Feeds:
Posts
Comments

Posts Tagged ‘Christian’

15137551_576120515916089_1027540561092674284_o

What should be the focus of Christians on Thanksgiving?

thanksgiving_grace_1942
The original thanksgiving celebration was held by the Pilgrim settlers in Massachusetts during their second winter in America in December, 1621. The first winter had killed 44 of the original 102 colonists. At one point their daily food ration was down to five kernels of corn apiece, but then an unexpected trading vessel arrived, swapping them beaver pelts for corn, providing for their severe need. The next summer’s crop brought hope, and Governor William Bradford decreed that December 13, 1621, be set aside as a day of feasting and prayer to show the gratitude of the colonists that they were still alive.
These Pilgrims, seeking religious freedom and opportunity in America, gave thanks to God for His provision for them in helping them find 20 acres of cleared land, for the fact that there were no hostile Indians in that area, for their newfound religious freedom, and for God’s provision of an interpreter to the Indians in Squanto. Along with the feasting and games involving the colonists and more than 80 friendly Indians (who added to the feast by bringing wild turkeys and venison), prayers, sermons, and songs of praise were important in the celebration. Three days were spent in feasting and prayer.
From that time forward, Thanksgiving has been celebrated as a day to give thanks to God for His gracious and sufficient provision. President Abraham Lincoln officially set aside the last Thursday of November, in 1863, “as a day of thanksgiving and praise to our beneficent Father.” In 1941, Congress ruled that after 1941, the fourth Thursday of November be observed as Thanksgiving Day and be a legal holiday.
Scripturally, we find things related to the issue of thanksgiving nearly from cover to cover. Individuals offered up sacrifices out of gratitude in the book of Genesis. The Israelites sang a song of thanksgiving as they were delivered from Pharaoh’s army after the crossing of the Red Sea (Exodus 15). Later, the Mosaic Law set aside three times each year when the Israelites were to gather together. All three of these times [Unleavened Bread (also called the Feast of the Passover) (Exodus 12:15-20), Harvest or Pentecost (Leviticus 23:15-21), and the Feast of Ingathering or Tabernacles (Leviticus 23:33-36)] involved remembering God’s provision and grace. Harvest and Tabernacles took place specifically in relation to God’s provision in the harvest of various fruit trees and crops. The book of Psalms is packed full of songs of thanksgiving, both for God’s grace to the Israelite people as a whole through His mighty deeds, as well as for His individual graces to each of us.
In the New Testament, there are repeated admonitions to give thanks to God. Thanksgiving is to always be a part of our prayers. Some of the most remembered passages on the giving of thanks are the following:
“Rejoice always, pray without ceasing, in everything give thanks; for this is the will of God in Christ Jesus for you” (1 Thessalonians 5:16-18).
“Be anxious for nothing, but in everything by prayer and supplication, with thanksgiving, let your requests be made known to God” (Philippians 4:6).
“Therefore I exhort first of all that supplications, prayers, intercessions, and giving of thanks be made for all men” (1 Timothy 2:1).
Of all of God’s gifts, the greatest one He has given is the gift of His Son, Jesus Christ. On the cross of Calvary, Jesus paid our sin debt, so a holy and just Judge could forgive us our sins and give us eternal life as a free gift. This gift is available to those who will call on Christ to save them from their sin in simple but sincere faith (John 3:16; Romans 3:19-26; Romans 6:23; Romans 10:13; Ephesians 2:8-10). For this gift of His Son, the gift which meets our greatest need, the Apostle Paul says, “Thanks be to God for His indescribable gift!” (2 Corinthians 9:15).
We, like the Pilgrims, have a choice. In life there will always be those things that we can complain about (the Pilgrims had lost many loved ones), but there will also be much to be thankful for. As our society becomes increasingly secular, the actual “giving of thanks to God” during our annual Thanksgiving holiday is being overlooked, leaving only the feasting. May God grant that He may find us grateful every day for all of His gifts, spiritual and material. God is good, and every good gift comes from Him (James 1:17). For those who know Christ, God also works everything together for good, even events we would not necessarily consider good (Romans 8:28-30). May He find us to be His grateful children.
May the God of Abraham, Isaac and Jacob continue to bless you and yours – may His Grace and Love forever cause you to Rejoice and give thanks to Him who provides so much.
Yours in Christ;

Read Full Post »

74245_446523652422_2578282_n

Dr. David Jeremiah on “Death: The Fear of Dying”

Dr. David Jeremiah on “Fear of Failure”.

485085_558418240858712_278884395_n

Read Full Post »

1514132_536357706471396_1009338070_n

Priorități și valori

Avem oare nevoie să ne cunoaștem prioritățile în viață? Dacă da, ar trebuie să ni le definim sau ele sunt implicite? Dacă ar fi să facem o listă a valorilor și priorităților pe care le avem, cum ar arăta ea?

Iată un tip de întrebări pe care cred că ar trebui să ni le punem la acest început de an 2014. M-am regăsit de multe ori în anul care tocmai a trecut dând prioritate unor lucruri care nu reprezentau priorități esențiale, făcând de multe ori ceea ce mi-a plăcut în loc să fac ceea ce a trebuit. M-am luptat mult cu disciplina personală și am eșuat de multe ori. Este o luptă pe care uneori o căștig, și mă bucur pentru asta dar de mult prea multe ori am pierdut-o. Disciplina personală nu este ceva ușor pentru mine. Poate că pentru alții lucrurile sunt mai ușoare, însă pentru mine lupta pare uneori imposibilă de dus.

Am discutat de curând, în grupul nostru de părtășie, despre valorile și prioritățile pe care ar trebui să le aibe un creștin în viață, și am rămas plăcut surprins să văd că, prin harului lui Dumnezeu, împărtășim în general aceleași valori spirituale care ne leagă împreună. Dar sunt și lucruri personale pe care fiecare și le cunoaște. Fiecare se cunoaște pe sine, își cunoaște părțile tari și cele slabe, suișuri și coborâșuri, și de aceea este nevoie și de o cercetare personală, de o stabilire a unor priorități personale în funcție de starea fiecăruia, de problemele prin care trece, de planurile fiecăruia, ș.a.m.d.  Dar  trebuie să înțelegem că există niște priorități și valori universale spirituale de care nu ne putem ascunde sau fugi pentru că ele reprezintă caracteristica vieții creștine.  Și cred că o trecere  în revistă a prioritățile și valorile pe care le avem și care ne ghidează viața ar trebui să fie un proces serios și periodoic în decursul vieții noastre. Iar acest proces, confruntat cu Biblia, ar putea să aibe cel puțin doua efecte: 1. să ne arate că valorile și prioritățile noastre sunt greșite, și 2. să ne corecteze unele dintre ele.

De aceea, ca și creștini, dacă vrem să avem o viață echilibrată spiritual trebuie să știm și să ne conștientizăm valorile și prioritățile și apoi să le comparăm cu prioritățile lui Dumnezeu, iar apoi… să trecem la treabă. Aici cred că poate fi cheia echilibrului spiritual.

Însă ca să nu lungesc textul prea mult, am făcut mai jos o listă  generală/universală de priorități biblice pe care le consider de bază în viața unui credincios. O evaluare personală nu cred că face rău nimănui.

1. Dumnezeu și relația personală cu El.

Ce loc ocupă Dumnezeu în programul nostru? Nu mă refer aici la lucrare, la studiu pentru predică, sau la discuții despre Dumnezeu. Ci mă refer la acel timp petrecut cu Dumnezeu, singur, în care cauți pur și simplu prezența lui Dumnezeu, hrana Cuvântului și acea stare de rugăciune în care comunci efectiv cu Dumnezeu, nu doar bălmăjești o rugăciune standard sau te lupți să nu adormi. Avem nevoie să ne analizăm disciplina spirituală pentru a putea să ne dăm un răspuns sincer și să putem face schimbările necesare în acest domeniu esențial.

2. Familia. Ce loc ocupă responsabilitățile noastre familiale în viața noastră.

Când mă refer la familie mă refer atât la responsabilitățile material, spirituale, cât și cele emoționale și psihologice, și asta pentru că pentru mulți familia reprezintă doar o responsabilitate materială. Să avem ce să punem pe masă, cât mai mult dacă se poate, să avem cu ce ne îmbrăca, cele necesare traiului, etc. În familiile cu copii mulți lucrurile sunt și mai complicate în acestă privință, dar familia nu înseamnă doar cele materiale. Familia este celula societății dar și a bisericii. În familie se formează deprinderile sociale și spiritual, dar și profilul moral și psihologic al viitorului adult. Familia este cheia unei societăți sănătoase dar și a unei biserici sănătoase. Așa dar, avem datoria biblică de a forma persoane care să fie de folos societății dar să fie de folos mai ales lui Dumnezeu. De aceea ne numim creștini, pentru că îl urmăm pe Cristos. Și să nu uităm cel mai important lucru – familia trebuie să fie cadrul unde copilul aude Evanghelia și pașii lui sunt îndreptați către Dumnezeu.

Știați că până prin anii 90, bisericile evanghelice din SUA erau populate în cea mai mare parte (cam 80%) cu copiii credincioșilor? Însă pe măsură ce familiile au devenit tot mai slabe d.p.d.v. moral și spiritual, copiii credincioșilor au părăsit bisericile pentru că nu exista o corelare între mesajul Bisericii și viața practică pe care o vedeau acasă. Și în mod natural au ales lumea nu biserica. Iată un exemplu despre cum  prioritățile părinților influnețează atât viața lor cât și a generațiilor următoare.

3. Părtășia creștină.

Ce loc ocupă părtășia creștină în prioritățile mele?  Cine sunt prietenii mei cei mai buni? Sunt ei creștini serioși sau sunt vecinii de bloc?  Simți libertate în a mă ruga cu alții, în a studia Cuvântul împreună? Dacă nu, ce ne ține?

4. Serviciul.

Consider că fiecare dintre noi ar trebui să ne facem o analiză a modului în care ne îndeplinim atribuțiile de serviciu. Și asta pentru că ține de mărturia și caracaterul creștin să fim buni profesioniși, serioși și oameni care își dau interesul în a face o treabă cât mai bună.  Dar desigur că trebuie să analizăm și cealaltă parte a problemei: nu cumva serviciul meu sau afacerea mea este dumnezeul meu? Nu cumva serviciul meu este mai important decât Dumnezeu sau familia?

5. Administrarea resurselor.

Cum imi administrez banii?  Sunt serios în a da Domnului procentul pe care l-am hotărât în inima mea?  Este nevoie să decid ceva în această privință la începutul acestui an?  Am datorii? De ce? Și dacă am datorii, mi le plătesc la timp? Sunt la zi cu plata facturilor?  Sunt un bun ispravnic al bogățiilor nedrepte, pe care mi le-a dat Dumnezeu?  Există și aici cealaltă parte a paharului: sunt unii care dau pe la biserici bani crezând că așa o să îi ajute  Dumnezeu să câștige mai mult sau să le meargă afacerile. Se păcălesc singuri. Cuvântul spune că prin chibzuință se zidește o casă, și prin înțelepciune i se umple cămările. Deci .. la disciplină și la făcut planuri realiste care se pot duce la îndeplinire.

Ar mai fi multe alte lucruri de scris însă fiecare dintre noi avem problemele noastre și ocupațiile noastre. Avem vârste diferite și priorități diferite, și chiar valori diferite. Fiecare trebuie să își facă propria listă și să o compare cu valorile biblice, și așa să lupte pentru creșterea lui spirituală și a celor din jurul lui.

By Emi Zarnescu on 06/01/2014 on http://emizarnescu.wordpress.com/2014/01/06/prioritati-si-valorithe-gift-of-time

Read Full Post »

1554604_508504015933517_561594838_n 1450665_669212413110931_279069826_n

Count Your Many Blessings

“Thou crownest the year with thy goodness; and thy paths drop fatness.” (Psalm 65:11)

At year’s end, a Christian should stop to count his blessings. If he does this fairly and fully, no matter what his problems may have been during the year, he will have to confess that God, as always, has crowned the year with goodness.

The coronation figure is frequently used in Scripture to speak of God’s blessings in the Christian life. For example: “Bless the LORD . . . Who redeemeth thy life from destruction; who crowneth thee with lovingkindness and tender mercies” (Psalm 103:2, 4). Even our testings and trials are always in the context of God’s grace and love. Christ Himself wore a crown of thorns so that we may be crowned with mercy and salvation.

Consider also Psalm 5:12: “For thou, LORD, wilt bless the righteous; with favor wilt thou compass him as with a shield.” The word “compass” is the same Hebrew word as “crown,” with the basic meaning “encircle.” Other jewels in the believer’s year-end crown are God’s grace and glory. “[Wisdom] shall give to thine head an ornament of grace: a crown of glory shall she deliver to thee” (Proverbs 4:9).

Then there is the wonderful testimony that “thou hast made him a little lower than the angels, and hast crowned him with glory and honor” (Psalm 8:5). Finally, the believer’s crown is none other than the Lord Himself: “In that day shall the LORD of hosts be for a crown of glory, and for a diadem of beauty, unto the residue of his people” (Isaiah 28:5).

Most Christians have an abundance of material blessings for which to thank the Lord. Even if they have none of these, however, God has crowned the year with goodness and favor, with lovingkindness and tender mercies, with grace and glory and honor and, best of all, with His own presence. “Bless the LORD, O my soul, and forget not all His benefits” (Psalm 103:2). HMM

http://www.icr.org/

1476204_726711470680847_463041774_nthe-gift-of-time

Read Full Post »

 

999549_176292969205996_453873549_n

 

 GOSPEL HYMNS FOR DALY STRENGHT


LIFT HIM UP!

 


“If I be lifted up from the earth, [I] will draw all men unto Me.” John 12:32

 

Oh! the world is hungry for the Living Bread,

 

Lift the Savior up for them to see; Trust Him,

 

and do not doubt the words that He said,

 

“I’ll draw all men unto Me.”

 

Don’t exalt the preacher, don’t exalt the pew,

 

Preach the Gospel simple, full and free;

 

Prove Him and you will find that promise is true,

 

“I’ll draw all men unto Me.”

 

Lift Him up by living as a Christian ought,

 

Let the world in you the Savior see;

 

Then men will gladly follow Him who once taught

 

“I’ll draw all men unto Me.”

-LIFT HIM UP
Words: John­son Oat­man, Jr., 1903.
Music: Ben­ja­min B. Beall
47703_10151722868258895_1256317504_n

 

Read Full Post »

59324_680338035327621_654370507_n

GOSPEL HYMNS FOR DALY STRENGHT

What does the Bible say about music? How can the hymns still be relevant today? Why should we not dismiss the hymns by filing them in the “only useful in church” file? It discusses the distinctiveness of the grand old hymns. They are grand because they enlarge our view and understanding of God. They are not grand because they are old but, because they are time tested by the church and have proven to be of value for believers. In studying them, we will uncover all the theology that they teach us. Christian music is crucial because there is a power and influence of God in this music that can affect our thinking and motivate the way we live our lives both now and in the future and even help carry us into eternity. Remembering and rethinking some of the old hymns will increase our love for them. It will also increase our love for the magnificent God about whom they speak. There’s richness in these songs from which we can gain strength and insight as the Spirit speaks to our soul. A blessings awaits us when we study the hymns. We gain a deeper appreciation of these grand old songs. The old English word succor captures the essence of what we mean. It signifies that we received comfort, especially in time of difficultly. Think of a child that gains both physical and emotional comfort from its mother. We Christians likewise receive succor from the hymns. They give us help from God when we sing and meditate on the powerful messages revealed in these songs.

I believe the Bible, it taught me how to pray,

Jesus heard and answered, took my sins away;

Gave me peace and pardon, wrote my name above,

Glory hallelujah! for His wondrous love.

I believe the Bible, O it is divine!
Heaven’s golden sunlight in its pages shine;
Lights my way to glory, and I’m surely going thro’;
I believe the Bible, for ’tis ever true.

I believe the Bible, it teaches me to sing,
Moses’ song of vict’ry o’er the tyrant king;
Or with Paul and Silas, midnight brings release,
Glory hallelujah! for His perfect peace.

I believe the Bible, of holiness it speaks,
Gracious gift of Jesus to the one who seeks;
Tells of keeping power, ’neath the cleansing flood,
Glory hallelujah! for the precious blood.

I believe the Bible, it teaches me to run
In this royal highway till the prize is won;
Shows the crown awaiting, if I win the race,
Glory hallelujah! for His saving grace.

I believe the Bible, and then the world will see
We have been with Jesus more like Him to be;
With His Word abiding in our hearts made new,
That will prove the blessèd Book is always true.

-Words: Ed­win S. Uf­ford & Wen­ford G. Schur­man (verse 3), 1909.
Music: Edwin S. Uf­ford

969775_672843339410424_577743596_n

Read Full Post »

1004770_580816058607587_625773260_n

969241_524029800999450_318158507_nFAN OR FOLLOWER ?

ALL COMES DOWN TO LOVE!
 I AM NOT A FAN !

Fan: an enthusiastic admirer.
In the Gospels, Jesus never seemed too interested in fans.

Is that how you define your relationship with Him? An “enthusiastic admirer”? Close enough to Jesus to get the benefits but not so close to require sacrifice?

He was looking for followers. Not just any follower though, but a…
completely. committed. follower.
How would things change if you lived as Jesus lived, and loved the way He loved?

Maybe you’re ready to join the hundreds of people who have stepped across a line and said:
I am not a fan.

http://www.notafan.com/

Completely Committed Followers

521566_500520330017801_1437285101_n 936446_402211799899129_820413076_n1004532_530359367032811_1852541539_n

Read Full Post »

Older Posts »

%d bloggers like this: