din poporul Său. Să cântăm cu recunoştinţă o cântare Prea Iubitului nostru.

TOTUL PENTRU GLORIA LUI  de Oswald Chambers

30 DECEMBRIE

Orice virtute pe care o avem

Toate izvoarele mele sunt în Tine.Psalmul 87:7

Domnul nostru nu „peticeşte” niciodată virtuţile noastre naturale. El reface întregul om pe dinăuntru. „îmbrăcaţi-vă cu omul cel nou” (Efeseni 4:24); cu alte cuvinte, ai grijă ca viaţa ta naturală să se îmbrace cu veşmântul care se potriveşte vieţii noi. Viaţa pe care o sădeşte Dumnezeu în noi îşi dezvoltă propriile ei virtuţi, nu virtuţile lui Adam, ci pe cele ale lui Isus Cristos. Priveşte cum, după sfinţire, Dumnezeu face să se veştejească încrederea ta în virtuţile naturale şi în orice putere din tine, până înveţi să-ţi extragi viaţa din fântâna vieţii de înviere a lui Isus. Mulţumeşte-I lui Dumnezeu dacă treci pnn experienţa „secării” altor izvoare.

Semnul că Dumnezeu lucrează în noi este acela că el distruge încrederea în virtuţile naturale, deoarece ele nu sunt promisiuni a ceea ce urmează să fim noi, ci rămăşiţe a ceea ce Dumnezeu a intenţionat să fie omul. Noi ne agăţăm de virtuţile noastre naturale, în timp ce Dumnezeu încearcă tot timpul să ne aducă în contact cu viaţa lui Isus Cristos, care nu poate fi niciodată descrisă în termenii virtuţilor naturale. Cel mai trist lucru este să vezi oameni în lucrarea lui Dumnezeu depinzând de ceea ce harul Lui nu le-a dat, de ceea ce au doar în virtutea eredităţii. Dumnezeu nu întăreşte virtuţile noastre naturale şi nu le transformă, deoarece ele nu se vor putea niciodată apropia de standardul lui Isus Cristos pentru noi. Dragostea naturală, răbdarea naturală, puritatea naturală nu se vor putea apropia niciodată de înălţimea cerinţelor Sale. Dar, dacă aducem fiecare parte a vieţii noastre trupeşti în armonie cu viaţa nouă pe care a pus-o Dumnezeu în noi, El va arăta în noi virtuţile care Îi sunt caracteristice Domnului Isus.

„Şi orice virtute pe care o avem E doar a Lui.”

 IZVOARE ÎN DEŞERT

30 Decembrie

Petru era păzit în temniţă, şi Biserica nu înceta
să înalţe rugăciuni către Dumnezeu pentru el.
(Fapte 12:5)

Petru era în închisoare, aşteptându-şi execuţia, şi biserica nu avea nici o putere şi nici o influenţă umană care l-ar fi putut salva. Nu exista nici un ajutor pământesc disponibil, ci ajutorul putea fi obţinut doar pe cale cerească. Aşa că biserica s-a dedicat rugăciunii fierbinţi şi insistente. Şi Dumnezeu a trimis un înger, care „a deşteptat pe Petru, lovindu-l în coastă“ (v.7). Apoi „au trecut de straja întâia şi a doua, au ajuns la poarta de fier, care dă în cetate, şi ea li s-a deschis singură“ (v.10), şi Petru a fost liber.

Poate există o „poartă de fier“ în viaţa ta, care îţi blochează calea. Ca o pasăre închisă în colivie, deseori ai lovit în barele de fier, dar în loc să-ţi îmbunătăţeşti situaţia, ai devenit şi mai obosit şi mai extenuat şi ţi-ai pricinuit şi mai multă durere de inimă. Este un secret pe care trebuie să-l afli – secretul rugăciunii cu credinţă.

Apoi, când vei ajunge la poarta de fier, se va deschide aşa cum s-a deschis pentru Petru: „singură“.

Câtă energie irosită şi ce dezamăgire dureroasă va fi evitată odată ce vei învăţa să te rogi aşa cum s-a rugat biserica primară în „camera de sus“ (Fapte 1:13)! Dificultăţile insurmontabile vor dispare şi împrejurările potrivnice vor deveni favorabile odată ce vei învăţa să te rogi – nu cu credinţa ta, ci cu credinţa lui Dumnezeu. Mulţi din cei dragi ai tăi au fost legaţi de Satan şi întemniţaţi de el ani de zile, şi ei aşteaptă pur şi simplu să se deschidă porţile. Ei vor fi eliberaţi în Hristos când tu te vei ruga lui Dumnezeu fierbinte şi insistent, cu credinţă.  C.H.P.

Situaţiile urgente necesită rugăciuni intense. Când omul însuşi devine o rugăciune nimic nu poate rezista atingerii ei. Ilie s-a plecat spre pământ pe muntele Carmel cu faţa între genunchi, şi el a devenit rugăciunea.

Rugăciunea rostită nu este întotdeauna necesară, pentru că rugăciunea poate fi deseori prea intensă pentru a fi exprimată în cuvinte. În cazul lui Ilie, întreaga lui fiinţă era în contact cu Dumnezeu şi era mobilizată împreună cu El împotriva forţelor răului. Şi vrăjmaşii cei răi ai lui Ilie nu se puteau împotrivi acestui fel de rugăciune în formă umană – un lucru de care este mare nevoie astăzi.

                                                             din Timpul genunchilor plecaţi

„Suspine negrăite“ (Rom. 8:26), aşa sunt deseori rugăciunile pe care Dumnezeu nu le poate refuza.  Charles H. Spurgeon

 DOMNUL ESTE APROAPE-GBV-2014

Marţi  30  Decembrie

Era o cetate mică şi puţini oameni în ea; şi a venit un împărat mare împotriva ei şi a împresurat‑o şi a ridicat întărituri mari împotriva ei. Şi se afla în ea un om sărac şi înţelept care a scăpat cetatea prin înţelepciunea lui, dar nimeni nu şi‑a adus aminte de omul acela sărac. Atunci am zis: „Înţelepciunea este mai bună decât tăria“, dar înţelepciunea omului sărac este dispreţuită şi cuvintele lui nu sunt ascultate.                   Eclesiastul 9.14‑16

Cât de deformate sunt gândurile noastre naturale! Dacă un om înălţat în mare cinste şi demnitate ar fi propus o strategie înţeleaptă prin care să‑şi scape cetatea de la un atac cumplit din partea unui mare adversar, el ar fi fost proclamat şi aplaudat şi, cel mai probabil, s‑ar fi ridicat un monument în onoarea sa. Însă un om sărac care arată aşa înţelepciune este uitat!Dumnezeu a rânduit cu înţelepciune ca propriul Său Fiu preaiubit, Cel căruia I se cuvine orice demnitate cu mult mai presus decât celui mai mare dintre oameni, să vină în această lume ca Om sărac. El a venit cu umilinţă de nedescris şi cu o bunătate extraordinară într‑o lume atât de mică în comparaţie cu universul pe care El îl crease şi atât de plăpândă în comparaţie cu forţele grozave ale puterii satanice care îi înconjuraseră complet pe oameni.Acest Om sărac a lucrat cu înţelepciune într‑un mod minunat, mai presus de orice gând al nostru, alcătuind un plan prin care să salveze lumea; şi, mai mult decât atât, Şi‑a sacrificat propria viaţă pentru a duce la îndeplinire în toată perfecţiunea acest plan. Prin lucrarea Sa încheiată, lumea va fi eliberată într‑un final de orice pericol şi suflete nenumărate au fost deja salvate pentru eternitate de la un sfârşit cumplit.Oare câţi îşi mai amintesc astăzi cu adevărat de acest Om sărac şi înţelept? Cât de trist este că, pentru marea majoritate, El este uitat de inimi ca un mort (Psalmul 31.12). Fie ca inima oricărui credincios să‑şi amintească de El cu bucurie, din toată inima, în smerenie şi adorare!           L. M. Grant

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineaţa şi Seara

30 DECEMBRIE

Dimineaţa

Nu ştii că la sfârşit va fi amar?                     2 Samuel 2:26

Dacă eşti un mărturisitor al credinţei dar nu un împlinitor al ei, şi nu ai credinţa în Christos Isus, rândurile de mai sus sunt o descriere a sfârşitului tău. Mergi în fiecare duminică la locul de închinare, dar mergi fiindcă merg şi alţii, nu fiindcă inima ta îi aparţine lui Dumnezeu. Acesta este începutul. Bănuiesc că, vei fi cruţat de această caznă de a profesa religia prin mijloace exterioare, dar cu inima departe. Calcă încet, fiindcă trebuie să-ţi arăt sfârşitul unuia ca tine. Să-l privim cu blândeţe. Fruntea îi este scăldată de sudoare, şi el se trezeşte strigând: „O, Doamne, e greu să mori. Aţi trimis după pastor?”. „Da, vine”. Pastorul soseşte. „Domnule, mi-e frică să mor!” „Nu ai nici o speranţă?” „Nu pot spune că am. Mă tem să stau înaintea lui Dumnezeu; o, roagă-te pentru mine!” Rugăciunea se înalţă pentru el cu dragoste sinceră, şi calea mântuirii este aşezată de mii de ori înaintea lui, dar, înainte să apuce frânghia, îl văd scufundându-se. Pot să-i închid pleoapele reci, fiindcă nu va mai vedea niciodată nimic. Dar unde este omul, şi unde sunt adevăraţii ochi ai omului? Este scris: „Pe când era în locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus”(Luca 16:23). O, de ce nu şi-a ridicat ochii înainte? Fiindcă s-a obişnuit să audă Evanghelia, şi sufletul lui a adormit. Vai! Dacă nu îţi ridici ochii acum, amar va fi sfârşitul tău. Chiar cuvintele Mântuitorului descoperă vaietul tău: „Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine, şi trimite pe Lazăr să-şi moaie vârful degetului în apă, şi să-mi răcorească limba; căci sunt grozav de chinuit în văpaia aceasta” (vers. 24). Există un înţeles înfricoşător în cuvintele acestea. Fie să nu trebuiască să înţelegi adevărul lor la lumina mâniei lui Iehova!

30 DECEMBRIE

Seara

„Mai bun este sfârşitul unui lucru, decât începutul lui”.

Eclesiastul 7:8

Priveşte-ţi Domnul şi învăţătorul, ca să vezi începutul lui. El a fost dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii” (Isaia 53:3). Vrei să-i vezi sfârşitul? Stă la dreapta Tatălui Său, aşteptând ca duşmanii să-I fie puşi sub picioare (Psalmi 110:1). „Cum este El, aşa suntem şi noi” (1 loan 4:17). Trebuie să porţi crucea, altfel nu vei ajunge să porţi coroana; trebuie să mergi prin noroi, dacă vrei să păşeşti pe străzile de aur. Inveseleşte-te, deci, sărmane creştin. „Mai bun este sfârşitul unui lucru, decât începutul lui”. Uită-te la viermele acela hidos; ce înfăţişare oribilă are! Este începutul unui lucru. Observă fluturele acela cu aripi minunate, zburând în soare din floare în floare, plin de fericire şi viaţă; acesta este sfârşitul. Viermele acela eşti tu, înfăşurat în crisalida morţii; dar, atunci când apare Christos, vei fi „ca El, pentru că îl vom vedea aşa cum este” (1 loan 3:2). Fii mulţumit să fii ca El, pentru ca şi El să fie mulţumit de tine. Diamantul neşlefuit este pus pe roata şlefuitorului. El taie din toate părţile. Pierde mult – şi este costisitor pentru el. Regele este încoronat; diadema este pusă pe capul monarhului în cântec de trâmbiţă. Raze strălucitoare scânteiază din coroană, şi ele vin chiar de la diamantul care a fost şlefuit recent cu atâta cruzime. Poţi să îndrăzneşti să te compari cu un asemenea diamant, fiindcă faci parte din poporul lui Dumnezeu; acum este timpul procesului de şlefuire. Lasă credinţa şi „răbdarea… să-ţi facă desăvârşit lucrarea” (Iacov 1:4), fiindcă în ziua în care coroana va fi aşezată pe capul „împăratului veşniciilor, a nemuritorului, nevăzutului” (1 Timotei 1:17), rază de glorie va străluci deasupra ta. „Ei vor fi ai Mei, zice Domnul oştirilor, îmi vor fi o coroană deosebită, în ziua pe care o pregătesc eu” (Maleahi 3:17). „Mai bun este sfârşitul unui lucru, decât începutul lui”.

MANA DE DIMINEAŢĂ – DECEMBRIE

DECEMBRIE  30

“Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui lacov.” EXODUL 3:6

 Anul acesta se apropie de sfârşit. Curând va începe un nou an plin de situaţii noi care ne vor încredinţa tot mai mult că şi dispensaţiunea harului s-a apropiat de sfârşit şi că pentru copiii lui Dumnezeu va începe în curând “anul de veselie”, un an care nu se va mai sfârşi niciodată.

O veche cântare creştină spune: “O, Doamne, ajutorul nostru pentru anii care au trecut, nădejdea noastră pentru anii care urmează, adăpostul nostru în furtuni şi casa noastră veşnică.” Dumnezeu este Dumnezeul oricărui timp: trecut, prezent şi viitor. El a fost ajutorul nostru în trecut, nădejdea noastră pentru viitor şi tot El este marele “EU SUNT” pentru astăzi. Cu nesiguranţa zilelor pe care le trăim, neştiind ce va aduce viitorul, este o mângâiere şi o reasigurare pentru noi să ştim că Dumnezeul anului care a trecut va fi Dumnezeul anului care urmează. Privind retrospectiv în anii care au trecut, vom recunoaşte că El a fost Dumnezeul trecutului nostru, întrunind toate nevoile noastre, chiar şi atunci când poate noi nu am înţeles cum lucra. Privind în viitor, la paşii neclari dinaintea noastră, am putea să ne îngrijorăm, să ne fie teamă. Dar Dumnezeu deja a avut grijă şi pentru viitorul nostru. Unul din Numele lui Dumnezeu este “Jehovah Jireh” care înseamnă “Domnul va îngriji” (Gen. 22:14). Pavel spune: “Dumnezeu va îngriji din plin de toate nevoile noastre, potrivit bogăţiilor Sale, în slavă, în Hristos Isus” (Fii. 4:19). Dumnezeu este Dumnezeul viitorului nostru.

Ne putem gândi la trecut, la toate binecuvântările, izbăvirile şi ocrotirea neîntreruptă pe care le-a dat Dumnezeul trecutului nostru şi totuşi, uneori ne este greu să ne încredem în Ei pentru astăzi. Dar să fim deplini încredinţaţi că El doreşte să fie Acelaşi pentru noi astăzi cum a fost în trecut şi cum va fi în viitor. El este neschimbat în dragostea şi grija de Tată pe care o are faţă de noi; ea nu se micşorează din pricina multelor noastre greşeli, nu se măreşte în virtutea presupusei noastre râvne şi activităţi pentru El, dragostea Lui este constantă şi fermă, desăvârşită şi veşnică. Ea a început înainte de veşnicii, s-a desfăşurat de-alungul vieţii noastre sub toate aspectele şi se va continua în veşnicie, dându-ne în dragostea Lui, fericirea de a fi pentru totdeauna în prezenţa Lui şi a iubitului nostru Mântuitor.

Uneori Dumnezeu ne scoate din situaţiile, problemele, nevoile şi greutăţile vieţii, alteori El ne trece prin ele, dar este cu noi în ele. Indiferent de felul cum lucrează, El este totdeauna Dumnezeul prezentului nostru, Dumnezeul nostru bun ASTĂZI.

George Muller, omul care prin credinţă îngrijea zilnic de peste 2.000 de orfani şi care niciodată nu a apelat la ajutorul omului, avea pe perete un “motto”: ŞI ASTĂZI!

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

30 Decembrie

 . Este timpul, o, Dumnezeul meu, pentru o atingere de la Tine, una din acele măreţe şi transformatoare atingeri prin care Tu Te deosebeşti clar şi desluşit de orice altceva – strălucitoare momente în care Te văd şi mă închin şi mă minunez.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

de  Fritz BERGER

30 Decembrie

“Iată Eu vin curând; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui.” Apoc.22:12.

Iarăşi ne găsim la sfârşitul unui an şi toţi cei care nu au intrat pe poarta cea strâmtă pentru a-L urma pe Isus sunt mai aproape de pierzarea veşnică. Tot la fel şi cei care trăiesc în păcat şi iubesc lumea alergând după pofte şi plăceri şi se asimilează cu lumea trăind după voia firii, al căror dumnezeu este stomacul lor fiind orientaţi spre cele pământeşti vor ajunge în pierzare acolo unde viermele nu doarme şi focul nu se stinge. Toţi aceia care nu-L recunosc Domn pe Isus, mărturisind că Isus este Fiul lui Dumnezeu venit la noi în trup pentru a se jertfi spre iertarea păcatelor noastre, vor avea un sfârşit trist.Dar ferice de cei care umblă pe căile Domnului şi mărturisesc că singura modalitate de salvare şi mântuire este doar Hristos Isus, morţi fiind împreună cu El, morţi pentru păcat, dar totodată şi înviaţi cu Hristos şi aşezaţi în locurile preaînalte. Aceştia pot spune cu siguranţă: “Pentru mine a trăi înseamnă Hristos iar moartea înseamnă câştig.”Ferice de noi dacă nu cărăm păcatele noastre din anul acesta cu noi în anul care vine şi dacă avem conştiinţa împăcată. Ferice de noi dacă nu trebuie să stăm înaintea lui Dumnezeu pe banca acuzaţilor ci putem sta înaintea Lui prin har lăudând dragostea şi răbdarea Sa, bucurându-ne că putem păşi în noul an ca copii ascultători, slujindu-L pe Tatăl ceresc cu bucurie în noul an şi trăind din bunătatea Sa.

DOMNUL ESTE APROAPE

CALENDAR BIBLIC-Decembrie

30 DECEMBRIE

Prin El, să aducem totdeauna lui DUMNEZEU o jertfă de laudă, adică rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui. Evr. 13,15.

Noi, prin harul lui Dumnezeu, am fost făcuți o preoție sfântă și aleasă pentru a lăuda pe Domnul Isus. Jertfele de laudă să fie tot timpul pe buzele noastre, tot timpul pregătite de a urca la tronul lui Dumnezeu. Psalmistul spune în Ps. 50.23: „Cine aduce mulțumiri ca jertfă, acela Mă proslăvește“ și în Ps. 34.1: „Voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme. Lauda Lui va fi totdeauna în gura mea.” Deci laudele noastre să curgă intens ca un fluviu. Ca o preoție sfântă noi nu aducem arderi de tămâie, ci aducem jertfe duhovnicești de LAUDĂ și MULȚUMIRE. După ce perdeaua din lăuntrul Templului s-a rupt de sus până jos nu ne-a dat numai posibilitatea vizuală în Sfântă Sfintelor ci ne este deschisă calea ca să venim ca adoratori ai lui Dumnezeu și acolo să-I aducem jertfe de laudă. Aceasta este plăcerea lui Dumnezeu prin Isus Hristos! Noi am fost aduși așa de aproape suntem copiii lui Dumnezeu, sfinți și prea iubiți și în această stare putem să ne apropiem cu o inimă curată, cu un cuget curat, cu o credință aleasă, aducând lui Dumnezeu o jertfă plăcută prin Isus Hristos. Aceasta e cea mai înaltă parte a slujbei noastre față de Dumnezeu. Aceste jertfe duhovnicești sunt ca un recul al harului care îl savurăm și al dragostei care e motorul inimii noastre. Inima reflectează totul în mulțumire de harul primit și cu David poate spune: „TOTUL vine de la Tine și din mâna Ta primim ce să-Ți aducem.” (1 Cronici 29.14). Cunoști tu acest loc măreț și îl ocupi spre slava Numelui Său? Este de prisos să căutăm stârnirea simțămintelor firești de cucernicie prin felurite mijloace, care sunt în slujba sistemelor și religiilor oamenilor. Silințele care se fac când e vorba de adus adorare lui Dumnezeu, cu ajutorul însușirilor nesfințite ale firii pământești intră în cadrul „focului străin.” (Lev. 10.1 și 16.12).

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

 30 DECEMBRIE

«Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte.» PROVERBE 14,12

La trecerea în noul an mulţi oameni sunt preocupaţi de diferite probleme. Aceste gânduri sunt apăsătoare şi deprimante pentru că întotdeauna au legătură cu cotidianul. Un exemplu este remarca pe care o auzim atât de des: «Ce repede îmbătrânesc!» Este adevărat. Dacă nu îl ai pe Isus în inimă, toate degenerează. Este foarte adevărat că o viaţă fără «viata» este complet inutilă, şi ce tragedie îngrozitoare este atunci când, în ciuda tuturor căutărilor şi a faptelor tale, dorinţa ta de fericire şi pace nu este niciodată îndeplinită. Iată de ce privim cu teamă moartea întunecată care se apropie, fară speranţă şi fără consolare. Ai într-adevăr destule motive să fii trist la trecerea în fiecare an nou, deoarece ai un viitor incert. Dar ferice de omul care-L are pe Cristos în inimă! Un astfel de om are speranţa şi siguranţa vieţii veşnice! Atunci nici bătrâneţea nu ne mai sperie, deoarece, cu cât suntem mai firavi pentru lumea aceasta, cu atât «întinerim» pentru veşnicie. Da, putem spune: cu cât sunt mai slab, cu atât sunt mai puternic! Acesta nu este un slogan ieftin, prietene, ci o realitate minunată, căci: «chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoieşte din zi în zi» (2 Cor. 4,16).

 CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

 pentru astăzi-DECEMBRIE 2014

 30 DECEMBRIE. DEZVOLTĂ O PASIUNE PENTRU MUNCA TA

„Cine umblă cu strâmbătate, îşi va primi plata după strâmbâtatea pe care a facut-o; şi nu se are în vedere faţa omului” (Coloseni 3:25)

John Ortberg scrie: „Prietenul meu Andy Chan era şeful biroului de recrutare de la Şcoala de Afaceri din Stanford, ajutându-i pe absolvenţi să-şi găsească un loc de muncă. El spune că într-o zi va scrie o carte cu titlul Mitul Pasiunii. Acesta e mitul că undeva, există locul de muncă perfect, chemarea ideală care i se potriveşte sufletului, la fel cum o cheie se potriveşte în borască. Şi dacă aş putea găsi cumva acel loc de muncă, râurile pasiunii ar năvăli în cascadă din inima mea la fel cum apa se rostogoleşte din Cascada Niagara”. Noi avem această idee romanţată că vom da peste „serviciul-dragoste-la-prima-vedere”. Dar dacă ai un serviciu care nu te încântă? Ortberg scrie: „Pasiunea pentru munca noastră de obicei nu este un vulcan subteran care aşteaptă să erupă … e un muşchi ce se întăreşte câte puţin în fiecare zi, pe măsură ce ne ducem la serviciu – când facem ce se aşteaptă de la noi”. Pavel a scris: „Robilor, ascultaţi în toate lucrurile pe stăpânii voştri pământeşti; nu numai când sunteţi sub ochii lor, ca cei ce caută să placă oamenilor, ci cu curăţie de inimă, ca unii care vă temeţi de Domnul. Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, ca unii care ştiţi că veţi primi de la Domnul răsplata moştenirii. Voi slujiţi Domnului Hristos. Căci cine umblă cu strâmbătate, îşi va primi plata după strâmbătatea pe care a făcut-o; şi nu se are în vedere faţa omului” (v. 22-25). Poate te ajută să-ţi pui pe birou un afiş: „De dragul lui Dumnezeu – dă ce ai mai bun”. De ce? Din două motive: 1) Pentru că îl reprezinţi pe Hristos la locul de muncă. 2) Când eşti credincios în lucrurile mici, El te va promova spre lucruri mai mari (Matei 25:21).

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELELE

 30 decembrie

Text: Luca 9: 57-62

PRIORITATEA SUPREMĂ

Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu… și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.                      Matei 6:33

În timpul domniei reginei Elisabeta I, un negustor prosper a fost ales de Măria Sa să îndeplinească misiunea de ambasador. Anunțat de această onoare, el a cerut să fie scuzat, motivând că aceasta i-ar aduce prejudicii financiare și nu-i va mai permite să supravegheze activitatea industrială. La această scuză, regina i-a trimis următorul răspuns: „Tu caută ca afacerea mea să meargă bine în străinătate, iar eu voi căuta ca afacerea ta să meargă bine acasă”. Acest gentleman a acceptat numirea și a stat în străinătate mai mulți ani. când s-a întors, a găsit că regina, credincioasă cuvântului ei, s-a îngrijit de afacerea lui, peste așteptări.Ca și creștini, noi trebuie să ne silim să-I plăcem Domnului și să-L punem pe El pe primul loc în orice facem. Unii credincioși însă Ii dau timpul și talentele lor numai atunci când acestea nu se suprapun cu planurile lor și cu distracțiile lor personale. Ei sunt gata să-L facă pe Dumnezeu „un câștigător pe locul doi, la o diferență foarte mică”, dar ezită să-I dea atât Lui cât și serviciului Lui locul cel dintâi în viețile lor. Ca să fim ucenici credincioși ai lui Isus, este nevoie să-I acordăm Mântuitorului prioritatea supremă în toate lucrurile, încrezându-ne că El va purta întru totul de grijă nevoilor noastre.În Luca 9, citim despre doi bărbați care au consimțit să-L urmeze pe Isus, dar care au spus că în primul rând ei vor să-și rezolve problemele personale. Răspunsul Stăpânului arată clar că a fi ucenic implică o loialitate necondiționată față de El.Dumnezeu dă binecuvântările cele mai mari celor care îl pun pe Cristos înainte de toate lucrurile. Este El prioritatea supremă în viața ta? – H.G.B.

Doamne, Ți-am dat viața numai Ție,

Orice zi și orice oră este doar a Ta;

Fie după cum voiești, așa să fie;

Voia Ta este mai bună decât voia mea. – Warner

Cel care îi dă lui Dumnezeu cel de-al doilea loc nu-I dă nici unul.

 SCRIPTURILE IN FIECARE ZI

30 Decembrie

Iosua 24.6-15

Dacă ne-am recunoscut printre aceşti mizerabili întâlniţi „dincolo de râu”, slujind idolilor acestei lumi, acum recitim şi admirăm ce a făcut pentru ai Săi Dumnezeul „care este bogat în îndurare” (Efeseni 2.4…). Pentru că vom sonda profunzimile harului lui Dumnezeu numai în măsura în care vom înţelege la ce punct aveam nevoie de el. Mesajul de rămas-bun al lui losua faţă de popor ne face să ne gândim la cel al lui Pavel către bătrânii din adunarea din Efes (Fapte 20.17 …). Apostolul credincios aminteşte şi el de harul şi de puterea lui Dumnezeu care dau o moştenire tuturor sfinţilor (Fapte 20. 32). El subliniază responsabilitatea ce decurge din aceasta şi îndeamnă să ia seama, să vegheze … (Fapte 20.28, 31). Şi poate invoca propriul său exemplu: el l-a servit pe Domnul (v. 19) şi n-a avut altă dorinţă decât să sfârşească lucrarea primită de la El (v. 24). Aceasta este şi concluzia lui losua. Slujba sa pare încheiată. Cu toate acestea, el declară dintr-o neclintită decizie a inimii: „eu şi casa mea vom sluji Domnului”. losua vorbeşte în numele familiei sale. Oare acest „eu şi casa mea vom sluji” nu răspunde într-o manieră cu totul naturală la „vei fi mântuit tu şi casa ta” din Fapte 16.31? Credinciosul şi cei din casa lui sunt mântuiţi pentru a sluji.

 SĂMÂNŢA BUNĂ

Marţi, 30 Decembrie 2014

Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră, şi marea nu mai era.Apocalipsa 21.1

La cumpăna dintre ani

În această perioadă „dintre ani“, ni se aduce în faţa ochilor, într-un mod deosebit, vremelnicia tuturor lucrurilor. Într-adevăr, nu există nimic pe pământ, care să aibă trăinicie. Totul este supus cursului devenirii şi al trecerii şi ne-am obişnuit ca totul să aibă un început şi un sfârşit.Dar nu va rămâne aşa pentru totdeauna. Versetul de azi ne arată că pământul în forma de acum, cu condiţiile cunoscute de viaţă şi cu legile naturale, va trece odată. Autorul Apocalipsei a văzut ţinta căilor lui Dumnezeu cu oamenii, cerul nou şi pământul nou. Când se va împlini acest tablou profetic, Dumnezeu va introduce o stare, care va corespunde deplin gândurilor şi fiinţei Sale şi de aceea va fi veşnic neschimbabilă şi ireversibilă. Care dintre noi, creaturi legate de timp şi de spaţiu, îşi poate imagina numai pe jumătate ce înseamnă aceasta?Totuşi, ar fi bine ca acest timp dintre ani să îl folosim gândindu-ne la veşnicie. Hotărârea unde ne vom petrece veşnicia, se ia aici, în vremelnicie. Odată ce a trecut vremelnicia, nu se va mai putea face nimic. Nimeni nu va mai putea să-şi schimbe soarta. Am folosit acest timp de har?

282858_556144131143552_1310512875_n

CRADLED IN A MANGER, MEANLY

905890_975377595823662_2703083399223076501_o

Gospel Hymns For Daily Strength

Cradled in a manger, meanly,
Laid the Son of Man His head;
Sleeping His first earthly slumber
Where the oxen had been fed.
Happy were those shepherds listening
To the holy angel’s word;
Happy they within that stable
Worshipping their infant Lord.

Happy all who hear the message
Of His coming from above;
Happier still who hail His coming,
And with praises greet His love.
Blessèd Savior, Christ most holy,
In a manger Thou didst rest;
Canst Thou stoop again, yet lower,
And abide within my breast?

Evil things are there before Thee;
In the heart, where they have fed,
Wilt Thou pitifully enter,
Son of Man, and lay Thy head?
Enter, then, O Christ most holy;
Make a Christmas in my heart;
Make a heaven of my manger:
It is heaven where Thou art.

And to those who never listened
To the message of Thy birth,
Who have winter, but no Christmas
Bringing them Thy peace on earth,
Send to these the joyful tidings;
By all people, in each home,
Be there heard the Christmas anthem;
Praise to God, the Christ has come!1517460_752770124803142_3649646075137292875_n1378397_973937202634368_4566171337900341643_n

10858601_744119702304271_7387085175349275746_nNow Is The Time

Grant us, Father,hearts of worship

At this time of Jesus’ birth;

We would see anew His glory

Shine throughout this sin-cursed earth. —D. De Haan

Heaven’s choir came down to sing when heaven’s King came down to save.

By Jennifer Benson Schuldt

http://odb.org/2011/12/25/now-is-the-time/

1002138_569123156464988_404112327_n

 

1485090_744048892311352_7604035306992539841_n

How can an unbeliever celebrate Christmas without giving prominence to Christ?
What significance is it to them?
They don’t accept Christ and their Lord and Saviour?
They don’t believe that He is the only way to Heaven.
They don’t want Him in their lives for the first 11 months of the year, only when December comes they become ‘christians’.
Does that makes sense to anyone?
Why is that you never see them celebrate another religion’s festival, only Christmas?
Is it because of the goodies, the booze and the merry-making.
Christ came to save souls not for us to have a drunken feast!

1958124_754098494639725_1664813245529300421_n

10454997_787504531322059_6158311067151436410_o

1520677_231595333677223_1099388547_nDaca n-ar fi fost Craciunul, pastor Ovidiu Ghita

 Nu stiu cum ar arata anul fara sarbatoarea Craciunului.

Este in obisnuinta omului sa-si jaloneze viata cu diferite“pietre” de aducere aminte – aniversari, evenimente deosebite,sarbatori, care sa-l faca sa sestie parte a vremii lui si sa “simta”ca nu trece prin istorie ca  un anonim. Sa-si fixeze in “pustiul”acestei vieti, pe care unii il traverseaza atit de greu si cu atiteadureri, “oaze” de odihna, de reculegere, de bucurie, caresa-i creeze convingerea ca monotonia,uscaciunea si banalitatea nu-s parametrii principali ce-i definesc existenta. Privindu-l doar din aceasta perspectiva, Craciunul este o sarbatoare caoricare alta. Poate lipsi ?…Poate fi inlocuit ?… Doar  atita lume de pe planeta asta traieste si fara aceasta sarbatoare,avind in schimb altele ! Poate lipsi ?… Probabil… Nu stiu deci,cum ar arata anul fara sarbatoarea Craciunului. Stiu inschimb cum ar fi fost viata fara Evenimentul Craciunului: un cosmar. Fara Craciun,valorile crestinismului authentic s-ar fi transformat in non-valori, aruncindu-ne in dificultatide netrecut in ceea ce priveste intelegerea si acceptareamesajului divin.

 Teologul J.I.Packer scrie : ” Dificultatea intelegerii se afla nu in mesajul ispasirii din Vinerea Mare, nici in mesajul de Paste al Invierii,ci in mesajul de Craciun al Intruparii.Declaratia cu adevarat uluitoare a crestinismului este ca Isus din Nazaret a fost Dumnezeu devenit om; ca a doua Persoana a Dumnezeirii a devenit “al doilea om” (1Cor.15:47),determinind destinul uman, ca a devenit al doilea cap reprezentativ al rasei si ca El a devenit om fara sa-si piardadivinitatea, astfel ca Isus din Nazaret a fost, intr-adevar si pe deplin,in  aceeasi masura Dumnezeu si Om. Aici, in ceea ces-a petrecut la primul Craciun, se afla cele mai adinci si impenetrabile profunzimi ale revelatiei crestine.

“Si Cuvintul S-a facut Trup (Ioan 1:14); Dumnezeu  a devenit om ; Fiul lui Dumnezeu a devenit un evreu; Atotputernicul a venit pe pamint ca un prunc lipsit de ajutor, avind nevoie sa fie hranit, schimbat si invatat sa vorbeasca, la fel ca orice  copil….”

 Chiar daca Taina Intruparii ramine taina, realitatea ei nu poate ficontestata. Craciunul este deja Istorie. Evenimentul (cu toatasemnificatia lui) a fost validat de evenimentele ulterioare: o viata perfecta, minunile, rastignirea,  Invierea, Inaltarea, nasterea

Bisericii, graiul martirilor, relevanta vietii crestine traita sub autoritatea lui Isus. Crestinismul are valoare, si valorile luisunt beneficiul nostru.Ele  nu-s “teorie”; ele sunt viata.

Fara Craciun, n-am cunoaste reconcilierea.

 Necesitatea, mijloacele si rezultatele ei. Necesitatea impacarii (cu Dumnezeul nostru, cu aproapele nostru si cu noi insine) era determinata de vrajmasia dintre noi si Creatorul nostru.Vrajmasia – ca urmare a pacatuirii – ne-o manifestam(si ne-o manifestam) prin independenta, ignoranta, indiferenta si razvratire fatisa . Printr-o viata  de calitate indoielnica, marcata de patimi si “valori” care ne coborau subdemnitatea umana. Baza impacarii a fost dragostea lui Dumnezeu care s-a manifestat tocmai prin trimiterea in lumea noastra a Fiului Intrupat in ieslea Betleemului. El s-a nascut pentrua muri. A murit pentru ca a purtat pacatele noastre pe cruce,inlocuindu-ne in pedeapsa. A inviat ca dovada ca pacatele au fost ispasite prin  singele Lui. Cine se increde in Mintuitorul, acceptindu-L in viata lui,rezemindu-se, deci, pe Solutia lui Dumnezeu pentru iertare – jertfa Fiului – capata reconcilierea. Si ea se intinde asupra tuturor relatiilor cu Dumnezeu, cu oamenii, cu sine.

Mesajul Craciunului este ca exista speranta pentru o omenire nefericita –

speranta iertarii, speranta pacii, speranta slavei. Poate fi reconciliere fara Craciun ?…Fara Craciun, n-am sti ce-i bunatatea, dragostea.

“Spiritul Craciunului nu  se reflecta in crestinul snob,

caci spiritul Craciunului este spiritul celor care, asemenea Invatatorului lor, traiesc toata viata in lumina principiului propriei saraciri-cheltuind si cheltuindu-se pentru a-I imbogati pe semenii lor, oferind timp, grija, dragoste si preocupare pentru a face bine altora in orice fel ar fi nevoie.”

Fara Craciun, orice mesaj de mingiiere pentru

o lume bolnava ar fi mai ineficient decit un medicament expirat.

Ar fi mai tragic, mai deprimant decit absenta medicamentuluinecesar unei boli anume. Fara Craciun, colindele copiilor ar fi mai triste decit cintecele dejale… Fara Craciun, nu am cunoaste dimensiunile si seriozitatea responsabilitatii noastre. Cind Dumnezeu coboara intre noi parasind Gloria si pozitia cereasca, nascindu-se in iesle, traind simplu,modest, (pentru ca oricine, in prezenta Lui, sa nu se simta inferior, ci sa se simta acceptat), cind El moare in loculnostru pe cruce, oferindu-neiertare, a nu-I raspunde adecvat este o vinovatie care nu se poate masura.

 Responsabilitatea ce trebuie asumata este in ultima

instanta raspunsul la intrebarea: “Ce fac cu acest Isus?

Cum ma raportez la El ?”Isus – esenta Craciunului –

este mirele la o nunta. Iti poti imagina o nunta fara miri? O viata fericita fara Isus? Trebuie ca raspunsul sa fie faraechivoc. Onest. Angajant. Altfel, ce-ar mai insemna CRACIUNUL ?

  pastor OVIDIU GHITA

 

1284_563786050332032_1013794292_nCEL MAI BUN CADOU DIN LUME
„Veste bună … pentru tot norodul” (Luca 2:10)

Pentru mulţi, Crăciunul este o perioadă tristă. Autorul Jon Walker scrie: „Stau într-un fast-food observând o fetiţă care sărbătoreşte Crăciunul cu mama ei. Cadourile sunt împrăştiate pe tarabă şi ea tocmai a spus: „Mi-e dor de tine, mămico”. „Şi mie mi-e dor de tine, puişor”, a spus mama ei. Lângă tejghea o femeie le priveşte, accidental, dar cu atenţie.
Cu ochiul meu de jurnalist, fac legătura. Femeia care priveşte este un asistent social care supraveghează o vizită structurată dintre fetiţă şi mama ei în încercarea de a sărbători Crăciunul… după câteva minute sosesc părinţii adoptivi şi o duc pe fetiţă acasă. Mama pleacă singură. Există o latură mai întunecată a Crăciunului, pe care rareori o conştientizăm. Creăm această fantezie care rareori se potriveşte cu realitatea, chiar şi în cele mai bune familii … multe amintiri despre Crăciun sunt pline de tensiuni, nu de beteală.
Sărbătorile sunt doar o scuză pentru ca mama să se îmbete din nou sau pentru ca tata să fie cu noua lui familie … şi totuşi ele sunt o nouă aducere aminte că persoana pe care o iubim este departe sau poate nu se mai întoarce niciodată … Rata sinuciderilor este extraordinar de ridicată în luna decembrie, depresia e la fel de obişnuită precum colinda „Cântaţi toţi de bucurie”, şi la Crăciun suferă mai mulţi oameni decât ne imaginăm. Pentru cei ce s-au săturat de speranţele deşarte şi de fanteziile false de la Crăciun, vestea bună este că Dumnezeu este cu noi”.
Domnul Isus a venit pe pământ să aducă „veste bună … pentru tot norodul” şi indiferent de situaţia în care te găseşti, Crăciunul este cel mai bun dar pe care îl vei primi vreodată, pentru că:
1) Este cel mai scump deoarece pe Domnul Isus l-a costat viaţa Sa.
2) E singurul dar care dăinuie pe vecie.
3) E un dar de care te poţi bucura tot restul vieţii.

o meditatie primita pe email1450943_10153580125555010_2136337354_n 

 

STAR OF BETHLEHEM

1467230_749589778402446_709763221_n

Magi – The True Story of the Star of Bethlehem

Published on Sep 20, 2013

The true story behind the Star of Bethlehem. This is a video that compellingly portrays the majesty, science,geography and history behind the story of the Star of Bethlehem and the Magi. Never before seen evidence and details. More at http://www.starstory.me

 994377_10153580093275010_314717368_n

Star of Bethlehem

Published on Nov 15, 2013

Star of Bethlehem
http://www.bethlehemstar.net/
http://swordofgod.webs.com/

The Star of Bethlehem Documentary 2007

Published on Dec 1, 2013

Scholars debate whether the Star of Bethlehem is a legend created by the early church or a miracle that marked the advent of Christ. Is it possible that the star was a real, astronomical event? From Producer Stephen McEveety (The Passion of the Christ) comes an amazing documentary on the Star of Bethlehem. This presentation as seen by tens of thousands in the U.S. and in Europe explores the exciting truth of scripture and reveals the evidence for God’s existence as seen in the stars above. Presenter Rick Larson walks you through Biblical and historical clues revealing the incredible significance of this celestial event as well as the vastness of God’s creativity. Discover the secret of the Star – a secret of magnificent beauty.

 1450943_10153580125555010_2136337354_n

10547799_1499495446996280_4108044252441668212_o

Adrian Rogers: The Wisdom of Christmas

https://www.youtube.com/watch?v=uM5JDLoxJR4

Published on Dec 3, 2012

Series: What Child is This?

The wisest choice you could make — now or ever — is to follow the example of the Wise Men and worship the Lord Jesus Christ. Seek Him the way they sought Him. Bring to Him what they brought Him. Recognize who He is and say, “Lord, my wealth, my worship, my witness is yours. Jesus, You are Lord.”

I own nothing, all the rights belong to Adrian Rogers (R.I.P.) & his website http://www.lwf.org.


71782_491247043652_8083723_n

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 129 other followers

%d bloggers like this: