Question: “What is Palm Sunday?”

Answer: Palm Sunday is the day we celebrate the triumphal entry of Jesus into Jerusalem, one week before His resurrection (Matthew 21:1–11). As Jesus entered the holy city, He neared the culmination of a long journey toward Golgotha. He had come to save the lost (Luke 19:10), and now was the time—this was the place—to secure that salvation. Palm Sunday marked the start of what is often called “Passion Week,” the final seven days of Jesus’ earthly ministry. Palm Sunday was the “beginning of the end” of Jesus’ work on earth.

Palm Sunday began with Jesus and His disciples traveling over the Mount of Olives. The Lord sent two disciples ahead into the village of Bethphage to find an animal to ride. They found the unbroken colt of a donkey, just as Jesus had said they would (Luke 19:29–30). When they untied the colt, the owners began to question them. The disciples responded with the answer Jesus had provided: “The Lord needs it” (Luke 19:31–34). Amazingly, the owners were satisfied with that answer and let the disciples go. “They brought [the donkey] to Jesus, threw their cloaks on the colt and put Jesus on it” (Luke 19:35).

As Jesus ascended toward Jerusalem, a large multitude gathered around Him. This crowd understood that Jesus was the Messiah; what they did not understand was that it wasn’t time to set up the kingdom yet—although Jesus had tried to tell them so (Luke 19:11–12). The crowd’s actions along the road give rise to the name “Palm Sunday”: “A very large crowd spread their cloaks on the road, while others cut branches from the trees and spread them on the road” (Matthew 21:8). In strewing their cloaks on the road, the people were giving Jesus the royal treatment—King Jehu was given similar honor at his coronation (2 Kings 9:13). John records the detail that the branches they cut were from palm trees (John 12:13).

On that first Palm Sunday, the people also honored Jesus verbally: “The crowds that went ahead of him and those that followed shouted, ‘Hosanna to the Son of David!’ / ‘Blessed is he who comes in the name of the Lord!’ / ‘Hosanna in the highest heaven!’” (Matthew 21:9). In their praise of Jesus, the Jewish crowds were quoting Psalm 118:25–26, an acknowledged prophecy of the Christ. The allusion to a Messianic psalm drew resentment from the religious leaders present: “Some of the Pharisees in the crowd said to Jesus, ‘Teacher, rebuke your disciples!’” (Luke 19:39). However, Jesus saw no need to rebuke those who told the truth. He replied, “I tell you . . . if they keep quiet, the stones will cry out” (Luke 19:40).

Some 450 to 500 years prior to Jesus’ arrival in Jerusalem, the prophet Zechariah had prophesied the event we now call Palm Sunday: “Rejoice greatly, Daughter Zion! / Shout, Daughter Jerusalem! / See, your king comes to you, / righteous and victorious, / lowly and riding on a donkey, / on a colt, the foal of a donkey” (Zechariah 9:9). The prophecy was fulfilled in every particular, and it was indeed a time of rejoicing, as Jerusalem welcomed their King. Unfortunately, the celebration was not to last. The crowds looked for a Messiah who would rescue them politically and free them nationally, but Jesus had come to save them spiritually. First things first, and mankind’s primary need is spiritual, not political, cultural, or national salvation.

Even as the coatless multitudes waved the palm branches and shouted for joy, they missed the true reason for Jesus’ presence. They could neither see nor understand the cross. That’s why, “as [Jesus] approached Jerusalem and saw the city, he wept over it and said, ‘If you, even you, had only known on this day what would bring you peace—but now it is hidden from your eyes. The days will come upon you when your enemies . . . will not leave one stone on another, because you did not recognize the time of God’s coming to you” (Luke 19:41–47). It is a tragic thing to see the Savior but not recognize Him for who He is. The crowds who were crying out “Hosanna!” on Palm Sunday were crying out “Crucify Him!” later that week (Matthew 27:22–23).

There is coming a day when every knee will bow and every tongue confess that Jesus Christ is Lord (Philippians 2:10–11). The worship will be real then. Also, John records a scene in heaven that features the eternal celebration of the risen Lord: “There before me was a great multitude that no one could count, from every nation, tribe, people and language, standing before the throne and before the Lamb. They were wearing white robes and were holding palm branches in their hands” (Revelation 7:9, emphasis added). These palm-bearing saints will shout, “Salvation belongs to our God, who sits on the throne, and to the Lamb” (verse 10), and who can measure sum of their joy?

Question: “What is Passion Week / Holy Week?”

Answer: Passion Week (also known as Holy Week) is the time from Palm Sunday through Easter Sunday (Resurrection Sunday). Also included within Passion Week are Holy Monday, Holy Tuesday, Spy Wednesday, Maundy Thursday, Good Friday, and Holy Saturday. Passion Week is so named because of the passion with which Jesus willingly went to the cross in order to pay for the sins of His people. Passion Week is described in Matthew chapters 21-27; Mark chapters 11-15; Luke chapters 19-23; and John chapters 12-19. Passion Week begins with the triumphal entry on Palm Sunday on the back of a colt as prophesied in Zechariah 9:9.

Passion Week contained several memorable events. Jesus cleansed the Temple for the second time (Luke 19:45-46), then disputed with the Pharisees regarding His authority. Then He gave His Olivet Discourse on the end times and taught many things, including the signs of His second coming. Jesus ate His Last Supper with His disciples in the upper room (Luke 22:7-38), then went to the garden of Gethsemane to pray as He waited for His hour to come. It was here that Jesus, having been betrayed by Judas, was arrested and taken to several sham trials before the chief priests, Pontius Pilate, and Herod (Luke 22:54-23:25).

Following the trials, Jesus was scourged at the hands of the Roman soldiers, then was forced to carry His own instrument of execution (the Cross) through the streets of Jerusalem along what is known as the Via Dolorosa (way of sorrows). Jesus was then crucified at Golgotha on the day before the Sabbath, was buried and remained in the tomb until Sunday, the day after the Sabbath, and then gloriously resurrected.

It is referred to as Passion Week because in that time, Jesus Christ truly revealed His passion for us in the suffering He willingly went through on our behalf. What should our attitude be during Passion Week? We should be passionate in our worship of Jesus and in our proclamation of His Gospel! As He suffered for us, so should we be willing to suffer for the cause of following Him and proclaiming the message of His death and resurrection.

Recommended Resource: The Case for the Resurrection of Jesus by Gary Habermas

What’s new on GotQuestions.org?

What is the ark of the testimony?

What is PETA? Can a Christian support PETA?

What does the Bible say about slander?

Is it wrong for a woman to get an epidural and/or other pain relievers during childbirth?

What is orthopraxy/orthopraxis?

What is the spiritual presence view of the Lord’s Supper?

Was the forbidden fruit an apple?

Is it wrong to have raffles in the church?

Should a Christian go on welfare?

What does the Bible say about traditionalism?

GotQuestions.org seeks to glorify the Lord Jesus Christ by providing biblical answers to spiritually-related questions. To continue in this mission, we need your support! For more information, please visit our Support Page

We apologize, but with over 362,000 QOTW subscribers, we simply cannot handle email replies to our QOTW. If you have a question about the QOTW, please submit it on our website. Thank you.



Sâmbãtã 1 Aprilie


“Și Sara a murit în Chiriat-Arba, adică Hebron, în țara Canaanului. Și Avraam a venit s-o jelească și s-o plângă pe Sara.” Geneza 23.2

Una dintre cele mai dureroase experiențe este moartea cuiva drag. Plânsul este un lucru normal în astfel de momente, fiindcă el este o manifestare a durerii. Domnul Isus, Omul perfect, atunci când a văzut-o pe Maria plângând, a plâns El Însuși, lăsându-ne astfel un exemplu pentru a plânge cu cei care plâng (Romani 12.15). Mângâierea lui Dumnezeu este simțită în astfel de clipe, fiindcă El este într-adevăr Tatăl îndurării și Dumnezeul oricărei mângâieri (2 Corinteni 1.3). El ne mângâie prin faptul că Își face simțită prezența și, de asemenea, folosindu-i pe cei ai Săi pentru un cuvânt de mângâiere și de încurajare din Scriptură. Mângâierea Lui nu se oprește aici, căci, după ce înmormântarea se termină și toți ceilalți pleacă, El nu ne părăsește, ci continuă, prin felurite mijloace, să ne aducă mângâiere și speranță. Ce mare binecuvântare este să experimentezi mângâierea lui Dumnezeu pentru prezent!

Există însă și promisiunea lui Dumnezeu pentru viitor, căci vrăjmașul din urmă care va fi nimicit este moartea (1 Corinteni 15.26). Moartea și Locuința morților vor fi aruncate în iazul de foc (Apocalipsa 20.14). Lunga noapte a suferinței se va sfârși atunci când Domnul, care este Luceafărul strălucitor, va veni (Apocalipsa 22.16); astfel, “seara rămâne plânsul și dimineața este un cântec de bucurie” (Psalmul 30.5). Scriptura ne spune, de asemenea: “Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor” (Apocalipsa 21.4). Prin urmare, “să nu vă întristați ca și ceilalți care nu au speranță, … pentru că Domnul Însuși, cu un strigăt, cu glasul arhanghelului și cu trâmbița lui Dumnezeu, va coborî din cer; și întâi vor învia cei morți în Hristos; apoi noi cei vii, care rămânem, vom fi răpiți în nori împreună cu ei, pentru a-L întâmpina pe Domnul în văzduh: și astfel vom fi întotdeauna împreună cu Domnul. Astfel încurajați-vă unii pe alții cu aceste cuvinte” (1 Tesaloniceni 4.13,16-18). R A Barnett  TOATA LUNA AICI:DOMNUL ESTE APROAPE-GBV- APRILIE 2017


Sâmbătă, 1 Aprilie 2017


“… Oriîncotro ar cădea copacul, fie spre miazăzi, fie spre miază-noapte, în locul unde cade, acolo rămâne.”
Eclesiastul 11.3

“Ceasul” oprit

Vizitatorii unui castel german au remarcat un lucru neobișnuit – în toate camerele, ceasurile erau oprite la aceeași oră: nouă și patru minute. Ghidul a spus vizitatorilor că ducesa domeniului murise cu ani de zile în urmă, fiind încă tânără. Ducele, soțul ei, a dat ordin ca toate ceasurile din castel să fie oprite la ora morții soției și niciodată să nu mai măsoare trecerea vremii. În supărarea lui, ducele a folosit acest mijloc pentru a arăta că pentru el timpul a încetat să mai existe din momentul morții soției lui.

Să ne gândim că într-o zi “ceasul” vieții noastre se va opri. Și atunci se va împlini adevărul din versetul de azi: încotro cade copacul, acolo rămâne. Cu alte cuvinte spus: partea care și-a ales-o omul când trăia, aceea o va avea în veșnicie. Dacă ne-am ales să ne încredem în Mântuitorul sufletelor noastre, vom fi veșnic cu El. Dacă am rămas indiferenți față de o mântuire așa de mare, vom fi pierduți pentru veșnicie. Nimic nu se va mai putea schimba. “Ceasul” nostru va fi oprit. Nu mai putem da timpul înapoi. De aceea Scriptura spune că vremea potrivită este acum pentru a ne pune încrederea în Isus Hristos. Să ne folosim de această vreme potrivită, dăruită de Dumnezeu pentru mântuirea noastră! Orice amânare poate fi un veșnic prea târziu.TOATA LUNA AICI:SAMANTA BUNA APRILIE 2017


coordonatori Bob & Debby Gass




“Dragostea nu va pieri niciodată” (1 Corinteni 13:8)

     Biblia ne asigură că: “Dragostea nu va pieri niciodată.” Gândește-te puțin: banii nu aduc fericirea, faima nu aduce valoare, iar răzbunarea nu aduce satisfacție… iar dragostea – nu dispare niciodată! Când s-a adresat conducătorilor Națiunilor Unite, maica Tereza a fost întrebată: “Cum putem avea pace în lume?” Ea răspuns: “Mergeți acasă și iubiți-vă familiile”. Dacă am face cu toții asta, “paradisul pierdut” ar deveni cu siguranță “paradisul regăsit”!

Măreția intelectuală a lui Napoleon Bonaparte și egotismul său intens fac ca tributul pe care l-a adus el supremației conducătorului prin iubire să fie cu atât mai izbitor. El a spus: “Alexandru, Cezar, Carol cel Mare și eu însumi am pus temeliile unor mari imperii: dar de ce a depins crearea geniului nostru? De forță! Isus singur Și-a creat Împărăția prin dragoste, și până în zilele noastre milioane de oameni și-au dat și-și dau viața pentru El.”

Uneori conducătorii sunt numai niște deținători ai puterii. Întrucât nu-i putem iubi pe ceilalți fără să ne facem vulnerabili, ei consideră exprimarea dragostei ca pe o slăbiciune. De fapt nu putem iubi și în același timp “să lăsăm toate ușile deschise”. Pentru a iubi cu adevărat – soț sau soție, copii sau cei pe care îi conduci – trebuie să te dăruiești ireversibil în așa măsură încât să poți suferi și chiar să fii respins. Principiul fundamental după care operează deținătorii puterii este de a se proteja pe ei înșiși și tot ce au, în timp ce principiul fundamental al conducerii adevărate este dăruirea de sine fără rezerve.

Dragostea ca trăsătură intrinsecă a conducerii pare demodată, însă cu toate acestea, potrivit Scripturii, ea rămâne strategia câștigătoare. Biblia ne mai spune (2 Timotei 1:7): “Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă.” De aceea dragostea este strategia câștigătoare.TOATA LUNA AICI:2017CUVÂNTULUI DUMNEZEU PENTRU ASTAZI APRILIE 2017SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV-Jean Koechlin


Ezechiel 33.1-20

         La începutul acestei noi diviziuni, Domnul îi reaminteşte profetului ordinele santinelei (vezi cap. 3.16…): de a-l aver­tiza pe cel rău, de a-l îndemna să se depărteze de pe calea lui nelegiuită. Aceasta este şi misiunea fiecărui răscumpărat al Domnului, deoarece el cunoaşte din Cuvânt însemnătatea timpului de faţă. Dacă trâmbiţa mea dă un sunet confuz (1 Corinteni 14.8) … sau dacă rămâne mută, Dumnezeu se va folosi de o altă santinelă, însă eu îmi voi fi ratat misiunea, iar pentru aceasta mi se va cere socoteală. Apostolul Pavel împlinise cu credincioşie această slujbă la Efes şi el le putea spune bătrânilor: „Sunt curat de sângele tuturor;… n-am în­cetat îndemnând cu lacrimi pe fiecare” (Fapte 20.26,27,31). Versetul 10 se poate aplica tuturor acelora care au conştienţa poverii păcatelor lor, fără însă a-L cunoaşte încă pe Dumnezeul care iartă. Ca răspuns la acest exerciţiu, Domnul repetă preţioasa Sa declaraţie din capitolul 18.23: „Viu sunt Eu, … că n-am nici o plăcere în moartea celui rău; ci cel rău să se întoarcă de la calea lui şi să trăiască” (v. 11). „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (loan 3.16).TOATA LUNA AICI :SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI-APRILIE






ISAIA 49;24. Se poate lua prada celui puternic? Si poate sa scape cel prins din prinsoare? –
25. “Da, zice Domnul, prada celui puternic ii va fi luata, si cel prins de asupritor va scapa;caci Eu voi lupta impotriva vrajmasilor tai si voi scapa pe fiii tai.

Image may contain: plant, tree, outdoor, nature, text and water


Iubită, apreciată, prețuită de cei mai mulți…uitată, părăsită și neprețuită de alții. Unii nu o cunosc, poate nu ai cunoscut-o niciodată. Alții au avut-o și au pierdut-o, iar acum regretă – MAMA!

Aceste rânduri nu sunt spre a te sensibiliza sau pentru a-ți smulge lacrimi, ci sunt pentru a te ajuta să-ți aduci aminte de ea, de mama ta. Dacă nu ai cunoscut-o, să știi că ea te-a simțit aproape. Ai fost foarte aproape de ea aproximativ nouă luni. Astăzi, citești aceste rânduri și tu, cel care o vezi în viață și acum. Întrebarea nu se pune: până când o mai am pe mama? și nici cum va fi când va pleca de aici?, ci adevărata întrebare provocatoare pe care trebuie să ne-o punem este: ce fac eu pentru ea cât timp o mai am aici?

Oricât de autoritară ar fi mama mea și oricât de grea a fost viața ei…o apreciez! Ori de câte ori spui că nu-ți convine ceva la ea sau la ceea ce face – apreciaz-o, tinere! Mai privește-te în oglinda timpului și cântărește cât ai stimat-o până acum – oh, dar cât s-a sacrificat ea…

Cunosc oameni care nu au apucat să-și aprecieze mama cât aceasta a fost lângă ei. Au putut să se simtă puternici în viață, dar stau acum slăbiți și sleiți de putere pe un pământ rece, cu niște flori în mână și cu lacrimi pe obraz. Mi-a spus cineva: „a vrut să vin joi să o iau la mine pentru a o duce la spital și i-am zis mamei că nu am timp, dar ajung duminică. A venit ziua de duminică și eu am ajuns în casa părinților mei unde era și mama, doar că tata era la căpătâiul ei și ea între patru scânduri…”

Vezi când ai sunat-o ultima dată; nu are nevoie de nimic de la tine, ci de tine. Mama vrea să te știe bine. Sunt multe morminte unde merg copiii (tineri sau bătrâni) să-și ceară iertare pentru aprecierile nespuse când trebuia, atențiile neoferite. Florile sunt lăsate să se ofilească lângă piatra unde este poza mamei, care sa născut la data X și a plecat la data Y. A fost un om bun… vor spune toți, poate și tu, dar dacă nu i-ai spus-o ei niciodată, totul este în zadar…

Când spui „MAMA” poate te simți puternic, bucuros sau începi să plângi pentru că știi cât s-a sacrificat pentru tine…totuși, acestea sunt exemplele favorabile. Tu ce simți când spui MAMA?
Vezi când i-ai apreciat ultima oară mâncarea și sacrificiul făcut în orice moment din viața ei. Roagă-te pentru ea!

Doamne, Îți mulțumesc pentru mama mea! Mamă, îți mulțumesc pentru Dumnezeul tău pe care mi L-ai prezentat și mie,
Flavius Avramescu


Featured Image -- 25609

Dumnezeu e în control

O, Doamne, cine oare se-aseamănă cu Tine,
Când pui în stropi de rouă sclipiri diamantine,
Și când trezești la viață din scorburi cenușii
Atâția muguri veseli în codru și câmpii?

O, Doamne, cine altul ar mai putea să ceară
Naturii să se-mbrace în strai de primăvară?
Ce arhitect de faimă s-ar duce în zăvoi
Să facă lăcrămioare din salbe de noroi?

Și cine altul, Doamne, ar pune în câmpie
Covor de viorele trezite de sub glie?
Brândușele frumoase să treacă prin polei,
Și prin zăpada rece să treacă ghiocei?

Doar Tu,Tu ai, Isuse, puterea învierii,
S-aduci în locul iernii fiorul primăverii
Iubirea să răsară ca florile de crini,
Din cioturile negre, din inimi de creștini!

Trezește azi poporul cu vânt de primăvară
Iubirea și cântarea, nădejdea să răsară!
Adu mireasma păcii, slăvite Creator
În inimile noastre cu har nemuritor!

Valentin Popovici

View original post


12791062_521265234719844_8473737737843880643_nDOMNUL ESTE APROAPE-GBV

Miercuri 1 Martie 


Sunt tulburat și nu pot vorbi … A uitat Dumnezeu sã fie îndurãtor? Sau Și‑a închis îndurãrile în mânie? Oprire. Și am zis: „Aceasta este slãbiciunea mea“ … Voi gândi la toatã lucrarea Ta și voi cugeta la faptele Tale.   Psalmul 77.4,9,10,12

Un frate a spus: «Dacã știi sã te îngrijorezi înseamnã cã știi deja sã meditezi». Psalmul 77 ne aratã cum povara îngrijorãrii poate fi înlocuitã cu tãria caracterului lui Dumnezeu. Îngrijorarea ocupã prima parte a psalmului, atunci când Asaf Îl cautã pe Domnul în ziua necazului sãu (versetul 2). Duhul sãu era copleșit și, chiar dacã își amintește cã, odinioarã, se bucurase de cântãri în noapte, acum Dumnezeu pãrea sã Se fi îndepãrtat. Asaf chiar se întreabã dacã nu cumva Dumnezeu încetase sã fie plin de îndurare. Cel ce ajunge la o astfel de concluzie este cu siguranțã în adâncul disperãrii. Când suntem biruiți de îngrijorare vedem totul prin prisma necazului nostru.Psalmistul însã învațã sã facã deosebirea dintre îngrijorarea lui și credincioșia lui Dumnezeu. El realizeazã cã astfel de gânduri se iscaserã din îngrijorarea sa, de aceea se hotãrãște sã se gândeascã la ceea ce a fãcut Dumnezeu. Îngrijorarea care îi ocupase mintea, dând naștere gândurilor dureroase și deprimante, face loc acum unei meditații cu privire la puterea, rãscumpãrarea și grija lui Dumnezeu fațã de poporul Sãu. Asaf mediteazã la zilele lui Iacov și ale lui Moise, propria lui experiențã fiind astfel exclusã, iar aceastã meditație îi aduce aminte cã Dumnezeu este vrednic de încredere.Îngrijorarea este o adevãratã plagã, iar ea face ca necazurile noastre sã se deruleze neîncetat în mintea noastrã. Meditația însã ne conduce sã privim mereu și mereu la credincioșia lui Dumnezeu. Aceastã meditație nu schimbã împrejurãrile noastre, însã înlãturã îngrijorarea și, prin urmare, ne schimbã pe noi.S. J. Campbell TOATA LUNA AICI:domnul-este-aproape-gbv-martie-2017-1



coordonatori Bob & Debby Gass


„Dacă suferiți cu răbdare, când ați făcut ce este bine, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu” (1 Petru 2:20)

Noi începem să ne asemănăm cu persoanele in compania cărora petrecem cel mai mult timp, așa că trebuie să ne alegem prietenii cu grijă. Dacă petrecem timp cu oameni nervoși și plini de ură, suntem în pericolul de a deveni și noi persoane nervoase și pline de ură. Lucrul acesta se întâmplă pentru că atitudinile sunt contagioase. lată o povestire foarte frumoasa care ilustrează ideea aceasta, Un om își cumpără ziarul în fiecare zi de la chioșcul de ziare. Întotdeauna îl salută pe vânzător foarte politicos, însă avea parte în schimb de un tratament foarte aspru și nepoliticos; vânzătorul îi arunca ziarul în față foarte bădăran. Cu toate acestea, omul nostru zâmbea politicos și îi ura o zi bună. Situația a continuat mai multe zile, până când un prieten l-a întrebat: „tot timpul se poartă așa de nepoliticos cu tine?” Omul a răspuns: „Din nefericire, da”. Celălalt a întrebat: „și tu ești tot timpul așa de politicos și de prietenos cu el?” Omul a răspuns: „Da, tot timpul”. Celălalt a continuat: „de ce ești așa de amabil cu el dacă el se poartă așa de urât cu tine?” Omul a răspuns: „Pentru că nu vreau ca el să îmi dicteze cum să reacționez”. Biblia spune: „Dacă suferiți cu răbdare, când ați făcut ce este bine, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu. Și la aceasta ați fost chemați; fiindcă și Hristos a suferit pentru voi, și v-a lăsat o pildă, ca să călcați pe urmele Lui. „El n-a făcut păcat și în gura Lui nu s-a găsit vicleșug.” Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri și când era chinuit nu amenința, ci Se supunea dreptului Judecător” (v. 20-23). Iată cum poți fi pe placul lui Dumnezeu. ”TOATA LUNA AICI:cuvantul-lui-dumnezeu-martie-2017

27227cc1-eb4f-44e2-81e5-2d66e1d4b7f9_640x359SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV-Jean Koechlin


Ezechiel 1.1-14

            Ne vom ocupa acum de cartea lui Ezechiel, uneori neglija­tă, din cauza dificultăţii sale; să-I cerem Domnului, cu stăru­inţă, ajutorul Său, pentru a putea fi zidiţi din punct de vedere spiritual în timp ce o vom studia.

            Acest profet era un preot, ca şi Ieremia, contemporanul său; însă, în timp ce Ieremia locuia în Ierusalim, Ezechiel fusese dus cu cel dintâi convoi de prizonieri „în ţara cal-deenilor”, sub domnia lui Ioiachin (v. 3). Acolo, lângă râul Chebar, i se adresează Cuvântul lui Dumnezeu şi el devine martorul unei viziuni extraordinare. In mijlocul focului şi al aramei strălucitoare, imagine a justiţiei divine care-şi exer­cită drepturile, profetul zăreşte patru animale fantastice, care erau heruvimi, străjeri şi apărători ai sfinţeniei lui Dumnezeu (cap. 10). Trăsăturile lor, feţele, aripile, picioarele şi mâini­le sunt tot atâtea simboluri prin care Dumnezeu doreşte să ne facă să înţelegem care sunt caracterele Sale manifestate în dreptate şi în judecată: înţelepciunea, puterea, răbdarea şi iuţimea, reprezentate, respectiv, prin faţa de om, de leu, de bou şi de vultur. Aceste simboluri se regăsesc, împreună cu multe altele, în Apocalipsa, care este tot o carte a judecăţilor (vezi Apocalipsa 4.6,7).TOATA LUNA AICI :scripturile-in-fiecare-zi-volumul-iv



Miercuri, 1 Martie 2017


… Binecuvântat să fie Numele lui Dumnezeu, din veșnicie în veșnicie!

A Lui este înțelepciunea și puterea.Daniel 2.20

Înțelepciunea pe care a primit-o Daniel din partea lui Dumnezeu nu era una pripită, ci una care urma un traseu al recunoașterii lui Dumnezeu mai presus de orice autoritate omenească. Un altul poate ar fi alergat degrabă la împărat. Pentru Daniel însă, un lucru a fost de cea mai mare urgență: să-i mulțumească lui Dumnezeu și să-i aducă închinare în lauda care i se cuvine ca Stăpân suprem peste toate. Numai după aceea Daniel a fost condus la împărat. Putem vedea aici strălucind din nou una dintre cele mai frumoase trăsături ale acestui om al lui Dumnezeu: smerenia. Daniel trece în plan secund, pentru a-i atribui toată gloria numai lui Dumnezeu. Cuvintele de mulțumire rostite de Daniel au ca punct central atotputernicia lucrărilor lui Dumnezeu: „El schimbă vremurile“, „El pune pe împărați“, „El dă înțelepciune și pricepere“, „El descoperă ce este adânc“, „El știe ce este în întuneric“, „la El locuiește lumina“.În viața Domnului și Mântuitorului nostru, această lucrare a mulțumirii, a laudei Tatălui ceresc se întâlnește în toate împrejurările. Așa au făcut toți care L-au urmat pe Mântuitorul pe calea credinței. Dacă recunoaștem ceea ce suntem noi și cea ce este Dumnezeu în autoritatea Sa, vom izbucni într-o cântare de mulțumire și de laudă.TOATA LUNA AICI:samanta-buna-martie-2017







16997773_1928690243812590_6729142295064469565_nSa lasam aceasta noua primavara sa ne invaluie, iar miracolul renasterii naturii sa ne invete din nou si din nou, ca mereu exista Speranta – simbol al nasterii noastre din nou prin Cel ce ne-a adus Mantuirea, murind odata pentru totdeauna pentru pacat si inviind pentru indreptatirea noastra inaintea lui Dumnezeu Tatal.  

Rodul acestui fapt: sfintirea noastra.

Scopul: viata vesnica.

 Sa fiti mereu  o primavara , chiar daca mai vin si furtuni. El e la carma, El e in control si daca vrem cu toata inima El ne va dezvalui si scopul lor.

Cu drag, pentru toti cei dragi, 

                            P R I M A V A R A

Image result for imagini si mesaje de primavara



Aş dori să pot trimite către tine,

Plin de cântec, de lumină şi de dor

Adevărul frumuseţilor divine,

Împletit în bucuriile senine

Minunat, iubit şi veşnic mărţişor…

Şi-aş dori ca mâna mea să ţi-l aşeze

Nu pe inimă, ci-acolo-adânc în ea…

Ca frumoasă şi curată s-o păstreze

Ca un soare minunat să-ţi lumineze

Şi să-ţi facă fericită viaţa ta…

C-adevărul e podoaba minunată

Mai de preţ decât oricare talisman

Care nu se învecheşte niciodată

Şi-i din ce în ce mai binecuvântată

Şi-i din ce în ce mai scumpă, an de an…

Iar în ziua răsplătirii fericite

Când vedea-vom veşnicia răsărind

Când ca miile de stele strălucite

Străluci-vor inimile preaiubite

Cerurile minunate-mpodobind

Printre ele şi-al tău suflet să răsară

Minunat şi binecuvântat odor

Strălucind ca prima zi de primăvară

Pe frumosul sân al cerului comoară,

Un curat, iubit şi veşnic mărţişor.

Traian Dorz


%d bloggers like this: