Feeds:
Posts
Comments

 10861109_10152423116211105_2289434249976160636_o

10838177_917625851588430_5712793593456826338_o

craciun-15

25 DECEMBRIE 2014-

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Diminea
ţa şi Seara

25 DECEMBRIE

Dimineaţa

Iată, fecioara va rămânea însărcinată, va naşte un fiu, şi-i va pune numele Emanuel                                    Isaia 7:14

Să mergem astăzi la Betleem, şi, împreună cu păstorii uimiţi şi cu magii plini de adorare, să Îl vedem pe Cel ce s-a născut Rege al Iudeilor; fiindcă noi, prin credinţă, putem să ne declarăm interesaţi de El şi să cântăm: „Un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat” (Isaia 9:6). Isus este Iehova întrupat, Domnul şi Dumnezeul nostru, dar şi Frate şi Prieten. Să-L adorăm şi să-L admirăm. Să observăm de la prima privire naşterea Sa miraculoasă. A fost ceva nemaivăzut şi nemaiauzit, ca o fecioară să rămână însărcinată şi să nască un fiu. „Domnul face un lucru nou pe pământ: femeia va peţi pe bărbat” (Ieremia 31:22). Prima făgăduinţă implica sămânţa femeii – nu sămânţa bărbatului. De vreme ce curiozitatea femeii a făcut loc păcatului care a dus la pierderea Paradisului, ea, şi numai ea, avea să-L aducă pe Cel care putea recâştiga Paradisul. Mântuitorul nostru, deşi Om adevărat, a fost, pe lângă natura Sa omenească, şi Sfântul lui Dumnezeu. Prin puterea Duhului Sfânt, El s-a născut printr-o fecioară, nepătat de păcatul originar, care aparţine tuturor celor născuţi din carne. Să ne plecăm cu respect în faţa Copilului sfânt, a cărui nevinovăţie readuce umanităţii vechea ei slavă. Să ne rugăm ca El să fie şi în noi, „nădejdea slavei” (Coloseni 1:27). Nu uitaţi să remarcaţi umilinţa familiei în care a venit. Textul de dimineaţă o descrie pe mama Sa ca pe o simplă „fecioară”, nu o prinţesă, proorocită sau o doamnă de rang înalt. Într-adevăr, genealogia ei nu trebuie dispreţuită, fiindcă în venele ei curgea sângele regilor; şi nici nu era lipsită de inteligenţă sau cu mintea slabă, fiindcă a putut cânta o asemenea cântare de laudă. Totuşi, cât de umilă a fost poziţia ei, cât de sărac omul cu care era logodită, şi cât de mizerabil locul de naştere pregătit pentru Regele nou-născut! Prin aceasta, sărăcia a devenit sfântă, şi oamenii umili se bucură de mari onoruri. Fiecare credincios este un portret al lui Christos, dar un sfântă sărac este acelaşi tablou atârnat în aceeaşi ramă care înconjura imaginea învăţătorului.

Noi spunem că toate zilele sunt la fel, dar totuşi, fiindcă anotimpul şi obiceiul general ne îndeamnă să ne gândim la Isus, să ne amintim cu plăcere de glorioasa naştere a dragului nostru Răscumpărător. Pentru sufletul născut din nou, fiecare zi trebuie să fie ziua de naştere a Mântuitorului. Printre toate lucrurile umile, sunt şi multe lucruri onorabile în împrejurările naşterii lui Emanuel. Cine a mai avut o asemenea naştere, prevestită de veacuri prin profeţii, şi dorită de atâtea mii de inimi? Cine poate să se mai laude cu un vestitor care L-a recunoscut pe Cel ce avea să vină? Cui i-au cântat îngerii imnuri de slavă, şi pentru cine a aşezat Dumnezeu o stea specială pe cer? La al cărui leagăn au venit bogaţii şi săracii, oferind asemenea fapte de închinare din inimă? Pământul poate să se bucure; toţi oamenii pot să-şi înceteze lucrul, ca să sărbătorească naşterea măreaţă a lui Isus. Betleem, casă a pâinii, vedem în tine împlinirea speranţelor noastre. Acesta este El, Mântuitorul, proorocit din vechime, care ne va conduce în veacul de aur. Să ne lăsăm copleşiţi de bucurie. Să cântăm din inimă cântări de laudă şi desfătare. Numele de aur, Emanuel, este o inexprimabilă încântare. Este un cuvânt potrivit pentru buzele heruvimilor prin maiestatea lui, dar, din cauza bunătăţii sale minunate, numai oamenii îl pot rosti. El nu este cu serafimii aşa cum este cu noi. Emanuel, „Dumnezeu cu noi” (Matei 1:23) – În firea noastră, în durerile noastre, în viaţa noastră de muncă, în pedeapsa noastră, în mormânt, şi acum cu noi, sau mai degrabă noi cu El, în înviere, înălţare, slavă, şi splendoarea celei de-a doua veniri. Copilul din Bedeem pare să fi fost cu noi în slăbiciune şi sărăcie. Să nu uităm însă că El este tot cu noi în glorie şi onoare. Credinţa îmbrăţişează copilul, şi dragostea Îl sărută cu sărutările buzelor ei. O, fie ca astăzi să avem părtăşie adevărată cu Emanuel!

25 DECEMBRIE

Seara

Şi, după ce treceau zilele de ospăţ, Iov chema şi sfinţea pe fiii săi; se scula dis de dimineaţă,  şi aducea pentru fiecare din ei câte o ardere de tot căci zicea Iov: „Poate că fiii mei au păcătuit,  şi au supărat pe Dumnezeu în inima lor”.Aşa avea Iov obicei să facă.                                          Iov 1:5

Ceea ce făcea patriarhul Iov dis de dimineaţă, după o sărbătoare în familie, este potrivit pentru credincios să facă în seara aceasta, înainte de a se culca. In veselia adunărilor de familie se strecoară uşor uşurătăţi lumeşti, şi uităm care ar trebui să fie caracterul unui creştin. Nu ar trebui să se întâmple aşa, dar se întâmplă. Zilele noastre de sărbătoare sunt foarte rar zile de bucurie sfântă; adesea, ele degenerează în frivolitate. Dar în ele există o bucurie pură şi sfinţitoare, scăldată în râurile Edenului.

Recunoştinţa sfântă ar trebui să fie un element de purificare, ca şi durerea. Din nefericire pentru bietele noastre inimi, adevărul este că „o casă de jale” (Eclesiastul 7:2) este mai bună decât „o casă de petrecere” (vers. 2). Spune, credinciosule, cu ce ai păcătuit astăzi? Ţi-ai uitat înalta chemare? Ai fost ca cei care vorbesc prostii cu gura larg deschisă? Atunci mărturiseşte-ţi păcatul, şi zboară la Jertfa. Jertfa sfinţeşte. Sângele scump al Mielului înjunghiat îndepărtează vina şi curăţă pata păcătuirii din neştiinţă şi nepăsare. Cel mai bun final pentru ziua de Crăciun este să te speli din nou în fântâna aceasta purificatoare. Credinciosule, adu mereu această jertfa; dacă este bine să o aduci în seara aceasta, înseamnă că este bine să o aduci în fiecare seară. Să trăieşti lângă altar este privilegiul preoţiei regale. Oricât de mare ar fi, păcatul nu este niciodată o cauză de disperare, fiindcă credincioşii pot să se apropie din nou de Jertfa ispăşitoare, şi să-şi curăţească conştiinţa de faptele moarte.

Închid cu bucurie această zi festivă

Stând în genunchi, lângă altar;

Spălat de-orice păcat şi orice vină

Prin Mielul sfânt, în sanctuar.

TOTUL PENTRU GLORIA LUI  de Oswald Chambers

25 DECEMBRIE

Naşterea Lui şi naşterea noastră din nou

Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un Fiu şi-I va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi).

Isaia 7:14, Matei 1:23

 Naşterea Lui în istorie. „De aceea, Sfântul care Se va naşte din tine va fi chemat Fiul lui Dumnezeu” (Luca 1:35). Isus Cristos S-a născut în această lume, nu din ea. El nu s-a dezvoltat din istorie; El a intrat în istorie din afara ei. Isus Cristos nu este cea mai bună fiinţă umană. El este o Fiinţă care nu-Şi are obârşia în rasa umană. El nu este un om devenit Dumnezeu, ci este însuşi Dumnezeu întrupat. Dumnezeu venit în trup omenesc, venit din afară. Viaţa Lui este cea mai înaltă şi cea mai sfântă, intrând pe uşa cea mai de jos. Naşterea Domnului nostru a fost o teofanie.

Naşterea Lui în mine. „Pentru care iarăşi simt durerile naşterii, până ce va lua Cristos chip în voi!” (Galateni 4:19) Întocmai cum Domnul nostru a intrat în istoria umană din afara ei, tot aşa El trebuie să vină în mine din afară. Am lăsat eu ca viaţa mea personală să devină un ..Betleem” pentru Fiul lui Dumnezeu? Nu pot intra în Împărăţia lui Dumnezeu până când nu sunt născut de sus printr-o naştere cu totul diferită de naşterea fizică. „Trebuie să vă naşteţi din nou” (Ioan 3:7). Aceasta nu este o poruncă, ci un adevăr fundamen­tal. Caracteristica naşterii din nou este faptul că mă predau atât de deplin lui Dumnezeu, încât Cristos ia chip în mine. Imediat ce Cristos ia chip în mine, natura Lui începe să lucreze prin mine.Dumnezeu arătat în trup – acest lucru a fost făcut întru totul posibil pentru tine şi pentru mine prin Răscumpărare.

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

25 DECEMBRIE

«Şi tu, Betleeme, ţara lui Iuda, nu eşti nicidecum cea mai neînsemnată dintre căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieşi o Căpetenie, care va fi Păstorul poporului Meu Israel.»                                                          MATEI 2,6

În timp ce credincioşii, teologii şi toţi cei din jurul Betleemului cunoşteau Cuvântul care fusese dat de Dumnezeu, cei binecuvântaţi printr-o împlinire minunată a profeţiei biblice au fost în primul rând păgânii, înţelepţii din Răsărit. Şi azi lucrurile stau la fel: În timp ce creştinii aproape au amorţit spiritual, iar teologii îşi fac publice disputele, un segment neînsemnat de credincioşi autentici cred cu tărie în profeţia împlinită şi în ceea ce urmează să se împlinească în zilele noastre; aceşti oameni sunt binecuvântaţi de Dumnezeu, pentru că ei nu cred doar în adevărul Cuvântului, ci şi în împlinirea sa în zilele noastre – ei au primit lumina. Despre aceşti ucenici Domnul spune: «Voi sunteţi lumina lumii» (Matei 5,14). Ce datorie minunată! Haideţi să ne aplecăm mai mult asupra Cuvântului profetic care se va împlini în curând înaintea tuturor. Putem striga încă de astăzi cu toată convingerea: «I-am văzut steaua! Împăratul e pe drum! El vine în curând!» Crăciunul este sărbătoarea speranţei. Cel care a venit va reveni în curând să ne ia cu El.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

DECEMBRIE de Charles H. Spurgeon

25 Decembrie

EL A VENIT; EL VA VENI

…Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer.

Faptele Apostolilor 1.11

Mulţi serbează în această zi naşterea Mântuitorului nostru; să ne ducem cu gândul la făgăduinţa celei de-a doua veniri. Aceasta este tot atât de sigură cum a fost şi prima, care este o garanţie pentru noi cu privire la întoarcerea Sa. Acela care a venit ca să ia locul celui mai de jos slujitor, va veni în curând ca să ceară răsplata lucrării Sale. După cum a venit întâi ca să sufere, nu va întârzia să vină ca să împărăţească. Aceasta este nădejdea noastră slăvită, că şi noi vom fi părtaşi la bucuria Sa. Astăzi noi ne găsim sub acelaşi val şi în aceeaşi umilinţă în care a trăit El atunci pe pământ; dar în ziua în care El va veni, va fi ziua arătării noastre în slavă, precum şi ziua arătării Sale în slavă. Sfinţii care au adormit în El vor învia în ziua arătării Sale slăvite. Aceia care vor fi fost insultaţi şi întristaţi pentru Numele Lui, vor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui Său. Ai Săi vor apărea atunci ca regi şi preoţi; zilele lor de întristare vor fi sfârşite. Odihna îndelungată şi splendoarea de necomparat a împărăţiei de o mie de ani îi va răsplăti din belşug pentru anii lor de mărturie şi de lupte.Oh! Să vină Domnul Isus! Iată, El vine curând. El este pe drum şi se apropie repede. Zgomotul paşilor Lui să fie ca o muzică plăcută pentru inimile noastre. Clopote ale nădejdii mişcaţi-vă şi sunaţi cu veselie, căci iată, vine Stăpânul nostru!

 

MANA DE DIMINEAŢĂ – DECEMBRIE

DECEMBBRIE   25

“În casa de poposire nu era loc pentru ei.” LUCA 2:7

Este bine de precizat de la început că nu se cunoaşte exact data naşteiii Domnului Isus, data de astăzi fiind inventată de cronologiştii religioşi din vremea aceea, iar sărbătoarea Crăciunului de asemenea nu are nici o bază în Sfânta Scriptură. Totuşi este de folos să gândim împreună la cel nai mare eveniment pe care l-a cunoscut pământul: vizita lui Dumnezeu în persoana Domnului Hristos.În mod obişnuit naşterea unui prunc în micul sat al Betleemului, n-ar fi însemnat nimic important. Dar într-o noapte un Copil s-a născut acolo. EI a generat o imensă influenţă asupra vieţii oamenilor de-a lungul veacurilor. Aceasta a fost naşterea lui Isus, Fiul lui Dumnezeu. Când Maria şi losif au sosit la Betleem, au descoperit că nu era loc de poposire pentru ei în hanul de acolo. Singurul loc pe care l-au putut găsi a fost un staul unde erau hrănite animalele (oi, boi etc). Dar în noaptea aceea, în acel staul, aşezat în iesle, Creatorul şi Mântuitorul lumii, Isus Hristos a intrat în istorie, în deplina realitate însă, nu era loc pentru El nici printre oamenii religioşi, nici printre cei mari ai lumii acesteia. Nu era loc pentru El nici în familia Sa, nici în rudenia Sa, nici în patria Sa. Dovada cea mai clară este că, oamenii pe are a venit să-I salveze de la pierzare au strigat “Să fie răstignit” lepădându-Se astfel de El. Dar Dumnezeu I-a pregătit un loc în cer, la dreapta Majestăţii Sale divine şi de la acest tron de har, El a trimis, în aceeaşi lume ostilă, pe Duhul Său, poruncind ucenicilor să propovăduiască peste tot, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor. La sfârşitul acestei vremi a harului, lumea va culege roadele nebuniei ei, sub teroarea domniei lui Anticrist, pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale. Atunci El va stabili împărăţia Sa slăvită pe care o va impune peste neamuri, cu un toiag de fier, o adevărată teocraţie. În clipa când Fiul lui Dumnezeu a apărut în lume, cerul a izbucnit în laude. Un cor ceresc a răsunat în Univers şi Dumnezeu a vrut ca toţi să-i cunoaştem tema: “Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte, şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui.” Toate încercările oamenilor ca să desfiinţeze războiul au eşuat, dar acum, în previziunea Golgotei, pacea a fost anunţată prin sângele crucii, o pace care nu poate veni decât din cer. Darul păcii pentru un cuget tulburat emană din Domnul Isus cel slăvit şi pacea lumii va fi stabilită numai de Domnul păcii. Cât priveşte însă pacea “între cei plăcuţi lui”, nu mai pot adăoga nici un cuvânt, îmi vine doar să plâng. Dar tot Domnul Isus o va restabili, negreşit, El care a zis “vă las pacea, vă dau pacea Mea.”Ce făceau oamenii din Betleem în noaptea când s-a născut Mântuitorul? Discutau de situaţia politică? Se plângeau de taxele impuse, sau” se bucurau în nepăsare? Orice vor fi făcut, ei erau aşa de absorbiţi de viaţa lor, incit nu aveau habar de ce se întâmpla lângă ei. Am putea însă să-i osândim? Cum este viata noastră acum? Avem noi loc pentru El în inimile noastre nu numai nu numai să mâncăm şi să bem “sărbătorindu-L” pe El, ci primindu-L ca Mântuitor si Domn, să trăim pentru El nu numai ziua de azi, ci fiecare zi din viaţa noastră.Ce fericiţi au fost şi sunt toţi aceia care au un loc în inima lor pentru Domnul Isus. Cititorule, dacă încă nu L-ai primit, deschide-ţi inima chiar acum şi invită-L pe El să locuiască în ea.

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

25 Decembrie

 Doamne Isuse, cu nouăsprezece secole în urmă ai fost pe acest pământ, „arătat în trup” (1 Timotei 3:16). Fii din nou aici azi, arătat în trupul meu: „Cristos în voi, nădejdea slavei” (Coloseni 1:27).

DOMNUL ESTE APROAPE

 CALENDAR BIBLIC-Decembrie

25 DECEMBRIE

PLIN DE TEAMĂ Evr. 11,7.

Azi mai mult ca oricând se pune accent pe oboseala omului modern, care în libertatea sa iscodește planuri și le îndeplinește. Și totuși, mulți trebuie să recunoască că toată activitatea lor este împinsă și dirijată de teamă. Un astfel de om vede cum îl inundă problemele personale și profesionale, care adesea au niște forme foarte periculoase, care îl obligă să se apere să nu fie lovit ca de o catastrofă.Multe întrebări se nasc: Oare sunt major pentru atâtea greutăți? Puterea mea este suficientă?„Plin de teamă” – această expresie ne arată că omul a pierdut legea mântuirii și teama îl dirijează în acțiunile lui. Mulți oameni nu pot să țină piept problemelor și de aceea se refugiază în distracții. Poate ești și tu stimate cititor un astfel de dezertor. Oare nu este mai bine dacă te oprești să-ți analizezi situația? Acum este timpul să te întrebi: „De ce mă tem?” De ce vrei să te chinui dacă nu este necesar? Poate te vei întreba iarăși cum poate fi înlăturată imensitatea nesiguranței și înlocuită cu o nădejde vie.Păcatele tale sunt cauza, cauza primară care te face să te temi, căci ele în viitor nu-ți aduc altceva decât judecata. Recunoaște într-o pocăință adevărată păcatele tale Domnului Isus, care a murit și pentru tine și atunci vei fi slobod de teamă.Nu poți să ai parte de bucuriile celor răscumpărați de Dumnezeu, dacă n-ai trecut prin jertfa Domnului nostru Isus Hristos. Jertfa aceasta dărâmă orice înfumurare, răstoarnă orice vază și unește pe toți cei răscumpărați într-o adunare de închinători ai lui Dumnezeu, spălați în sânge.Oricât de întunecos ar fit trecutul tău, ori câte păcate ai fi făcut, poți fi iertat chiar acum și eliberat de orice teamă de viitor dacă CREZI în Domnul Hristos.

 MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

de  Fritz BERGER

25 Decembrie

“Căci un copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat şi domnia va fi pe umărul Lui. Îl vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu Tare, Părintele veşniciilor, Domn al Păcii”. Isaia 9:6.

Prin căderea în păcat lumea a ajuns sub puterea întunericului şi a umblat în umbra morţii şi toţi au trăit cu frica de moarte. Dar a fost o făgăduinţă că va veni un garant care, ca Miel al lui Dumnezeu, va lua păcatele asupra Lui şi prin lumina Lui va alunga întunericul, precum este scris: “Poporul care umbla în întuneric vede o mare lumină, peste cei care locuiau în ţara umbrei morţii răsare o lumină”. (Isaia.9:2). În continuare este scris: “Tu înmulţeşti poporul, îi dai mari bucurii, şi el se bucură înaintea Ta, cum se bucură la seceriş, cum se bucură la împărţirea prăzii”. (Isaia.9:3). Isus nu vine ca să pretindă ceva de la noi, precum face legea lui Moise. El nu a venit pentru ca să ne judece, ci pentru ca să ne mântuiască. El nu ne ia în socoteală păcatele, ci ni le ia. El aduce viaţă şi încă viaţă din belşug. El ne binecuvintează cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti în locurile cereşti. Prin aceasta s-a împlinit făgăduinţa din Isaia 9, şi azi sărbătorim ziua când Mântuitorul a venit în această lume, unde a îmbrăcat un trup de carne şi sânge şi a devenit asemenea nouă. Domnia este asupra Lui. El a luat frica de moarte şi frica de judecata de apoi, care ne apăsa. El ne-a izbăvit de fărădelegile noastre ca să-I putem sluji fără frică, în toată viaţa noastră, în dreptate şi în sfinţenie. “El va face ca domnia Lui să crească şi o pace fără sfârşit va da scaunului de domnie al lui David şi împărăţiei Lui, o va întări şi o va sprijini prin judecată şi neprihănire, de acum şi în veci de veci”. (Isaia.9:7). O, de s-ar naşte El şi azi în multe inimii!

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELELE – DECEMBRIE

25 decembrie

Text: Coloseni 1:9-18

CEL CE ARE ÎNTÎIETATEA

„… pentru ca in toate lucrurile să aibă întâietatea”.

Coloseni 1:18

Unul dintre cei mai cunoscuți predicatori ai secolului trecut a fost Henry Ward Beecher (1813-1887). Vorbind despre măreția lui Cristos, el și-a închipuit o întrunire a celor mai luminate minți care au „împodobit vreodată civilizația umană”. Aceștia ar fi oameni ale căror contribuții la civilizație au îmbogățit omenirea – oameni care „s-au ridicat atît de mult deasupra maselor, încât numele lor au rămas în istorie”.Apoi Beecher a spus: „Coboară-L pe Cristos din cel mai înalt punct al cerului, lasă-L să stea în mijlocul lor și lasă-i pe fiecare să-I vorbească”. În timp ce vor vorbi cu El, ei vor descoperi că El cunoaște perfect toate domeniile de activitate în care aceștia au fost considerați experți. Comparându-se cu Cristos, poetul găsește că el nu este decât un copil ce gângurește. Sculptorul nu este decât un artist neîmplinit. Iar comparate cu cuvintele lui Cristos, cuvintele oratorului sunt ca niște cuvinte care îngheață pe buzele lui”.In încheiere, Beecher a spus: „Toți aceștia se vor pleca înaintea Lui și vor spune: „Chiar de am fi toți adunați și amestecați într-o sigură măreață natură, topiți într-o singură ființă vie, nu am fi decât un nimic în prezența acestei majestăți care excelează prin măreție.”Copilul-Cristos din iesle nu era un copilaș obișnuit. El a fost Cuvântul care S-a făcut trup, în care „locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii” (Coloseni 2:9).In ziua aceasta de Crăciun, haideți să ne închinăm Lui – Veșnic una cu Tatăl slăvit. – Cel care are întâietatea! R.W.D.

Veșnic împreună cu Dumnezeu, Unul,

E Isus Cristos, Fiul iubit;

în El, Dumnezeu se vede mereu,

Căci Isus Cristos e sfânt Dumnezeu. - D.J.D.

Magii („magi” înseamnă oameni înțelepți, n.tr.) ÎL caută și azi pe Cristos.

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV-2014

Joi  25  Decembrie

Unul dintre ei, un profet de‑al lor, a spus: „Cretanii sunt întotdeauna mincinoşi“ … Mărturia aceasta este adevărată; motiv pentru care mustră‑i aspru, ca să fie sănătoşi în credinţă.                                                              Tit 1.12,13

Dumnezeul care nu poate să mintă (1)

Te‑ai gândit vreodată la un cuvânt sau la o expresie timp de o zi întreagă, reflectând asupra ei în mintea ta, privind la ea din perspective diferite, încercând să o explici prin alte şi alte moduri? Cuvinte sau expresii precum: ispăşire, sânge preţios, viaţă eternă, Dumnezeul oricărei mângâieri? Atunci când apostolul Pavel i‑a scris tânărului său ajutor credincios, Tit, el a ales cu grijă un cuvânt pe care l‑a folosit o singură dată în toate scrierile sale – „apseudes“. De fapt, acest cuvânt este folosit o singură dată în întregul Nou‑Testament. Dacă ai fi văzut acel cuvânt într‑un mesaj sau într‑un email, te‑ai fi gândit din nou şi din nou la el şi oare ar fi fost suficient să te anime, să te stimuleze pentru întreaga zi? Poate exagerez puţin, însă cu siguranţă că, atunci când Tit a citit acea expresie, „apseudes“, l‑a entuziasmat pentru întreaga zi. El era un tânăr care lucra pentru Domnul în insula Creta din Marea Mediterană. Înainte ca vestea bună despre Domnul Isus să ajungă pe această insulă, se pare că mulţi dintre oameni îşi câştigaseră o reputaţie proastă. Ca mulţi alţi păcătoşi, aceşti oameni alunecaseră în obiceiul minciunii până acolo că ea devenise în cultura lor o parte acceptată şi cunoscută de toţi; din câte se pare, era norma lor. De fapt, în regiunea mediteraneană, oamenii îi numeau pe locuitorii acelei insule „mincinoşi“ (Tit 1.12). Acesta este cadrul în care Tit primeşte scrisoarea de la Pavel; el o deschide şi citeşte în ea: „Ho apseudes Theos“. Oare a căzut el pe genunchi şi a mulţumit Domnului pentru un gând atât de reconfortant şi de încurajator pentru a doua zi? Acel singur cuvânt a fost probabil de ajuns să‑l ţină să mediteze la el până în miezul nopţii. În limba română, „ho apseudes Theos“ înseamnă: „Dumnezeul care nu poate să mintă“. Dar, staţi! Să nu simţim oare şi noi din entuziasmul care l‑a copleşit pe Tit când a deschis o asemenea scrisoare? P. Ramsay

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

 pentru astăzi-DECEMBRIE 2014

 25 DECEMBRIE. OAMENII ÎNŢELEPŢI ÎNCĂ ÎL CAUTĂ (3)

„Ca ei să caute pe Dumnezeu, şi să se silească să-L găsească … cu toate că nu este departe de fiecare din noi” (Faptele Apostolilor 17:27)

În vremea în care s-a născut Domnul Isus, cea mai acută problemă a zilei era dorinţa de a plăti dări mai mici şi de a avea o altă stăpânire. În Ierusalim, care era capitala, citim: „Când a auzit împăratul Irod acest lucru, s-a tulburat mult; şi tot Ierusalimul s-a tulburat împreună cu el” (Matei 2:3). Drept rezultat, el a comis una dintre cele mai mari atrocităţi din istorie, ucigând toţi bebeluşii de parte bărbătească sub doi ani pentru a ajunge la Isus. Până şi astăzi Numele Isus produce o reacţie în inimile oamenilor! De aceea unii oameni doresc să-L excludă din sălile de clasă, din tribunale şi din guvern. Forţele întunericului se luptă cu disperare încercând să-l scoată numele, influenţa şi autoritatea din viaţa publică în ansamblu. De ce? Deoarece când vrei să scapi de Dumnezeu, nu există nici o putere mai presus de tine însuţi, aşa că ajungi să te joci de-a Dumnezeu! Lenin, părintele comunismului din Rusia, a spus despre Hristos: „Împărăţia lui este nevăzută, legea Sa este în inima oamenilor, aşa că nu poate fi tolerat”. În consecinţă, peste 20 de milioane de oameni au muri în timpul revoluţiei, în încercarea de a construi un stat ateu. Dar lupta împotriva lui Dumnezeu este zadarnică; e o luptă pe care n-o poţi câştiga, deoarece la sfârşit, „orice genunchi se va pleca … şi orice limbă va da slavă lui Dumnezeu” (Romani 14:11). Toate profeţiile privitoare la prima venire a lui Hristos s-au împlinit până la ultima literă şi toate profeţiile privitoare la a doua Sa venire se vor împlini la fel. Aşadar, dacă doreşti să te întâlneşti cu El în pace… „Silişte-te să-L găseşti!”

IZVOARE ÎN DEŞERT

25 Decembrie

„Şi-i vor pune numele Emanuel“, care, tălmăcit, înseamnă: „Dumnezeu este cu noi“.(Matei 1:23)

Domn al păcii. (Isaia 9:6)

Este un cântec în văzduh!

  Este o stea pe cer!

Este rugăciunea din inimă a unei mame,

  Şi plânsul slab al unui prunc!

Şi steaua îşi revarsă strălucirea,

  În timp ce splendoarea cântă,

Căci ieslea din Betleem leagănă un Împărat.

Cu câţiva ani în urmă s-a publicat o felicitare de Crăciun remarcabilă cu titlul „Dacă Hristos n-ar fi venit“. Se baza pe cuvintele Mântuitorului nostru din Ioan 15:22: „Dacă n-aş fi venit“. Felicitarea arăta un slujitor al lui Dumnezeu care a adormit în timpul studiului său în dimineaţa de Crăciun şi apoi a visat o lume în care Domnul Isus nu venise niciodată.

În visul lui, s-a văzut plimbându-se prin casa lui, dar pe când se uita, n-a văzut nici un ciorap atârnat de şemineu, nici un pom de Crăciun, nici un colac sfânt şi nici un Hristos care să mângâie şi să bucure inimile sau care să ne mântuiască. Apoi s-a plimbat afară pe stradă, dar nu era nici o biserică cu turnul ei îndreptat spre cer. Şi când s-a întors şi a stat jos în biblioteca lui, şi-a dat seama că toate cărţile despre Mântuitorul nostru dispăruseră.

Slujitorul a visat că a sunat clopoţelul de la uşă şi că un mesager l-a rugat să viziteze pe mama unui prieten care era pe moarte. El a ajuns la casa ei, şi în timp ce prietenul lui stătea şi plângea, el a spus: „Am ceva aici care te va  mângâia“.  Şi-a deschis Biblia ca să caute o promisiune familiară, dar Biblia se termina cu Maleahi. Nu era nici o evanghelie şi nici o promisiune a speranţei şi a mântuirii, şi tot ce a putut face a fost să-şi plece capul şi să plângă împreună cu prietenul lui şi cu mama lui într-o disperare amară.Două zile mai târziu stătea lângă coşciugul ei şi conducea serviciul ei funerar, dar nu era nici un mesaj de mângâiere, nici cuvintele despre o înviere glorioasă, şi nici un gând despre o locuinţă care s-o aştepte în ceruri. Era doar „ţărână în ţărână, şi cenuşă în cenuşă“, şi un lung, etern adio. În sfârşit şi-a dat seama că Hristos nu venise, şi a izbucnit în lacrimi, plângând cu amar în visul lui chinuitor.Apoi s-a trezit deodată cu o tresărire, şi un strigăt tare de bucurie şi de laudă a ţâşnit de pe buzele lui când a auzit corul lui cântând aceste cuvinte în biserica lui din apropiere:

O, veniţi, voi toţi cei credincioşi, plini de bucurie şi victorioşi,

  O, veniţi, veniţi la Betleem!

Veniţi şi priviţi-L pe Împăratul îngerilor, care S-a născut,

  O, veniţi să-L adorăm pe Hristos Domnul!

Să ne veselim şi să ne bucurăm astăzi, căci El a venit. Şi să ne amintim de proclamaţia îngerului: „Vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul“ (Luca 2:10-11).

El vine să facă să curgă binecuvântarea Lui,

  Până unde ajunge blestemul.

Fie ca inimile noastre să meargă afară la oamenii neconvertiţi din ţări străine care nu au ziua binecuvântată de Crăciun. „Duceţi-vă de mâncaţi cărnuri grase şi beţi băuturi dulci, şi TRIMITEŢI CÂTE O PARTE ŞI CELOR CARE N-AU NIMIC PREGĂTIT, căci ziua aceasta este închinată Domnului nostru“ (Neemia 8:10).

SĂMÂNŢA BUNĂ

Joi, 25 Decembrie 2014

O stea răsare din Iacov, un toiag de cârmuire se ridică din Israel …Numeri 24.17

O stea răsare

Versetul de astăzi nu vorbeşte despre o stea propriu-zisă, despre un astru ceresc, ci despre o Persoană deosebită, care urma să Se nască în poporul Israel, popor ce trăia cu nădejdea vie că Îl va vedea pe Mântuitorul lumii. După aproape 1400 de ani de la profeţia lui Balaam, Hristos a venit în lumea noastră şi, pentru ca tot ce a fost prezis să se împlinească pe deplin, naşterea Sa a fost vestită de o stea strălucitoare. Magii din Răsărit, din pustia asiro-arabă, i-au recunoscut steaua şi au legat apariţia ei – probabil pe baza cunoaşterii scrierilor antice evreieşti – de naşterea celui mai mare Împărat al iudeilor. Când magii L-au găsit pe Pruncul Isus, au fost umpluţi de o mare bucurie.Şi acum Isus doreşte să aducă bucurie într-o lume întristată, într-o lume care confundă pe Cel care trebuie sărbătorit cu sărbătoarea, lumină pentru omenirea care se află în întuneric, iertare şi viaţă veşnică pentru fiecare păcătos lipsit de speranţă. Pentru fiecare om pierdut în negura păcatului, Isus Hristos reprezintă singura cale de salvare. Oricât de departe v-aţi afla de Dumnezeu, prin Isus Hristos Îl puteţi găsi pe Dumnezeu, puteţi veni la El pentru a fi apoi umpluţi de bucuria veşnică.

SCRIPTURILE IN FIECARE ZI

25 Decembrie

Iosua 21.41-45:22.1-6

Spre deosebire de leviţi, a căror moştenire era DOMNUL, le vedem din nou pe cele două seminţii şi jumătate care sunt foarte legate de bunurile lor pământeşti. Încărcaţi cu prăzi luate de la duşmani, binecuvântaţi de losua, pare ca totul să meargă bine cu aceşti bărbaţi din Ruben, Gad şi Manase. Dar nu este aşa! Ei vor suferi o mare pierdere traversând din nou Iordanul pe care altădată îl trecuseră într-un mod atât de măreţ. Chivotul nu îi mai însoţeşte la această a doua traversare. El rămâne în Canaan. Ne-am putea întreba: Ce trebuia ei să facă? Familiile lor se aflau de cealaltă parte. Versetul 19 din cap. 22 dovedeşte că era încă timp să le facă să vină în ţară. De altfel, nu a spus Domnul Isus: „Cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine …”? (Matei 10.37).

Vai, mulţi tineri creştini au început bine, au luptat bine şi apoi s-au depărtat de Domnul precum şi de poporul lui Dumnezeu. Şi adesea aceasta s-a întâmplat din cauza unui cămin pe care şi l-au întemeiat după gândurile lor, fără să respecte cerinţele de drept ale lui Dumnezeu. Parcă auzim trista întrebare pe care le-a pus-o Domnul ucenicilor Săi: „Şi voi vreţi să plecaţi?” (Ioan 6.67). Cititorule, dacă ţi s-ar pune astăzi aceeaşi întrebare, vei răspunde tu la fel ca ucenicul Său, Petru?10405634_1070328446315445_5988900038532727127_n

10255123_1555928464623955_4458830929038668764_n

 

10390133_10203695569252286_3054320005675539575_n

The True Spirit of Christmas
10390902_10200109064086559_1351032300109199423_n
For He has regarded the lowly state of His maidservant; for behold, henceforth all generations will call me blessed.
Luke 1:48
1800053_1408254282582529_2403494833902292233_o

Recommended Reading
L46-56

The three most prominent women in the Gospels were all named Mary. The first was Mary of Nazareth. God chose her to raise Jesus because of her servant’s heart. “He has regarded the lowly state of His maidservant,” she said.

The second was Mary of Bethany. She was His student. Whenever she appeared in the Gospels, she was at the feet of Jesus. In Luke 10:42, the Lord said of her habit of sitting at His feet hearing His words: “One thing is needed, and Mary has chosen that good part.”

The third was Mary of Magdala. Though successful in business, she had deep spiritual needs in her life. Jesus freed her from demons, saved her, and she became His zealous supporter. She supported His ministry from her own resources, according to Luke 8:1-3.
Three Marys—a servant, a student, a supporter.
That’s the true spirit of Christmas. Jesus came to earth to die for us and rise again. He meets our deepest needs. Today, let’s rededicate ourselves to being His faithful servants, students, and supporters. That’s the way to have a Mary Christmas!

David Jeremiah
Thursday, December 25

10868078_325157961012347_4292173110292922155_n

 

10325208_635893613199787_334657368355800959_nAndré Rieu – Hallelujah

https://www.youtube.com/watch?v=usvMU-bOXoU&list=RDusvMU-bOXoU

André Rieu – Silent Night

https://www.youtube.com/watch?v=JBJY3AxtoHM&list=RDusvMU-bOXoU&index=2

Published on Dec 6, 2013

André Rieu performing “Silent Night”. Taken from the DVD “Home for Christmas”.
For concert dates and tickets visit: http://www.andrerieu.com
Subscribe to André Rieu’s YouTube channel at:
http://www.youtube.com/andrerieuTV

Or follow André Rieu at:
http://www.facebook.com/andrerieu
http://www.twitter.com/andrerieu
https://plus.google.com/+andrerieu

10868175_10204325465831139_6459405793123409654_n

MERRY CHRISTMAS !!

10881726_10204562711842164_4799433392805261705_n 10885066_750149801701261_7325640832886562765_n10862504_906825346015074_3575980070742781406_o10478163_1023865104293716_3435691852081823383_n

1982080_1000775849938612_8222661659288359879_nMessianic Prophecy In The Old Testament10849817_422730201212980_8126859679965616829_n

  • 10305028_311608435717056_7453296075889864242_n

Bible Study by Jack Kelley

In the time after their sin and expulsion from the Garden Adam and Eve must have felt incredible despair. They had experienced life both before and after the curse, the only ones to do so, and had first hand knowledge of the difference. And what a difference it was. Even the part of it we can relate to had to have been devastating.

For example suppose that one day you were the resident manager of the world’s richest and most luxurious estate, with all of its comforts and privileges, and the next you were a poor hardscrabble farmer, at the opposite end of the economic and social spectrum. And that was just the beginning. How about no longer being immortal, no longer one with your Creator in spirit.

The Seed Of The Woman
To keep them from becoming incurably despondent, God had promised them a redeemer. In Genesis 3:15 we read,

And I will put enmity between you and the woman, and between your offspring (seed) and hers; he will crush your head, and you will strike his heel.”

He was speaking to the one indwelling the serpent and in Hebrew the promise contains a biological impossibility. Seed comes from the male. It’s the Bible’s first hint of a virgin birth. An offspring of the woman’s would destroy Satan and reverse the consequences of the act he had manipulated, redeeming mankind from its bondage to sin.

Two chapters later in Genesis 5 the Bible gives us another hint of this. The Hebrew root words of the names of the 10 patriarchs listed there form a sentence. When taken in order  it reads like this in English.

“Man is appointed mortal sorrow, but the blessed God will come down teaching that His death will bring the despairing rest.”  (For detail click here)

It’s a prophecy that God Himself would come to Earth as the Seed of the Woman, and man’s redeemer.

Centuries later, this was confirmed by the Prophet Isaiah.

For to us a child is born, to us a son is given, and the government will be on his shoulders. And he will be called Wonderful, Counselor, Mighty God, Everlasting Father, Prince of Peace. (Isaiah 9:6)

As New Testament believers, we can see that the five names listed here describe all three members of the Trinity. Wonderful is the name by which The Angel of the Lord identified Himself while visiting Samson’s parents. (Judges 13:18).  When the phrase “The Angel of the Lord” appears in the Old testament, it’s in conjunction with a pre-incarnate visit by the Lord Jesus. That He’s being referenced in Isaiah 9:6 is confirmed by the title, Prince of Peace.  Jesus called the Holy Spirit the Counselor in John 14:26 , and Mighty God and everlasting Father can only refer to God.

A Descendant Of Abraham
In Genesis 12:1-3 the origin of this redeemer becomes clearer. There God promised Abraham that all the nations of Earth would be blessed through him, and in Genesis 22 He had Abraham act this out with the sacrifice of Isaac, Abraham’s “only son” on Mt. Moriah. 2000 years later another Father would offer His only Son as a sacrifice for sin in that same place. Abraham knew this and named the place Jehovah Jireh, saying, “On the mountain of the Lord it will be provided” (Gen. 22:14).

The Lion Of Judah
Later, as Abraham’s grandson Jacob neared death, he narrowed it down still more by saying that all of Israel’s kings including the ultimate one, “the one to whom it (the ruler’s staff) belongs”, would come from among the descendants of one of his sons, Judah, (Gen. 49:10) giving birth to the title “Lion of Judah” as a Messianic reference.

The Son Of David
In 2 Samuel 7:12-15 we read that David longed to build a Temple for God, but God refused him, saying that it would take a man of peace to build a house for Him. He said that David’s son Solomon would be that man, and during Solomon’s reign Israel experienced peace as never before or since. But to ease David’s disappointment God promised to build him a “house” and the Davidic Dynasty was founded. Hence forth there would always be a direct descendant of David’s on the throne of Israel. It was an everlasting promise made in about 1000 BC, and Solomon would be the first fulfillment. But since neither Solomon nor any other Davidic King was flogged by men for “doing wrong” (2 Sam. 7:14) there’s a lot more going on here than meets the eye.  The wording casts shadows of the Messiah.

So through God’s progressive revelation we’ve narrowed things down from learning that the redeemer would be a son of Eve’s, which would exclude no one, to the family of Abraham, then Judah, then David. But we’re not finished yet. Over the next 400 years the Davidic Kings went from bad to worse with few exceptions. Finally, in the time of the Prophet Jeremiah God had had enough and pronounced a blood curse on the Davidic line, saying that no son of then King Jehoiachin would ever rule over Israel. (Jere. 22:30) The Davidic line, begun with Solomon, was seemingly ended and God’s promise to David broken.

The Branch
However, before the nation was taken to Babylon, while a Davidic King still sat on the throne, God had Ezekiel announce that the line was being suspended and wouldn’t be restored until “He comes to whom it rightfully belongs” (Ezekiel 21:27), recalling Jacob’s prophecy to mind. In 519 BC, after the Jews had returned from the Babylonian captivity, God said that a man He called The Branch would be the one, and that He would hold the priesthood as well, combining the two. (Zechariah 6:12).

There are four references to The Branch in the Old Testament and all point to the Messiah. In Zechariah 3:8 He’s called God’s servant, in Zechariah 6:12 He’s a man, both king and priest. In Jeremiah 23:5 He’s called a righteous king, and inIsaiah 4:2 He’s the Branch 0f God.

Born Of a Virgin, Born In Bethlehem
But how was God going to get around the blood curse? For the answer to that, we have to back up to about 750 BC. In that time two of the most specific Messianic prophecies ever given narrowed the field down to just one possibility. In Isaiah 7:14 the Lord proclaimed that the Messiah would be born of a virgin, and in Micah 5:2 that he would be born in Bethlehem, the City of David.

In order to legally qualify for a seat on David’s throne, the Messiah King would have to be of the house and lineage of David. To be from the house of David means being a biological descendant of David’s. Being of David’s lineage means belonging to the Royal Line. How can this be?

When we read the Lord’s genealogies in Matt. 1 and Luke 3, we can see differences beginning at the time of David. Matthew’s genealogy runs through Solomon, the cursed royal line. But Luke’s goes through Solomon’s brother Nathan. Nathan’s line wasn’t cursed, but neither were they kings. Further study reveals that Matthew is actually giving us Joseph’s genealogy while Luke shows us Mary’s. Both were descended from David, and in addition Joseph was one of many who were heir to David’s throne but unable to claim it because of the curse on his line.

So through His mother Mary, Jesus was a biological descendant of David’s. When Mary and Joseph became husband and wife, Jesus also became Joseph’s legal son and heir to David’s Throne.  But not being biologically related to Joseph, He didn’t have the blood curse. He was of both the house and lineage of David.   To this day He’s the only man born in Israel since 600BC with a legitimate claim to David’s throne. The angel Gabriel confirmed this to Mary when he told her that although a virgin, she would soon give birth to the Son of God, who would occupy it forever (Luke 1:32-33).   Isaiah 9:7 had revealed the same fact centuries earlier. God’s promise to David stands.

Daniel And The Magi
200 years after Micah identified Bethlehem as the Messiah’s birthplace, The Lord told Daniel the time of His death. It would be 483 years after the decree to rebuild and restore Jerusalem following the Babylonian captivity, but before an enemy army came to destroy it again. (Daniel 9:24-27) This places the Messiah’s death somewhere between 32 and 70 AD according to our reckoning of time.

Daniel formed a group of Persian priests to pass this information down from father to son, and according to tradition set aside the bulk of his personal wealth as a gift for them to present to the Messiah when the time came for His birth. He apparently also gave them a confirming sign to look for from Numbers 24:17, later known as the Star of Bethlehem.

The descendants of these priests, now a very influential political force in Parthia (as Persia came to be known), remained true to Daniel’s commission, and upon seeing the star set out for Jerusalem. Arriving there they sought an audience with King Herod, asking for the whereabouts of the one born to be King of Israel. Summoning the chief priests, Herod repeated the question and was referred to Micah 5:2 where Bethlehem is identified. The Parthian priests, or Magi as we call them, went there and found the baby Jesus.

The field of candidates for Redeemer of Mankind, the Seed of the Woman, the Descendant of Abraham, the Lion of Judah, the Son of David, the Messiah of Israel, had been narrowed down to one. His name is Jesus.

Faith In Action
By faith, with nothing more than Daniel’s word to their ancestors, the Magi had mounted up and undertaken a dangerous 800 mile trip into enemy territory to meet the Messiah. (The Parthians and Romans were technically at war.) With 4000 years of fulfilled prophetic scripture in their hands, the chief priests, who no longer took it literally, refused to join them for the last 5 miles from Jerusalem to Bethlehem to see if God’s Word really was true. In so doing, the leaders of the people He came to save missed out on the central event in human history, consigning themselves to eternal separation from the very God they had been seeking.

If history repeats itself like they say it does, then when He comes back many of today’s religious experts, who also don’t take the prophecies literally, will make the same mistake. As you recall the Reason for the Season, take time to thank Him for making you like the Magi instead of like these experts, because if you listen carefully, you can almost hear the footsteps of the Messiah. 12-22-12

http://gracethrufaith.com/topical-studies/holidays-and-holy-days/messianic-prophecy-in-the-old-testament/

Wednesday, December 3rd, 201410845956_824650840939940_4556965966861198088_n10847797_799876160069809_1876838360271298360_n (1)

 

The Christmas Story by John MacArthur

Uploaded on Dec 20, 2011

What is Christmas really all about? Listen to John MacArthur, Pastor of Grace Community Church, explain the true “reason for the season”.
http://www.gracechurch.org/

John MacArthur “Christmas Message”

Published on Dec 22, 2013

Grace Community Churchhttp://www.gracechurch.org/
The Master’s Seminary – http://www.tms.edu/
Theological Resource Centerhttp://www.theologicalresources.org/
Grace to You – http://www.gty.org/

The Theology of Christmas (Philippians 2:5-11) John MacArthur

Published on Jun 18, 2012

http://www.gty.org/resources/sermons/…

To put it mildly, Christmas is a little bit confusing to the watching world, I’m pretty sure. I never really get over that. Year after year I’m struck by the paradoxes of Christmas, the strange juxtaposition of Christianity and a kind of carnival mentality, the humility and poverty of the stable confused with the wealth and indulgence of selfishness and gift giving, the quietness of Bethlehem with the din of the shopping mall, the seriousness of the incarnation with the silliness of the party spirit and party attitude, the blinking colored lights juxtaposed with the star of heaven. Just a confusion designed certainly by the enemy of men’s souls, cheap plastic toys mixed with the true gift of the wise men, angels confused with flying reindeer, an ox and an ass in a stable confused with a red nosed reindeer, of all things, the filth of the stable confused with the whiteness of fresh snow. And so it goes and you’re familiar with all of that. Mary and Joseph and North Pole elves…kind of hard to look through this and see the reality.

But it reached epic proportions for me, this confusion, when I read an article written by a leader in the Episcopalian diocese of Los Angeles, a diocese, by the way, led by a lesbian woman who was recently appointed. And this representative of Episcopalianism wrote this. “There are few causes to which I am more passionately committed than that of Santa Claus. Santa Claus deserves not just any place in the church but the highest place of honor where he should be enthroned as the long bearded ancient of days, the divine and holy one whom we call God.”

He’s not done. “Santa Claus is God the Son…’You better watch out, you better not pout, Santa Claus is coming to town, he knows whether you’ve been bad or good, he slips into the secrets of the heart as easily as he slips down the chimney.’ Santa Claus is God the Father, the creator of heaven and earth in whose hand is a pack bursting at its seams with the gifts of His creation. Santa Claus is God the Holy Spirit who comes with the sound of gentle laughter, with the shape like a bowl full of jelly. And he comes in the night to sow the seeds of good humor. Santa Claus indeed deserves the exalted and enthroned place in the church for he is God the Son, God the Father, and God the Holy Spirit. I’ve seen him in the toy store, I even saw him in his car on the freeway the other day. And when I saw him with his crazy beard and his baggy suit, I saw more than the seasonal merchant of cheap plastic toys, I saw no less than the triune God. I hope you can see him too.”

Huh? I mean, have you ever heard anything more convoluted than that? Incredible. What chaos and what confusion, after all, what is Christmas about, what is the celebration of the birth of Christ really about? We could approach it from the standpoint of the Old Testament prophets, we could approach it from the standpoint of Mary or Joseph. We could approach it from the standpoint of the angels or the shepherds or even the wise men who came later. We could approach it from the standpoint of the inn keeper. We could approach it from the standpoint of Herod who had a lot at stake in his own mind. But I want you to look at it from the view past the event that is given to us by the beloved Apostle Paul. So open your Bible to Philippians chapter 2…Philippians chapter 2. Here is the theology of Christmas, okay? The Theology of Christmas….

10806349_847405938654817_1755166405488586183_n

 

Uploaded on Nov 5, 2010

It’s called . . . “the most wonderful time of the year.” But if Christmas really is that great . . . why do so many people miss it? That’s right, most people — maybe even you — will miss Christmas this year!

http://www.gty.org/Radio

10882356_847405568654854_1523123206717575614_n

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 129 other followers

%d bloggers like this: