Feeds:
Posts
Comments

Posts Tagged ‘biblia’

Aniversare 127 de ani de la nașterea lui DUMITRU CORNILESCU, TRADUCĂTORUL BIBLIEI, numit UN LUTER al ROMANIEI [DOCUMENTAR, SIMPOZION]

Pagina de titlu a NT Cornilescu 1920. Exemplarul se găsește în biblioteca Facultății de Teologie Ortodoxă din București. Dumitru Cornilescu Foto Wikipedia

Dumitru Cornilescu, traducatorul Bibliei in Limba Romana este considerat ca fiind un Luther al Romaniei. Odata cu traducerea si tiparirea Bibliei in Limba Romana in anul 1921 de catre Cornilescu, poporul roman a avut pentru prima data accesul la citirea Bibliei si de atunci incolo fiecare putea sa aiba Biblia in posesia lor. Lui ii datoram faptul ca multi oameni au auzit si citit Cuvantul lui Dumnezeu si au primit Mantuirea prin Isus Christos. In continuare veti afla mai multe despre acest om al lui Dumnezeu, care s-a intors la credinta in Isus Christos in timp ce traducea Biblia dintr-o alta limba, pentru folosul poporului roman. Agnus Dei (Multumim pastorului Petru Hututui pentru semnalarea acestei aniversari)

Dumitru CORNILESCU – (1891-1975)

 Dumitru Cornilescu s-a născut în comuna Slaşoma din judeţul Mehedinţi, în anul 1891. A fost întîiul născut într-o familie numeroasă, cu 12 copii dintre care doar 8 au rămas în viaţă. Tatăl, fost învăţător în sat, cu o lungă tradiţie cărturărească în familie, a dat la şcoală pe cei trei băieţi ai săi: Dumitru, Gheorghe şi Iulian.

Dumitru a absolvit şcoala primară în sat şi apoi a mers la Seminarul teologic ortodox din Bucureşti. A urmat Universitatea din Bucureşti, Facultatea de teologie, pe care a absolvit-o printre laureaţii promoţie 1916.

Încă din facultate a fost cunoscut ca harnic traducător şi editor al unor broşuri cu conţinut religios, pe care le împărţea enoriaşilor de la biserica Cuibul cu Barză din Bucureşti unde era cîntăreţ în parohia preotului Teodor Popescu.

După terminarea studiilor, este primit în monahie şi ajunge ierodiacon pe lîngă mănăstirea Dobrovăţ din Moldova. Prin înţelegere cu Episcopul de Huşi, Nicolae Munteanu, viitor Patriarh, i se permite „detaşarea” la conacul prinţesei Ralu Calimachi de la Stânceşti, lîngă Botoşani, pentru a lucra la noua traducere a Bibliei pe înţelesul poporului.

În vara anului 1923, după agitaţia publică stârnită de activitatea duhovnicească a preotului Teodor Popescu(apoi de caterisirea sa), a plecat cu acesta din ţară în concediu în Germania -dar, după mai multe vizite în oraşe din Germania, apoi Franţa, Anglia ( la Londra, pentru supravegherea tipăririi Bibliei), Elveţia, rămâne şi se stabileşte la Oberageri, Cantonul Zug,(lîngă Zurich),în Elveţia, unde se căsătoreşte şi devine pentru mulţi  ani (1927-1951) capelanul şi apoi directorul Sanatoriului Landli.

De-a lungul anilor l-a sfătuit îndeaproape pe Teodor Popescu cu privire la la mersul tinerei adunări reformate evanghelic din Bucureşti, (construită pe str. Carol Davilla nr.48 din cartierul Cotroceni de Societatea pe acţiuni TREZIREA), care avea o puternică înfluenţă spirituală  şi o curajoasă lucrare de misiune în multe localităţi din ţară.
Din anul 1965 cînd vizitează SUA, colaborează strâns cu posturi creştine de radio din Cleveland, Bonaire-Caraibe, Monte Carlo-Monaco, precum şi cu numeroase reviste creştine printre care „Unter dem Kreutz”(Sub Cruce-Elveţia)  şi „Luminătorul”(Chicago,SUA).
S-a stins din viaţă în anul 1975, fiind omagiat de credincioşii  români din SUA şi din lumea întreagă şi „Radio Monte Carlo”, post de radio unde obişnuia în ultima parte a vieţii să vorbească românilor despre Dumnezeu şi să cânte chiar în româneşte. Toată viaţa sa a analizat şi a re-analizat, cântărind fiecare cuvânt al traducerii pe care o realizase în tinereţe.

L U C R A R E A

Între 1916-1921, Dumitru Cornilescu a tradus Biblia în limba română modernă din originale greceşti şi ebraice şi a tipărit în 1920 Psalmii,  în cadrul Editurii SOCIETATEA EVANGHELICĂ ROMÂNĂ înfiinţată de el în Bucureşti.

În 1921 se tipăreşte Noul Testament şi în întregime Biblia, la aceiaşi editură, cu susţinerea publică şi binecuvîntarea unor membri marcanţi ai Sfîntului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

În anul 1917 trăise la Stânceşti, Botoşani, experienţa convertirii la adevărata credinţa creştină, aceea a cunoaşterii personale a Mîntuitorului Cel viu, Isus Cristos. Deşi era teolog şi traducător al Sfintei Scripturi a trebuit să recunoască minunea întoarcerii conştiente la Dumnezeu. Acest lucru îl marchează atât de profund încât hotăreşte să-şi dedice viaţa acestui măreţ ideal: de a spune şi altor oameni despre minunea transformării sau a renaşterii spirituale, care i se poate întîmpla oricărui om care crede şi se încrede în Cristos cel răstignit şi înviat.

Prin mărturia sa, în anul 1919 şi Teodor Popescu, parohul său de la Cuibul cu Barză din Bucureşti se întoarce la Dumnezeu începând o amplă mişcare de reformă, sau trezire spirituală, în biserica sa.

Între anii 1920-1924 cei doi activează pe tărâm spiritual, de lucrarea lor fiind legat un amplu scandal în presa vremii de atunci, cunoscut sub numele de “Minunea de la Cuibul cu Barză“. Prin aducerea în faţa opiniei publice a fundamentelor credinţei creştine moştenite de noi, românii, prin Ortodoxism, s-a produs o mare dezbatere naţională, teologică, etică şi morală.

În perioada locuirii în străinătate, mai lucrează (1924-1931) o a doua traducere, literală, a Sfintei Scripturi pe care o tipăreşte la Bucureşti în 1931, într-un număr mic de exemplare, sub egida Societăţii Biblice pentru Britania şi străinătate.
Din anul 1965, deşi era bolnav, vizitează biserici ale credincioşilor români din SUA, primind o unanimă recunoaştere spirituală şi teologică.
În 1971, la împlinirea a opt decenii de viaţă şi 50 de ani de la prima traducere a Bibliei, primeşte la Geneva titlul onorific de PREŞEDINTE DE ONOARE PE VIAŢĂ al Societăţii Biblice pentru Britania şi Străinătate, cea mai onorantă recunoaştere internaţională a vreunui teolog român.

Simpozion Dumitru Cornilescu

Invitati dr. Profesor IOSIF TON
DANIEL CUCULEA
TIMOTEI MITROFAN
PETRU HUTUTUI

Noul Testament 1920

Pagina de titlu a NT Cornilescu 1920. Exemplarul se găsește în biblioteca Facultății de Teologie Ortodoxă din București.

Cornilescu a tradus mai întâi Noul Testament, care a văzut lumina tiparului în 1920. O primă informație despre tipărirea acestei ediții se află într-o scrisoare din 14 mai 1920, trimisă de John Howard Adeney (capelan anglican la București) către Robert Kilgour, unul dintre editorii Societății Biblice Britanice: „Cornilescu, ajutat de niște prieteni din Elveția ai dlui Broadbent (Dl. Berney) va începe săptămâna viitoare tipărirea unei prime ediții a NT tradus de el.” Vestea tipăririi acestei versiuni era anunțată în Noua Revistă Bisericească, iunie-iulie 1920, p. 55: „în curând va ieși de sub tipar Noul Testament tradus de D. Cornilescu”. Ulterior, arhimandritul Iuliu Scriban avea să scrie: „În cursul lui 1920, d. Cornilescu, cu ajutorul principesei Calimaki, a izbutit să-și tipărească traducerea lui cuprinzând Noul Testament și Psalmii.”

În prima sa ediție a NT, Cornilescu a folosit din belșug parafraze, recurgând adesea la soluțiile de traducere adoptate de traducătorul elvețian Louis Segond. Influența versiunii Segond asupra versiunii Cornilescu a fost semnalată de către Gala Galaction la scurtă vreme după publicarea NT din 1920, într-un articol publicat pe 21 iulie 1920, în Luptătorul. Între altele, Galaction scria următoarele:

„De subt teascurile tipografiei Gutenberg a apărut zilele acestea Noul Testament al Domnului nostru Iisus Hristos. tradus de D. Cornilescu, Stăncești-Botoșani. E o carte de 467 de pagini, tipărită cu îngrijire, pe două coloane, cu hârtie destul de bună, și care, după cât aud, a costat în aceste vremuri grele, o avere întreagă. Este o adevărată surprindere acest eveniment tipografic! (…) Autorul acestei noi traduceri a Noului Testament, este – din capul locului – vrednic de toate laudele și de toate încurajările. (…) Traducătorul merită să fie lăudat pentru lucrul cu care ni se înfățișează. Nu-l cunosc nici personal, nici impersonal. Se zice că e față bisericească și anume preot călugăr. A mai apărut de câte ori, în câmpul literaturei bisericești, cu mici publicații pioase, dintre cari în acest moment, nu-mi aduc aminte de nici una.”

Biblia 1921

Pagina de titlu a Bibliei Cornilescu 1921

Cu privire la versiunile Cornilescu (și îndeosebi la Biblia 1921) s-a afirmat uneori că ea a fost tipărită „sub autoritatea Bisericii Ortodoxe Române” și că „inițial traducerea lui Dumitru Cornilescu s-a publicat cu aprobarea autorităților eclesiale ortodoxe.” Într-un comunicat dat publicității în aprilie 2012, cu ocazia distriburii Bibliei Cornilescu (ediția GBV) împreună cu ziarul Adevăru, Ioan Enescu, directorul editurii Orizonturi, afirma următoarele: „Subliniem în mod deosebit că traducerea preotului Dumitru Cornilescu a fost acceptată de Biserica Ortodoxă Română, apărând cu binecuvântarea Patriarhului României. Ar fi acceptat oare Patriarhul României să binecuvânteze o Biblie neoprotestantă?! Biserica Ortodoxă Română nu și-ar fi putut însuși, în niciun caz, o versiune neoprotestantă așa cum se apreciază în comunicatul Patriarhiei. Faptul că, ulterior, Biserica nu a mai agreat traducerea preotului Cornilescu nu a fost generat de vreun viciu al traducerii, ci de neînțelegerile dintre Patriarhia Română și persoana traducătorului. O versiune ortodoxă nu putea deveni brusc o versiune neoprotestantă.” Afirmația este eronată, după cum indică pagina de titlu a acestei versiuni. Contrar celor afirmate de Ioan Enescu, ea nu s-a bucurat niciodată de aprobarea oficială a Sf. Sinod al BOR, a cărei ultimă ediție (înainte de Cornilescu) a fost publicată în 1914, următoarea versiune ortodoxă oficială fiind publicată abia în 1936.

Potrivit unei scrisori (27 nov. 1920) trimise Societății Biblice Britanice de către J. W. Wiles de la Belgrad, textul VT tradus de Cornilescu era deja gata, iar traducătorul aștepta cu nerăbdare ca Societatea să-i trimită hârtia necesară tipăririi întregii Biblii.

Nu există informații despre data precisă la care s-a încheiat tipărirea Bibliei 1921, dar ea trebuie să fi avut loc în prima parte a anului, dat fiind că într-o scrisoare din 22 august 1921, Robert Kilgour îi comunica lui John Howard Adeney (capelan anglican din București) că Societatea Biblică are deja un exemplar în bibliotecă și că ar mai fi nevoie de încă trei.

Biblia Cornilescu 1921 reia fără modificări textul NT 1920. Analiza comparată a Bibliei Cornilescu 1921 și a versiunii Segond confirmă parțial afirmațiile lui Galaction, dar, conform unui studiu detaliat dedicat acestei chestiuni, „Influența mare exercitată de versiunea Segond nu trebuie să ne facă să credem că traducătorul român a copiat în mod servil traducerea biblistului elvețian. Există suficiente versete care arată că versiunea Cornilescu 1921 diferă de cea a lui Segond”.

Biblia 1924

Pagina de tilu a Bibliei Cornilescu 1924

Deși în mod curent se afirmă că ediția revizuită de Cornilescu a fost publicată în 1923, scrisorile privitoare la Biblia Cornilescu din arhiva Societății Biblice Britanice arată fără dubii că ea a ieșit de sub tipar în septembrie 1924.

Această ediție, tipărită pe hârtie de India, s-a remarcat prin calitatea tipăriturii și a legării. Totuși, faptul că traducătorul nu a putut supraveghea direct tipărirea ei a dus la apariția unor greșeli de tipar (încălecarea unor rânduri la Evrei 1:10).

În primii câțiva ani care s-au scurs de la publicarea ei, Biblia 1924 s-a vândut în tiraje uriașe pentru vremea respectivă, devenind un adevărat best-seller. J. W. Wiles, reprezentantul Societății Biblice Britanice pentru țările din Balcani, raporta în februarie 1928 următoarele date cu privire la Biblia Cornilescu: „Am lăsat în urmă numere ca 5.000 pe an, ca de exemplu în 1920, și am urcat la 85.000, 95.000 și aproape 100.000 de exemplare pe an.” Statisticile se referă, desigur, nu doar la Biblie, ci și la Noul Testament, care fusese tipărit în ediție de buzunar.

Biblia 1931 – Pagina de titlu a Bibliei Cornilescu 1931

Critici aduse versiunii Cornilescu 1924

Ediția Cornilescu 1924 a fost întâmpinată cu suspiciune de către unii reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe Române. La începutul anilor ’30, succesul ei uriaș a făcut ca autoritățile religioase să încerce să oprească difuzarea ei în mediul rural. În acest scop, s-au făcut demersuri pe lângă ministrul de interne (G. Mironescu), al cărui ordin (22 martie 1933) interzicea distribuirea Bibliei Cornilescu 1924 în satele și comunele României.

Pentru a debloca situația, Societatea Biblică Britanică, sub a cărei siglă fusese publicată această versiune, l-a trimis pe J. W. Wiles, reprezentantul ei de la Belgrad, să ceară o audiență lui Nicolae Titulescu. Acesta l-a informat pe reprezentantul Societății Biblice Britanice că între motivele pentru care Biblia Cornilescu nu este agreată este faptul că în Iacov 5,14 termenul grecesc presbyteroi a fost tradus prin „prezbiteri” și nu „preoți”, cum ar fi preferat ierarhia ortodoxă. Wiles a explicat că nici versiunile sinodale rusești ale Bibliei nu folosesc termenul „preoți”, ci tot „prezbiteri”. În urma acestei întrevederi, ordinul a fost revocat.

  • Evrei 7:24 – aparabatos

O acuzație care a fost adusă mai recent versiunii Cornilescu privește traducerea versetului din Evrei 7:24. Bogdan Mateciuc, evanghelic convertit la ortodoxie, scrie pe site-ul lui: „La Evrei 7:24, în Biblia ortodoxă (traducerea ÎPS Bartolomeu Anania) se poate citi: «dar Iisus are o preoție netrecătoare prin aceea că El rămâne în veac», pe când în traducerea Cornilescu scrie «Dar El, fiindcă rămâne în veac, are o preoție, care nu poate trece de la unul la altul». Citatul este folosit de protestanți pentru a justifica necredința lor față de succesiunea apostolică.” Acuzația de mai sus este nefondată, deoarece, așa cum dovedește un studiu dedicat versiunii Cornilescu, soluția de traducere folosită de fostul ieromonah se regăsește și în câteva versiuni ortodoxe ale Bibliei: Galaction 1938, NT sinodal 1951 și Biblia sinodală 1968. În realitate, Cornilescu a recurs la această soluție de traducere fiindcă ea fusese propusă deja de Louis Segond și de lexicograful american Joseph Thayer în dicționarul său grecesc, folosit de Cornilescu în procesul traducerii.

  • Apocalipsa 20 – mia de ani

Bogdan Mateciuc afirmă că „în cartea Apocalipsei, capitolul 20, Cornilescu traduce din Biblia engleză, nu din originalul grecesc. În timp ce în original se vorbește despre ‘mii de ani’, Cornilescu traduce ‘o mie de ani’, aliniindu-se astfel ereziei neoprotestante a ‘împărăției de o mie de ani’. Dacă el ar fi fost, așa cum încearcă să-l prezinte neoprotestanții, un erudit în limbile ebraică și greacă, în mod evident ar fi văzut și înțeles originalul grecesc!” Deși începând cu NT 1979 echivalarea secvenței grecești ta hilia ete (τὰ χίλια ἔτη) s-a făcut în edițiile ortodoxe (inclusiv în Biblia Anania) prin expresia „mii de ani”, această traducere este eronată, după cum arată un studiu academic extins asupra acestei probleme. Cu referire la această expresie din Apocalipsa 20, cunoscutul patrolog C. Bădiliță scria următoarele: „Fără a intra în polemici inutile, ta chilia înseamnă, în limba greacă adevărată, nu aceea inventată de B. Anania, ‘o mie’, nu ‘mii’ (la plural).”

https://rodiagnusdei.wordpress.com/2018/03/29/aniversare-127-de-ani-de-la-nasterea-lui-dumitru-cornilescu-traducatorul-bibliei-numit-un-luter-al-romaniei-docume

Advertisements

Read Full Post »

In our text the meaing is different, however. The English word ‘rapture’ is derived from the Latin rapere, meaning to seize. It corresponds to the Greek verb harpanzo, which Paul uses here, and which expresses suddenness and violence, as when the centurion ordered his troops to take Paul by force in order to rescue him from possible lynching. (Acts 23:10) Just so those still alive at the Parousia will be ‘swept up’ (JBP) or ‘snatched up’ (Best, pp. 180, 197-199) together with them in th clouds. The parallel between versus 15b and verses 17 is impressive. According to verses 15b ‘we who are still alive, sho are left…’ will not precede the Christian dead. According to verse 17 ‘we who are still alive and are left’ will be caught up together with them. The negative and positive statements dovetail. So far from forestalling them, we shall join them. The purpose of this violent action (whose agency is not identified) will be not only to unite the Christian living with the Christian dead (together with them), but also to unite them with Christ (to meet the Lord). Once more Paul’s concern is revealed, namely that the living, the dead and the Lord will be together. The truth that the redeemed with meet the Lord is expressed by another technical term (apantesis). ‘When a gifnitary paid an official visit (parousia) to a city in Hellenistic times, the action of the leading citizens in going out to meet him and escort him back on the final stage of his journey was called the apantesis.’ (Bruce, p. 102) 
Many details of this heavenly ‘meeting’ are omitted. For example, there is no reference in verse 17 to the Christian living being ‘changed’ (as in 1 Cor. 15:51-52), any more than there was in verse 14 to the Christian dead being ‘raised’. Both are assumed. Further, it is not clear how literally we are to understand our being caught up…in the clouds. We know from Jesus himself that his coming will be personal, visible and glorious, but we also know from him that it will not be local (‘There he is!’ ‘Here he is!’) but universal (‘like the lightning, which flashes and lights up the sky from one end to the other’) (Lk. 17:23-24). Presumably, therefore, our going to meet him will also transcend space. As for the ‘the clouds’, they are to every Bible reader a familiar and easily recognized symbol of the immediate presence of God – a the Exodus(Ex. 13:21; 14:19), on Mount Sinai(Ex. 19:16; 24:15), filling the tabernacle(Ex. 40:34-35), during the wilderness wanderings(Ex. 40:36-3, at the transfiguration of Jesus(Mk. 9:7), at his ascension(Acts 1:9), and at his glorious appearing (Dn. 7:13; Mk. 13:26; 14:62; Rev. 1:7). The reference to ‘the air’ may be equally symbolic, for it was thought of as the dwelling-place of the devil and his demons (Cf.Eph. 2:2). ‘The fact that the Lord chooses to meet his saints there, on the demons’ home ground so to speak, shows something of his complete mastery over them’(Morris, NICNT, p.146) 

The last time the church is spoken of and the word itself even used is in the beginning of Revelation it is never spoken of again, only Israel and the Nations are spoken of, why? because the Church is gone….caught up! having met the Lord in the air 
Bobby Stott says as He thinks, just as we all do i will finish with words from an old hymn 
Christ Returneth 
It may be at morn, when the day is awaking 
When sunlight thro’ darkness and shadow is breaking, 
That Jesus will come in the fullness of glory, 
To receive from the world “His own”. 
Chorus 
O Lord Jesus, how long? 
How long ere we shout the glad song? 
Christ returneth, Hallelujah! 
Hallelujah! Amen, 
Hallelujah! Amen 

It may be at midday, it may be at twilight, 
It may be, perchance, that the blackness Of midnight 
Will burst into light in the blaze of His glory, 
When Jesus receives “His own”. 

While hosts cry Hosanna, from heaven descending 
With glorified saints and the angels attend 
With grace on His brow, like a halo of glory, 
Will Jesus receive “His own”. 

Oh, joy! Oh delight! should we go without dying’ 
No sickness, no sadness, no dread and no crying; 
Caught up through the clouds with our Lord into glory, 
When Jesus receives “His own”
 Looking for that blessed hope, and the glorious appearing of the great God and our Saviour Jesus Christ; 
Titus 2;13 http://keepingthefaith.forumwise.com/keepingthefaith-post-22772.html

 

Ce ne spune Biblia despre cea de a doua venire a Domnului Isus ?

Read Full Post »

Now may the God of peace Himself sanctify you completely;
and may your whole spirit, soul, and body be preserved blameless at the coming of our Lord Jesus Christ.
He who calls you is faithful, who also will do it.”
1 Thessalonians 5;23-24

 23. Dumnezeul pacii sa va sfinteasca El insusi pe deplin; si duhul vostru, sufletul vostru si trupul vostru sa fie pazite intregi, fara prihana, la venirea Domnului nostru Isus Hristos.24. Cel ce v-a chemat este credincios si va face lucrul acesta.1 Tesaloniceni 5

 

 18359523_1047742751992395_3988028940671557650_o

Read Full Post »

16207_901052043240750_7864385455018482122_n

Biblia.BIBLIA ESTE VORBIREA LUI DUMNEZEU (1)

„Cuvintele pe care vi le-am spus Eu, sunt duh şi viaţă”

(Ioan 6:63)

Ştiai că cel mai lung mesaj telegrafic transmis vreodată a fost în mai 1881? Era compus din 188.000 de cuvinte. A fost tipărit în întregime în acea zi în Chicago Times.

Unul dintre ziarele de frunte ale naţiunii a făcut loc pentru patru Evanghelii, Faptele Apostolilor şi Epistola către Romani. „Un triumf al publicităţii“, a fost verdictul presei naţionale. Totul s-a petrecut datorită faptului că Versiunea revizuită a Noului Testament în limba engleză era de vânzare în acea zi. În oraşul New York, 33.000 de exemplare s-au vândut în 24 de ore, stabilindu-se un nou record pentru vânzarea vreunei cărţi. De ce Biblia rămâne cea mai citită carte din lume? Dintr-un motiv simplu: tu citeşti celelalte cărţi -Biblia te citeşte pe tine!

Poate spui: „Dar nu înţeleg prea multe din Biblie când o citesc”. Nu eşti singurul. Mulţi spun acelaşi lucru. Dar nu trebuie să fie aşa. F.B. Meyer, unul dintre cei mai mari învăţători ai Bibliei din istorie, scrie:Citeşte Biblia nu ca pe un ziar, ci ca pe o scrisoare de dragoste. Dacă roada divină îţi stă la îndemână, culege-o. Dacă pe o pagină găseşti o promisiune ca un cec în alb, încaseaz-o. Dacă se consemnează o rugăciune, lanseaz-o ca pe o săgeată înaripată din arcul dorinţei tale”.

De ce continuăm să ne întoarcem la Biblie? Deoarece într-o lume în care rezerva de încredere e în scădere, „din toate bunele cuvinte pe care le rostise … nici unul n-a rămas neîmplinit” (1 Împăraţi 8:56).

*

 BIBLIA ESTE VORBIREA LUI DUMNEZEU (2)

Mi-am plecat voia la cuvintele gurii Lui” (Iov 23:12)

Psihologii au căzut de acord în privinţa următoarei idei: oamenii fac numai lucrurile care le aduc răsplată! Deci când citirea Bibliei nu aduce răsplată, renunţăm la ea. Drept rezultat, ne simţim vinovaţi şi devenim slabi şi descurajaţi spiritual. Sufletul tău nu se mai poate dezvolta fără Cuvântul lui Dumnezeu, la fel cum trupul nu poate creşte fără raţia zilnică de hrană. Biblia spune: te-a smerit, te-a lăsat să suferi de foame, şi te-a hrănit cu mană pe care nici tu n-o cunoşteai şi nici părinţii tăi n-o cunoscuseră, ca să te înveţe că omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului trăieşte omul” (Deuteronom 8:3).

Unul din pericolele iPhonului este că începi să trăieşti cu „bucăţi” de informaţie şi mesaje scurte limitate la 140 de caractere sau mai puţin. Acest lucru creează ADD din punct de vedere spiritual (boala deficitului de atenţie). Dumnezeu nu poate fi redus la un număr limitat de cuvinte sau la câteva momente incluse pe fugă în programul tău zilnic. Pentru a prospera, trebuie să meditezi zi şi noapte la Scriptură (Psalmul 1:1-3).

Poate spui: „Dar nu am timp să citesc Biblia”. Cât timp petreci zilnic uitându-te la televizor? Câteva ore? Dacă găseşti că uitatul la televizor îţi aduce răsplată, dar nu şi Cuvântul lui Dumnezeu, sufletul tău are nevoie de terapie intensivă! Dacă doreşti să-ţi schimbi viaţa, schimbă-ţi obiceiurile şi începe să citeşti Biblia. Iov, care a avut mai multe probleme decât va vedea vreunul dintre noi, a spus: N-am părăsit poruncile buzelor Lui; mi-am plecat voia la cuvintele gurii Lui“.

*

 BIBLIA ESTE VORBIREA LUI DUMNEZEU (3)

„Ca nişte prunci născuţi de curând, să doriţi laptele duhovnicesc … pentru ca prin el să creşteţi” (1 Petru 2:2)

Am auzit probabil reclama faimoaselor produse alimentare Heinz, şi anume 57 de sortimente. Ei bine, majoritatea dintre noi avem cel puţin tot atâtea scuze pentru a nu citi Biblia în fiecare zi. Poate spui: „Dar am o viaţă foarte aglomerată”.

Edgar G. Watts din North Hollywood, California, în vârstă de 84 de ani, a citit Biblia din scoarţă în scoarţă de 161 de ori. Şi iată ceva ce probabil nu ştii: timp de 55 de ani şi-a folosit numai un ochi. Îţi imaginezi cum e să-i spui unui antrenor că ţi-ar plăcea tare mult să te păstrezi în formă, dar că nu ai timp să mergi la antrenament? Ar spune că nu eşti serios!

Ieremia a spus: Când am primit cuvintele Tale, le-am înghiţit” (Ieremia 15:16). Dezvoltarea dragostei pentru Scriptură necesită trei lucruri:

1) Hotărâre. Trebuie să stabileşti cititul Bibliei ca pe una din priorităţile tale zilnice, altfel nu se va întâmpla niciodată. 2) Datorie. Poate nu ai chef să mergi la serviciu în fiecare zi sau să ai grijă de familie, dar ştii că e datoria ta să faci astfel. Cum rămâne cu sufletul tău? Nu ai datoria să te hrăneşti şi să fii puternic? 3) Plăcere. Când ajungi la această etapă, bătălia pentru citirea Bibliei este câştigată.

Când liderii de afaceri sunt pe cale să ia o decizie importantă, ei spun: „e timpul să apăs pe trăgaci”. Nu mai fi superficial! E timpul să iei iniţiativa şi să-i dai lui Dumnezeu locul pe care îl merită în viaţa ta. „Ca nişte prunci născuţi de curând, să doriţi laptele duhovnicesc … pentru ca prin el să creşteţi”.

*

 BIBLIA  ESTE VORBIREA LUI DUMNEZEU(4)

„Aţi primit Cuvântul lui Dumnezeu … care lucrează şi în voi care credeţi” (1 Tesaloniceni 2:13)

In Biblie găseşti o soluţie pentru aproape orice problemă cu care te confrunţi în viaţă. Cât de des ai apelat la ajutorul unui pastor, al unui consilier sau al unui prieten doar pentru ca să fii îndrumat spre Scriptură? Când eşti grav bolnav, nu te contrazici cu doctorul, iei medicamentele! Pavel scrie: „când aţi primit Cuvântul lui Dumnezeu, auzit de la noi, l-aţi primit nu ca pe cuvântul oamenilor, ci, aşa cum şi este în adevăr, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează şi în voi care credeţi”.

Cuvântul lui Dumnezeu lucrează – când lucrezi şi tu! Dar el continuă să lucreze „în voi care credeţi”. Deci nu-l citi ca apoi să mergi şi să spui ceva diferit; pune-te de acord cu Dumnezeu. Lasă Cuvântul Său referitor la o problemă să fie Cuvântul şi pentru problema ta!

O altă versiune/traducere a Bibliei spune: Cuvântul lui Dumnezeu care lucrează în mod efectiv în voi care credeţi (exercitându-şi puterea supraomenească în cei ce aderă şi se încred în el şi se bazează pe el) (v. 13).

Într-o zi, un ateu i-a spus unui credincios că e imposibil să crezi într-o carte al cărei autor este necunoscut. Credinciosul a întrebat dacă se cunoaşte numele celui care a alcătuit tabla înmulţirii. „Nu” a răspuns el. „Atunci, fireşte, nu o accepţi” a întrebat credinciosul. Scepticul a replicat: „O, ba da, cred în ea pentru că funcţionează bine”. Credinciosul a răspuns: „La fel şi Biblia”. Cea mai mare investiţie pe care o poţi face în tine însuţi este să citeşti Biblia.

*

 BIBLIA ESTE VORBIREA LUI DUMNEZEU (5)

„Cuvântul Tău este cu totul încercat, şi robul Tău îl iubeşte” (Psalmul 119:140)

Îți poţi imagina cât de onorat te-ai simţi să obţii o audienţă la preşedinte sau la primul ministru? Ce șanse sunt să spui: „Îmi pare rău, sunt prea ocupat. Nu pot veni!” Nu, ci te-ai apropia de ei cu un profund respect, ai respecta protocolul şi ţi-ai cântări fiecare cuvânt. Ei bine, poţi avea audienţă personală în fiecare zi la Regele Regilor şi El îţi va vorbi în mod personal prin Cuvântul Său.

Când eşti îndrăgostit de cineva, vrei să petreci fiecare clipă cu acea persoană, bucurându-te de ceea ce are de spus şi răspunzându-i din inimă. David a spus: Mai mult preţuieşte pentru mine legea gurii Tale, decât o mie de lucruri din aur şi din argint” (Psalmul 119:72). El a mai zis: „Cuvântul Tău este cu totul încercat, şi robul Tău îl iubeşte”.

Un poet necunoscut a scris: „Deşi coperta e roasă şi paginile învechite şi pe alocuri sunt urme de lacrimi, mai preţioasă decât aurul e cartea aceasta uzată şi veche, ce poate să-mi şteargă şi să-mi împrăştie teama. Când mă plec în rugăciune în această veche şi preţioasă carte, când ochii mei îi citesc paginile, văd multe dovezi de dragoste de la Tatăl meu Ceresc. El e cel mai aproape şi cel mai drag mie. Această veche carte e îndreptarul meu, un prieten ce-l am alături, îmi va lumina şi îmi va însenina cărarea. Şi fiecare promisiune pe care o găsesc îmi alină şi îmi bucură mintea când o citesc şi când mă uit la ea cu băgare de seamă“. Oricare ar fi lucrul pe care trebuie să-l sacrifici, oricare ar fi priorităţile pe care trebuie să ţi le rearanjezi, citeşte Biblia în fiecare zi.

Sursa: https://ioan17.wordpress.com/2015/01/02/meditatii-cuvinte-de-mangaiere-zidire-si-imbarbataresi-trzire-luna-ianuarie-2015/

10922594_871046756280140_152440754665960884_n

Read Full Post »

1530383_726526927387475_1005274840_n

Să cunoaştem Biblia – Bob Jennings (Romanian)

Published on Aug 8, 2014

Noi suntem îndemnaţi aici să fim bogaţi: să facem din Biblie prietenul nostru apropiat şi să o cunoaştem foarte bine.

http://illbehonest.com/romana/sa-cuno…

Read Full Post »

23383_501743706534270_144021464_n

RĂMÂI ÎN PICIOARE CÂND TOTUL ÎN JUR SE NĂRUIE 

“Cine crede că stă în picioare, să ia seama să nu cadă”
(1 Corinteni 10:12)-
Satana a ieşit să te ispitească, să te prindă în cursă şi să te doboare. Una din minciunile lui preferate este că nu poti cădea. El apelează la eu-l tău: “Eşti suficient de spiritual; eşti prea puternic să te împiedici. Oamenii slabi nu ar putea să facă fată, dar tu poti”. Această minciună are menirea de a te face peste măsură de încrezător, de a te conduce spre “a te încrede în om, … a te sprijini pe un muritor şi a-ti abate inima de la Domnul” (Ieremia 17:5). Este făcută să te facă să laşi garda mai jos şi să te facă vulnerabil la uneltirile lui. Nu-I lăsa să te joace! Fii înţelept: “mândria merge înaintea pieirii, şi trufia merge înainte căderii” (Proverbe 16:18).

Trăieşte pe genunchi. întăreşte-te cu Cuvântul lui Dumnezeu.

O altă minciună preferată a lui Satana este că nu poţi sta în picioare. Aceasta face apel la simţul fundamental al lipsei de merit, al fricii şi al imperfecţiunii. El şopteşte: “Uită-te la trecutul tău. în comparaţie cu ceilalţi oameni de treabă din biserică, tu nu eşti demn să te numeşti creştin. Renunţă”.

Satana vrea să-ti abată privirea de la “Acela care poate să vă păzească de orice cădere, şi să vă facă să vă înfăţişaţi fără prihană şi plini de bucurie înaintea slavei Sale” (luda 24). El vrea să te concentrezi asupra laturilor tale negative, asupra prietenilor rebeli, asupra giganţilor credinţei care au căzut şi vrea să-ti spună că pentru că ei nu au reuşit, tu nu ai nici o şansă. El îti va reaminti lista de slăbiciuni pentru a te descuraja. Nu-I băga în seamă. El “este mincinos şi tatăl minciunii” (loan 8:44). Faptul că îl crezi te face victima lui. Refuză să laşi ca mândria sau imperfecţiunea să te înfrângă.

Adevărul e că rămânerea în picioare nu este inevitabilă, dar este posibilă! În clipa în care îti dedici viata lui Isus, îi declari război lui Satana. Şi dacă doreşti să i te împotriveşti, trebuie să te armezi. “îmbrăcati-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţinea piept împotriva uneltirilor diavolului… ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea, şi să rămâneţi în picioare” (Efeseni 6:11, 13). Războiul este un dezastru – o treabă dificilă; trebuie să-l iei la fel de serios pe cât îl ia şi vrăjmaşul, fiindcă Biblia spune că el “caută pe cine să înghită” (1 Petru 5:8). Fii treaz, nu te alarma! “O mie să cadă alături de tine … dar de tine nu se va apropia” (Psalmul 91:7). într-un conflict, unii rămân în picioare, alţii cad. Diferenţa este că cei ce au rămas în picioare l-au făcut pe Domnul “locul lor de adăpost”, pe când cei ce cad “se sprijină pe un muritor” (Ieremia 17:5).
Un alt adevăr este şi faptul că nu poti împiedica întotdeauna căderea, dar o poti înfrânge! Nu numai cei slabi şi imaturi cad. Strategia lui Satana include doborârea celor neprihăniţi, celor păcătoşi, a celor mai vulnerabili şi a celor mai puţin vulnerabili – inclusiv a celor din top! “Cel neprihănit de şapte ori cade, şi se ridică…” (Proverbe 24:16). Dacă cei neprihăniţi cad atât de des, la ce ne putem aştepta de la toti ceilalţi? în război, nimănui nu i se garantează imunitate fată de un atac. Dar “Domnul întăreşte paşii omului, când îi place calea lui; dacă se întâmplă să cadă, nu este doborît de tot, căci Domnul îl apucă de mână” (Psalmul 37:23-24). Nu te concentra pe cei neputincioşi sau pe cei scoşi din luptă, ci pe Hristos Cel ce dă putere!

“Căci cel nenorocit nu va fi uitat pentru totdeauna…” Psalmul 9.18

Sărăcia este o grea moştenire; dar aceia care se încred în Domnul sunt bogaţi prin credinţă. Ei ştiu că nu sunt uitaţi de Dumnezeu; ci chiar dacă li se pare că uneori sunt neglijaţi, cu privire la bunurile pământeşti, sunt încredinţaţi că va veni timpul când toate lucrurile vor fi restabilite. Lazăr nu va rămâne totdeauna cu câinii, la poarta bogatului; ci îşi va găsi răsplata în sânul lui Avraam. Încă de acuma Domnul se gândeşte la copiii Lui săraci, dar scumpi. ”Eu sunt sărac şi lipsit, dar Domnul se gândeşte la mine” zicea unul în strâmtorarea sa (Psalmul 40.17).

Sfinţii în sărăcie au un privilegiu măreţ: acela de a-L vedea pe Domnul venindu-le în ajutor în toate nevoile vieţii lor, vremelnice şi duhovniceşti. Ei se simt tot mai bine fiind cu Acela care n-avea unde să-şi pună spre odihnă capul. Ei aşteaptă cu bucurie venirea Sa, ştiind că vor fi părtaşii slavei Sale. Pentru ei aceasta este o nădejde nepieritoare pentru că e întemeiată pe însuşi Domnul Isus, care e viu în veac; şi deoarece El trăieşte, şi ei vor trăi. Credinciosul sărac cântă multe cântări care rămân neînţelese pentru bogatul acestei lumi. Iată de ce, dacă partea noastră este modestă aici, este bine să ne gândim la prânzul regesc ce ne aşteaptă acolo sus.

Primita pe email18988_333962966719075_1084107615_n

19518_386584938105129_201788441_n

Read Full Post »

 

PATIMILE

lui

ISUS CRISTOS

de JOHN PIPER

 

50 de motive de ce a murit Domnul nostru

 

1 Cristos a suferit şi a murit …

Pentru  a absorbi mînia Lui Dumnezeu

„Cristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii,făcându-se blestem pentru noi (căci este scris :Blestemat este oricine care atârnă pe lemn)”(Galateni 3:13)

„pe care Dumnezeu L-a rânduit să fie jertfa de împăcare , prin credinţa în sângele Lui , ca să-Şi arate dreptatea Lui , căci Dumnezeu în îndelunga Sa răbdare trecuse cu vederea peste păcatele făcute mai înainte ”

(Romani 3:25)

„Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu , ci că  El ne-a iubit şi a trimis pe Fiul Său ca o jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre” (1Ioan 4:10)

      Dacă Dumnezeu n-ar fi fost drept  , nu ar fi fost nevoie ca Fiul Său să sufere şi să moară .Şi dacă Dumnezeu n-ar fi fost iubitor , nu ar fi fost doritor ca Fiul Său să sufere şi să moară , de aceea dragostea Lui este gata să împlinească cererile dreptăţii Sale .

    Legea Lui Dumnezeu cerea : „iubeşte pe Domnul Dumnezeul tău  cu toată inima ta , cu tot sufletul tău şi cu toată voinţa ta” ( Deuteronom 6:5) , dar cu toţii am iubit alte lucruri mai mult .Iar acesta este păcatul: a-L dezonora pe Dumnezeu preferând alte lucruri în defavoarea Lui şi trăind conform lor .De aceea Biblia spune „Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava Lui Dumnezeu ”(Romani 3 : 23 )  .Noi  glorificăm ceea ce ne face plăcere , iar acestea nu sunt  Dumnezeu, prin urmare păcatul nu este mic  pentru că nu păcătuim împotriva unui Suveran mic .Seriozitatea unei insulte creşte odată cu demnitatea celui insultat.Creatorul universului este infinit de vrednic de respect , admiraţie şi loialitate.De aceea eşecul în a-L iubi pe El nu este trivial – este trădare.Îl defăimează pe Dumnezeu şi distruge fericirea umană

     De vreme ce Dumnezeu e drept , El nu ascunde aceste “crime “ ale noastre sub presul universului ci mai degraba simte o manie sfinta impotriva lor .  Ele merita sa fie pedepsite si a facut acest lucru clar Fiindca plata păcatului este moartea “ (Romani 6:23 ) “Sufletul care păcătuieşte , acela va muri “ ( Ezechiel 18 :4)

   Exista un  blestem sfânt  atîrnînd asupra  tuturor păcatelor, iar  nu le pedepsi  ar fi nedrept şi natura lui Dumnezeu ar fi ştirbită , o minciună ar domni la temelia realităţii . De aceea Dumnezeu zice :Blestemat este oricine nu stăruieşte în toate lucrurile scrise în cartea Legii , ca să le facă “(Galateni 3:10 , Deuteronom 27:26). Dar dragostea Lui Dumnezeu nu poate sta alături de blestemul care atîrna asupra întregii  omeniri păcătoase .Dumnezeu nu se bucură sa afişeze mânie,oricât de sfânta ar fi aceasta .

    Prin urmare Dumnezeu şi-a trimis singurul Său Fiu  pentru a absorbi /anula mânia Sa , şi pentru a purta blestemul în locul celor ce se incred în El . „Cristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii,făcându-se blestem pentru noi (căci este scris :Blestemat este oricine care atârnă pe lemn)”(Galateni 3:13)  

    Aceasta este definiţia cuvîntului “ispăşire “ în textul citat mai sus ( Romani 3:25 ) Se referă la indepărtarea mîniei Lui Dumnezeu , prin oferirea unui substitut. Substitutul este oferit de insăşi Dumnezeu , adică Isus Hristos, care nu doar anulează mânia , El o absoarbe  şi o direcţionează dinspre  noi  spre El . Mania Lui Dumnezeu  este dreaptă  şi ea a fost consumată nu retrasă  sau amînată

    Haideţi să nu luăm ca un fleac sau să trivializăm  dragostea Lui Dumnezeu.Niciodată nu vom sta uimiţi în faţa dragostei Lui Dumnezeu dacă nu vom ţine seama de seriozitatea  păcatului nostru  şi de dreptatea mâniei  Lui împotriva noastră .Dar când prin har  conştientizăm propria nevrednicie ,atunci ne vom putea  uita la suferinţe  şi la moartea Domnului Isus  şi spune : „Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu , ci că  El ne-a iubit şi a trimis pe Fiul Său ca o jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre” (1Ioan 4:10)

2 Cristos a suferit şi a murit …

Pentru a-şi mulţumi Tatăl Ceresc

 „Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă ….. Dar, după ce îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat , va vedea o sămânţă de urmaşi,va trăi multe zile,şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui“(Isaia 53:10 )

..“Hristos ne-a iubit , şi s-a dat pe Sine pentru noi „ca un prinos şi ca o jertfă de bun miros”Lui Dumnezeu”

( Efeseni 5: 2)

     Domnul Isus nu s-a luptat cu Tatal Ceresc Cel Mânios pentru a-I lua biciul din Mână. Şi nici nu L-a forţat să  fie milos cu omenirea, iar moartea Sa nu a fost consimtamintul smuls al Lui Dumnezeu de a fi milos fata de omenire . Ceea ce a facut Isus atunci când a suferit şi a murit a fost  ideea Tatălui , o strategie ce-ţi taie răsuflarea  concepută chiar înainte de întemeierea lumii când Dumnezeu a conceput şi a planificat istoria omenirii . De aceea Biblia  vorbeşte despre  “hotarârea Lui şi harul care ne-a fost dat în Cristos Isus  înainte de veşnicii “(2 Tim 1:9). În Scripturile pe care le aveau evreii , planul a inceput sa fie descoperit –profetul Isaia a profeţit suferintele Lui Mesia care urma să ia locul pacatoşilor,El a spus că Isus va fi “smerit de Dumnezeu “în locul nostru .

  „ Totuş, El suferinţele noastre le-a purtat , şi durerile noastre le-a luat asupra Lui , şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit.Dar El era străpuns pentru păcatele noastre , zdrobit pentru fărădelegile noastre.Pedeapsa , care ne dă pacea, a căzut peste El , şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi .Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi , fiecare îşi vedea de drumul lui ;dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.” (Isaia 53:4-6)

   Dar ceea ce este cel mai incredibil în legătură cu substituirea Lui Cristos pentru păcătoşi este că a fost ideea Lui Dumnezeu , Cristos nu s-a amestecat în planul Lui Dumnezeu de a pedepsi păcătoşii , ci însăşi Tatăl a plănuit ca El să fie acolo .Unul dintre profeţii Vechiului Testament  spune Dumnezeu a găsit cu cale sa-l zdrobească prin suferinţă “(Isaia 53:10)  Aceasta explică paradoxul Noului Testament –pe de o parte suferinţa lui Cristos este o revărsare a mâniei Lui Dumnezeu datorata pacatului , dar pe de alta parte , suferinta lui Cristos este un frumos act de supunere si ascultare a voii Tatălui  . Cristos a strigat pe cruce “ Dumnezeul meu , Dumnezeul meu , pentru ce m-ai părăsit “(Matei 27:46)  Şi totuşi Biblia spune că  suferinţa lui Cristos a fost ca un miros plăcut înaintea lui Dumnezeu : Cristos ne-a iubit şi S-a dat pe Sine  pentru noi ca un prinos şi ca o jertfă de bun miros lui Dumnezeu”( Efeseni 5:2)

    Oh, ca să putem slujii minunii ce este dragostea lui Dumnezeu ! Acesta nu este sentimentalism şi nu este simplu – pentru binele nostru Dumnezeu a făcut imposibilul :şi-a revărsat mânia asupra Singurului Său Fiu , a Cărui supunere  a făcut ca El să fie infinit de nevrednic  şi să primească aceasta mânie . Cu toate acestea supunerea Fiului în a primi aceasta mânie a fost preţioasă înaintea Domnului , iar cel care a purtat  această mînie a fost infinit de iubit .

 3 Cristos a suferit şi a murit …

Pentru a invăţa supunerea şi a fi desăvîrşit

 „cu toate că era Fiu a învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit  “(Evrei 5:8 )

„ Căci se cuvenea ca Acela pentru care sunt toate lucrurile şi prin care sunt toate lucrurile , aducând pe mulţi fii la glorie , să desăvârşească , prin suferinţe ,pe Autorul mântuirii lor “(Evrei 2:10)

      Aceeaşi carte din Biblie care afirmă despre Cristos că a invăţat supunerea prin suferinţă , şi că El a fost făcut desăvîrşit tot prin suferinţă ,de asemenea afirmă că  a fost găsit fără păcat :  

Unul care în toate lucrurilea fost ispitit ca şi noi , dar fără păcat ” ( Evrei 4:15)

     Aceasta este invăţătura constantă a Bibliei : Cristos a fost fără de păcat .Cu toate că era Fiul Dumnezeiesc , era om în realitate cu toate ispitele şi poftele şi slăbiciunile fizice umane.Au fost foame( Matei 21:18), mânie şi mâhnire ( Marcu 3:5), şi durere  (Matei 17:12) Dar inima Lui era perfect îndrăgostită de inima lui Dumnezeu Tatăl, şi s-a comportat conform cu acea iubire :”El n-a făcut păcat , nici nu s-a găsit viclenie în gura Lui .”(1Petru 2:22)  

   De aceea atunci când Biblia spune că Isus  „a învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit  “, aceata nu înseamnă că a învăţat să se oprească din a fi nesupus aceasta înseamnă că fiecare încercare  , în mod practic , şi în durere a învăţat ce înseamnă să te supui.Atunci când Biblia spune că a”fost făcut desăvârşit prin suferinţă „  , aceasta nu înseamnă că El în mod treptat „scăpa „ de defecte , ci înseamnă că în mod treptat  împlinea perfecta neprihănire pe care trebuia să o aibă  pentru ca să ne poată  mântui .    

    Aceasta a spus la botezul Său , nu că a avut nevoie să fie botezat pentru că ar fi fost un păcătos , mai degrabă i-a explicat lui Ioan Botezătorul :… „ căci aşa se cade să împlinim toată dreptatea .” (Matei 3:15) 

    Scopul este următorul : dacă Fiul Lui Dumnezeu ar fi mers de la încarnare  la cruce , fără o viaţă cu ispite  şi durere  ca să dovedească  neprihănirea  şi dragostea Sa , nu ar fi fost un Mântuitor potrivit pentru oamenii căzuţi în păcat .  Suferinţele Lui nu numai că au absorbit mânia Lui Dumnezeu , ci de asemenea au împlinit umanitatea sa adevărată  şi l-au făcut în stare să ne numească fraţi şi surori (Evrei 2:17).

4 Cristos a suferit şi a murit

Pentru a-şi obţine propria înviere din morţi

„Şi Dumnezeul păcii , care prin sângele legământului celui veşnic a adus înapoi dintre cei morţi pe Domnul nostru Isus , Marele Păstor al oilor ,să vă facă desăvârşiţi în orice lucru bun ca să faceţi voia Lui ,lucrând în voi ce este plăcut înaintea Lui prin Isus Cristos , a căruia să fie gloria în vecii vecilor! Amin .”

Evrei 13 :20-21 TBS

 Moartea lui Cristos nu numai că  doar  a precedat  învierea sa, dar a fost preţul pentru obţinerea ei .De aceea Evrei 13:20  spune că Dumnezeu l-a adus din morţi prin sângele  legământului celui veşnic”

    „sângele  legământului ”  este sângele lui Isus ,după cum El a spus  „ acesta este sângele Meu , sângele legământului  ”(Matei 26:28)Atunci când Biblia vorbeşte despre sângele lui Isus , se referă la moartea Lui , fiindcă nu ar fi fost realizată mântuirea  doar prin scurgerea sângelui Său , sângerarea Sa până la moarte este ceea ce face crucială vărsarea de sânge .

   Acum , care este relaţia dintre această vărsare de sânge a lui Isus şi înviere? Biblia spune că nu a fost doar   înviat  după vărsarea de sânge ,  ci prin ea .Aceasta înseamnă că  împlinirea  morţii  Lui  Cristos  era atât de completă şi de perfectă că învierea  a fost recompensa şi justificarea realizării Lui Cristos în moarte .

   Mânia Lui Dumnezeu a fost mulţumită cu suferinţele  şi moartea lui Isus .Blestemul sfânt împotriva păcatului a fost pe deplin  anulat .Supunerea lui Cristos a fost îndeplinită cu cea mai deplină măsură , preţul iertării a fost plătit în totalitate ,dreptatea Lui Dumnezeu a fost complet justificată .Tot ceea ce a rămas de îndeplinit era publica declaraţie a confirmării Lui Dumnezeu , iar aceasta a dat-o înviindu-L pe Isus din morţi .

   Atunci când Biblia spune Şi dacă Cristos n-a fost înviat, credinţa voastră este zadarnică ;voi sunteţi încă în păcatele voastre.”(1 Cor 15 .17 )  , fraza nu spune  că învierea este preţul plătit  pentru păcatele noastre ci  scopul frazei este să spună că învierea dovedeşte  moartea lui Isus  ca fiind  preţul atotsuficient .Dacă Isus nu a înviat din morţi , atunci această moarte a fost un eşec .În consecinţă Dumnezeu nu a justificat ceea ce a făcut Isus purtând păcatele noastre, şi atunci mai suntem în păcatele noastre .

    Dar de  fapt  Cristos a fost înviat din morţi , prin gloria Tatălui …” ( Romani 6:4), aşa succesul suferinţelor şi morţii  Lui a fost justificat . Şi dacă ne punem încrederea în Cristos, nu mai suntem în păcatele noastre.

   Pentru că prin sângele  legământului celui veşnic” marele Păstor a fost înviat şi trăieşte veşnic.

 

TOT ARTICOLUL AICI:Patimile text Ro 1-50

 

Publicata pe o pagina de internet in 2003 tradusa din http://www.desiringgod.org/

Read Full Post »

Older Posts »

%d bloggers like this: