Feeds:
Posts
Comments

12990850_948794978574041_1190319805799279405_n

995332_475532899303893_1195983569458036214_n Naluca – sau Realitate

                                                         Gheorghe Cornilescu

 16 aprilie 1967

                           {G. Cornilescu a murit pe data de 7 august 1967}

    Multe mangaieri si multe binecuvantari pe care ni le pune inainte Scriptura le pierdem deseori din cauza unei intelegeri gresite.

    Ce mangaiere ar fi putut avea ucenicii pe marea infuriata, daca ar fi inteles ca Domnul Isus este de fata si Se arata ca Domn al marii tot asa cum S-a aratat ca Domn al pamantului! Totusi, fiindca ei nu L-au cunoscut clar, le-a lipsit aceasta mangaiere.

    Ceea ce este mai trist insa este ca neclaritatea face din cea mai mare mangaiere, un izvor de teama. Domnul Isus a venit la ei si in venirea Lui pentru ucenici a rasarit soarele bucuriei lor, dar ei n-au inteles ca e Domnul Isus; de aceea ei au socotit ca este o naluca. Ei s-au nelinistit si au tipat de teama. S-au temut de Acela care era Prietenul lor cel mai bun, ca de un dusman. Ca Domnul Isus mergea pe valuri ar fi trebuit sa le inlature orice teama, dar, in loc de asta, L-au socotit ca o naluca aparand in furtuna, care le prevesteste o nenorocire si mai mare.

    De cata insemnatate este doctoria cereasca pentru ochi, ca sa vada bine! De cata insemnatate este credinta, care ne aduce pe Domnul Isus asa de aproape si ne face sa-L vedem asa cum este! Ce placut este sa umbli in apropierea Lui si sa-L recunosti cu o incredere deplina! Faptul acesta ne-ar da mangaierea pe care momentan n-o pricepem si ne-ar scoate din incurcatura care a pus stapanire pe noi fara temei.

    Ca sa intelegem mai bine aceste ganduri, voi arata intai ca este o mare greseala sa privim pe Domnul Hristos ca o naluca; in al doilea, ca suntem inclinati sa facem acest lucru tocmai cand Domnul Hristos ni Se arata in chip deosebit; in al treilea, ca din aceasta cauza vin cele mai mari griji peste noi; si in al patrulea rand, ca, daca am putea sa fim vindecati de acest rau, Domnul Hristos ar fi mai pretuit si multe alte binecuvantari ar iesi de aici.

    Sunt unii oameni care fac din Domnul Hristos o naluca. Socotesc ca astfel de oameni vad ceva in Domnul Isus, dar nu-L vad ca Mantuitorul lor, ceea ce nu este decat o inselare. Au visat; s-au aprins intr-un mare grad de greseala lor; s-au incredintat pe ei insisi de o mangaiere falsa si fac din simtamantul lor agitat sau din inchipuirea lor un Hristos. Nu sunt mantuiti, dar ei cred ca sunt. Ei nu-L cunosc pe Domnul Hristos; n-au Duhul Lui, nu sunt oile Lui. Nu sunt ucenicii Lui, totusi si-au pus inaintea ochilor lor duhovnicesti ceva pe care-l socotesc Hristos si ideea lor despre Hristos, care nu este decat o parere, o iau drept Hristos. Este o greseala groaznica! Sa ne scape Dumnezeu de o astfel de greseala si prin Duhul Lui sa ne invete sa recunoastem pe Domnul Hristos si in fapt si in adevar ca viata vesnica.

    Este o mare greseala sa privim pe Domnul Hristos ca o naluca in legatura cu pacatul si curatirea de pacate. Pacatul nostru, cand am fost incredintati de el, ne-a aparut ca o realitate. Si asa si este in adevar. Abaterile noastre fata de Dumnezeu nu-s lucruri inchipuite. L-am intaratat la manie in fiecare zi si El S-a maniat pe noi in fiecare zi. Murdaria pacatului nu este numai la suprafata, ci lepra este adanc inradacinata in fiinta noastra. Pacatul este un rau ingrozitor si, cand duhul nostru ajunge sa vada realitatea si grozavia lui, ne face sa recunoastem pacatul ca o grea datorie, asa incat s-o simtim; dar este si o mare binecuvantare cand sangele Domnului Isus care spala orice pacat e tot asa de viu. Cand spunem: “in El avem rascumpararea, prin sangele Lui iertarea pacatelor, dupa bogatiile harului Sau” aceasta nu este o naluca sau o parere, ci o realitate despre care avem o siguranta deplina. Cand ni se spune de alta parte ca “toti prorocii marturisesc despre El ca oricine crede in El capata prin Numele Lui iertarea pacatelor”, nici aceasta nu este o naluca, ci o realitate.

    Totasa este o mare greseala sa privim pe Domnul Hristos ca o naluca atunci cand este vorba de primirea noastra inaintea lui Dumnezeu, dupa ce am capatat iertarea pacatelor. Este adevarat ca indatoririle noastre ca oameni credinciosi au multe lipsuri si ne produc mari dureri sufletesti. Si dupa orice predica pe care am tinut-o, dupa orice rugaciune pe care am inaltat-o, dupa orice slujba pe care am facut-o pentru Domnul Isus, dupa ce am facut tot ceea ce trebuia facut, cat de adevarat este ca suntem “robi netrebnici”!

    Greselile si nedesavarsirile slujbei noastre ne stau mereu in fata si nu este zi in care sa nu fim nevoiti sa spunem ca am ramas cu mult inapoia a ceea ce trebuie sa fie un credincios. Uneori ne intrebam chiar daca mai suntem credinciosi si cu drept cuvant ne temem. Si sunt credinciosi care privesc cu multa durere aceasta stare de lucruri. Ei privesc mult la ei insisi si nu gasesc in ei nimic bun, iar aratarile acestei stari in afara le pricinuiesc o neliniste continua. Este asa de mult bine in acest fel de gandire, incat nimeni nu-I poate osandi, dar in acelasi timp trebuie sa se pastreze echilibrul sfant al sufletului.

    Sunt mari si reale lipsurile noastre? Dar tot asa de reala este si neprihanirea Domnului Isus in care stau toti credinciosii inaintea lui Dumnezeu. Sunt nedesavarsite rugaciunile noastre? O, dar asa de desavarsite sunt mijlocirile Domnului Hristos pentru noi! Suntem plini de pacate cand ne uitam la noi insine si vrednici de lepadat? Sa nu uitam insa ca in Domnul Isus nu este niciun pacat, iar meritele Lui au o greutate vesnica inaintea Tatalui Sau preamarit. Inlocuitorul si chezasul noastru sta pentru noi inaintea tronului harului. In noi insine suntem nevrednici, dar suntem facuti placuti in Preaiubitul nostru. “Sunt negru – spune cel credincios – dar iubit pe deplin.” Domnul Hristos a trecut asupra noastra toata frumusetea Lui si ne-a facut sa fim iubiti in iubirea Lui.

    Inaintea lui Dumneeu suntem vazuti in El fara pata sau zbarcitura. Fiindca Dumnezeu ne vede in El, nu gaseste nicio nelegiuire in noi. El a fost facut pentru noi inaintea lui Dumnezeu neprihanire, intelepciune si sfintire. Tot ce avem nevoie gasim in Domnul Isus si noi stam inaintea lui Dumnezeu imbracati in neprihanirea Lui. Sa nu facem cumva din neprihanirea Domnului Isus, care este temeiul primirii noastre inaintea lui Dumnezeu, o simpla parere, o naluca; sa nu tipam ca si cum ne-am gandi ca lucrarea Lui e ceva care poate fi o mangaiere pentru altii, dar pe noi nu ne poate mangaia. Lucrarea Domnului Isus este cea mai reala dintre toate realitatile.

    Suntem inclinati sa vedem in Domnul Isus o naluca atunci cand este vorba de sfintirea noastra. Din clipa in care, prin credinta in jertfa Domnului Hristos, am trecut din moarte la viata si incepem sa mergem ca oameni credinciosi, deodata se ridica impotriva noastra prapastia fara fund a firii noastre stricate. Ne produce durere mare in viata noastra. Sa nu cumva sa ne temem, sa socotim pe Domnul Isus, in mijlocul furtunilor trezite de firea noastra pamanteasca, ca o naluca, ci sa-L socotim ca o realitate. Caci, daca atunci cand Ii eram vrajmasi, El Si-a aratat dragostea fata de noi, cu atat mai mult acum, dupa ce am fost mantuiti prin jertfa Lui, El ne va da o viata sfanta, ne va face biruitori. El a lasat un mijloc de scapare si de firea pamanteasca. TOATA PREDICA  :Naluca

Transcrisa si trimisa pe e-mail de fr Horia Azimioara

12994377_10206679115157519_6474581930336433213_n

                                   12923136_990692287675549_1261166788988807960_n      

13012737_1212703668742494_5001781770829893629_n

12961475_1212701902076004_1399088672895187467_ndop_bannerBecoming the Gospel

10678610_1625310957685424_5847498171363332323_n

“Only let your conversation be as it becometh the gospel of Christ: that whether I come and see you, or else be absent, I may hear of your affairs, that ye stand fast in one spirit, with one mind striving together for the faith of the gospel.” (Philippians 1:27)

The Greek word translated “conversation” emphasizes “citizenship,” with all of its attendant loyalties and expectations for appropriate behavior. The structure of the introductory word “only” indicates that it is an adjective, not an adverb. Thus, the opening phrase could be rendered, “Your only citizenship must be lived out so that it becomes the gospel.”

The New Testament employs three different Greek terms that are translated “conversation.”Anastrepho is best understood as “dwelling” or “remaining” in a certain place: “Put off concerning the former conversation,” we are commanded in Ephesians 4:22. Tropos stresses the manner of life, perhaps implying the reputation one gains by the lifestyle: “Even as Sodom and Gomorrha, and the cities about them in like manner, giving themselves over to fornication, and going after strange flesh, are set forth for an example” (Jude 1:7). Politeuo, the term used by Paul in our text, conveys citizenship: “For our conversation is in heaven” (Philippians 3:20,politeuma). The emphasis of our text is on our lifestyle and testimony as “ambassadors” in a foreign land (2 Corinthians 5:20). As such, we are to live in a manner that “becometh” the gospel—“that ye walk worthy of the vocation wherewith ye are called” (Ephesians 4:1).

We are to stand fast in a unity of one spirit with one mind. Paul closed his letter to the Philippians with this: “Therefore, my brethren dearly beloved and longed for, my joy and crown, so stand fast in the Lord, my dearly beloved” (Philippians 4:1). HMM III

http://www.icr.org/article/9208 13010745_1212696098743251_2079006942549690061_n

12523989_257538947916878_7884273774985303740_n (1)

Ephesians 1:4 “Even before he made the world, God loved us and chose us in Christ to be holy and without fault in his eyes.”

God loves You! Before he made the world He predestined you to be His, He sent His Son to cover us in His righteousness, we are saved by Grace! 
Really think about that! Before this very complex world was even made, He loved you, you! And chose you, to be in Christ, that is what it all about! This world is just a pit stop on your eternal lifeline, and He already predestined you to overcome this world through Him, amen
God knew exactly who you would be before he even made the world. That means He knew every mistake you would make, and He still gave His Son Jesus Christ to save you.
#FindingJesus #HeisCalling

II Tim 1:9 Who hath saved us, and called us with an Holy calling, not according to our works, but according to His own purpose and grace, which was given us in Christ Jesus before the world began.  Amen hallelujah thank you Jesus!!

Amen! Thank You Lord God. evrei1

 

12439485_10153546609417965_1616816624102437889_n

10421178_705762549483928_5504954727883845717_n

Mangaieri date oilor Domnului Hristos

 10403855_710928962300620_4983670628628336790_o

   Domnul Isus Hristos a aratat, cu prilejul sarbatorii care era la Ierusalim, innoirea templului, in opozitie cu iudeii ce L-au inconjurat si nu credeau in El, care sunt trasaturile de capetenie ale ucenicilor Lui, pe care aici El ii aseamana cu oile. Domnul le spune: Voi nu credeti, dar cei ce sunt ucenicii Mei cred si asa au ajuns sa fie oile Mele.

     Iata deci un prim semn ca este cineva un ucenic al Domnului, ca este o oaie din turma Domnului Hristos: credinta. Aceasta face schimbarea dintr-un om fara Dumnezeu, intr-un om cu Dumnezeu, prin credinta in Domnul Isus. .

     A doua trasatura ne-o arata Domnul Isus cand spune: Oile Mele, adica ucenicii Mei, dupa ce au crezut in Mine, asculta glasul Meu. Ele nu mai asculta de alt glas, ele asculta numai de glasul Meu. Sunt multe glasuri, fireste, care il cheama pe om, dar cei ce au crezut in Domul Isus asculta glasul Lui si numai glasul Lui.

     A treia trasatura de capetenie o spune Domnul Isus in continuare: “Eu le cunosc.” Ele se stiu ca sunt cunoscute de Pastorul lor.

     A patra trasatura este aceasta: Tocmai pentru ca au crezut, asculta de glasul Meu si se stiu cunoscute de Mine, ele vin dupa Mine, Ma urmeaza pe Mine.

  Acestea sunt trasaturile de capetenie ale unui ucenic al Domnului Isus, ale unei oi din turma Domnului Isus: credinta in El, ascultarea de glasul Lui, se stiu cunoscute de Domnul Hristos si, tocmai de aceea Il urmeaza pe El – Pastorul Cel Bun.

     Dupa ce Domnul Hristos arata care sunt trasaturile de capetenie ale ucenicilor Lui, ale oilor din turma Lui, abia atunci le da aceste cuvinte de imbarbatare cuprinse in versetul 28:

       – “Eu le dau viata vesnica,

       – in veac nu vor pieri

       – si nimeni nu le va smulge din mana Mea.

       – Tatal Meu care Mi le-a dat este mai mare decat toti si nimeni nu le poate smulge din mana Tatalui Meu.”

     12743938_1037454706314709_4106142717249969841_nSa vedem mai pe larg ce cuprinde fiecare din aceste mangaieri pe care Domnul Hristos le da ucenicilor Lui.

                                       – “Eu le dau viata vesnica”.

     Trebuie sa spunem, spre rusinea noastra, ca sunt unii intre noi care se mai nutresc cu gandul pe care il aveam cand nu-L cunosteam pe Domnul Hristos ca Mantuitor, ca adica viata vesnica o vom avea dupa ce vom  trece dincolo. Aceasta este o mare greseala. Oamenii credinciosi care asculta de Domnul Hristos, care se stiu cunoscuti de El, care merg dupa Domnul Hristos, stiu ca au de acum viata vesnica. In Cuvantul lui Dumnezeu (Ioan 17.3) ni se spune ce este viata vesnica: “Si viata vesnica este aceasta: sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat si pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu”. Asadar viata vesnica nu este viata pe care o s-o avem abia dupa ce vom trece dincolo. Este un lucru foarte cunoscut, pe care, daca nu-l are cineva aici, apoi oricat s-ar amagi cu o credinta inchipuita, nu este o oaie din turma Domnului Isus Hristos.

     Oile din turma Domnului Hristos au viata vesnica. Ele cunosc pe singurul Dumnezeu adevarat si pe Isus Hristos, pe care L-a trimis El. Ei stiu cum au ajuns la cunostinta aceasta, ei stiu cum au intrat in legatura aceasta cu Dumnezeu, caci viata vesnica este legatura pe care o avem cu Dumnezeul Cel Viu si Adevarat, prin Domnul Hristos, singurul Mantuitor. Ca sa avem aceasta legatura a fost nevoie sa vina Domnul Hristos pe pamant la noi si sa dea la o parte zidul pacatului care ne despartea de Dumnezeu Tatal si ne facea sa nu putem avea legatura cu El. A trebuit ca perdeaua care despartea Locul preasfant de Locul sfant din cortul Vechiului Testament sa fie rupta de sus pana jos, ca sa intelegem ca s-a terminat cu instrainarea noastra de Dumnezeu, din clipa cand a murit Domnul Hristos pe cruce pentru noi.

     Si aceasta legatura cu Dumnezeu nu este o cunoastere obisnuita, adica numai cu capul, ci este o legatura de inima. Noi avem nevoie de aceasta legatura in viata noastra personala. Nu este cu putinta cresterea noastra in omul dinauntru fara sa ne cunoastem intai pe noi insine, fara sa cunoastem pe vrajmasul sufletelor noastre, fara sa cunoastem piedicile pe care ni le pune vrajmasul sufletului nostru, in lumina pe care ne-o da legatura aceasta cu Dumnezeu.10628079_750644584995724_2363204995507732457_n

     Este nevoie de aceasta legatura si pentru viata noastra de casnicie. In domeniul acesta noua ni se pare ca suntem foarte priceputi si ca stim sa ne conducem singuri. Dar cei ce sunt oi din turma Domnului Isus stiu ca, intocmai cum oaia nu poate nimic si nu se pricepe la nimic, nici ei nu pot nimic si asteapta de la aceasta legatura cu Dumnezeu indrumari pentru orice pas din viata.

     In viata de casnicie, mai ales tinerii care socotesc ca si-au ajuns telul in viata prin casatorie, cred ca dragostea pe care o au ei, fireasca, de moment, are sa dureze totdeauna. Dar nu; ca tot ce este pamantesc, si dragostea fireasca se ispraveste curand – curand, poate mai curand de cat ne-am astepta. Este nevoie de o innoire zi de zi a acestei legaturi pe care am capatat-o cu Dumnezeu, prin Domnul Hristos, ca sa creasca iubirea dintre noi, iubire care vine din Dumnezeu.

     Sunt in casnicie, uneori, temperamente cu totul opuse, care se ciocnesc pentru ca fiecare cauta sa umble dupa caile alese de inima sa. Asa este cand omul se crede atotpriceput si uita de cuvantul pe care ni-l da Dumnezeu in aceasta privinta. Barbatul se considera stapan si nu mai asculta de Cuvantul lui Dumnezeu, care spune ca el sa-si iubeasca sotia ca Domnul Hristos biserica, iar sotia sa fie supusa barbatului. Si atunci, iesind fiecare din aceasta randuiala a Cuvantului lui Dumnezeu, fireste, nu pot sa fie decat poticniri. Din aceasta cauza se aud in cortul celor neprihaniti, in loc de cantari de biruinta, numai gemete, nemultumiri, neintelegeri, pentru ca trebuie sa se smulga sagetile vrajmasului, care li s-au infipt adanc. Este nevoie de aceasta legatura de fiecare clipa, pentru ca in adevar casnicia noastra sa fie ceea ce a fost la inceput, o parte de rai pe pamant.

     Avem nevoie de aceasta legatura, pe de alta parte, in cresterea copiilor nostri. Unii copii sunt ascultatori, altii nu, ci o iau razna. De unde sa stim noi ce sa facem? La ce scoala am invatat noi cum sa ne crestem copiii? Ce bine este daca in asemenea imprejurari urmam, ca o oaie ascultatoare, indrumarile Cuvantului lui Dumnezeu!

     Nu avem intelepciune, s-o recunoastem deschis. Aici este partea frumoasa si aici incepe intr-adevar lucrarea pe care o face aceasta legatura cu Dumnezeu. Sa recunoastem ca nu avem intelepciune si apoi s-o cerem de la Dumnezeu, asa cum suntem indemnati. Avem drum slobod acum; nu mai este ca inainte. Si Dumnezeu ne va da intelepciune. S-o cerem insa! Nu intrebati pe altii. Cei credinciosi sunt intrebati uneori: Ce sa fac cu copilul meu, cu fata mea, cu baiatul meu? Daca eu sunt un copil al lui Dumnezeu si ascult de El, nu pot sa spun decat atat: Intreaba pe Dumnezeu, cere intelepciune de sus, caci nimeni nu poate sa-ti dea un sfat mai bun decat Dumnezeu; cere aceasta intelepciune de sus, pentru ca avem drumul deschis, avem legatura aceasta cu El.

Gheorghe Cornilescu
 31 iulie 1960-transmisa prin email de la fratele Horia Azimioara 

CITITI TOATA  PREDICA transcrisa AICI:Mangaieri date oilor

12186696_978249175568596_470576785062607875_o

12524241_841311075995428_7012464065958750800_nTOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald Chambers

1 APRILIE

O inimă deschisă sau o inimă împietrită faţă de alţii?

Cristos… mijloceşte pentru noi… Duhul… mijloceşte pentru sfinţi.Romani 8:34.27

Avem oare nevoie de un argument mai puternic decât acesta pentru a deveni mijlocitori: Cristos „trăieşte pururea ca să mijlocească”; Duhul Sfânt „mijloceşte pentru sfinţi”? Trăim noi într-o asemenea relaţie cu semenii noştri, încât să facem lucrarea de mijlocire ca nişte copii ai Lui Dumnezeu învăţaţi de Duhul Său? Să începem cu împrejurările în care ne aflăm – casele noastre, afacerile noastre, ţara noastră, criza actuală care ne atinge atât pe noi, cât şi pe alţii -suntem noi copleşiţi de aceste lucruri? Ne scot ele din prezenţa lui Dumnezeu, nelăsându-ne timp pentru închinare? Dacă e aşa, haideţi să ne oprim şi să intrăm într-o astfel de relaţie vie cu Dumnezeu, încât relaţia noastră cu alţii să poată fi menţinută pe linia mijlocirii prin care Dumnezeu realizează minunile Lui.Ai grijă să nu o iei înaintea lui Dumnezeu tocmai prin dorinţa de a face voia Lui. Noi alergăm înaintea Lui implicându-ne într-o mie şi una de activităţi şi, în consecinţă, devenim atât de împovăraţi din cauza oamenilor şi a greutăţilor, încât nu ne mai închinăm Domnului, nu mai mijlocim. Dacă povara şi apăsarea vin asupra noastră şi noi nu ne aflăm într-o atitudine de închinare, ele vor produce în sufletul nostru nu numai împietrire faţă de Dumnezeu, ci şi descurajare. Dumnezeu aduce mereu în calea noastră oameni pentru care nu avem nici o afinitate şi, daca nu trăim într-o atitudine de închinare în faţa lui Dumnezeu, tendinţa naturală este să-i tratăm fără dragoste, să le oferim un verset care împunge ca o lance, să le dăm un sfat dojenitor şi să-i lăsăm. Un creştin fără inimă trebuie să fie o cumplită întristare pentru Domnul nostru.Trăim noi astfel, încât să putem mijloci împreună cu Domnul nostru şi cu Duhul Sfânt?

TOTUL PENTRU GLORIA LUI APRILIE

74954_830884697038066_651384035205588149_n

MANA DE DIMINEAŢĂ

APRILIE 1

“De aceea, luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să

puteţi să vă împotriviţi în ziua cea rea şi să rămâneţi

 în picioare după ce veţi fi biruit toate.”  EFESENI 6:13

Stefan, înainte de a muri ca martir, a văzut pe Domnul Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu, gata să-l primească în slavă. Domnul nostru este în picioare şi noi soldaţii Lui trebuie să fim în picioare. Aceasta este poziţia credinciosului luptător, deşi suntem “aşezaţi în locurile cereşti, în Hristos.”Când vrăjmaşul se aruncă asupra noastră, când lupta este grea, să rămânem în picioare în Domnul Hristos, să nu ne clătinam, să nu ne temem de nimic şi să nu ne rotim privirile în jurul nostru cu îngrijorare! (Isa. 41:10) Dumnezeu vrea să ne vadă în picioare în duh, fermi în Domnul Isus, întăriţi de puterea Lui biruitoare şi îmbrăcaţi cu armătura Lui, înfruntând pe vrăjmaş şi ducând lupta după poruncile date.Când în rugăciune, Dumnezeu ne pune pe inimă un suflet încercat, obiect al asalturilor vrăjmaşului, să ne ţinem în picioare pentru el şi întăriţi în Domnul, în numele Biruitorului, să rezistăm vrăjmaşului, luptând pentru acel suflet; “Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările Diavolului.” (lloan 3:8); să invocăm această făgăduinţă! Ca şi Moise altă dată, să ne ridicăm mâinile înaintea tronului, să respingem orice înfrângere şi prin rugăciunile noastre să înconjurăm cu un zid protector pe aceia care luptă.Pentru că Domnul ne spune: “împotriviţi-vă!”, s-o facem. Domnul Hristos vrea să intensifice lupta noastră împotriva vrăjmaşului, căci “ziua cea rea” este aproape. în ciuda oboselii luptei şi deşi suntem ţinta vrăjmaşului, vom rămâne în picioare, neatinşi şi biruind totul datorită armăturii pe care ne-a dat-o Dumnezeu. Fără-ndoială însă că lupta noastră, lupta credinţei este în permanenţă însoţită de harul lui Dumnezeu şi biruinţa este deci datorită aceluiaş HAR. Să nu uităm că Omul Isus Hristos a avut o luptă mult mai grea decât noi, tot timpul vieţii Lui pe pământ şi a biruit totul fiind într-o permanentă şi neîntreruptă legătură cu Tatăl Său, izvorul nesecat al oricărui har. Numai un credincios devotat poate să spună cât este de grea lupta pe care o are de dus: împotriva lui Satan şi a hoardelor lui, împotriva lumii şi împotriva lui însuşi. Unui astfel de credincios Cuvântul îi spune că avem un Mare Preot care a fost ispitit în toate, ca şi noi, dar fără păcat… : “Să ne apropiem ;dar de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să aflăm har ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.” (Evr. 5:16)TOATA LUNA AICI:MANA DE DIMINEATA-APRILIE

 12113388_831631543630048_260421625935290910_o

DOMNUL ESTE APROAPE GBV

Vineri  1  Aprilie

Pentru aceasta Mă iubeşte Tatăl, pentru că Eu Îmi

dau viața, ca din nou să o iau. Nimeni nu Mi‑o ia, ci

 Eu o dau de la Mine Însumi.  Ioan 10.17,18

Este de cea mai mare importanță să vedem că Domnul Isus nu a fost forțat nicidecum să meargă la cruce. Nu a fost forțat să părăsească gloria pe care o avea la Tatăl din eternitate şi să vină aici, pe pământ. După ce a venit în această lume, nu a existat nimic care să‑L forțeze să meargă la cruce; în orice moment al întregii Sale vieți, de la ieslea Betleemului la crucea Golgotei, S‑ar fi putut întoarce acolo de unde venise.

Moartea n‑a avut nici-un drept asupra Lui. El a putut spune despre viața Sa: „Nimeni nu Mi‑o ia, ci Eu o dau de la Mine Însumi“ (Ioan 10.18). Şi, în drumul Său de la Ghetsimani la cruce, Îl auzim spunând: „Sau gândeşti că nu pot să rog acum pe Tatăl Meu, şi să‑Mi pună la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?“ (Matei 26.53). Batjocoritorii au spus către El: „Pe alții i‑a mântuit; pe Sine Însuşi nu Se poate mântui“, însă ar fi trebuit să spună: „Pe Sine Însuşi nu vrea să Se mântuiască“.

Binecuvântat să fie Numele Său! El nu S‑a cruțat pe Sine, nici nu I‑a fost milă de Sine Însuşi, ci I‑a fost milă de noi. A privit la starea în care eram: fără speranță, vinovați şi ruinați; a văzut că nu exista niciun ochi căruia să‑i fie milă şi niciun braț care să salveze. Toată lauda să fie dată Numelui Său mare! El a coborât aici, în această lume nenorocită, şi a devenit Om, pentru a putea, ca Om, să Se jertfească pe Sine şi să ne scape de iazul cu foc. Mai mult, El ne‑a asociat cu Sine Însuşi pe temeiul nou şi veşnic al unei răscumpărări împlinite, în puterea vieții de înviere, potrivit cu planurile veşnice ale lui Dumnezeu şi spre lauda gloriei Sale.C. H. Mackintosh TOATA LUNA AICI:DOMNUL ESTE APROAPE GBV APRILIE 2016 (1)

 10366047_830236583769544_8430537026607727255_n

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

1 Aprilie

Învierea Lui Hristos Ioan 20

După moartea Lui Isus, ucenicii Săi şi Maria Magdalena, precum şi alte femei au fost foarte triste, căci au simţit că au pierdut ce au avut mai scump Unele femei au plecat cu gândul să îmbălsămeze trupul neînsufleţit al Lui Isus. Grija lor cea mai mare era:”Cine va rostogoli piatra de la intrarea în mormânt?” şi iată că s-a făcut un cutremur mare, căci un înger al Domnului s-a coborât din cer, a rostogolit piatra de la intrarea în mormânt şi s-a aşezat pe ea. Străjerii au tremuart de frică, şi au rămas ca nişte morţi. Aici putem vedea ce este omul.. Când Dumnezeu vorbeşte, nici armele nu mai ajută la nimic. Când au venit femeile, au găsit mormântul gol! S-au dus la Petru şi la ucenicul pe care-l iubea Isus şi le-au spus:”Au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştim unde L-au pus.” Atunci cei doi ucenici au fugit la mormânt. Ioan a alergat mai tare ca Petru şi a ajuns primul la mormânt, s-a uitat înăuntru, a văzut pânza de in aruncată jos, dar n-a intrat. Când a ajuns Simon Petru la mormânt, a intrat şi a văzut fâşiile de pânză jos. Ştergarul, care era pus pe capul Lui Isus nu era cu fâşiile de pânză, ci făcut sul şi pus întrun loc, singur. Atunci a intrat şi celălat ucenic, a văzut şi a crezut. Pentru mine este foarte important că Petru a intrat îndată în mormânt. Astfel a văzut ceva ce nu putea vedea altfel, şi anume ştergarul făcut sul şi pus întrun loc, anume, singur. Prin Isus am intrat în odihna veşnică a Sabatului. Cel care a găsit odihna în El renunţă la viaţa lui de până atunci. Această odihnă o găsesc numai aceia care intră în mormânt, adică renunţă la viaţa lor.TOATA LUNA AICI:MÂNTUIREA PRIN HRISTOS-APRILIE

12938164_842113525915183_7121555784852225262_n

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineaţa şi Seara

1 Aprilie

DIMINEAŢA

Să mă sărute cu sărutările gurii lui.

Cântarea Cântărilor 1:2

Timp de câteva zile am zăbovit asupra patimilor Domnului, şi vom continua tot cu ele. Astăzi, la începutul lunii, suntem chemaţi să avem sentimentele miresei lui Solomon. Observaţi cum aleargă spre El, fără nici un cuvânt introductiv, fără ca măcar să-i menţioneze numele; ea intră în subiect imediat, fiindcă vorbeşte despre Cel care este singurul El din lumea ei. Cât de îndrăzneaţă este dragostea ei! Bunătatea care i-a permis păcătoasei pocăite să-I spele picioarele cu mir de nard a fost foarte mare. Iubirea care a îngăduit ca Maria să stea la picioarele Lui şi să înveţe a fost deplină. Dar aici, dragostea, puternică, înflăcărată, aspiră la mai mult şi vrea o părtăşie completă. Estera tremura în prezenţa lui Ahaşveroş, dar mireasa care este liberă în iubire desăvârşită nu cunoaşte teama; Dacă am primit acelaşi spirit liber, am cere acelaşi lucru. Prin „sărutări” înţelegem variatele manifestări de afecţiune care îl asigură pe credincios de dragostea lui Isus. Sărutul împăcării pe care l-am experimentat la convertire a fost mai dulce decât mierea. Sărutul acceptării ne arde încă fruntea, fiindcă ştim că El ne-a acceptat persoana şi lucrarea prin har divin. Tânjim ca sărutul părtăşiei zilnice, prezente, să fie schimbat în sărutul de bun venit, care îndepărtează sufletul de pământ, şi apoi în sărutul desăvârşirii, care ne va umple de bucuria cerului. Credinţa este drumul nostru, dar părtăşia pe care o simţim este odihna. Credinţa este calea, dar comuniunea cu Isus este izvorul din care îşi astâmpără setea peregrinii. O Doamne al sufletelor noastre, nu te purta ca un străin cu noi; îngăduie ca buzele binecuvântării Tale să atingă buzele cererilor noastre. Îngăduie ca buzele plinătăţii Tale să atingă buzele nevoii noastre, şi vom simţi imediat efectul vindecător al sărutării Tale.

5513_833927136733822_8601550197558736646_nSEARA

Este vremea să căutaţi pe Domnul. Osea 10:12

Numele lunii aprilie este un derivat al verbului latin aperio, care înseamnă a deschide. Toţi mugurii şi bobocii se deschid acum, şi am ajuns la porţile anotimpului florilor. Cititorule, dacă eşti încă nemântuit, fie ca inima ta, în acord cu trezirea universală a naturii, să se deschidă să-L primească pe Domnul. Fiecare floare îmbobocită îţi spune „este vremea să căutaţi pe Domnul”. Nu dezacorda armonia naturii, lasă-ţi inima să îmbobocească şi să înflorească dorinţe sfinte. Vrei să spui că sângele fierbinte al tinereţii îţi curge năvalnic în vene? Atunci te îndemn să-i aduce Domnului tinereţea ta. Pentru mine a fost o fericire negrăită să fiu chemat din tinereţe, şi Îl laud pe Domnul în fiecare zi pentru acest lucru. Mântuirea este nepreţuită; este binevenită oricând, dar mântuirea timpurie are o dublă valoare. Tineri şi tinere, fiindcă puteţi pieri înainte să apucaţi să înfloriţi, căutaţi-L pe Domnul acum. Iar voi, care experimentaţi primele semne ale bătrâneţii, grăbiţi pasul. Junghiurile şi tusea sunt semne pe care trebuie să le luaţi în seamă. Este într-adevăr „vremea să căutaţi pe Domnul”. Nu cumva văd câteva fire argintii amestecate în şuviţele odinioară negre şi lucioase? Anii trec pe nesimţite, şi moartea este mai aproape decât credeţi. Fiecare întoarcere a primăverii ar trebui să vă inspire să vă rânduiţi casa. Dragă cititorule, dacă eşti înaintat în vârstă, îngăduie-mi să te implor să nu mai zăboveşti. Astăzi este un timp de har — fii recunoscător, fiindcă timpul este puţin şi se scurtează cu fiecare ticăit al ceasului. În camera ta tăcută, în prima seară a noii luni, îţi vorbesc cât pot de bine prin hârtie şi cerneală. Din adâncul sufletului meu, ca slujitor al Domnului, te avertizez că „este vremea să cauţi pe Domnul”. Nu neglija avertismentul. S-ar putea să fie ultima chemare înainte de distrugere, ultima silabă de pe buzele harului.

TOATA LUNA AICI:CHARLES H. SPURGEON-Meditatii de DIMINEATA SI SEARA-APRILIE

 10391714_1617371895041202_275081960457293220_n

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

1 Aprilie

CALEA SFÂNTĂ

… cei ce vor merge pe ea, chiar şi cei fără minte,

nu se vor putea rătăci.  Isaia 35.8

Calea sfinţeniei este atât de dreaptă şi luminoasă, încât nici cele mai simple, şi nepricepute suflete nu se pot înşela, dacă o urmează fără întrerupere. Înţelepţii lumii au multe rătăciri, ei fac chiar greşeli deosebit de mari şi sfârşesc prin a nu-şi atinge ţinta. Prudenţa acestei lumi are vederea scurtă, şi ea conduce la locuri întunecoase pe aceia care o aleg. Sufletele sincere nu cunosc altceva mai bun, decât să facă ce le arată Dumnezeu şi aceasta îi ţine mereu pe drumul împărătesc, pe care merg sub ocrotirea lui Dumnezeu.Suflete, nu cauţi tu niciodată să ieşi dintr-o încurcătură prin înşelăciune sau altceva asemănător? Ţine dreaptă calea sfântă a adevărului şi a integrităţii, şi vei fi urmat cel mai bun drum. Viaţa ta să fie fără întorsături sau cotituri. Fii drept şi fără teamă. Urmează-L pe Domnul Isus, fără să te gândeşti la urmări. Cine se foloseşte de minciună pentru a scăpa dintr-o mare nenorocire, ar putea să cadă într-un rău mai mare. Calea lui Dumnezeu e cea mai bună dintre toate. Mergeţi pe ea, chiar când oamenii v-ar crede nebuni; astfel veţi fi cu adevărat înţelepţi.Doamne, Te rog călăuzeşte-i pe slujitorii Tăi pe un drum sigur, din pricina vrăjmaşilor lor.TOATA LUNA AICI;TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU-APRILIE12376646_619628541525621_7518252421677966070_n

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

1 APRILIE 2016

0, Doamne, adevărul ce iese în faţă în această dimineaţă este adevărul despre sfinţire. Iartă-mă dacă, pe neobservate, am deviat de la acest mare scop al Tău.TOATA LUNA AICI:BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU-OSWALD CHAMBERS (1)

1014469_830884883704714_9063004840519219168_nCALENDAR BIBLIC

DOMNUL ESTE APROAPE

1 Aprilie

Ba mai mult, ne bucurăm chiar şi în

necazurile noastre. Romani 5.3

Lauda omului natural (firesc) este în floare, fie pentru puterea sa, fie pentru bogăţia sa (Ier. 9.23). Dar aceasta este ceva neplăcut pentru Dumnezeu. Iacov ne scrie că toată lauda este rea. Omul lumesc se laudă cu lucrările sale pe care le face în independenţa sa faţă de Dumnezeu; dar fiecare independenţă Îl necinsteşte şi Îl întristează pe Dumnezeu.Dar cu ce se laudă credinciosul? El se laudă cu acele lucrări pe care Dumnezeu i le dăruieşte prin har. El are pacea cu Dumnezeu. Calea creştinului aduce cu sine şi necazuri. Apostolul Pavel spune în Fapte 14.22 „că în împărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri” şi el însuşi a avut parte de multe necazuri.Nu-i de mirare când, creştinul se laudă cu lucruri de care omul lumesc se teme? La fel omul lumesc se deosebeşte de creştin prin faptul că unul fuge de ceea ce celălalt caută: distracţiile şi anturajele. Ceea ce unul savurează, pe celălalt îl întristează, ceea ce unul numeşte viaţă pentru celălalt este moarte. Răbdarea creştinului în necazuri aduce biruinţa şi biruinţa aduce nădejdea. Ce însemnată este deci îmbărbătarea din Romani 12.12: „Bucuraţi-vă în nădejde. Fiţi răbdători în necaz; stăruiţi în rugăciune.Pe calea supunerii, credinciosul învaţă să înfrunte necazurile, dar mai învaţă şi îndurarea Domnului său care va găsi în curând împlinire.Ori de câte ori apar obstacole între inima creştinului şi Domnul, negreşit că nu se poate bucura de starea de faţă a Domnului, ci suferă în faţa greutăţilor ce-l năpădesc, după cum un nor, care vine în dreptul Soarelui, ne lipseşte pentru câtva timp de razele Iui. Norul însă nu face Soarele să nu mai lucească, ci ne face doar să nu-l mai vedem. La fel se întâmplă când ne întristăm din pricina necazurilor, greutăţilor şi piedicilor, care ne acoperă de strălucirea feţei Tatălui nostru. Pentru Dumnezeul nostru nici o greutate nu este prea mare, la El totul este posibil.TOATA LUNA AICI:CALENDARUL BIBLIC -DOMNUL ESTE APROAPE

1918954_836401663153036_5054250092749066947_nMEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

1 APRILIE

«… ci cu sângele scump al lui Cristos, Mielul fară

cusur şi fa­ră prihană.» 1 PETRU 1,19

De ce este Isus numit Mielul lui Dumnezeu?

  1. Este numit Mielul lui Dumnezeu pentru că aceasta a fost natura Sa pe pământ. Mielul este simbolul nevinovăţiei şi al curăţiei. Aşa a fost şi este Isus în toate lucrurile: «a fost ispitit ca şi noi, dar fară păcat» (Evrei 4,15).
  2. Este numit Mielul lui Dumnezeu ca să ne arate calea. El a venit de la Dumnezeu pe acest pământ cu un scop precis, şi anume să fie jertfit pentru păcatele noastre: «Vrednic este Mielul, care a fost junghiat» (Apoc. 5,12). El nu S-a abătut cu nici un chip de la calea pe care trebuia să meargă, căci a decis: «Dar tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul acesta» (Ioan 12,27).
  3. Isus este numit Mielul lui Dumnezeu pentru a ne dezvălui felul biruinţei Sale. Biruinţa lui Isus este biruinţa mielului. Cine este mai lipsit de ajutor ca un miel? Şi iată că cel mai slab face cel mai mare, cel mai imposibil lucru! Mielul, în slăbiciunea lui, duce tot ceea ce este mai greu. Isus a obţinut victoria totală pe cruce fară a Se împotrivii într-adevăr, «El a fost răstignit prin slăbiciune» (2 Cor. 13,4), dar a înviat în putere. De aceea Cuvântul «Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!» (Ioan 1,29) are atâta putere în paradoxul său divin.TOATA LUNA AICI:WIM MALGO – MEDITATII ZILNICE-APRILIE

 2050_1615586355219756_3808378695147550813_n IZVOARE IN DEŞERT

1 Aprilie

Iată, chiar dacă mă va omorî, tot mă voi încrede în El.(Iov 13:15, KJV)

Căci ştiu în cine am crezut. (2 Timotei 1:12)

N-am să mă îndoiesc, chiar dacă toate

corăbiile mele de pe mare

Vin acasă purtate de vânt cu catargele şi velele rupte;

Voi crede că Mâna care nu greşeşte niciodată,

Lucrează, prin experienţe aparent rele, spre binele meu.

Şi chiar dacă plâng pentru că velele acelea sunt

zdrenţuite,

Tot voi striga, în timp ce speranţele mele cele mai

bune zac năruite:„Mă încred în Tine“.

 

N-am să mă îndoiesc, chiar dacă toate

rugăciunile mele se întorc

Fără răspuns din ţara liniştită şi neprihănită de sus;

Voi crede că este o dragoste plină de înţelepciune

Care a refuzat aceste lucruri după care tânjesc;

Şi chiar dacă uneori nu mă pot abţine să nu mă întristez,

Totuşi pasiunea curată a credinţei mele neclintite

Va arde strălucitoare.

 

N-am să mă îndoiesc, chiar de ar ploua cu necazuri,

Şi problemele ar roi ca albinele în jurul unui stup.

Voi crede că înălţimile la care vreau să ajung

Se pot atinge doar prin chinuri şi dureri;

Şi chiar dacă gem şi mă chircesc sub crucile mele,

Totuşi voi vedea prin cele mai severe pierderi ale mele

Măreţul câştig.

 

N-am să mă îndoiesc. Credinţa aceasta e bine ancorată,

Ca o corabie etanşă, sufletul meu înfruntă fiecare furtună;

Atât de mare este curajul lui care nu va cădea

În faţa puternicei şi necunoscutei mări a morţii.

Oh, de aş putea striga, chiar dacă duhul părăseşte trupul,

„Nu mă îndoiesc“, ca să audă toţi care ascultă,

Cu ultima mea suflare.

 

Un marinar bătrân spunea odată: „În furia furtunilor trebuie să facem un singur lucru, pentru că este o singură cale de supravieţuire: trebuie să îndreptăm corabia într-o poziţie sigură şi s-o menţinem aşa“. Şi aceasta, dragă creştine, trebuie să faci şi tu. Câteodată, ca şi Pavel, în mijlocul furtunii care se dezlănţuie asupra ta, nu poţi vedea soarele sau stelele care să te ajute să navighezi. Acesta este momentul când poţi face doar un singur lucru, pentru că este o singură cale. Raţiunea nu te poate ajuta, experienţele din trecut nu te vor lumina, şi nici chiar rugăciunea nu-ţi va aduce vreo consolare. O singură cale rămâne: trebuie să-ţi pui sufletul într-o singură poziţie şi să-l menţii acolo. Trebuie să te ancorezi tare în Domnul. Şi apoi, orice ar veni – uragane, valuri, furtuni, tunete, fulgere, stânci ascuţite, sau talazuri violente – trebuie să te prinzi de cârmă, menţinându-ţi ferm încrederea în credincioşia lui Dumnezeu, în promisiunile legământului Său şi-n dragostea Sa eternă în Domnul Isus Hristos. Richard Fuller

TOATA LUNA AICI:IZVOARE IN DESERT-APRILIE

12417519_842105132582689_521764086460398629_nPÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

1 Aprilie

“ Ferice de cei ce n-au văzut şi au crezut.”Ioan 20:29

Toma, unul din cei doisprezece, nu a fost împreună cu ucenicii când li S-a arătat Isus, de aceea n-a vrut să creadă că ei L-au văzut pe Domnul.”Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede” a spus Toma. Opt zile după aceea pe când ei stăteau cu uşile încuiate a venit Isus, a stat în mijloc, şi le-a zis:”Pace vouă.” Apoi a zis lui Toma:”Adu-ţi degetul încoace, şi uită-te la mâinile Mele, şi adu-ţi mâna şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios.” Drept răspuns Toma I-a zis:”Domnul meu şi Dumnezeul meu!” Atunci Isus i-a zis:”Ferice de cei ce n-au văzut şi au crezut.” Aceasta este o atenţionare foarte împortantă  pentru noi. Misionarul Hebich a spus:”Cuvântul Lui Dumnezeu nu ne este dat pentru a-L inţelege, ci pentru a-L crede.” Iar Isus spune:”Dacă aţi fi orbi, n-aţi avea păcat; dar acum ziceţi:”Vedem”, de aceea păcatul vostru rămâne.” Isus S-a născut noapea întro iesle. Poporul Israel  a trebuit să mănânce mielul în Egipt, trebuia să mănânce tot mielul, şi aceasta noaptea. A fost nevoie de aceasta pentru a ieşi din Egipt. Cei care nu au mâncat din ele, trebuiau să moară. Deci omul, când este în întuneric trebuie să creadă că Isus i-a spălat păcatele lui, chiar dacă nu a experimentat această realitate. Faptul că Isus S-a născut noaptea întro iesle din Betleem ne arată că noi trebuie să credem că El ne-a spălat păcatele noastre, chiar dacă nu vedem aceasta, şi că Şi-a dat viaţa ca jertfă de ispăşire, devenind astfel viaţa noastră;dacă noi credem cuvântul mântuirii, nu avem păcate. Dar atunci când credinţa noastră se limitează doar la ceea ce vedem, rămânem în păcat. De aceea:” ferice de cei ce nu văd, şi totuşi cred.”

Niciodată nu vom putea jertfi prea mult pentru El care Şi-a jertfit totul pentru noi.

TOATA LUNA AICI:PAINEA CEA DE TOATE ZILELE-APRILIE

10534196_830232133769989_6105416144932160135_nSCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

1 APRILIE

Proverbe 1.1-19

Folosindu-Se de cel mai înţelept dintre cei mai înţelepţi, de Solomon (despre a cărui înţelepciune citim în 1 împăraţi 4.29-34), Dumnezeu ne-a dăruit „proverbele”, „Cartea înţelepciunii”, carte care se adresează tuturor, dar în mod deosebit tânărului (v. 4). Da, ţie, tânăr credincios ajuns la vârsta reflectării şi a judecăţii personale, îţi este dedicată cartea aceasta! A fost scrisă special pentru tine, pentru că a sosit mo­mentul orientării tale, a alegerilor tale decisive. În şcoala lui Dumnezeu, unde se urmăreşte educarea ta în spirit creştin, sub autoritatea şi exemplul părinţilor tăi (v. 7-9), cartea Proverbe constituie unul dintre „manualele” de bază. Ea conţine defi­niţii, reguli (şi aplicaţii ale lor), exerciţii, exemple de urmat şi altele care nu trebuie urmate. Înţelepciunea (Cuvântul cu care se identifică) este în acelaşi timp o Persoană care învaţă şi care îndrumă paşii acelora pe care ea îi numeşte fiii Săi.Asemeni cărţii psalmilor, care începea cu punerea deoparte a celui credincios (Psalmul 1.1), şi aici vom putea vedea cum cea dintâi instrucţiune dată fiului îl previne să evite „calea celor păcătoşi”, a celor care caută să-1 ispitească spunându-i: „Vino cu noi” (v. 11). Înţelepciunea îi arată unde duce această cale şi îl pune în gardă: „fiul meu, să nu porneşti la drum cu ei” (v. 15; citiţi Efeseni 5.11)!TOATA LUNA AICI:SCRIPTURILE IN FIECARE ZI-APRILIE

12512676_1616990375079354_5703117140264865753_n

 CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-APRILIE 2016

1 APRILIE

CE NE ÎMPIEDICĂ SĂ-I SLUJIM PE ALȚII? (4)

Slujiți-vă unii altora în dragoste” (Galateni 5:13)

Un alt lucru care te va împiedica să-i slujești pe ceilalți este: Controlul. Chiar dacă este important să te concentrezi asupra înțelegerii celorlalți, trebuie totodată să fii autentic și deschis, așa încât și ei să te înțeleagă pe tine. Deoarece lucrul acesta te poate face să te simți vulnerabil, mulți dintre noi nu doresc să fie transparenți. Autorul și fostul căpitan al marinei americane Mike Abrashoff remarcă: „Unii lideri au impresia că dacă îi țin pe oameni în întuneric, mențin un anume control. Dar asta denotă nebunia liderului și eșecul organizației. Caracterul ascuns duce la izolare, nu la reușită. Cunoașterea înseamnă putere, da, însă liderii au nevoie de putere colectivă. Am descoperit că atunci când oamenii știau care sunt obiectivele, cu atât mai mult erau de acord – și cu atât mai bune erau rezultatele pe care le obțineam împreună”. De fiecare dată când oamenii simt că informația este ascunsă de ei se creează o distanță. Se simt ca niște intruși și prin urmare le scade moralul împreună cu performanța. în cartea sa: „Lead, Follow, or Get Aut of the Way (Condu, supune-te sau dă-te la o parte – n.tr.)” Jim Lundy scrie despre ceea ce el numește „Plângerea subordonaților” și ea spune așa: „Noi, cei neinformați, lucrând pentru cei inaccesibili, facem imposibilul pentru cei nemulțumitori”! Te-ai simțit vreodată așa? Apoi el scrie și „Plângerea de la ferma de ciuperci” care sună așa: „Avem sentimentul că suntem ținuți în întuneric. Din când în când vine cineva și împrăștie peste noi bălegar. Dar când ne scoatem capetele, ele ne sunt tăiate și ne sunt puse în conserve”. Liderii buni nu se izolează și nu-i țin pe oameni în întuneric, cu bună știință, ci îi informează și îi includ în procesul de luare a deciziilor ori de câte ori este posibil. Fă-le cunoscut oamenilor cine ești și ce crezi!TOATA LUNA AICI:CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI-APRILIE 2016

947366_830232010436668_8003167004703122187_n

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro
Aplicatia Meditatia Zilei (Android)

Meditatiile Zilnice pe YouTube

Pagina de Facebook a Fundatiei, meditatii audio-video

Grila programe Credo TV (meditatiile sunt de 3 ori pe zi)

Aplicatia Credo TV unde se gasesc meditatiile audio-video

1535016_830391287087407_2849496213150361292_n

SĂMÂNŢA BUNĂ

Vineri, 1 Aprilie 2016

Voi spune lucrările Tale cele puternice, Doamne Dumnezeule! Voi pomeni dreptatea Ta și numai pe a Ta.Psalmul 71.16

Uimirea omului de știință

Louis Pasteur (1822-1895) a pus bazele microbiologiei și ale bacteriologiei. A inventat vaccinarea, imunizarea și pasteurizarea, datorită cărora au fost salvate atâtea vieți omenești. El este autorul legii biogenezei, care afirmă că viața nu poate proveni decât din viață, contrazicând ideea, pe atunci la modă, a evoluției prin generare spontană. Pentru Pasteur nu exista nicio contradicție între știință și creștinism. El a afirmat cu tărie că „știința îi apropie pe oameni de Dumnezeu“. Ca om de știință remarcabil, el a ajuns la concluzia că pretutindeni există dovezi ale unui „proiect divin“ și a refuzat afirmațiile necredinței. „Cu cât studiez mai mult natura, cu atât sunt mai uimit de lucrarea Creatorului“, afirma omul de știință.Natura este o carte mare, în care se poate citi oriunde despre Dumnezeu. În ea putem vedea lucrarea Creatorului. Această carte este deschisă ziua și noaptea. O poate citi orice muritor. Nimeni nu se poate scuza că nu are timp, deoarece fiecare se mișcă în natură; se întâlnește la fiecare pas cu minunile ei. Da, natura este oglinda lucrării lui Dumnezeu! În ea Îl vedem pe Dumnezeu în orice clipă. Din acest motiv, în ziua judecății divine, nimeni nu se va putea scuza.TOATA LUNA AICI:SĂMÂNŢA BUNĂ APRILIE12671960_1614129912032067_6123920543509994082_o1936341_1201342203216808_2512661499331291961_n

 

 

 

12472759_1764980743731186_3258689540411433033_n

12936713_231009733919888_5964838303274869210_n

 944057_208770469472928_700770130468267408_n

1916390_458747474319607_7568543479512113873_nCe sărbătorești de Paștele acesta?

Aseară, am făcut un test de cunoștințe biblice la Bethel. Știam că au ascultat sute de predici despre evenimentele din Săptămâna Mare. Le-am propus să le spun câte un titlu de predică și ei să-mi spună despre ce e vorba. Mi-au confirmat ceea ce am bănuit. Știm foarte multe. Știm aproape totul.

,,Cea mai mare crimă?“ – Creatorul este ucis de creație.

,,Cea mai tragică farsă?“ – Judecătorul lui Israel este bătut peste obraz.

,,Cea mai proastă afacere?“ – Iuda, bineînțeles.

,,Cea mai surprinzătoare credință?“ – Tâlharul.

Azi dimineață am găsit un articol pe această temă. Vi-l ofer mai jos, regretând iar că n-am traducerea lui. Poate că o va face unul dintre voi.

+++1957996_458968030964218_935759081704337320_n

“A man who was completely innocent, offered himself as a sacrifice for the good of others, including his enemies, and became the ransom of the world. It was a perfect act.” – Mahatma Gandhi

“Easter tells us of something children can’t understand, because it addresses things they don’t yet have to know: the weariness of life, the pain, the profound loneliness and hovering fear of meaninglessness.” – Frederica Mathewes-Green

“A rule I have had for years is: to treat the Lord Jesus Christ as a personal friend. His is not a creed, a mere doctrine, but it is He Himself we have.” – Dwight L. Moody

“God loves each of us as if there were only one of us.” – Saint Augustine

“This Easter” is the only Easter any of us have. The ones before have passed. The world in which we live makes no promise of another next year.

Easter is the poster child for the Supernatural. The religious leaders of Israel reasoned among themselves that Jesus should die so they could preserve their high position over the people: “One of them, Caiaphas, who was high priest that year, said to them, ‘You know nothing at all! You’re not considering that it is to your advantage that one man should die for the people rather than the whole nation perish’” (John 11:49-50 HCSB).

Satan celebrated his victory over the Creator at the Cross. Having earlier been booted from heaven (“I watched Satan fall from heaven like a lightning flash” Luke 10:18 HCSB) for his usurpery against his Creator, Satan reckoned that with the death of Jesus on the Cross his ownership of humanity and the world’s governments now lay beyond the grasp of God.

Jesus’ 12 closest confidants were in despair; Judas had already hanged himself over his betrayal of Jesus. A few of the common people quietly buried Jesus in a tomb.

Despite the many and varied religions in this world, there are but two kingdoms which underlie every religion’s claim of ownership upon humanity. One claim belongs to the Creator, whose credentials are beyond question. The other claim is that of another created being, whose pride led him to believe that his claim was superior to that claim asserted by the Creator. The world’s religions either worship the Creator, or they worship the usurper.

Last week I heard in church from the pulpit that school would be closed for “spring break.” No, school was closed for Easter, just as it was when I was a child and went to school. Easter became “spring break” because the usurper of this world became tired of being reminded of his spectacular failure at Easter.

Easter is the Supernatural, writ large across history. “According to the laws of legal evidence used in courts of law, there is more evidence for the historical fact of the resurrection of Jesus Christ than for just about any other event in history” (Harvard Law professor Dr. Simon Greenleaf).

The conflict between the Creator and the usurper is now on full display across the world. Both sides to the conflict invite you to join with them. The usurper extracts his salvation in our blood and tears. Jesus Christ, having already shed his own blood and tears on our behalf, beckons us simply to join us in his resurrected life and victory celebration.

What does the end of the age look like from God’s side of the veil?

Read more at http://www.wnd.com/2016/03/easter-the-supernatural-writ-large/#ZRIgld6yWgsOsTgq.99

REBLOGGED FROM http://barzilaiendan.com/2016/03/26/ce-sarbatoresti-de-pastele-acesta/#more-34699

10325795_458748074319547_22207568920892865_n

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 145 other followers

%d bloggers like this: