Feeds:
Posts
Comments

Posts Tagged ‘Costache Ioanid’

Daca Ma iubiti, veti pazi poruncile Mele.(Ioan.14:15)

12802699_1133168656715573_8282837001374730993_n

1957996_458968030964218_935759081704337320_n

Ma Iubesti Teo Family feat. Ionut Craciun & George Ciurdas

Published on May 27, 2016

© Teo Family (2016) – Official Music Video

In urma cu zeci de ani, un baietel de 7 ani pe nume Mihai Wurmbrand, se juca in apropiere de parintii lui intr-un parc din Bucuresti. La un moment dat, baietelul a vazut pe o banca, un om cu Biblia in mana, iar baietelul a inceput sa-i povesteasca ce stia el despre Dumnezeu, la anii sai. Strainul de pe banca cu numele de Costache Ioanid l-a primit pe Hristos in inima chiar in ceasul acela, devenind ulterior, unul dintre cei mai cunoscuti poeti crestini.
Costache Ioanid a scris si poezia ”MA IUBESTI” iar astazi dupa zeci de ani ma simt onorat, alaturi de Ionut si George sa pot canta aceste versuri DUMNEZEIESTI care lasa in inimile tuturor aceeasi intrebare …de mii de ani.
IUBIM PE ISUS?

1. Mă iubești tu mai mult decât ceilalți
Mă iubești ca un frate ceresc
Mă iubești tu ca rob din iubire
Eu așa, Eu așa te iubesc!

R1: Mă iubești tu când sunt lângă tine
Dar și-n ceasul amar și umbrit
Mă iubești tu când ceru-i departe
/: Eu așa, Eu așa te-am iubit! 

2. Mă iubești tu mai mult decât ceilalți
Decât cei ce arar Mă-nsoțesc
Mă iubești tu privind veșnicia
Eu așa, Eu așa te iubesc!

R2: Mă iubești tu când sunt lângă tine
Dar și-atunci când te simți părăsit
Mă iubești și-ntre flori și-ntre suliți
/: Eu așa, eu așa te-am iubit! 

3. Mă iubești tu mai mult decât ceilalți
Mai presus de-orice gând pământesc
Mai presus de-orice dragoste-a firii
Eu așa, Eu așa te iubesc!

R3: Simți că-n lume străine ți-s toate?
Simți că-n Mine ți-e totu-mplinit?
Mă iubești tu mai mult ca pe tine?
/: Eu așa, Eu așa te-am iubit.

14590353_1551750801509090_477630736895616893_n

  • Cine are poruncile Mele si le pazeste acela Ma iubeste; si cine Ma iubeste va fi iubit de Tatal Meu. Eu il voi iubi si Ma voi arata lui.” (Ioan.14:21)

12410562_1002284839837806_1858338317423369277_n

Read Full Post »

10347696_776686442428308_2693282396288762359_n

https://www.youtube.com/watch?v=yBUc1I9nezI&feature=em-uploademail

15400_338437199653717_512672033193073627_n

Read Full Post »

557036_517346608334436_1436040579_n

A trăi după credinţă

A trăi după credinţă
nu-i uşor, dar nu-i nici greu.
A trăi după credinţă
e la om cu neputinţă
însă nu la Dumnezeu.

A trăi umblând pe ape
nu-i uşor, dar nu-i nici greu.
A trăi umblând pe ape,
când vin valuri să te-ngroape
e un drum cu Dumnezeu.

A trăi după iubire
nu-i uşor, dar nu-i nici greu.
A trăi după iubire
e o cruce pentru fire
şi-o-nviere-n Dumnezeu.

A trăi după credinţă
nu-i uşor, dar nu-i nici greu.
Dar a fi în necredinţă

şi-a muri fără căinţă,
nu-i nimic, nimic mai greu!

5626_374497066000267_2054209838_n

Cât de maret e Dumnezeu!

 

Cat de maret e Dumnezeu!

Vad marea cu talazuri grele,

ma-nalt pe muntii de bazalt

si-mi zboara gandul printre stele,

tot mai inalt!

 

Ce-imparat isi duce-ostirea

spre un gigantic apogeu?

Acel ce-a pus in goluri firea,

Acel ce-a scris oricui menirea,

mai mult decat nemarginirea

e Tatal meu!

 

Cat de temut e Dumnezeu!

Vuiau de pe Sinai ecouri

cand glasul Domnului vorbea.

Iar Moise-nainta prin nouri

si tremura…

 

La tronul alb se strang sfielnic

voivozi de foc din Empireu,

Si heruvimii vin cucernic,

slavind Eternul Vistiernic.

Si-acest Stapan Atotputernic

e Tatal meu!

 

Si cat de bun e Dumnezeu!

Chiar daca stelele batrane

tot au o vreme cand se-astern,

dar cine in Isus ramane

e-un fiu etern!

 

Si-n fata slavei sclipitoare

in ceasul lumii cel mai greu,

acei ce-au dat pe sfintii la fiare

vedea-vor Forta Creatoare,

eu voi soptii cu adorare:

“E Tatal meu…”

382

181219_601924573151549_592761859_nhttp://vesnicia.ro/index.php/poezii/14-costache-ioanid

Read Full Post »

Costache_Ioanid_POEZII CRESTINE

http://youtu.be/gP8KnHzXsgY

Read Full Post »

Nu-i singur Iuda vinovat

Costache. Ioanid

Nu-i singur Iuda vinovat
de sângele ce se dădu.

Nici marii preoţi, nici Pilat,
ci lumea-ntreagă, prin păcat!
Şi eu, şi tu…

Nu drumul greu spre Golgota,
nici biciul, când Isus căzu.
Şi dacă crucea grea era,
povara noastră şi mai grea!
Şi eu, şi tu…

Nu patru cuie L-au pătruns,

când El pe cruce se-aşternu.
Ci noi, cu sufletul ascuns,
cu mii de patimi L-am străpuns!

Şi eu, şi tu…

Nu doar bătrânii cărturari,
nu doar mai marii preoţi, nu!
Şi noi am râs, cu ochii murdari,
şi noi suntem cei doi tâlhari!
Şi eu, şi tu…

Şi nu ostaşilor prin sorţi
cămaşa albă Şi-o dădu.
Ci tuturor! Dar tu n-o porţi!
Şi, fără ea, toţi suntem morţi!
Şi eu, şi tu…

Nu doar în stânci, sub lilieci,
nu doar sub lespede zăcu.
Ci L-am ascuns ca pentru veci
sub piatra unor forme reci,
Şi eu, şi tu…

Şi-acum Isus cel condamnat
azi El te-ntreabă :”Da sau nu ?
Eşti tu sau nu eşti vinovat?”
Eu am spus da! Şi-am fost iertat.
Eu am spus da.
Dar tu ? Dar tu?

Read Full Post »

Costache Ioanid – Primavara – 1 Martie

 

PRIMAVARA de Costache Ioanid

Atâtea păsări cântătoare
atâtea flori în lung şi-n lat!
Ori nu-s acestea toate oare
spre slava Celui Înviat?

Ce înţelept şi prin ce lege
aduce-atâtea frumuseţi,
de nu nemuritorul Rege
maestrul făuritor de vieţi?

Un ghiocel din muşchi se-arată
şi-un strop de rouă dă-n vileag.
Nu-i oare lacrimă curată
de bucurie şi de drag?

Mireasma dulce şi jilavă
din liliac şi din salcâm
ce-i alta decât imn de slavă
către-al tăriilor tărâm?

Ce vrea să spună fulguirea
ce-mbracă ramuri de cireşi,
de nu-i în ea neprihănirea
celui Ales între aleşi?

Sub soarele ce se răsfrânge
lalele roşii ies pe grui.
Nu-s oare stropii cei de sânge
ce-au picurat sub paşii Lui?

Iar când se-nalţă-ntre boschete
narcise galbene în zori,
nu-s oare tainice trompete,
nu-s oare crainici vestitori?

Atâtea păsări cântătoare
atâta soare revărsat!…
Ori nu-s acestea toate oare
un larg
“CRISTOS A ÎNVIAT!” ?

http://rodiagnusdei.wordpress.com/2012/02/28/primavara-1-martie/

Read Full Post »

Acuzatorul-(www.resursecrestine.ro)

Ne-apropiem de ziua cea binecuvântată
când vom zbura la Tatăl în stol de porumbei,
când vom privi pe norul de slavă scânteiată
pe Cel ce-a smuls la viaţă şi neamuri şi iudei.

Şi totuşi noi, aleşii acestei generaţii,
în pragul întâlnirii cu Mirele Divin,
tot parcă nu cunoaştem, noi cei chemaţi, noi fraţii,
ameţitoarea slavă a harului deplin.
*

Cândva, mai sus de ceruri, la Tronul de Lumină
ce-l poartă heruvimii sub arc de curcubeu,
au fost chemaţi odată în sfat frăţesc să vină
toţi cei trimişi în larguri ca fii de Dumnezeu.

Sclipea în sfera sfântă veşmântul lor feeric,
pe când Isus, la dreapta, privea spre Suveran.
Iar undeva, din goluri, cu haină de-ntuneric,
purtând un sac de suluri, venea-ncruntat Satan.

“De unde vii, Satana?” l-a întrebat Prea-Naltul.
“De pe planeta Terra.” “O… te-ai uitat la Iov?
Neprihănit ca dânsul şi drept nu-i nimeni altul!
Şi tu mi-l scrii zadarnic în negrul tău hrisov!”

Şi-a dat răspuns Satana: “Ştiu eu?… Aşa să fie?
Îţi poartă el respectul cu gând smerit, blajin?
Sau pentru-atâtea daruri, atâta bogăţie,
atât amar de turme de care câmpu-i plin?

Dar ia întinde-Ţi mâna şi-atinge-Te de-avere,
atinge-Te de carne şi lasă-l gol şi frânt!
Şi vei vedea cum omul, cu ultima-i putere.
Te va huli în faţă pe margini de mormânt!

O, bietul om! Ţărână… O umbră-nşelătoare.
Un rob pe care-l cumpăr la cel mai ieftin preţ.
Aceasta Ţi-e făptura ce merită-ndurare?
Ai semănat nădejde şi-ai secerat dispreţ!

De ce mai ţii, Stăpâne, pământul pe orbită,
când sulul Legii Tale e tot mai terfelit?
Coloane de păcate le scriu într-o clipită
şi clipa următoare rodeşte întreit!”

Aşa vorbi Satana. Şi-apoi, pe îndelete,
el arătă prăpădul ce-neacă tot ce-i sfânt.
Şi, sprijinindu-şi vorba pe sute de versete,
ceru-n sfârşit osânda întregului pământ.

Cu feţe întristate l-a ascultat Soborul.
Vai, ce venin, ce ură era în tot ce-a spus!
Dar dacă-n orice inimi lovea acuzatorul,
mai greu decât oricine era lovit Isus!

Căci El era Cuvântul care-a chemat Lumina,
care-a luat ţărână şi-a plăsmuit pe om.
Şi-acum cerea vrăjmaşul ca preţ la toată vina,
mai mult decât blestemul din Deuteronom!
*
De-atunci trecură secoli ca nori peste catarguri.
Şi într-o zi, un înger trimis din înălţimi
chemă din nou toţi fiii lui Dumnezeu din larguri
la Tronul de Lumină ce stă pe heruvimi.

Dar în înalta sferă era o sărbătoare,
o voioşie sfântă, un freamăt de nespus!
Pe miile de chipuri erau sclipiri de soare
şi-un Rai de bucurie pe faţa lui Isus!…

Cântând un psalm de slavă cu inima ferice,
Isus privea spre Tatăl Cel fără de-nceput.
Şi mâinile Lui sfinte aveau o cicatrice,
un semn scăldat în raze cum nu s-a mai văzut…

Dar iată… vechea umbră cu vinete contururi…
acum cu ochi de groază, cu pas şovăitor,
Satan, ducând în spate un negru sac de suluri,
din nou urcă din goluri şi se-arătă-n Sobor.

“De unde vii, Satana?” brazdă un glas tăria.
“De pe planeta Terra…” răspunse crunt Satan.
“O… ai văzut… pe Petru, pe Ştefan, pe Maria?
Ce sfântă-i Magdalena! Ce-nflăcărat loan!”

..Ioan? Maria? Petru?… Doar varul pe perete!
De când nenorocirea m-ajunse pe Calvar,
îi scriu mereu în suluri cu sute de versete.
Şi cer acum osândă şi celor de sub Har!”

“Cum îndrăzneşti să-ntuneci lumina Mea curată?
Te-ncumeţi tu a pune pe fiii Mei sub legi?
Şi ţi-ai luat sfruntarea să chemi în judecată
familia Mea sfântă de împăraţi şi regi?

Nu-ţi mai cunoşti hotarul? Sau nu te prinde teama?
Isus a dat o plată de sânge! Ce mai vrei?
Ţii să domneşti. Domneşte! Vei da odată seama!
Dar nu-ţi întinde dreptul peste copiii Mei!”

“Dar legea Ta e sfântă”, vorbi acuzatorul.
“Şi eu pentru dreptate mă zbucium şi insist.”
“Cum? Harul nu-i dreptate? Nu-şi are plătitorul?
Sau Legea e mai tare ca sângele lui Crist?”

“Stăpâne… dar o lege rămâne. Şi ea cere
un procuror integru, sever şi priceput…”
“Cum? Peste fiii slavei ai vrea să-ţi dau putere?
Jos gheara de pe legea iubirii, Belzebut!”

Un semn făcu Cel Veşnic. Şi oștile de îngeri
asupra lui Satana se aruncară-n stol.
Iar sulurile negre de-abateri şi înfrângeri,
rupându-le fărâme, le risipiră-n gol.
*
Şi iată, că din ceruri, cu neagra lor ninsoare,
fărâmele acestea pe vânturi au plutit,
iar undeva departe le aştepta o mare
şi apele uitării de veci… le-au înghiţit.

Şi cum priveam la marea ce se zbătea adâncă,
şi ultima fărâmă pierea ca un suspin,
am tresărit la gândul că nu pricepem încă
ameţitoarea slavă a Harului deplin…

Autor: Costache Ioanid  |  Album: Taine  |  Tematica: Diverse

recitate Daniel Briciu Poezii recitate Acuzatorul

Acuzatorul

Autor: Daniel Briciu  |  Album: Poezii recitate  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata in 07/09/2007

   10/10

Media 10 din 1 vot

Asculta online:  
6.91 MB | 07:33 Instructiuni pentru descarcare

Read Full Post »

%d bloggers like this: