Feeds:
Posts
Comments

Posts Tagged ‘biserica’

Cum să reacționezi față de cei care părăsesc Biserica?

Se întâmplă un lucru trist. Întâlnesc tot mai mulți oameni care părăsesc Biserica. Unii, este adevărat, se transferă la o altă biserică locală, cu nădejdea unei experiențe viitoare mai pozitive. Alții însă renunță la credință. Când sunt întrebați de motivația deciziei lor, ei împărtășesc de obicei experiențe dureroase, argumente științifico-filozofice sau incapacitatea de a trăi la un standard moral înalt.

Cine sunt aceștia?

  • Un licean care a ajuns la concluzia că evoluționismul are baze științifice mai solide decât creștinismul
  • Un student care a crescut în biserică, a fost dus la școala duminicală, a recitat poezii în adunare, dar nu a rezistat atracțiilor și plăcerilor lumești
  • Un tânăr dezamăgit de ipocrizia pe care a văzut-o în jurul lui (creștini care nu trăiau la standardele pe care le predicau)
  • Un adult care a fost rănit de prietenii săi creștini egoiști

Sau mulți alții. Care declară că experiențele lor negative le-au subminat credința în Biserică și în cele din urmă în Dumnezeu.

Cred că cei mai mulți dintre noi au cunoscut credincioși care au părăsit credința. Poate știm pe cineva care e gata să o facă chiar acum. Cum ar fi cel mai bine să răspunzi într-o astfel de situație?

  1. Ascultă-i și caută să-i înțelegi

Tendința noastră va fi să le predicăm. Să le spunem cât de greșită este decizia lor și cât de rău vor ajunge. Să le cităm versete din Biblie.

Să nu uităm însă că unii dintre ei vor fi fost crescuți în familii de credincioși. Au mers la o școală creștină. Au participat la tabere biblice de vară. Au memorat versete. Ei știu că Isus a venit să moară pentru păcatele lor. Ei știu că El vrea să le dea o viață din belșug. Și deși știu toate acestea, au ales să dea înapoi de la calea credinței.

Pentru că ei cunosc toate acestea lucruri, urechea le va fi închisă la predicile tale. Mai degrabă ar avea nevoie de cineva să îi asculte. S-ar putea ca în mintea lor decizia luată să fi părut logică și necesară. Au petrecut săptămâni, luni sau chiar ani înainte de a face acest pas. Nu le-a fost ușor.

În loc să le recităm amenințător pasaje din Scriptură, mai degrabă să încercăm să îi ascultăm și să înțelegem ce s-a întâmplat. Cum s-a ajuns aici? Este vorba despre experiențe dureroase? Sau despre nelămuriri la nivel doctrinar? Care ar trebui să fie pașii următori?

  1. Nu îi privi ca pe niște dușmani

De-a lungul anilor, am văzut numeroși tineri care au început să umble pe calea credinței pentru ca mai târziu să se abată de la ea. Fiecare caz este o reamintire că în jurul nostru se poartă o bătălie spirituală pentru sufletele oamenilor. Cei ce pleacă din Biserică nu sunt dușmanii noștri. Sunt mai degrabă victime ale celui rău.

Mulți dintre ei sunt oameni care au fost răniți. Au trecut prin experiențe dureroase. Le-a murit un copil. Un prieten a căpătat o boală incurabilă. Fata le-a fost violată. Ei ajung să se întrebe, “Cum poate un Dumnezeu iubitor și atotputernic să permită atâta suferință în lume?”- și nu sunt mulțumiți de răspunsurile primite.

Umblarea pe calea lui Dumnezeu presupune plătirea unui preț pe care unii nu sunt gata să îl acorde. Văzând comportamentul lor și auzind cuvintele lor, vei fi ispitit să te superi, să îi socotești ca pe niște dușmani care te-au trădat. Caută însă să reacționezi diferit, arătând compasiune. Făcând astfel, s-ar putea să le încetinești pașii prin care se îndepărtează de Dumnezeu.

girl-sitting-in-church-large

      3. Continuă să le arăți dragoste

Astăzi, sunt tot mai mulți cei care pleacă și închid după ei ușa bisericii. Nu înseamnă că nu mai cred în Dumnezeu. Nu înseamnă că sunt atei. Eventual sunt agnostici. Sau dezamăgiți. Sau dornici să profite măcar un timp de plăcerile pe care lumea le oferă.

Unii vor pleca furioși, alții dezamăgiți, alții indiferenți. Oricum ar fi, spune-le că vei continua să îi iubești, să te rogi pentru ei și să fi disponibil când vor avea nevoie de tine. Că la tine vor găsi adăpost și compasiune. Spune-le că ușa ta va fi mereu deschisă pentru ei.

Ar fi groaznic ca ei să găsească în lume prieteni loiali care să îi înțeleagă mai mult, să îi iubească mai mult, să îi respecte mai mult, sau să le acorde mai mult har decât au primit în Biserică.

  1. Caută să adresezi din timp propriile-ți îndoieli sau ale celor din jur

Deși nu ne place să o recunoaștem, niciunul dintre noi nu are o credință perfectă. Undeva în străfundul nostru fiecare experimentăm îndoiala. La urma urmei, suntem într-un proces continuu de creștere în credință.

Biserica ar trebui să creeze un mediu în care oamenii să se simtă liberi să-și adreseze întrebările, să-și exprime îndoielile. Am văzut părinți care și-au certau copiii pentru că au pus întrebări “ciudate”. Nu cred că e sănătos ca întrebările să fie evitate. Întrebările copiilor mei mă forțează să caut răspunsuri cu privire la ce și de ce cred.

Isus a cerut credință de la urmașii Săi, dar El a avut răbdare cu cei îndoielnici ca și Toma. Dacă noi nu abordăm întrebările incomode, dacă îi disprețuim și ridiculizăm pe cei care le pun, atunci să nu ne mirăm că mai târziu aceștia vor întoarce spatele creștinismului și ulterior chiar a relației cu Dumnezeu.

leavingchurch

     5. Nădăjduiește că acea persoană se va întoarce înapoi la credință

Credincioșii ai căror rude sau prieteni aleg să părăsească Biserica nu trebuie să dispere. Ei pot să rămână încrezători. În loc să-i condamne, ei ar trebui să continue să-i iubească, să le arate răbdare și să le ofere un model cristic de viață creștină.

Din păcate, unii din cei care părăsesc Biserica au parte de comentarii atât de acide din partea credincioșilor încât nu vor regreta vreun moment pasul făcut. Dacă însă li se va arăta dragoste, s-ar putea ca ulterior să le pară rău, să își vină în fire și într-o zi să se întoarcă la Dumnezeu, care e gata să îi ierte- ca un Păstor care caută oaia rătăcită și ca un Tată care așteaptă întoarcerea fiului risipitor.

  1. Întreabă-te dacă nu cumva și cei care rămân au o parte de vină

În cele din urmă, fiecare persoană care pleacă trebuie să constituie un moment de cercetare pentru cei care rămân. Oare puteam face mai mult? Oare nu puteam preîntâmpina această plecare? Oare problema este doar nebunia, egoismul și păcatul celui care pleacă? Oare am fi putut să îi purtăm de grijă mai bine? Oare ne-am rugat suficient? Oare în focalizarea noastră pe proiecte mari nu am neglijat sufletul lui/ei? Oare nu am trecut cu vederea semnalele primite? Oare am manifestat față de el/ea dragostea lui Cristos? Oare nu am fost prefăcuți?

Iar dacă greșelile trecutului nu le mai putem îndrepta, măcar să învățăm din ele și să nu le mai repetăm în viitor.

https://pentrusufletultau.wordpress.com/2016/06/04/cum-sa-reactionezi-fata-de-cei-care-parasesc-biserica/

Read Full Post »

2034_539623512768116_72869895_n

IN CE FEL DE ADUNARE ESTI?

Mai este adunarea voastra ceea ce ar trebui sa fie ea? Sau este un loc la care nu-s bineveniti decat sfintii, decat cei cu costum si cravata, doamnele cu rochii elegante si cu palarie, cei ce vin cu Biblia sub brat, cei carora le plac doar cantecelele din “harfele negre”, cei care se potrivesc unui tipar prestabilit, care stiu programul pe de rost, care stiu ce inseamna “ispasire” si “justificare”, care poseda limbajul crestin si saluta politicos cu “Pacea Domnului” si-ti zic frate si sora, cei ce nu stiu sa zambeasca dar stiu sa critice … La ce fel de adunare mergi?
Si daca vine cineva care-i altfel, care mesteca guma si are plete si vine in blugi, si poate e tatuat, daca e o femeie care a fost casatorita de vreo 2-3 ori si divortata tot de atea ori, iar acum are un prieten cu care traieste, daca vine unul cu cercel in ureche, este el/ea binevenit/a la adunarea la care mergi tu? In cat timpt si cate miscari trebuie ei ca sa devina ca si voi ca sa se potriveasca locului aceluia?
Poveste adevarata in randurile de mai jos:
O doamna din Chicago veni intr-o zi la un birou de consiliere. Primita de unul dintre specialistii de acolo, ea incepu sa-si spuna problemele:
– Am o probleme, un viciu … Consum droguri, cocaina. Consilierul dadu din cap, el mai auzi astea de mii de ori.
– Recent, ca sa fac rost de bani ca sa imi alimentez viciul, am inceput sa ma prostituez. Consilierul dadu din cap. Si asta o mai auzise de mii de ori.
– Dar ca sa fiu sincera pana la capat… am o fetita de 2 ani, si am descoperit ca daca imi dau fetita la prostitutie, face mai multi bani intr-o ora cat pot face eu itr-o saptamana. La asta consilierul ramase inmarmurit, fara cuvinte, asa ceva nu mai auzise niciodata! Asa ca, dupa un timp de tacere el sugera:
– Nu ai incercat sa te duci la vreo biserica, poate gasesti acolo ajutor pentru problema ta?
Socata, femeia zise:
– Biserica? De ce m-as duce acolo? Nu ma simt deja destul de deprimata si murdara? De ce sa ma duc sa ma simt si mai rau decat sa ma simt acuma?
Daca DOMNUL ISUS ar fi in vreo adunare, ISUS cel real, din Biblie, atunci cu astfel de oameni ar sta el de vorba! De astfel de femei ar fi EL interesat. De fapt EL a fost omorat printre altele deoarece si-a petrecut vremea si pe langa astfel de oameni cu care fariseii timpului nu vroiau sa stea cu ei. Si astfel de oameni vroiau sa petreaca timpul cu Isus, pentru ca DOMNUL ISUS nu ii facea sa se simta mai rau, ci sa se simta iubiti si posibil de iertat si transformati!
Ah ce mi-as dori o adunare care sa ii iubeasca pe cei neiubiti, sa lase oamenii sa fie reali si autentici cu ceilalti si cu DUMNEZEU , care sa nu condamne, ci sa arate iubirea lui DUMNEZEU !

300px-Moses_Pleading_with_Israel_(crop)

De la :Insemnari din vale

Read Full Post »

59671_458253004213327_65214209_n

704922_4023926158721_580679768_oLipsa de vitalitate spirituală

„Eu am venit ca oile Mele să aibe viața și s-o aibe din belșug” – Ioan 10:10

via Lipsa de vitalitate spirituală.

http://eclesiologie.wordpress.com/anexe/lipsa-de-vitalitate-spirituala/

 Viața creștină este o viață de biruință și de belșug spiritual.  Dorința Domnului Isus este ca noi toți „să rămînem în El și să aducem multă roadă”   (Ioan 15:4-11).  O permanentă însuflețire pentru tot ceea ce este bun ar trebui să ne stăpînească în toate zilele noastre. (Filipeni 4:8)  O activitate cu sens și cu împliniri personale ne este promisă și în Psalmul 1: „El este ca un pom sădit lîngă un izvor de ape, care își dă rodul la vremea lui și ale cărui frunze nu se veștejesc; tot ce începe duce la bun sfîrșit” (Psalmi 1:3).  Bogăția lăuntrică se răsfrînge și în afara noastră producînd o atmosferă de veselie, de optimism și de laudă adresate Numelui lui Dumnezeu:  „Vorbiți întree voi cu psalmi, cu cîntări de laudă și cu cîntări duhovnicești și cîntați și aduceți din toată inima laudă Domnului” (Efeseni 5:19).

 Adeseori însă, unii creștini trec prin perioade de „secetă spirituală”. Aceste sezoane de „uscăciune” vin pe neașteptate și îi cufundă pe cei credincioși într-o stare de apatie, de indiferență și uneori, chiar de împotrivire față de Dumnezeul mîntuirii lor. Care să fie cauza acestor „crize spirituale”?  Și ce trebuie să facă un credincios ajuns într-o astfel de „uscăciune spirituală”?

 În studiul care urmează vă propunem discutarea acestor întrebări și soluționarea lor în ascultare de Cuvîntul Domnului.

 Crizele spirituale pot fi prilejuri de creștere559372_309909025744863_2138342094_n156406_322053327863766_2100543677_n

 Uneori, Dumnezeu însuși ne lasă să trecem prin astfel de crize pentru a ne cunoaște pe noi înșine și pentru a ne da seama că „nimic bun nu locuiește în noi, adică în firea noastră pămîntească” (Romani 7:18). Alteori Dumnezeu produce El însuși aceste crize pentru a ne desprinde de păcat și pentru a ne apropia și mai mult de El însuși. Chiar și atunci cînd crizele spirituale sînt produse de nevegherea sau de vinovăția noastră, Dumnezeu le poate folosi înspre un bine superior.  Mulți credincioși din istorie au mărturisit cum Dumnezeu a folosit chiar și căderile lor pentru adîncirea pocăinței și pentru așezarea lor în situații noi din care să răspîndească binecuvîntarea.  „Pe de altă parte știm, că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, și anume spre binele celor ce sînt chemați după planul Său”.  Aduceți-vă aminte numai de „lepădarea lui Petru” despre care Domnul Isus a știut mai dinainte, dar pe care nu a căutat s-o prevină, ci a folosit-o spre desăvîrșirea interioară a apostolului. (Luca 22:31-34)

 Atitudinea corectă într-o situație de criză spirituală295431_369839506418132_2044414242_n

 Este bine ca atunci cînd se abate asupra noastră o stare de „uscăciune duhovnicească”, noi să știm să ne refugiem în „harul Domnului” și să căutăm să facem două lucruri foarte importante:

 a. Mai întîi trebuie să căutăm să identificăm cauzele acestei stări de cădere.  Se spune că un diagnostic corect aduce mari șanse de vindecare în medicină.  Și în viața duhovnicească situația se prezintă la fel.  „Medicul bun” va ști să ne arate unde se ascunde răul, dacă vom ști să stăm de vorbă cu El, într-o atmosferă de studiu, de post și de rugăciune.

 b. Apoi trebuie să căutăm să înlăturăm cît mai repede cauzele suferințelor noastre sufletești.  În tot acest proces accentul va trebui să fie pus nu pe strădaniile noastre, oricît de mari ar fi ele, ci pe puterea și pe harul lui Dumnezeu, „căci de la El vine și voința și înfăptuirea” (Filipeni 2:13).

 Cauze comune ale lipsei de vitalitate spirituală

 A.   Cauza:  PăcatulVISION OF THE LOST-William Booth

 Nimic nu ne desparte de Dumnezeu mai repede și mai catastrofal decît păcatul. „Nu, mîna Domnului nu este prea scurtă ca să mîntuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă, ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărțire între voi și Dumnezeul vostru; păcatele voastre v- ascun fața Lui și-L împiedică să v-asculte”, spune profetul Isaia. (Isaia 59:1,2)

 Un păcat poate fi o încălcare voită a poruncilor lui Dumnezeu (1 Ioan 3:4), o stare de împotrivire tacită față de intențiile lui Dumnezeu cu viața noastră (bani, timp liber, servici, domiciliu, etc.), sau o șovăire vinovată în înfăptuirea anumitor lucrări pe care Dumnezeu le așteaptă de la noi. (Iacov 4:17)

 Două exemple ne stau imediat înainte cînd ne gîndim la păcatul care-l desparte pe om de bucuria prezenței lui Dumnezeu.  Cel dintîi este cazul lui Iona care a ajuns să-și dorească moartea, din cauză că neascultarea lui l-a împins într-o stare de derută și de întunecime. (citiți în întregime cartea lui Iona)  Cel de-al doilea este cazul împăratului David, care după ce a păcătuit cu Bat-Șeba, a căzut într-o stare de „uscăciune” și de „sfîrșeală lăuntrică”.  În această situație, el scrie Psalmul 51: „Ai milă de mine Dumnezeule, în bunătatea Ta !  După îndurarea Ta cea mare, șterge fărădelegile mele !… “ (Psalmi 51:1-12).  Păcatul săvîrșit îl făcuse necurat înaintea Domnului și-i interzisese accesul la sursa bucuriei și-a binecuvîntărilor:  „Curățește-mă cu isop și voi fi curat, Spală-mă și voi fi mai alb decît zăpada.  Fă-mă să aud veselie și bucurie și oasele pe care le-ai zdrobit Tu, se vor bucura”. Cine trăiește în păcat este tăiat de la sursa de energie a cerului !!

 Soluționarea problemei:  Pocăința208504_147906498609391_100001701247122_297195_3564260_n

 Slăvit să fie Dumnezeu, pentru că El ne-a lăsat deschisă calea pocăinței !!  Cel ce a păcătuit poate și trebuie să se „întoarcă” la Dumnezeu, părăsind cu desăvîrșire păcatul.

 Împăratul David, de care am amintit, a trecut el însuși prin această experiență.  Ascultați-l cum o descrie în Psalmul 32:  „Cîtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate.  Căci ziua și noaptea mîna Ta apăsa asupra mea, mi se usca vlaga cum se usucă pămîntul de seceta verii.  Atunci Ți-am mărturisit păcatul meu și nu mi-am ascuns fărădelegea.  Am zis:  Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile !  Și Tu ai iertat vina păcatului meu.  … Ferice de cel cu fărădelegea iertată și de cel cu păcatul acoperit !  Neprihăniților, bucurați-vă în Domnul și veseliți-vă !  Scoateți strigăte de bucurie, toți cei cu inima fără prihană.”

 Dumnezeu ne disciplinează din cauza păcatului, prin pedeapsă, dar și aceasta este spre binele nostru.  Pedeapsa trebuie înțeleasă ca un semn al iubirii și-al grijii pe care ne-o poartă Dumnezeu, ca Tată:  „Fiule, nu disprețui pedeapsa Domnului și nu-ți pierde inima cîndești mustrat de El.  Căci Domnul pedepsește pe cine-l iubește și bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primește” (Evrei 12:5-11).

 Uneori, nu este suficient să îndreptăm păcatul prin pocăință.  Mai este nevoie și să îndreptăm paguba făcută.  Cine a furat, trebuie să dea înapoi, cine a jignit trebuie să-și ceară iertare, etc.  Pînă nu sînt respectate toate acestea, Dumnezeu ne poate refuza reintrarea în prerogativele vieții spirituale îmbelșugate.

 B. Cauza:  O viață lipsită de idealuri531487_342228465851245_1307137186_n

 Lipsa de idealuri este izvorul lipsei de sens.  Nimeni nu trebuie să se mulțumească cu „a trăi pentru… a trăi”.  Purtăm în noi energii creatoare, care se vor cheltuite.  Uneori se întîmplă cu noi așa cum se întîmplă și în afaceri:  Dumnezeu renunță să mai investească în persoane „nerentabile”.  „Apele stătătoare prind miros urît”, spune un proverb din vechime.  Un creștin fără idealuri este un peisaj trist, ca o corabie cu pînzele sfîșiate.  Vîntul suflă degeaba, căci catargele sînt rupte.

 Există astăzi, atîția creștini care se învîrtesc pe loc, încurcîndu-se unii în alții.  „Secerișul este copt”, dar cei chemați stau la umbră, ferindu-se de arșița zilei.  Nu este de mirare că Dumnezeu, retrage seva de viață din „mlădițe” care refuză să „rodească”.

 Soluția problemei:  Stabilirea unor idealuri  precise într-o ordine stabilă de priorități:

 1. Dumnezeu ne-a mîntuit „pentru faptele bune pregătite mai dinainte pentru ca noi să umblăm în ele” (Efeseni 2:10).  El vrea să lucreze „în noi”  și apoi „prin noi”.  Ca mădulare în trupul lui Christos, noi sîntem instrumentele lui Dumnezeu în lumea de astăzi.  Apostolul Pavel le scrie Filipenilor să se lase „însuflețiți” de lucrările necesare 

 împărăției, iar pe Tit îl sfătuiește să spună apăsat că  „cei ce au crezut în Dumnezeu să caute să fie cei dintîi în fapte bune” (Tit 3:8).

 2. Retrași într-o atmosferă de rugăciune, trebuie să ne formulăm o strategie creștină a vieții, cu scopuri imediate și cu scopuri de lungă durată.

 3. Cunoașterea aptitudinilor personale ne poate fi de mult folos, în restabilirea unor obiective viitoare.  Dumnezeu ne-a dat anumiți „talanți” pe care îi vrea puși în „negoț“.  Aduceți-vă aminte că Pavel îi scria lui Timotei:  „Nu fi nepăsător de darul care este în tine” (1 Timotei 4:14).

 Dacă nu știi ce trebuie să faci, începe prin a face ceea ce este nevoie.  Du-te la unul dintre păstorii bisericii și întreabă-l ce este de făcut în adunare. Roagă-l să-ți dea o lucrare de care să fi răspunzător.  Vei vedea „din mers” unde îți este locul și care îți sînt abilitățile.  Obișnuiește-te să ții un jurnal personal și o listă de rugăciune.

 C. Cauza:  Lipsa de hrană spiritualăbilblia-2

 Creșterea spirituală se poate asemăna perfect cu creșterea biologică.  Un copil care nu mănîncă va ajunge un copil rahitic.  Tot așa cum hrana materială ne este necesară în fiecare zi, nici hrana spirituală nu trebuie să lipsească.

 Cum să ne hrănim pentru suflet?314343_2329218486215_1757851490_n

 Hrana spirituală este un dar de la Dumnezeu care se coboară înspre noi în clipele de meditație, de părtășie și de rugăciune.  Domnul Isus este  „pîinea venită din cer” ca să aducă lumii viața. (Ioan 6:32-35)  Tot ceea ce ne poate apropia de Domnul Isus este de 

 dorit să se petreacă în viața noastră.  Citirea unei cărți creștine, ascultarea unei predici bune, participarea la un servici de rugăciune, postul și slujirea împreună cu sfinții, stăruință asupra paginilor Sfintelor Scripturi, sînt tot atîtea căi de „hrănire spirituală”.

EuRoBaptisti-Un-nou-camp-de-misiune-pentru-cei-cu-viziune...-BIBLIA-AUDIO-MP3

432114_185815274861419_100002988420602_296616_153496068_n


Soluția problemei:  Disciplina vieții de credință

388831_10150483009057804_1355498644_n

 Medicii de astăzi au lansat un proverb:  „Spune-mi ce mănînci, ca să- ți spun cine ești”.  Noi îl preluăm și spunem că sufletul trebuie hrănit sistematic cu „hrană aleasă” pentru a fi în formă maximă.  „Să doriți laptele duhovnicesc și curat ca prin el să creșteți…”, le spunea Petru credincioșilor, iar autorul epistolei către evrei își mustra cititorii pentru lipsa de hrănire adecvată:  „ați ajuns să aveți nevoie de lapte , nu de hrană tare”  (1 Petru 2:2;  Evrei 5:12).

 Lipsa de vitalitate din viețile multor credincioși dovedește o lipsă serioasă în felul în care ei se hrănesc duhovnicește.  Programatorii de computere au creat și ei un proverb:  „Garbage in, garbage out”.  Cu alte cuvinte:  „Ce pui înăuntru, aceea iese apoi afară.”  Mintea și inima noastră funcționează și ele după același principiu.  Cine se uită la lucrurile păcătoase ale lumii, cine se hrănește toată ziua mintal și afectiv cu „plăcerile de o clipă ale păcatului”, va sfîrși prin a trăi lumește și a-și duce sufletul într-o stare de „leșin spiritual”. „Din dragoste pentru lumea de acum”, Dima l-a părăsit pe apostolul Pavel și, dacă nu s-a pocăit, și-a ratat veșnicia. (2 Timotei 4:10)  Un creștin adevărat trebuie să-și disciplineze mintea și plăcerile.  „Și orice gînd îl facem rob ascultării de Christos” (2 Corinteni 10:5).  Marile treziri spirituale au început totdeauna cu oameni care s-au întors la Biblie și la rugăciune.  Dacă simți că ești „sleit de puteri” și „însetat” după o viață îmbelșugată, ascultă cum cheamă Dumnezeu prin profetul Isaia:  „Voi toți cei însetați veniți la ape, chiar și cel ce n-are bani.  veniți și cumpărați bucate,, veniți și cumpărați vin și lapte, fără bani și fără plată.  De ce cîntăriți argint pentru un lucru care nu hrănește?  De ce vă dați cîștigul muncii pentru ceva care nu satură?  Ascultați-mă dar și veți mînca ce este bun și sufletul vostru se va desfăta cu bucate gustoase” (Isaia 55:1,2).

 D. Cauza:  Singurătatea

0m5

75289_446130678734257_593575752_n310563_395406667195098_1427839439_n

 Poate părea paradoxal, dar în societatea „supra-aglomerată” de astăzi, unii oameni trăiesc singuri „ca în codru”.  Pentru un creștin, o astfel de stare este inadmisibilă.  Ea nu se poate justifica în nici un mod, căci Christos ne-a chemat la o viață de părtășie cu ceilalți.  Biserica este o „comuniune spirituală”, în care fiecare sîntem mădulare „unii altora”.  Totuși, pe unii mîndria, pe alții timiditatea și pe alții chiar păcatul îi face să se izoleze de „trup” și să încerce să supraviețuiască singuri.  Așa ceva nu se poate !  Dumnezeu nu poate să binecuvinteze o asemenea stare.  În cîntarea „An de an” scrisă de fratele C. Ioanid sînt următoarele cuvinte:  „Spic de spic se țin în vînt,  cine-i singur cade frînt”.  Aduceți-vă aminte cît de singur s-a simțit Ilie și cum din cauza singurătății și-a depresiunii nervoase a vrut mai bine să moară decît să trăiască. (1 Împărați 19:3,4,10)

 Singurătatea este deseori o metodă prin care Dumnezeu ne încearcă, dar ea nu va fi niciodată un mediu permanent în care Dumnezeu vrea să ne crească. Mi se pare că Blaga spunea că:  „Geniul se formează uneori în biblioteci, dar caracterul omului se formează întotdeauna în șuvoiul vieții, printre lovituri și binecuvîntări.”

 Soluția problemei:  Stabilirea unor relații sănătoase cu ceilalți

282890_407010949350660_780975627_n

youth-pray

 1. Începe prin a mulțumi Domnului că ți-a dat tot ceea ce trebuie pentru a putea fi de folos celorlalți.  Recunoaște investiția făcută de Dumnezeu în tine și dă-ți seama că nu ți s-a dat degeaba ceea ce ai.

 2. Măsoară-te cu modestie și dă-ți seama că nu ești nici mai bun și nici mai rău decît alții.  Dacă ai fi mai bun, te-ai umple de mîndrie, dacă ai fi mai rău, te-ai îneca în invidie.  Ești așa cum este toată lumea, cu puncte bune și puncte slabe.

 3. Privește în jur și identifică pe cei ce au aceleași scopuri cu tine.  Caută apoi să te apropii de ei.  Începe prin a aprecia ceea ce ei sînt și ceea ce fac.  Întinde o punte de simpatie pe care vei fi invitat apoi să te apropii.  Nimeni nu se poate împrieteni cu o „biserică”.  Începe prietenia ta cu o singură persoană.  Restul va veni de la sine.

 4. Caută un grup restrîns de părtășie.  Cantitatea nu înseamnă întotdeauna calitate.  Mulți creștini au găsit mîngîiere și îmbărbătare în grupuri restrînse care se întîlnesc periodic pentru părtășie și studiu.  Deschide și casa ta pentru găzduirea unor astfel de întîlniri.

 E. Cauza:  O Biserică închisă

21700_10200126226011220_2047752462_n23383_501743706534270_144021464_n

 Dacă am vorbit de singurătatea unor credincioși, putem adăuga la acest subiect și ceva despre singurătatea unor biserici.  În mod normal, adunarea creștină trebuie să fie larg deschisă înspre lume și activă din punct de vedere misionar.  Din păcate, astăzi multe adunări s-au transformat într-un fel de „cluburi”, sau „societăți selecte ale sfinților”.  Nu se poate să fim în același timp și împotriva scopului cu care ne-a lăsat Dumnezeu pe pămînt și în șuvoiul binecuvîntărilor divine.  Dumnezeu nu răsplătește neascultarea.  Duhul Sfînt este întristat în biserici împietrite în forme și fără simpatie față de sufletele care pier.  Unele biserici sînt mult mai preocupate să-și adune membrii, decît să răspîndească Evanghelia.  Dumnezeu a folosit în unele cazuri prigoana pentru a îndrepta această atitudine greșită.

 Soluția problemei? Începerea unei activități de evanghelizare547690_2330905808397_1817827665_n

 1. Christos a fost numit „prietenul păcătoșilor”.

 2. El a venit pe pămînt să caute și să mîntuiască „ce era pierdut”.

 După înălțarea Sa la cer, El nu și-a schimbat planurile. (Ioan 12:32)

 4. Nicăieri nu scrie:  „Închideți-vă în biserici și rugați-vă ca alții să vină la voi”.  Dimpotrivă este scris:  „Mergeți în toată lumea și vestiți Evanghelia” (Marcu 16:15).

 F. Cauza:  Lipsa de iertare76238_347855201978103_1148059069_n

 Dumnezeu condiționează atitudinea Lui fața de noi, de atitudinea noastră față de ceilalți.  Mulți din cei ce se află într-o stare de „secetă spirituală”, au ajuns acolo pentru că au greșit față de frații lor din adunare.  Vrînd să le facă altora rău, ei și-au făcut rău lor înșiși, căci Dumnezeu, a întors asupra capului lor, atitudinea pe care ei au avut-o față de ceilalți.  În Matei 6:14,15, Domnul Isus spune: „Dacă iertați oamenilor greșelile lor și Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greșelile voastre.  Dar dacă nu iertați oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșelile voastre”.  Nimeni nu-l poate ține pe altul în robie fără să fie el însuși rob.  Acest lucru se vede și mai deslușit din pilda despre robul nemilostiv din Matei 18:21-35.  Cel care n-a vrut să ierte pe cel ce-i era dator, a ajuns el însuși să fie dat pe „mîna chinuitorilor”.  Concluzia anunțată chiar de Domnul Isus este: „Tot așa vă va face și Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său” (Matei 18:35).

 Apostolul Iacov adăuga la aceasta, următoarea înștiințare:  „Căci judecata va fi fără milă pentru cel ce n-a avut milă; dar mila biruiește judecata” (Iacov 2:13).

 Soluția problemei:  O inimă gata să ierte164312_106464662762860_100001979810124_43260_234186_n

 Cineva spunea foarte bine că noi nu trebuie să dăm din iertarea noastră, căci firea pămîntească este neînduplecată și rea; noi trebuie să dăm din iertarea primită de la Domnul.  De multe ori ajungem să spunem ca și Petru: „Doamne, de cîte ori să iert pe fratele meu… “ (Matei 18:21), simțind în inima noastră că am ajuns la capătul puterilor și că nu mai avem puterea să iertăm.  Într-un fel este bine că se întîmplă așa, căci ajungem să ne vedem limitele strîmte ale „bunătății firești”.  Pilda robului nemilostiv ne învață însă că noi trebuie să dăm altora din iertarea care ni s-a dăruit nouă de către Dumnezeu.  Fiecare din noi este fericit că a fost iertat de păcate și că nu va mai ajunge să fie judecat odată cu lumea. (1 Corinteni 11:32;  Ioan 5:24)  Aceeași eliberare trebuie însă să o arătăm și celor care se fac vinovați față de noi, altfel Dumnezeu va face să cadă asupra noastră procesul Lui nemilos de disciplinare: „Nu judecați, ca să nu fiți judecați.  Căci cu ce judecată judecați, veți fi judecați; și cu ce măsură măsurați, vi se va măsura” (Matei 7:1,2).

 Nimic nu este mai folositor decît un cuget curat și o inimă pornită să acorde iertarea mai dinainte de a i se fi greșit cu ceva.  Aceste două caracteristici aduc pace în suflet și bucuria neîngrădită a cerului.  Într-adevăr, Dumnezeu găsește plăcere să ierte.  Pentru a ajunge la această bucurie, a fost gata să-L trimită în lumea noastră chiar pe Fiul Său ca să moară pe cruce.  În chiar acel ceas de mare suferință, Dumnezeu a simțit bucuria acordării iertării.  Cît de dulci au trebuit să fie pe buzele Domnului Isus cuvintele adresate tîlharului pocăit:  „Adevărat îți spun că astăzi vei fi cu mine-n rai” (Luca 23:43).  Autorul epistolei catre Evrei ne lămurește și mai bine acest lucru atunci cînd scrie că: „Pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a disprețuit rușinea… “ (Evrei 12:2).  Iar Isaia, comentînd crucea și răstignirea, spunea: „Va vedea rodul muncii sufletului Lui și se va înviora” (Isaia 53:11).391270_369817819753634_869042150_n

 G. Cauza:  Lipsa armoniei familialepicture1

little-nell-and-her-grandfather

 Dumnezeu nu poate binecuvînta o familie dezordonată sau dezbinată împotriva ei înșiși.  Un text dintr-o poezie romînească spunea că:  „Iubirea se cere păzită cu săbii de oțel,  și de ea și de el, la fel.”  Multe din clipele noastre de „sărăcie duhovnicească” și de lipsă de vitalitate sînt datorate proastelor relații din cadrul familiei.  Apostolul Petru, cu experiența unui om căsătorit, îi avertiza pe bărbații din biserică: „să se poarte cu înțelepciune cu nevestele lor, dînd cinste femeii, ca unui vas mai slab, ca unele care vor moșteni împreună cu voi harul vieții, ca să nu fie împiedecate rugăciunile voastre” (1 Petru 3:7).   Pavel scrie: „Bărbaților, Iubiți-vă nevestele și nu țineți necaz pe ele”. (Coloseni 3:18)  Lipsa de armonie familială duce la lipsa armoniei cu Dumnezeu.  Nicăieri nu se vede ce sîntem noi mai bine decît în universul intim al familiei.  Acolo cad toate măștile și tot acolo se manifestă toată măsura caracterului nostru.  Mulți „slujitori” ai celorlalți în societate, sînt adevărați „despoți” în casele lor.  Multe femei „elegante” în societate, sînt „delăsătoare” și „fără nici un pic de farmec” față de cei din familie. Dumnezeu nu poate fi indiferent față de stări ca acestea.  El este „creatorul” familiei umane și fiecare sîntem răspunzători înaintea Lui de felul în care ne îndeplinim îndatoririle.  Cei din Vechiul Testament cunoșteau foarte bine lucrul acesta.  Unii dintre ei au fost înștiințați să-și pună în rînduială casa, căci trebuie să se înfățișeze înaintea Creatorului.  Iată ce scrie în 2 Împărați 20:1: „În vremea aceea Ezechia a fost bolnav pe moarte.  Proorocul Isaia, fiul lui Amoț, a venit la el și i-a zis:  Așa vorbește Domnul:  Rînduiește ce ai de rînduit casei tale, căci vei muri și nu vei mai trăi.”  Același text sună puțin mai diferit în cartea lui Isaia: „Așa vorbește Domnul:  Pune-ți în rînduială casa, căci vei muri și nu vei mai trăi” (Isaia 38:1).  Aceeași expresie (și-a pus casa în rînduială) o găsim și în cazul lui Ahitofel. (2 Samuel 17:23)

 Apostolul Pavel este de părere că: „Dacă nu poartă cineva grijă de ai lui și mai ales de cei din casa lui, s-a lepădat de credință și este mai rău decît un necredincios”  (1 Timotei 5:8).

 Gîndiți-vă un pic numai la expresia folosită de Petru  „ca să nu fie împiedecate rugăciunile voastre”  (1 Petru 3:7).  Ce poate fi mai trist și mai sărac decît un om ale cărui rugăciuni nu sînt ascultate?  Rugăciunea este un fel de respirație a sufletului și dacă ea nu funcționează așa cum trebuie, oare de ce ne mai mirăm că uneori ne pierdem „suflul”?

 Soluția problemei:  Reparațiile necesare și o grijă deosebită pentru familieFROM A WISE WOMEN-HAPPY MOTHER DAY!

T.AUSTIN-SPARKS-THAT THEY  MAY ALL BE ONE,EVEN AS WE ARE ONE VOL1 După noi înșine, primul lucru de care vom da socoteală înaintea lui Dumnezeu sînt cei din familia noastră.  Cine încearcă să fie o binecuvîntare pentru alții în același timp în care este o „pacoste” pentru propria-i familie, se înșeală singur și nu va ajunge bine.

 Trebuie să citim încă o dată textele din Noul Testament consacrate familiei și să căutăm să ne „punem casa în rînduială”.  Cînd ne vom apuca să facem aceasta, vom observa că textele despre viața familială sînt relativ puține la număr și restrînse ca întindere.  De ce oare?

 Iată de ce:  Familia a fost un subiect pe care Dumnezeu l-a tratat în amănunțime încă din Vechiul Testament și între timp Dumnezeu nu Și-a schimbat părerea.  Chiar unele texte din Noul Testament sînt de fapt reluări ale unor principii enunțate în timpul în care Domnul își făcea cunoscută voia Evreilor. (De exemplu: Efeseni 6:2,3)

 Astăzi există o goană după cărți de educație familială.  Mulți autori au  făcut averi frumoase exploatînd această sete de cunoaștere.  Părerea noastră este că noi avem o problemă nu cu ceea ce nu știm, ci cu ceea ce știm deja foarte bine, dar zăbovim să punem în practică.  Goana după cărți „de specialitate” este uneori doar „o scuză” a amînărilor vinovate și o încercare zadarnică de „liniștire” a conștiinței.

 Pentru îndreptarea situației se cere să trecem prin pocăință și prin lepădare de sine.   Cine se preocupă mai mult de bunăstarea celorlalți, încercînd să fie o binecuvîntare pentru fiecare, n-are nevoie nici de cărți și nici de „principii”.  Dragostea găsește întotdeauna căi, lipsa ei se manifestă întotdeauna prin scuze.

Adeseori se uită că Însăși Domnul Isus a fost membru al unei familii ca toate familiile.  Cînd vrea să învețe ceva de la El și în domeniul acesta, va ajunge să vadă grija cu care Mîntuitorul Și-a încredințat mama lui Ioan, cînd știa că moare și deasemenea grija cu care i-a recuperat pentru credință și pentru veșnicie pe ceilalți frați ai Săi (Fapte 1:14;  1 Corinteni 9:5 și mai ales 1 Corinteni 15:7, unde Pavel ne spune că Domnul i s-a arătat în mod deosebit lui Iacov, cel mai vîrstnic dintre frații Săi, cel care a devenit mai apoi un stîlp în biserică și care ne-a lăsat și o epistolă

306790_10151155233089142_1702083488_n182529_114542832021595_758705264_n

Read Full Post »

Sperante religioase desarte care vor trimite multi oameni in iad

de Kevin Williams | illbehonest.com/romana

Biblia ne avertizeaza ca exista multi falsi convertiti care se bazeaza pe o nadejde falsa (Mat 7:13-

15) iar aici este o lista cu sperante religioase desarte care pot trimite oamenii in iad. Pe masura

ce le parcugeti, “incercati-va daca sunteti in credinta” (2Cor 13:5) si asigurati-va ca nu v-ati pus

nadejdea intr-o speranta desarta. In joc este chiar viata voastra vesnica.

Selecteaza o intrebare

1. Esti nascut intr-o familie de crestini ?

2. Esti botezat si frecventezi o biserica ?

3. Ai o intelegere Intelectuala a Evangheliei ? / Crezi doctrinele biblice ?

4. Esti pastor sau slujitor in biserica sau evanghelist ?

5. Ai o conduita morala impecabila ?

6. Ai trait experiente emotionale de genul bucurie sau remuscare ?

7. Ai fost vindecat de vreo boala ?

8. Ai avut vreo vedenie / vreun vis cu ingeri ?

9. Ai parte de binecuvantari materiale / lucruri / bani ?

10. Implinesti Legea ? / Legalism (incedere cauzata de propriile fapte bune)

11. Esti impresionat de stilul radical de predicare ?

12. Primesti raspuns la rugaciuni ?

13. Ai “Crestin“ ca “Religious Views “ pe facebook sau ceva de genul ?

14. Te-ai rugat vreodata “Rugaciunea pacatosului” sau ceva similar ? L-ai invitat vreodata pe Isus

in inima ta ? Ai luat vreodata o decizie pentru Isus ? Ai ridicat mana la evanghelizare sau ai iesit in

fata?

15. Ti-a spus vreodata un pastor ca esti salvat sau ceva de genul “bine ai venit in biserica lui

Hristos”?

16. Ai vreun dar spiritual de genul profetie, vorbire in limbi ?

1. Esti nascut intr-o familie de crestini ?

Fiind adus pe lume intr-o familie crestina nu te face un copil al lui Dumnezeu. Isus a spus:

“Dar tuturor celor ce L-au primit, adica celor ce cred in Numele Lui, le-a dat dreptul sa se faca

copii ai lui Dumnezeu; nascuti nu din sange, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din

Dumnezeu..” (Ioan 1:12-13)

Fariseii se bazau pe genealogia lor, si anume pe faptul ca aveau pe Avraam ca tata (Ioan 8:33) si

totusi Ioan Botezatorul ii avertizeaza: “Si sa nu credeti ca puteti zice in voi insiva: “Avem ca tata

pe Avraam!” (Mat 3:9) iar Isus le spune “Voi aveti de tata pe diavolul; si vreti sa impliniti poftele

tatalui vostru.” (Joan 8:44)

Cand cineva spune ceva de genul: “Am fost crestin din totdeauna” aceasta afirmatie ar trebui sa

ne dea de gandit pentru ca Isus a zis: “Daca nu sunteti convertiti, cu nici un chip nu veti intra in

Imparatia cerurilor.” (Mat 18:3).

Este posibil totusi ca cineva care a crescut intr-o familie crestina sa aiba evidentele unei convertiri

autentice si sa nu stie exact cand a fost convertit deoarece respectiva persoana se poate uita

inapoi in timp la mai multe momente in care convertirea putea sa se produca. Salvarea este

chemarea “din intuneric la lumina Sa minunata” (1 Pet. 2:9). Deci, ar trebui ca persoanele aflate in

astfel de situatii sa fie capabile sa identifice posibile momente cand aceasta chemare a avut loc.

Nota: 2 Tim. 3:15 este des folosit pentru a evidentia faptul ca Timotei nu a stiut cu exactitate

momentul convertirii sale si pentru a sustine ideea ca, convertirea ar fi un process progresiv, lucru

care nu reiese din text.

2. Esti botezat si frecventezi o biserica ?

In Faptele Apostolilor capitolul 8, dupa auzirea cuvantului predicat de Filip, Simon vrajitorul “a

crezut; si dupa ce a fost botezat, nu se mai despartea de Filip si privea cu uimire minunile si

semnele mari care se faceau” (s-a alaturat ucenicilor / bisericii). Dar in versetul 21 Petru ii spune :

“Tu n-ai nici parte, nici sort in toata treaba aceasta, caci inima ta nu este curata inaintea lui

Dumnezeu.”.

Deci, a fi botezat si a frecventa o biserica nu inseamna neaparat convertire.

Back to the Top

3. Ai o intelegere Intelectuala a Evangheliei?/Crezi doctrinele biblice?

“Tu crezi ca Dumnezeu este unul si bine faci; dar si dracii cred… si se infioara!” (Iac. 2:19)

Demonii au strigat catre Isus: “Ce legatura este intre noi si Tine, Isuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai

venit aici sa ne chinuiesti inainte de vreme?” (Mat 8:29) aratand ca stiau cine este Isus, ca stiau

de judecata ce avea sa vina si de asemennea stiau de existenta unui loc de chin pentru cei

pacatosi.

Credinta incepe prin a avea o intelegere corecta a Evangheliei Si totusi convertirea inseamna mai

mult decat a poseda o intelegere corecta a faptelor.

4. Esti pastor sau slujitor in biserica sau evanghelist ?

Isus ne-a avertizat: “Multi Imi vor zice in ziua aceea: “Doamne, Doamne! N-am prorocit noi in

Numele Tau? N-am scos noi draci in Numele Tau? Si n-am facut noi multe minuni in Numele

Tau?” (Mat. 7:22) Acesti oameni au fost foarte ocupati in biserica dar in versetul urmator

Isus le spune: “Niciodata nu v-am cunoscut; departati-va de la Mine, voi toti care lucrati

faradelege.” (Mat. 7:23) Remarcati va rog ca Isus nu le spune ca i-a cunoscut candva dar ei si-au

pierdut mantuirea ci mai de graba ca nu i-a cunoscut niciodata. Chiar daca L-au proclamat pe Isus

drept “Doamne, Doamne“ (v.21) ei nu au fost niciodata convertiti cu adevarat.

5. Ai o conduita morala impecabila ?

Fariseii erau considerati de catre multime ca fiind oameni de o conduita morala impecabila. (Mat

5:20) si totusi, exista oameni care arata curati pe din afara fara sa fie convertiti (Mat 23:27).

Tanarul bogat, tinand legea (Mat 19:20) si Pavel, inainte de convertire (Rom 7:9), se vedea bun

din punct de vedere moral, aceasta pana cand Duhul lui Dumnezeu a inceput sa lucreze in inima

lui. Cand Isus a spus la ultima cina cu ucenicii: ”unul din voi ma va vinde” (Ioan 13:21), nici unul

dintre ucenici nu a aratat catre Iuda spunand “el este tradatorul” ci ni se spune ca “Ucenicii se

uitau unii la altii si nu intelegeau despre cine vorbeste” (Ioan 13:22) asta deoarece este posibil ca

Iuda sa fi fost, in aparenta, un om de caracter.

Multi necredinciosi renunta la bautura, fumat limbaj vulgar, etc. Totusi, o reforma morala nu

inseamna convertire.

6. Ai trait experiente emotionale de genul bucurie sau remuscare ?

In pilda semanatorului Isus vorbeste despre acei ascultatori simbolizati printr-un pamant

stancos “care, cand aud cuvantul il primesc cu bucurie”. Acestia au o stare de euforie cand aud

Evanghelia, totusi versetul continua: “dar n-are radacina in el, ci tine pana la o vreme; si, cum

vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvantului, se leapada indata de el.” Sunt genul de

oameni care “primesc” cuvantul “cu bucurie” si traiesc o stare emotionala deosebita, “cred pana

la o vreme” dar nu sunt convertiti cu adevarat, cum ni se spune (vers. 15) despre cei simbolizati

prin “pamantul cel bun”. Acestia aduc roade tipice convertirii pe cand falsii convertiti sunt de fapt

convertiti ai diavolului (Mat 13:39. De asemenea, Iuda a avut un sentiment de vinovatie si s-a cait

de ce-a facut “Atunci Iuda, vanzatorul, cand a vazut ca Isus a fost osandit la moarte, s-a cait” dar

el nu a fost niciodata un convertit.

Esau a avut si el o experienta emotionala, dar nu a fost convertit deoarece “Stiti ca mai pe urma,

cand a vrut sa capete binecuvantarea, n-a fost primit; pentru ca, macar ca o cerea cu lacrimi, n-a

putut s-o schimbe.” (Evr. 12:17)

Felix a avut si el o experienta emotionala. Cand Pavel ii predica Evanghelia si vorbea ” despre

neprihanire, despre infranare si despre judecata viitoare “ (Fapt. 24:25) ni se spune ca “Felix era

ingrozit” dar nu a fost niciodata convertit.

7. Ai fost vindecat de vreo boala?

Cand Isus a vindecat cei zece leprosi, numai unul a fost convertit si s-a intors sa aduca multumiri,

ceilalti noua, desi vindecati, erau in continuare pierduti.

“Isus mergea spre Ierusalim si a trecut printre Samaria si Galileea. Pe cand intra intr-un sat, Lau

intampinat zece leprosi. Ei au stat departe, si-au ridicat glasul si au zis: “Isuse, Invatatorule, ai

mila de noi!” Cand i-a vazut Isus, le-a zis: “Duceti-va si aratati-va preotilor!” Si pe cand se duceau,

au fost curatati. Unul din ei, cand s-a vazut vindecat, s-a intors, slavind pe Dumnezeu cu glas

tare. S-a aruncat cu fata la pamant la picioarele lui Isus si I-a multumit. Era samaritean. Isus a

luat cuvantul si a zis: “Oare n-au fost curatati toti cei zece? Dar ceilalti noua unde sunt? Nu s-a

gasit decat strainul acesta sa se intoarca si sa dea slava lui Dumnezeu?” Apoi i-a zis: “Scoala-te

si pleaca; credinta ta te-a mantuit.” (Luca 17:11-19)

Vindecarea supranaturala poate conduce spre convertire. “Nu vezi tu ca bunatatea lui Dumnezeu

te indeamna la pocainta?” (Rom. 2:4) dar nu reprezinta neaparat convertire. Din cei zece leprosi

vindecati de Isus doar unul a fost mantuit.

8. Ai avut vreo vedenie / vreun vis cu ingeri ?

Multi isi pun nadejdea gresit in niste “experiente pe patul de moarte” pe care le-au avut in

care “vad o lumina stralucitoare” sau au avut o viziune, un vis, o intalnire cu ingerii, dar aceasta

nu inseamna neaparat convertire iar Biblia ne avertizeaza ca “Satana se preface intr-un inger de

lumina.” (2 Cor 11:14)

9. Ai parte de binecuvantari materiale / lucruri / bani ?

In Matei 19 cand Isus ii cere tanarului bogat sa renunte la toata averea lui si sa-L urmeze ni se

spune ca tanarul bogat “a plecat foarte intristat; pentru ca avea multe avutii.”

Acest om era foarte bogat dar nu era convertit. De fapt chiar banii si averile sale au fost lucrurile

care l-au tinut departe de viata vesnica in Hristos. . Isus a zis “este mai usor sa treaca o camila

prin urechea acului, decat sa intre un bogat in Imparatia lui Dumnezeu.” (Matt.19:24) iar in Luca

12:13-21 Isus a spus pilda bogatului nebun.

“Petru a spus: “Argint si aur n-am” (Fapt 3:6)

Isus a spus: “Vulpile au vizuini, si pasarile cerului au cuiburi; dar Fiul omului n-are unde-Si odihni

capul.” (Mat. 8:20) ceea ce inseamna ca binecuvantarile materiale nu reprezinta o dovada ca

suntem placuti lui Dumnezeu si nici dificultatile materiale nu reprezinta o dovada ca suntem

abandonati de Dumnezeu.

Proorocii mincinosi care predica evanghelia prosperitatii pretind ca Isus trebuie sa fi fost

bogat “pentru ca avea un trezorier” si sustin ca “numai oamenii bogati au nevoie de un trezorier”.

Faptul ca Iuda, care cara punga cu bani pentru apostoli, L-a vandut pe Isus pentru doar “treizeci

de arginti” (Mat 26:15) ceea ce reprezinta mai putin decat salariul pe trei luni al unui muncitor

obisnuit dovedeste faptul ca nu erau prea multi bani in punga aceea altfel nu ar fi fost tentat cu o

suma asa de mica si ar fi putut pleca oricand cu toata punga.

10. Implinesti Legea ?/ Legalism (incedere cauzata de propriile fapte bune)

Multi se inseala crezand ca sunt “oameni buni” sau ca ei “tin cele zece porunci” sau alte

ceremonii, dar Biblia spune ca “nimeni nu va fi socotit neprihanit inaintea Lui prin faptele Legii,

deoarece prin Lege vine cunostinta deplina a pacatului.” Cine vrea sa fie socotit neprihanit

prin Lege trebuie sa tina Legea lui Dumnezeu in mod perfect in fiecare moment din viata lui.

“Blestemat este oricine nu staruie in toate lucrurile scrise in cartea Legii, ca sa le faca.” (Gal 3:10)

dar “toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu.” (Rom 3:23)

Orice “fapta buna” prin care incercam sa-l impresionam pe Dumnezeu este ca “o haina manjita”

(Isa 64:6) deoarece, incercand sa-l impresionam pe Dumnezeu prin faptele noastre bune este ca

si cum am incerca sa mituim un judecator, dar Dumnezeu nu este un judecator corrupt si deci, nu

va accepta mita de la noi.

11. Esti impresionat de stilul radical de predicare ?

Unii oameni se inseala crezand ca sunt salvati deoarece asculta cu regularitate predicatori

precum Paul Washer sau Tim Conway care predica un mesaj dur si fara compromis. Iuda a

ascultat si el cu regularitate mesajul puternic si fara compromis rostit chiar de Isus si totusi, nu a

fost convertit.

12. Primesti raspuns la rugaciuni ?

In marea mila a lui Dumnezeu, Cain a primit raspuns la rugaciunea sa (Gen 4:13-15) dar

nu a fost convertit (v5, v16) si de asemenea, cei zece leprosi au primit raspuns rugaciunii lor

si au fost vindecati, dar numai unul a fost convertit. Exista cazuri in care Dumnezeu raspunde la

rugaciunile oamenilor neconvertiti iar in aceste cazuri “bunatatea lui Dumnezeu te indeamna la

pocainta” (Rom. 2:4). Doar pentru ca ai avut niste rugaciuni implinite nu inseamna ca esti convertit

cu adevarat..

13. Ai “Crestin“ ca “Religious Views “ pe facebook sau ceva de genul ?

Doar pentru ca sustii ca esti crestin, nu inseamna ca si esti. Isus a zis ca in ziua judecatii multi

vor sustine ca sunt crestini (Mat. 7:21-22), dar Isus le va spune, “Niciodata nu v-am cunoscut;

departati-va de la Mine, voi toti care lucrati faradelege.” (v.23)

Multi rastalmacesc cuvintele lui Isus din Mat 10:32 “De aceea, pe oricine Ma va marturisi

inaintea oamenilor il voi marturisi si Eu inaintea Tatalui Meu care este in ceruri;” spunand ca

cine il marturiseste public pe Hristos este cu adevarat crestin chiar daca prin stilul sau de viata

il neaga pe Isus : “Cine pacatuieste este de la diavolul” (1 Ioan 3:8) iar Isus spune:: “De ce-Mi

ziceti: “Doamne, Doamne!”, si nu faceti ce spun Eu?” (Luca 6:46)

14. Te-ai rugat vreodata “Rugaciunea pacatosului” sau ceva similar ?

L-ai invitat vreodata pe Isus in inima ta ? Ai luat vreodata o decizie pentru Isus ?

Ai ridicat mana la evanghelizare sau ai iesit in fata ?

Multi se inseala crezandu-se salvati doar pentru ca au rostit candva o rugaciune de

genul “rugaciunea pacatosului” sau ca si-au notat in Bibliile lor data si ora la care au rostit aceasta

rugaciune. Dar, din pacate, ambele sunt niste sperante desarte. Cand tanarul bogat L-a intrebat

pe Isus “ce sa fac ca sa mostenesc viata vesnica?” (Marc 10:17) El nu i-a raspuns “repeta

aceasta rugaciune dupa mine” ci i-a spus ca trebuie sa renunte la idolii sai “Apoi vino, ia-ti crucea

si urmeaza-Ma.” (Marc 10:21) Suntem mantuiti prin Isus Hristos si nu ca rezultat al faptelor

noastre (Efes 2:8-9)

Este o rastalmacire a textului (Rom 10:9) “Daca marturisesti deci cu gura ta pe Isus ca Domn

si daca crezi in inima ta ca Dumnezeu L-a inviat din morti, vei fi mantuit..” sa crezi ca cineva

este mantuit doar pentru ca a rostit o rugaciune sau ca a luat o “decizie pentru Isus” Acest

verset trebuie luat in contextul in care a fost scris, fiind adresat Bisericii din Roma care suferea

o mare persecutie (Rom 8:35-36) iar cine marturisea cu gura ca este crestin avea de suferit

anumite consecinte: inchisoare, tortura sau moarte. Isus a spus ca in ziua judecatii nu oricine il

marturiseste cu gura va intra in Imparatia cerurilor “Nu oricine-Mi zice: “Doamne, Doamne!” va

intra in Imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu care este in ceruri.” (Mat. 7:21) Acesti

oameni sunt convinsi ca sunt sinceri si fac multe lucrari “in Numele lui Isus” (vers. 22) Isus le va

spune “Niciodata nu v-am cunoscut; departati-va de la Mine, voi toti care lucrati faradelege” (v.23).

Isus nu le spune celor “multi” (vers.22) care-L marturisesc cu gura ca Domn ca au fost mantuiti

candva dar si-au pierdut mantuirea ci, mai de graba “Niciodata nu v-am cunoscut” (v.23) ceea ce

inseamna ca acestia nu au fost niciodata convertiti.

Cei care spun “Eu simt, in inima mea, ca sunt mantuit” ar trebui sa ia aminte la ceea ce spune

Scriptura care avertizeaza ca “Inima este nespus de inselatoare si de deznadajduit de rea,” (Ier.

17:9)

15. Ti-a spus vreodata un pastor ca esti salvat sau ceva de genul “bine ai

venit in biserica lui Hristos”?

Dupa cum numai stilul de viata de-a lungul timpului este o evidenta clara daca cineva a fost sau

nu mantuit (Mat 7:16) tot asa nimeni, nici chiar pastorul bisericii, nu poate fi sigur de conditia

spirituala a unei alte persoane. Isus avertizeaza ca va fi neghina (falsi convertiti) printre grau

(adevarati convertiti) si va fi destul de greu pentru oameni sa-I separe (Mat 13:29). Daca ti sa

spus vreodata “sigur ca esti mantuit” asta nu inseamna nimic si nu ar fi indicat sa te bazezi

pe o astfel de afirmatie. Biblia ne avertizeaza ca sunt multi invatatori mincinosi care le spun

oamenilor ca “totul este bine”cand in realitate, nu este asa (Ier 8:11, Mat 7:13-20) iar Isus, in pilda

semanatorului avertizeaza ca exista acele “pamanturi stancoase” care, la prima vedere, arata ca

si cum ar fi convertiti, dar in timp arata ca de fapt nu au fost niciodata convertiti (Mat 13:20-21)

16. Ai vreun dar spiritual de genul profetie, vorbire in limbi ?

Sa ai un anume dar spiritual nu inseamna neaparat convertire si nu ar fi indicat sa te

increzi in acel dar.. Cei “multi” din Matei 7, carora Isus le va spune “Departati-va de la Mine,

niciodata nu v-am cunoscut !” prooroceau si faceau minuni dar, nu au fost niciodata convertiti..

“Multi Imi vor zice in ziua aceea: “Doamne, Doamne! N-am prorocit noi in Numele Tau? Nam

scos noi draci in Numele Tau? Si n-am facut noi multe minuni in Numele Tau?” Atunci

le voi spune curat: “Niciodata nu v-am cunoscut; departati-va de la Mine, voi toti care lucrati

faradelege.”’” (Mat. 7:22-23)

Caiafa, de asemenea, a proorocit “Unul din ei, Caiafa, care era mare preot in anul acela, le-a

zis: “Voi nu stiti nimic; oare nu va ganditi ca este in folosul vostru sa moara un singur om pentru

norod, si sa nu piara tot neamul?” Dar lucrul acesta nu l-a spus de la el; ci, fiindca era mare preot

in anul acela, a prorocit ca Isus avea sa moara pentru neam.”. (Ioan 11:49-52)

Cartea Evrei vorbeste despre “cei ce au fost luminati odata – si au gustat darul ceresc, si s-au

facut partasi Duhului Sfant, si au gustat Cuvantul cel bun al lui Dumnezeu si puterile veacului

viitor -” (Evr. 6:4-5) dar care totusi s-au indepartat aratand ca nu au fost niciodata convertiti cu

adevarat (1 Ioan 2:19; Mat. 7:23)

Pe ce te bazezi cand spui ca te tuci in rai?

Nu exista nimic altceva care sa poata trimite pe cineva in rai in afara de lucrarea perfecta a

Domnului Isus terminata la cruce. (Ioan 19:30, Evr 10:10, Iuda 1:3).

Multi pretind ca “cred in Isus” dar daca ii intrebi “Ce te face sa crezi ca ajungi in rai?” iti raspund

ceva de genul “Pentru ca l-am acceptat pe Isus” sau “Pentru ca ma duc la biserica”, dovedind

astfel ca se bazeaza pe o speranta desarta.

Daca iti pui nadejdea de a ajunge in rai in orice altceva decat in persoana Domnului Isus as vrea

sa iti spun ca este ceva in neregula cu sufletul tau. Isus a spus “eu sunt usa” (Ioan 10:7) iar “cine

nu intra pe usa in staulul oilor, ci sare pe alta parte, este un hot si un talhar.” (Ioan 10:1)

Nu exista alt drum catre viata vesnica, “Isus a zis… “Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu

vine la Tatal decat prin Mine..” (Ioan 14:6)

Epistola catre Evrei afirma ca temelia unei convertiri reale este “pocainta de faptele moarte si a

credinta in Dumnezeu ” (Evr. 6:10). Contextul cartii Evrei este bazat pe faptul ca unii crestini s-au

dus inapoi la Lege (Legalism) iar termenul de “fapte moarte” care apare aici reprezinta de fapt,

sperantele false ale acelor oameni care pe langa credinta in Isus se mai bazeaza si pe altceva

pentru mantuirea lor. De aceea cartea Evrei ne spune ca pentru a fi salvati trebuie sa renuntam la

acele “fapte moarte” si sa ne punem increderea numai in Dumnezeul cel viu.

http://illbehonest.com/romana/Sperante-religioase-desarte-care-vor-trimite-multi-oameniin-

iad-Kevin-Williams

Read Full Post »

Ce este biserica şi extreme în definirea ei.

http://blogultrezirespirituala.wordpress.com

Read Full Post »

RADIO UNISON-CREDINCIOSI FIRESTI CU O DOCTRINA BUNA

Emisiunea “Lumea în care trăim” s-a născut din dorinţa de a trage un semnal de alarmă şi de a avertiza pe cei ce vor să ia aminte despre pericolele care ne pândesc pe toţi, chiar şi pe cei credincioşi. Şi nu este vorba despre terorism sau foamete sau razboi ci despre pericolul îndepărtării de Dumnezeu, despre pericolul pierderii a ceea ce este mai important pentru om şi anume: sufletul şi viaţa veşnică în prezenţa lui Dumnezeu.
Aşa cum spuneam, cel mai mare atac se dă pe direcţia aceasta şi noi trebuie să fim conştienţi şi să veghem pentru a nu ne lăsa înşelaţi de diavol.
Am comentat anumite evnimente naţionale sau mondiale din această perspectivă şi vă chemam şi vă chem în continuare să fiţi atenţi şi să nu vă lăsaţi înşelaţi de aparenţe. În spatele a tot ceea ce se întâmplă este un plan al celui rău de a fura sufletele oamenilor şi de a-i înstrăina de Dumnezeu. Aceasta este adevărata bătălie, cea mai mare şi mai importantă din tot universul. Restul (politică, alianţe, economie, distracţie, terorism, crize, etc) nu sunt decât praf în ochii oamenilor pentru a nu vedea adevărata realitate.
Dar am constatat la un moment dat că mai există un pericol mare, de care, de asemenea nu suntem conştienţi. Este vorba despre pericolul ce vine de această dată chiar din interiorul a ceea ce numim Biserică. Dacă suntem conştienţi că din exterior, dinspre acea parte ostilă lui Dumnezeu şi Bisericii Sale, poate veni un atac împotriva credincioşilor, deşi nici de acest pericol nu suntem cu toţii conştienţi, atunci când vorbim despre Biserică foarte rar cineva se gândeşte că răul mare ar putea veni chiar de aici, mai ales dacă se gândeşte la gruparea religioasă din care face parte. Dacă ne gândim la alţii, la alte confesiuni creştine decât cea din care facem parte, da, credem că acolo lucrurile nu stau aşa cum trebuie, dar în nici un caz nu poate fi la noi o problemă. Uităm de avertizările, multe, pe care le găsim în Biblie şi care erau adresate Bisericii lui Hristos, adică celor ce aveau o credinţă conform cu adevărul lui Dumnezeu. Nu erau adresate avertismentele unor sectanţi sau eretici care s-au îndepărtat de adevăr ci celor ce aveau “credinţa dată sfinţilor odată pentru totdeauna”.
La 2 Petru 2 cu versetul 1 scrie:” În norod s-au ridicat şi prooroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpânul, care i-a răscumpărat, şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năpraznică.”
Istoria Bisericii lui Hristos este o dovadă că din exterior nu i s-a putut face rău oricât de mult a încercat Satan lucrul acesta. Cu cât era şi este mai multă împotrivire faţă de Biserica lui Hristos, faţă de adevăraţii credincioşi, cu atât Biserica s-a întărit şi se întăreşte. Nu o să dau exemple dar fiecare le poate găsi, dacă doreşte, în cei 2000 de ani de istorie.
Şi atunci atacul a venit din interior. În cuvintele Domnului Isus Hrsitos şi apoi în cuvintele apostolilor găsim de foarte multe ori avertizarea:”Vegheaţi!”. Domnul Isus se ruga Tatălui în rugăciunea pe care o găsim în Ioan 17 astfel:
6 “ Am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat din lume. Ai Tăi erau, şi Tu Mi i-ai dat; şi ei au păzit Cuvântul Tău.
7 Acum au cunoscut că tot ce Mi-ai dat Tu, vine de la Tine. 8 Căci le-am dat cuvintele pe care Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit, şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit, şi au crezut că Tu M-ai trimis. 9 Pentru ei Mă rog. Nu Mă rog pentru lume, ci pentru aceia pe care Mi i-ai dat Tu; pentru că sunt ai Tăi: 10 tot ce este al Meu, este al Tău, şi ce este al Tău, este al Meu, şi Eu Sunt proslăvit în ei.
11 Eu nu mai Sunt în lume, dar ei Sunt în lume, şi Eu vin la Tine. Sfinte Tată, păzeşte, în Numele Tău, pe aceia pe care Mi i-ai dat, pentru ca ei să fie una, cum Suntem şi noi.
12 Când eram cu ei în lume, îi păzeam Eu în Numele Tău. Eu am păzit pe aceia pe care Mi i-ai dat; şi nici unul din ei n-a pierit, în afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura.
13 Dar acum, Eu vin la Tine; şi spun aceste lucruri, pe când Sunt încă în lume, ca să aibă în ei bucuria Mea deplină.
14 Le-am dat Cuvântul Tău; şi lumea i-a urât, pentru că ei nu Sunt din lume, după cum Eu nu Sunt din lume. 15 Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău.”
Deci Domnul Isus ştia că vor fi atacuri mari îndrepate împotriva Bisericii Sale şi că atacurile acestea, orchestrate de Satan, vor căuta să distrugă Biserica.De aceea era nevoie de veghere, de atenţie sporită, de vigilenţă.
Am constatat că acolo unde Satan a reuşit să corupă gruparea religioasă şi să-i imprime o traiectorie greşită este mult mai multă pace decât acolo unde sunt oameni care îşi doresc din toată inima să fie plăcuţi lui Dumnezeu. Aici sunt lupte şi sunt frământări. Greu vei găsi o grupare creştină care să fie cu adevărat parte din Biserica lui Hristos şi să nu fie lupte. Doar dacă are lideri puternici care Îl cunosc bine pe Dumnezeu şi care trăiesc după principiile lui Dumnezeu. Din nefericire tot mai rari astăzi. Lupte vor fi şi acolo dar felul în care vor fi abordate sau felul în care vor fi soluţionate problemele va fi diferit decât acolo unde sunt lideri slabi.
M-am hotărât să vorbim despre pericolele care vin din interior, din ceea ce numim Biserica lui Hristos, din mai multe motive.
Unul ar fi că pe zi ce trece se constată o tot mai mare îndepărtare de standardele biblice, de adevărata învăţătură a Domnului Isus, dar mai ales se vede o asemănare tot mai mare a bisericii cu lumea. Amestecul este aproape total. Am rămas doar la mărturisirea de credinţă, la doctrină şi ne lăudăm cu acestea, dar experienţa vieţii de fiecare zi a credincioşilor care se laudă cu doctrina lor dovedeşte că ei nu sunt cu nimic diferiţi de păgâni, adică faţă de cei ce nu au o doctrină bună. Am ajuns ca şi fariseii din vremea Domnului Isus. Vă rog să notaţi ce spunea Domnul Isus în legătură cu aceştia:
Matei 23 cu1 : “Atunci Isus, pe când cuvânta gloatelor şi ucenicilor Săi, 2 a zis: „Cărturarii şi Fariseii şed pe scaunul lui Moise. 3 Deci toate lucrurile pe care vă spun ei să le păziţi, păziţi-le şi faceţi-le; dar după faptele lor să nu faceţi. Căci ei zic, dar nu fac.”
Deci Domnul Isus confirmă că fariseii şi cărturarii aveau o doctrină bună. În această privinţă nu le reproşează nimic, ba chiar îi dă ca exemplu pentru ceilalţi. Problema era viaţa pe care o trăiau.
În vara acestui an am avut ocazia să fiu pentru o săptămână la o conferinţă în care a slujit predicatorul american Paul Washer. Printre altele el a spus: “Mulţi se laudă cu doctrina lor, cu teologia lor sistematică şi sunt chiar mândri de ceea ce cred. Dar câţi dintre aceştia au o doctrină bună, o teologie sistematică, în ceea ce priveşte relaţiile şi viaţa de fiecare zi? Câţi aveţi o doctrină sănătoasă în ceea ce priveşte felul în care îţi creşti copii? Sau în relaţiile dintre soţ şi soţie? Sau în relaţiile cu fraţii şi surorile? Sau cum te comporţi la locul de muncă. Cum îţi administrezi banii. Cum îţi petreci timpul liber, etc.”
Doctrina noastră sănătoasă nu valorează nimic dacă ea nu coboară ca să ne influenţeze viaţa de fiecare zi.Oamenii pot avea, aşa cum au avut fariseii şi cărturarii, cea mai bună credinţă şi să meargă în iad cu principiile lor bune cu tot. Învăţătura bună şi sănătoasă este de folos doar dacă ea ne afectează viaţa de fiecare zi. Ne schimbă şi ne transformă tot timpul în chipul şi imaginea Domnului Isus Hristos. Oamenii cred că în cer vor ajunge cei cu o doctrină bună. Dar Domnul Isus spunea: “De ce-Mi ziceţi: „Doamne, Doamne!” şi nu faceţi ce spun Eu?”
Să nu răstălmăciţi ceea ce vreau să spun şi să ziceţi că eu am ceva împotriva doctrinei sănătoase şi că oricine care se străduieşte să fie moral, indiferent de ce crede, va fi primit de Dumnezeu. Nici vorbă de aşa ceva! Numai adevărul ne poate face liberi, după cum spunea Domnul Isus, şi în acest context ceea ce credem este de importanţă capitală. Nu putem crede o minciună şi să fim plăcuţi lui Dumnezeu. Ceea ce vreau să spun, şi am mărturia Bibliei în sprijinul meu şi cuvintele Domnului Isus, este că nu-i suficient să cred adevărul, să am o credinţă bună, dacă nu mă şi las transformat şi schimbat, în concordanţă cu ceea ce cred.
Văd atât de mulţi credincioşi mulţumiţi cu starea lor, cu credinţa lor, deşi între ei şi lumea pe care o acuză nu este nici o diferenţă, în afară de mărturisirea de credinţă.
Dumnezeu cere copiilor Lui să nu se potrivească chipului veacului acestuia. Din cauza nevegherii noastre, a liderilor noştrii care ne-au propovăduit minciuni atunci când i-am întrebat “ce înseamnă chipul veacului acestuia”, din cauza lenei noastre de a ne citi Scripturile şi de a afla care este părerea lui Dumnezeu în acest sens, am ajuns să credem o minciună, sau mai multe. Am ajuns în această situaţie noi cei cu o doctrină bună.
Ni s-a dat de înţeles că dacă mergem la o anumită biserică, dacă ne dăm zeciuiala, dacă nu ne ducem în baruri şi la petrecerile din lume este suficient pentru a merge direct în cer. Aproape că nu mai există nici un fel de restricţii şi că ceea ce credem, doctrina noastră, este vehicului care ne duce cu viteza fulgerului până la tronul de har al lui Dumnezeu. Am înţeles greşit Scripturile lăsându-ne învăţaţi într-un mod greşit, care să corespundă felului nostru de trai. Am căutat să găsim în Scripturi justificări pentru felul nostru de viaţă. Nu Scripturile ne-au modelat viaţa noastră ci noi am modelat Scripturile după noi. Cu ajutorul liderilor noştrii care ori n-au ştiut şi sunt vinovaţi, ori au ştiut dar le-a convenit aşa şi sunt şi mai vinovaţi.
Pasajul din Matei 6 de la versetul 24 şi felul în care l-am înţeles până acum este o dovadă a înşelătoriei în care mulţi credincioşi evanghelici au fost ţinuţi. Domnul Isus spunea în acest pasaj: “Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urâ pe unul şi va iubi pe celalt; sau va ţine la unul, şi va nesocoti pe celalt: Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.
25 De aceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea?
26 Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră, şi nici nu strâng nimic în grânare; şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele?
27 Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui?
28 Şi de ce vă îngrijoraţi de îmbrăcăminte? Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu ţes;
29 totuşi vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei.
30 Aşa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor?
31 Nu vă îngrijoraţi, deci, zicând: „Ce vom mânca?” Sau: „Ce vom bea?” Sau: „Cu ce ne vom îmbrăca?”
32 Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele.
33 Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.
34 Nu vă îngrijoraţi, deci, de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei.”
Deci Domnul Isus spunea că lumea caută anumite lucruri şi noi să nu le căutăm. Şi care sunt acestea? Nu discotecile, nu barurile, nu băutura sau ţigările, lucruri care desigur că nu Îi plac lui Dumnezeu şi că nici unui copil al Lui nu se poate să îi placă. Însă cei ce se numesc credincioşi cu o doctrină bună cam la acestea se referă atunci când se gândesc la lucrurile din lume. Dar Domnul Isus spunea clar în acest pasaj că cei din lume caută bani, haine, case, mâncare, sau altfel spus confort şi bunăstare.
Am auzit în biserici de multe ori spunându-se că a te îmbrăca indecent este o problemă şi aşa este. Dar nu am auzit că ar fi problemă dacă am fi preocupaţi într-un mod deosebit de haine decente! Că a le căuta şi a le dori şi a alerga după ele înseamnă a face ceea ce lumea face şi că în felul acesta Îi suntem necredincioşi lui Dumnezeu.
După ce aleargă lumea astăzi şi ce îşi doreşte? Noi credem că lumea vrea doar destrăbălare şi păcat dar nu este adevărat! Mai sunt şi oameni decenţi, chiar dacă păcatul se înmulţeşte tot mai mult. Care este caracteristica de azi a lumii? După ce aleargă oamenii pierduţi în păcat? După bani, haine, case, maşini, faimă, relaxare, poziţie socială şi altele de felul acesta. Este adevărat că oamenii păcătuiesc între timp, dar lumea aceste lucruri le caută.
Acum vă întreb: După ce aleargă cei ce spun că sunt credincioşi, credincioşi evanghelici? După bani, haine, case, maşini, faimă, relaxare, poziţie socială, etc. Nu este nici o diferenţă între ei şi lume. Pentru-că nu ni s-a spus că aceasta ar fi o problemă. Toţi fac aşa. De la păstor până la ultimul venit.
Prin urmare, dacă suntem atenţi la noi putem constata că răul s-a infiltrat în biserici şi noi nici nu îl mai vedem. Păstorii nu mai ştiu ce păzesc, poate doar interesele lor. Mai găsim şi adevăraţi slujitori, din păcate foarte puţini, şi tot mai marginalizaţi.
Lumea este în biserici dar noi ne lăudăm cu doctrina noastră. Avem adevăruri care ne asigură mântuirea dar nu mai avem o viaţă după adevărurile pe care le proclamăm. Nu mai dovedim prin nimic că suntem altfel decât prin aroganţă şi pretenţii de sfinţi. Suntem morminte văruite. Pe dinafară arătăm bine dar în interior suntem putrezi, adică exact ca cei din lume. Ce îşi doresc ei ne dorim şi noi. Bucuria noastră este bucuria lor, adică o avem în lucrurile care le oferă lor împlinire şi satisfacţie. Ce afacere bună facem noi, creştinii cu o doctrină bună: Avem şi mântuire dar avem şi lumea cu lucrurile ei! Nu se poate mai bine şi mai frumos, dar nici minciună mai mare nu este!
Să nu mă înţelegeţi greşit. Nu propovăduiesc că doar cei săraci vor intra în cer. Spun ceea ce spune Dumnezeu: că cei ce au inima legată de lume şi lucrurile ei nu vor avea parte de cer, de Domnul Isus. Pot fi bogaţi sau săraci. Spun că şi noi, ca şi cei din lume, nu mai căutăm cu prioritate Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui ci căutăm lucrurile lumii şi acestea sunt bucuria noastră. Şi trebuie să fim atenţi că s-ar putea să ne dorim Împărăţia cerului (cine nu şi-o doreşte?) dar Domnul Isus vorbea despre o căutare a ei şi a neprihănirii Lui (!).Neprihănire nu este faptul că nu bem bere şi nu fumăm şi că mergem la biserică. Şi nici măcar că proclamăm nişte adevăruri eterne. Neprihănire înseamnă să-L cunoaştem pe Dumnezeu şi să trăim aşa cum ne cere El. Fără nici o legătură cu lumea!
Nu se vorbeşte despre aceasa în adunări şi nici nu ne place. Iar starea credincioşilor este jalnică. Biserica, nu adevărata Biserică pentru-că aceasta este fără pată sau zbârcitură ci acea organizaţie adormită şi înşelată, s-a căsătorit azi cu lumea şi aduce pe lume copii handicapaţi, de nici un folos pentru Împărăţie. Este momentul să ne trezim. Nu să ne considerăm mai sfnţi ca alţii, este plină lumea de oameni păcătoşi dar care se cred sfinţi, ci să ne plecăm până în pulberea pământului în pocăinţă şi smerenie şi să-I cerem lui Dumnezeu să aibă milă de noi şi să ne ierte. Dacă am fost înşelaţi până acum nu avem nici o scuză să rămânem în înşelare toată viaţa.
Biserica vorbeşte azi mai mult ca niciodată despre putere dar nu a fost niciodată atât de puţin sfântă. Vorbeşte despre viaţă dar închinarea s-a transformat în circ şi distracţie. Vorbeşte despre vindecare dar sufletele sunt putrede de bolnave şi nici măcar nu ştiu.
Nu cred că sunt singurul care văd lucurile în acest fel. Întrebarea pe care v-am adresat-o în ultimul sondaj de pe site-ul postului de radio Unison a fost: Biserica din care faci parte este una după modelul Bisericii din cartea Faptele Apostolilor sau s-a îndepărtat de acest model?
Răspunsurile pe care voi le-aţi dat m-au făcut să cred şi mai mult că situaţia este dezastruoasă. Iată cum aţi răspuns:
38% apreciaţi că este după acest model biblic.
39% spuneţi că biserica din care faceţi parte s-a îndepărtat de modelul biblic.
23% spuneţi că biserica din care faceţi parte este DEPARTE modelul biblic!
Care ar fi soluţia? O găsim tot în Biblie în cartea Apocalipsa 22 cu11: “Cine este nedrept, să fie nedrept şi mai departe; cine este întinat, să se întineze şi mai departe; cine este fără prihană să trăiască şi mai departe fără prihană. Şi cine este sfânt, să se sfinţească şi mai departe!”
Deocamdată grâul şi neghina cresc împreună. Datoria ta este să veghezi şi să nu fii înşelat.
-::::: Arhivă EDITORIAL :::::-

http://www.radiounison.ro/editorial/credinciosi-firesti-cu-o-do

Read Full Post »

Întrebare:

Cine va fi Mireasa Domnului, și cine vor fi nuntașii? Am șansa să ajung Mireasa sau numai nuntaș? În Apocalipsa 14:1-5 este vorba despre Mireasă? Dacă nu, cine sunt?

1. Cine va fi Mireasa Domnului Isus

Este un lucru bine cunoscut că Mireasa Domnului Isus este Biserica. Apostolul Pavel scria sfinților din Corint că i-a logodit cu Domnul Isus, prin faptul că au primit Evanghelia vestită de el și au intrat în Noul Legământ cu Domnul Isus:

Căci sînt gelos de voi cu o gelozie după voia lui Dumnezeu, pentrucă v-am logodit cu un bărbat, ca să vă înfăţişez înaintea lui Hristos ca pe o fecioară curată. (2 Corinteni 11:2)

Tot apostolul Pavel în epistola sa către Efeseni compară relația dintre bărbat și nevastă cu relația dintre Hristos și Biserică, afirmând că noi ca și Biserică suntem mădulare  ale truplului Domnului Isus și unirea dintre Hristos și Biserică este o taină mare:

Căci nimeni nu şi-a urît vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag, ca şi Hristos Biserica;  pentru că noi sîntem mădulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui şi os din oasele Lui. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mamă-sa, şi se va lipi de nevastă-sa, şi cei doi vor fi un singur trup . Taina aceasta este mare (vorbesc despre Hristos şi despre Biserică). (Efeseni 5:29-32)

Apare întrebarea: cine se califică ca mădular a trupului lui Hristos? La 1 Corinteni 12:13 apostolul Pavel scrie că Biserica este alcătuită din totalitatea sfinților care au fost botezați cu Duhul Sfânt:

Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie Iudei, fie Greci, fie robi, fie slobozi; şi toţi am fost adăpaţi dintr-un singur Duh.

Cum poți primi Duhul Sfânt? Prin credință în Evangelia Domnului nostru Isus Hristos:

Şi voi, după ce aţi auzit cuvîntul adevărului (Evanghelia mîntuirii voastre), aţi crezut în El, şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfînt, care fusese făgăduit, şi care este o arvună a moştenirii noastre, pentru răscumpărarea celor cîştigaţi de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui. (Efeseni 1:13-14)

Deci, ca să fii pregătit pentru ,,nuntă,, trebuie să cunoști Evanghelia și să crezi că Isus este Hristosul (cel promis de Dumnezeu că va aduce mântuirea), Fiul lui Dumnezeu (de o natură cu Dumnezeu) și să intri în Noul Legământ cu Dumnezeu prin Domnul Isus Hristos.

2. Cine vor fi nuntașii sau cei chemați la ospățul nunții Mielului

Ne va ajuta să înțelegem cine sunt nuntașii cunoașterea obiceiurile din vechime a evreilor legate de nuntă și timpul când va avea loc nunta.

1. Să începem cu obiceiurile evreilor legate de nuntă. După logodnă începea pregătirea de nuntă. Tatăl băiatului hotăra data nunții: nimeni nu cunoștea data, nici măcar băiatul. Tatăl băiatului se îngrijea de locuință pentru tânara familie și când socotea el că este totul pregătit pentru nuntă, îi spunea băiatului să aducă mireasa. În seara aceleiași zile, aproape de miezul nopții, mirele împreună cu prietenii săi se ducea să aducă mireasa. Mireasa nu era preîntâmpinată despre timpul când avea să vină mirele, de aceea ea tot timpul trebuia să fie pregătită. Când mireasa era adusă acasă la mire, se făcea invitația la nuntă și se pregătea ospățul nunții. Ospățul nunții dura trei-șapte zile, timp în care tinerii aveau pregătit un loc deosebit (am putea spune un cort), frumos împodobit, unde mirii își petreceau ,,prima noapte,, după care se prezenta tuturor nuntașilor semnul feciorie miresei, pe care părinții fetei trebuiau să-l păstreze. După nuntă mirii se retrăgeau în locuința pregătită de tatăl merelui.

2. Acum să vedem când va avea loc nunta Mielului. Ea este anunțată după al șaptelea potir, și anume, după judecata Babilonului, înainte de a doua venire a Domnului nostru Isus Hristos pe pământ, pentru ca să cârmuiască Neamurile cu un toiag de fier în timpul Împărăției de o mie de ani:

După aceea (după nimicirea Babilonului – Apocalipsa 18), am auzit în cer ca un glas puternic de gloată multă, care zicea:,, Aliluia! A Domnului, Dumnezeului nostru, este mîntuirea, slava, cinstea şi puterea! Pentrucă judecăţile Lui sînt adevărate şi drepte. El a judecat pe curva cea mare, care strica pămîntul cu curvia ei, şi a răzbunat sîngele robilor Săi, din mîna ei. Şi au zis a doua oară:,, Aliluia!.. Fumul ei se ridică în sus în vecii vecilor! Şi cei douăzeci şi patru de bătrîni şi cele patru făpturi vii s-au aruncat la pămînt şi s’au închinat lui Dumnezeu, care şedea pe scaunul de domnie. Şi au zis:,, Amin! Aliluia! Şi din scaunul de domnie a ieşit un glas, care zicea:,, Lăudaţi pe Dumnezeul nostru, toţi robii Lui, voi cari vă temeţi de El, mici şi mari! Şi am auzit, ca un glas de gloată multă, ca vuietul unor ape multe, ca bubuitul unor tunete puternice, care zicea:,, Aliluia! Domnul, Dumnezeul nostru Cel Atotputernic, a început să împărăţească. Să ne bucurăm, să ne veselim, şi să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soţia Lui s-a pregătit, şi i s-a dat să se îmbrace cu in supţire, strălucitor, şi curat. – (Inul subţire sînt faptele neprihănite ale sfinţilor.) Apoi mi- a zis:,, Scrie: Ferice de cei chemaţi la ospăţul nunţii Mielului! Apoi mi-a zis:,, Acestea sînt adevăratele cuvinte ale lui Dumnezeu! Şi m-am aruncat la picioarele lui ca să mă închin lui dar el mi-a zis:,, Fereşte-te să faci una ca aceasta! Eu sînt un împreună slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, cari păstrează mărturia lui Isus. Lui Dumnezeu închină-te! (Căci mărturia lui Isus este duhul proorociei. ) Apoi am văzut cerul deschis, şi iată că s-a arătat un cal alb! Cel ce sta pe el, se cheamă,, Cel credincios şi,, Cel adevărat , şi El judecă şi Se luptă cu dreptate. Ochii Lui erau ca para focului; capul îl avea încununat cu multe cununi împărăteşti, şi purta un nume scris, pe care nimeni nu-l ştie, decît numai El singur. Era îmbrăcat cu o haină muiată în sînge. Numele Lui este:,, Cuvîntul lui Dumnezeu. Oştile din cer Îl urmau călări pe cai albi, îmbrăcate cu in supţire, alb şi curat. Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită, ca să lovească Neamurile cu ea, pe cari le va cîrmui cu un toiag de fer. (Apocalipsa 19:1-14)

 

S-ar părea că nunta va avea loc în cer, înainte de a doua venire a Domnului Isus pe pământ (Apocalipsa 19:7-8). Totuși, citind atent textul de mai sus, observăm că înainte de a doua venire a Domnului Isus pe pământ nunta este anunțată și nevestei sau miresei, care este pregătită pentru nuntă, i s-a dat să se îmbrace în haine de mireasă. Apoi la Apocalipsa 21, unde sunt descrise evenimentele care vor avea loc după Împărăția de o mie de ani și judecata de apoi, vedem că mireasa Mielului (Apocalipsa 21:9-10) încă este împodobită ca o mireasă pentru bărbatul ei, ceea ce arată că nunta nu s-a sfârșit încă:

Apoi am văzut un cer nou şi un pămînt nou; pentru că cerul dintîi şi pămîntul dintîi pieriseră, şi marea nu mai era. Şi eu am văzut coborîndu-se din cer de la Dumnezeu, cetatea sfîntă, noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei. Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie, şi zicea: ,,Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu însuş va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. (Apocalipsa 21:1-3)

Deci, se pare că invitații la nuntă sunt toți cei care vor intra în împărăția de o mie de ani afară de Biserică, care este Mireasa Mielului. Aceștea sunt sfinții Vechiului Testament (sfinții care au murit înainte de nașterea Bisericii), cei 144 000 dintre evrei, cei martirizați în perioada domniei Fiarei din cauza că nu s-au închinat Fiarei (Antihristului) și icoanei ei, rămășița poporului Israel și împărățiile (statele) care se vor purta bine cu poporul Israel în perioada necazului celui mare.

3. Cine sunt cei o sută patruzeci și patru de mii?

Unii sunt de părerea că Mireasa Mielului sunt cei 144 000 despre care găsim scris în cartea Apocalipsa. Să vedem ce spun Scripturile despre acești 144 000. Pentru prima data în Biblie găsim scris despre cei o sută patruzeci și patru de mii în Apocalipsa 7:1-8. Evenimentele descrise în acest text vor avea loc după pecetea a șasea, când pe pământ vor fi calamități naturale nemaipomenite, încât locuitorii pământului vor zice că a venit ,,ziua cea mare a mîniei Lui, şi cine poate sta în picioare?,, (Apocalipsa 6:12-17). Din textul de la Apocalipsa &:1-8  aflăm că toți cei o sută patruzeci și patru de mii sunt evrei: câte douăsprezece mii din fiecare seminție. Cei drept seminția lui Dan nu este enumerată în această listră, dar este numărată seminția lui Iosif și a lui Manase, Manase fiind unul din cei doi fii  ai  lui Iosif, care i s-au născut înainte de strămutarea lui Iacov în Egipt. Toți acești o sută patruzeci și patru de mii la acel moment vor fi pe pământ și vor fi pecetluiți cu pecetea lui Dumnezeu ca să nu fie afectați de urgiile care urmează să vină peste pământ:

După aceea am văzut patru îngeri, cari stăteau în picioare în cele patru colţuri ale pămîntului. Ei ţineau cele patru vînturi ale pămîntului, ca să nu sufle vînt pe pămînt, nici pe mare, nici peste vreun copac. Şi am văzut un alt înger, care se suia dinspre răsăritul soarelui, şi care avea pecetea Dumnezeului celui viu. El a strigat cu glas tare la cei patru îngeri, cărora le fusese dat să vatăme pămîntul şi marea, zicînd: ,,Nu vătămaţi pămîntul, nici marea, nici copacii, pînă nu vom pune pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru! Şi am auzit numărul celor ce fuseseră pecetluiţi: o sută patru zeci şi patru de mii, din toate seminţiile fiilor lui Israel. Din seminţia lui Iuda, douăsprezece mii erau pecetluiţi; din seminţia lui Ruben, douăsprezece mii; din seminţia lui Gad, douăsprezece mii; din seminţia lui Aşer, douăsprezece mii; din seminţia lui Neftali, douăsprezece mii; din seminţia lui Manase, douăsprezece mii; din seminţia lui Simeon, douăsprezece mii; din seminţia lui Levi, douăsprezece mii; din seminţia lui Isahar, douăsprezece mii; din seminţia lui Zabulon, douăsprezece mii; din seminţia lui Iosif, douăsprezece mii; din seminţia lui Beniamin, douăsprezece mii, au fost pecetluiţi. (Apocalipsa 7:1-8)

Urmărind textul mai departe înțelegem că, în timp ce acești o sută patruzeci și patru de mii sunt pecetluiți pe pământ, Biserica se află înaintea scaunului de domnie și înaintea Mielului în cer:

După aceea m-am uitat, şi iată că era o mare gloată, pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de finic în mîni; şi strigau cu glas tare, şi ziceau: ,,Mîntuirea este a Dumnezeului nostru, care şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului! Şi toţi îngerii stăteau împrejurul scaunului de domnie, împrejurul bătrînilor şi împrejurul celor patru făpturi vii. Şi s-au aruncat cu feţele la pămînt în faţa scaunului de domnie, şi s-au închinat lui Dumnezeu, şi au zis:,, Amin. ,, A Dumnezeului nostru, să fie lauda, slava, înţelepciunea, mulţămirile, cinstea, puterea şi tăria, în vecii vecilor! Amin. Şi unul din bătrîni a luat cuvîntul, şi mi- a zis:,, Aceştia, cari sînt îmbrăcaţi în haine albe, cine sînt oare? Şi de unde au venit? ,, Doamne , i-am răspuns eu,,, Tu ştii . Şi el mi- a zis:,, Aceştia vin din necazul cel mare; ei şi-au spălat hainele, şi le-au albit în sîngele Mielului. Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu, şi-I slujesc zi şi noapte în Templul Lui. Cel ce şade pe scaunul de domnie, îşi va întinde peste ei cortul Lui. Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; nu-i va mai dogori nici soarele, nici vreo altă arşiţă. Căci Mielul, care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor, îi va duce la izvoarele apelor vieţii, şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor. (Apocalipsa 7:9-17)

Deci, Biserica și cei 144 000 sunt două grupe diferite de oameni. Din textul de la Apocalipsa 14:1-5 înțelegem că la momentul când fiara domnește la Ierusalim (în a doua jumătate a celei de a șaptezecea săptămână rânduită de Dumnezeu pentru poporul Israel și despre care a scris prorocul Daniel), cei o sută patruzeci și patru de mii sunt în cer împreună cu Mielul și Îl urmează oriunde merge El:

Apoi m-am uitat, şi iată că Mielul stătea pe muntele Sionului; şi împreună cu El stăteau o sută patruzeci şi patru de mii, cari aveau scris pe frunte Numele Său şi Numele Tatălui Său. Şi am auzit venind din cer un glas ca un vuiet de ape mari, ca vuietul unui tunet puternic; şi glasul, pe care l-am auzit, era ca al celorce cîntă cu alăuta, şi cîntau din alăutele lor. Cîntau o cîntare nouă înaintea scaunului de domnie, înaintea celor patru făpturi vii şi înaintea bătrînilor. Şi nimeni nu putea să înveţe cîntarea, afară de cei o sută patruzeci şi patru de mii, cari fuseseră răscumpăraţi de pe pămînt. Ei nu s-au întinat cu femei, căci sînt verguri şi urmează pe Miel oriunde merge El. Au fost răscumpăraţi dintre oameni, ca cel dintîi rod pentru Dumnezeu şi pentru Miel. Şi în gura lor nu s-a găsit minciună, căci sînt fără vină înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu. (Apocalipsa 14:1-5)

Vedem de aici că acești 144 000 sunt evrei, sunt bărbați și sunt fără vină înaintea lui Dumnezeu, fiindcă au trait un trai sfânt înaintea lui Dumnezeu: descrierea acestui grup diferă de descrierea sfinților din biserică, despre care se spune că:

Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici răpareţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Hristos, şi prin Duhul Dumnezeului nostru. (1 Corinteni 6:9-11)

 

Ca și concluzie putem spune că acum este timpul să te pregătești să fii parte din Mireasa Mielului și să fii la nunta Mielului îmbrăcat în haine albe, alături de Mire. Altfel, dacă mori până la a doua venire a Domnului Isus pe pământ, nu ai șansa să fii nici măcar invitat la nunta Mielului. Dar și dacă vei rămâne până atunci, șansele vor fi foarte mici să ajungi la acel ospăț fiindcă, după răpirea Bisericii, Dumnezeu va trimite ,,o lucrare de rătăcire,, pentru cei care nu au crezut adevărul Evangheliei pentru ca să fie osândiți:

Şi atunci se va arăta acel Nelegiuit, pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale, şi-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale. Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase, şi cu toate amăgirile nelegiuirii pentru ceice sînt pe calea pierzării, pentrucă n-au primit dragostea adevărului ca să fie mîntuiţi. Din această pricină, Dumnezeu le trimete o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună: pentru ca toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osîndiţi. (2 Tesaloniceni 2:8-12)

Dragul meu, dacă până acum nu ai intrat în Noul Legământ ca să fii și tu un mădular a trupului Domnului nostru Isus Hristos, acum este timpul, căci nu știi ce aduce ziua de mane!

 http://www.moldovacrestina.net/profetii/nunta-mielului-cine-este-mireasa-si-cine-sunt-nuntasii/

Read Full Post »

Older Posts »

%d bloggers like this: