Feeds:
Posts
Comments

Posts Tagged ‘29 MARTIE’

10003505_731204860235061_210784883_nFERESTRE DESCHISE -MEDITATII -T.AUSTIN.SPARKS -29 Martie

 FERESTRE DESCHISE

29 Martie

 La ce pot nădăjdui cel mai mult este ca cele spuse aici, să se deschidă asemenea unor ferestre și uitându-vă prin ele să vedeți un singur lucru – cât de superior este Isus Cristos față de orice altceva!”

T. Austin-Sparks

Ferestre deschise

Extrase din scrierile lui T. Austin-Sparks

N-am fost neascultător viziunii cerești… (Fapte 26:19)

Daniel a privit dincolo de împrejurări. El a mers la el acasă și a intrat în camera lui. Poate era o cameră spațioasă, în orice caz, avea patru pereți care alcătuiau ce era de fapt, camera lui. El nu a început să privească lucrurile din jur, ci a privit dincolo de ferestrele deschise, spre cetatea Dumnezeului său. Cât de important a fost ca în acel moment critic, el să nu privească la ce-l înconjura, la împrejurările nepromițătoare prin care trecea, ci să aibă în fața ochilor perspectiva divină a slavei lui Dumnezeu care avea să umple Ierusalimul. În acel moment, doar ochiul credinței putea vedea acea cetate, iar Daniel avea ochiul credinței. Cu siguranță, viziunea lui l-a păstrat credincios! Într-un anume sens, oamenii care sunt apăsați foarte mult, care sunt ispitiți să capituleze sau să facă compromis, pot rezista ispitei doar dacă își amintesc că ”pricina” lor este cu mult mai mare ca ei. Ei sunt păstrați credincioși prin aducerea aminte a faptului că pricina lor va trimfa în cele din urmă, în ciuda oricărui lucru ce li se poate întâmpla. Cu cât mai mult, acest lucru este adevărat în cazul problemelor de natură spirituală! Dacă preocuparea principală a lui Daniel ar fi fost salvarea proprie, el nu s-ar fi comportat în felul acesta. Dacă s-ar fi gândit doar la cum să-și scape viața, probabil că ar fi capitulat în fața vrăjmașilor săi. Totuși, pentru el, viziunea era așa de mare încât cea mai mare preocupare era: nu supraviețuirea lui, ci credincioșia lui. El a simțit că trebuia să fie credincios datorită importanței și imensității viziunii. Această constrângere de a fi credincios se remarcă în fiecare aspect al vieții lui Daniel. ”El era credincios” (v.4) nu doar în camera lui de rugăciune când era pe genunchi, ci de asemenea în fiecare detaliu al vieții lui obișnuite de zi cu zi. Nu poate exista nimic mediocru sau neimportant în viața unui om care este legat de planul măreț divin: el își dă seama că această legătură necesită un standard foarte înalt în fiecare aspect al vieții de zi cu zi. Foarte puțini dintre noi pot trece prin asemenea împrejurări dificile ca cele ale lui Daniel în Babilon. Și chiar și mai puțini sunt cei care ar rămâne credincioși, cum a rămas Daniel prin multele teste și ispite care i-au intersectat calea. Poate datorită faptului că el învățase credincioșia în cele mai mărunte lucruri, a ajuns să aibă biruința absolută în fața testului suprem.

Dacă Daniel ar fi considerat că cel mai important lucru era supraviețuirea lui, ar fi fost foarte ușor pentru el să înceteze să se mai roage, să îngenuncheze sau să-și lase ferestrele deschise pentru ca toți să poată vedea. La urma urmei, el nu era rob în Babilon, ci un om cu vază. El nu era vrăjmașul lui Darius, ci bunul lui prieten. Dacă voia, putea avea grijă de siguranța proprie și fără-ndoială se putea gândi la multe motive foarte bune pentru care făcea acest lucru. Dar atunci ce avea să se aleagă de Ierusalim? Ce avea să se întâmple cu planul lui Dumnezeu pentru copiii Săi? Pentru Daniel, ceea ce conta era viziunea, nu binele său personal. Și în felul acesta a găsit propria eliberare. Omul care rămâne credincios viziunii lui Dumnezeu poate să lase soarta proprie în mâinile Dătătorului viziunii. Așadar, aceasta este o provocare care ajunge în dreptul nostru: chemarea de a fi credincios viziunii. Daniel ne amintește cât de important este ca un om să rămână credincios Domnului! Niciunul din noi nu cunoaște cât de mult planul divin se împlinește prin simpla noastră credincioșie. Nu este important pentru noi să evităm groapa leilor, să fim feriți de greutăți, să ne justificăm sau să ne luptăm pentru poziția noastră. Ceea ce contează suprem este să rămânem credincioși Domnului. Pentru a rămâne astfel, trebuie să avem înaintea ochilor dimensiunea viziunii.

Din: Neclintit și neînfricat

Ferestre deschise” este trimis zilnic, cuprinzând mesaje luate de pe site-ul Austin-Sparks.Net. Vă încurajăm să trimiteți mai departe acest email, să-l tipăriți și să-l împărtășiți cu alții. Respectând dorința lui T. Austin-Sparks ca ceea ce a fost primit gratuit să fie distribuit gratuit, mesajele lui nu dețin copyright. De aceea, dacă alegeți să le împărtășiți cu alții, vă rugăm să respectați dorința lui și să le oferiți – nemodificate, fără plată și fără copyright.

Pentru citirea tuturor mesajelor Ferestre deschise accesați:www.ferestredeschise.wordpress.com

Pentru mai multe scrieri în limba română accesați: http://www.austin-sparks.net/romana/index.html

988820_701949506533795_525914991_n

Read Full Post »

1969215_731776856844528_13400425_n10152013_731777813511099_1202023010_n

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

OSWALD CHAMBERS
29 MARTIE
Vizitele surpriză ale Domnului nostru
„Şi voi fiţi gata.” Luca 12:40
Marea obligaţie a lucrătorului creştin este să fie gata să se întâlnească cu lsus Cristos la fiecare pas. Indiferent cât c dc bogată experienţa noastră, acest lucru nu este uşor. Noi nu avem de luptat împotriva păcatului, a dificultăţilor sau a împrejurărilor, ci împotriva tendinţei de a fi atât de absorbiţi de lucrare, încât să nu mai fim gata să ne întâlnim cu lsus Cnstos la fiecare pas. Cea mai mare nevoie nu este să ne confruntăm cu credinţa noastră sau cu crezul nostru sau cu întrebarea dacă suntem de vreun folos, ci să fim gata să ne întâlnim cu El.
lsus Se iveşte rareori unde ne aşteptăm; EI apare unde ne aşteptăm cel mai puţin, şi întotdeauna în cele mai ilogice situaţii. Singurul mod în care un lucrător Îi poate rămâne credincios lui Dumnezeu este acela de a fi pregătii pentru vizitele surpriză ale Domnului. Nu slujirea contează, ci realitatea spirituală intensă, aşteptarea lui lsus Cristos la fiecare pas. Aceasta va da vieţii noastre atitudinea de uimire copilărească pe care o doreşte El. Dacă vrem să fim gata pentru întâlnirea cu lsus Cristos, trebuie să încetăm să mai fim religioşi (adică să folosim religia ca pe un gen superior de cultură) şi să fim reali din punct de vedere spiritual.
Dacă priveşti ţintă la lsus, evitând chemarea veacului religios în care trăieşti, lipindu-ţi inima de ceea ce vrea El şi gândind după voia Lui, vei fi numit un om lipsit de simţ practic şi visător: dar când EI va apărea ..în greul şi zăduful zilei”, tu vei fi singurul care va fi pregătit. Nu te încrede în nimeni, nici chiar în cel mai sfânt om care a umblat vreodată pe acest pământ; ignoră-l dacă te împiedica să-L vezi pc lsus Cristos

Meditatii Charles H. Spurgeon
CHARLES H. SPURGEON
MEDITAȚII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineața și Seara
29 Martie
DIMINEAŢA

Măcar că era Fiu, a învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit. Evrei 5:8
Ni se spune că perfecţiunea Comandantului nostru s-a desăvârşit prin suferinţă; de aceea, noi, care suntem păcătoşi, şi ne aflăm departe de perfecţiune, nu trebuie să ne mirăm că suntem chemaţi să suferim. Se poate să fie încoronat Capul prin chinuri, iar celelalte mădulare să fie purtate pe pat de flori? Dacă Christos a trebuit să treacă prin marea propriului Său sânge ca să ajungă la coroană, noi vom merge la Ceruri călcând pe un pod de argint ca să nu ne udărm? Nu, experienţa învăţătorului nostru ne învaţă că suferinţa este necesară, şi copiii născuţi din nou ai lui Dumnezeu nu trebuie să încerce să o evite. Dar există o mângâiere în faptul că Christos a „fost făcut desăvârşit” (Evrei 5:9) „prin lucrurile pe care le-a suferit”.„ astfel ne poate înţelege pe deplin. El nu este un Mare Preot care să nu aibă milă de slăbiciunile noastre” (Evrei 4:15). In înţelegerea aceasta a lui Christos aflăm mângâiere deplină. Unul dintre martirii timpurii a spus: „Pot să îndur totul, fiindcă Isus a suferit, şi suferă şi acum prin mine. El mă înţelege, şi gândul acesta mă face mai puternic”. Credinciosule, mângâie-te cu acest gând în timpurile de strâmtorare. Întăreşte-te cu el când păşeşti pe urmele lui Isus. Caută alinare în înţelegerea Lui. Aminteşte-ţi că suferinţa este un lucru care îţi aduce onoare; să suferi pentru Christos înseamnă să ai parte de glorie. Ucenicii se bucurau când erau socotiţi vrednici să sufere. Atâta timp cât Domnul ne oferă harul să suferim pentru Christos, să suferim cu Christos este o onoare. Comorile unui creştin sunt necazurile. Privilegiile regilor lui Dumnezeu sunt necazurile, durerile şi întristările lor. Să nu refuzăm, deci, onoarea. Să nu ne dăm deoparte în faţa slavei. Durerea ne înalţă, şi necazurile ne preamăresc. „Dacă răbdăm, vom fi împăraţi împreună cu El” (2 Timotei 2:12).
SEARA
L-am strigat, dar nu mi-a răspuns. Cântarea Cântărilor 5:6
Uneori, rugăciunea aşteaptă la poartă ca un solicitant până când deschide Regele să-i umple inima cu binecuvântările pe care le caută. Când ne dă credinţă, Domnul ne încearcă prin întârzieri. El îngăduie ca vocea slujitorilor Săi să răsune ca un ecou. Ei bat la poarta de aur, dar ea rămâne nemişcată, înţepenită în balamale. Ca şi Ieremia, ei strigă: „Te-ai învăluit cu un nor, ca să nu străbată la Tine rugăciunea noastră” (Plângeri 3:44). Totuşi, adevăraţii sfinţi au aşteptat mult timp un răspuns la rugăciune. Nu din cauză că rugăciunile lor nu ar fi avut putere, sau nu ar fi fost primite; din cauză că Dumnezeu este un suveran care acordă daruri după bunul Său plac. Dacă vrea ca răbdarea noastră să fie încercată, va face cum doreşte! Cerşetorii nu trebuie să facă pretenţii în ceea ce priveşte timpul, locul sau forma răspunsului. Trebuie însă să nu considerăm întârzierile refuzuri. Notele de plată ale lui Dumnezeu vor fi achitate întotdeauna. Nu trebuie să-i permitem Satanei să ne clatine credinţa arătându-ne rugăciunile fără răspuns. Rugăciunile fără răspuns nu sunt neascultate. Dumnezeu ţine seama de ele; nu sunt foi zburate de vânt, sunt comori în arhivele Regelui. La curtea cerului există un registru în care este înregistrată fiecare rugăciune. Incercatule credincios, Domnul tău are un căuş în care strânge toate lacrimile de durere şi o carte în care toate suspinele tale sunt numărate. La timpul cuvenit, cererea ta va primi răspuns. Nu poţi să aştepţi puţin? Nu este timpul Domnului mai bun decât timpul tău? In curând El va reveni, spre bucuria sufletului tău, şi vei arunca sacul şi cenuşa îndelungii aşteptări. Te va îmbrăca în purpura şi inul subţire al dorinţelor tale.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

De CHARLES H. SPURGEON

29 martie
CREDINŢĂ RĂ DESCURAJARE

Eu sunt cu tine şi nimeni nu va pune mâna pe tine, ca să-ţi facă rău
Faptele Apostolilor 18.10
Atâta timp cât Dumnezeu a avut de lucru pentru Pavel în Corint, furia populaţiei nu s-a dezlănţuit. Evreii se certau între ei şi blestemau; dar nu le era cu putinţă să împiedice predicarea Evangheliei, nici să oprească convorbirea lui cu aceia care-l ascultau. Dumnezeu are putere chiar peste firile cele mai violente şi îşi scoate lauda din furia oamenilor, când aceasta izbucneşte; dar îşi arată bunătatea, potolind mânia lor.Deci nu aveţi nici o teamă de oameni, când ştiţi că lucraţi făcându-vă datoria. Mergeţi înainte, aşa cum ar fi făcut Domnul Isus, şi îi veţi vedea pe aceia care vi se împotrivesc, asemenea unor torţe stinse sau unei trestii frânte. Câţi oameni, care pentru că s-au lăsat înspăimântaţi, au trebuit să dea înapoi; dar o credinţă neînvinsă în Dumnezeu stăpâneşte frica. Nici un om nu ne poate face rău fără voia lui Dumnezeu. Acela care îl pune pe fugă numai cu un cuvânt pe Satan, poate face la fel cu slujitorii lui. Se poate ca ei să fie mai înfricoşaţi de voi, decât voi de ei. Deci înainte şi, veţi întâlni prieteni acolo unde credeţi că găsiţi duşmani.

DOMNUL ESTE APROAPE!

(Filip. 4.5)
29 Martie
Şi cine luptă la jocuri, nu este încununat, dacă nu s-a luptat după rânduieli. 2 Timotei 2.5
Era o vreme când nu puteam să luptăm, pentru că eram încătuşaţi de cel Rău. Dar Domnul Isus prin harul Lui ne-a smuls şi ne-a făcut vrednici pentru a-I sluji Lui. O fericire mai mare ca aceasta nu se putea pentru noi. Sclavii Domnului Cristos au o slavă mai mare decât domnul puterii văzduhului, adică diavolul.Şi acum noi suntem chemaţi să luptăm pentru El. În versetul 4 vedem chipul unui ostaş care caută să-i placă Domnului său. In versetul de azi vedem chipul unui luptător într-o arenă. Cununa este pregătită pentru învingător. Cel care vrea să intre în arenă trebuie să se înfrâneze de la toate, cum spune în 1 Corinteni 9.25. După aceea trebuie să respecte regulile jocului. Aceasta înseamnă pentru noi, o luptă duhovnicească ca să ne supunem voii Lui. Aşa cum a luptat Evodia şi Sintichia împreună cu Pavel şi cu mulţi alţii pentru propăşirea Evangheliei (Fil. 4.2-3) trebuie să luptăm şi noi. Ei s-au rugat şi I-au adus înaintea lui Dumnezeu pe fraţii care erau în lucrarea lui Dumnezeu, făcând o slujbă dumnezeiască. Cuvântul lui Dumnezeu este viu, nu are nevoie de mijloace lumeşti de care în majoritatea cazurilor se foloseşte Satana.Expresia „luptă după rânduială” nu înseamnă numai mântuirea păcătosului ci să cunoşti îndeaproape gândurile şi voia lui Dumnezeu. În Efeseni 4.15 ne spune să fim credincioşi adevărului în dragoste, dacă noi respectăm rânduielile fără dragoste, sau dacă dragostea nu este adevărată atunci rânduielile respectate nu sunt dumnezeieşti. „Staţi gata dar având mijlocul încins cu adevărul şi cu platoşa neprihănirii” (Efes. 6.14).Îmi întrebuinţez eu dibăcia şi iscusinţa pe care o am, pentru interesele adevăratei Adunări a lui Dumnezeu, sau ca să împodobesc o lume nelegiuită şi fără Dumnezeu? O de-am cântări cu toţii cum se cuvine acest adevăr însemnat şi practic! Cu cât vom pătrunde mai mult în cunoaşterea harului cu atât mai mult ne vom alipi de El.

MANA DE DIMINEAŢĂ

MARTIE 29
FAPTELE APOSTOLILOR 12:9
“Petru a ieşit afară şi a mers după el.”
Textul din Fapte 12 este o lecţie care ne învaţă cum trebuie să ne rugăm şi cum lucrează Dumnezeu. Dumnezeu nu încurajează lenevia: ceea ce putem face noi, să facem. Dar lucrurile şi lucrarea lui Dumnezeu sînt de domeniu spiritual unde capacităţile omeneşti sînt neputincioase. De aceea ne rugăm chiar pentru ceea ce este imposibil pentru noi, peste puterile noastre. Acolo, trebuie acţiunea spirituală a puterilor spirituale, trebuie ajutorul dumnezeiesc, Cînd Dumnezeu ne aşează în faţa unor probleme care ne depăşesc, cum este întoarcerea altora la Dumnezeu, izbăvirea lor, binecuvîntarea lor, o biruinţă de cîştigat sau o lucrare de împlinit, ne găsim în adevăr în faţa a ceea ce Dumnezeu poate să facă. Este bine s-o înţelegem şi desigur toată slava I se cuvine numai Lui.Biserica se ruga sub apăsarea împrejurărilor potrivnice dar ea se adresa acolo unde trebuia; însă ea nu avea încredere în propriile ei rugăciuni şi deşi ascultarea rugăciunii era la uşă, ea nu ştia pentru că nu credea. În cazul acesta, ascultarea rugăciunii era un “Petru” pe care textul nostru ni-l arată ieşind din închisoare şi urmînd pe eliberatorul lui. Şi nouă, ca şi ucenicilor din Ierusalim, ne lipseşte stăruinţa în rugăciune; sau poate ne rugăm, dar nu ne aşteptăm să fim ascultaţi. Poate că răspunsul lui Dumnezeu este pe drum şi noi nici nu ne gîndim la aceasta. În timp ce ne rugăm şi după ce ne-am rugat, Dumnezeu a declanşat puterea Sa şi a pus în mişcare răspunsul Lui. N-a spus El: “Tot ce veţi cere cu credinţă prin rugăciune, veţi primi.” (Matei 21:22); “…dacă cereţi ceva în Numele Meu, voi face.” ! (Ioan 14:1-14).Să primim această viaţă spirituală care urmează pe Domnul în planurile Lui, în acţiunile Lui şi în răspunsurile Lui. Rugăciunea noastră pătrunde dincolo de perdeaua dinăuntru şi ascultarea vine tot de acolo. Acolo atingem toiagul de aur, acolo punem mîna pe făgăduinţele scrise ale Tatălui ceresc.Oh! Domnul să ne dea simplitatea de a crede, fără raţionamente, şi stăruinţa credinţei ca să căpătăm ce I-am cerut după voia Lui. Cine ştie dacă un “Petru”, răspunsul la rugăciunea noastră, n-a ieşit deja din închisoarea imposibilului nostru, fiind pe drum, sau poate este chiar la uşă. Să fim însă gata să-I mulţumim oricare ar fi răspunsul Lui. Un lucru este însă sigur: că “…pacea lui Dumnezeu,…” ne va “…păzi inimile şi gîndurile în Hristos Isus “. Ni le va păzi de ce? De murmure şi îndoieli.

DOMNUL ESTE APROAPE/GBV

Sâmbătă 29 Martie
Şi Cuvântul S a făcut carne şi a locuit printre noi (şi noi am privit gloria Lui, glorie ca a Singurului de la Tatăl), plin de har şi de adevăr. Ioan 1.14
Aici nu ni se spune ce era Cuvântul, ci ce a devenit El. Era Dumnezeu; dar a devenit carne şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Viziunea de pe muntele sfânt, oricât de măreaţă, a fost una trecătoare. A fost doar un moment în care martorilor Săi li s a oferit ocazia să privească gloria Sa, nu cea a unui cuceritor de pe pământ, nici gloria lui Mesia, ci o glorie ca a Singurului de la Tatăl.Nicio sabie nu încingea coapsa Sa, nu călărea spre biruinţă, dreapta Lui nu făcuse fapte mari: ci Cuvântul întrupat a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Aceasta era El la început şi de la început şi aşa a fost cunoscut. Fără îndoială că El era Împăratul, dar nu aşa ne este prezentat aici. El este infinit mai mult decât Împărat, este chiar Dumnezeu, şi totuşi Dumnezeu pe pământ, Om locuind printre oameni, plin de har şi de adevăr. Doar aşa putea să Se arate Dumnezeu, pentru că altfel am fi fost fără speranţă înaintea judecăţii Sale. Dar El venise pentru scopuri infinit diferite, la timpul potrivit, aşa cum declară acest pasaj, cunoscând şi simţind perfect toată răutatea omenirii.El a locuit printre noi plin de har şi adevăr – nu a fost doar o vizită, doar o arătare a lui Dumnezeu ca în Vechiul Testament. Aici El L a arătat pe Dumnezeu, care este dragoste. Dar harul este mai mult; este dragoste în mijlocul răului, ridicându se deasupra acestuia, coborând sub el, învingându l prin bine. Şi aşa a fost Isus în călătoria Sa pe pământ, plin de adevăr; pentru că harul aduce cu sine adevărul şi face ca sufletele să poată primi şi îndura adevărul. El, şi doar El, a fost plin de har şi adevăr. Pentru a L face cunoscut pe Dumnezeu Însuşi în felul acesta – pentru aceasta a venit El. Pentru că, după cum harul este dragostea divină care atrage în mijlocul răului, tot aşa, adevărul este revelaţia tuturor lucrurilor aşa cum sunt ele în realitate. Vine de la Dumnezeu Însuşi şi coboară la om căile şi planurile Sale, dar şi fiecare gând şi sentiment. Aşa a locuit El printre noi, plin de har şi adevăr.W. Kelly

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

29 Martie

Exod 2:15-25, 3:1-6

Moise a renunţat la poziţia şi bogăţia lui pentru a-şi ajuta fraţii asupriţi. Respins de ei, fuge într-o ţară străină. Acolo, după ce se înfăţişează ca unul care ajută şi potoleşte setea (v. 17), primeşte o soţie şi devine păstor. Toate aceste trăsături ne fac să ne gândim la Fiul lui Dumnezeu care Şi-a părăsit gloria pentru a veni să cerceteze şi să mântuiască pe poporul Său Israel. Ai Săi nu L-au primit (Ioan 1.11). El este acum departe de lume, ca Marele Păstor al oilor şi ca Mirele Bisericii câştigate prin harul Său şi care acum are parte de respingere, ca şi El.Au trecut patruzeci de ani din viaţa lui Moise şi Dumnezeu este pe cale să i Se descopere într-o „vedenie minunată“. Pentru Agar, El alesese o fântână, pentru Iacov, o scară, iar pentru Moise, acest misterios rug în flăcări. Poţi spune şi tu unde şi cum L-ai întâlnit pe Domnul? Dumnezeu doreşte să-i arate lui Moise îndurarea Sa faţă de poporul ales. În mijlocul cuptorului Egiptului, Israel era, ca şi acest rug, încercat, dar nu nimicit prin foc. Tot aşa este şi acum pentru răscumpăraţii Domnului. Rostul încercării de foc este să nimicească răul nejudecat din mijlocul lor.Numai în Hristos, focul divin care a venit din plin asupra Lui nu a găsit nimic care să poată fi mistuit (Psalmul 17.3).

IZVOARE IN DEŞERT

29 Martie

Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp.
(Matei 6:28)

Cu mulţi ani în urmă era un călugăr care avea nevoie de ulei de măsline, aşa că a plantat un măslin tânăr. După ce l-a plantat, s-a rugat: „Doamne, pomul meu are nevoie de ploaie pentru ca rădăcinile lui firave să se adape şi să crească. Trimite ploi uşoare“. Şi Domnul a trimis ploi uşoare. Apoi călugărul s-a rugat: „Doamne, pomul meu are nevoie de soare. Te rog, trimite-i soare“. Şi soarele a strălucit, aurind norii din care se scursese apa. „Acum trimite ger, dragă Doamne, ca să i se-ntărească ramurile“, a strigat călugărul. Şi curând pomişorul a fost acoperit de gheaţă sclipitoare, iar spre seară a murit. Atunci călugărul l-a căutat pe un frate călugăr în chilia lui şi i-a povestit experienţa lui ciudată. După ce a ascultat toată povestea, celălalt călugăr a spus: „Şi eu am plantat un pomişor. Uite ce bine îi merge! Dar eu am încredinţat pomul meu Dumnezeului lui. El care l-a făcut ştie mai bine decât un om ca mine ce are nevoie. Nu I-am pus lui Dumnezeu nici o restricţie şi nici o condiţie, ci doar L-am rugat: «Doamne, trimite ce are el nevoie – fie că este o furtună sau soare, sau vânt, sau ploaie, sau ger. Tu l-ai făcut şi Tu ştii cel mai bine ce are nevoie»“.

Da, las-o în grija Lui,Aşa fac toţi crinii, Şi ei cresc,Ei cresc în ploaie,Şi ei cresc în rouă ,Da, ei cresc:Ei cresc în întuneric, ascunşi complet în noapte.Ei cresc în strălucirea soarelui, descoperiţi de lumină Ei cresc mereu.Da, las-o în grija Lui,Lucrul acesta e mai scump pentru inima Lui, Să ştii,Decât crinii care înfloresc,Sau decât florile care răsar De sub zăpadă:Orice ai avea nevoie, dacă vrei să cauţi lucrul acela prin rugăciune,Poţi să-l laşi în grija Lui – pentru că El îngrijeşte de tine. Tu, tu ştii.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger
29 martie
“Isus a răspuns: Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în Rai.” Luca 23:43

Împreună cu El au fost răstigniţi şi doi răufăcători. Stând la un pas de veşnicie, unul dintre ei Îi spune: ”Dacă eşti Fiul Lui Dumnezeu, mântuieşte-Te pe Tine Însuţi, şi mântuieşte-ne şi pe noi.”Dacă gândim superficial, am putea spune că s-a rugat. Dar el a poruncit, punând sub semnul întrebării obârşia Lui Isus ca Fiu de Dumnezeu. Acest răufăcător era sub influienţa Satenei, sunt puterea lui Satana, aceaşi putere care a influienţat şi pe mai marii poporului şi pe ostaşi. Celălalt rărăcător l-a înfruntat şi s-a smerit, zicând:”Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care eşti sub aceeaşi osândă? Pentru noi este drept, căci primim răsplata pentru fărădelelgile noastre; dar omul acesta nu a făcut niciun rău.” Apoi a spus:”Doamne, adu-Ţi aminte de mine când vei veni în Împărăţia Ta!” Isus i-a răspuns:”Adevărat îţi spun că astăzi vei cu Mine în Rai.” Sunt şi astăzi oameni care spun că doresc să aibă parte de har asemenea tâlharului, să se pocăiască înainte de moarte. Dar aceştia au respins deja harul de care a avut parte tâlharul. Eu cred că tâlharul n-a auzit mai înainte de Isus. Nici împăratul Belşaţar nu a mai avut parte de har, asemenea tâlharului. Nici prin gând nu i-a trecut să se căiască, după ce Dumnezeu l-a înştiinţat de condamnarea lui. Sunt mulţi care spun că niciun păcătos nu vine prea târziu la pocăinţă. Dar pentru Iuda a fost prea târziu. La poporul Israel în pustie, de asemenea a fost prea târziu. La Belşaţar nu vedem nimic ce ar dovedi căinţă. De aceea, grăbeşte-te, să ai parte de mântuirea sufletului tău, până nu e prea târziu!

DOMNUL ESTE APROAPE (Filip. 4.5)

29 Martie
Şi cine luptă la jocuri, nu este încununat, dacă nu s-a luptat după rânduieli. 2 Timotei 2.5
Era o vreme când nu puteam să luptăm, pentru că eram încătuşaţi de cel Rău. Dar Domnul Isus prin harul Lui ne-a smuls şi ne-a făcut vrednici pentru a-I sluji Lui. O fericire mai mare ca aceasta nu se putea pentru noi. Sclavii Domnului Cristos au o slavă mai mare decât domnul puterii văzduhului, adică diavolul.Şi acum noi suntem chemaţi să luptăm pentru El. În versetul 4 vedem chipul unui ostaş care caută să-i placă Domnului său. In versetul de azi vedem chipul unui luptător într-o arenă. Cununa este pregătită pentru învingător. Cel care vrea să intre în arenă trebuie să se înfrâneze de la toate, cum spune în 1 Corinteni 9.25. După aceea trebuie să respecte regulile jocului. Aceasta înseamnă pentru noi, o luptă duhovnicească ca să ne supunem voii Lui. Aşa cum a luptat Evodia şi Sintichia împreună cu Pavel şi cu mulţi alţii pentru propăşirea Evangheliei (Fil. 4.2-3) trebuie să luptăm şi noi. Ei s-au rugat şi I-au adus înaintea lui Dumnezeu pe fraţii care erau în lucrarea lui Dumnezeu, făcând o slujbă dumnezeiască. Cuvântul lui Dumnezeu este viu, nu are nevoie de mijloace lumeşti de care în majoritatea cazurilor se foloseşte Satana.Expresia „luptă după rânduială” nu înseamnă numai mântuirea păcătosului ci să cunoşti îndeaproape gândurile şi voia lui Dumnezeu. În Efeseni 4.15 ne spune să fim credincioşi adevărului în dragoste, dacă noi respectăm rânduielile fără dragoste, sau dacă dragostea nu este adevărată atunci rânduielile respectate nu sunt dumnezeieşti. „Staţi gata dar având mijlocul încins cu adevărul şi cu platoşa neprihănirii” (Efes. 6.14).Îmi întrebuinţez eu dibăcia şi iscusinţa pe care o am, pentru interesele adevăratei Adunări a lui Dumnezeu, sau ca să împodobesc o lume nelegiuită şi fără Dumnezeu? O de-am cântări cu toţii cum se cuvine acest adevăr însemnat şi practic! Cu cât vom pătrunde mai mult în cunoaşterea harului cu atât mai mult ne vom alipi de El.

MEDITAŢII ZILNICE de WIM MALGO
MARTIE

29 MARTIE
«Atunci Ilie şi-a luat mantaua, a făcut-o sul şi a lovit cu ea apele, care s-au despărţit într-o parte şi într-alta şi au trecut amândoi pe uscat.»
2 ÎMPĂRAŢI 2,8
Ilie i-a recomandat de trei ori lui Elisei o cale mai uşoara când i-a spus: «Rămâi aici» (versetele 2, 4 şi 6). Dar Elisei a răspuns de fiecare dată, afişând o siguranţă sfântă: «Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi» (vezi aceleaşi trei versete). Nu vrei şi tu să spui: «Nu te las, Doamne, decât dacă mă binecuvântezi; vreau să fiu una cu Tine în moartea Ta; vreau să trec Iordanul cu Tine; vreau să rămân pe cruce cu Tine»? Dacă spui aceste lucruri cu hotărâre vei experimenta ceva absolut minunat: El, Ilie cel ceresc, Isus Cristos, ţi-a netezit deja calea. Acest lucru înseamnă în mod concret că poţi să treci fără grijă cu El «prin Iordan», deoarece El însuşi merge înaintea ta. Şi o dată ce ai trecut, ia şi următoarea hotărâre sfântă: vreau să merg cu El întreaga cale, chiar dacă ştiu că e calea strâmtă, calea morţii. «După ce au trecut, Ilie a zis lui Elisei: „ Cere ce vrei să-ţi fac, înainte ca să fiu răpit de la tine”» (2 împ. 2,9). Ce umplere minunată de har ne revelează acceptarea morții lui Isus! Dacă o accepţi, atunci El însuşi Se coboară la ti¬ne şi-ţi şopteşte: cu ce pot să te binecuvântez astăzi?

Pâinea cea de toate zilele

Învăţăturile Tale sînt minunate: de aceea le
păzeşte sufletul meu. Descoperirea cuvintelor
Tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate.
Psalmul 119:129, 130
29
Martie
Text: Psalmul 42
…noaptea cântam laudele Lui, şi înălţăm o rugăciune Dumnezeului vieţii mele. Psalmul 42:8
CÎNTĂRI ÎN NOAPTE
Un pastor şi compozitor german din secolul al 17-lea, Paul Gerhardt, a fost confruntat cu multe încercări în timpul vieţii sale. În timpul unui incident din Războiul de Treizeci de ani, a fost silit ca, împreună cu familia, să fugă de acasă. Era îngrijorat de soarta familiei şi a celor ce se putea petrece cu soţia şi copiii. Într-o noapte, în timp ce stăteau la un han dintr-un sătuleţ, fără casă şi tremurînd de frică, soţia a izbucnit într-un plîns nestăpînit. Pentru a o mîngîia, Gerhardt i-a amintit versete din Scriptură, cu promisiunile lui Dumnezeu de-a le purta de grijă. Apoi a mers în grădină unde şi el a izbucnit în plîns. Nu mult după aceea, a simţit din nou prezenţa Domnului. A luat pana de scris şi a început să scrie un imn, care în ultimele versuri spune aşa: „Alungă-ţi frica în vînt şi nu te lăsa înşelat; Dumnezeu îti aude suspinul şi-ţi adună lacrimile – El iarăşi te va ridica”. Gerhardt ne-a dat un cîntec născut în noaptea prin care trecea. La scurtă vreme, Dumnezeu l-a scăpat împreună cu toată familia de orice pericol şi i-a dat tînărului pastor o nouă biserică, în care să-I servească. Adeseori, în cele mai întunecate perioade ale vieţii, Dumnezeu îşi face cel mai bine simţită prezenţa. De fapt, El foloseşte adeseori suferinţele şi greutăţile pe care le îndurăm, ca să ne arate din nou că E1 este singura noastră sursă a puterii. Cînd, în încercările noastre, vedem acest adevăr revelîndu-ni-se, ne întoarcem spre El cu rugăciuni şi laude reînnoite. Prietene, eşti confruntat cu frămîntârile vieţii chiar acum? îmbărbăteză-ţi inima. în mijlocul suferinţelor, pune-ţi viaţa în mîna lui Dumnezeu. El încă mai dă şi azi cîntări în noapte. – P.R.V.
El ştie durerea cînd e mai adîncă:
Lacrimi ce curg ziua şi noaptea
Şoptindu-ne dulce: Te iubesc! Nu uita!
Ne-a şterge lacrima ce-n ochi vom avea. – Anonim
Cînd te caută necazurile, caută-L pe Dumnezeu.

Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi

29 MARTIE

FII CINSTIT !
„Urmăriţi ce este bine” (Romani 12:17)
leremia scrie: „Ca o potârniche, care cloceşte nişte ouă pe care nu le-a ouat ea, aşa este cel ce agoniseşte bogăţii pe nedrept;… la urmă nu este decât un nebun” (leremia 17:11). Să nu crezi că poţi face ce doreşti în lucrurile mici şi să nu păţeşti nimic câtă vreme nu faci greşeli majore. Fie că furi un leu sau un milion de lei, tot hoţ eşti. Dicţionarul Oxford defineşte integritatea ca onestitate. De fiecare dată când încâlci un principiu moral, devine mai greu şi nu mai uşor să ai un comportament integru. Tot ce ai făcut în trecut, inclusiv lucrurile pe care ai neglijat să le faci, ajung în faza în care te presează. De aceea, dezvoltarea integrităţii necesită vigilenţă constantă. John Morley a remarcat: „Nici un om nu se poate ridica peste limitările propriului său caracter”. Şi lucrul acesta este adevărat mai ales când eşti lider. Aşadar: 1) Tine-ti promisiunile! Când faci o promisiune, creezi speranţă. Când respecţi o promisiune, creezi încredere. 2) Recunoaste-ti greşelile! Când deciziile tale nu se transformă în ceea ce ai intenţionat, le datorezi oamenilor o explicaţie. 3) Cere-ti iertare si încearcă să faci schimbări! Când faptele tale îi rănesc pe ceilalţi, trebuie să recunoşti că ceea ce ai făcut a fost greşit şi că îţi pare rău. De obicei, lucrul acesta este foarte dureros la momentul respectiv .Nu numai că este corect să procedezi aşa dar acest lucru poate scurta agonia şi te poate ajuta să laşi incidentul în urmă.

Sămânţa Bună

Sâmbătă, 29 Martie 2014
Cine crede în Fiul, are viaţa veşnică; dar cine nu crede în Fiul, nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.
Ioan 3.36
Întoarsă acasă, tânăra a început să citească cu nesaţ în Noul Testament. Pe măsură ce citea, ea vedea pe Mântuitorul trădat, arestat, acuzat pe nedrept, ocărât, batjocorit… Ea Îl vedea nu ca pe un Om bun, căzut în mâinile vrăjmaşilor Săi, ci ca pe Fiul lui Dumnezeu, care a ales de bunăvoie să-Şi dea viaţa, din dragoste, pentru nişte păcătoşi pierduţi şi vinovaţi. Când a ajuns la osândirea rostită împotriva lui Isus: „La moarte cu Omul Acesta!“, tânăra a înţeles că Mântuitorul luase locul ei. Mântuitorul era fără păcat; ea era aceea care merita moartea…Tânăra închise ochii reamintindu-şi cuvintele auzite în seara aceea. Parcă auzea încă o dată întrebarea predicatorului: „L-aţi primit pe Isus ca pe Mântuitorul dumneavoastră?“ – şi ea şi-a dat seama că trebuia să răspundă la întrebare, odată pentru totdeauna. Ea trebuia să spună „da“ sau „nu“ lui Isus Hristos, care avea drepturi asupra vieţii ei; ea trebuia să aleagă acum. Tânăra a spus „da“ mântuirii prin credinţa în Mântuitorul şi de atunci a fost fericită pentru timp şi veşnicie.O, de-ar avea întrebarea: „L-aţi primit pe Isus?“ un ecou în fiecare inimă!

970985_731777010177846_981338626_n1380647_731685680186979_901596545_n

 

Read Full Post »

%d bloggers like this: