Feeds:
Posts
Comments

Posts Tagged ‘13 FELURI’

1544587_704056052989807_1598412945_n 1546144_704447402950672_1003187747_n

TOTUL PENTRU GLORIA LUI
OSWALD CHAMBERS

 

31
MARTIE

Grija faţă de alţii sau ipocrizia din noi înşine

Dacă vede cineva pe fratele său săvârşind un păcat care nu duce la moarte, să se roage; şi Dumnezeu îi va da viaţă, pentru cei ce n-au săvârşit un păcat care duce la moarte.
1 loan5:l6

Dacă nu suntem atenţi la felul cum lucrează Duhul lui Dumnezeu în noi, vom deveni nişte ipocriţi spirituali. Vedem cum cad alţi oameni și ne transformăm discernământul într-o critică ironică, în loc să-l transformăm în mijlocire pentru ei. Revelaţia ne este dată nu prin ascuţimea minţii noastre, ci prin înţelegerea directă pe care ne-o dă Duhul lui Dumnezeu şi. dacă nu suntem atenţi la sursa revelaţiei, vom deveni critici cu privire la alţii, uitând ce spune Dumnezeu: „…să se roage şi Dumnezeu îi va da viaţa, pentru cei care n-au săvârşit un păcat care duce la moarte”. Ai grijă să nu ajungi un ipocrit petrecându-ţi tot timpul încercând să-i îndrepţi pe alţii înainte ca tu însuţi să te închini lui Dumnezeu.Una dintre cele mai subtile poveri pe care Dumnezeu le pune asupra noastră ca sfinţi este această povară a discernământului cu privire la alte suflete. El ne revelează anumite lucruri cu scopul ca noi să aducem povara acestor suflete înaintea Lui şi să ne formăm gândul lui Cristos în legătură cu ele: dacă mijlocim în acest mod. Dumnezeu spune că ne va da „viaţa pentru cei ce n-au săvârşit un păcat care duce la moarte”. Aceasta nu înseamnă că Îl determinăm pe Dumnezeu să accepte gândul nostru, ci înseamnă că noi ne ridicăm până la nivelul la care Dumnezeu ne poate arăta care este gândul Lui cu privire la cel pentru care mijlocim.Vede Isus Cristos munca sufletului Lui în noi? Nu o poate vedea dacă noi nu ne identificăm atât de mult cu El, încât să ajungem să avem perspectiva Lui cu privire la oamenii pentru care ne rugăm. Să învăţăm să mijlocim din toată inima pentru ca Isus Cristos să fie pe deplin mulţumit cu noi ca mijlocitori.

DOMNUL ESTE APROAPE/GBV
Luni 31 Martie
În adevăr, şi socotesc că toate sunt pierdere, datorită valorii nespus de mari a cunoştinţei lui Hristos Isus, Domnul meu, pentru care am pierdut toate şi le socotesc ca fiind gunoi, ca să L câştig pe Hristos. Filipeni 3.8
Dorinţele noastre dezvăluie o imagine despre noi înşine. „Aşa cum gândeşte în sufletul său, aşa este el“, spunea cel mai înţelept om, cu multe secole înainte. Este la fel de adevărat şi astăzi. Există timpuri şi împrejurări atât de solemne şi de critice, încât o dorinţă exprimată în astfel de timpuri sau în asemenea împrejurări dezvăluie cele mai mari profunzimi ale fiinţei. Dorinţa noastră descrie ceea ce suntem în adâncul sufletului nostru. Astfel de situaţii apar în faţa morţii sau când se despart prietenii, ştiind că nu se vor mai întâlni niciodată. Ele apar într o mare criză spirituală sau într o încercare dureroasă.Pavel şi a exprimat cea mai mare dorinţă a lui. Împrejurările au dat naştere acestei exprimări în pasajul din Filipeni 3.8 14, care dezvăluie cea mai adâncă profunzime a fiinţei lui. Pe măsură ce citim aceste cuvinte, parcă simţim vibraţiile inimii lui şi intensitatea dorinţei lui mistuitoare. Se afla la sfârşitul vieţii. Avusese o viaţă activă, plină de evenimente. Pentru el era, într adevăr, un moment solemn. La fel de solemn este pentru fiecare dintre noi când în clepsidra vieţii rămân numai câteva fire de nisip, când ochii noştri aşteaptă cu nerăbdare eternitatea nesfârşită în care vom intra în curând, când lucrarea se apropie de sfârşit, când lucrurile apar aşa cum sunt în realitate şi toate activităţile din trecut sunt de neclintit, imposibil de schimbat, indiferent dacă sunt aprobate sau sunt condamnate.Hristos îi câştigase inima. El a considerat toate lucrurile ca fiind pierdere, datorită valorii nespus de mari a cunoştinţei lui Hristos Isus, Domnul său. Nu s a dat înapoi de la nimic şi nimic nu l a dat înapoi, oricât de grea îi părea calea care conducea spre ţintă. Oricât de abrupt ar fi fost urcuşul sau chiar dacă drumul trebuia să treacă prin moarte, el a mers până la capăt. Un final dureros, fără îndoială, având în vedere împrejurările, însă un început glorios, de îndată ce păşea în eternitate.A. J. Pollock

Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi

31 MARTIE

UNDE DUCE DRUMUL ACESTA ?
„Nu intra pe cărarea celor răi” (Proverbe 4:14)
Fiecare drum pe care îl faci în viaţă duce undeva. Biblia spune: „Nu intra pe cărarea celor răi, şi nu umbla pe calea celor nelegiuiţi! Fereşte-te de ea, nu trece pe ea; ocoleşte-o, şi treci înainte!” (v. 14-15). Astăzi, copiii noştri devin dependenţi de droguri – unii iau droguri atât de puternice încât e nevoie de o singură doză pentru a deveni dependent. Aşa că discută cu copiii tăi de timpuriu despre capcanele pe care Satana le-a pregătit pentru ei. Spune-le: 1) Că orice obicei pe care îl hrăneşti devine întotdeauna mai puternic. 2) Orice obicei pe care îl hrăneşti cere întotdeauna mai mult. 3) Orice obicei pe care îl hrăneşti întotdeauna te controlează. Comediantul şi actorul Chris Farley a fost găsit mort în apartamentul său din oraşul Chicago în 18 decembrie 1997. A murit de o supradoză de droguri. Moartea lui la vârsta de treizeci şi trei de ani nu a fost o surpriză pentru prietenii săi. Fusese internat de mai multe ori în spitale de dezintoxicare pentru a-şi reface viaţa. Cu puţin timp înainte de moartea sa, el i-a spus unui reporter: „Obişnuiam să cred că se poate ajunge la un nivel al succesului unde legile universului nu se mai aplică.Dar ele se aplică. încă e vorba de „viaţă în termenii vieţii”, nu în termenii unui star de cinema. Trebuie încă să lucrez la relaţii. Trebuie încă să lucrez la greutatea mea şi la câţiva alţi demoni de-ai mei. Odată am crezut că dacă am destul de mulţi bani în bancă, dacă am suficientă faimă, totul va fi bine. Dar sunt o fiinţă umană ca toţi ceilalţi. Nu sunt scutit”. Aşa că înainte să păşeşti pe un anumit drum, opreşte-te şi întreabă-te: „Unde duce acest drum?” „Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte (Pr.14:12)

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

31 Martie Exod 4:1-17
La curtea lui faraon, Moise învăţase toată în¬ţelepciunea Egiptului. Dar nu învăţase să-L cunoască pe „EU SUNT“. Anii petrecuţi în palatul regal nu l-au făcut un instrument potrivit pentru eliberarea poporului său. Uciderea egipteanului a demonstrat tocmai contrariul. După patruzeci de ani în şcoala lui faraon sunt necesari alţi patruzeci de ani în şcoala lui Dumnezeu, tocmai în Madian. Rezultatul este că Moise nu mai are nimic care să-l facă mândru. Odinioară „puternic în cuvintele lui şi în fapte“ (Fapte 7.22), declară acum că nu are vorbirea uşoară şi lasă deoparte toate capacităţile personale. Dar, dacă pe bună dreptate a încetat să se încreadă în sine, el încă nu se încrede pe deplin în Dumnezeu. Trebuie să înveţe că Domnul, când cheamă pe cineva în slujbă, dă şi puterea necesară pentru împlinire.Toiagul preschimbat în şarpe arată că, dacă Dumnezeu îi permite lui Satan să lucreze pentru o clipă, tot în puterea Lui stă şi să-i nimicească lucrarea. La cruce, Hristos a triumfat asupra puterilor răului (Coloseni 2.15). Mâna pusă în sân (inima: izvorul răului) care se acoperă de lepră şi care apoi este făcută sănătoasă ilustrează puterea lui Dumnezeu de a îndepărta pata păcatului.

Domnul este aproape! (Filip. 4.5)

31 Martie
…ca să le deschizi ochii, să se întoarcă de la întuneric la lumină, şi de sub puterea Satanei la DUMNEZEU; şi să primească, prin credinţă în Mine, iertare de păcate şi moştenirea împreună cu cei sfinţiţi. Fapte 26.18
Fariseul Saul şi-a propus sa izgonească şi să omoare pe toţi cei ce Îl urmau pe Isus din Nazaret. El credea că făcând aşa îi slujeşte lui Dumnezeu. El nu ştia că vechiul sistem ebraic fusese îndepărtat şi că omul poate fi mântuit numai prin Isus Cristos şi prin lucrarea lui de la cruce. Pe drumul spre Damasc i-a ieşit în întâmpinare arătându-i-se în măreţia lui cerească. Când a înţeles Saul că acest Isus este Fiul lui Dumnezeu pe care-L răstignise împreună cu poporul lui, a ascultat glasul care-i vorbea şi din clipa aceea viaţa lui a luat un alt curs.Când el întreabă: „Cine eşti, Doamne?” Domnul îi răspunde: „Eu sunt Isus pe care-L prigoneşti.” De atunci face din Saul solul Lui care mai târziu devine Pavel propovăduitorul Evangheliei harului Domnului faţă de întreaga lume. Această însărcinare a fost îndeplinită de Pavel prin puterea lui Dumnezeu într-o supunere într-adevăr rar întâlnită. Versetul de azi ne dezvăluie patru puncte esenţiale:

– mântuirea;
– iertarea păcatelor;
– moştenirea;
– sfinţirea prin credinţă.

Mântuirea înseamnă să iei prin credinţa iertarea păcatelor şi să primeşti o putere nouă ca să întorci spatele vieţii din trecut plină de întuneric şi păcat. Dumnezeu răspunde cu iertarea păcatelor celor care se recunosc păcătoşi şi cred în Fiul Lui. Prin credinţă un asemenea om primeşte fire (natura) dumnezeiască şi o moştenire cerească şi veşnică şi tot prin credinţă devine un om sfinţit, adică pus deoparte pentru Dumnezeu.Stimate cititor, eşti încă nemântuit? Îndreaptă-te acum spre izvorul Vieţii. El te aşteaptă. VINO!

IZVOARE IN DEŞERT

31 Martie

Vântul era împotrivă. (Matei 14:24)

Vânturile din luna martie sunt deseori aspre şi furtunoase. Şi totuşi ele sunt tipice pentru perioadele furtunoase din viaţa mea. Într-adevăr, ar trebui să mă bucur că am ocazia să cunosc astfel de perioade. Este mai bine să cadă ploile şi să vină şuvoaiele decât să trăieşti tot timpul în legendara ţară a lui Lotus sau în luxurianta vale a lui Avalon, unde soarele străluceşte mereu şi vânturile puternice nu bat niciodată. Furtunile ispitei pot părea crude, dar nu mă conduc ele la o intensitate şi la o ardoare mai mare în viaţa mea de rugăciune? Nu mă obligă ele să mă agăţ mai tare de promisiunile lui Dumnezeu? Şi nu mă lasă ele cu un caracter mai rafinat? Furtunile necazului provocat de o pierdere grea sunt intense, dar ele reprezintă una din căile Tatălui de a mă atrage spre El. Scopul Lui este să vorbească încet şi tandru inimii mele în locul ascuns şi tainic al prezenţei Sale. Este o glorie deosebită a Stăpânului să poată fi văzut numai când vântul este împotrivă şi barca mea este lovită de valuri.Domnul Isus Hristos nu este ocrotirea mea împotriva furtunilor vieţii, ci El este ocrotirea mea perfectă în furtuni. El nu mi-a promis niciodată o trecere uşoară, ci doar o aterizare sigură. O, întinde pânzele spre furtuna cerească,Şi apoi, indiferent ce vânturi predomină,Nici o stâncă nu te va sfărâma, nici o lipsă de vânt nu te va întârzia;Nici o ceaţă nu te va ascunde, nici o furtună nu te va opri;Deşi călătoreşti departe şi pribegeşti multPrin stropi de apă sărată şi peste spuma albă a mării,Nici un vânt nu poate să bată decât ca să te ducă mai repede acasă.
Annie Johnson Flint

Meditatii Charles H. Spurgeon
CHARLES H. SPURGEON
MEDITAȚII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineața și Seara

31 Martie
DIMINEAŢA
Prin rănile Lui suntem tămăduiţi. Isaia 53:5
Pilat L-a dat pe Domnul nostru soldaţilor romani să-L biciuiască. Biciul roman era un instrument de tortură îngrozitor. Era făcut din tendoane de bou. Printre ele erau intercalate oase ascuţite, astfel că, de fiecare dată când lovea, tăia adânc şi sfâşia carnea până la os. Mântuitorul a fost, fără îndoială, legat de un stâlp şi apoi biciuit. A mai fost bătut şi înainte, dar probabil că această biciuire a fost cea mai crudă pedeapsă. Suflete, priveşte-L şi jeleşte-I sărmanul trup chinuit. Credinciosule, poţi să-L priveşti fără lacrimi, în timp ce stă în faţa ta ca o imagine a dragostei torturate? El, care era odată alb ca un crin nevinovat, este acum purpuriu, scăldat în propriul Său sânge. Simţind vindecarea pe care au îndeplinit-o rănile Sale în noi, nu ni se înmoaie inimile de dragoste şi durere? Dacă L-am iubit vreodată pe Domnul Isus, acum trebuie să simţim că dragostea noastră creşte.
Vedeţi cum Domnul a pătimit
Pe cruce pentru omul întinat!
In timp ce păcătoşii L-au lovit
Şi l-au batjocorit, şi l-au scuipat.
Din trupul Său zdrobit şi chinuit
A curs izvor de sânge-n veşnicie
Legat a fost şi biciuit, şi inima i-a plâns,
Ca să avem noi bucurie.
Ar trebui să ne închidem în casă şi să plângem; dar (fiindcă afacerile ne cheamă, ne vom ruga ca Mântuitorul să sape imaginea rănilor în inima noastră pentru toată ziua. La căderea nopţii, ne vom întoarce să stăm de vorbă cu El, şi să ne plângem păcatele care L-au costat atât de mult.
SEARA
Riţpa, fata lui Aiia, a luat un sac şi l-a întins sub ea sub stâncă, de la începutul seceratului până a căzut peste ei ploaie din cer, si a oprit păsările cerului să se apropie de ei în timpul zilei, şi fiarele câmpului în timpul nopţii. 2 Samuel 21:10
Dacă dragostea unei mame a făcut-o să-şi jelească fii ucişi atâta timp, cum am putea noi să încetăm să jelim suferinţele binecuvântatului nostru Domn? Riţpa a alungat păsările de pradă; noi nu vom putea alunga gândurile lumeşti şi păcătoase care ne mânjesc mintea şi ne îndepărtează de cele sfinte? Plecaţi, păsări ale răului! Lăsaţi jertfa în pace! Singură şi fără adăpost, Riţpa a îndurat căldura verii, roua nopţii, şi ploaia. Somnul a fugit de ochii ei plânşi; inima îi era prea grea ca să doarmă. Cât de mult şi-a iubit copiii! O să urmăm exemplul Riţpei, sau o să ne plângem la prima încercare? Suntem atât de laşi încât nu putem îndura suferinţele Domnului? Demonstrând un curaj neobişnuit, a alungat fiarele. Nu vom fi în stare să înfruntăm orice vrăjmaş de dragul lui Isus? Copiii ei au :fost ucişi de alţii, dar ea i-a plâns şi a vegheat. Ce ar trebui să facem noi, ştiind că păcatele noastre L-au crucificat pe Domnul? Obligaţiile noastre sunt nemăsurate; dragostea noastră ar trebui să fie înflăcărată, şi căinţa noastră adâncă. Treaba noastră ar trebui să fie vegherea, ocupaţia noastră protejarea Numelui Său, misiunea noastră înălţarea crucii Lui. Corpurile acelea descărnate s-ar putea s-o fi înfricoşat pe Riţpa, mai ales în timpul nopţii, dar în jertfa Domnului nostru pe cruce nu există nimic respingător sau înfricoşător. Nicicând n-a existat mai multă frumuseţe decât cea oglindită de Domnul la Calvar. Isuse, în noaptea aceasta vom veghea cu Tine. Descoperă-ni-Te. Atunci nu vom mai sta în pânză de sac, ci în haine regale.

MANA DE DIMINEAŢĂ

MARTIE 31
IOAN 17:6
“Eu am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat din lume.”
Rugăciunea preoţească a Domnului Isus dă o minunată dezvăluire a părtăşiei binecuvîntate şi intime care uneşte pe Tatăl cu Fiul. Împlinind lucrarea pe care I-a dat-o Tatăl s-o facă, înainte de a Se întoarce în cer, înainte de ceasul tragic din Ghetsimani, în momentul acela cînd Se apropia de cruce, Fiul lasă să-I ţîşnească din inimă aceste cuvinte filiale anunţînd lucrarea de Mare Preot pe care avea s-o împlinească de îndată ce va fi proslăvit. Domnul Isus şi-a ridicat ochii spre cer, şi a spus: “Tată, a sosit ceasul! Proslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine… Eu am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat din lume.” În ceasul acesta fără seamăn, Domnul Se roagă pentru oamenii pe care I i-a dat Tatăl. Se roagă întîi pentru ucenici, această primă generaţie de misionari şi apoi pentru noi, toţi credincioşii din toate veacurile “şi Mă rog nu numai pentru ei ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvîntul lor.” Toţi sîntem cuprinşi în termenul acesta: “Aceia pe care Mi i-ai dat Tu.” Deplin conştienţi de nevrednicia noastră în faţa unui asemenea har, ştim că sîntem şi noi incluşi în această rugăciune. De şapte ori Domnul Isus repetă vorba aceasta: “…pe care Mi i-ai dat Tu.” Două fapte de seamă ies în evidenţă din aceste cuvinte: întîi îndurarea nemărginită a lui Dumnezeu care a binevoit să ne aleagă mai înainte de a exista noi şi de a ne dărui Domnului Isus fără să fi avut cel mai mic motiv ca să ne aleagă şi al doilea, nezdruncinabila siguranţă că, atîta vreme cît Dumnezeu ne-a dat Domnului Hristos, nimeni şi nimic nu ne va putea smulge din mîna Lui pentru că nu noi ne-am dăruit Lui, ci Dumnezeu ne-a dăruit Domnului Isus. O, ce glorioasă situaţie şi poziţie avem în El. În virtutea acestor cuvinte ale Domnului, avem dreptul să ne prezentăm înaintea tronului de har şi să spunem: “Doamne, sînt unul din aceia pe care Tatăl ţi i-a dat din lume; vin la Tine în totala mea ignoranţă şi slăbiciune, ştiind că Tu mi-ai făcut cunoscut Numele Tău şi că Tatăl ţi-a dăruit viaţa mea, cum ai spus-o Tu. Foloseşte-o spre slava Ta! Domnul să facă ca bogăţia pe care o cuprinde rugăciunea aceasta, a Lui, să pătrundă adînc în inimile noastre şi să ne facă astfel să ne consacram vieţile pentru El, pentru că sîntem pe veci ai Lui!

MEDITAŢII ZILNICE de WIM MALGO

31 MARTIE
«Adică, Dumnezeu era în Cristos împăcând lumea cu Sine, neţinându-le în socoteală păcatele lor, şi ne-a încredinţat no¬uă propovăduirea acestei împăcări.»
2 CORINTENI 5,19
Ce semnifică pentru tine sângele lui Isus Cristos (şi nu mă gândesc aici la semnificaţia Iui abstractă)? Inimile noastre trebuie realmente să se cutremure, căci «fară vărsare de sânge nu este iertare» (Evrei 9,22). Prima afirmaţie a versetului se referă cu siguranţă la sacrificiul, la jertfa de ispăşire a Domnului Isus. Dar în acelaşi timp versetul ne vizează în mod direct şi pe noi. Am înţeles oare la ce se referă Biblia când vorbeşte despre sângele lui Isus Cristos? Sângele şi viaţa sunt inseparabile, nu pot exista unul fară celălalt. Superficial privind lucrurile, noi poate înţelegem prin sângele lui Isus un lichid care face minuni. Dar în realitate, prin vărsarea sângelui Său scump, Domnul Isus Cristos — Mielul fară pată — a făcut o ispăşire completă pentru păcatele lumii.Ştii tu ce răspundere avem dacă am cunoscut puterea minunată a sângelui lui Isus şi daca nu suntem pregătiţi să ne asumăm consecinţele unei vieţi autentice de credinţă? Domnul a creat prin moartea Sa pe cruce o punte peste prăpastia dintre Dumnezeu şi sufletul tău. Ai trecut tu însă peste această punte până la capăt şi ai strigat din tot sufletul «Dumnezeul meu, sunt hotărât, pe veci sunt al Tău!»?

Pâinea cea de toate zilele

Învăţăturile Tale sînt minunate: de aceea le
păzeşte sufletul meu. Descoperirea cuvintelor
Tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate.
Psalmul 119:129, 130
31
Martie
Text: 2 Samuel 12:15-25
Adevărat Iţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai. Luca 23:43
CU CRISTOS IN PARADIS
Misionarul David Miner Stern a căzut pradă amărăciunii cînd Dumnezeu a crezut de cuvinţă s-o ia la El pe fetiţa sa. Se părea că Stern nu va putea depăşi această mare durere, deşi era un bun creştin. Devenise atît de deprimat, că mergea zilnic la cimitir să plîngă pe mormîntul ei. Cu bastonul în care se spijinea putea atinge mormanul de pămînt care acoperea sicriul. Într-un fel, aceasta îi dădea o oarecare mîngîiere – ca şi cum în felul acesta putea avea un contact cu ea. Durerea îi era atît de mare, încît se temea că va trebui să renunţe la lucrarea sa de misionar. Totuşi, Dumnezeu, în bunătatea Sa, i-a adus eliberarea din această stare, într-o zi, în timp ce stătea la cimitir, deodată şi-a dat seama cît de greşit era să-şi concentreze atenţia asupra trupului neînsufleţit al fetiţei. Duhul Sfînt i-a imprimat în minte cele scrise în Luca 23:43, acolo unde Domnul Isus vorbeşte tîlharului în agonia morţii: „Astăzi vei fi cu Mine în rai”. A început să repete cuvintele: „cu Cristos în rai”, în timp ce mergea spre casă. Realitatea binecuvîntată că fetiţa lui era cu Isus i-a pătruns adînc în suflet. Şi-a spus: „Ce aş putea cere mai mult pentru iubita inimii mele decît aceasta?” În mîngîierea acestor gînduri a putut să-şi reia îndatoririle cu bucurie, în loc să se mai gîndească la fetiţa lui în mormînt, se gîndea la ea văzînd-o în siguranţă, în prezenţa lui Isus. Eşti rănit pentru că Dumnezeu ţi-a luat pe cineva drag? Adu-ţi aminte adesea că cei care mor în Domnul sînt cu Cristos în paradis. – H.G.B.
A fost cîndva… vor spune cronici sfinte.
Şi n-or mai fi nici lacrimi, nici nevoi.
De cele vechi nu ne-om aduce-aminte
Căci vom străbate veşnic ceruri noi. – C. Ioanid
Cmd Dumnezeu Îşi şterge lacrimile, durerea lasă loc cîntărti nemuritoare.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU
De CHARLES H. SPURGEON

31 martie
APE PESTE PĂMÂNTUL ÎNSETAT
Voi turna ape peste pământul însetat şi râuri pe pământul uscat.
Isaia 44.3
Simţiţi voi astăzi sete după Dumnezeul cel viu şi sunteţi mâhniţi că nu vă puteţi bucura în El? Aţi pierdut bucuria pe care o dă credinţa, şi este rugăciunea voastră: „dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale”? Vă simţiţi goi şi asemenea unui pământ uscat, fără vreo roadă pe care o aşteaptă Dumnezeu de la voi, fiind pătrunşi de gândul că nu sunteţi folositori nici pentru Biserică, nici pentru lume? Ei bine, iată tocmai făgăduinţa de care aveţi nevoie: Veţi primi harul pe care-l doriţi, care va răspunde la toate nevoile voastre şi încă pe deasupra. Apa potoleşte setea şi răcoreşte trupul. Veţi fi răcoriţi şi readuşi în stare bună. Apa readuce viaţa într-o plantă când este ofilită; tot aşa şi viaţa noastră va fi reînnoită prin har. Apa face să se desfacă bobocii şi fructele să crească; şi voi veţi aduce roade pentru împărăţia lui Dumnezeu. Puteţi primi şi să vă bucuraţi de toate bogăţiile şi mângâierile harului, în toată plinătatea lor. Veţi fi adăpaţi din ele; şi aşa cum păşunile sunt acoperite şi prefăcute în lacuri prin apele râurilor revărsate, iar pământul însetat, în izvoare de ape, tot aşa sufletul vostru va fi inundat de harul Domnului.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger
31 martie
„Iată, în mâinile Tale Îmi incredinţez duhul.”

Înainte de a muri Isus S-a gândit la mama Lui, şi a încredinţat-o ucenicului pe care-l iubea. Din ceasul acela ucenicul a luat-o la el acasă. Şi Isus a strigat cu glas tare:” Tată, în mâinile Tale îmi încredinţez duhul!” După aceasta, ştiind că totul s-a sfârşit, ca să împlinească Scriptura a zis:” Mi-e sete!” Câţi am găsit în El mântuirea! I-au întins un burete îmbibat cu oţet ca să bea. Când a luat Isus oţetul a zis:”S-a isprăvit!” Apoi şi-a plecat capul şi Şi-a dat duhul.Da, pentru noi a isprăvit lucrarea, căci a purtat păcatele noastre, pentru că El ne-a promis că ne va mântui şi prin moartea Sa a plătit totul; căci moartea este plata păcatului. El a plătit deci pentru fiecare fărădelege şi neascultare preţul cuvenit, aducând o jertfă de ispăşire, veşnic valabilă.Mântuirea Lui are valabilitate veşnică. Ne-a împăcat prin trupul Său în moarte, făcându-ne astfel sfinţi, fără prihană şi fără vină înaintea Lui Dumnezeu . La moartea Mântuitorului perdeaua dinlăuntrul Templului s-a rupt în două de susu până jos. Astfel avem cale liberă în locul preasfânt prin sângele Lui. Aici este scaunul harului şi chivotul legământului, pâinea cerească, toiagul lui Aaron şi deasupra heruvimii care acoperă scaunul harului. Toţi cei care intră acum prin credinţă au mărturia că sunt copii ai Lui Dumnezeu, se hrănesc cu pâinea cerească şi aduc roade în răbdare.

Sămânţa Bună

Luni, 31 Martie 2014
Omul … înfloreşte ca floarea de pe câmp. Când trece un vânt peste ea, nu mai este … Dar bunătatea Domnului ţine în veci pentru cei ce se tem de El.
Psalmul 103.15-17
În 1996, prezentarea operei Cazul Makropoulos la Opera metropolitană din New York părea să fie un succes deplin. Chiar şi când tenorul Richard Versalle a căzut deodată de pe o scară înaltă de trei metri, spectatorii au crezut că a fost o înscenare reuşită. Abia când au văzut că acesta a rămas nemişcat şi perdeaua a fost trasă rapid, au observat că incidentul nu a fost planificat. Cântăreţul în vârstă de 63 de ani a murit apoi imediat în spital. În piesa jucată era vorba despre un elixir care ar trebui să prelungească viaţa noastră cu 300 de ani. Sună ca o ironie, că Versalle a cântat cu puţin timp înainte de căderea sa: Trăim atât de puţin!Versalle ar fi trebuit să mai cânte: Tu mori, fără să fi trăit! şi De ce ai trăit? Oare a meritat? Iar răspunsul ar fi fost: Trebuie să prelungim viaţa tuturor! Cine Îl primeşte pe Isus Hristos în viaţa sa, primeşte viaţa veşnică, nu doar o existenţă prelungită. Această viaţă nouă, plină de sens, începe deja aici pe pământ şi se continuă în cer. Nu o primim printr-un elixir plin de mister, ci prin credinţa în Domnul Isus Hristos.

1379337_703844646344281_952478707_n976924_703861826342563_1781601786_o

Read Full Post »

972120_4827636213576_1515387547_n965954_4827638093623_296859241_o

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

OSWALD CHAMBERS

30MARTIE

Sfinţire sau asprime faţă de Dumnezeu?

El… Se miră că nimeni nu mijloceşte.

Isaia 59:16

Motivul pentru care mulţi dintre noi încetăm să ne mai rugăm şi ne împietrim faţă de Dumnezeu este că avem numai un interes emoţional faţă de rugăciune. Sună frumos să spunem că ne rugăm; citim cărţi despre rugăciune, care ne spun că este bine să ne rugăm, că mintea noastră se linişteşte şi sufletul se înalţă atunci când ne rugăm: dar Isaia spune că Dumnezeu Se miră de aceste gânduri despre rugăciune.Închinarea şi mijlocirea trebuie să meargă mână în mână; nu e posibilă una fără cealaltă. Mijlocirea înseamnă a ajunge să avem gândul lui Cristos în legătură cu cel pentru care ne rugăm. Deseori, în loc să ne închinăm lui Dumnezeu, noi facem afirmaţii despre cum funcţionează rugăciunea. Oare ne închinăm sau avem o dispută cu El zicând ..Dar, Doamne, nu văd cum vei proceda?  Acesta este un semn sigur că nu ne închinăm Lui. Când îl pierdem din vedere pe Dumnezeu, devenim duri şi dogmatici. Azvârlim cererile noastre la tronul lui Dumnezeu şi-I dictăm ce vrem să facă. Nu ne închinăm lui Dumnezeu, nici nu încercăm să formăm în noi gândul lui Cristos. Dacă suntem aspri faţă de Dumnezeu, vom deveni aspri şi faţă de oameni.Ne închinăm noi lui Dumnezeu în aşa fel, încât să ne ridicăm până la El, pentru a putea ajunge să înţelegem gândul Lui în legătură cu cei pentru care ne rugăm? Trăim noi într-o relaţie sfântă cu Dumnezeu sau suntem aspri şi dogmatici?„Dar nimeni nu mijloceşte cum trebuie.” Atunci fii tu însuţi acela, fii cel care se închină lui Dumnezeu şi trăieşte într-o relaţie sfântă cu El. Implică-te în lucrarea reală dc mijlocire şi nu uita că ea este cu adevărat o lucrare, o lucrare care necesită toată energia; dar este o lucrare ce nu conţine nici o capcană. Predicarea Evangheliei are capcane, dar rugăciunea de mijlocire nu are.

MANA DE DIMINEAŢĂ

MARTIE    30

FILIPENI 4:13

“Pot totul în Hristos care mă întăreşte.”

Apostolul Pavel fusese aproape de moarte, într-o situaţie cînd puterea şi curajul celui mai tare credincios nu mai pezenta nici o nădejde. El ştia ce însemna lipsa oricărui sprijin şi ajutor omenesc. Dar el tocmai în astfel de momente îşi punea încrederea în Acela care a biruit moartea. Cînd resursele omeneşti se terminaseră, el a făcut apel la resursele lui Dumnezeu. El a refuzat să fie oprit din alergarea lui şi să fie descurajat atunci cînd orice alt om ar fi abandonat lupta. Apostolul ştia că Domnul îl chemase şi că slăbiciunea lui era canalul prin care se putea manifesta puterea lui Dumnezeu printre oameni. Pentru încurajarea credincioşilor, el putea să spună: “Pot totul în Hristos care mă întăreşte.”Dar dînd o mărturie pentru Dumnezeu, el dădea o mărturie şi pentru filipeni, cărora le exprima recunoştinţa pentru grija şi dragostea lor. Învăţase să umble singur cu Dumnezeu, dar ştia să se bucure şi de părtăşia fraţilor în credinţă. Atîrnarea lui deplină de Dumnezeu nu excludea nevoia atenţiei şi a devotamentului lor pentru el. De aceea, după ce spune “pot totul în Hristos…” el continuă spunînd: “Aţi făcut totuşi bine că aţi luat parte la strîmtorarea mea.” Noi care avem toate bogăţiile harului lui Dumnezeu la îndemînă, sîntem înconjuraţi de suferinţele grele şi ascunse ale altora, de persoane care au nevoie de ajutor, de ajutorul nostru. Să fim şi noi pentru acestea ce erau filipenii pentru apostolul Pavel. şi în măsura în care îi vom ajuta, vom face experienţa că şi noi vom găsi în Domnul Isus tot ce vom avea nevoie în suferinţele şi greutăţile noastre. Prin grija noastră pentru alţii şi prin consacrarea noastră faţă de ei, vom dovedi că putem totul în Hristos care ne întăreşte. şi să fim încredinţaţi că Dumnezeu nu rămîne dator. Să luăm ca pildă chiar pe Domnul Isus care S-a consacrat în totul pentru noi, neprecupeţind chiar viaţa Lui ca să ne scape nu de suferinţe vremelnice ci de acelea care ar fi durat toată veşnicia. şi apoi, chiar aici pe pămînt, n-a fost El totdeauna ajutorul şi sprijinul nostru, “un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi.”?Domnul să ne dea harul ca, chiar atunci cînd ni se pare că am ajuns la capătul puterilor noastre, să putem spune şi noi cu puţina credinţă pe care o avem: “Pot totul în Hristos care mă întăreşte.”

IZVOARE IN DEŞERT

30 Martie

Iar voi toţi, care aprindeţi focul, şi puneţi tăciuni pe el, umblaţi în lumina focului vostru şi în tăciunii pe care i-aţi aprins. Din mâna Mea vi se întâmplă aceste lucruri, ca să zăceţi în dureri. (Isaia 50:11)

Acesta este un avertisment solemn pentru cei care umblă în întuneric şi care încearcă să găsească singuri lumina. Ei sunt descrişi ca unii care aprind un foc în jurul căruia sar scântei. Ce înseamnă aceasta? Înseamnă că atunci când suntem în întuneric, suntem ispitiţi să găsim propria noastră cale de ieşire, fără să ne încredem în Domnul şi fără să ne bizuim pe El. În loc să-L lăsăm pe El să ne ajute, încercăm să ne ajutăm singuri. Căutăm lumina căii fireşti şi sfatul prietenilor noştri. Tragem propriile noastre concluzii şi în felul acesta putem fi tentaţi să acceptăm o cale de izbăvire care nu este deloc a lui Dumnezeu.Lumina pe care o vedem poate fi de la focul pe care noi l-am aprins, sau de la un semnal luminos înşelător care ne conduce spre stâncile periculoase. Iar Dumnezeu va îngădui să umblăm în falsa lumină a acestor scântei, dar la sfârşit vom avea necazuri.Iubiţilor, nu încercaţi niciodată să ieşiţi dintr-un loc întunecos decât la momentul hotărât de Dumnezeu şi în felul Său. Un timp de necaz şi întuneric are rostul de a te învăţa lecţii de care ai neapărată nevoie. Izbăvirea prematură poate zădărnici lucrarea harului lui Dumnezeu în viaţa ta. Încredinţează-I Lui întreaga situaţie, şi binevoieşte să rămâi în întuneric, ştiind că El este prezent.Nu uita, este mai bine să umbli în întuneric cu Dumnezeu decât să umbli singur în lumină.   din Susurul blând

Încetează să mai împiedici planurile lui Dumnezeu şi voia Sa. Dacă atingi ceva de-al Lui strici lucrarea. Dacă muţi limbile unui ceas cum îţi convine ţie, nu se schimbă timpul. Tu ai putea să grăbeşti dezvăluirea unor aspecte ale voii lui Dumnezeu, dar lucrarea Lui pe termen lung va avea de suferit. Tu poţi să forţezi un boboc de trandafir să se deschidă, dar vei strica floarea. Lasă totul în grija Lui, fără excepţie. „Facă-se nu ce voiesc Eu, ci ce voieşti Tu“ (Marcu 14:36).

                                                                                                                                    Stephen Merritt   

Calea Lui

Dumnezeu m-a trimis mai departe când eu aş fi vrut să stau

  (Era rece în pădure);

Nu ştiam de ce.

Am auzit o lespede de stâncă prăbuşindu-se în apropiere

  De-a curmezişul potecii unde am stat.

El mi-a spus să stau când eu aş fi vrut să merg;

  „Facă-se voia Ta“, am spus.

S-a găsit într-o zi în zori,

De-a curmezişul drumului pe care aş fi mers,

  Un şarpe cu capul sfârtecat.

Acum nu mai întreb de ce,

  Chiar dacă nu văd

Cărarea dinaintea mea, eu merg pe calea Lui;

Căci dacă eu nu ştiu, El ştie,

  Şi El va alege căi sigure pentru mine.

                                                               din Zilele şcolii duminicale

Domnul este aproape!  (Filip. 4.5)

 30 Martie

Când vei înceta să plângi…? Umple-ţi cornul cu untdelemn, şi du-te; te voi trimite la Isai Betleemitul, căci pe unul din fiii lui Mi l-am ales ca împărat. 1 Samuel 16.1

Ce întrebare serioasă: „Când vei înceta să plângi pe Saul?” Întristarea noastră este alinată atunci când sorbim din izvoarele dragostei Tatălui nostru şi ne odihnim în El. Golul şi lipsa lăsată de durere în inima noastră se umple când luăm cu credinţă copilărească ce spune El: „Căci Mi I-am ales.” Aceasta reglementează totul, şterge lacrima, este un balsam pentru inima noastră întristată, pansează rana şi nivelează golurile. Dar nu este uşor să te transpui în locul celui întristat. A trecut un timp chiar şi la Samuel până când fără şovăire a împlinit porunca lui Dumnezeu cu ascultare.Dumnezeu îi spune: „Du-te” dar el răspunde: „Cum să mă duc? Saul are să afle şi mă va ucide.” În îndurarea Lui, Dumnezeul cel milostiv se apleacă la glasul omului îndoielnic şi puţin credincios şi fără nici un cuvânt de mânie îi arată calea. „Să iei cu tine un viţel şi să zici: vin să aduc o jertfă Domnului.”Între copiii lui Isai se găseau unii dotaţi cu frumuseţe şi putere firească. Astfel când vine Eliab spre Samuel, vedem că acesta îl primeşte gândindu-se: „Negreşit unsul Domnului este aici înaintea Lui.” Dar nu era aşa, căci Domnul nu se uită la înfăţişarea şi puterea omenească. Şi aşa au venit au venit pe rând toţi cei, şapte fii ai lui Isai în faţa lui Samuel, fii cu un fizic desăvârşit, dar fără preţ.Din fire omul firesc nu poate sta înaintea lui Dumnezeu, nu poate face ceva pentru El. Dumnezeu se uită la inimă nu la exterior. Cât de des suntem şi noi în primejdie să preţuim ce este în exterior ca şi Samuel şi să ne lăsăm influenţaţi aşa de uşor de exterior.Creştinii despărţiţi de zadarnica religie a lumii dau pentru Cristos o mărturie pe care nu o pot da atâta timp cât sunt uniţi cu ea.

Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi

 30 MARTIE       Al GRIJĂ DE „TURMA” TA !

„Păstoriţi turma lui Dumnezeu, care este sub paza voastră” (1 Petru 5:2)

Proiectele prea îndepărtate (viitoare) te pot împiedica să-ţi investeşti energia în misiunea pe care o ai la îndemână. Biblia spune: „Păstoriţi turma lui Dumnezeu, care este sub paza voastră … Şi când Se va arăta Păstorul cel mare, veţi căpăta cununa.slavei” (v. 2-4). Un director de Şcoală Biblică spune: „A existat o vreme când Dumnezeu a început să facă lucruri mari în viaţa mea, era împlinirea visurilor mele. în această perioadă am început să experimentez mai multe probleme şi confruntări. Mă simţeam ca un pompier. De îndată ce se stingea o flacără, o alta se aprindea. Mă simţeam epuizat şi descurajat. M-am gândit: „Mă voi duce pe câmpul de misiune unde lucrarea nu-i aşa stresantă şi de unde pot trimite vederi”. Apoi am avut o viziune cu David când a fost uns de Samuel şi Domnul m-a întrebat: „Ce a făcut David după ce a fost uns ca rege?” Eu am răspuns: „S-a reîntors să aibă grijă de oile tatălui său” (1 Samuel 17:15). Domnul a continuat: „Dacă David s-ar fi dus să caute un uriaş pe care să-l ucidă, leul şi ursul i-ar fi mâncat turma. Această Şcoală Biblică este turma ta, aşa că ai grijă de ea”. Fie că eşti pastor, asociat, director de muzică sau nespecialist, fiecare dintre noi are o turmă. Turma lui David a fost misiunea lui de la Dumnezeu şi deşi a fost ales rege, prima lui prioritate a fost să se întoarcă la misiunea lui, (oile). Vor veni uriaşi şi dacă rămâi cu misiunea ta, la momentul potrivit te vei întâlni cu ei şi îi vei învinge. Vei fi încântat – după ce ai dovedit că eşti credincios”. Oriunde ar fi turma ta în acest moment, acolo se aşteaptă Dumnezeu să fii şi tu.

DOMNUL ESTE APROAPE/GBV

Duminică 30 Martie

Toate veşmintele Tale sunt smirnă, aloe şi casie; din palate de fildeş Te‑au înveselit instrumente cu coarde. Fiice de împăraţi sunt printre doamnele Tale de onoare, împărăteasa stă la dreapta Ta în aur de Ofir.  Psalmul 45.8,9

Dragostea lui Hristos care a suferit

Aloea, mireasma care stă în centrul celor trei, ne vorbeşte despre dragostea care a stat în spatele tuturor suferinţelor. Era mai parfumată şi mai preţuită decât toate celelalte miresme; nimic din tot ce venea din misteriosul Orient nu putea fi comparat cu ea.Copacul de aloe trebuia să fie despicat până în miezul său pentru a‑şi dezvălui aroma. Pe crucea Calvarului, când a fost despicată de sabia judecăţii lui Dumnezeu împotriva păcatului nostru, inima lui Hristos a dezvăluit toată măreţia dragostei Sale. Nimic din univers nu este mai înmiresmat decât aceasta: dragostea lui Hristos care întrece cunoştinţa!Mai mult, dragostea Sa este cu mult mai preţioasă decât aurul. Dacă lumea ne‑ar putea oferi tot aurul ei pentru a ne cumpăra în schimbul cunoştinţei iubirii lui Hristos, ar da vreunul dintre noi această dragoste pentru o sumă oricât de mare? Nu am face‑o, pentru că dragostea este mai preţioasă decât aurul. Nu poate fi cumpărată, iar bogăţia ei de nepreţuit a fost revărsată fără limite pentru noi.Şi, în timp ce Domnul şi Mântuitorul nostru aşteaptă pe bună dreptate ca noi să ne deschidem inimile pentru El, aceasta încă nu este totul. Nimic nu Îl va satisface decât ziua nunţii. El a pregătit o casă pentru Mireasa Sa; inima Sa este larg deschisă pentru ea. Aşa că urmează chemarea: 

„Ascultă, fiică, şi vezi şi pleacă‑ţi urechea; şi uită pe poporul tău şi casa tatălui tău; şi Împăratul îţi va dori frumuseţea; pentru că este Domnul tău, adoră‑L!“.J. T. Mawson

 TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

De CHARLES H. SPURGEON

 30 martie

RUGĂCIUNE, MULŢUMIRE, LAUDĂ

Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Cristos Isus.

Filipeni 4.6-7

Nu îngrijorări, ci rugăciuni. Nici o teamă, ci o părtăşie plină de bucurie cu Dumnezeu. Aduceţi nevoile şi dorinţele voastre înaintea Dumnezeului vieţii voastre, Păzitorul sufletului vostru. Aduceţi-le Lui cu o îndoită măsură de rugăciuni şi multe laude, fără nici o îndoială, ci cu recunoştinţă în rugăciunea voastră. Să fim siguri că rugăciunile noastre sunt împlinite de Domnul şi să-L slăvim pentru aceasta. El ne dă acest har; să-i aducem laudele noastre. Nu îngăduiţi ca vreo nevoie să nu fie adusă înaintea Lui şi să vă roadă inima; aduceţi-le toate la cunoştinţa Lui. Alergaţi, nu la oameni, ci numai la Dumnezeu, Tatăl Domnului Isus, care vă iubeşte în El.În felul acesta vei găsi însăşi pacea lui Dumnezeu. Nu vei fi în stare să înţelegi pacea care te va cuprinde ca într-o îmbrăţişare infinită. Inima şi mintea, prin Isus Cristos, ţi se vor cufunda într-un ocean de odihnă. De-ar veni moartea, sărăcia, suferinţa sau prigoana, vei fi în Domnul Isus la adăpostul oricărui vânt sau nor ameninţător.Ascultă numai de această Invitaţie duioasă a lui Dumnezeu. Da, Doamne, cred; dar, Te rog, ajută-mă în necredinţa mea!

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger 

30 martie

„Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?

Matei 26:46

Acesta a fost cel mai greu ceas din viaţa Lui Isus. Nici nu ne putem închipui aceasta. Am avut multe încercări în viaţă şi mi se părea că Dumneze m-r fi părăsit, odată chiar am crezut că m-a părăsit numai pentru câteva clipe. A fost atât de groaznic, cum n-aş fi putut să-mi închipui. Nici n-aş fi mai putut trăi. Dacă ne pierdem nădejdea, atunci ne piere şi dorinţa de a mai trăi. În această situaţie grea mi-am adus aminte de Isus, că a fost ispitit asemenea nouă şi de aceea poate veni în ajutorul nostru când suntem ispitiţi. Şi în clipa aceea am simţit ajutorul Său. Eu nu aş fi fost capabil să mă ajut. A Lui să fie lauda şi mulţumirea pentru aceasta! Cum S-a simţit El oare când a fost părăsit de Tatăl Său? Trebuie să fi fost un întuneric cum nu se poate mai mare. Trecătorii îşi băteau joc de El, dădeau din cap şi ziceau:”Tu, care strici Templul, şi-l zideşti la loc în trei ziel, mântuieşte-Te pe Tine Însuţi! Dacă eşti Tu Fiul Lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce!” Preoţii cei mai de seamă, împreună cu cărturarii şi bătrânii îşi băteau joc de El, şi ziceau:”Pe alţii i-a mântuit, iar pe Sine nu Se poate mântui! Dacă este Împăratul lui Israel să Se coboare acum de pe cruce şi vom crede în El! S-a încrezut în Dumnezeu, să-L scape acum Dumnezeu, dacă-L iubeşte.” Toate acestea au fost atacuri din partea diavolului venite prin oameni evlavioşi. La aceasta s-a mai adăugat şi întunericul de la ceasul al şaselea până la ceasul al nouălea. Atunci Isus a strigat:” Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” Prin aceasta El  ne-a scăpat pe noi de a trăi în continuare departe de Dumnezeu. Ce har minunat!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

30 Martie  Exod 3:7-22

 În timpul lungilor ani de servitute în „cuptorul de fier“ al Egiptului (Deuteronom 4.20), Dumne­zeu nu a rămas indiferent faţă de suferinţele po­porului Său. El   Şi-a amintit de promisiunile făcute lui Avraam (Gen. 15.13, 14), lui Isaac (Gen. 26.3) şi lui Iacov (Gen. 46.4). Sosise şi momentul să Se facă cunoscut alor Săi prin Moi­se, prezentându-Se ca Dumnezeul părinţilor lor, care în acelaşi timp este şi Dumnezeul care Se gân­deşte la ei cu dragoste, pentru a-i elibera. Oare nu este în aceeaşi măsură cazul ca El să fie cunoscut de toţi cei care gem sub povara păcate­lor lor? Sta­rea jalnică a făpturilor Sale pierdute nu putea să nu-L mişte pe Dumnezeu, întocmai cum nu putea să nu vadă suferinţele lui Israel şi să nu audă strigătele şi gemetele lor. Da, El nu Se mul­ţu­meşte numai să ia cunoştinţă de „durerile“ lor (v. 7). El adaugă: „Am coborât ca să-i scap“.Dumnezeu S-a coborât până la noi în Isus şi prin El suntem eliberaţi. Dar S-a oprit El aici? Nu, El a dorit ca mai departe să ne facă poporul Său, să ne pună într-o relaţie cu El şi să ne îmbo­găţească (v. 22). Dumnezeu Îi dezvăluie lui Moise Numele Său: „EU SUNT“, Cel a cărui prezenţă umple eternitatea. El există, El este, toate celelalte decurgând din aceasta (Isaia 43.11, 13, 25).

Meditatii Charles H. Spurgeon

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAȚII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineața și Seara

30 Martie

DIMINEAŢA

A fost pus în numărul celor fărădelege. Isaia 53:12

De ce a îngăduit Isus să fie inclus în numărul păcătoşilor? Această bunătate minunată a fost justificată de mai multe motive puternice. In felul acesta El putea deveni Avocatul lor. In unele situaţii, avocatul apărării trebuie să se identifice cu clientul. Ei nu pot fi priviţi separat de ochi legii. De aceea, când păcătosul este adus la bara de judecată, Isus apare şi El. Răspunde tuturor acuzaţiilor. Arată spre mâinile şi picioarele Sale străpunse şi provoacă Dreptatea să aducă alte probe mai concludente. Pledează în numele sângelui Său, şi pledează atât de triumfător, fiind pus în număr lor şi împărtăşindu-le soarta, încât Judecătorul spune: „Izbăvește-l, ca să nu se coboare în groapă; am găsit un preţ de răscumpărare pentru el” (Iov 33:24). Domnul nostru a fost pus în numărul celor fărădelege pentru ca ei să-şi simtă inimile atrase spre El. Cine se teme de cel care este scris pe aceeaşi listă? Cu siguranţă că putem veni cu îndrăzneală la El ca să ne mărturisim vinovăţia. Cel care este pus în numărul nostru nu ne poate condamna. Nu a fost El scris pe lista păcătoşilor pentru ca noi să putem fi trecuţi pe lista de onoare a sfinţilor? El a fost sfânt, şi numărat între sfinţi; noi eram vinovati. număraţi printre vinovaţi. El şi-a transferat numele de pe lista sfântă pe lista acuzării, pentru ca numele noastre să fie şterse de pe lista neagră şi scrise pe lista acceptării, în virtutea transferului complet dintre Isus şi poporul său. Isus a preluat toată nefericirea şi păcatele noastre, iar noi am preluat tot ce-i aparţinea Lui. Dreptatea Sa, sângele său şi tot ce avea ne-a fost acordat ca moştenire. Bucură-te, credinciosule, de uniunea cu Cel care a fost pus în numărul păcătoşilor. Demonstrează că eşti salvat fiind numărat printre cei care sunt „o făptură nouă” (2 Corinteni 5:17) în El.

SEARA

Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm, şi să ne întoarcem la Domnul. Plângerile lui Ieremia 3:40

Soţia care îşi iubeşte soţul absent îi aşteaptă cu dor întoarcerea. O separare prelungită îi aduce moarte în suflet. La fel se întâmplă cu sufletele care II iubesc pe Domnul. Ei trebuie să-i vadă faţa. Nu pot îndura să fie departe de părtăşia cu El. O privire dezaprobatoare sau mustrătoare este dureroasă pentru copiii iubitori care nu vor să-şi supere tatăl; ei sunt fericiţi doar când ii văd zâmbind. Prea iubitule, la fel ai fost şi tu cândva. Un cuvânt din Scriptură, o mustrare, o atingere cu nuiaua erau destul ca să alergi la Tatăl tău, strigând: „Spune-mi de ce eşti supărat pe mine!” La fel este şi acum? Eşti mulţumit să-L urmezi pe Isus de la distanţă? Poţi să contempli liniştit sfârşitul părtăşiei tale cu Christos? Poţi să înduri să-L vezi depărtându-se de tine fiindcă şi tu te-ai depărtat de El? Te-au despărţit păcatele de Dumnezeu, şi inima ta nu are nici o grijă? Ingăduie-mi să te avertizez cu blândeţe: este dureros să te văd trăind mulţumit fără să vezi faţa Mântuitorului. Ar fi bine să realizăm ce rău este să avem dragoste puţină pentru Cel care a murit pe cruce, bucurie puţină în preţiosul nostru Isus, părtăşie puţină cu Cel iubit! Îmbracă-ți sufletul în văluri de doliu şi jeleşte-ţi nepăsarea. Nu te opri din plâns! Aminteşte-ţi unde ai primit mântuirea. Du-te imediat la cruce. Acolo, şi numai acolo, poți să-ţi trezeşti sufletul. Nu contează cât de aspru, cât de nepăsător, cât de mort ai devenit, întoarce-te la condiţia ta naturală, sărac şi zdrenţuit şi mânjit cum eşti. Prinde-te de cruce şi priveşte în ochii Săi. Spală-te în izvorul sângelui. Atunci te vei întoarce la dragostea dintâi. Vei experimenta din nou simplitatea credinţei şi blândeţea inimii.

Pâinea cea de toate zilele

 Învăţăturile Tale sînt minunate: de aceea le

păzeşte sufletul meu. Descoperirea cuvintelor

Tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate.

Psalmul 119:129, 130

30 Martie

Text: Marcu 15:6-15

Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El. 2 Corinteni 5:21

ÎN LOCUL MEU

Chiar în centrul credinţei creştine stă cel mai important fapt: Cristos a murit pentru noi. Gîndindu-ne la cele ce s-au petrecut cu Baraba, vom vedea acest adevăr mult mai clar. Auzind strigătul mulţimii: „Baraba! Baraba!” în timp ce stătea în celula condamnaţilor la moarte , probabil că o transpiraţie rece i-a cuprins corpul. Apoi a auzit paşi ce se apropiau. Cheia se răsuceşte în zarul uşii. Uşa se deschide cu geamăt. Dar spre uimirea sa, este eliberat. Este liber! Un om numit Isus i-a luat locul. Comentînd evenimentul din viaţa lui Baraba, Donald Grey Barnhouse a scris: „El a fost singurul om din lume care a putut spune că Isus i-a luat fizic locul. Dar eu pot spune că Isus Cristos mi-a luat locul meu spiritual. Pentru că eu eram cel ce meritam moartea. Eu eram acela care meritam revărsarea mîniei divine asupra mea. Eu meritam pedeapsa eternă în iazul de foc. El a fost dat pentru fărădelegile mele. A fost dat judecăţii din pricina păcatelor mele… Cristos a fost înlocuitorul meu. El plătea datoria faţă de justiţia şi sfinţenia divină. De aceea pot spune că întreg creştinismul se poate formula în trei fraze scurte: Meritam iadul; Isus a luat locul meu; nu-mi mai rămîne acum decît cerul Lui.”
Cristos a murit fizic pentru Baraba. El a murit spiritual în locul Fiecăruia dintre noi. Cînd ne încredem în Cristos, ieşim afară din închisoarea morţii, la lumina strălucitoare a iertării şi a libertăţii. Ce adevăr uimitor! Cristos a murit pentru mine. El mi-a luat locul! – D.C.E.

Cristos nu a murit martir
Urcînd calvarul greu,
Ci din dragoste S-a dat, iertînd
Păcatul tău şi-al meu.
Adams

Cristos ne-a luat loculpentru ca noi să avem pacea Sa;El a luat păcatul nostru pentru ca noi s-avem mîntuirea Lui.

MEDITAŢII ZILNICE de WIM MALGO

30 MARTIE

«Căci viaţa trupului este în sânge. Vi l-am dat ca să-l puneţi pe altar, ca să slujească de ispăşire pentru sufletele voastre, căci prin viaţa din el face sângele ispăşire.»     

 Levitic 17,11

Ce cuvânt puternic! Duhul lui Dumnezeu ne explică în ce fel ne-a împăcat Dumnezeu cu El, în ciuda păcatelor noastre: prin sângele vărsat pe cruce de Domnul Isus. Pu­terea Lui este nemăsurată! Să încercăm să ne închipuim cu ochii spirituali ce putere veşnică a fost şi este până astăzi în sângele Său, ce ocean de har s-a revărsat când Fiul lui Dum­nezeu Şi-a sacrificat viaţa! În Matei 27,50-52 acest eveni­ment tulburător este descris astfel: «Isus a strigat iarăşi cu glas tare şi Şi-a dat duhul. Şi îndată perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, mormintele s-au deschis». Complexitatea în plan spiritual a momentului în care sân­gele Fiului lui Dumnezeu a curs pe cruce nu ne-o putem nici măcar închipui! Dumnezeu face orice pentru noi, da­că îl rugăm cu credinţă, în Numele Iui Isus; El ne iartă şi ne şterge toate păcatele, însă numai şi numai prin sângele scump al Fiului Său!

Sămânţa Bună

Duminică, 30 Martie 2014

… a venit o femeie, care avea un vas de alabastru cu mir de nard curat, foarte scump: şi, după ce a spart vasul, a turnat mirul pe capul lui Isus.
Marcu 14.3

Printre inimile care ştiau să se bucure în mod deosebit de Persoana Mântuitorului era Maria. Respectul fără seamăn al Mariei a determinat-o să împlinească o lucrare a cărei însemnătate depăşea priceperea ei, dar pe care Domnul singur ştia s-o înţeleagă şi s-o aprecieze. Ucenicii erau străini de motivele care o făceau pe Maria să toarne mirul pe capul lui Isus. Necăjiţi, ei au spus: „Ce rost are risipa aceasta de mir? Mirul acesta s-ar fi putut vinde … şi să se dea săracilor“. Sărmanii ucenici! La ce distanţă se găseau de înţelesul faptei Mariei! Pentru ei, săracii erau pe primul loc şi apoi urma Domnul. La Maria, Domnul a fost pe primul loc.Adevărata iubire pentru Hristos este adevărata cale a înţelepciunii spirituale. Ce rană a putut să producă în inima Domnului şi a Mariei, lipsa de înţelepciune a ucenicilor! Învăţătorul le spusese ucenicilor: „Dacă a turnat acest mir pe trupul Meu, ea a făcut lucrul acesta în vederea pregătirii Mele pentru îngropare“. Ura iudeilor faţă de Isus, care creştea cu fiecare oră, apăsa pe inima Mariei. Dispreţul care Îl atingea pe Domnul şi care avea să ajungă la culmea lui la cruce, o îndemna pe Maria cu atât mai mult să-i arate Domnului cinstea pe care o avea faţă de El. Să cugetăm la exemplul Mariei!

10157235_1487925504764110_1820564383_n

Read Full Post »

1969215_731776856844528_13400425_n10152013_731777813511099_1202023010_n

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

OSWALD CHAMBERS
29 MARTIE
Vizitele surpriză ale Domnului nostru
„Şi voi fiţi gata.” Luca 12:40
Marea obligaţie a lucrătorului creştin este să fie gata să se întâlnească cu lsus Cristos la fiecare pas. Indiferent cât c dc bogată experienţa noastră, acest lucru nu este uşor. Noi nu avem de luptat împotriva păcatului, a dificultăţilor sau a împrejurărilor, ci împotriva tendinţei de a fi atât de absorbiţi de lucrare, încât să nu mai fim gata să ne întâlnim cu lsus Cnstos la fiecare pas. Cea mai mare nevoie nu este să ne confruntăm cu credinţa noastră sau cu crezul nostru sau cu întrebarea dacă suntem de vreun folos, ci să fim gata să ne întâlnim cu El.
lsus Se iveşte rareori unde ne aşteptăm; EI apare unde ne aşteptăm cel mai puţin, şi întotdeauna în cele mai ilogice situaţii. Singurul mod în care un lucrător Îi poate rămâne credincios lui Dumnezeu este acela de a fi pregătii pentru vizitele surpriză ale Domnului. Nu slujirea contează, ci realitatea spirituală intensă, aşteptarea lui lsus Cristos la fiecare pas. Aceasta va da vieţii noastre atitudinea de uimire copilărească pe care o doreşte El. Dacă vrem să fim gata pentru întâlnirea cu lsus Cristos, trebuie să încetăm să mai fim religioşi (adică să folosim religia ca pe un gen superior de cultură) şi să fim reali din punct de vedere spiritual.
Dacă priveşti ţintă la lsus, evitând chemarea veacului religios în care trăieşti, lipindu-ţi inima de ceea ce vrea El şi gândind după voia Lui, vei fi numit un om lipsit de simţ practic şi visător: dar când EI va apărea ..în greul şi zăduful zilei”, tu vei fi singurul care va fi pregătit. Nu te încrede în nimeni, nici chiar în cel mai sfânt om care a umblat vreodată pe acest pământ; ignoră-l dacă te împiedica să-L vezi pc lsus Cristos

Meditatii Charles H. Spurgeon
CHARLES H. SPURGEON
MEDITAȚII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineața și Seara
29 Martie
DIMINEAŢA

Măcar că era Fiu, a învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit. Evrei 5:8
Ni se spune că perfecţiunea Comandantului nostru s-a desăvârşit prin suferinţă; de aceea, noi, care suntem păcătoşi, şi ne aflăm departe de perfecţiune, nu trebuie să ne mirăm că suntem chemaţi să suferim. Se poate să fie încoronat Capul prin chinuri, iar celelalte mădulare să fie purtate pe pat de flori? Dacă Christos a trebuit să treacă prin marea propriului Său sânge ca să ajungă la coroană, noi vom merge la Ceruri călcând pe un pod de argint ca să nu ne udărm? Nu, experienţa învăţătorului nostru ne învaţă că suferinţa este necesară, şi copiii născuţi din nou ai lui Dumnezeu nu trebuie să încerce să o evite. Dar există o mângâiere în faptul că Christos a „fost făcut desăvârşit” (Evrei 5:9) „prin lucrurile pe care le-a suferit”.„ astfel ne poate înţelege pe deplin. El nu este un Mare Preot care să nu aibă milă de slăbiciunile noastre” (Evrei 4:15). In înţelegerea aceasta a lui Christos aflăm mângâiere deplină. Unul dintre martirii timpurii a spus: „Pot să îndur totul, fiindcă Isus a suferit, şi suferă şi acum prin mine. El mă înţelege, şi gândul acesta mă face mai puternic”. Credinciosule, mângâie-te cu acest gând în timpurile de strâmtorare. Întăreşte-te cu el când păşeşti pe urmele lui Isus. Caută alinare în înţelegerea Lui. Aminteşte-ţi că suferinţa este un lucru care îţi aduce onoare; să suferi pentru Christos înseamnă să ai parte de glorie. Ucenicii se bucurau când erau socotiţi vrednici să sufere. Atâta timp cât Domnul ne oferă harul să suferim pentru Christos, să suferim cu Christos este o onoare. Comorile unui creştin sunt necazurile. Privilegiile regilor lui Dumnezeu sunt necazurile, durerile şi întristările lor. Să nu refuzăm, deci, onoarea. Să nu ne dăm deoparte în faţa slavei. Durerea ne înalţă, şi necazurile ne preamăresc. „Dacă răbdăm, vom fi împăraţi împreună cu El” (2 Timotei 2:12).
SEARA
L-am strigat, dar nu mi-a răspuns. Cântarea Cântărilor 5:6
Uneori, rugăciunea aşteaptă la poartă ca un solicitant până când deschide Regele să-i umple inima cu binecuvântările pe care le caută. Când ne dă credinţă, Domnul ne încearcă prin întârzieri. El îngăduie ca vocea slujitorilor Săi să răsune ca un ecou. Ei bat la poarta de aur, dar ea rămâne nemişcată, înţepenită în balamale. Ca şi Ieremia, ei strigă: „Te-ai învăluit cu un nor, ca să nu străbată la Tine rugăciunea noastră” (Plângeri 3:44). Totuşi, adevăraţii sfinţi au aşteptat mult timp un răspuns la rugăciune. Nu din cauză că rugăciunile lor nu ar fi avut putere, sau nu ar fi fost primite; din cauză că Dumnezeu este un suveran care acordă daruri după bunul Său plac. Dacă vrea ca răbdarea noastră să fie încercată, va face cum doreşte! Cerşetorii nu trebuie să facă pretenţii în ceea ce priveşte timpul, locul sau forma răspunsului. Trebuie însă să nu considerăm întârzierile refuzuri. Notele de plată ale lui Dumnezeu vor fi achitate întotdeauna. Nu trebuie să-i permitem Satanei să ne clatine credinţa arătându-ne rugăciunile fără răspuns. Rugăciunile fără răspuns nu sunt neascultate. Dumnezeu ţine seama de ele; nu sunt foi zburate de vânt, sunt comori în arhivele Regelui. La curtea cerului există un registru în care este înregistrată fiecare rugăciune. Incercatule credincios, Domnul tău are un căuş în care strânge toate lacrimile de durere şi o carte în care toate suspinele tale sunt numărate. La timpul cuvenit, cererea ta va primi răspuns. Nu poţi să aştepţi puţin? Nu este timpul Domnului mai bun decât timpul tău? In curând El va reveni, spre bucuria sufletului tău, şi vei arunca sacul şi cenuşa îndelungii aşteptări. Te va îmbrăca în purpura şi inul subţire al dorinţelor tale.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

De CHARLES H. SPURGEON

29 martie
CREDINŢĂ RĂ DESCURAJARE

Eu sunt cu tine şi nimeni nu va pune mâna pe tine, ca să-ţi facă rău
Faptele Apostolilor 18.10
Atâta timp cât Dumnezeu a avut de lucru pentru Pavel în Corint, furia populaţiei nu s-a dezlănţuit. Evreii se certau între ei şi blestemau; dar nu le era cu putinţă să împiedice predicarea Evangheliei, nici să oprească convorbirea lui cu aceia care-l ascultau. Dumnezeu are putere chiar peste firile cele mai violente şi îşi scoate lauda din furia oamenilor, când aceasta izbucneşte; dar îşi arată bunătatea, potolind mânia lor.Deci nu aveţi nici o teamă de oameni, când ştiţi că lucraţi făcându-vă datoria. Mergeţi înainte, aşa cum ar fi făcut Domnul Isus, şi îi veţi vedea pe aceia care vi se împotrivesc, asemenea unor torţe stinse sau unei trestii frânte. Câţi oameni, care pentru că s-au lăsat înspăimântaţi, au trebuit să dea înapoi; dar o credinţă neînvinsă în Dumnezeu stăpâneşte frica. Nici un om nu ne poate face rău fără voia lui Dumnezeu. Acela care îl pune pe fugă numai cu un cuvânt pe Satan, poate face la fel cu slujitorii lui. Se poate ca ei să fie mai înfricoşaţi de voi, decât voi de ei. Deci înainte şi, veţi întâlni prieteni acolo unde credeţi că găsiţi duşmani.

DOMNUL ESTE APROAPE!

(Filip. 4.5)
29 Martie
Şi cine luptă la jocuri, nu este încununat, dacă nu s-a luptat după rânduieli. 2 Timotei 2.5
Era o vreme când nu puteam să luptăm, pentru că eram încătuşaţi de cel Rău. Dar Domnul Isus prin harul Lui ne-a smuls şi ne-a făcut vrednici pentru a-I sluji Lui. O fericire mai mare ca aceasta nu se putea pentru noi. Sclavii Domnului Cristos au o slavă mai mare decât domnul puterii văzduhului, adică diavolul.Şi acum noi suntem chemaţi să luptăm pentru El. În versetul 4 vedem chipul unui ostaş care caută să-i placă Domnului său. In versetul de azi vedem chipul unui luptător într-o arenă. Cununa este pregătită pentru învingător. Cel care vrea să intre în arenă trebuie să se înfrâneze de la toate, cum spune în 1 Corinteni 9.25. După aceea trebuie să respecte regulile jocului. Aceasta înseamnă pentru noi, o luptă duhovnicească ca să ne supunem voii Lui. Aşa cum a luptat Evodia şi Sintichia împreună cu Pavel şi cu mulţi alţii pentru propăşirea Evangheliei (Fil. 4.2-3) trebuie să luptăm şi noi. Ei s-au rugat şi I-au adus înaintea lui Dumnezeu pe fraţii care erau în lucrarea lui Dumnezeu, făcând o slujbă dumnezeiască. Cuvântul lui Dumnezeu este viu, nu are nevoie de mijloace lumeşti de care în majoritatea cazurilor se foloseşte Satana.Expresia „luptă după rânduială” nu înseamnă numai mântuirea păcătosului ci să cunoşti îndeaproape gândurile şi voia lui Dumnezeu. În Efeseni 4.15 ne spune să fim credincioşi adevărului în dragoste, dacă noi respectăm rânduielile fără dragoste, sau dacă dragostea nu este adevărată atunci rânduielile respectate nu sunt dumnezeieşti. „Staţi gata dar având mijlocul încins cu adevărul şi cu platoşa neprihănirii” (Efes. 6.14).Îmi întrebuinţez eu dibăcia şi iscusinţa pe care o am, pentru interesele adevăratei Adunări a lui Dumnezeu, sau ca să împodobesc o lume nelegiuită şi fără Dumnezeu? O de-am cântări cu toţii cum se cuvine acest adevăr însemnat şi practic! Cu cât vom pătrunde mai mult în cunoaşterea harului cu atât mai mult ne vom alipi de El.

MANA DE DIMINEAŢĂ

MARTIE 29
FAPTELE APOSTOLILOR 12:9
“Petru a ieşit afară şi a mers după el.”
Textul din Fapte 12 este o lecţie care ne învaţă cum trebuie să ne rugăm şi cum lucrează Dumnezeu. Dumnezeu nu încurajează lenevia: ceea ce putem face noi, să facem. Dar lucrurile şi lucrarea lui Dumnezeu sînt de domeniu spiritual unde capacităţile omeneşti sînt neputincioase. De aceea ne rugăm chiar pentru ceea ce este imposibil pentru noi, peste puterile noastre. Acolo, trebuie acţiunea spirituală a puterilor spirituale, trebuie ajutorul dumnezeiesc, Cînd Dumnezeu ne aşează în faţa unor probleme care ne depăşesc, cum este întoarcerea altora la Dumnezeu, izbăvirea lor, binecuvîntarea lor, o biruinţă de cîştigat sau o lucrare de împlinit, ne găsim în adevăr în faţa a ceea ce Dumnezeu poate să facă. Este bine s-o înţelegem şi desigur toată slava I se cuvine numai Lui.Biserica se ruga sub apăsarea împrejurărilor potrivnice dar ea se adresa acolo unde trebuia; însă ea nu avea încredere în propriile ei rugăciuni şi deşi ascultarea rugăciunii era la uşă, ea nu ştia pentru că nu credea. În cazul acesta, ascultarea rugăciunii era un “Petru” pe care textul nostru ni-l arată ieşind din închisoare şi urmînd pe eliberatorul lui. Şi nouă, ca şi ucenicilor din Ierusalim, ne lipseşte stăruinţa în rugăciune; sau poate ne rugăm, dar nu ne aşteptăm să fim ascultaţi. Poate că răspunsul lui Dumnezeu este pe drum şi noi nici nu ne gîndim la aceasta. În timp ce ne rugăm şi după ce ne-am rugat, Dumnezeu a declanşat puterea Sa şi a pus în mişcare răspunsul Lui. N-a spus El: “Tot ce veţi cere cu credinţă prin rugăciune, veţi primi.” (Matei 21:22); “…dacă cereţi ceva în Numele Meu, voi face.” ! (Ioan 14:1-14).Să primim această viaţă spirituală care urmează pe Domnul în planurile Lui, în acţiunile Lui şi în răspunsurile Lui. Rugăciunea noastră pătrunde dincolo de perdeaua dinăuntru şi ascultarea vine tot de acolo. Acolo atingem toiagul de aur, acolo punem mîna pe făgăduinţele scrise ale Tatălui ceresc.Oh! Domnul să ne dea simplitatea de a crede, fără raţionamente, şi stăruinţa credinţei ca să căpătăm ce I-am cerut după voia Lui. Cine ştie dacă un “Petru”, răspunsul la rugăciunea noastră, n-a ieşit deja din închisoarea imposibilului nostru, fiind pe drum, sau poate este chiar la uşă. Să fim însă gata să-I mulţumim oricare ar fi răspunsul Lui. Un lucru este însă sigur: că “…pacea lui Dumnezeu,…” ne va “…păzi inimile şi gîndurile în Hristos Isus “. Ni le va păzi de ce? De murmure şi îndoieli.

DOMNUL ESTE APROAPE/GBV

Sâmbătă 29 Martie
Şi Cuvântul S a făcut carne şi a locuit printre noi (şi noi am privit gloria Lui, glorie ca a Singurului de la Tatăl), plin de har şi de adevăr. Ioan 1.14
Aici nu ni se spune ce era Cuvântul, ci ce a devenit El. Era Dumnezeu; dar a devenit carne şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Viziunea de pe muntele sfânt, oricât de măreaţă, a fost una trecătoare. A fost doar un moment în care martorilor Săi li s a oferit ocazia să privească gloria Sa, nu cea a unui cuceritor de pe pământ, nici gloria lui Mesia, ci o glorie ca a Singurului de la Tatăl.Nicio sabie nu încingea coapsa Sa, nu călărea spre biruinţă, dreapta Lui nu făcuse fapte mari: ci Cuvântul întrupat a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Aceasta era El la început şi de la început şi aşa a fost cunoscut. Fără îndoială că El era Împăratul, dar nu aşa ne este prezentat aici. El este infinit mai mult decât Împărat, este chiar Dumnezeu, şi totuşi Dumnezeu pe pământ, Om locuind printre oameni, plin de har şi de adevăr. Doar aşa putea să Se arate Dumnezeu, pentru că altfel am fi fost fără speranţă înaintea judecăţii Sale. Dar El venise pentru scopuri infinit diferite, la timpul potrivit, aşa cum declară acest pasaj, cunoscând şi simţind perfect toată răutatea omenirii.El a locuit printre noi plin de har şi adevăr – nu a fost doar o vizită, doar o arătare a lui Dumnezeu ca în Vechiul Testament. Aici El L a arătat pe Dumnezeu, care este dragoste. Dar harul este mai mult; este dragoste în mijlocul răului, ridicându se deasupra acestuia, coborând sub el, învingându l prin bine. Şi aşa a fost Isus în călătoria Sa pe pământ, plin de adevăr; pentru că harul aduce cu sine adevărul şi face ca sufletele să poată primi şi îndura adevărul. El, şi doar El, a fost plin de har şi adevăr. Pentru a L face cunoscut pe Dumnezeu Însuşi în felul acesta – pentru aceasta a venit El. Pentru că, după cum harul este dragostea divină care atrage în mijlocul răului, tot aşa, adevărul este revelaţia tuturor lucrurilor aşa cum sunt ele în realitate. Vine de la Dumnezeu Însuşi şi coboară la om căile şi planurile Sale, dar şi fiecare gând şi sentiment. Aşa a locuit El printre noi, plin de har şi adevăr.W. Kelly

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

29 Martie

Exod 2:15-25, 3:1-6

Moise a renunţat la poziţia şi bogăţia lui pentru a-şi ajuta fraţii asupriţi. Respins de ei, fuge într-o ţară străină. Acolo, după ce se înfăţişează ca unul care ajută şi potoleşte setea (v. 17), primeşte o soţie şi devine păstor. Toate aceste trăsături ne fac să ne gândim la Fiul lui Dumnezeu care Şi-a părăsit gloria pentru a veni să cerceteze şi să mântuiască pe poporul Său Israel. Ai Săi nu L-au primit (Ioan 1.11). El este acum departe de lume, ca Marele Păstor al oilor şi ca Mirele Bisericii câştigate prin harul Său şi care acum are parte de respingere, ca şi El.Au trecut patruzeci de ani din viaţa lui Moise şi Dumnezeu este pe cale să i Se descopere într-o „vedenie minunată“. Pentru Agar, El alesese o fântână, pentru Iacov, o scară, iar pentru Moise, acest misterios rug în flăcări. Poţi spune şi tu unde şi cum L-ai întâlnit pe Domnul? Dumnezeu doreşte să-i arate lui Moise îndurarea Sa faţă de poporul ales. În mijlocul cuptorului Egiptului, Israel era, ca şi acest rug, încercat, dar nu nimicit prin foc. Tot aşa este şi acum pentru răscumpăraţii Domnului. Rostul încercării de foc este să nimicească răul nejudecat din mijlocul lor.Numai în Hristos, focul divin care a venit din plin asupra Lui nu a găsit nimic care să poată fi mistuit (Psalmul 17.3).

IZVOARE IN DEŞERT

29 Martie

Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp.
(Matei 6:28)

Cu mulţi ani în urmă era un călugăr care avea nevoie de ulei de măsline, aşa că a plantat un măslin tânăr. După ce l-a plantat, s-a rugat: „Doamne, pomul meu are nevoie de ploaie pentru ca rădăcinile lui firave să se adape şi să crească. Trimite ploi uşoare“. Şi Domnul a trimis ploi uşoare. Apoi călugărul s-a rugat: „Doamne, pomul meu are nevoie de soare. Te rog, trimite-i soare“. Şi soarele a strălucit, aurind norii din care se scursese apa. „Acum trimite ger, dragă Doamne, ca să i se-ntărească ramurile“, a strigat călugărul. Şi curând pomişorul a fost acoperit de gheaţă sclipitoare, iar spre seară a murit. Atunci călugărul l-a căutat pe un frate călugăr în chilia lui şi i-a povestit experienţa lui ciudată. După ce a ascultat toată povestea, celălalt călugăr a spus: „Şi eu am plantat un pomişor. Uite ce bine îi merge! Dar eu am încredinţat pomul meu Dumnezeului lui. El care l-a făcut ştie mai bine decât un om ca mine ce are nevoie. Nu I-am pus lui Dumnezeu nici o restricţie şi nici o condiţie, ci doar L-am rugat: «Doamne, trimite ce are el nevoie – fie că este o furtună sau soare, sau vânt, sau ploaie, sau ger. Tu l-ai făcut şi Tu ştii cel mai bine ce are nevoie»“.

Da, las-o în grija Lui,Aşa fac toţi crinii, Şi ei cresc,Ei cresc în ploaie,Şi ei cresc în rouă ,Da, ei cresc:Ei cresc în întuneric, ascunşi complet în noapte.Ei cresc în strălucirea soarelui, descoperiţi de lumină Ei cresc mereu.Da, las-o în grija Lui,Lucrul acesta e mai scump pentru inima Lui, Să ştii,Decât crinii care înfloresc,Sau decât florile care răsar De sub zăpadă:Orice ai avea nevoie, dacă vrei să cauţi lucrul acela prin rugăciune,Poţi să-l laşi în grija Lui – pentru că El îngrijeşte de tine. Tu, tu ştii.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger
29 martie
“Isus a răspuns: Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în Rai.” Luca 23:43

Împreună cu El au fost răstigniţi şi doi răufăcători. Stând la un pas de veşnicie, unul dintre ei Îi spune: ”Dacă eşti Fiul Lui Dumnezeu, mântuieşte-Te pe Tine Însuţi, şi mântuieşte-ne şi pe noi.”Dacă gândim superficial, am putea spune că s-a rugat. Dar el a poruncit, punând sub semnul întrebării obârşia Lui Isus ca Fiu de Dumnezeu. Acest răufăcător era sub influienţa Satenei, sunt puterea lui Satana, aceaşi putere care a influienţat şi pe mai marii poporului şi pe ostaşi. Celălalt rărăcător l-a înfruntat şi s-a smerit, zicând:”Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care eşti sub aceeaşi osândă? Pentru noi este drept, căci primim răsplata pentru fărădelelgile noastre; dar omul acesta nu a făcut niciun rău.” Apoi a spus:”Doamne, adu-Ţi aminte de mine când vei veni în Împărăţia Ta!” Isus i-a răspuns:”Adevărat îţi spun că astăzi vei cu Mine în Rai.” Sunt şi astăzi oameni care spun că doresc să aibă parte de har asemenea tâlharului, să se pocăiască înainte de moarte. Dar aceştia au respins deja harul de care a avut parte tâlharul. Eu cred că tâlharul n-a auzit mai înainte de Isus. Nici împăratul Belşaţar nu a mai avut parte de har, asemenea tâlharului. Nici prin gând nu i-a trecut să se căiască, după ce Dumnezeu l-a înştiinţat de condamnarea lui. Sunt mulţi care spun că niciun păcătos nu vine prea târziu la pocăinţă. Dar pentru Iuda a fost prea târziu. La poporul Israel în pustie, de asemenea a fost prea târziu. La Belşaţar nu vedem nimic ce ar dovedi căinţă. De aceea, grăbeşte-te, să ai parte de mântuirea sufletului tău, până nu e prea târziu!

DOMNUL ESTE APROAPE (Filip. 4.5)

29 Martie
Şi cine luptă la jocuri, nu este încununat, dacă nu s-a luptat după rânduieli. 2 Timotei 2.5
Era o vreme când nu puteam să luptăm, pentru că eram încătuşaţi de cel Rău. Dar Domnul Isus prin harul Lui ne-a smuls şi ne-a făcut vrednici pentru a-I sluji Lui. O fericire mai mare ca aceasta nu se putea pentru noi. Sclavii Domnului Cristos au o slavă mai mare decât domnul puterii văzduhului, adică diavolul.Şi acum noi suntem chemaţi să luptăm pentru El. În versetul 4 vedem chipul unui ostaş care caută să-i placă Domnului său. In versetul de azi vedem chipul unui luptător într-o arenă. Cununa este pregătită pentru învingător. Cel care vrea să intre în arenă trebuie să se înfrâneze de la toate, cum spune în 1 Corinteni 9.25. După aceea trebuie să respecte regulile jocului. Aceasta înseamnă pentru noi, o luptă duhovnicească ca să ne supunem voii Lui. Aşa cum a luptat Evodia şi Sintichia împreună cu Pavel şi cu mulţi alţii pentru propăşirea Evangheliei (Fil. 4.2-3) trebuie să luptăm şi noi. Ei s-au rugat şi I-au adus înaintea lui Dumnezeu pe fraţii care erau în lucrarea lui Dumnezeu, făcând o slujbă dumnezeiască. Cuvântul lui Dumnezeu este viu, nu are nevoie de mijloace lumeşti de care în majoritatea cazurilor se foloseşte Satana.Expresia „luptă după rânduială” nu înseamnă numai mântuirea păcătosului ci să cunoşti îndeaproape gândurile şi voia lui Dumnezeu. În Efeseni 4.15 ne spune să fim credincioşi adevărului în dragoste, dacă noi respectăm rânduielile fără dragoste, sau dacă dragostea nu este adevărată atunci rânduielile respectate nu sunt dumnezeieşti. „Staţi gata dar având mijlocul încins cu adevărul şi cu platoşa neprihănirii” (Efes. 6.14).Îmi întrebuinţez eu dibăcia şi iscusinţa pe care o am, pentru interesele adevăratei Adunări a lui Dumnezeu, sau ca să împodobesc o lume nelegiuită şi fără Dumnezeu? O de-am cântări cu toţii cum se cuvine acest adevăr însemnat şi practic! Cu cât vom pătrunde mai mult în cunoaşterea harului cu atât mai mult ne vom alipi de El.

MEDITAŢII ZILNICE de WIM MALGO
MARTIE

29 MARTIE
«Atunci Ilie şi-a luat mantaua, a făcut-o sul şi a lovit cu ea apele, care s-au despărţit într-o parte şi într-alta şi au trecut amândoi pe uscat.»
2 ÎMPĂRAŢI 2,8
Ilie i-a recomandat de trei ori lui Elisei o cale mai uşoara când i-a spus: «Rămâi aici» (versetele 2, 4 şi 6). Dar Elisei a răspuns de fiecare dată, afişând o siguranţă sfântă: «Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi» (vezi aceleaşi trei versete). Nu vrei şi tu să spui: «Nu te las, Doamne, decât dacă mă binecuvântezi; vreau să fiu una cu Tine în moartea Ta; vreau să trec Iordanul cu Tine; vreau să rămân pe cruce cu Tine»? Dacă spui aceste lucruri cu hotărâre vei experimenta ceva absolut minunat: El, Ilie cel ceresc, Isus Cristos, ţi-a netezit deja calea. Acest lucru înseamnă în mod concret că poţi să treci fără grijă cu El «prin Iordan», deoarece El însuşi merge înaintea ta. Şi o dată ce ai trecut, ia şi următoarea hotărâre sfântă: vreau să merg cu El întreaga cale, chiar dacă ştiu că e calea strâmtă, calea morţii. «După ce au trecut, Ilie a zis lui Elisei: „ Cere ce vrei să-ţi fac, înainte ca să fiu răpit de la tine”» (2 împ. 2,9). Ce umplere minunată de har ne revelează acceptarea morții lui Isus! Dacă o accepţi, atunci El însuşi Se coboară la ti¬ne şi-ţi şopteşte: cu ce pot să te binecuvântez astăzi?

Pâinea cea de toate zilele

Învăţăturile Tale sînt minunate: de aceea le
păzeşte sufletul meu. Descoperirea cuvintelor
Tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate.
Psalmul 119:129, 130
29
Martie
Text: Psalmul 42
…noaptea cântam laudele Lui, şi înălţăm o rugăciune Dumnezeului vieţii mele. Psalmul 42:8
CÎNTĂRI ÎN NOAPTE
Un pastor şi compozitor german din secolul al 17-lea, Paul Gerhardt, a fost confruntat cu multe încercări în timpul vieţii sale. În timpul unui incident din Războiul de Treizeci de ani, a fost silit ca, împreună cu familia, să fugă de acasă. Era îngrijorat de soarta familiei şi a celor ce se putea petrece cu soţia şi copiii. Într-o noapte, în timp ce stăteau la un han dintr-un sătuleţ, fără casă şi tremurînd de frică, soţia a izbucnit într-un plîns nestăpînit. Pentru a o mîngîia, Gerhardt i-a amintit versete din Scriptură, cu promisiunile lui Dumnezeu de-a le purta de grijă. Apoi a mers în grădină unde şi el a izbucnit în plîns. Nu mult după aceea, a simţit din nou prezenţa Domnului. A luat pana de scris şi a început să scrie un imn, care în ultimele versuri spune aşa: „Alungă-ţi frica în vînt şi nu te lăsa înşelat; Dumnezeu îti aude suspinul şi-ţi adună lacrimile – El iarăşi te va ridica”. Gerhardt ne-a dat un cîntec născut în noaptea prin care trecea. La scurtă vreme, Dumnezeu l-a scăpat împreună cu toată familia de orice pericol şi i-a dat tînărului pastor o nouă biserică, în care să-I servească. Adeseori, în cele mai întunecate perioade ale vieţii, Dumnezeu îşi face cel mai bine simţită prezenţa. De fapt, El foloseşte adeseori suferinţele şi greutăţile pe care le îndurăm, ca să ne arate din nou că E1 este singura noastră sursă a puterii. Cînd, în încercările noastre, vedem acest adevăr revelîndu-ni-se, ne întoarcem spre El cu rugăciuni şi laude reînnoite. Prietene, eşti confruntat cu frămîntârile vieţii chiar acum? îmbărbăteză-ţi inima. în mijlocul suferinţelor, pune-ţi viaţa în mîna lui Dumnezeu. El încă mai dă şi azi cîntări în noapte. – P.R.V.
El ştie durerea cînd e mai adîncă:
Lacrimi ce curg ziua şi noaptea
Şoptindu-ne dulce: Te iubesc! Nu uita!
Ne-a şterge lacrima ce-n ochi vom avea. – Anonim
Cînd te caută necazurile, caută-L pe Dumnezeu.

Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi

29 MARTIE

FII CINSTIT !
„Urmăriţi ce este bine” (Romani 12:17)
leremia scrie: „Ca o potârniche, care cloceşte nişte ouă pe care nu le-a ouat ea, aşa este cel ce agoniseşte bogăţii pe nedrept;… la urmă nu este decât un nebun” (leremia 17:11). Să nu crezi că poţi face ce doreşti în lucrurile mici şi să nu păţeşti nimic câtă vreme nu faci greşeli majore. Fie că furi un leu sau un milion de lei, tot hoţ eşti. Dicţionarul Oxford defineşte integritatea ca onestitate. De fiecare dată când încâlci un principiu moral, devine mai greu şi nu mai uşor să ai un comportament integru. Tot ce ai făcut în trecut, inclusiv lucrurile pe care ai neglijat să le faci, ajung în faza în care te presează. De aceea, dezvoltarea integrităţii necesită vigilenţă constantă. John Morley a remarcat: „Nici un om nu se poate ridica peste limitările propriului său caracter”. Şi lucrul acesta este adevărat mai ales când eşti lider. Aşadar: 1) Tine-ti promisiunile! Când faci o promisiune, creezi speranţă. Când respecţi o promisiune, creezi încredere. 2) Recunoaste-ti greşelile! Când deciziile tale nu se transformă în ceea ce ai intenţionat, le datorezi oamenilor o explicaţie. 3) Cere-ti iertare si încearcă să faci schimbări! Când faptele tale îi rănesc pe ceilalţi, trebuie să recunoşti că ceea ce ai făcut a fost greşit şi că îţi pare rău. De obicei, lucrul acesta este foarte dureros la momentul respectiv .Nu numai că este corect să procedezi aşa dar acest lucru poate scurta agonia şi te poate ajuta să laşi incidentul în urmă.

Sămânţa Bună

Sâmbătă, 29 Martie 2014
Cine crede în Fiul, are viaţa veşnică; dar cine nu crede în Fiul, nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.
Ioan 3.36
Întoarsă acasă, tânăra a început să citească cu nesaţ în Noul Testament. Pe măsură ce citea, ea vedea pe Mântuitorul trădat, arestat, acuzat pe nedrept, ocărât, batjocorit… Ea Îl vedea nu ca pe un Om bun, căzut în mâinile vrăjmaşilor Săi, ci ca pe Fiul lui Dumnezeu, care a ales de bunăvoie să-Şi dea viaţa, din dragoste, pentru nişte păcătoşi pierduţi şi vinovaţi. Când a ajuns la osândirea rostită împotriva lui Isus: „La moarte cu Omul Acesta!“, tânăra a înţeles că Mântuitorul luase locul ei. Mântuitorul era fără păcat; ea era aceea care merita moartea…Tânăra închise ochii reamintindu-şi cuvintele auzite în seara aceea. Parcă auzea încă o dată întrebarea predicatorului: „L-aţi primit pe Isus ca pe Mântuitorul dumneavoastră?“ – şi ea şi-a dat seama că trebuia să răspundă la întrebare, odată pentru totdeauna. Ea trebuia să spună „da“ sau „nu“ lui Isus Hristos, care avea drepturi asupra vieţii ei; ea trebuia să aleagă acum. Tânăra a spus „da“ mântuirii prin credinţa în Mântuitorul şi de atunci a fost fericită pentru timp şi veşnicie.O, de-ar avea întrebarea: „L-aţi primit pe Isus?“ un ecou în fiecare inimă!

970985_731777010177846_981338626_n1380647_731685680186979_901596545_n

 

Read Full Post »

1544408_731710183517862_103753609_n

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

OSWALD CHAMBERS

27
MARTIE

Păstrarea viziunii spirituale prin caracterul personal

„Suie-te aici şi-ți voi arăta..”
Apocalipsa 4:1

O stare de spirit înaltă poate să ia naştere numai din deprinderi nobile ale caracterului personal. Dacă, în împrejurările în care te afli, trăieşti la cele mai înalte cote pe care le cunoşti, Dumnezeu îţi va spune mereu: .Prietene, du-te mai sus” (Luca 14:10. KJV). Regula de aur în ispită spune: ..Du-te mai sus”, dar când ajungi mai sus, ai de întâmpinat alte ispite şi alte particularităţi. Satan foloseşte în ispite strategia înălţării. Şi Dumnezeu face acelaşi lucru, dar cu un alt efect. Când diavolul te pune într-un loc înalt, te face să-ţi formezi despre sfinţenie o idee care trece dincolo de capacitatea cărnii şi a sângelui. Viaţa ta devine un spectacol dc acrobaţie spirituală: eşti în echilibru, dar nu îndrăzneşti să te mişti; însă când Dumnezeu te înalţă, prin harul Său, în locurile cereşti, în loc să găseşti un vârf de care să te agăţi.descoperi un platou întins pe care te mişti cu uşurinţă.Compară această săptămână din viaţa ta spirituală cu aceeaşi săptămână din anul trecut şi vezi cum Dumnezeu te-a chemat mai sus. Toţi am fost duşi să privim dintr-un loc mai înalt. Niciodată nu lăsa ca Dumnezeu să-ţi arate un adevăr pe care să nu-1 pui imediat în practică. Pune-l întotdeauna în practică, trăieşte în lumina lui.Creşterea în har nu se măsoară prin faptul că nu te-ai întors înapoi, ci prin faptul că înţelegi unde te afli din punct de vedere spiritual; L-ai auzit pe Dumnezeu adresându-se lăuntrului tău: „Vino mai sus”.„Să ascund de Avraam ce am să fac?” Dumnezeu trebuie să ascundă de noi ce are dc gând să facă până când, prin formarea şi dezvoltarea caracterului personal, ajungem la starea în care El ne poate revela lucrul respectiv.

DOMNUL ESTE APROAPE ! (Filip. 4.5)

27 Martie
Cei ce seamănă cu lacrimi, vor secera cu cântări de veselie. Psalmul 126.5
Fără să semeni nu poţi să strângi recoltă. Prima trebuie să fie înaintea celeilalte. Osteneala însămânţării este urmată de bucuria secerişului, căci avem făgăduinţa că nu va înceta seceratul şi semănatul. Dar întotdeauna semănătorul nu este lipsit de griji. Frigul şi gerul poate să afecteze creşterea plantei, dar chiar şi în timpul secerişului poate să fie vreme nefavorabilă care să influenţeze recolta, indiferent de grija şi truda agricultorului.La fel este şi cu scumpa sămânţă cerească: Cuvântul lui Dumnezeu. „Cel ce umblă plângând când aruncă sămânţa, se întoarce cu veselie, când îşi strânge snopii” (Ps. 126.6). Semănătorul desăvârşit al Cuvântului lui Dumnezeu este Domnul Isus Cristos. El însuşi a venit în această lume cu sămânţa Evangheliei şi a plâns în timpul însămânţării. Venind pe pământ a luat trup de om Şi în harul Lui a luat parte la slăbiciunile noastre. Mergând mult pe pământul acesta, în lucrarea Lui minunată, El obosea, flămânzea, şi avea nevoie de odihnă. În afară obosit, în interior întristat, aşa a trăit şi a lucrat Domnul nostru pe acest pământ. El semăna sămânţa bună dar în acelaşi timp duşmanul semăna neghina. Necredinţa poporului Său îl îndurera şi îi umplea ochii de lacrimi. împietrirea evreilor îl făcea adesea să ofteze. El plângea Ierusalimul care nu voia să se pocăiască şi ofta pentru el.Ţinta noastră este să trezim inimile adevăraţilor creştini ca să preţuiască adevărul şi să-şi simtă răspunderea pe care o au de a-L mărturisi cu îndrăzneală. Dorim să vedem ridicându-se o ceată de oameni la sfârşitul acestor din urmă clipe ale istoriei Adunării pe pământ, care să pornească plini de putere duhovnicească şi să vestească prin puterea Duhului adevărurile de mult uitate ale Cuvântului lui Dumnezeu. Domnul să bată la cât mai multe inimi şi cât mai multe să-I deschidă!

MANA DE DIMINEAŢĂ

MARTIE 27
OBADIA 3 MARCU 10:43
“Mîndria inimi tale te-a dus în rătăcire…” “Oricine vrea să fie mai mare între voi, să fie slujitorul vostru.”
Unele din motivele mîndriei în Edom erau bogăţia şi înţelep¬ciunea lui. Toţi ştim că acumularea acestora duce la mîndrie. Şi creştinii care sînt în creştere nu sînt scutiţi de această ispită. Diferenţele din punct de vedere material, social şi educativ sînt adeseori cauze care duc la formarea de grupări separate între credincioşii din adunare. Chiar şi acumularea de cunoştinţe biblice ale adevărului spiritual şi a unei doctrine mai profunde pot să ispitească pe unii la mîndrie! O, mîndria spirituală este cea mai dăunătoare! Privim noi pe credincioşii din alte grupări creştine sau pe lucrătorii lor într-o poziţie, cumva inferioară nouă din punctul acesta de vedere? Privim noi de sus pe unii credincioşi, chiar din adunarea noastră, care nu au cunoştinţă şi înţelegerea Cuvîntului aşa de bună ca a noastră? Cuvinte sau fapte care rănesc pe alţi oameni, izvorăsc dintr-o mîndrie care se manifestă prin superioritate. O satisfacţie ascunsă cînd rivalii noştri se poticnesc şi dau înapoi, este o treaptă către cruzime (vezi vs. 11-14). O mîndrie nestăpînită care, are tendinţa de a se ridica mai presus de alţii, duce cu siguranţă la cădere. Este ruşinos şi o pată pe Numele Domnului Isus cînd creştini mîndri, se dîrîmă unul pe altul cu comentarii înjositoare şi cu lucruri care rănesc. Este o mîndrie care ucide. Să nu o lăsăm să pătrundă în însăşi inima noastră. Orice fel de mîndrie trebuie să cadă sub judecata lui Dumnezeu şi este mai bine s-o judecăm noi înşine, osîndind-o şi părăsind-o decît să ne smerească Dumnezeu cu mîna Lui tare. Profeţia lui Obadia este negrşit o înştiinţare şi pentru poporul lui Dumnezeu de astăzi.Înainte de a se întoarce un om la Dumnezeu, el se luptă după cinste, bogăţie şi întîietate în această lume. Mulţi cred că ambiţia este o virtute, cînd în realitate este o mîndrie camuflată. Naşterea din nou, oricum, schimbă toate acestea , cel puţin aşa ar trebui să se întîmple. A rămîne cuprinşi de simţămîntul nimicniciei noastre şi a faptului că nu avem nici un merit, avînd acum înaintea noastră ca credincioşi o lumină cerească prin care toate ambiţiile pămînteşti şi egoiste sînt puse în umbră, iată adevărata întoarcere la Dumnezeu. Atunci am învăţat secretul adevăratei măriri şi sîntem vindecaţi de nebunia de a încerca să fim mari în ochii noştri. În şcoala lui Dumnezeu în care am intrat acum, învăţăm zilnic lecţii de har şi de slava Aceluia care ne-a chemat. Domnul Isus a spus: “Căci Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca să slujească şi să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.” (Marcu 10:45).”O, Dragoste Divină, ţine-ne lîngă Tine, ca să ne putem cunoaşte nimicnicia,şi să trăim totdeauna spre slava Ta, umblînd în credinţă cînd sîntem aici.” J.N.Darby

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

De CHARLES H. SPURGEON

27 martie
APROPIEREA DE DUMNEZEU
Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El se va apropia de voi.
Iacov 4.8
Cu cât ne apropiem de Dumnezeu, cu atât El ni se descoperă mai bucuros. Când fiul risipitor se întoarse la tatăl său, acesta îi alergă în întâmpinare. Când porumbelul se întoarse la corabie, Noe întinse mâna pentru a-l lua la el. Când soţia vine să găsească lângă soţul ei mângâierea şi sfatul de care are nevoie, el merge spre ea cu dragoste. Vino şi tu şi apropie-te de Dumnezeul tău care te pofteşte în harul Său, căci El însuşi vine în întâmpinarea ta.Aţi luat voi seama la versetul din Isaia 58.9 „Tu vei striga şi El va răspunde: Iată-Mă”. Se pare că aici Domnul vrea să se pună la dispoziţia aleşilor Săi, răspunzând: „Iată-Mă”, ca şi când ar vrea să spună: „Ce ai să-mi spui? Ce pot face pentru tine? Iată-Mă gata pentru a te binecuvânta”. De ce să şovăim în a ne apropia? Dumnezeu e gata să ne ierte, să ne binecuvânteze, să ne mângâie, să ne ajute, să ne întărească, să ne scape. Problema noastră de seamă să fie să ne apropiem de Dumnezeu. Făcând aceasta, am făcut totul. Dacă ne apropiem de oameni, îi vom vedea, poate obosiţi de noi, plictisiţi, şi ne vor părăsi; dar, dacă noi căutăm numai pe Domnul, El nu-Şi va schimba purtarea faţă de noi, niciodată. El Se va apropia din ce în ce mai mult de noi, cu o părtăşie tot mai deplină şi mai plină de bucurie.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger
27 martie
“Atunci Pilat le-a slobozit pe Baraba, iar pe Isus, după ce a pus să-L bată cu nuiele L-a dat în mâinile lor ca să fie răstignit.”
Matei 27:26

Trebuie să ai curaj pentru a condamna pe cineva, chiar dacă ai recunoscut nevinovăţia sa! Condamnarea la moarte nu a fost totul;Pilat a dat dispoziţie să fie biciuit de ostaşii săi. Aceştia L-au îmbrăcat întro haină stacojie, au împletit o cunună de spini pe care I-au pus-o pe cap. Cum au putut să pună această cunună pe capul Lui Sfânt! Apoi I-au dat o trestie îm mâna dreaptă, au îngenunchiat înaintea Lui, îşi băteau joc de El şi ziceau:”Plecăciune, Împăratul Iudeilor!” Pune-te în această situaţie! Ce ruşine, cât dispreţ, câtă batjocură! Niciun om n-a trebuit să îndure asemenea suferinţe. L-au scuipat şi L-au bătut despicându-I carnea, încât I Se puteau număra oasele,precum este scris.Ps.22:17. O, Isuse, aceasta ai făcut Tu pentru noi; acolo ai plătit pentru păcate, pentru păcatele mele ai suferit, eu trebuia să fiu acolo! O, Îţi mulţumesc, Te slăvesc, Te preamăresc şi mă închin înaintea Ta. Pe tine doresc să Te proslăvesc în veci! Amin.

MEDITAŢII ZILNICE de WIM MALGO

27 MARTIE
«În El avem, prin credinţa în El, slobozenia si apropierea de Dumnezeu cu încredere.» EFESENI 3,12
Dumnezeu nu poate fi perceput cu ajutorul sentimentelor, ci prin credinţa în Isus Cristos. «Când instinctul meu îmi va spune de o mie de ori „nu”, cuvântul Său trebuie să-mi ofere siguranţă.» Aş fi eşuat de foarte mult timp dacă m-aş fi bazat pe sentimentele mele contradictorii. Prin credinţă pot experimenta (de multe ori fără a simţi nimic) atacuri puternice şi furtuni, dar am certitudinea că rămân în părtăşie cu El. Credinţa e o taină. Oare ar putea explica cineva cât de minunat şi simplu este să te dăruieşti pe deplin în duh Domnului, Celui Atotputernic? Atunci vei înţelege ce înseamnă trăirea adevărată, lucru atât de frumos descris de un compozitor în cântecul său: «In siguranţă în mâinile lui Isus, în siguranţă la pieptul Său». La această experienţă se ajunge numai prin citirea Bibliei şi rugăciune. Prin Biblie Dumnezeu ne vorbeşte, iar prin rugăciune noi Îi răspundem. Trebuie să primim tot ceea ce ne dă Dumnezeu prin Isus Cristos, cu încredere copilărească, nu numai cu min-tea, ci şi cu inima. El spune: «Fiule, dă-Mi inima ta» (Prov. 23,26). Dacă nu ai făcut încă acest lucru, astăzi este ziua potrivită!

DOMNUL ESTE APROAPE/GBV

Joi 27 Martie
Soarele nu va mai fi lumina ta ziua, nici luna nu te va mai lumina prin strălucire, ci Domnul va fi lumina ta eternă, şi Dumnezeul tău, gloria ta. Isaia 60.19
Această profeţie se va împlini pentru Israel în timpul Mileniului şi pentru toţi sfinţii în veşnicie. Gândurile lui Dumnezeu au fost din veşnicie şi sunt pentru veşnicie. În veşnicie va fi o lumină mai generoasă – un Soare nepieritor – care va întrece lumina oricărui luminător. Şi acolo, în viziunea lui Ioan, „cetatea nu are nevoie de soare, nici de lună, ca s o lumineze; pentru că a luminat o gloria lui Dumnezeu, şi lumina ei este Mielul“ (Apocalipsa 21.23).Totodată, lucrările şi căile lui Dumnezeu, caracterul şi credincioşia Sa, părtăşia neîntreruptă cu El şi dragostea Sa vor fi neîncetat subiectul admiraţiei noastre. Cântarea mereu nouă a celor răscumpăraţi va fi vechiul refren al întregului pământ: „Şi cât de scumpe îmi sunt gândurile Tale, Dumnezeule, cât de mare este numărul lor! Dacă aş vrea să le număr, sunt mai numeroase decât nisipul!“ (Psalmul 139.17,18). S ar putea ca astăzi viaţa ta să îţi ofere un peisaj dezolant, însă în curând va veni vremea glorioasă a învierii, când se va striga cu bucurie: „Pentru că, iată, iarna s a dus, … timpul cântării a venit … Ridică te, iubita mea, frumoasa mea, şi vino!“ (Cântarea Cântărilor 2.11 13). O, binecuvântată speranţă!În lumina lui Dumnezeu vom vedea lumina (Psalmul 36.9). Toate lucrurile pe care în prezent nu le înţelegem vor fi luminate de strălucirea acelui soare fără apus. Putem fi siguri de aceasta, pentru că El spune: „Da, cum am gândit, aşa va fi, şi cum am hotărât, aşa va rămâne“, pentru că „Domnul oştirilor a hotărât; şi cine I se va împotrivi? Şi mâna Lui este întinsă; şi cine o va întoarce?“ (Isaia 14.24,27).J. R. MacDuff
Iubirea Ta, în casa Ta,
De strălucire umple tot,
Ea, care ne a făcut ai Tăi,
Reflectă a Ta sfinţenie.
J. N. Darby

Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi

27 MARTIE

MULTUMESTE-I LUI DUMNEZEU PENTRU FAMILIA TA
„Rodul pântecelui este o răsplată dată de El” (Psalmul 127:3)
Dacă ai uitat cât de binecuvântat eşti că ai o familie, citeşte următoarele: „Până la urmă m-am săturat. Copiii erau gălăgioşi, iritanţi şi imposibili. Eram obosit şi sătul. Soţia mea era stresată şi epuizată. Aşa că m-am hotărât să fug de toate acestea şi să am o zi doar pentru mine. Doream s-o trăiesc la maxim şi să fiu cât de lacom puteam. Eu eram singura persoană de care urma să am grijă. M-am năpustit pe uşă afară cu 150 de lei în buzunar, „lată, am reuşit”, mi-am spus în timp ce conduceam pe drumul principal şi mă îndreptam spre nord. Ei bine, m-am dus la un shopping centre, m-am simţit foarte bine într-o librărie şi mi-am cumpărat colecţia de poeme de Walt Whitman. După aceea, m-am dus la McDonalds şi am comandat doi hamburgeri, o porţie mare de cartofi prăjiţi şi o cola mare. Am mâncat tot fără să fiu deranjat, fără să şterg pe nimeni la gură, la nas sau la fund. Apoi am mâncat cea mai mare îngheţată de ciocolată pe care am găsit-o. Eram liber! Eram afară din oraş! Apoi m-am dus la cinema şi m-am uitat la film fără să cumpăr popcorn, fără să ţin pe cineva în poală, fără să merg cu cineva la baie. Eram un om liber. Profitam la maxim – şi mă simţeam nefericit. Când m-am întors acasă, toţi dormeau. Când m-am strecurat în pat, soţia mi-a şoptit: „ţi-am simţit lipsa”. Am răspuns: „şi eu vouă”. Niciodată nu am mai fugit de acasă!”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

27 Martie

Exod 1:1-22
Situaţia s-a schimbat radical în Egipt de la Geneza până la Exod. Acum faraon şi poporul său sunt caracterizaţi prin aceea că nu-l cunosc pe Iosif (v. 8; Fapte 7.18). Cel care salvase Egiptul şi susţinuse viaţa unei întregi naţiuni a fost uitat cu desăvârşire! Tot aşa este şi astăzi în lumea al cărei prinţ este Satan. Isus Mântuitorul nu-Şi găseşte loc în gândurile oamenilor. Şi, în mod similar, ca urmare a faptului că nu Îl cunosc pe Dumnezeu şi pe Fiul Său, sufletele sunt ţinute într-o grea robie, sub care unele gem, dar de care marea majoritate nici nu se sinchisesc. Această robie sub care Satan îi ţine pe oameni este zugrăvită în chip izbitor prin muncile la care copiii lui Israel erau siliţi fără milă (v. 13). Dar subiectul cărţii Exod este răscumpărarea: eliberarea poporului lui Dumnezeu scos de sub această grozavă robie – dar aceasta cere mai întâi descrierea stării sale tragice. Împăratul cel rău ordonă uciderea băieţilor nou-născuţi în Israel (comp. cu Matei 2.16), dar Dumnezeu Se foloseşte de femei care se tem de El şi care nu tremură la porunca împăratului, pentru ca, prin acestea, să înfrângă planurile vrăjmaşului. Cât de preţioase sunt pentru inima lui Dumnezeu toate semnele de credincioşie în mijlocul acestei scene unde domneşte Satan!
Meditatii Charles H. Spurgeon

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAȚII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineața și Seara

27 Martie
DIMINEAŢA
Atunci toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit. Matei 26:56
E1 nu şi-a părăsit niciodată ucenicii, dar ei, temându-se pentru viețile lor, au fugit de lângă El chiar de la începutul suferinţelor. Acesta este un exemplu grăitor care ne învaţă cât de fragilă este credinţa celor care se bazează pe ei înşişi. Sunt ca o turmă de oi, care fug în toate părţile când vine lupul. Au fost avertizaţi de pericol şi au promis că mai bine mor decât să-şi părăsească învăţătorul, dar imediat ce au fost atinşi de teamă au luat-o la sănătoasa. S-ar putea ca astăzi să mă pregătesc de dimineaţă să sufăr încercări de dragul Domnului, fiind sigur că voi fi perfect credincios; dar dacă am în inimă un dram de necredinţă, voi fugi la fel ca apostolii. A face o promisiune nu înseamnă şi a o respecta. Dacă apostolii ar fi rămas alături de Isus până la capăt, ar fi avut slavă veşnică; dar ei au fugit de slavă. Să mă ajute Domnul să nu le urmez exemplul! Unde altundeva ar fi avut mai mare siguranţă decât lângă învăţătorul lor, cate ar fi putut chema în ajutor douăsprezece legiuni de îngeri? Au fugit de propria lor siguranţă. O Doamne, nu mă lăsa să cad în aceeaşi capcană. Harul divin poate transforma un laş îtr-un mare viteaz. Lemnele ude pot arde ca focul de pe altar dacă Domnul vrea. Aceşti ucenici, fricoşi ca nişte iepuri, s-au ptansformat în lei după coborârea Duhului Sfânt La fel, Duhul Sfânt poate să-mi schimbe teama în curaj, ca să mărturisesc adevărul Său. Cât de neliniştit trebuie că a fost Mântuitorul văzându-şi ucenicii speriaţi! A fost o picătură amară în plus în paharul durerii, dar nu L-a împiedicat să-1 bea până la capăt. N-aş vrea să mai adaug şi eu câteva picături. Dacă mă lepăd de lsus, II răstignesc încă o dată, şi II „dau să fie batjocorit” (Evrei 6:6). Păzeşte-mă, Duh Sfânt, de un sfârşit atât de ruşinos.
SEARA
Da, Doamne, a zis ea, dar şi căţeii mănâncă firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor. Matei 15:27
Aceasta femeie a căpătat îndurare gândind cutezător despre Christos. Învăţătorul a vorbit despre pâinea copiilor. „Nu”, s-a gândit ea, „de vreme ce Tu eşti Stăpânul mesei harului, cred că eşti o gazdă generoasă. Sunt sigură că pe masa Ta este belşug de pâine. Există mâncare îndestulătoare pentru copii -destul ca să se arunce şi căţeilor. Copiii vor rămânea cu destulă mâncare şi căţeii vor fi hrăniţi”. S-a gândit la Isus ca la Cel care putea să-i împlinească orice nevoie. Aminteşte-ţi că ea voia de fapt ca Isus să-i vindece fiica demonizată. Pentru ea era un lucru foarte important, dar II preţuia atât de mult pe Christos încât şi-a zis: „pentru El nu înseamnă nimic; sunt doar firimituri. Păcatele mele sunt multe, dar Lui nu-i este greu să le şteargă. Vinovăţia mă apasă ca un munte, dar pentru El nu este decât un grăunte de praf. El i-a purtat deja povara „în trupul Său pe lemn” (1 Petru 2:24). Pentru El nu înseamnă mare lucru să-mi acorde iertarea, dar pentru mine va fi o binecuvântare infinită să o primesc”. Femeia şi-a deschis larg porţile sufletului, aşteptând lucruri mari de la Isus, iar El a umplut-o cu dragostea Sa. Dragă cititorule, fă la fel. Ea a mărturisit ce o apăsa, s-a prins de El şi a insistat în ciuda cuvintelor Lui aspre. A crezut că poate face lucruri mari, şi prin credinţa ei 1-a convins. A câştigat victoria crezând în EL. Cazul ei este un exemplu de credinţă triumfătoare. Dacă vrem să învingem cum a învins ea, trebuie să-i urmăm tactica. Acesta este drumul regal spre mângâiere. Gândurile despre păcat te conduc la disperare, dar gândurile despre Christos te vor conduce în cerul păcii.

IZVOARE IN DEŞERT

27 Martie

Eu socotesc că suferinţele din vremea de acum
nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare,
care are să fie descoperită faţă de noi. (Romani 8:18)

Un eveniment remarcabil a avut loc recent la o nuntă din Anglia. Mirele, un tânăr foarte bogat din înalta societate, rămăsese orb în urma unui accident la vârsta de zece ani. În ciuda orbirii sale, absolvise universitatea cu distincţie de onoare şi cucerise acum inima frumoasei lui mirese, deşi nu-i văzuse niciodată faţa. Cu puţin timp înainte de căsătoria lui el suferise o nouă serie de tratamente prescrise de specialişti, şi rezultatul urma să fie dezvăluit chiar în ziua nunţii lui.Ziua cea mare a sosit, cu toţi oaspeţii şi cadourile lor. Asistenţa era formată din membrii ai consiliului de miniştri al guvernului, generali, episcopi şi oameni învăţaţi. Mirele, în haine de nuntă, dar cu ochii încă acoperiţi de bandaje, a venit la biserică cu tatăl său. Renumitul său oftalmolog i-a întâmpinat în sacristia bisericii. Mireasa a intrat în biserică la braţul căruntului ei tată. Era aşa de emoţionată, că abia putea vorbi. Va putea în sfârşit omul pe care-l iubea să-i vadă faţa – o faţă pe care ceilalţi o admirau, dar pe care el o cunoştea numai prin atingerea degetelor lui delicate? În timp ce ea se apropia de altar, şi acordurile minunate ale marşului nupţial pluteau prin biserică, a văzut un grup neobişnuit. Înaintea ei stăteau mirele, tatăl lui şi doctorul. Doctorul tocmai tăia ultimul bandaj. Odată bandajul îndepărtat, mirele a făcut un pas înainte, dar tremurând uşor cu nesiguranţa cuiva care nu s-a trezit încă de tot. O rază de lumină trandafirie de la un geam al ferestrei de deasupra altarului a căzut pe faţa lui, dar el părea că nu o vede.Va vedea el ceva? Da! Recăpătându-şi într-o clipă stabilitatea şi ţinuta, şi cu o demnitate şi o bucurie nemaivăzute niciodată înainte pe faţa lui, a păşit înainte în întâmpinarea miresei lui. S-au privit în ochi, şi privirea lui părea că nu se va mai muta niciodată de pe faţa ei.„În sfârşit!“ a spus ea. „În sfârşit“, a răspuns el solemn ca un ecou, plecându-şi capul. A fost o scenă cu mare putere dramatică, dar şi de mare bucurie. Dar oricât de frumoasă ar fi această poveste, ea nu este decât o slabă sugestie a ceea ce va fi în cer când credincioşii, care au umblat prin această lume de încercări şi de necazuri, Îl vor vedea pe EL „faţă în faţă“ (1 Cor. 13:12). selectat

Te doresc fierbinte, Domnul meu drag,
Isus iubit şi adevărat;
Tânjind după Tine şi întrebându-mă
Când vei veni din nou,
În tot ce spun şi fac,
Te doresc fierbinte, Domnul meu drag.

Într-o zi fericită, după toată vegherea,
Vei veni după mine în sfârşit;
Atunci Te voi vedea, voi auzi glasul Tău,
Voi fi cu Tine, mă voi bucura împreună cu Tine;
Ce emoţie puternică trezeşte în mine această dulce speranţă,
Şi mă face să Te doresc fierbinte, Domnul meu drag.

PAINEA CEA DE TOATE ZILELE

Înnvăţăturile Tale sînt minunate: de aceea le
păzeşte sufletul meu. Descoperirea cuvintelor
Tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate.
Psalmul 119:129, 130
27
Martie
Text: Luca 19:28-44
Binecuvîntat este împăratul care vine în Numele Domnului! Luca 19:38
A SOSIT ÎMPĂRATUL
Un filozof american a fost întrebat odată: „Dacă Isus şi Platon s-ar reîntoarce pe pămînt şi ar ţine conferinţe în aceeaşi universitate, în acelaşi timp, pe care m-aş duce să-l ascult?” Cugetînd puţin la întrebare, a răspuns: „Cine s-ar duce să-l asculte chiar pe marele Platon vorbind DESPRE adevăr, cînd ar putea asculta pe Cel care ESTE Adevărul?” Mulţimea gălăgioasă care-L înconjura pe Isus în Duminica Floriilor a răspuns foarte asemănător cu filozoful. Nimeni nu L-a egalat pe Isus. El era Adevărul, Mesia Cel promis mai dinainte prin Zaharia (Zaharia 9:9). Minunile L-au revelat a fi Unsul lui Dumnezeu. Cu toate acestea, era ceva care nu se potrivea la El. Călărea un măgăruş. Un cal puternic de lupte s-ar fi potrivit mult mai bine ocaziei. Apoi, niciodată El nu a incitat mulţimea să strige: „Jos cu romanii!” Pur şi simplu călărea măgăruşul, calm spre Ierusalim, a vizitat Templul şi s-a reîntors în Betania (Marcu 11:11). Mulţimea aşteptase mult mai mult. Evreii căutau eliberarea de sub romani, dar El venise să-i elibereze de sub domnia lui Satan. Recunoşteau că Isus a venit de la Dumnezeu, dar nu înţelegeau deloc misiunea Sa spirituală. Îi slujim noi oare lui Isus pentru a primi răsplătiri materiale sau pentru cine este El? Supunîndu-ne Lui înseamnă să-i iubim pe cei ce nu merită, să întoarcem bine pentru rău şi să murim faţă de natura noastră păcătoasă. Ca şi filozoful şi mulţimea, să-L vedem ca Adevărul, Mesia venit din Cer. Dar să ne fie clar, împăratul a venit să domnească peste inimile noastre. – D.J.D.
E Domnul Domnilor! Mărirel
E împărat peste-mpăraţi!
A-nfrînt duşmanul prin iubire,
E-ntîiul frate între fraţi! C. Ioanid.
A fi creştin înseamnă a fi supus credincios Regelui regilor

Sămânţa Bună

Joi, 27 Martie 2014

Nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru …
Isaia 59.2
Cineva a spus: „Păcatele sunt ca şi cărămizile, iar noi ca nişte zidari. Zidim, zidim şi ridicăm între Dumnezeu şi noi un zid de despărţire gigantic. Zidim în fiecare zi mai departe, iar zidul dintre noi şi Dumnezeu devine aşa de înalt şi de lat, încât la urmă nu-L mai putem recunoaşte nicăieri pe Dumnezeu. Ne zidim propria celulă“.Dumnezeu a vorbit despre acest zid deja în Vechiul Testament. Dar, din fericire, în aceeaşi carte a profetului există un alt cuvânt al lui Dumnezeu: „Eu îţi şterg fărădelegile … ca o ceaţă!“. Aceste cuvinte arată că există o posibilitate ca acest „zid de păcate“ să poată fi dărâmat. Într-adevăr, există această posibilitate! Ea se bazează pe moartea Salvatorului Isus Hristos la cruce şi pe sângele Său, care a curs acolo.Dacă recunoaştem în faţa lui Dumnezeu păcatele noastre, atunci El ni le iartă pe baza jertfei Mântuitorului. „Sângele lui Isus Hristos, Fiul Său, ne curăţă de orice păcat“. Având iertarea deplină a păcatelor noastre, acest zid este dărâmat. Prin credinţa în Mântuitorul, putem deveni copii ai lui Dumnezeu, copii care au intrare liberă la El ca Tată. Tot ceea ce ne-a despărţit va dispărea. Avem un loc la inima Sa iubitoare de Tată!

923518_731710136851200_658229465_n

 

Read Full Post »

1185538_731814490174098_23953079_n

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

OSWALD CHAMBERS

26 MARTIE

Păstrarea viziunii spirituale prin curăţie personală

„Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu.”
Matei 5:8

Puritatea nu înseamnă inocenţă, ea înseamnă mult mai mult decât atâta. Puritatea este rezultatul trăirii într-o susţinută armonie spirituală cu Dumnezeu. Trebuie să creştem în puritate. Legătura noastră cu Dumnezeu poate fi bună. iar puritatea lăuntrică, neîntinată şi totuşi, din când în când, viaţa noastră poate fi pătată pe dinafară. Dumnezeu nu ne fereşte de această posibilitate, deoarece în acest fel înţelegem nevoia de a ne păstra viziunea spirituală prin puritate personală. Dacă floarea spirituală a vieţii noastre cu Dumnezeu este distrusă într-o măsură cât de mică, trebuie să lăsăm totul şi să îndreptăm situaţia. Aminteşte-ţi că viziunea spirituală depinde dc caracter – cei cu inima curată îl vor vedea pe Dumnezeu.Dumnezeu ne face curaţi prin harul Său suveran, dar este ceva dc care noi trebuie să ne îngrijim: viaţa trupească prin intermediul căreia venim în contact cu alţi oameni şi cu alte puncte de vedere, şi acestea ne pot întina. Nu numai sanctuarul lăuntric trebuie păstrat curat înaintea lui Dumnezeu, ci şi curţile dinafară trebuie aduse într-o armonie perfectă cu puritatea pe care Dumnezeu ne-o dă prin harul Său. Imediat ce curtea dinafară este întinată, înţelegerea noastră spirituală este umbrită. Dacă vrem să menţinem contactul personal cu Domnul Isus Cristos. aceasta presupune a nu suporta să facem sau să gândim unele lucruri, ba chiar a nu suporta să ne atingem dc unele lucruri legitime.Un mod practic dc a-ţi păstra neîntinată puritatea personală în relaţiile cu alţi oameni este să-ţi spui: „bărbatul acela, femeia aceea, sunt perfecţi in Cristos Isus! Prietenul acela, ruda aceea, sunt perfecţi în Cristos Isus!”

Domnul este aproape! (Filip. 4.5)

26 Martie

Ci să-L căutaţi la locaşul Lui, şi să mergeţi la locul pe care-l va alege DOMNUL DUMNEZEUL vostru, din toate seminţiile voastre, ca să-Şi aşeze acolo Numele Lui. Deuteronom 12.5
A dat Dumnezeu copiilor Lui libertate de a lucra aşa cum vor în privinţa strângerii laolaltă? Este totuna să fii în comuniune personală cu El şi să fii împreună cu ceilalţi credincioşi? Nu ne-a dat El oare răspuns concret la acesta întrebare? Dumnezeu ne iubeşte prea mult şi este prea aproape de noi ca să ne lase în necunoştinţă şi în această privinţă. Poate lăsa El ORGANIZAREA strângerilor laolaltă în mâinile noaste? Desigur că NU. El ne-a lăsat TOTUL, dar absolut totul scris în Sfânta Scriptură. Cât de precis spune El poporului Său Israel ca la toate strângerile lor să nu se închine altor dumnezei în afară de El şi să nu se abată de la poruncile Lui călăuzindu-se după firea lor pământească. „Voi să nu faceţi aşa faţă de Domnul Dumnezeul vostru! Ci să-L căutaţi la locaşul Lui…” (Deut. 12.4-5). Acesta este un cuvânt foarte clar.Cât de precis este Cuvântul Domnului pentru noi: „Unde sunt doi sau trei adunaţi PENTRU Numele Meu şi Eu voi fi în mijlocul lor.” Noi nu stăm azi pe temelia poruncilor ci pe a harului. Atunci să nu mai ţinem seama de voia şi gândurile lui Dumnezeu? Tocmai din cauză că suntem mântuiţi prin har, să-I arătăm dragostea noastră prin supunere şi ascultare. „ASCULTAREA face mai MULT decât JERTFELE.” Să ne gândim mereu la mântuirea noastră prin har şi să-I aducem slavă prin viaţa noastră.Trebuie să ne aşteptăm la greutăţi şi încercări în Adunare pentru că ea este singurul şi adevăratul lucru dumnezeiesc de pe acest pământ. Diavolul va desfăşura toate puterile sale ca să ne alunge de pe acest teren sfânt şi adevărat. El va încerca răbdarea fiecăruia, temperamentul fiecăruia, va răni sentimentele, va căuta să facă rău în mii de feluri, cu alte cuvinte va întrebuinţa tot ce-i stă în putinţă, ca să ne facă să uităm Adunarea lui Dumnezeu.

MANA DE DIMINEAŢĂ

MARTIE 26

EVREI 4:12 1IOAN 2:27

“Cuvîntul lui Dumnezeu este viu şi lucrător…” “Ungerea pe care aţi primit-o de la El, rămîne în voi, şi n-aveţi trebuinţă să vă înveţe cineva…”
Cuvîntul lui Dumnezeu este descoperirea a ceea ce este El, este arătarea voiei Lui în toate împrejurările care ne înconjură şi judecă în inimă tot ce nu este de la Dumnezeu. Fiind viu şi plin de putere, desparte tot ce este legat în modul cel mai intim în inimile şi minţile noastre pentru a face posibil să pătrundă lumina Sa, pentru ca să aducă viaţa din Dumnezeu. Venind deci de la El, Cuvîntul este ca ochiul Lui asupra cugetului nostru, ne aduce imediat în prezenţa Sa şi ne face să realizăm că înaintea Lui nu este nimic ascuns. Cuvîntul lui Dumnezeu este un instrument care nici nu permite ca dorinţele firii păcătoase şi ale minţii noastre răzleţe să lucreze liber, nici nu lasă inima noastră să se înşele singură. în timp ce judecă în noi tot ce ne-ar putea împiedica să umblăm în sfinţenie pe calea lui Dumnezeu, este în acela şi timp un ajutor care ne plasează în prezenţa lui Dumnezeu într-un cuget curat. Ne face în stare să ne continuăm drumul prin pustia lumii cu bucurie, întărindu-ne prin credinţa şi încrederea în El. Cuvîntul lui Dumnezeu este hrana noastră de fiecare zi care ne ajută să-L cunoaştem pe Domnul Isus în toate însuşirile Lui ºi ne ajută să creştem în omul dinăuntru pînă la înălţimea staturii plinătăţii Lui. Dumnezeu vorbeşte deci în Cuvîntul Său iar prin ungerea pe care ne-a dat-o, adică Duhul Sfînt, ne face capabili să înţelegem voia Lui, gîndul Lui, să înţelegem inima Lui şi astfel “n-avem trebuinţă să ne înveţe nimeni.” Asta nu înseamnă să dispreţuim învăţătura sănătoasă pe care Dumnezeu ne-o dă prin oamenii Lui care au primit de la Duhul Sfînt mai multă lumină decît noi, ci dimpotrivă, Cuvîntul ne spune să preţuim pe astfel de oameni.” (1Tes. 5:12 şi 1Tim. 5:17). Dar Dumnezeu însuşi Se îngrijeşte să ne facă să înţelegem Cuvîntul Lui. C.H.M. spunea: “Dacă Dumnezeu nu mă poate face să înţeleg ce spune – dacă nu-mi poate da asigurarea că El însuşi vorbeşte, nu sînt cu nimic mai înţelept decât dacă El nu ar fi vorbit de loc. Dacă Cuvîntul lui Dumnezeu nu este suficient, fără interpretarea omenească, atunci nu poate fi de loc Cuvîntul Lui. Trebuie să admitem una din două: ori Dumnezeu n-a vorbit de loc, ori El a vorbit şi Cuvîntul Lui este perfect. Dar binecuvîntat să fie Dumnezeu, că ne-a dat o descoperire – El a vorbit şi Cuvîntul Lui este în stare să ajungă la inima şi înţelegerea noastă. Dumnezeu este în stare să ne dea siguranţa că El vorbeşte şi nu este nevoie de nici o autoritate omenească ca să intervină.”

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

26 Martie Geneza 50:15-26

Mai rămăsese încă o durere pentru Iosif după moartea tatălui său: fraţii lui se îndoiau de dra¬gostea lui. Gândeau că, odată ce Iacov a murit, Iosif se va răzbuna. Cu câtă tandreţe îi asigură încă o dată, explicându-le gândul lui Dumnezeu şi confirmându-şi promisiunea de a se îngriji de ei şi de copiii lor! Mulţi creştini se aseamănă cu aceşti fraţi ai lui Iosif. Nu cred că sunt pe deplin iertaţi (1 Ioan 4.18). Oare nu ne îndoim şi noi de dragostea Dom¬nului, deşi El ne-a dat atâtea dovezi despre ea? Inima Sa este deosebit de sensibilă faţă de aceas¬tă lipsă de încredere. Este ca şi cum El ne-ar spune: „De atâta timp sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut?“ (Ioan 14.9).La sfârşitul Genezei vedem cum se conturează aproape toate tainele lui Dumnezeu. Dar, înainte de a se încheia această carte, auzim din nou certi¬tudinea credinţei (v. 24). „Dumnezeu vă va cerceta negreşit“, sunt ultimele cuvinte adresate de Iosif fraţilor săi şi singura din faptele lui de credinţă consemnată în Evrei 11.22. Chiar în belşugul vieţii plăcute din Egipt, el întrevede plecarea fraţilor săi şi mutarea oaselor sale în Canaan. Să imităm şi noi credinţa lui Iosif!

DOMNUL ESTE APROAPE/GBV

Miercuri 26 Martie

Faceţi toate pentru gloria lui Dumnezeu. 1 Corinteni 10.31
Când eram mic, am lucrat pentru un pantofar scoţian pe nume Dan Mackay, un creştin devotat. Responsabilitatea mea era să bat pielea pentru tălpile pantofilor. O bucată de piele de vacă era tăiată în forma dorită şi apoi era îmbibată cu apă. Eu aveam pe genunchi o bucată de metal şi, cu un ciocan cu capătul plat, băteam aceste bucăţi de piele până când deveneau tari şi uscate. Părea o muncă fără sfârşit şi adesea mă săturam de ea.Ceea ce îmi îngreuna şi mai mult munca era faptul că, la doar câteva case mai departe, era un alt atelier, în care lucra un cizmar uşuratic, neevlavios, care încânta vecinii cu poveşti obscene, aşa încât părinţilor respectabili le era groază de el. Şi totuşi, cumva părea să prospere. Am observat că el niciodată nu bătea pielea pentru tălpi, ci o lua din apă şi o bătea în cuie la locul ei, în timp ce apa sărea din ea la fiecare lovitură. Într o zi am îndrăznit să intru. Timid, i am spus: «Am observat că dumneata pui tălpile la pantofi când încă sunt ude. Sunt la fel de bune ca şi cele bătute?». Mi a aruncat o privire răutăcioasă şi mi a răspuns: «În felul acesta se vor întoarce mai repede cu ele la reparat, băiete!».Simţind că am învăţat ceva, i am povestit incidentul şefului meu. Domnul Mackay s a oprit din lucru şi a deschis Biblia la pasajul care spune: „Faceţi toate pentru gloria lui Dumnezeu“. «Harry», mi a spus el, «eu nu repar pantofi doar pentru banii pe care îi primesc de la clienţi. Fac aceasta pentru gloria lui Dumnezeu! Mă aştept să văd fiecare pantof pe care l am reparat vreodată la tronul de judecată al lui Hristos şi nu vreau ca, în acea zi, Domnul să îmi spună: „Dan, ai făcut o treabă proastă“. Vreau ca El să îmi poată spune: „Bine, rob bun şi credincios“». A continuat să îmi explice că, la fel cum unii oameni sunt chemaţi să predice, el fusese chemat să repare pantofi şi doar dacă avea să facă lucrul acesta bine, mărturia lui va avea valoare înaintea lui Dumnezeu (vedeţi Coloseni 3.23 25). H. A. Ironside

Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi

26 MARTIE

ADEVĂRATA DĂRNICIE (2)
„Sporiţi… şi în această binefacere (strângerea de ajutoare)” (2 Corinteni 8:7)
Dărnicia noastră trebuie să fie stabilită şi motivată de mulţumirea faţă de ceea ce a făcut Hristos pentru noi. Pavel scrie: „El, cu toate că era bogat, s-a făcut sărac pentru voi, pentru ca prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogăţiţi” (2 Corinteni 8:9). Este important să înţelegi cât de bun şi de generos este Dumnezeu faţă de noi, deoarece unii dintre noi îi dau doar resturile; dacă ne mai rămâne ceva după ce ne-am plătit facturile şi după ce am făcut tot ce ne-am dorit să facem, vom dărui. Dar chiar şi dacă l-am dărui lui Dumnezeu un milion de lei, dacă e ceea ce ne-a rămas, l-am dat noi ce am avut mai bun? (Maleahi 1:6-14). Unii dintre noi dăruiesc a doua oară. Ei primesc un cadou care nu le trebuie, îl împachetează frumos şi îl dau altcuiva. Unii au dulapuri întregi de astfel de cadouri. Aşa abordează unii dintre noi dărnicia faţă de Dumnezeu – şi este o insultă! în Noul Testament nu vedem predicatori cerşind, vânzând lucruri sau folosindu-se de trucuri pentru a strânge bani pentru lucrarea lui Dumnezeu. Ci vedem oameni precum macedonenii care răspund la harul lui Dumnezeu deoarece au înţeles şi L-au iubit pe Dumnezeu pe care L-au slujit. Tot ce a creat Dumnezeu a fost menit să dăruiască. El a creat soarele ca să dea lumină în timpul zilei şi luna şi stelele în timpul nopţii. El a creat florile ca să dea frumuseţe, culoare şi miros. Dumnezeu însuşi este darnic: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat …” (loan 3:16). Când înţelegi acest adevăr, circumstanţele vor ocupa locul al doilea. Dărnicia ta nu este determinată de raportul dintre datorie şi venit sau de rata impozitului. Nu, dărnicia ta este motivată de harul lui Dumnezeu!

Meditatii Charles H. Spurgeon
CHARLES H. SPURGEON
MEDITAȚII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineața și Seara

26 Martie

DIMINEAŢA
Isus a răspuns: „Eu sunt. Deci, dacă Mă căutaţi pe Mine, lăsaţi pe aceştia să se ducă.” Ioan 18:8
Observă, suflete, grija pe care a manifestat-o Isus faţă de oile Sale, chiar şi în ceasul încercării! Pasiunea dominantă învinge moartea. El s-a predat vrăjmaşului, dar a luat cvântul în apărarea ucenicilor Săi. Cât despre El, „ca o oaie mută înaintea celor ce o tund”(Isaia 53:7), nu a deschis gura; însă de dragul ucenicilor Săi, a vorbit cu putere îndoită. Aceasta este dragostea, constanta, uitându-se pe sine, credincioasă. Dar oare în acest text nu există şi un alt înţeles, mai profund? Nu se Oglindeşte însuşi spiritul Ispăşirii în aceste cuvinte? Păstorul cel Bun îşi dă „viaţa pentru oile Sale” (Ioan 10:11) şi cere să fie lăsate libere. Garantul este legat, şi dreptatea cere ca cei pe care îi înlocuieşte să fie lăsaţi să plece. In timpul sclaviei din Egipt, aceeaşi voce a răsunat cu putere: „Lasă pe poporul Meu să plece” (vezi Exod 9:1). Răscumpărarea din sclavia păcatului şi Satanei trebuie să vină. În fiecare celulă din temniţele Disperării, răsună Strigătul „lăsaţi-i pe aceştia să se ducă”, iar Disperarea şi Teama fug. Satana aude vocea cunoscută şi îşi ridică piciorul de pe grumazul Celor căzuţi; Moartea îl aude, şi porţile mormântului se deschid larg. Drumul lor este o cale spre progres, sfinţenie, triumf şi glorie, şi nimeni nu îndrăzneşte să-i oprească. „Pe calea aceasta nu va umbla nici un leu, si nici o fiară sălbatică nu va apuca pe ea” (Isaia 85:9). Cerbul dimineţii a atras vânătorii asupra Sa, şi căprioarele sfioase pot să pască acum în pace printre crini. Norul de furtună s-a dezlănţuit deasupra Crucii de pe Calvar, şi peregrinii din Sion nu vor mai fi ajunşi de fulgerul răzbunării. Vino, suflete, şi te bucură de imunitatea pe care ţi-a asigurat-o Mântuitorul. Binecuvântat să-I fie Numele în fiecare clipă, zi după zi.
SEARA
Când va veni in slava Tatălui Său împreună cu sfinţii îngeri. Marcu 8:38
Dacă am fost părtaşi cu Isus la ruşinea Sa, vom împărţi şi slava care îl va înconjura la cea de-a doua venire. Iubite cititor, eşti alături de Isus? Eşti legat de el cu legăturile vieţii? Atunci vei suferi alături de El astăzi în ruşinea Sa. Vei lua crucea şi vei merge „afară din tabără la El” (Evrei 13:13), suferind ocara. Fără îndoială, vei fi alături de El şi în clipa în care crucea va fi schimbată în coroană. Judecă-te singur în seara aceasta. Fiindcă, dacă nu te-ai născut din nou în El, nu vei fi cu El când va reveni în slavă. Dacă te temi de partea întunecata şi dureroasă a părtăşiei cu El, nu vei înţelege strălucirea şi fericirea revenirii Regelui „cu toţi sfinţii îngeri” (Matei 25:31). Cum? Şi îngerii sunt cu EI? Dar El nu înalţă îngerii; El înalţă sămânţa lui Avraam. Sunt şi sfinţii îngeri cu El? O, suflete, dacă eşti într-adevăr iubit de El, nu poţi sta deoparte. Dacă prietenii şi vecinii sunt chemaţi să-I vadă slava, ce vei face tu, mireasa Lui? Vei sta deoparte? Gândeşte-te că va veni Ziua Judecăţii, şi nu vei putea sta departe de inima Celui care, primind îngerii în părtăşie, te-a primit şi pe tine în unire. Nu ţi-a spus El „te voi logodi cu Mine prin neprihănire, judecată, mare bunătate şi îndurare” (Osea 2:19)? Nu ţi-a promis chiar El „Eu vă voi lua” (Ieremia 3:14)? El îşi găseşte plăcerea în tine. Dacă îngerii, care sunt prieteni şi vecini, vor fi alături de el, este mai mult ca sigur că prea iubiţii Săi, în care îşi găseşte plăcerea, vor sta la dreapta Sa. Făgăduinţa aceasta este luceafărul tău de dimineaţă; strălucirea ei este atât de mare, încât poate lumina cea mai întunecată şi tristă experienţă.

IZVOARE IN DEŞERT

26 Martie

Ridică-ţi ochii şi, din locul în care eşti, priveşte
spre nord şi spre sud, spre est şi spre vest;
căci toată ţara pe care o vezi ţi-o voi da ţie.
(Geneza 13:14-15)

Nici o dorinţă nu va fi vreodată pusă în tine de Duhul Sfânt, dacă El nu intenţionează s-o împlinească. Deci lasă-ţi credinţa să se înalţe şi să urce spre culmi ca să revendice toată ţara pe care o poţi descoperi. S. A. Keen.Tot ce poţi înţelege prin viziunea credinţei îţi aparţine. Priveşte cât poţi de departe, pentru că tot ce vezi este al tău. Tot ce doreşti să fii ca şi creştin, şi tot ce doreşti să faci pentru Dumnezeu, este posibil prin credinţă. Apoi apropie-te mai mult de El, şi cu Biblia ta în faţă, şi cu sufletul complet deschis puterii Duhului, lasă ca întreaga ta fiinţă să primească botezul prezenţei Sale. Pe măsură ce El îţi deschide înţelegerea, îngăduindu-ţi să vezi plinătatea Lui, crede că El a păstrat toate acestea pentru tine. Acceptă ca pentru tine toate promisiunile din Cuvântul Său, toate dorinţele pe care El le trezeşte în tine, şi toate posibilităţile pe care le poţi avea ca să devii un urmaş al Domnului Isus. Toată ţara pe care o vezi îţi este dată ţie.Harul Său, care ne-a fost dat şi care ne ajută pe drumul spre împlinirea promisiunii Sale, este de fapt legat de viziunea interioară pe care ne-a dat-o Dumnezeu. Cel care pune instinctul natural în inima unei păsări ca să traverseze în zbor un continent în căutarea unei clime mai calde este prea bun ca s-o dezamăgească. Aşa cum credem că El a pus instinctul în pasăre, putem fi siguri că El S-a îngrijit să aibă şi adieri uşoare şi un soare de primăvară care s-o întâmpine la sosire. Şi Cel care suflă speranţă cerească în inimile noastre nu ne va înşela şi nici nu ne va lăsa când noi înaintăm spre împlinirea ei. selectat
Ei au plecat şi au găsit aşa cum le spusese [Isus].
Luca 22:13

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger
26 martie
„S-au sculat toţi şi au dus pe Isus înaintea lui Pilat.”
Luca 23:1

Isus a fost legat şi stătea îniantea lor ca un făcător de rele. Iuda a fost şi el acolo şi când a văzut că Isus este condamnat la moarte i-a părut rău pentru ce a făcut şi a adus preţul vânzării înapoi bătrânilor şi marelul preot:”Am păcătuit, căci am vândut sânge nevinovat.” Prin aceasta şi trădătorul a trebuit să recunoască nevinovăţia Lui Isus. Dar şi aceasta a scos la iveală inima lor împietrită. Ei au spus:” Ce ne pasă nouă? Treaba ta.” Iuda a aruncat arginţii în Templu, şi s-a dus de s-a spânzurat. El era unul din cei doisprezece. Câtă durere I-a pricinuit Lui Isus! Dacă un membru al unei comunităţi îşi ia viaţa, cât de durerors este pentru responsabil acest lucru! Prin aceasta toată comunintatea este condamnată de lume. Da, Isus a fost ispitit în toate lucrurile asemenea nouă, de aceea poate să ne ajute în orice situaţie şi avem în El o stâncă ce nu se clatină.Isus a fost găsit nevinovat de Pilat şi de Irod.Pilat a încercat să-L elibereze şi a încercat să-i convingă pe Evrei.Şi pentru că era obiceiul ca să fie eliberat un deţinut cu ocazia sărbătorii, le-a oferit să aleagă între marele răufăcător Baraba şi Isus, sperând că Îl vor cere pe Isus. Dar poporul a strigat:” Dă-ni-l pe Baraba!”” a mai venit şi solul nevestei lui Pilat şi i-a spus:Să nu ai nimic a face cu neprihănitul acesta; căci azi am suferit mult în vis din pricina Lui!” Aceasta a îngreunat şi mai mult situaţia lui Pilat. Sărmanii oameni care se tem mai tare de oameni, decât de Dumnezeu! Cum arată sfârşitul lor! Tată Bun, păzeşte-ne să nu fim slugile oamenilor!
Amin.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

De CHARLES H. SPURGEON

26 martie
ÎNGRIJIREA SĂRACULUI
Domnul îl sprijineşte, când este pe patul de suferinţă, îi uşurează durerile.Psalmul 41.3
Adu-ţi aminte ca această făgăduinţa este pentru cei ce au grija de săraci. Eşti tu unul dintre ei? Dacă este aşa, atunci o poţi lua şi pentru tine.Vezi numai cum, la vreme de boală, Dumnezeul celor săraci ştie să binecuvânteze pe cei ce au grija de ei; braţele Celui Atotputernic îi sprijinesc sufletul şi trupul suferind îl odihneşte pe perne moi. Ce imagine duioasă şi plină de dragoste este folosită aici, şi cum ni-L arată pe Dumnezeu ca fiind lângă noi în infirmităţile şi bolile noastre! cine ar fi gândit în vechime un lucru asemănător despre Jupiter sau despre zeii indienilor sau ai chinezilor? Acesta e limbajul deosebit al lui Dumnezeu, care se apleacă până la noi ca să fie Infirmierul şi îngrijitorul oamenilor de bine. Când El loveşte cu o mână, sprijineşte cu cealaltă. Oh, ce suferinţă binecuvântată este aceea care ne face să ne sprijinim la sânul lui Dumnezeu! Harul Său este cel mai bun întăritor şi dragostea Sa este cel mai sigur medicament. Şi când vom fi bolnavi aşa încât să rămânem numai piele şi oase, El va da sufletului nostru o putere de uriaş. Nu există medic mai îndemânatic ca Dumnezeu, tonic mai puternic ca făgăduinţa Sa, vin mai întăritor ca dragostea Sa.Dacă nu ne împlinim îndatoririle faţă de săraci, sa luăm seama la ceea ce pierdem şi de îndată să devenim prietenul şi ajutorul lor.

PAINEA CEA DE TOATE ZILELE

Înnvăţăturile Tale sînt minunate: de aceea le
păzeşte sufletul meu. Descoperirea cuvintelor
Tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate.
Psalmul 119:129, 130

26
Martie
Text: Ioan 11:17-44
Isus i-a zis: „Fratele tău va învia.” Isus plîngea. Ioan 11:23, 35
CUM SĂ-I AJUŢI PE CEI ÎN SUFERINŢĂ
Cînd eram tînăr, mă temeam să-i vizitez pe cei care pierduseră pe cineva drag. Mă întrebam ce aş putea să le spun. De-alungul anilor, am descoperit că nu trebuie să avem o astfel de frică. Cred că o persoană care este instruită din Cuvîntul lui Dumnezeu, care se lasă călăuzită de Duhul Sfînt, şi este sensibilă la nevoile altora, va face şi va spune ceea ce trebuie. Pentru a aduce mîngîiere, uneori se cere să spui cuvinte de încurajare, deşi altă dată este suficientă numai prezenţa ta acolo.Putem învăţa de la Isus, de la felul cum s-a ocupat de Maria şi Marta, atunci cînd fratele lor Lazăr a murit. Atunci cînd Isus a întîlnit-o pe Marta, cea care gîndea atît de logic şi practic, El a vorbit cu ea despre siguranţa învierii. Dar cînd a întîlnit-o pe Maria, fiinţă mult mai emoţională, a vorbit puţin, dar a plîns cu ea. Unul dintre cele mai greşite lucruri este să încercăm să mîngîiem pe cineva prin discursuri pline de clişee religioase. N-am să uit niciodată cum stăteam în spatele unui prieten la o înmormîntare şi ce deranjat m-am simţit cînd l-am ascultat ţinînd o predicuţă de 3 minute unei tinere văduve cu inima zdrobită. Dorise să facă binele, dar n-a fost sensibil la durerea ei. Ar fi trebuit să ştie că nu era în stare să asculte ceva. Tot ce ar fi avut nevoie ea, ar fi fost să ştie că el era preocupat de durerea ei. Nu sta departe de cei care suferă. Ei au nevoie de ajutorul unor credincioşi sensibili. Îi poţi mîngîia chiar şi atunci cînd nu spui nimic. Prezenţa ta acolo poate să spună că-ţi pasă de suferinţele lor. – H.V.L.
Cei ce suferă au nevoie de iubire,
Vor să ştie că ne pasă şi sîntem acei
Ce cu vorba bună, mîngîierea tandră
în necazuri sîntem alăturea de ei. – D.J.D.
Antrenează-ţi inima să ofere simpatie si mîinile s-ajute cu bucurie

MEDITAŢII ZILNICE de WIM MALGO

26 MARTIE

«Mai bun este sfârşitul unui lucru decât începutul lui.»
ECLESIASTUL 7,8
Ne apropiem cu certitudine de sfârşitul luptei credinţei noastre. Uită-te la Isus! El a fost cel mai dispreţuit dintre oameni, supus durerilor şi suferinţei. A fost atât de dispre¬ţuit încât oamenii îsi întorceau fata de la El. Dar care a fost sfârşitul suferinţelor Lui? Acum stă la dreapta Tatălui şi absolut toate lucrurile îi sunt supuse. Şi noi suntem dis¬preţuiţi în această lume, exact ca Domnul nostru; aşa ne învaţă Scriptura. Trebuie să-ţi duci crucea până la capăt dacă vrei să primeşti coroana; trebuie să treci prin noroiul acestei lumi, dar să te păstrezi curat, căci altfel nu vei putea păşi pe străzile de aur. Când Îl vei accepta pe Isus Cristos cel crucificat, viata ta veche va lua sfârşit si una nouă se va naşte. Căci dacă murim cu El, vom si trăi cu El. «Mai bun este sfârşitul unui lucru decât începutul lui» — spune tex¬tul de azi. Bucură-te că Domnul ti-a dat harul de a urma această cale, deoarece atunci când te vei trezi vei fi aseme¬nea Lui. Un diamant neşlefuit nu arată atrăgător sau valo¬ros, dar în mâinile meşterului priceput urâţenia ia sfârşit şi apare o piatră strălucitoare şi preţioasă. Tu eşti ca acel dia¬mant; dacă eşti membru în Trupul lui Isus Cristos vei fi o nestemată în coroana Regelui regilor.

Sămânţa Bună

Miercuri, 26 Martie 2014
Israel a zis lui Iosif: „Fraţii tăi pasc oile la Sihem! Vino, căci vreau să te trimit la ei …“.
Geneza 37.13
Ce uşurare trebuie să fi fost pentru Iosif când, după seceriş, fraţii săi s-au dus să pască turma tatălui lor la Sihem. Câteva zile de drum îl despărţeau de ura lor, de vorbele lor urâte, de persecuţiile lor. Se putea bucura de dragostea tatălui său, de dragostea fratelui său mai mic, Beniamin. Ce a gândit Iosif când a aflat că tatăl său vrea să-l trimită la fraţii săi? Să-şi părăsească tatăl, fratele şi să plece din casa părintească şi să meargă la aceia care îl urau şi-i doreau pieirea? Iosif nu a obiectat, ci a răspuns simplu: „Iată-mă, sunt gata“.Care era puterea ascultării lui Iosif? Nu doar un sentiment al datoriei, ci înainte de toate dragostea pentru tatăl său mult mai puternică decât ura fraţilor săi.Ce învăţătură pentru noi! Intrând în Templu, Isaia a avut viziunea slavei Domnului. După ce buzele sale au fost curăţite de orice nelegiuire, el a răspuns la întrebarea divină: „Iată-mă, trimite-mă!“. Iar Domnul a zis profetului: „Du-te şi spune poporului …“. Procedăm şi noi la fel când Domnul ne pune în faţă o slujbă, o lucrare oarecare prin care Numele Său să fie cunoscut, sau comoditatea este aceea care ne ţine pe loc şi astfel suferim o mare pierdere?

1238137_731814310174116_1329734773_n

 

Read Full Post »

1507872_731594623529418_457712457_n

TOTUL PENTRU GLORIA LUI
OSWALD CHAMBERS

25
MARTIE

Cea mai delicată misiune de pe pământ

… prietenul Mirelui
Ioan 3:29

Bunătatea şi puritatea nu trebuie niciodată să fie trăsături care să atragă atenţia spre ele însele, ci trebuie să fie doar nişte magneţi care să atragă la lsus Cristos. Dacă sfinţenia mea nu-i atrage pe oameni la El, ea nu este genul bun de sfinţenie, ci o influenţă care va trezi afecţiuni necumpătate şi va duce sufletele în rătăcire. Un sfânt minunat poate fi o piedică dacă nu-L prezintă pe lsus Cristos, ci numai ceea ce a făcut Cristos pentru el; acel om va lăsa impresia că are un caracter foarte frumos – dar aceasta nu înseamnă a fi un adevărat prieten al Mirelui; eu sunt cel care cresc tot timpul, nu El.Pentru a menţine această prietenie şi credincioşie faţă de Mire, trebuie să fim mai atenţi la relaţia noastră morală şi vitală cu El decât la orice altceva, mai atenţi chiar decât la ascultare. Uneori nu avem nimic de ascultat şi singurul lucru pe care trebuie să-l facem este să menţinem o legătură vitală cu lsus Cristos. având grijă ca nimic să nu intervină pentru a o rupe. Numai ocazional ni se cere o ascultare concretă. Când apare o criză, trebuie să descoperim care este voia lui Dumnezeu, dar cea mai mare parte a vieţii nu ne-o petrecem într-o ascultare conştientă, ci în menţinerea acestei relaţii de prieten al Mirelui. Lucrarea creştină poate fi un mijloc prin care sufletul încetează de a mai fi preocupat cu lsus Cristos. In loc să fîm pneteni ai Mirelui, devenim nişte providenţe amatoare şi putem lucra împotriva Lui, deşi folosim armele Lui.

Domnul este aproape! (Filip. 4.5)

25 Martie
Un om care va fi necurat, şi nu se va curaţi, va fi nimicit din mijlocul adunării, căci a spurcat sfântul locaş al DOMNULUI fiindcă n-a fost stropită peste el apa de curăţire, este necurat. Numeri 19.20
Sfinţenia lui Dumnezeu cere curăţirea Casei Lui. Pentru starea murdară a unui suflet în timpul mersului prin pustie, a fost dată posibilitatea de spălare. În vechime – apa de curăţire – trebuia să fie stropită pe cel murdar. În zilele de azi Cuvântul lui Dumnezeu ne arată că: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de nelegiuire” (1 Ioan 1.9).\Deci prin recunoaştere, prin mărturisirea păcatului, suntem curăţiţi de El prin harul şi îndurarea Lui.\În vechime cine nu preţuia curăţirea dată de Dumnezeu pentru El personal, nu putea să aibă comuniune (părtăşie) cu Dumnezeu în mijlocul poporului Său. El trebuia să fie nimicit. Şi cât de uşor putea să devină omul necurat! Dacă treceai peste un mormânt sau dacă te atingeai de un os deja îngălbenit, sau dacă intrai, într-un cort în care era un mort, chiar dacă nu ştiai, erai socotit necurat.La fel de uşor devine omul azi necurat prin atingerea, chiar fără voie a răului, prin vorbiri cu dublu înţeles, sau prin bancuri, care în fond sunt minciuni sau minciuni din politeţe etc. Cât de repede se pierde sensibilitatea cugetului pe care un credincios trebuie să o aibă ca să poată fi într-o comuniune permanentă cu Dumnezeu.Domnul să facă să preţuim adevărul pe care ni L-a dăruit. Când primim harul Lui nemărginit de mare pe care vrea să ni-l descopere mereu, nu vom mai fi abătuţi de la calea bună de către Satan cel furios. Să-i mulţumim Domnului pentru rugăciunea pe care a făcut-o către Tatăl pentru noi. Laudă şi mărire Tatălui şi Dumnezeului nostru pentru puterea Lui cu care ne ocroteşte şi ne călăuzeşte spre ţintă.Moartea lui Cristos ne dă pacea: viaţa Lui ne dă puterea.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

25 Martie Geneza 50:1-14

Cartea Geneza conţine toate evenimentele majore care privesc familia omenească: naşterea, căsătoria, pier¬derea soţiei, a mamei, a tatălui … şi ne prezintă credinţa activă trecând prin toate acestea. Sfârşitul lui Iacov este foarte frumos. Pământul bun al Gosenului, unde şi-a petrecut ultimii şaptesprezece ani din viaţă, nu l-a făcut să uite ţara Canaanului, nici promisiunile făcute de Domnul la Beer-Şeba (46.4). El a arătat fiilor săi importanţa pe care o acorda Canaanului, dându-le instrucţiuni precise pentru înmormântarea lui. Va trebui să se odihnească în această peşteră, Macpela, în care membrii familiei credinţei aşteaptă ziua învierii. Preţul care să-i asigure dreptul la aceasta fusese plătit în trecut.Funeraliile patriarhului sunt de o mare solemnitate. În general în Vechiul Testament, înmor-mântarea unui om este pe măsura credincioşiei sale. Înmormântarea lui Iehoiada şi cea a împăratului Ezechia au omagiat evlavia lor (2 Cronici 24.16; 32.33). Astăzi, când un credincios părăseşte lumea, nu se fac ceremonii deosebite. Pentru copilul lui Dum¬nezeu, moartea şi-a pierdut pute¬rea, fiind asemenea unui somn care va sfârşi prin înviere (1 Tesaloniceni 4.13, 14). Dar chiar dacă moartea şi-a pierdut boldul, să nu uităm niciodată cât L-a costat aceasta pe Cel care a învins-o!

MANA DE DIMINEAŢĂ

MARTIE 25
2ÎMPĂRATI 1:9
“Omule al lui Dumnezeu, împăratul a zis: ” Coboară-te”
Ilie primise porunca de la Dumnezeu să rămînă pe munte: dar trimişii împăratului i-au spus de trei ori: “Coboară-te!” După cum Ilie a fost ispitit de oamenii aceştia să iasă de pe calea lui Dumnezeu, tot astfel chemarea de a ne scădea nivelul, de a ne învoi cu cerinţele veacului de acum, vin şi peste noi. Cînd Dumnezeu dă cuiva o chemare, El îi arată calea de urmat, îi indică nivelul pe care trebuie să-1 menţină; dar ispita de “a coborî” se va face curînd simţită, sub diferitele forme pe care vrăjmaşul ştie bine să le adapteze pentru fiecare. Scăderea nivelului spiritual se face adesea pe nebăgate în seamă, în mod treptat. Tinere şi tînără, vegheaţi! Aţi început bine, rîvna voastră era curată şi aveaţi o sinceră dorinţă de a vă consacra pentru Domnul. Aţi fost hotărîţi să “căutaţi mai întîi împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui” şi să lăsaţi în mod hotărît “celelalte lucruri” în mîinile Sale. Apoi aţi auzit chemarea lumii: “Omule al lui Dumnezeu,… …coboară-te!” Dacă aţi început să coborîţi, întoarceţi-vă de unde aţi plecat. Este iertare la El, Reparatorul spărturilor.Nimeni nu este scutit de ispită; pentru cei ce vor să umble cu Dumnezeu, ea este inevitabilă. Să învăţăm să deosebim şoaptele vrăjmaşului ca şi atacurile lui violente. Ispitele vin uneori sub forma exemplelor proaste sau a sfaturilor rele ale altora şi a insinuărilor lor perfide. Alte ori ispitele îmbracă o formă mai subtilă, mai atrăgătoare de “înger de lumină”, cum spune la 2Cor. 11:14. Inimii noastre înşelătoare şi de desnădăjduit de rea îi place să dea înapoi, să facă aşa cum fac alţii, satisfăcînd diferitele ambiţii ale vieţii proprii. Fericit este credinciosul care primeşte disciplina Domnului şi rămîne în ea. Orice lucrare a lui Dumnezeu care stăruieşte în luptă este deasemenea expusă la aceleaşi ispite: “Omule al lui Dumnezeu,……coboară-te!” adică abandonează lupta, “nu vezi că toţi îţi stau împotrivă”? Numai pocăinţa şi smerirea înaintea crucii ne ajută să ne menţinem nivelul duhovnicesc de la început, al chemării noastre dumnezeieşti. Binecuvîntate sînt lucrările şi adunările cari, în mijlocul ruinelor creştinătăţii – a formalismului şi a morţii spirituale – stăruiesc în slăvirea lui Dumnezeu prin menţinerea unui nivel duhovnicesc aşa cum ni-l prezintă Cuvîntul lui Dumnezeu care ne vrea cu gelozie pentru Sine.“Rămîneţi în Mine şi Eu voi rămînea în voi.” (Ioan 15:4).

Meditatii Charles H. Spurgeon
CHARLES H. SPURGEON
MEDITAȚII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineața și Seara

25 Martie
DIMINEAŢA
Cu o sărutare vinzi tu pe Fiul Omului? Luca 22:48
Sărutul duşmanului este înşelător. Permiteţi-mi să fiu prevăzător când lumea îmi zâmbeşte, fiindcă este posibil să mă trădeze, ca şi pe Mântuitorul, cu un sărut. Când un om atacă religia, are de obicei respect pentru ea. Lăsaţi-mă să mă feresc de ipocrizia mieroasă care este masca ereziei şi necredinţei. Cunoscând aparenţa înşelătoare a nedreptăţii, permiteţi-mi să fiu înţelept ca un şarpe şi să evit vicleşugurile duşmanului. „Băiatul fără minte” (Proverbe 7:7) a fost dus la moarte de sărutul femeii străine. Fie ca sufletul meu să fie pregătit astăzi, iar „bubele ademenitoare” (vers. 7) ale lumii să nu aibă nici un efect. Duh prea Sfânt, nu mă lăsa pe mine, sărman fiu al omului, să fiu vândut cu un sărut! Dar dacă mă fac vinovat de acelaşi păcat ca Iuda, ,fiul pierzării” (Ioan 17:12). Am fost botezat în numele lui Isus, sunt membru al bisericii Sale vizibile, stau la masa comuniunii — toate acestea sunt ca nişte sărutări. (Sunt oare sincer? Dacă nu, sunt un trădător nemernic. Trăiesc în lume la fel de nepăsător ca ceilalţi, şi mă consider urmaş al lui Isus? Dacă este aşa, îmi transform religia în obiect de batjocură, și îi conduc pe oameni să-şi bată joc de numele pe care îl port. Cu siguranţă că sunt un Iuda dacă fac aşa, şi ar fi mai bine pentru mine „să nu mă fi născut niciodată” (Marcu 14:21). îndrăznesc să sper că sunt curat? Arunci, Doamne, ţine-mă curat. O Doamne, fă-mă sincer şi cinstit. Păzeşte-mă de orice înşelăciune. Nu mă lăsa să-mi trădez Mântuitorul. Te iubesc, Isuse, şi chiar dacă te îndurerez adesea, doresc să-ţi rămân credincios până la moarte. O Doamne, fereşte-mă de ambiţie şi mândrie, şi nu mă lăsa să ard la sfârşit fiindcă mi-am trădat învăţătorul cu un sărut.
SEARA
Fiul omului. Ioan 3:13
Cât de des a folosit Mântuitorul titlul acesta! Dacă ar fi vrut, ar fi putut să vorbească întotdeauna despre Sine ca despre Fiul lui Dumnezeu, „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii” (Isaia 9:6). Dar iată umilinţa lui Isus! Preferă şă fie numit „Fiul omului”. Să învăţăm o lecţie de umilinţă de la EL. Să nu ne mândrim niciodată cu titluri măreţe. Aici se află, totuşi, un gând mult mai plăcut. Isus iubeşte atât de mult omenirea încât îi place să o onoreze, fiindcă este o mare onoare, într-adevăr, şi o mare demnitate, să-L poţi numi pe Isus „Fiul omului”. El doreşte să aşeze stele regale pe pieptul omenirii, arătând dragostea lui Dumnezeu faţă de sămânţa lui Avraam. „Fiul omului” — de fiecare dată când a rostit aceste cuvinte, El a aşezat o aură pe fruntea copiilor lui Adam. Totuşi, poate că următorul gând este încă şi mai preţios. Isus Christos s-a numit „Fiul omului” ca să-şi exprime simpatia şi identificarea cu poporul Său. Prin aceasta ne aminteşte că El este Cel de care ne putem apropia fără frică. Putem să-I spunem toate, durerile şi necazurile noastre, fiindcă El, ca Om, le cunoaşte din experienţa. Fiindcă a suferit ca un Fiu al omului, El este în stare să ne ajute şi să ne mângâie. Fii binecuvântat, scumpul nostru Isus! De vreme ce foloseşti pentru totdeauna numele care te mărturiseşte ca Frate şi rudă a noastră, datoria noastră este să-Ţi slăvim harul, umilinţa şi dragostea.
Priveşte cum Isus s-a dăruit
Iubirii noastre nedesâvârşite,
Şi prin iubirea Sa a dovedit
Că inimile noastre sunt sfinţite.
Când îşi aude Numele slăvit
In fapte şi în vorbele de noi rostite,
Acordă celor care L-au iubit
Comori de dragoste şi suflete-nnoite.

IZVOARE IN DEŞERT

25 Martie

Fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui!
Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este
şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută. (Evrei 11:6)

Toţi avem nevoie de credinţă pentru zilele negre, şi Biblia este plină cu relatări despre astfel de zile. Povestea ei este spusă cu ele, cântările ei sunt inspirate de ele, profeţiile ei se ocupă de ele şi revelaţia ei a venit prin ele. Zilele negre sunt pietrele pe care călcăm pe cărarea luminii. Ele par să fi fost oportunităţile lui Dumnezeu de a ne trece prin şcoala înţelepciunii.Psalmul 107 este plin de povestiri despre dragostea generoasă a lui Dumnezeu. În fiecare povestire de izbăvire, oamenii ajungeau la culmea disperării, ceea ce Îi dădea lui Dumnezeu ocazia de a acţiona. Când „toată iscusinţa“ lor le era zadarnică (Psalmul 107:27) din cauza disperării, atunci începea să lucreze puterea lui Dumnezeu.Aduceţi-vă aminte de promisiunea făcută unui cuplu „aproape mort“, că urmaşii lor vor fi „în mare număr, ca stelele cerului, ca nisipul de pe malul mării, care nu se poate număra“ (Evrei 11:12). Citiţi încă o dată despre izbăvirea de la Marea Roşie, şi cum „preoţii care duceau chivotul legământului Domnului s-au oprit pe uscat, în mijlocul Iordanului“ (Iosua 3:17). Studiaţi o dată în plus rugăciunile lui Asa, Iosafat şi Ezechia, când erau foarte tulburaţi, neştiind ce să facă. Parcurgeţi istoria lui Neemia, Daniel, Osea şi Habacuc. Staţi cu teamă respectuoasă în întunericul din Ghetsimani, şi zăboviţi lângă mormântul din grădina lui Iosif din Arimateea în acele zile grele. Cereţi explicaţii de la martorii bisericii primare, şi rugaţi-i pe apostoli să vă istorisească despre zilele lor negre.Disperarea este mai bună decât deznădejdea. Nu uitaţi că nu credinţa noastră a creat zilele negre. Lucrarea credinţei este să ne susţină în acele zile şi să le rezolve. Totuşi singura alternativă la credinţa în momentele de disperare este deznădejdea. Credinţa rezistă şi învinge.Nu există un exemplu mai eroic de credinţă în momentele de disperare decât istoria celor trei tineri evrei Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. Situaţia lor era disperată, dar ei au răspuns cu curaj: „Iată, Dumnezeul nostru, căruia Îi slujim, poate să ne scoată din cuptorul aprins, şi ne va scoate din mâna ta, împărate. Şi chiar de nu ne va scoate, să ştii, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi, şi nici nu ne vom închina chipului de aur pe care l-ai înălţat!“ (Dan. 3:17-18). Mie îmi plac în mod deosebit cuvintele: „Şi chiar de nu ne va scoate“! Vreau să menţionez pe scurt Grădina Ghetsimani şi să vă rog să vă gândiţi la „totuşi“-ul ei. „Dacă este cu putinţă … Totuşi …“ (Matei 26:39). Sufletul Domnului nostru era copleşit de un întuneric greu. A Se încrede a însemnat pentru El trăirea chinului până la sânge şi a întunericului până-n adâncimile iadului – Totuşi! Totuşi! Caută o culegere de imnuri şi cântă imnul preferat al credinţei în momente de disperare. S. Chadwick

Când obstacolele şi încercările sunt
Ca pereţii unei închisori,
Fac puţinul care pot să-l fac
Şi restul Ţi-l las Ţie.

Şi când pare că nu am nici o şansă, nici una,
Ca să fiu scăpat din necaz,
Speranţa îşi găseşte puterea în neputinţă,
Şi Te aşteaptă în linişte.

DOMNUL ESTE APROAPE/GBV

Marţi 25 Martie

Ahab a istorisit Izabelei în amănunt tot ce făcuse Ilie şi cum îi omorâse cu sabia pe toţi profeţii … Şi [Ilie] a mers în pustie cale de o zi şi a venit şi s a aşezat sub un ienupăr şi dorea moartea sufletului său; şi a zis: „Destul! Acum, Doamne, ia mi sufletul, pentru că nu sunt mai bun decât părinţii mei“. 1 Împăraţi 19.1,4
După ce Ilie a câştigat la Carmel o victorie măreaţă pentru Domnul, regina Izabela l a ameninţat cu moartea, iar el, descurajat şi demoralizat, a fugit într un loc pustiu. S a aşezat sub un ienupăr şi I a cerut lui Dumnezeu să îi ia viaţa. S ar putea să fim surprinşi de faptul că un om al lui Dumnezeu a putut să aibă o lucrare atât de strălucitoare şi apoi să se scufunde brusc într o asemenea descurajare şi tulburare; aceasta este însă ceea ce ni se poate întâmpla şi nouă, dacă ne abatem privirile de la Domnul şi ne concentrăm asupra situaţiei din jurul nostru.Se pare că, atunci când Ilie şi a îndepărtat pentru un moment privirea de la Dumnezeu, a încercat mai întâi să fugă de necazuri, după care s a aşezat şi a renunţat. Este o stare tristă pentru orice copil al lui Dumnezeu! Şi totuşi, cât de des, atunci când vin încercări şi necazuri, nu ne găsim şi noi într o astfel de poziţie de descurajare şi de autocompătimire! Nu ar trebui să fim surprinşi când vrăjmaşul nostru, Satan, şi îngerii săi caută să se folosească de descurajare pentru a pune piedică evangheliei şi pentru a distruge mărturia noastră.Şi noi putem să fim tulburaţi şi gata să renunţăm atunci când suntem prea marcaţi de probleme. S ar putea să începem să credem că Dumnezeu nu ne mai poate folosi sau că El ne dă deoparte. Dar Dumnezeu nu îi dă deoparte pe slujitorii Săi ascultători când aceştia eşuează! Vedem cum, în cazul lui Ilie, Dumnezeu l a trimis pe îngerul Său pentru a i oferi exact ceea ce îi era necesar şi pentru a l pregăti pentru lucrarea care îi stătea înainte. Acelaşi Dumnezeu îndurător care nu l a dat deoparte pe Ilie, ci l a întărit, ne va întări şi ne va încuraja şi pe noi! S. J. Faulkner

Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi

25 MARTIE ADEVĂRATA DĂRNICIE (1)
„Sporiţi… şi în această binefacere (strângerea de ajutoare)” (2 Corinteni 8:7)
Pavel le spune corintenilor: „Sporiţi… şi în această binefacere” (2 Corinteni 8:7). Apoi el îi provoacă prin exemplul celor din Macedonia: „voim să vă aducem la cunoştinţă harul pe care l-a dat Dumnezeu în Bisericile Macedoniei. în mijlocul multelor necazuri prin care au trecut, bucuria lor peste măsură de mare şi sărăcia lor lucie, au dat naştere la un belşug de dărnicie din partea lor. Vă mărturisesc că au dat de bună voie, după puterea lor, şi chiar peste puterile lor. Şi ne-au rugat cu mari stăruinţe pentru harul şi părtăşia la această strângere de ajutoare pentru sfinţi. Şi au făcut aceasta nu numai cum nădăjduisem, dar s-au dat mai întâi pe ei înşişi Domnului, şi apoi nouă, prin voia lui Dumnezeu” (2 Corinteni 8:1-5). Să observăm următoarele lucruri despre macedoneni: 1) Mai întâi s-au dat pe ei înșiși Domnului, fără rezerve.2) Au înţeles că tot ce aveau era doar prin harul lui Dumnezeu. Pavel scrie că modul prin care a ştiut că macedonenii s-au dat pe ei înşişi Domnului a fost că l-au implorat să le dea coşul pentru darurile de bunăvoie. Extraordinar! Când a fost ultima oară când ai stat în biserică, abia aşteptând să contribui la colectă deoarece erai nerăbdător să dăruieşti? Dărnicia nu este atunci când pastorul o cere sau când lucrarea o cere sau pentru că te simţi vinovat sau când încerci să faci o afacere cu Dumnezeu. Nu, dărnicia este atunci când dai din preaplinul bunătăţii lui Dumnezeu faţă de tine. Aceasta este adevărata dărnicie!

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU
De CHARLES H. SPURGEON

25 martie

SOMN ODIHNITOR
Când te vei culca, vei fi fără teama, şi când vei dormi, somnul îţi va fi dulce.
Proverbe 3.24
Drag suflet, eşti tu ameninţat sa fii reţinut pe un pat de boală? Nu te lăsa înspăimântat, ci scrie această făgăduinţă pe tăbliţa inimii tale: „Când te vei culca, vei fi fără teamă”. Noi nu ne putem păzi singuri, în timpul somnului, dar Domnul veghează asupra noastră toată noaptea. Cei ce sunt sub ocrotirea Celui Prea înalt sunt mai în siguranţă decât domnitorii în palatele lor. Dacă în timpul somnului nostru ne putem odihni, nu mai suntem tulburaţi de îngrijorările şi preocupările noastre, vom găsi în culcuşul nostru o odihnă pe care n-o cunosc spiritele îngrijorate sau ambiţioase. Visele supărătoare vor dispare şi, dacă vor veni încă să ne tulbure, vom uita impresia ce ne-o aduc, ştiind că sunt numai vise. Putem deci dormi liniştiţi, sub paza Dumnezeului nostru. Cât de plin de pace era somnul lui Petru, când a venit îngerul să-1 trezească; a trebuit încă să-1 tragă afară pentru a-1 face să se trezească de tot. Totuşi, hotărârea sa de moarte era pentru a doua zi. Aşa au dormit liniştiţi mulţi martiri, înainte de a se urca pe eşafod, „căci El dă odihnă prea iubiţilor Săi”.Pentru ca somnul să fie liniştit, trebuie să avem o viaţă liniştită, iar dragostea şi gândurile să ne fie pline de pace.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger
25 martie
„Oamenii care Îl păzeau pe Isus Îl batjocoreau şi-L băteau.”

De ce S-a lăsat bătut Isus, El care era Fiul Lui Dumnezeu? De ce a permis Dumnezeu ca Fiul Său să fie batjocorit? Ar fi fost de ajuns să sufle odată pentru a-i nimici pe toţi. Dar El a venit ca înlocuitor pentru noi şi pentru fărădelegea noastră S-a lăsat batjocorit şi bătut. A plătit în locul nostru, iar preţul nu era nici argint, nici aur, ci chiar viaţa Lui. L-au legat la ochi, apoi L-au lovit şi L-au întrebat:” Spune, cine este acela care Te-a lovit?” Dar El a rămas mut ca un miel, plătind pentru păcatele mele şi ale tale.Când s-a făcut ziuă, bătrânii norodului, preoţii cei mai de seamă şi cărturarii s-au adunat împreună şi au adus pe Isus în soborul lor. Niciodată şi nimeni nu a mai văzut vreodată un miel de jertfă asemănător; fiecare păcătos ar putea fi atins până în adâncul inimii dacă ar vedea cât a suferit Isus pentru el. Pe urmă aceşti duşmani ai Lui Dumnezeu au întrebat pe Fiul Lui Dumnezeu:”Eşti Tu Hristosul? Spune-ne, dar!”, iar răspunsul Lui a fost:”Dacă vă voi soune, nu veţi crede, şi dacă vă voi întreba, nu-Mi veţi răspunde, nici nu-Mi veţi da drumul. De acum Fiul Omului va şedea la dreapta puterii Lui Dumnezeu.” Iar la întrebarea următoare: Eşti Tu dar, Fiul Lui Dumnezeu? A răspuns:”Aşa cum spuneţi, da sunt.” Aceasta le-a ajuns ca să-L condamne ca hulitor de Dumnezeu. Şi astăzi este la fel! Dacă mărturisim ce am găsit în Isus, şi ce a făcut El pentru noi, lumea ne consideră răufăcători. Cel care crede în El urmează acelaşi drum pe care a mers El. De aceea putem fi liniştiţi şi să-L mărturisim, neobosind în a-L slăvi pentru tot ce a făcut pentru. Aleluia, slavă Mielului!

MEDITAŢII ZILNICE de WIM MALGO

25 MARTIE
«Căci Domnul îşi întinde privirile peste tot pământul ca sâ îngrijească pe aceia a căror inimă este întreagă a Lui.»
2 CRONICI 16,9
Problema cea mai gravă a zilelor noastre nu o reprezintă în primul rând catastrofele naturale cum ar fi cutremurele, foametea sau inundaţiile, ci, după părerea mea, lumea creş¬tină care se zbate între viaţa sub autoritatea lui Isus şi acceptarea păcatului. Din acest motiv ea se află în pericol de moarte. Domnul descrie cu durere acest fenomen: «Dar fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot am să te vărs din gura Mea» (Apoc. 3,16). Este extrem de periculos să fii căldicel. Această stare de spirit este indusă de duhul anticristic şi, din păcate se răspândeşte din ce în ce mai mult; totuşi, în aceeaşi măsură ea grăbeşte reîntoarcerea lui Isus şi judecata de apoi. Este motivul pentru care te întreb: eşti tu un copil al lui Dumnezeu? Poate răspunzi «sper» sau «aş vrea să fiu». Dacă nu poţi să dai un răspuns clar, atunci nu ești nici una, nici alta. Atunci eşti ceea ce Domnul Isus defineşte prin «nici cald, nici rece», stare care înseamnă nici credincios, nici necredincios. Tu, care nu eşti încă salvat, tntoarce-te astăzi la Domnul cu pocăinţă, deoarece cu siguranţă nu mai ai mult timp!

 

PAINEA CEA DE TOATE ZILELE

Înnvăţăturile Tale sînt minunate: de aceea le
păzeşte sufletul meu. Descoperirea cuvintelor
Tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate.
Psalmul 119:129, 130
25 Martie
Text: Ioan 3:16-21
Voia Tatălui Meu este ca oricine… crede în El, să aibă viaţă veşnică… Ioan 6:40.
MÎNTUITOR PENTRU TOŢI
Uneori credem că creştinismul este numai pentru oameni ca noi. Am crescut într-o comunitate destul de mică, unde cei mai mulţi dintre credincioşi au aceeaşi condiţie socială cu noi, aceeaşi origine etnică şi afiliere confesională. Dar apoi începem să ne mărim orizontul. Mergem la şcoală sau începem să întîlnim creştini adevăraţi şi în afara cercului nostru. Ne dăm seama cît de înguşti am fost în cercul nostru strimt. Scriind despre aceste lucruri în revista „Eternity”, Rebecca Manley Pippert a spus: „Ce tonic a fost pentru îndoielile elevilor mei să-L vadă pe Cristos manifestîndu-se în culturi cu totul diferite de a noastră! Să-i urmăreşti pe creştinii din Tailanda care dramatizează pilda fiului risipitor pentru oamenii fără carte din ţara lor.S-o asculţi pe femeia indiană îmbrăcată în hainele ei lungi, care vine dintr-o familie hindusă, şi care spune cît de mult a costat-o pe ea ca să-1 urmeze pe Isus. Ori să-i asculţi pe evreii mesianici din Israel care cîntă în ebraică cîntări de dragoste pentru Mesia”. Pippert concluzionează: „Cu toţii, din culturi şi naţiuni diferite şi atît de variate, ne-am plecat genunchii în numele lui Isus, singurul nume din cer şi de pe pămînt care ne poate mîntui”. Cristos, nu este calea spre cer numai pentru români. El este calea mîntuirii pentru filipinezi, japonezi, bulgari, sudanezi, pentru locuitorii din Chile si Insulele Aleutine – pentru toţi. Să-L vedem ca pe Unul care caută să-i mîntuiască pe cei pierduţi din toate triburile şi naţiunile lumii. Da, Isus este Mîntuitorul tuturor. – D.C.E.
Din toate cele patru părţi de lume
Suim spre Tine mii şi mii de mii
Avînd pe buze-acelaşi dulce Nume
Şi-n piept aceleaşi sfinte bucurii. Traian Dorz.
Isus a venit să mîntuiască pe cei pierduţi, pe cei din urmă si pe cei mai mici.

Sămânţa Bună

Marţi, 25 Martie 2014
Drept răspuns, Isus le-a zis: „Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva“.
Matei 24.4
Într-un tren, o femeie a întrebat un călător dacă trenul opreşte în localitatea G. „Da, în câteva minute suntem acolo“. Femeia i-a povestit călătorului că odată, când a călătorit cu trenul, a mers într-o direcţie greşită, ceea ce a costat-o timp şi bani. La întrebarea: „Când aţi constatat că aţi greşit?“, femeia a răspuns: „Doar când trenul nu a mers mai departe“.Nu sunt mulţi oameni care fac aceeaşi greşeală cu privire la veşnicie? Toţi gândesc că sunt pe o cale bună. Dar vai! Doar în staţia finală a vieţii vor vedea că au greşit ţinta. Atunci va fi prea târziu, veşnic prea târziu. Astfel de oameni nu ajung în veşnica fericire, ci în veşnica pierzare.Cititorule! Acum mai este timp să-ţi cercetezi ţinta spre care te îndrepţi. Gândeşte-te foarte serios chiar acum la ţinta finală a vieţii! Nu sta nepăsător motivând că mai este timp pentru aşa ceva. Ţinta credinţei este Mântuitorul. El este singura Cale pe care omul se poate apropia de Dumnezeu. Hristos este unicul Salvator al celor care şi-au pus încrederea în El. Nu merge mai departe pe calea necredinţei! Vei ajunge în pierzarea veşnică.

1964871_732321310123416_51201154_n

 

Read Full Post »

 

1013203_597970023606164_1249207652_nTOTUL PENTRU GLORIA LUI

OSWALD CHAMBERS

 24

MARTIE

Descrescând dupa planul Lui

Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez.

 Ioan 3:30

 Daca ajungi să fii indispensabil in viaţa cuiva, ai ieşit din rânduiala lui Dumnezeu. Ca slujitor, marea ta responsabilitate este să fii un prieten al Mirelui. Când vezi că un suflet începe să recunoască cerinţele lui Isus Cristos, ştii că influenţa ta a fost folosită aşa cum trebuie: atunci, în loc să întinzi mâna pentru a-i preveni durerile, roagă-te ca ele să crească de zece ori mai mult până când nu mai există nici o putere pe pământ sau în iad care să poată ţine acel suflet departe de lsus Cristos. Mereu şi mereu noi devenim provi­dențe amatoare în viaţa altora; intervenim şi-L oprim pe Dumnezeu spunând: „Cutare şi cutare lucru nu trebuie să se întâmple”. In loc să ne dovedim pneteni ai Mirelui, noi punem în calea Lui compa­siunea noastră, iar sufletul acela va spune într-o zi: „Eşti un hoţ, mi-ai furat dragostea pentru lsus şi am pierdui viziunea cu privire la El”.Fereşte-te să te bucuri împreună cu cineva de un lucru rău, dar ai grijă să te bucuri de lucrurile bune. ..Prietenul Mirelui… se bucură când aude vocea Mirelui; şi această bucurie, care este a mea. este deplină. Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez”. Aceste cuvinte sunt spuse cu bucurie, nu cu tristeţe: în sfârşit, ei Îl vor vedea pe Mire! Şi loan spune că aceasta este bucuria lui. Este punerea absolută in umbră a lucrătorului, ca nimeni să nu se mai gândească la el.Veghează cu întreaga ta fiinţă până când vei auzi vocea Mirelui în viaţa altuia. Să nu te îngrijoreze ce prăpăd aduce ea, ce tulburări, ce ruinare a sănătăţii; bucurăte cu o bucurie divină când auzi vocea Lui. Adesea poţi vedea cum lsus Cristos dărâmă o viaţă înainte de a o mântui (Matei 10:34).

Domnul este aproape! (Filip. 4.5)

24 Martie

Iată vieţuitoarele, pe care să le mâncaţi dintre toate cele ce sunt în ape. Să mâncaţi din toate cele ce au înotătoare şi solzi, şi care sunt în ape, fie în mări, fie în râuri. Leviticul 11.9

Dumnezeu nu ia din lume pe omul care se pocăieşte, ci îl lasă aici şi îl pune deoparte. Domnul spune despre ucenicii Săi: „nu sunt din lume” şi-L roagă pe Tatăl: „Nu te rog să-i iei din lume ci să-i păzeşti de cel rău” (Ioan 17.14-15). Aşa sunt credincioşii, orice poziţie socială şi orice vârstă ar avea – sunt în lume dar nu ai lumii. Dar acest fapt nu este de mică însemnătate, dacă ne gândim că potrivnicul caută să distrugă fericirea copiilor lui Dumnezeu şi să destrame mărturia lor. Cum să ne păzim de toate acestea? Legea cu privire la animalele curate ne dă o învăţătură de preţ. Animalele curate trebuia să fie înzestrate cu solzi şi înotătoare. Cu ajutorul înotătoarelor peştele putea să înoate contra curenţilor; un peşte bolnav sau mort este dus de curenţii apei.La fel este cu credinciosul. El trebuie să se împotrivească duhului vremii pentru a înota contra curenţilor; cu nimic nu are voie să părăsească temelia credinţei şi să se încline către ceea ce cere temeiurile lumii. Inima credinciosului trebuie să fie aţintită spre Isus. Trebuie să se despartă şi să se deosebească de cele pământeşti. Iată ce vrea să ne înveţe nevoia solzilor care apără partea lăuntrică de ceea ce este în exterior. Peştii aveau posibilitatea de apărare de ce venea din afară. Dacă ne lipseşte energia credinţei pentru a lupta împotriva răului nconjurător, atunci cu mare uşurinţă ne ia duhul vremii cu curenţii lui. De aceea rugăciunea noastră sa fie ca Domnul să ne păzească de duhul vremii pentru ca acesta să nu intre în inimile noastre, nici în casele noastre şi nici în strângerile noastre laolaltă.

SCRIPTURILE ÎNFIECARE ZI

24 Martie  Geneza 49:19-33

 Când Biserica va fi luată, „ceasul încercării“ va veni „peste tot pământul locuit“ (Apocalipsa 3.10). O rămăşiţă credincioasă a lui Israel va trece prin acest necaz grozav. Putem vedea aceasta în cu­vintele pe care Iacov i le adresează lui Gad. Be­ni­amin ne vorbeşte despre Împăratul (Hristos) care Îşi aşază împărăţia după nimicirea duşmanilor Săi, în timp ce Aşer şi Neftali reprezintă poporul binecuvântat în final prin în­temeierea împărăţiei.Deşi copilul lui Dumnezeu ştie că nu va fi pe pământ în acea vreme, el trebuie să fie interesat de aceste lucruri şi să se bucure, gândind că ade­văratul Iosif (Hristos), care a fost urât şi res­pins, va avea puterea supremă şi va fi acolo spre bine­cu­vântarea întregii lumi.Iosif este vlăstar de pom roditor, … ramurile sale dau lăstari peste zi­d“ (v. 22), trecând peste hotarele lui Israel. Bine­cu­vântările vor atinge şi naţiunile care sunt străine de promisiuni. Astfel, Isus, adevăratul Iosif, „a fost despărţit de fraţii Săi“ (lit: nazarean – v. 26, nota b). Pe cel odinioară „întărâtat amarnic“ şi „urât“ (v. 23), Dumnezeu „L-a înălţat foarte sus şi I-a dăruit un Nume care este mai presus de orice nu­me“ (Filipeni 2.9, 10). Este acest Nume al lui Isus: Dum­nezeu Salvatorul, în prezent pentru inimile voastre mai presus decât oricare altul?

MANA DE DIMINEAŢĂ

 MARTIE   24

LUCA 7:37-48.

“…o femeie păcătoasă din cetate……stătea înapoi lîngă

picioarele Lui şi plîngea.”

Aici este locul unde problemele vieţii noastre sînt rezolvate şi poverile sufletului sînt îndepărtate; da, la picioarele Domnului Isus este acest loc. A fi la picioarele Lui înseamnă a fi în cel mai binecuvîntat loc din universul lui Dumnezeu. Acolo putem să-I vorbim de păcatele noastre, de slujba noastră, de amărăciunile şi nedumeririle noastre. La picioarele Mîntuitorului nostru toate acestea găsesc înţelegere şi răspuns. Acolo învăţăm ce mare este El şi că El este mai mare decît toate problemele noastre. Primul mare adevăr care se revarsă peste sufletul nostru este că El este mai mare decît păcatele noastre. Aceasta a descoperit păcătoasa din cetate. La picioarele Lui, ea a plîns cu pocăinţă pentru viaţa păcătoasăşi cu lacrimile de căinţă ea şi-a amestecat lacrimile de recunoştinţă pentru că Domnul a primit-o. Simon nu i-ar fi permis să-l atingă, invitaţii vor fi dispreţuit-o, dar umilul Isus, marele Domn al vieţii, nu era ca ei. El era prietenulpăcătoşilor. Ea a descoperit că El avea o inimă de o tandreţe infinită, că El poate să simtă chiar şi pentru ea, şi că atunci cînd şi-a deschis gura, El a vorbit cum n-a vorbit niciodată vreun om sau ar putea să vorbească. El a vorbit de iertare, de mîntuire, de pace, şi sufletul ei împovărat tînjea după aşa ceva. Păcatele ei erau multe. Domnul le ştia pe toate, dar nu erau prea multe pentru capacitatea Lui de a ierta. Cuvintele Lui i-au ridicat povara de pe cugetul şi inima ei; în El, ea a găsit mîntuirea şi pacea ei. şi cine poate să descrie fericirea cuiva care a auzit ş“Păcatele tale sînt iertate… du-te în pace.” i crezut cuvintele acestea? Toţi cîţi au venit încărcaţi de păcate la picioarele unui Mîntuitor atît de minunat şi bun, cunosc de atunci înainte uşurarea de povara pe care au avut-o, cunosc sfîntul şi adîncul ei calm, care le umple inima, şi se bucură de odihna pe care le-a dat-o Acela care a zis: “Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă.” Este mai mult ca sigur că această femeie trudită a auzit aceste cuvinte şi de aceea a îndrăznit să-L urmeze pe Domnul Isus în casa lui Simon. Două lucruri au atras-o la Domnul Isus:dragostea Lui si nevoia ei adînc simţită.Cititorule, eşti tu trudit şi împovărat? Ai pe suflet păcate pe care numai Domnul Isus le poate ierta şi de care te poate uşura? Vino la picioarele Lui, acum, mărturiseşte-I totul şi contează pe inima Lui care iubeşte ca nimeni altul! “In El avem răscumpărarea, prin sîngele Lui iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său.” (Ef. 1:7).

Meditatii Charles H. Spurgeon

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAȚII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineața și Seara

24 Martie

DIMINEAŢA

A învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit. Evrei 5:7

Oare a suferit fiindcă s-a temut că va fi lepădat pe vecie? S-ar putea să existe încercări mai grele decât aceasta, dar cu siguranţă că a fi lepădat este una dintre cele mai rele Perspective! „Vezi”, I-a spus Satana, „nu mai ai nici un prieten! Tatăl Tău şi-a închis inima faţă de Tine. Nici un înger nu ar întinde mâna să te ajute. Tot cerul este împotriva Ta; ai rămas singur. Uită-te la tovarăşii pe care i-ai luat cu Tine; sunt mai vrednici? Fiu al Mariei, priveşte-ţi fratele, pe Iacov. Uită-te la iubitul tău Ioan şi la curajosul Petru. Dorm ca nişte laşi în timp ce Tu suferi! Nu ai nici un prieten, în cer sau pe pământ. Tot iadul s-a ridicat împotriva Ta. Mi-am stârnit toată vizuina. Am trimis porunci în toate regiunile, pentru ca fiecare prinţ al întunericului să te chinuiască în noaptea aceasta. Nu vom cruţa nici o săgeată; ne vom folosi toată puterea infernală ca să te învingem. Ce poţi să faci contra noastră, Singuraticule?” Poate că aceasta a fost ispita. Cred că ă fost, fiindcă apariţia unui înger, care L-a întărit, a îndepărtat suferinţa. El „a învăţat să asculte prin lucrările pe care le-a suferit”. Nu a mai fost singur, fiindcă cerul a venit lângă El. S-ar putea ca acesta să fi fost motivul pentru care Și-a vizitat de trei ori ucenicii. Aşa cum a spus Hart Înainte şi înapoi de trei ori a alergat De parcă ajutorul omului ar fi căutat .Voia să vadă singur dacă era adevărat că oamenii L-au lepădat. I-a găsit pe toţi dormind, dar poate că a simţit o Oarecare alinare ştiind ca nu au adormit din trădare, ci din pricina durerii. Sufletele lor erau binevoitoare, dar carnea era slabă (vezi Matei 26:41). In orice caz, El „a învăţat să asculte prin lucrările pe care le-a suferit”. Isus a fost auzit în cel mai mare chin; suflete, vei fi auzit şi tu.

SEARA

In ceasul acela, Isus s-a bucurat în Duhul sfânt. Luca 10:21

Mântuitorul a fost „om al durerii” (Isaia 53:3), dar este clar că, în adâncul sufletului Său chinuit, purta o comoară nesfârşită de bucurie cerească. In tot neamul omenesc, nu există nimeni care să aibă o pace mai adâncă, mai pură sau mai trainică decât Domnul nostru Isus Christos. El a fost „uns cu ulei de bucurie, mai presus de tovarăşii” Săi (Psalmi 45:7). Marea Sa bunătate, prin însăşi natura ei, I-a adus cea mai mare desfătare, fiindcă bunătatea este bucurie. Au existat câteva ocazii în care această bucurie s-a manifestat. „In ceasul acela, Isus s-a bucurat în Duhul Sfânt, si a zis: «Tată, Doamne al cerului si al pământului, Te laud»” (Luca 10:21). Christos a cântat, deşi întunericul îl înconjurase, iar faţa Sa îşi pierduse orice urmă de bucurie pământească. Uneori, era învăluit de splendoarea unei satisfacţii neasemuite, de parcă s-ar fi gândit la răsplata finală şi i-ar fi dat slavă lui Dumnezeu în mijlocul tuturor sfinţilor. Prin aceasta, Isus a lăsat un exemplu binecuvântat bisericii de pe pământ. Acum, biserica aşteaptă să păşească pe drumul durerii alături de Isus. Prin suferinţe, îşi croieşte drumul spre coroană. Este chemată să poarte crucea, să fie urâtă şi socotită străină de familia ei; totuşi, biserica are un izvor de bucurie, din care doar copiii ei se pot adăpa. In mijlocul Ierusalimului se află magazii cu vin, ulei şi făină, din care sunt hrăniţi sfinţii lui Dumnezeu. Uneori, ca şi Mântuitorul, avem vremurile noastre de bucurie, fiindcă „este un râu, ale cărui izvoare înveselesc cetatea lui Dumnezeu” (Psalmi 46:4). Deşi suntem exilaţi, ne bucurăm în Domnul; da, ne bucurăm pe deplin în El, fiindcă numele Său este scris pe steagul nostru.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger 

24  martie

„Isus i-a spus: Petre, îţi spun că va cânta astăzi cocoşul, până te vei lepăda de trei ori, că nu mă cunoşti.”

 

Petru a spus:”Chiar dacă toţi ar găsi în Tine o pricină de poticnire , eu niciodată nu voi găsi în Tine o pricină de poticnire; cu Tine sunt gata să merg şi la temniţă şi la moarte.” Mulţi spun că Petru nu ar fi trebui să spună aceasta. Dar el a spus-o cu o hotărâre sfântă.Când Isus a fost prins, Petru L-a urmat de departe până la casda marelui preot. Acolo au aprins un foc şi Petru s-a aşezat între ei. Printre cei de la foc a fost şi o servitoare, care când L-a văzut a spus:”Şi acesta a fost cu Isus.”Acelaşi Petru în această situaţie spune:”Femeie, eu nu Îkl cunosc!” Am putea să ne întrebăm:”Este posibil?” Da, puterea întunericulu era mare şi Petru nu avea încă armătura necesară.De aceea Isus i-a spus:”După ce te vei întoarce la Dumezeu să întăreşti pe fraţii tăi.” După scurt timp Petru a fost observat de altul, care a spus:”Şi tu eşti unul dintre ai Lui.” La care Petru a spus:”Nu sunt.” Tot aşa, un al treilea l-a zărit şi a spus:”Întradevăr şi omul acesat a fost cu El, căci este din ţinutul Galileii.” Şi raspunsul a rămas în continuare:”Omule, nu ştiu ce zici.” Pe când vorbea încă a cântat cocoşul. Oare ce a simţit Petru după ce L-a tăgăduit pe Isus de trei ori. La a treia tăgăduire privirea lui Petru s-a întâlnit cu privirea Lui Isus, şi Petru a ieşit afară şi a plâns cu amar. Se spune că s-ar fi dus întrun bârlog.Putem să ne închipuim cat de rău i-a părut de cele întâmplate şi cât de trist era. Probabil în această situaţie a înţeles mai bine cuvintele Domnului Isus:”După ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.” O, Doamne păzeşte-ne ca să nu tăgăduim vreodată Numele Tău!

 IZVOARE IN DEŞERT

24 Martie

Iacov a zis: „Dumnezeul tatălui meu Avraam,
Dumnezeul tatălui meu Isaac! Tu, Doamne, care mi-ai zis:
«Întoarce-te în ţara ta şi în locul tău de naştere, şi voi îngriji
ca să-ţi meargă bine!» … Izbăveşte-mă, Te rog“. (Geneza 32:9,11)

 Sunt multe aspecte sănătoase în rugăciunea lui Iacov. În unele privinţe ar putea servi drept un lut în care ne vărsăm duhul când suntem topiţi în cuptorul aprins al suferinţei. Iacov a început prin a cita de două ori promisiunea lui Dumnezeu şi prin a spune: „care mi-ai zis“ şi „Tu ai zis“ (v. 12). Vedeţi cum pentru el Dumnezeu este accesibil! Dumnezeu Se pune pe El Însuşi la îndemâna noastră prin promisiunile Sale, şi când putem efectiv să-I spunem: „Tu ai zis“, El nu poate să spună nu. Dumnezeu trebuie să facă cum a spus.Dacă Iacov a avut mare grijă ce spune, câtă grijă va avea Dumnezeu de promisiunile Sale? De aceea, în timp ce vă rugaţi, fiţi siguri că vă sprijiniţi pe o promisiune a lui Dumnezeu. Făcând aşa, veţi dobândi suficientă putere ca să deschideţi larg porţile cerului şi să luaţi ce vi s-a promis.  din Părţi practice ale vieţii de rugăciune

Domnul Isus doreşte ca noi să fim foarte specifici în cererile noastre, cerând ceva concret. „Ce vreţi să vă fac?“ (Matei 20:32) este întrebarea pe care o pune El oricui vine la El în timpul încercărilor şi necazurilor. Formulaţi cererile voastre serios şi concret, dacă doriţi răspunsuri concrete. Lipsa de scop a rugăciunilor este de vină pentru atât de multe rugăciuni care aparent nu primesc răspuns. Fiţi specifici în cererile voastre. Umpleţi-vă cecul cu lucruri concrete, şi va fi încasat la banca cerului când va fi prezentat în Numele Domnului Isus. Îndrăzniţi să fiţi specifici cu Dumnezeu.   selectat

 Frances Ridley Havergal a spus odată: „Cu fiecare an pe care îl trăiesc – de fapt, aproape cu fiecare zi – parcă văd tot mai clar cum toată pacea, toată fericirea şi toată puterea vieţii creştine atârnă de un singur lucru. Acel singur lucru este să-L crezi pe Dumnezeu pe cuvânt, crezând că El ştie ce spune şi acceptând cuvintele care descoperă bunătatea şi harul Său, fără să le înlocuim cu alte cuvinte şi fără să schimbăm modurile şi timpurile verbelor pe care El le-a considerat potrivite pentru a fi folosite“.Luaţi Cuvântul lui Hristos – promisiunea Lui – şi jertfa lui Hristos – sângele Lui – cu voi la tronul harului prin rugăciune, şi nici una din binecuvântările cerului nu vă va fi refuzată. Adam Clarke

DOMNUL ESTE APROAPE/GBV

Luni 24   Martie

Străduieşte‑te să te prezinţi pe tine însuţi lui Dumnezeu aprobat, un lucrător care nu are de ce să‑i fie ruşine, împărţind drept Cuvântul adevărului.   2 Timotei 2.15

Pavel se afla într‑o situaţie grea, fiind în închisoare, şi totuşi putea să îl încurajeze cu adevărat pe tânărul său prieten şi colaborator. Apostolul trecea prin multe greutăţi, dar, ca un adevărat învingător, era preocupat pentru interesele Domnului şi astfel pentru noua generaţie care începea cu Timotei. Acest tânăr ucenic era îngrijorat de situaţia lui Pavel. Aşa că Pavel l‑a încurajat în mai multe feluri, provocându‑l şi întărindu‑l pentru a purta mai departe mărturia Domnului. Apostolul Petru exprimă şi el, însă cu alte cuvinte, aceeaşi preocupare pentru ca generaţia care îl va urma să poată avea zelul spiritual şi perseverenţa adevăraţilor învingători (2 Petru 1.5,10; 3.14).Interesele Domnului nu pot fi amestecate cu cele ale voinţei proprii sau cu cele ale acestei lumi. Domnul doreşte să aibă singurul loc în inimile şi vieţile noastre. Scopul lui Dumnezeu este ca Hristos să fie totul pentru noi şi în noi (Coloseni 3.11). „Dragostea dintâi“ şi „a fi învingător“ sunt partea noastră: răspunsul unor inimi iubitoare şi al unor vieţi dedicate. Un astfel de angajament în sine arată dorinţa de a primi aprobarea din partea lui Dumnezeu. „Să te prezinţi pe tine însuţi lui Dumnezeu aprobat“ înseamnă să cauţi nu aprobarea omului, ci pe cea a lui Dumnezeu.În îndemnurile pe care le dă, Pavel îl compară pe Timotei cu un copil dedicat intereselor tatălui său, cu un soldat supus generalului său, cu un atlet devotat competiţiei sale, cu un agricultor preocupat de câmpul său. Aici însă este vorba despre un lucrător care înfruntă provocări mari şi care totuşi caută să Îl onoreze pe Dumnezeu. Pentru a face aceasta, Timotei trebuia să se folosească deopotrivă de resursele corecte, în modul corect şi pentru scopul corect – şi la fel ar trebui să procedăm şi noi. Dacă avea să se lase descurajat sau influenţat greşit, nu avea să mai fie aprobat. Păstrând însă echilibrul şi împărţind drept Cuvântul lui Dumnezeu, Domnul avea să îl întărească. A. E. Bouter

                               MEDITAŢII ZILNICE de WIM MALGO

24 Martie

«Pentru că noi suntem mădulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui şi os din oasele Lui.»

Efeseni 5,30

Cele mai adânci dorinţe ale sufletului nostru – bune sau rele — sunt dezvăluite în timpul somnului. De aceea se spune în popor: «Vreau să dorm înainte să iau o decizie». Adam, primul om, a avut o mare problemă: era singur. Şi ce a făcut Dumnezeu? «Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om şi omul a adormit. Domnul Dumne­zeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei. Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a fă­cut o femeie şi a adus-o la om» (Gen. 2,21.22). Cu aceasta problema singurătăţii lui Adam a fost rezolvată. Dar ea re­prezintă şi o profeţie minunată despre «al doilea Adam», adică Domnul Isus Cristos. Pe crucea de pe Golgota El a căzut în somnul morţii. Unul dintre soldaţi L-a împuns în coasta «şi îndată a ieşit din ea sânge şi apă» (Ioan 19,34). Dacă nu s-ar fi întâmplat aşa nu am fi putut vorbi despre Mireasa Mielului. Este scris: «El, Isus Cristos, este Cel ce a venit cu apă şi cu sânge» (1 Ioan 5,6). Apa simbolizează «bo­tezul în Cuvânt», adică «botezul naşterii din nou», căci din sângele lui Isus Cristos – viaţa Sa jertfită de dragul nostru — s-a născut Mireasa Mielului.

 

Cuvântul

lui

Dumnezeu pentru astăzi

24 MARTIE     CÂND MOARE UN CREDINCIOS (4)

„Aş dori să mă mut şi să fiu împreună cu Hristos, căci ar fi cu mult mai bine” (Filipeni 1:23)

Indiferent cât de mult îţi place locul în care trăieşti în prezent, inima ta tânjeşte mereu după locul numit „acasă”. Şi cu atât mai mult este aşa pentru cei ce au fost născuţi din nou, în familia răscumpărată a lui Dumnezeu! Lumea are frumoasele sale litoraluri şi peisaje, dar în adâncul nostru, tânjim, asemenea lui Pavel, după Tatăl nostru Ceresc, după familia şi casa noastră din ceruri. „Căci pentru mine a trăi este Hristos şi a muri este un câştig. Dar dacă trebuie să mai trăiesc în trup, face să trăiesc; şi nu ştiu ce trebuie să aleg. Sunt strâns din două părţi: aş dori… să fiu împreună cu Hristos, căci ar fi cu mult mai bine” (Filipeni 1:21-23). După gândirea lui Pavel, „este cu mult mai bine” să părăsim această viaţă ca să fim cu Hristos. Cu mult mai bine decât ce? Decât orice altceva! Nimic de pe pământ nu se poate compara cu ce ne aşteaptă acolo! „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc” (1 Corinteni 2:9). Poate întrebi: „Cum se va întâmpla această tranziţie pentru noi?” în momentul morţii „se întoarce ţărâna în pământ, cum a fost, şi… se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat” (Eclesiastul 12:7). Trupurile noastre „au adormit în Hristos” (1 Corinteni 15:18). Duhul Domnului care ne locuieşte se întoarce în prezenţa Lui, bucurându-se de „plinătatea bucuriei” şi desfătându-se în „plăcerile veşnice” care se găsesc din belşug la dreapta Lui (Psalmul 16:11). în timp ce aşteptăm, anticipând cele mai bune zile ale noastre, gazdele cerului repetă pentru cel mai mare spectacol al tuturor timpurilor, extraordinara revenire a lui Hristos şi strămutarea noastră la cer în trupurile noastre de slavă! Noi spunem: „Vino, Doamne Isuse” (Apocalipsa 22:20).

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

De CHARLES H. SPURGEON

24 martie

ÎNTĂRIT ŞI PĂZIT

Credincios este Domnul; El vă va întări şi vă va păzi de cel rău.

2 Tesaloniceni 3.3

Adesea oamenii sunt lipsiţi de pricepere, ca şi de credinţă. Întâlnim oameni neştiutori şi răi, cu care nu trebuie să discutăm ci să căutăm să rămânem în pace. Inima lor este făţarnică şi limba lor e înşelătoare. Trebuie pentru aceasta să ni se tulbure inima? Nu mai degrabă să ne întoarcem spre Domnul, care este credincios? Nu vom fi lipsiţi de nici una din făgăduinţele Lui; niciodată nu ne va cere ceva care n-am putea sa împlinim. Noi avem un Dumnezeu credincios. Iată o pricină de bucurie.

El ne va întări în aşa fel, încât vrăjmaşii noştri nu ne vor putea face să cădem, şi ne va păzi atât de bine, încât nici un rău care ne ameninţă nu ne va aduce pagubă. Să ne socotim fericiţi când nu vom avea să ne certăm cu oamenii, şi să ne refugiem la Domnul Isus, a cărui dragoste nu ne va înşela. La El găsim o inimă sinceră, o dragoste neschimbătoare în care ne putem odihni, în care ne putem încrede. Domnul va împlini în noi, robii Săi, toate planurile harului Sau; deci să nu îngăduim ca teama să ne vie măcar în minte. Toţi oamenii şi toţi diavolii adunaţi nu ne-ar putea smulge de sub această ocrotire sfântă. Dumnezeu să ne întărească în această zi.

Sămânţa Bună

Luni, 24 Martie 2014

Nu este Cuvântul Meu ca un foc, zice Domnul, şi ca un ciocan care sfărâmă stânca?
Ieremia 23.29

Într-o zi veni la un predicator un bărbat, care respinsese până atunci Cuvântul lui Dumnezeu. El i-a spus predicatorului mirat: „Mă puteţi ajuta, să înţeleg mai bine Biblia? Trebuie neapărat să pot să-i dau replica cumnatei mele. Ea îmi citează mereu citate biblice, la care eu nu ştiu ce să replic“. Predicatorul luă Noul Testament şi răspunse: „Vă dăruiesc acest Nou Testament, dar vă rog să-mi promiteţi că îl veţi citi în întregime“. Bărbatul promise.După câteva luni, cei doi bărbaţi s-au întâlnit. Predicatorul îl întrebă dacă citise Noul Testament. Bărbatul răspunse: „Da, l-am citit. Când am început să citesc, n-am înţeles foarte multe lucruri. Dar deoarece v-am promis să citesc, am continuat. Unele afirmaţii m-au enervat atât de tare, încât aş fi dat cu cartea de pereţi. Dar am continuat. Unele lucruri m-au plictisit, dar nu am încetat. Până la urmă am găsit multe cuvinte care m-au îmbărbătat.După ce am parcurs toată cartea, mi-am spus: Dacă este adevărat ce scrie în Biblie – şi este adevărat –, atunci eşti un om pierdut, dacă vei continua să trăieşti fără Dumnezeu. În inima mea s-a dat o luptă aprinsă, până ce am dat dreptate acestei cărţi. Acum ea este temelia vieţii mele“.

Pâinea cea de toate zilele

 Înnvăţăturile Tale sînt minunate: de aceea le

păzeşte sufletul meu. Descoperirea cuvintelor

Tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate.

Psalmul 119:129, 130

 

24 Martie

Text: Psalmul 36:5-9          

La umbra aripilor Tale găsesc fiii oamenilor adăpost. Psalmul 36:7

ARIPI BINEVENITE

Primăvara trecută, o pereche de sticleţi şi-au făcut cuib în nucul din grădină. Îmi plăcea să privesc la pasărea mamă care stătea cu multă răbdare clocindu-şi ouăle. Peste cîteva zile, în timp ce priveam de pe prispa casei, am observat o nouă etapă în viaţa acestei familii de păsări. Tatăl zbura deasupra cuibului, iar mama stătea pe marginea lui şi patru guri mici se vedeau agitîndu-se în cuib. Pentru a vedea mai bine, m-am apropiat de pom. Apoi m-am ridicat foarte încet şi am urmărit ce făcea mama puilor. Insă cînd am ajuns prea aproape, mama şi-a desfăcut aripile, acoperindu-şi odoarele. Îşi mişca apoi capul cu repeziciune într-o parte şi alta. Era în gardă, protejîndu-şi puii la adăpostul aripilor ei. Această imagine minunată a protecţiei mi-a adus aminte de cuvintele lui David din Psalmul 36:7. Cînd a spus că putem să ne adăpostim „la umbra aripilor” lui Dumnezeu, se poate să se fi referit la cuvintele strămoşului său Boaz (Rut 2:12). Boaz i-a spus lui Rut: „Domnul să-ţi răsplătească, ce ai făcut şi plata să-ţi fie deplină din partea Domnului, Dumnezeului lui Israel, sub ale cărui aripi ai venit să te odihneşti!” Cu siguranţă că şi noi avem nevoie de o asemenea promisiune. Viaţa este plină de pericole, atît fizice cît şi spirituale. Cu toate acestea, ne putem odihni în siguranţă deoarece ştim că Dumnezeu le ştie pe toate. Sîntem acoperiţi de omnipotenţa Sa. Ce refugiu mai bun poate fi decît să trăieşti la umbra aripilor Sale?” – P.R.V.

Sub aripa Lui, oh ce bucurie divină!
Acolo m-ascund, pîn-încercarea se duce;
Şi pînă aici nici răul nu poate să vină
Să-mi tulbure pacea lui Isus, cea dulce.        – Cushing

Pentru creştini, norii negri ai necazului nu sunt decît umbra aripilor lui Dumnezeu.

DOMNUL ESTE APROAPE

24

Martie

Iată vieţuitoarele, pe care să le mâncaţi dintre toate cele ce sunt în ape. Să mâncaţi din toate cele ce au înotătoare şi solzi, şi care sunt în ape, fie în mări, fie în râuri. Leviticul 11.9

Dumnezeu nu ia din lume pe omul care se pocăieşte, ci îl lasă aici şi îl pune deoparte. Domnul spune despre ucenicii Săi: „nu sunt din lume” şi-L roagă pe Tatăl: „Nu te rog să-i iei din lume ci să-i păzeşti de cel rău” (Ioan 17.14-15). Aşa sunt credincioşii, orice poziţie socială şi orice vârstă ar avea – sunt în lume dar nu ai lumii. Dar acest fapt nu este de mică însemnătate, dacă ne gândim că potrivnicul caută să distrugă fericirea copiilor lui Dumnezeu şi să destrame mărturia lor. Cum să ne păzim de toate acestea? Legea cu privire la animalele curate ne dă o învăţătură de preţ. Animalele curate trebuia să fie înzestrate cu solzi şi înotătoare. Cu ajutorul înotătoarelor peştele putea să înoate contra curenţilor; un peşte bolnav sau mort este dus de curenţii apei.La fel este cu credinciosul. El trebuie să se împotrivească duhului vremii pentru a înota contra curenţilor; cu nimic nu are voie să părăsească temelia credinţei şi să se încline către ceea ce cere temeiurile lumii. Inima credinciosului trebuie să fie aţintită spre Isus. Trebuie să se despartă şi să se deosebească de cele pământeşti. Iată ce vrea să ne înveţe nevoia solzilor care apără partea lăuntrică de ceea ce este în exterior. Peştii aveau posibilitatea de apărare de ce venea din afară. Dacă ne lipseşte energia credinţei pentru a lupta împotriva răului nconjurător, atunci cu mare uşurinţă ne ia duhul vremii cu curenţii lui. De aceea rugăciunea noastră sa fie ca Domnul să ne păzească de duhul vremii pentru ca acesta să nu intre în inimile noastre, nici în casele noastre şi nici în strângerile noastre laolaltă.

10015021_669915509712662_1815294445_n

Read Full Post »

Older Posts »

%d bloggers like this: