Feeds:
Posts
Comments

Posts Tagged ‘CUVINTE DE TREZIRE’

25 DECEMBRIE 2018- Cuvinte de trezire şi îmbărbătare din 9 calendare biblice

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

OSWALD CHAMBERS

25 DECEMBRIE

Naşterea Lui şi naşterea noastră din nou

Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un Fiu şi-I va pune

 numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi).Isaia 7:14, Maiei 1:23

Naşterea Lui în istorie. „De aceea, Sfântul care Se va naşte din tine va fi chemat Fiul lui Dumnezeu” (Luca 1:35). Isus Cristos S-a născut în această lume, nu din ea. El nu s-a dezvoltat din istorie; El a intrat în istorie din afara ei. Isus Cristos nu este cea mai bună fiinţă umană. El este o Fiinţă care nu-Şi are obârşia în rasa umană. El nu este un om devenit Dumnezeu, ci este Însuşi Dumnezeu întrupat. Dumnezeu venit în trup omenesc, venit din afară. Viaţa Lui este cea mai înaltă şi cea mai sfântă, intrând pe uşa cea mai de jos. Naşterea Domnului nostru a fost o teofanie.

Naşterea Lui în mine. „Pentru care iarăşi simt durerile naşterii, până ce va lua Cristos chip în voi!” (Galateni 4:19) Întocmai cum Domnul nostru a intrat în istoria umană din afara ei, tot aşa El trebuie să vină în mine din afară. Am lăsat eu ca viaţa mea personală să devină un ..Betleem” pentru Fiul lui Dumnezeu? Nu pot intra în Împărăţia lui Dumnezeu până când nu sunt născut de sus printr-o naştere cu totul diferită de naşterea fizică. „Trebuie să vă naşteţi din nou” (Ioan 3:7). Aceasta nu este o poruncă, ci un adevăr fundamen­tal. Caracteristica naşterii din nou este faptul că mă predau atât de deplin lui Dumnezeu, încât Cristos ia chip în mine. Imediat ce Cristos ia chip în mine, natura Lui începe să lucreze prin mine.

Dumnezeu arătat în trup – acest lucru a fost făcut întru totul posibil pentru tine şi pentru mine prin Răscumpărare.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

25 Decembrie

EL A VENIT; EL VA VENI

...Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru,

va veni în  acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer.

Faptele Apostolilor 1.11

Mulţi serbează în această zi naşterea Mântuitorului nostru; să ne ducem cu gândul la făgăduinţa celei de-a doua veniri. Aceasta este tot atât de sigură cum a fost şi prima, care este o garanţie pentru noi cu privire la întoarcerea Sa. Acela care a venit ca să ia locul celui mai de jos slujitor, va veni în curând ca să ceară răsplata lucrării Sale. După cum a venit întâi ca să sufere, nu va întârzia să vină ca să împărăţească. Aceasta este nădejdea noastră slăvită, că şi noi vom fi părtaşi la bucuria Sa. Astăzi noi ne găsim sub acelaşi val şi în aceeaşi umilinţă în care a trăit El atunci pe pământ; dar în ziua în care El va veni, va fi ziua arătării noastre în slavă, precum şi ziua arătării Sale în slavă. Sfinţii care au adormit în El vor învia în ziua arătării Sale slăvite. Aceia care vor fi fost insultaţi şi întristaţi pentru Numele Lui, vor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui Său. Ai Săi vor apărea atunci ca regi şi preoţi; zilele lor de întristare vor fi sfârşite. Odihna îndelungată şi splendoarea de necomparat a împărăţiei de o mie de ani îi va răsplăti din belşug pentru anii lor de mărturie şi de lupte.Oh! Să vină Domnul Isus! Iată, El vine curând. El este pe drum şi se apropie repede. Zgomotul paşilor Lui să fie ca o muzică plăcută pentru inimile noastre. Clopote ale nădejdii mişcaţi-vă şi sunaţi cu veselie, căci iată, vine Stăpânul nostru!

CHARLES H. SPURGEON

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

Dimineaţa şi Seara

25 DECEMBRIE

Dimineaţa

Iată, fecioara va rămânea însărcinată, va naşte un

fiu,  şi-i va pune Numele Emanuel   saia 7:14

Să mergem astăzi la Betleem, şi, împreună cu păstorii uimiţi şi cu magii plini de adorare, să Îl vedem pe Cel ce s-a născut Rege al Iudeilor; fiindcă noi, prin credinţă, putem să ne declarăm interesaţi de El şi să cântăm: „Un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat” (Isaia 9:6). Isus este Iehova întrupat, Domnul şi Dumnezeul nostru, dar şi Frate şi Prieten. Să-L adorăm şi să-L admirăm. Să observăm de la prima privire naşterea Sa miraculoasă. A fost ceva nemaivăzut şi nemaiauzit, ca o fecioară să rămână însărcinată şi să nască un fiu. „Domnul face un lucru nou pe pământ: femeia va peţi pe bărbat” (Ieremia 31:22). Prima făgăduinţă implica sămânţa femeii – nu sămânţa bărbatului. De vreme ce curiozitatea femeii a făcut loc păcatului care a dus la pierderea Paradisului, ea, şi numai ea, avea să-L aducă pe Cel care putea recâştiga Paradisul. Mântuitorul nostru, deşi Om adevărat, a fost, pe lângă natura Sa omenească, şi Sfântul Lui Dumnezeu. Prin puterea Duhului Sfânt, El S-a născut printr-o fecioară, nepătat de păcatul originar, care aparţine tuturor celor născuţi din carne. Să ne plecăm cu respect în faţa Copilului sfânt, a cărui nevinovăţie readuce umanităţii vechea ei slavă. Să ne rugăm ca El să fie şi în noi, „nădejdea slavei”(Coloseni 1:27). Nu uitaţi să remarcaţi umilinţa familiei în care a venit. Textul de dimineaţă o descrie pe mama Sa ca pe o simplă „fecioară”nu o prinţesă, proorocită sau o doamnă de rang înalt. Într-adevăr, genealogia ei nu trebuie dispreţuită, fiindcă în venele ei curgea sângele regilor; şi nici nu era lipsită de inteligenţă sau cu mintea slabă, fiindcă a putut cânta o asemenea cântare de laudă. Totuşi, cât de umilă a fost poziţia ei, cât de sărac omul cu care era logodită, şi cât de mizerabil locul de naştere pregătit pentru Regele nou-născut! Prin aceasta, sărăcia a devenit sfântă, şi oamenii umili se bucură de mari onoruri. Fiecare credincios este un portret al Lui Christos, dar un sfântă sărac este acelaşi tablou atârnat în aceeaşi ramă care înconjura imaginea învăţătorului. Noi spunem că toate zilele sunt la fel, dar totuşi, fiindcă anotimpul şi obiceiul general ne îndeamnă să ne gândim la Isus, să ne amintim cu plăcere de glorioasa naştere a dragului nostru Răscumpărător. Pentru sufletul născut din nou, fiecare zi trebuie să fie ziua de naştere a Mântuitorului. Printre toate lucrurile umile, sunt şi multe lucruri onorabile în împrejurările naşterii Lui Emanuel. Cine a mai avut o asemenea naştere, prevestită de veacuri prin profeţii, şi dorită de atâtea mii de inimi? Cine poate să se mai laude cu un vestitor care L-a recunoscut pe Cel ce avea să vină? Cui I-au cântat îngerii imnuri de slavă, şi pentru cine a aşezat Dumnezeu o stea specială pe cer? La al cărui leagăn au venit bogaţii şi săracii, oferind asemenea fapte de închinare din inimă? Pământul poate să se bucure; toţi oamenii pot să-şi înceteze lucrul, ca să sărbătorească naşterea măreaţă a Lui Isus. Betleem, casă a pâinii, vedem în tine împlinirea speranţelor noastre. Acesta este El, Mântuitorul, proorocit din vechime, care ne va conduce în veacul de aur. Să ne lăsăm copleşiţi de bucurie. Să cântăm din inimă cântări de laudă şi desfătare.

Numele de aur, Emanuel, este o inexprimabilă încântare. Este un cuvânt potrivit pentru buzele heruvimilor prin maiestatea Lui, dar, din cauza bunătăţii sale minunate, numai oamenii îl pot rosti. El nu este cu serafimii aşa cum este cu noi, Emanuel, „Dumnezeu cu noi” (Matei 1:23). În firea noastră, în durerile noastre, în viaţa noastră de muncă, în pedeapsa noastră, în mormânt, şi acum cu noi, sau mai degrabă noi cu El, în înviere, înălţare, slavă, şi splendoarea celei de-a doua veniri. Copilul din Betleem pare să fi fost cu noi în slăbiciune şi sărăcie. Să nu uităm însă că El este tot cu noi în glorie şi onoare. Credinţa îmbrăţişează copilul, şi dragostea Îl sărută cu sărutările buzelor ei. O, fie ca astăzi să avem părtăşie adevărată cu Emanuel!

25 DECEMBRIE

Seara

Şi, după ce treceau zilele de ospăţ, Iov chema şi sfinţea

pe fiii săi; se scula  dis de dimineaţă, şi aducea pentru

fiecare din ei câte o  ardere de tot căci  zicea Iov:

„Poate că fiii mei au păcătuit, şi  au supărat pe Dumnezeu

în inima lor”. Aşa avea Iov obicei să facă.Iov 1:5

Ceea ce făcea patriarhul Iov dis de dimineaţă, după o sărbătoare în familie, este potrivit pentru credincios să facă în seara aceasta, înainte de a se culca. În veselia adunărilor de familie se strecoară uşor uşurătăţi lumeşti, şi uităm care ar trebui să fie caracterul unui creştin. Nu ar trebui să se întâmple aşa, dar se întâmplă. Zilele noastre de sărbătoare sunt foarte rar zile de bucurie sfântă; adesea, ele degenerează în frivolitate. Dar în ele există o bucurie pură şi sfinţitoare, scăldată în râurile Edenului.Recunoştinţa sfântă ar trebui să fie un element de purificare, ca şi durerea. Din nefericire pentru bietele noastre inimi, adevărul este că „o casă de jale” (Eclesiastul 7:2) este mai bună decât „o casă de petrecere” (vers. 2). Spune, credinciosule, cu ce ai păcătuit astăzi? Ţi-ai uitat înalta chemare? Ai fost ca cei care vorbesc prostii cu gura larg deschisă? Atunci mărturiseşte-ţi păcatul, şi zboară la Jertfă. Jertfa sfinţeşte. Sângele scump al Mielului înjunghiat îndepărtează vina şi curăţă pata păcătuirii din neştiinţă şi nepăsare. Cel mai bun final pentru ziua de Crăciun este să te speli din nou în fântâna aceasta purificatoare. Credinciosule, adu mereu această jertfă; dacă este bine să o aduci în seara aceasta, înseamnă că este bine să o aduci în fiecare seară. Să trăieşti lângă altar este privilegiul preoţiei regale. Oricât de mare ar fi, păcatul nu este niciodată o cauză de disperare, fiindcă credincioşii pot să se apropie din nou de Jertfa ispăşitoare, şi să-şi curăţească conştiinţa de faptele moarte.

Închid cu bucurie această zi festivă

Stând în genunchi, lângă altar;

Spălat de-orice păcat şi orice vină

Prin Mielul sfânt, în sanctuar.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

de  Fritz BERGER

25 Decembrie

“Căci un copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat şi domnia

va fi pe  umărul Lui.  Îl vor numi: Minunat, Sfetnic,

 Dumnezeu  Tare,  Părintele veşniciilor, Domn al Păcii”. Isaia 9:6.

Prin căderea în păcat lumea a ajuns sub puterea întunericului şi a umblat în umbra morţii şi toţi au trăit cu frica de moarte. Dar a fost o făgăduinţă că va veni un garant care, ca Miel al lui Dumnezeu, va lua păcatele asupra Lui şi prin lumina Lui va alunga întunericul, precum este scris: “Poporul care umbla în întuneric vede o mare lumină, peste cei care locuiau în ţara umbrei morţii răsare o lumină”. (Isaia.9:2). În continuare este scris: “Tu înmulţeşti poporul, îi dai mari bucurii, şi el se bucură înaintea Ta, cum se bucură la seceriş, cum se bucură la împărţirea prăzii”. (Isaia.9:3). Isus nu vine ca să pretindă ceva de la noi, precum face legea lui Moise. El nu a venit pentru ca să ne judece, ci pentru ca să ne mântuiască. El nu ne ia în socoteală păcatele, ci ni le ia. El aduce viaţă şi încă viaţă din belşug. El ne binecuvintează cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti în locurile cereşti. Prin aceasta s-a împlinit făgăduinţa din Isaia 9, şi azi sărbătorim ziua când Mântuitorul a venit în această lume, unde a îmbrăcat un trup de carne şi sânge şi a devenit asemenea nouă. Domnia este asupra Lui. El a luat frica de moarte şi frica de judecata de apoi, care ne apăsa. El ne-a izbăvit de fărădelegile noastre ca să-I putem sluji fără frică, în toată viaţa noastră, în dreptate şi în sfinţenie. “El va face ca domnia Lui să crească şi o pace fără sfârşit va da scaunului de domnie al lui David şi împărăţiei Lui, o va întări şi o va sprijini prin judecată şi neprihănire, de acum şi în veci de veci”. (Isaia.9:7). O, de s-ar naşte El şi azi în multe inimii!

IZVOARE IN DEŞERT

25 Decembrie

„Şi-i vor pune numele Emanuel“, care,

tălmăcit, înseamnă: „Dumnezeu este cu noi“.

(Matei 1:23)Domn al păcii. (Isaia 9:6)

Este un cântec în văzduh!

         Este o stea pe cer!

Este rugăciunea din inimă a unei mame,

         Şi plânsul slab al unui prunc!

Şi steaua îşi revarsă strălucirea,

         În timp ce splendoarea cântă,

Căci ieslea din Betleem leagănă un Împărat.

Cu câţiva ani în urmă s-a publicat o felicitare de Crăciun remarcabilă cu titlul „Dacă Hristos n-ar fi venit“. Se baza pe cuvintele Mântuitorului nostru din Ioan 15:22: „Dacă n-aş fi venit“. Felicitarea arăta un slujitor al lui Dumnezeu care a adormit în timpul studiului său în dimineaţa de Crăciun şi apoi a visat o lume în care Domnul Isus nu venise niciodată.

În visul lui, s-a văzut plimbându-se prin casa lui, dar pe când se uita, n-a văzut nici un ciorap atârnat de şemineu, nici un pom de Crăciun, nici un colac sfânt şi nici un Hristos care să mângâie şi să bucure inimile sau care să ne mântuiască. Apoi s-a plimbat afară pe stradă, dar nu era nici o biserică cu turnul ei îndreptat spre cer. Şi când s-a întors şi a stat jos în biblioteca lui, şi-a dat seama că toate cărţile despre Mântuitorul nostru dispăruseră.

Slujitorul a visat că a sunat clopoţelul de la uşă şi că un mesager l-a rugat să viziteze pe mama unui prieten care era pe moarte. El a ajuns la casa ei, şi în timp ce prietenul lui stătea şi plângea, el a spus: „Am ceva aici care te va  mângâia“.  Şi-a deschis Biblia ca să caute o promisiune familiară, dar Biblia se termina cu Maleahi. Nu era nici o evanghelie şi nici o promisiune a speranţei şi a mântuirii, şi tot ce a putut face a fost să-şi plece capul şi să plângă împreună cu prietenul lui şi cu mama lui într-o disperare amară.Două zile mai târziu stătea lângă coşciugul ei şi conducea serviciul ei funerar, dar nu era nici un mesaj de mângâiere, nici cuvintele despre o înviere glorioasă, şi nici un gând despre o locuinţă care s-o aştepte în ceruri. Era doar „ţărână în ţărână, şi cenuşă în cenuşă“, şi un lung, etern adio. În sfârşit şi-a dat seama că Hristos nu venise, şi a izbucnit în lacrimi, plângând cu amar în visul lui chinuitor.Apoi s-a trezit deodată cu o tresărire, şi un strigăt tare de bucurie şi de laudă a ţâşnit de pe buzele lui când a auzit corul lui cântând aceste cuvinte în biserica lui din apropiere:

O, veniţi, voi toţi cei credincioşi, plini de bucurie şi victorioşi,

         O, veniţi, veniţi la Betleem!

Veniţi şi priviţi-L pe Împăratul îngerilor, care S-a născut,

         O, veniţi să-L adorăm pe Hristos Domnul!

Să ne veselim şi să ne bucurăm astăzi, căci El a venit. Şi să ne amintim de proclamaţia îngerului: „Vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul“ (Luca 2:10-11).

El vine să facă să curgă binecuvântarea Lui,

         Până unde ajunge blestemul.

Fie ca inimile noastre să meargă afară la oamenii neconvertiţi din ţări străine care nu au ziua binecuvântată de Crăciun. „Duceţi-vă de mâncaţi cărnuri grase şi beţi băuturi dulci, şi TRIMITEŢI CÂTE O PARTE ŞI CELOR CARE N-AU NIMIC PREGĂTIT, căci ziua aceasta este închinată Domnului nostru“ (Neemia 8:10).

DOMNUL ESTE APROAPE- GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Marţi, 25 Decembrie 2018

Toată generația aceea de asemenea a fost adăugată la părinții săi. Și s-a ridicat după ei o altă generație, care nu cunoștea pe Domnul, nici lucrările pe care le făcuse El pentru Israel.Judecători 2.10

Cartea Iosua și cartea Judecători încep într-un fel asemănător. Cartea Iosua începe cu cuvintele: „După moartea lui Moise, slujitorul Domnului …“, iar cartea Judecători, cu cuvintele: „După moartea lui Iosua …“. Timpul trece; o generație urmează alteia, însă ele nu se aseamănă în mod necesar. Deși declinul lui Israel a început devreme, cei care aveau credință în Dumnezeu au experimentat prezența și puterea Lui. Fiecare generație trebuie să se întoarcă la izvorul divin și să ia apă vie pentru ea însăși. Nu este suficient să rămânem în lucrurile pe care alții le-au învățat, ci trebuie să fim noi înșine convinși de ele. Izvorul rămâne mereu accesibil și același.

Moise a rămas neclintit, ca și cum L-ar fi văzut pe Cel care este nevăzut. Iosua a manifestat energia credinței, iar această credință a continuat și în bătrânii care îl urmaseră pe Iosua. Însă, la un moment dat, „s-a ridicat după ei o altă generație, care nu cunoștea pe Domnul“. În consecință, nu ne miră deloc declinul rapid al lui Israel.

Aceeași schimbare de generații apare și în familiile noastre. Poate că un bunic a fost caracterizat de evlavie, de separare de lume și de atașament față de Domnul, iar copiii lui au urmat același drum. Dar ce vor face nepoții lui? Se vor asemăna ei cu acea generație care nu-L cunoștea pe Domnul? Sau vor fi din numărul acelora care privesc la viețuirea celor care le-au vorbit Cuvântul lui Dumnezeu și le imită credința?

În ce privește mărturia din zilele noastre, Îi putem mulțumi Domnului pentru cei pe care El i-a ridicat în trecut pentru a readuce la lumină adevărurile din Cuvântul Său. Noi avem beneficiul ostenelii generațiilor credincioase de dinaintea noastră. Ce se va întâmpla cu generația noastră? Vor fi în ea tineri creștini tari în credință și evlavioși, care vor influența în bine familiile și adunările lor? G Andre

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI 

 Volumul V-Jean Koechlin

http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

25 DECEMBRIE

Apocalipsa 19.1-16

            Şarlatania Babilonului, pretenţia lui de a fi Biserica, a fost demascată în public. Acum Domnul o prezintă peadevărata Lui Mireasă celor invitaţi la ospăţul ceresc. Cerul răsună de laude, pentru că în ea poate fi privită întinderea harului şi a gloriei lui Dumnezeu. La bucuria Mirelui va răspunde cea a Miresei! Ea şi-a pregătit podoabele ce constau în faptele drepte ale sfinţilor, pe care Dumnezeu le-a dat să le împli­nească atunci când se aflau pe pământ. „Cei chemaţi” vor fi de asemenea plini de bucurie. Pentru că „cine are mireasa este mire; iarprietenul Mirelui, care stă şi-l ascultă, se bucură foarte mult de glasul mirelui” (loan 3.29)!

            În aşteptarea acestei zile, să nu uităm că am fost „logodiţi cu un singur bărbat”, pentru a fi înfăţişaţi lui Hristos „ca o fecioară curată” (2 Corinteni 11.2). Să păstrăm pentru El toată prospeţimea afecţiunilor noastre.

            Dacă, pentru Biserică, El este Preaiubitul, pentru lume însă devine Marele Judecător. Sub numele luat cândva pentru a manifesta harul şi adevărul, cel de „Cuvântul lui Dumnezeu”, El înaintează pentru a împlini „lucruri teribile” (Psalmul 45; vezi Isaia 59.18; 63.1-6).

            Prietene, când şi cum vrei tu să-L întâlneşti pe Isus? Acum, ca Mântuitor, sau, în curând, ca Judecător?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

25 DECEMBRIE     DACĂ N- AR FI VENIT HRISTOS

„lată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!” (Ioan 1:29)

Oamenii învățați nu au reușit să se pună de acord cu privire la data exactă a nașterii Iui Hristos. Nu se știe nici dacă Biserica Nașterii Mântuitorului din Betleem, care este vizitată de pelerini, reprezintă locul exact al nașterii. Nici unul dintre noi nu poate cuprinde cu mintea cum, prin Duhul Sfânt, o tânără fecioară a putut concepe un copil. Dar iată vestea bună: Noi nu trebuie să știm când, unde sau cum s-a născut Isus, ci trebuie să știm de ce s-a născut. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (Ioan 3:16). Patru lucruri contează cu adevărat: 1) Dacă Hristos nu ar fi venit în lume, Dumnezeu ar fi rămas necunoscut pentru noi. 2) Dacă Hristos nu ar fi venit în  lume, am fi rămas cu păcatele neiertate. Numele lui Isus înseamnă „Iehova mântuiește!” Ioan Botezătorul L-a numit „Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii”3) Dacă Hristos nu ar fi venit în lume, rugăciunile noastre ar rămâne fără răspuns. În vremurile biblice, era nevoie de un preot care să mijlocească înaintea lui Dumnezeu pentru oameni. Domnul Isus este Marele nostru Preot care „a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat. Să ne apropiem deci cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare și să găsim har, ca să fim ajutați la vreme de nevoie (Evrei 4:15-16). 4) Dacă Hristos nu ar fi venit prima dată, nu am avea siguranța că va veni a doua oară să ne ia în ceruri ca să fim cu El. Deci, Hristos a venit să ne salveze și despre asta vorbește Crăciunul!

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

SĂMÂNŢA BUNĂ

Marţi, 25 Decembrie 2018

„ …au văzut Pruncul…, s-au aruncat cu fața la pământ și I s-au

închinat; apoi și-au deschis vistieriile și I-au adus daruri…“

Matei 2.11

„Absent la petrecere“

Prima mențiune despre nașterea Domnului Isus Hristos comemorată pe 25 decembrie a fost în vremea lui Constantin, cam prin anul 325. Data exactă a nașterii Mântuitorului nu se cunoaște. Nicio scriere nu ne spune dacă primii creștini comemorau nașterea Domnului Isus. Astăzi, Crăciunul se sărbătorește printr-un amestec neobișnuit de practici păgâne și religioase. Într-o scriere cu titlul „Absent la petrecere“ se spune că mulți oameni se complac în petreceri, distracții și divertisment în timpul sărbătorilor. De Domnul Isus Hristos nici prin cap nu le trece. Domnul lipsește de la petrecere și cu siguranță că nici nu s-ar simți bine dacă ar fi venit. Cum crezi că ar arăta o petrecere la ziua de naștere a cuiva fără persoana care ar trebui sărbătorită?

Cât de diferit au stat lucrurile când magii au venit să se închine în fața Domnului Isus! Vizitatorii neobișnuiți i-au adus daruri unice: aur, smirnă și tămâie. Se presupune că aceste daruri costisitoare au asigurat nevoile zilnice ale lui Iosif, ale Mariei și ale Pruncului în timpul fugii în Egipt șia șederii lor acolo. Dar magii au mai adus Pruncului ceva foarte important: închinarea lor. Şi noi putem să ne închinăm înaintea Domnului Isus Hristos cu o închinare plăcută lui Dumnezeu, după ce am făcut ce este scris în Proverbe 23.26:

„Fiule, dă-mi inima ta și să găsească plăcere ochii tăi în căile Mele.“

Advertisements

Read Full Post »

13315546_10209857738387931_4240205958952851256_n13524377_1265951743417686_3985340016724752547_nTOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald Chambers

1 AUGUST

Cunoaşterea căilor Lui
După ce a isprăvit de dat porunci la cei doisprezece ucenici ai Săi, Isus a plecat de acolo ca să înveţe pe oameni si să propovăduiască în cetăţile lor Matei 11:1
El vine acolo de unde ne spune să plecăm. Dacă, atunci când Dumnezeu ţi-a spus „Pleacă!” tu ai rămas pe loc, deoarece erai foarte îngrijorat din cauza celor de acasă, prin aceasta i-ai lipsit pe ei de învăţărura şi de predicarea Lui Isus Cristos Însuşi. Când ai ascultat şi ai lăsat toate consecinţele în seama Lui Dumnezeu, Domnul a intrat in oraşul tău să-i înveţe pe oameni; cât timp nu ai vrut să asculţi, ai fost o piedică în calea Lui. Fii atent când începi să comentezi şi să pui ceea ce numeşti datoria ta în locul poruncii Domnului tău. „Ştiu că Dumnezeu mi-a spus să plec, dar datoria mea este aici”, înseamnă că nu crezi că Isus spune cu adevărat ceea ce spune.
El vorbeşte acolo unde ne spune să nu vorbim noi.
„Doamne…. să facem trei colibe...” (Luca 9:33).
Jucăm noi rolul de providenţă spirituală amatoare în viaţa altora Suntem noi aşa de gălăgioşi când îi învăţăm pe alţii, încât Dumnezeu nu se poate apropia de ei? Trebuie să învăţăm să ne ţinem gura închisă şi duhul treaz. Dumnezeu vrea să ne înveţe despre Fiul Său, El vrea să transforme timpul nostru de rugăciune în „munţi ai Transfigurării”, dar noi nu vrem să-L lăsăm. Când suntem siguri că Dumnezeu va lucra într-un anumit mod, El nu va mai lucra niciodată în acel mod.
El lucrează acolo unde nouă ne spune să aşteptăm.
Rămâneţi… până când .” (Luca 24:29).
Nădăjduieşte în Domnul şi El va lucra, dar nu aştepta cu o atitudine de îmbufnare spirituală pentru că nu vezi nici la un pas în faţa ta!
Suntem suficient de detaşaţi de istericalele noastre spirituale, încât să Îl aşteptăm pe Dumnezeu? A aştepta nu înseamnă a sta cu braţele încrucişate, ci a învăţa să facem ceea ce ni se spune. Acestea sunt câteva aspecte ale căilor Lui pe care rareori le recunoaştem.TOTUL PENTRU GLORIA LUI – AUGUST (1)13631578_10157324899210089_6683894297028428726_n
13043207_1134805259904153_7248197719089725951_nMAANA DE DIMINEAŢĂ

AUGUST  1

“Până acum n-aţi cerut nimic în Numele Meu; cereţi şi veţi primi pentru ca bucuria voastră să fie deplină!IOAN 16:24
Să avem grijă să nu limităm pe Dumnezeu în rugăciunile noastre şi aceasta nu numai prin necredinţă, dar şi prin presupunerea noastră că ştim ce poate şi ce vrea El să facă. Să ne aşteptăm ca să primim mai mult decât cerem sau gândim noi. “Domnul poate să-ţi dea mai mult decât atât.” (2 Cron 55:9). Să cerem mult şi Dumnezeu va fi pentru noi Dătător împărătesc. Dumnezeu va da copiilor Săi libertatea de a cere tot ce voiesc, pentru că prin Domnul Isus Hristos ei au devenit copii ai Săi şi El onorează orice cerere în virtutea dragostei pentru Fiul Său. De aceea Domnul Isus ne îndeamnă să cerem în Numele Lui orice este după voia Sa. “Cereţi orice vreţi şi vi se va da.” (Ioan 15:7). “Căci Tatăl Însuşi vă iubeşte fiindcă M-aţi iubit.”Alexandru cel Mare a avut la curtea lui imperială un filozof renumit dar sărac care a ajuns cândva într-o mare criză financiară. La cine să apeleze decât la patronul lui, marele cuceritor, Alexandru? Cererea lui a fost aprobată mai repede decât s-a gândit el. Împăratul i-a dat autorizaţia să primească de la vistieria imperiului orice va cere. El a cerut în numele suveranului zece mii de galbeni, o sumă enormă. Vistiernicul şocat de o aşa mare sumă a refuzat s-o onoreze, dar a informat pe împărat prezentându-i punctul său de vedere cu privire la suma cerută de filozof care i s-a părut exorbitantă. Alexandru l-a ascultat cu răbdare şi i-a răspuns: “Să i se elibereze imediat banii. Sunt încântat – a zis împăratul – de felul cum gândeşte acest filozof. Prin cererea lui el mi-a făcut o cinste deosebită arătând în felul acesta cât contează pe generozitatea mea.” Ce deosebire între generozitatea acestui mândru împărat şi dragostea pe care o are Tatăl nostru din cer pentru noi. El este gata să ne dea cu mână largă şi fără mustrare orice îi cerem prin credinţă. Desigur că cererile noastre, oricât de mari ar fi, sunt garantate de Numele Domnului Isus. Ce garant desăvârşit, care ne scuteşte de un cosemnatar sau de orice altceva care să dovedească până la urmă că merităm să primim ce am cerut. Domnul Isus este sponsorul nostru înaintea lui Dumnezeu. Dar a cere în Numele Lui, presupune recunoaşterea nevredniciei noastre înaintea lui Dumnezeu şi dependenţa noastră de Hristos Domnul. Uşa trezoreriei lui Dumnezeu se deschide în faţa rugăciunii făcută cu credinţăMANA DE DIMINEATA-AUGUST (1).
13439174_1265952996750894_4642730778999207163_nTEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

1 august

LEGĂMÂNTUL ÎI ATINGE ŞI PE COPII
Voi pune legământul Meu între Mine şi tine şi sămânţa ta după tine, din neam în neam; acesta va fi un legământ veşnic, în puterea căruia Eu voi fi Dumnezeul tău şi al seminţei tale după tine.Geneza 17.7
O, Dumnezeule Tu ai încheiat un legământ cu mine, robul Tău, în Isus Cristos, Mântuitorul meu; şi acum eu Te rog ca şi copiii mei să fie incluşi în planurile Tale de îndurare, îngăduie-mi să cred că această făgăduinţă îmi este făcută mie tot aşa de bine cum este făcută lui Avraam. Ştiu bine că copiii mei sunt născuţi în păcat şi zămisliţi în nelegiuire, ca şi cei ai celorlalţi oameni. Aşa că nu mă bizui pe felul naşterii lor, căci „ce este născut din carne este carne” şi nu altceva. Dar, Doamne, fă să se nască şi ei din Duhul Sfânt şi să intre şi ei în legământul Tău de har.Te rog de asemenea pentru urmaşii mei şi toate generaţiile lor. Să fii Tu Dumnezeul lor, cum eşti şi al meu. Cea mai mare cinste pe care Tu mi-ai făcut-o este că mi-ai îngăduit să fiu robul Tău şi să-Ţi slujesc; fie ca şi urmaşii mei să-Ţi poată sluji în anii care vor veni. O, Dumnezeul lui Avraam, fii şi Dumnezeul lui Isaac! O, Dumnezeul Anei, primeşte pe Samuelul ei! Doamne, dacă Tu ai primit rugăciunea pe care Ţi-o fac pentru ai mei, binecuvântează şi celelalte case ale poporului Tău, unde mai sunt persoane care nu sunt încă ale Tale. Fii Dumnezeul tuturor familiilor lui Israel. Fie ca nici unul din cei care se tem de Numele Tău să n-aibă durerea să vadă pe vreunul din ai lor rămânând nemântuit! Îţi cer acest lucru pentru dragostea lui Isus. Amin!TEZAURUL PROMISIUNILOR AUGUST (1)
13495187_1266960563316804_7385300442734459537_nDOMNUL ESTE APROAPE-GBV

Luni, 1 August 2016

Auziți, ceruri, și pleacă urechea, pământule, pentru că Domnul a vorbit: „Am hrănit și am crescut fii și ei s-au răzvrătit împotriva Mea. Boul își cunoaște stăpânul, și măgarul cunoaște ieslea stăpânului său: dar Israel nu Mă cunoaște; poporul Meu nu are inteligență“.
Isaia 1.2,3
Glasul Domnului răsună cu putere în urechile celor care se mândreau cu religia lor și care se încredeau într-o împlinire formală a ritualurilor legii. Există ceva sublim în simplitatea acestei chemări la ascultare. Cerurile și pământul, întotdeauna supuse voii Sale, sunt chemate să fie martori la lipsa de recunoștință a poporului Domnului. Acest popor beneficiase de grija Lui încă din Egipt, însă niciodată nu dăduse dovadă de o ascultare din inimă față de El. Au existat indivizi în diverse timpuri care au manifestat o astfel de ascultare, însă, din punct de vedere colectiv, poporul falimentase, până acolo încât nu mai exista speranță de reabilitare.Boul și măgarul își cunosc stăpânul datorită grijii sale pentru ei. Ne putem cerceta inimile pentru a vedea cât de mult Îl cunoaștemnoi pe Stăpânul nostru. În ce măsură Îl sfințim pe Hristos ca Domn? El este Stăpânul nostru acum. Pentru noi, Împărăția lui Dumnezeu este cea a Fiului dragostei Sale.Îi datorăm supunere deplină Celui care a fost răstignit pentru noi. Ieslea Stăpânului nostru este Cuvântul lui Dumnezeu. Cunoaștem noi acest Cuvânt? Ne împinge foamea spirituală către el, sau îi întoarcem spatele, hrănindu-ne cu lucrurile deșarte ale acestei lumi, despre care mărturisim că se află sub judecată? Acestea sunt întrebări solemne, care nu trebuie ocolite, nici ignorate, ci la care suntem chemați să dăm un răspuns în prezența Domnului.H A Ironside DOMNUL ESTE APROAPE-GBV AUGUST 2016

13516558_1266962613316599_4079953506526103275_nOSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

1 AUGUST 2016

„Duhul meu – schimbător ca vremea” – ce bine descrie vorba asta starea mea de azi! Pune Tu stăpânire pe ea şi ajută-mă să mă ridic în ea şi deasupra ei.OSWALD CHAMBERS Bătând la uşa LUI DUMNEZEU AUGUST (1)

13522806_1043008519110021_6074580847773324836_oCHARLES H. SPURGEON
MEDITAȚII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineața și Seara

1 August

Dimineața
Lasă-mă, te rog, să mă duc să strâng spice de pe câmpul aceluia înaintea
căruia voi căpăta trecere. Rut 2:2
Creştin trist şi descurajat, vino şi adună spice de pe câmpul făgăduinţei. Aici este belşug de făgăduinţe preţioase, care îţi împlinesc toate nevoile. Ia-o pe aceasta: „trestia frântă n-o va zdrobi, si mucul care arde încă, nu-l va stinge” (Isaia 42:3). Se potriveşte cu cazul tău? O trestie slabă şi neajutorată; o trestie frântă, din care nu se mai poate cânta; o trestie mai slabă decât slăbiciunea; o trestie neînsemnată şi totuşi, El nu te va zdrobi. Din contră, te va lega şi te va întări. Tu eşti ca un muc care arde. Nici lumină şi nici căldură nu vine de la tine, dar El nu te stinge. El va sufla cu îndurare asupra ta, până când te va transforma în flacără. Mai vrei un spic? „Veniţi la Mine, voi toţi cei trudiţi si împovăraţi, si Eu vă voi da odihnă” (Matei 11:28). Ce cuvinte de invitare! Inima ta este delicată, şi învăţătorul ştie; de aceea, îţi Vorbeşte cu blândeţe. Nu vrei să îl asculţi, şi să vii chiar acum la El? Mai ia o mână de spice: „nu te teme de nimic… căci Eu îţi vin în ajutor — zice Domnul — şi Sfântul lui Israel este Mântuitorul tău” (Isaia 41:14). Cum poţi să te mai temi, cu o asemenea asigurare? Poţi să aduni zece mii de spice aurite ca acesta! „Eu îţi şterg fărădelegile ca un nor, şi păcatele ca o ceaţă” (Isaia 44:22). Sau aceasta: „de vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna” (Isaia 1:18). Sau aceasta:şi Duhul şi Mireasa zic: vino. Şi celui ce îi este sete, să vină; cine vrea, să ia apa vietii fără plată” (Apocalipsa 22:17). Lanul învăţătorului nostru este foarte bogat; priveşte snopii de făgăduinţe. Aţinteşte-ţi privirile asupra lor, sărmane credincios slăbit! Adună-le, şi păstrează-le, fiindcă Isus te invită să le iei. Nu te teme; crede numai! Adună aceste făgăduinţe, îmblăteşte-le prin meditaţie, şi hrăneşte-te din ele cu bucurie.


13512106_1117114395028581_1075586846694476322_n13517428_1042629555814584_3696268359888499141_o1 August Seara

Incununezi anul cu bunătăţile tale. Psalm 65:11
Tot timpul anului, în fiecare oră şi în fiecare zi, Dumnezeu ne binecuvântează din belşug. Când dormim şi când suntem treji, îndurarea Lui ne însoţeşte. S-ar putea ca soarele să nu strălucească, dar Dumnezeul nostru nu încetează niciodată să trimită raze de iubire copiilor Săi. Ca un râu, îndurarea Sa ne înconjoară întotdeauna cu o plinătate la fel de inepuizabilă ca şi natura Lui. Ca şi atmosfera care înconjoară mereu pământul şi susţine întotdeauna viaţa omului, bunătatea lui Dumnezeu înconjoară toate creaturile Sale. În ea, ei trăiesc, se mişcă şi supravieţuiesc, ca în elementul lor. Asemeni soarelui de vară, care ne bucură cu razele sale mai calde şi mai strălucitoare, asemeni râurilor care se umflă după ploaie, asemeni atmosferei care este uneori mai proaspătă, mai înviorătoare şi prietenoasă decât înainte, la fel este şi îndurarea lui Dumnezeu. Şi ea are orele ei de aur, zilele ei de surplus când Domnul îşi măreşte harul în faţa fiilor oamenilor. Printre binecuvântările Sale, zilele speciale de recoltă sunt un anotimp special de belşug de îndurare. Este gloria toamnei,, prin care darurile providenţei sunt depozitate din belşug. Este anotimpul realizărilor, ţinând seama de faptul că tot ce a fost înainte a însemnat doar speranţă şi aşteptare. Mare este bucuria recoltei. Fericiţi, sunt secerătorii care îşi umplu braţele cu dărnicia cerului. Psalmistul ne spune că recolta este încununarea anului. Cu siguranţă că aceste îndurări regale aşteaptă mulţumiri regale! Să-i oferim mulţumiri prin expresii tăcute de recunoştinţă. Fie ca sufletele noastre să-şi amintească şi să mediteze la bunătatea Domnului. Apoi să Îl lăudăm, slăvind şi mărind Numele Său, din bunătatea cărui izvorăşte orice îndurare. Să-L preamărim pe Dumnezeu punându-ne darurile în slujba Sa. O dovadă practică de recunoştinţă este o mulţumire specială oferită Domnului recoltei.CHARLES.H. SPURGEON-DIMINEAŢA ŞI SEARA Meditaţii pentru fiecare zi a anului AUGUST (1)
13439015_1265952703417590_614809271693757862_nMEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

1 AUGUST

«Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră, căci nu ştim cum trebuie
să ne rugăm, dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi
cu suspine negrăite.» ROMANI 8,26
Aşa cum un om poate trăi numai dacă respiră, tot aşa el poate avea viaţă spirituală doar dacă se roagă. Rugăciunea este pecetea trăirii dumnezeieşti autentice, este legătura in-dispensabilă cu Dumnezeul cel viu. Te rogi? Prin această întrebare nu mă refer la rugăciunea formală de la masă sau de dinainte de culcare, nici la rugăciunea rostită în nevoi, în necaz sau în pericol, chiar dacă ea vine din toată inima, cu toată sinceritatea. Mă refer la rugăciunea în părtăsie cu alti credincioşi. Membri cu adevărat născuţi din nou dintr-o biserică se văd nu după numărul mare cu care umplu adunările duminica, ci din numărul celor ce se roagă cu credincioşie la ora de rugăciune. Dragă cititorule, ai primit un duh al rugăciunii sau eşti doar un «creştin»? Dacă eşti născut din nou nu te rogi tu, ci Duhul lui Dumnezeu Se roagă prin tine. Mulţi credincioşi se simt inconfortabil când se pune problema rugăciunii în biserică. Ora de rugăciune ţinută cu toată evlavia Îi este plăcută lui Dumnezeu, de aceea Satan se bucură dacă nu participi. Pocăieşte-te şi caută alinare în părtăşia cu fraţii la ora de rugăciune a bisericii tale!WIM MALGO MEDITAŢII ZILNICE AUGUST (1)
13537565_1265952890084238_2056890752921369291_nMÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

1 August
“Avraam s-a sculat dis-de-dimineaţă”. Geneza 22:3.
Domnul zisese lui Avraam: “Ieşi din ţara ta, din rudenia şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta”. Si el a ieşit, fără să ştie încotro va merge sau unde va ajunge. El nu s-a sfă­tuit cu niciun om, ci a crezut Cuvântul lui Dumnezeu. Oamenii care fac aşa sunt o binecuvântare şi vor fi binecuvântaţi de Dumnezeu. Oriunde ajungea Avraam ridica un altar pentru Domnul. El a primit făgăduinţa că în sămânţa lui vor fi binecuvântate toate popoa­rele lumii. Sarai era stearpă. Ea spus lui Avraam: “Iată Domnul m-a făcut să nu am copii; intră, te rog la roaba mea, poate că voi avea copii de la ea”. Avraam a ascultat-o pe Sarai. După doisprezece ani a venit promisiunea lui Dumnezeu, că Sarai va naşte un fiu. Avraam a crezut pe Domnul din nou şi aşa s-a şi întâmplat. Cu acest prilej Dumnezeu i-a schimbat numele din Avram în Avraam şi numele Sarai în Sara. Dar când a văzut Sara, că fiul Agarei era un batjo­coritor, a zis lui Avraam: Izgoneşte pe roaba aceas­ta şi pe fiul ei; căci fiul roabei acesteia nu va moşteni împreună cu fiul meu slobod”. Si Dumnezeu a            zis lui Avraam: “Fă Sarei tot ce-ţi  cere”. Avraam s-a sculat dis de dimineaţă şi a făcut  precum îi poruncise Domnul. Citim mai departe despre Avraam, când Domnul l-a încercat şi i-a zis: “Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti, pe Isaac; du-te în ţara Moria şi adu-l ca ardere de tot acolo pe un munte pe care ţi-l voi arăta”. Avraam s-a sculat dis de dimineaţă, a tăiat lemne pentru arderea de tot. Observăm deci, că de fiecare dată, când Dumnezeu i-a dat o încercare mare, el s-a sculat dis de dimineaţă. Si pentru noi este scris: “Nu fiţi zăbavnici în ceea ce trebuie să faceţi”MÂNTUIREA PRIN HRISTOS de Fritz Berger AUGUST (1)
13533098_1265925993420261_215212709631094739_nCALENDAR BIBLIC

DOMNUL ESTE APROAPE

1 August

DOMNUL a zis lui Samuel: Când vei înceta să plângi pe Saul, pentru că l-am lepădat,
ca să nu mai domnească peste Israel? 1 Samuel 16.1
Poporul a făptuit un mare păcat când L-a lepădat pe Dumnezeu şi şi-a dorit un stăpânitor pământesc ca împărat. Samuel a trebuit să vadă cu durere că nădejdea pusă în puterea şi ajutorul omenesc este o deşertăciune. Fără îndoială că privirile erau îndreptate spre omul pe care Dumnezeu îl îngăduise ca împărat. Acum însă totul era pierdut. Saul a fost lepădat şi Samuel s-a simţit obligat să se îndepărteze de el. Saul era al doilea demnitar cu privire la care Samuel trebuia să vadă dezbrăcarea de demnitatea primită. La începutul lucrării lui, a trebuit să transmită o solie serioasă marelui preot Eli, iar acum la sfârşitul vieţii lui a fost însărcinat să-i spună lui Saul judecata cerească asupra comportării sale. Comuniunea cu Dumnezeu ne va călăuzi până acolo încât să recunoaştem căile Lui şi să ne supunem lor. Noi suntem înclinaţi uneori ca prin sentimentele noastre să fim înşelaţi. Aceasta este o mare primejdie; cel mai activ leac contra umblării după sentimentele noastre, este încrederea adâncă în adevăratele şi de neclintit hotărâri ale lui Dumnezeu. În faţa acestor hotărâri dispar toate sentimentele, iar credinţa creşte tot mai mult.Între adevărata credinţă şi simplele sentimente există o mare deosebire. În timp ce sentimentul se aşează jos şi plânge, credinţa se ridică şi umple cornul cu untdelemn ca să-l ungă ca împărat pe „omul după inima lui Dumnezeu” Minunat este Dumnezeu care totdeauna lasă să iasă binele din răul înconjurător.Oamenii îşi schimbă gusturile şi părerile însă cei credincioşi nu-şi schimbă niciodată poziţia lor spirituală. Ei îl slăvesc pe Dumnezeu în toate împrejurările vieţii, chiar şi în faţa primejdiei de moarte. Satana latră dar nu muşcă. Satana câteodată latră mai tare şi mai puternic, dar prin aceasta nu se face mai grozav.CALENDAR BIBLIC-DOMNUL ESTE APROAPE-AUGUST (2)58fe972e255232b734a4f6b67f7fb95ewaterfall
13528957_1265946340084893_6602315781266808683_nIZVOARE IN DEŞERT

1 August

Daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii,
din morţi cum eraţi. Romani 6:13)
Într-o noapte m-am dus să ascult o predică despre consacrare. Nimic special nu m-a atins din mesaj, dar când predicatorul a îngenuncheat ca să se roage, a spus: „O, Doamne, Tu ştii că putem avea încredere în Omul care Şi-a dat viaţa pentru noi“. Acesta a fost mesajul meu. După ce m-am ridicat de pe genunchi şi mergeam în jos pe stradă ca să prind trenul, am meditat adânc la tot ce ar fi putut însemna consacrarea aceea pentru viaţa mea. Mă temeam, gândindu-mă la preţul pe care trebuia să-l plătesc, şi deodată, în ciuda zgomotului provocat de traficul străzii, mi-a venit acest mesaj: „Poţi avea încredere în Omul care Şi-a dat viaţa pentru tine“. M-am urcat în tren, şi-n timp ce călătoream spre casă, m-am gândit la toate schimbările, sacrificiile şi dezamăgirile pe care consacrarea le-ar fi putut aduce în viaţa mea – şi eram încă înfricoşat.Când am ajuns acasă, m-am dus direct în camera mea, am căzut în genunchi şi am văzut toată viaţa mea derulându-se în faţa ochilor mei. Eram creştin, un slujitor în biserică şi un supraveghetor la şcoala duminicală, dar nu mi-am predat niciodată complet viaţa lui Dumnezeu printr-un act hotărât de voinţă. Dar  când  m-am gândit la planurile mele „preţioase“ care puteau fi zădărnicite, la speranţele mele iubite pe care ar fi trebuit să le părăsesc, şi la profesia mea aleasă pe care s-ar putea să fiu nevoit s-o abandonez – m-am temut.
Nu m-am gândit deloc la lucrurile mult mai bune pe care le avea Dumnezeu pentru mine, aşa că sufletul meu fugea de El. Şi atunci, pentru ultima oară, cu o forţă rapidă a puterii de convingere a fiinţei mele lăuntrice, acel mesaj cercetător a venit din nou: „Copilul Meu, poţi avea încredere în Omul care Şi-a dat viaţa pentru tine. Dacă nu poţi avea încredere în El, atunci în cine să ai încredere?“  În sfârşit acest mesaj m-a liniştit, căci dintr-o străfulgerare am realizat că Omul care m-a iubit atât de mult încât Şi-a dat viaţa pentru mine putea fi de absolută încredere pentru tot ce priveşte viaţa pe care a salvat-o.Dragă prietene, poţi avea încredere în Omul care Şi-a dat viaţa pentru tine. Poţi avea încredere în El ca să-ţi zădărnicească fiecare plan care trebuie oprit şi să le împlinească pe cele care sunt spre gloria Sa măreaţă şi spre binele tău suprem. Poţi avea încredere în El să te călăuzească pe cea mai bună cale din lumea aceasta pentru tine.   J. H. M.
Aşa cum sunt, dragostea Ta necunoscută,
A rupt fiecare barieră,
Ca să fiu acum al Tău, da, NUMAI al Tău,
O, Miel al lui Dumnezeu, vin!
 

Viaţa nu este o epavă ce trebuie salvată din lume, ci o investiţie ce trebuie folosită în lume.

 
PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

1 august

Text: Apocalipsa 11:15-19
NIMICIREA NIMICITORILOR
…dar a venit mânia Ta… să prăpădeşti
pe cei ce prăpădesc pământul.   
Apocalipsa 11:18
  O femeie tânără mărturisea printre lacrimi că avea îndoieli despre Dumnezeu, deoarece văzuse atâţia oameni răi care o duceau bine, în ciuda păcatelor lor. O rudă îi fusese ucisă de doi tineri drogaţi, care nu fuseseră arestaţi.Se întreba: „De ce stă Dumnezeu nepăsător acolo sus şi-i lasă pe aceşti oameni răi să ne distrugă ţara?” M-am gândit la Apocalipsa 11:18, unde citim că Dumnezeu va „prăpădi pe cei ce prăpădesc pământul”. Domnul va face dreptate, în final, aducând o justiţie desăvârşită pentru fiecare. Multe pasaje din Biblie, ca Apocalipsa 11:15-19, descriu revenirea lui Cristos pentru a-Şi înfrânge duşmanii şi pentru a stabili împărăţia Sa de neprihănire  şi pace.Credinţa ne este încercată atunci când vedem duşmanii lui Dumnezeu promovând cu mult curaj răul, deoarece Atotputernicul nu-i pedepseşte imediat. Cei ce vând droguri, cei ce produc materiale pornografice, cei ce încurajează homosexualitatea, cei care îşi tratează rău semenii şi promovează umanismul ateu, pot pe drept cuvânt să fie numiţi „distrugători”. Ei slăbesc fibrele morale ale lumii noastre. Dacă n-ar fi împiedicate de influenţa Duhului Sfânt prin intermediul Bisericii, aceste forţe ale răului ar duce curând la o totală dezintegrare a societăţii noastre. Timpul se apropie totuşi, când deodată şi în mod dramatic, Domnul va veni din  ceruri şi-i va distruge pe distrugători. Pentru credincioşii în Cristos, acest lucru este o mare încurajare. Pentru necredincioşi este o sumbră avertizare!       H.V.L.
Dumnezeu domneşte pe tronu-I suveran,
Judecând pe mari şi mici de pe pământ.
Şi toţi cei ce-au vrut planeta s-o distrugă
Vor cădea cu toţi umili sub sceptrul sfânt.       D.J.D.
 
Păcătosul are doar două opţiuni: să fie iertat sau pedepsit.PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE-AUGUST (1)

13537565_1265952890084238_2056890752921369291_nSCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

1 AUGUST

Matei 15.21-39
          Isus face o vizită în părţile Tirului şi ale Sidonului. Aceste cetăţi păgâne, după cum spusese El, erau mai puţin vinovate decât cele din Galileea, în care făcuse cele mai multe dintre minunile Sale (cap. 11.21,22); ele nu aveau parte de niciuna din binecuvântările „Fiului lui David” (v. 22) şi erau străi­ne de legămintele promisiunii (Efeseni 2.12). Acesta era şi cazul nostru, al oamenilor dintre naţiuni. Printr-un cuvânt neobişnuit gurii Sale, Domnul începe să sublinieze acest fapt în faţa sărmanei cananite care-L ruga pentru fiica ei. Şi această femeie îşi recunoaşte întreaga nevrednicie. Când ne însuşim poziţia noastră înaintea lui Dumnezeu, harul poatestrăluci cu toată intensitatea. In adevăr, dacă ar fi vorba de Cel mai mic drept sau de cel mai mic merit al omului, atunci nu ar mai fi har, ci lucru datorat (Romani 4.4). Pentru a pre­ţui din ce în ce mai mult măreţia acestui har faţă de noi, nu trebuie să uităm niciodată nimicnicia şi nevrednicia noastră înaintea lui Dumnezeu.  După acestea, Domnul Se întoarce din nou spre poporul Său. Potrivit Psalmului 132.15, El îi binecuvântează din bel­șug hrana şi îi satură cu pâine pe săracii acestui popor. Şi în această a doua minune, ca şi în cea dinainte, El acţionează cu inima mişcată de milă pentru mulţimi (v. 32; cap. 14.14).SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI-VOLUMUL III-AUGUST 201612963637_1027998877278967_8952594303127374769_n
13599805_1265896950089832_2568516216430060755_nSĂMÂNŢA BUNĂ

Luni, 1 August 2016

Un învățător al Legii s-a sculat să ispitească pe Isus și i-a zis: „Învățătorule,
ce să fac, ca să moștenesc viața veșnică?“.Luca 10.25
Pilda Samariteanului ne arată cum ajunge harul la omul incapabil de a răspunde la exigențele Legii lui Dumnezeu. Un învățător al Legii, orbit de pretențiile sale, a vrut să-L ispitească pe Isus întrebându-L cum poate moșteni viața veșnică, pe care Adam o pierduse din pricina neascultării sale.Domnul Isus, care știa gândurile din inimile oamenilor, a răspuns potrivit poziției în care se afla acel învățător al Legii: „Ce este scris în Lege? Cum citești în ea?“. La prima întrebare, răspunsul era ușor, dar la a doua întrebare, ispititorul acela nu avea un răspuns.Referitor la întrebarea „Cum citești în ea?“, menționăm două răspunsuri:
„Ferice mai degrabă de cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu și-l păzesc!“ (Luca 11.28);„Dar cine își va adânci privirile în legea desăvârșită, care este legea slobozeniei …, ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui“ (Iacov 1.25).Iată cum trebuie să citim Cuvântul lui Dumnezeu! El nu trebuie citit pentru a-L ispiti pe Dumnezeu. Să fim mulțumitori că avem în mâinile noastre Cartea lui Dumnezeu, în care găsim tot planul de mântuire prin credința în jertfa Mântuitorului!SĂMÂNŢA BUNĂ-AUGUST 2016
1936212_214630305595502_5475527638504264033_nCUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-AUGUST 2016

1 AUGUST         SCUTURĂ-ȚI PRAFUL DE SUB PICIOARE!

                        „Scuturați îndată praful de sub picioarele voastre” (Marcu 6:11)
lată un sfat înțelept pe care Domnul Isus l-a dat ucenicilor Săi. Când cineva te respinge sau nu dorește să te asculte, „scuturați îndată praful de sub picioarele voastre, ca mărturie pentru ei”. Când experimentezi respingere, ai de ales între două lucruri: să lași ca încrederea și stima de sine să sufere sau „să-ti scuturi praful de sub picioare” si să mergi mai departe. Domnul Isus nu vorbea despre mințile sincere care nu înțeleg, ci despre cele mândre care resping adevărul. Isus spunea de fapt: „nu-i lăsa să-ti rupă ritmul  si să te împiedice să împlinești ceea ce trebuie făcut”. Când Pavel a naufragiat pe insula Malta, el a fost muscat de o năpârcă în timp ce strângea lemne. Numaidecât localnici au spus unii către alții: „omul acesta este un ucigaș, căci „Dreptatea” nu vrea să-l lase să trăiască” (Faptele Apostolilor C 8:4) Cum a reacționat Pavel? „A scuturat năpârca în foc, și n-a simțit nici un rău” (v. 5). Ce au spus atunci localnicii despre el? „Și-au schimbat părerea, și ziceau că este un zeu” (v. 6). Extraordinar! Părerea oamenilor este schimbătoare ca vremea! Așa că, nu lăsa ca laudele lor să te umfle de mândrie sau ca dezaprobarea lor să te doboare. Voia Iui Dumnezeu este să-i ajuți pe alții. Dacă îți acceptă ajutorul, oferă-li-l. Dacă nu, du-te acolo unde ești acceptat si apreciat. Domnul Isus a spus: „cine primește pe acela pe care-l trimit Eu, pe Mine Mă primește” (loan 13:20). Analizând lucrurile corect, vedem că oamenii nu te resping pe tine, ci pe Acela care te-a trimis. Când știi lucrul acesta, ai încredere și pace în suflet.CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU PENTRU ASTAZI AUGUST 2016 (2)
coordonatori Bob & Debby Gass

13557776_1265894273423433_2490772378630375113_n
 13592407_1265946193418241_2033028569209925187_n

Read Full Post »

12581__14108783421654322_396152553874454_3523678122758203099_n

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Diminea
ţa şi Seara

10441919_817793988282679_8246470149200961048_n

1 NOIEMBRIE

Dimineaţa

 

Biserica din casa ta.                                             Filimon 2

Există o biserică în casa ta? Sunt părinţii, copiii şi prietenii membrii ei, sau mai sunt unii neconvertiţi? Să ne oprim aici şi să ne întrebăm fiecare: sunt eu membru al bisericii din casa aceasta? Cum saltă de bucurie inima tatălui şi cum se umplu de lacrimi ochii mamei ştiind că toţi cei mici sunt mântuiţi! Să ne rugăm pentru această îndurare până când o primim de la Domnul. Probabil că cel mai drag obiect al dorinţelor lui Filimon era să fie mântuită toată casa, dar nu i-a fost garantată la începu pe deplin. Avea un sclav răzvrătit, Onisim, care, după ce l-a supărat, a fugit din slujba lui. Rugăciunile stăpânului l-au urmat, totuşi, şi, în cele din urmă, fiindcă Dumnezeu a rânduit, Onisim a fost condus să-l audă pe Pavel predicând. Inima lui a fost atinsă, şi el s-a întors la Filimon, nu doar ca rob credincios, ci ca frate iubit, adăugând un alt membru la biserica din casa lui Filimon. Există vreun membru neconvertit care lipseşte în dimineaţa aceasta? Înălţaţi rugăciuni speciale pentru ca, la întoarcere, să bucure toate inimile cu vestea bună a lucrării harului! Există vreo persoană neconvertită prezentă? Să ia parte la rugăciunea aceasta fierbinte. Dacă există o asemenea biserică în casa ta, rânduieşte-o bine, şi învaţ-o să se poarte ca sub privirea lui Dumnezeu. Acţionează în lucrurile obişnuite ale pietii cu sfinţenie, răbdare, bunătate şi integritate. De la o biserică se aşteaptă mai mult decât de la o familie obişnuită, închinarea familiei trebuie să fie, într-un asemenea caz, mai sinceră şi mai devotată. Dragostea dinăuntru trebuie să fie caldă şi neclintită, şi purtarea din afară mai sfinţită şi mai creştinească. Nu trebuie să ne temem că numărul mic al membrilor ne va îndepărta de pe lista bisericilor, fiindcă Duhul Sfânt a înregistrat o farnilie-biserică în cartea de aducere aminte. Ca biserică, să ne apropiem de Capul bisericii universale, şi să-I cerem să ne dea darul de a străluci în faţa oamenilor spre slava numelui Său.

 10407519_10201918109314431_1299088986922929559_n

1 NOIEMBRIE

Seara

Şi n-au ştiut nimic, până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului Omului.

Matei 24:39

Potopul a fost universal. Nici bogatul nici săracul nu au scăpat. Învăţatul şi analfabetul, cel admirat şi cel urât, cel religios şi cel profan, cel bătrân şi cel tânăr, cu toţii s-au scufundat în aceeaşi ruină. Unii l-au ridiculizat fără îndoială pe patriarhul Noe. Unde sunt batjocurile lor acum? Alţii l-au ameninţat pentru zelul lui, pe care l-au considerat nebunie. Unde sunt laudele şi cuvintele lor aspre acum? Criticii care au judecat munca bătrânului a fost înecat în aceeaşi mare care a acoperit pe tovarăşii lor batjocoritori. Cei care au vorbit de bine credincioşia şi convingerea bătrânului, dar nu le-au împărtăşit, s-au înecat împreună cu toţi ceilalţi. Toţi lucrătorii care au ajutat la construirea corăbiei pentru bani au fost pierduţi. Potopul a măturat totul; nu a existat nici o singură excepţie. În acelaşi fel, pentru cei din afara lui Christos, distrugerea finală este sigură, Nici un rang, posesiune sau caracter nu va putea salva un suflet care nu a crezut în Domnul Isus. Suflete, ia aminte la această judecată totală, şi înfiorează-te. Îndiferenţa generală a oamenilor a fost uimitoare! Ei mâncau şi beau, se însurau şi se măritau” (Matei 24:38), până când s-au ivit zorii nenorocirii. Nu a fost nici un om înţelept pe pământ afară din arcă. Nebunia a cuprins toată rasa, nebunie în privinţa conservării – cea mai mare nebunie) nebunie în punerea la îndoială a lui Dumnezeu – cea mai rea nebunie. Este ciudat, nu? Toţi oamenii îşi neglijează sufletele dacă nu sunt treziţi de har. Atunci doar îşi părăsesc nebunia şi le poartă ca nişte fiinţe raţionale – dar nu înainte. Dumnezeu să fie binecuvântat, fiindcă toţi cei din arcă au fost în siguranţă. Nici o nenorocire nu a intrat acolo. De la elefantul uriaş la şoricelul timid, toţi erau în siguranţă. Iepurele fricos era la fel de adăpostit ca leul curajos; neajutoratul miel era sigur, ca şi taurul cel puternic Toţi cei care sunt în Isus sunt în siguranţă. Eşti tu în El în seara aceasta?

DESCARCA DE AICI :CHARLES H. SPURGEON-MEDITATII DIMINEATA SI SEARA-NOIEMBRIE

 

10671406_817794018282676_4073171068058123398_n

DOMNUL ESTE APROAPE – CALENDAR BIBLIC

1 NOIEMBRIE

Fiţi treji, şi vegheaţi! Pentrucă protivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte, şi caută pe cine să înghită. Impotriviţi-vă lui tari în credinţă.

1. Pet. 5,8.9.

Unii credincioşi, şi anume acei care citesc puţin Cuvântul lui Dumnezeu au despre diavolul o anumită impresie care adesea se bazează pe datina oamenilor. Ei nu cunosc pe diavolul aşa cum ni-l prezintă Sfânta Scriptură, care ne arată că el este cel mai mare împotrivitor faţă de Dumnezeu şi de credincioşi. Unii spun că cea mai bună tactică de a învinge pe diavolul este de a-l ignora, adică de a considera că nu există. Acest gând nu este încuviinţat de Cuvântul lui Dumnezeu. Diavolul este împotrivitorul nostru al fiecăruia căci el ne urmăreşte şi caută să ne înghită. Lui trebuie să i ne împotrivim şi nu trebuie să aşteptăm ca Dumnezeu să se împotrivească pentru noi, sau Domnul Isus să ne ocro tească de el. Noi înşine trebuie să ne împotrivim în momentul când el se apropie de noi şi cu tărie şi fără încetare să stăm în luptă. Tare şi continu – arată că această luptă durează şi de aceea necesită puteri tot mai mari ale luptătorului, chiar până aproape de epuizarea lui.

Noi credincioşii suntem ţinta Celui Rău deoarece necredincioşii sunt sclavii săi; şi cu cât ne este mai clar acest adevăr, cu atât ne înarmăm mai tare în vederea atacurilor lui mişeleşti. „îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţinea piept împotriva uneltirilor diavolului.” (Efes. 6.11). Armătura lui Dumnezeu ne stă la dispoziţie. Dacă o folosim în lupta credinţei, atunci vom alunga duşmanul. în deosebi sabia Duhului, Cuvântul lui Dumnezeu este cea mai bună armă de împotrivire faţă de duşman şi de biruinţă. La fel şi Domnul nostru l-a biruit pe marele ispititor, când în pustie se apropia de El, cu Cuvântul lui Dumnezeu: „Este scris.” De L-am urma pe El! Este prea mult pentru carne şi sânge să găsească vrăjmaşi chiar în familie. Legăturile de sânge lovesc astfel în credincioşia faţă de Hristos. Să nu ne lăsăm amăgiţi!

 DESCARCA DE AICI:DOMNUL ESTE APROAPE-CALENDAR BIBLIC – NOIEMBRIE

10355841_817793898282688_6273722561389405810_n

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

 1 NOIEMBRIE

«Cheamă-Mă şi-ţi voi răspunde; şi îţi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse, pe care nu le cunoşti.»

    IEREMIA 33,3

Ce taină profundă reprezintă puterea nesfârşită a rugăciunii! Îmi este efectiv teamă să vorbesc despre acest subiect pentru că nu sunt în stare să înţeleg manifestarea puterii extraordinare a lui Dumnezeu în cel ce se roagă. De ce trebuie să ne rugăm? În primul rând pentru că Dumnezeu Tatăl ne porunceşte: «Cheamă-Mă în ziua necazului şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvii» (Psalm 50,15). Din acest verset înţelegem nu doar că El ne aude toate rugăciunile, indiferent de natura problemei cu care ne luptăm, ci avem şi siguranţa deplină a răspunsului, a intervenţiei Sale divine, eliberatoare. Ce mângâiere să avem această promisiune a Tatălui: «Cheamă-Mă în ziua necazului»! În al doilea rând Dumnezeu Fiul ne spune să ne rugăm: «Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide» (Matei 7,7). El, Fiul lui Dumnezeu ne spune să perseverăm în disciplina rugăciunii, deoarece ea este «căutarea» Feţei Sale, iar «baterea la uşă» în rugă dovedeşte dorinţa noastră sinceră de a pătrunde în prezenţa lui Dumnezeu prin Uşa sfinţeniei, adică prin Isus Cristos, Mântuitorul nostru.

DESCARCA DE AICI:MEDITAu0162II ZILNICE -WIM MALGO-NOIEMBRIE

603708_818342118227866_3712733852299657987_nTEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

 1 NOIEMBRIE

PERFECŢIUNE ŞI PĂSTRARE

Cel ce v-a chemat este credincios şi va face lucrul acesta.

1 Tesaloniceni 5.24

Ce va face El? El ne va sfinţi în întregime. El va face lucrarea Sa de curăţire, până când noi vom fi desăvârşiţi din toate punctele de vedere. El vrea să păstreze „tot ce este în noi, duh, suflet şi trup, neprihănite până la venirea Domnului nostru Isus Cristos”. El nu va îngădui să cădem din har, nici să cădem sub stăpânirea păcatului. Ce favoare măreaţă! Să-L preamărim pe Cel ce ne dă aceste daruri nemeritate.

Cine va face acest lucru? Dumnezeul păcii care m-a chemat de la întuneric la lumina Sa minunată şi din moartea duhovnicească la viaţa veşnică în Isus Cristos. Numai El poate să facă acest lucru. O lucrare de desăvârşire şi de păstrare de felul acesta nu poate veni decât de la Dumnezeul oricărui har.

Pentru ce va face El lucrul acesta? Fiindcă El este credincios; credincios făgăduinţei prin care El s-a însărcinat să mântuiască pe cel ce crede; credincios Fiului Său, a cărui răsplată este sa vadă că poporul Său este înfăţişat fără pată; credincios lucrării pe care a început-o în noi şi pe care El n-o poate întrerupe până n-o va duce la bun sfârşit. Sfinţii nu se sprijinesc pe credincioşia lor proprie, ci pe credincioşia Mântuitorului lor care este neschimbată.

Vino, suflete al meu, aici este un ospăţ măreţ, cu care să începi o lună întunecată. Poate afară să fie ceaţă, dar înăuntru trebuie să strălucească soarele.

 DESCARCA DE AICI:TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU NOIEMBRIE

14020_528240050644275_7044294318474463383_nTOTUL PENTRU GLORIA LUI

de OSWALD CHAMBERS

 1 NOIEMBRIE

Tu nu mai eşti al tău

Nu ştiţi… că voi nu sunteţi ai voştri?

I Corinteni 6:19

Nu există viaţă privată. ,.o lume în interiorul altei lumi”, pentru un om care a ajuns in părtăşie cu suferinţele lui Isus Cristos. Dumnezeu zdrobeşte viaţa privată a sfinţilor Săi şi o transformă într-un drum pentru lume şi pentru El. Nici o fiinţă umană nu poate rezista la aceasta dacă nu se identifică cu Isus Cristos. Noi nu suntem sfinţiţi pentru noi inşine, ci suntem chemaţi să fim părtaşi la Evanghelie; în viaţa noastră se petrec lucruri care par a nu avea nici o legătură cu noi, dar prin care Dumnezeu ne duce la părtăşie cu El. Lasă-L să lucreze aşa cum vrea în tine; dacă nu-L laşi, atunci, în loc să-I fii de folos lui Dumnezeu în lucrarea Sa de răscumpărare a lumii, Îi vei fi o piedică.

Primul lucru pe care-l face Dumnezeu cu noi este să ne înrădăcineze in realitatea aspră, până când nu ne mai pasă ce se întâmplă cu noi, atâta timp cât El Îşi poate urma calea în scopul răscumpărării. De ce să nu trecem prin sufennţă? Ea este uşa prin care Dumnezeu deschide căi de părtăşie cu Fiul Său. Cei mai mulţi dintre noi ne prăbuşim la prima atingere a durerii: ne aşezăm pe pragul voii lui Dumnezeu şi ne stingem acolo in autocompătimire, iar toată aşa-zisa compasiune creştină din partea altora ne va ajuta să ajungem pe patul de moarte. Dar Dumnezeu nu vrea acest lucru. El vine cu îmbrăţişarea mâinii străpunse a Fiului Său. spunându-ne: „Intră în părtăşie cu Mine: ridică-te şi străluceşte”. Dacă, printr-o inimă frântă, Dumnezeu işi poate îndeplini scopurile în lume, atunci mulţumeşte-I Lui că ţi-a frânt inima.

  DESCARCA DE AICI:TOTUL PENTRU GLORIA LUI Noiembrie

1381197_1507018916219303_3192353851811393432_n

IZVOARE ÎN DEŞERT

 1 Noiembrie

 Când norul rămânea … copiii lui Israel … nu porneau.

(Numeri 9:19)

Acesta era testul fundamental al ascultării. Era relativ uşor să-şi strângă corturile când norul pufos se ridica încet deasupra Cortului şi începea să plutească maiestuos înaintea mulţimii copiilor lui Israel. Schimbarea în mod normal este plăcută, şi oamenii erau entuziasmaţi şi interesaţi de traseu, de privelişte, şi de locul următorului popas.

Dar să trebuiască să aştepţi era cu totul altă poveste. „Când norul rămânea“, oricât era de neatrăgător şi de înăbuşitor locul, oricât era de chinuitor pentru carne şi sânge, oricât era de plictisitor şi de monoton pentru cei nerăbdători, oricât era de primejdioasă expunerea lor la pericol – nu exista nici o altă alternativă decât să rămână în tabără.

Psalmistul spunea: „Îmi pusesem nădejdea în Domnul, şi El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele“ (Psalmul 40:1). Şi ceea ce a făcut Dumnezeu pentru sfinţii din Vechiul Testament, va face şi pentru credincioşi de-a lungul veacurilor, cu toate că deseori ne va face să aşteptăm. Trebuie oare să aşteptăm când suntem faţă-n faţă cu un vrăjmaş ameninţător, înconjuraţi de primejdie şi frică, sau sub o piatră care stă să cadă? N-ar fi acesta timpul să ne strângem corturile şi să plecăm? N-am suferit deja până la punctul de colaps total? N-am putea schimba căldura înăbuşitoare cu „păşuni verzi … [şi] ape de odihnă“ (Psalmul 23:2)?

Când Dumnezeu nu trimite nici un răspuns şi „norul rămâne“, trebuie să aşteptăm. Şi totuşi noi putem face aceasta cu siguranţa deplină că Dumnezeu ne dă mana, ne dă apă din stâncă, ne dă adăpost şi protecţie de vrăjmaşii noştri. El nu ne ţine niciodată la postul nostru fără să ne asigure de prezenţa Sa sau fără să ne trimită zilnic cele necesare.

Tinere, aşteaptă – nu te pripi atât de mult să faci o schimbare! Slujeşte, stai la postul tău! Trebuie să aştepţi acolo unde eşti până când norul începe în mod clar să se mişte. Aşteaptă ca Domnul să-ţi dea buna Sa plăcere! El nu va întârzia!                                         din Comentarii devoţionale zilnice

 Un ceas de aşteptare!

Totuşi se pare că e atâta nevoie

  Să ajung în acele locuri sublime!

Doresc mult să ajung la ele – dar doresc mult mai mult

  Să mă încred în timpul SĂU!

 „Staţi liniştiţi, copiii Mei“ –

Şi totuşi necredincioşii mor,

  Ei pier în timp ce eu stau!

Doresc mult să ajung la ei – dar doresc mult mai mult

  Să mă încred în calea LUI!

 Este bine să primeşti,

Este bine în adevăr să dai!

  Şi totuşi este încă şi mai bine –

De-a latul, de-a lungul, jos în adâncime, sus în înălţime,

  Să te încrezi în voia LUI!

         FMN.

   DESCARCA DE AICI:IZVOARE IN DESERT- Noiembrie

 10712706_817294511665960_3165944652208535560_n

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

de  Fritz BERGER

1 Noiembrie

Căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos”. Ioan 1:17

“Adevărul vă va face slobozi” (Ioan 8:32). Unde este Duhul Domnului acolo este libertate”. (2 Cor. 3:17). Aceasta este învăţătura Apostolilor. Unde ne aflăm azi? Ţinem noi învăţătura Apostolilor, sau spunem mereu că ar trebui?În trecut Legea spunea: “Trebuie”. Câteodată am auzit acest lucru, dar mi s-a părut că este un ton fals în ea. Harul spune că ai voie şi că poţi. În sfârşit am observat că Legea pretinde, iar harul spune cu totul altceva: “Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă veşnică”. Aceasta este Evanghelia. Deci harul dă şi Legea cere.Moise a fost un om al lui Dumnezeu, el a trăit într-o părtăşie bună cu Dumnezeu şi astfel a fost primul care a auzit Legea şi a fost primul care a avut tablele Legii în mână.Domnul Isus Hristos nu ne-a adus ceva de la Dumnezeu, ci ne-a făcut părtaşi la ceva. Harul nu a fost dat (ca Legea), harul trebuia să vină, trebuia să ia fiinţă, adică ceva ce nu a fost; urma să fie prin Isus Hristos. Acest har nu a costat numai osteneală pentru Domnul Isus ca să ni-l aducă, l-a costat mult mai mult; a renunţat la slava cerească, S-a dezbrăcat pe Sine însuşi şi a luat un chip de rob, şi a fost gata să-şi dea viaţa pentru ca noi să avem parte de acest har.Ai primit, tu, har prin Isus Hristos?Preţuieşti tu, harul acesta ceresc? Dar oare l-ai luat degeaba sau poţi să trăieşti spre lauda slavei harului Său?

   DESCARCA DE AICI:Mu00C2NTUIREA PRIN HRISTOS NOIEMBRIE

10710925_817312904997454_7812547853377786228_n MANA DE DIMINEAŢĂ

 1NOIEMBRIE  

EVREI 12:12

“întăriţi-vă dar mâinile obosite şi genunchii slăbănogiţi”

Textul acesta este scos din Isaia 35, un capitol mesianic în care proorocul descrie întoarcerea Domnului Hristos la poporul Său în suferinţă şi zugrăveşte transformarea care va rezulta din aceasta, după ce dreptatea va fi fost făcută. “Spuneţi celor slabi de inimă: “Fiţi tari şi nu vă temeţi! Iată Dumnezeul vostru, răzbunarea va veni……El însuşi va veni, şi vă va izbăvi.” (Isaia 35:4) În acest pasaj de la Evrei, apostolul îndeamnă pe credincioşi să nu-şi piardă curajul când Dumnezeu îi mustră. Şi cei care primesc disciplina Domnului sunt îndemnaţi să vegheze pentru ca viaţa lor de slujire şi de rugăciune să nu slăbească, ci dimpotrivă să se întărească.

Genunchii noştri care ar trebui să se îndoaie în rugăciune, au slăbit? Ei ar trebui să fie într-o stare bună ca să ne ajute la mersul pe cale. A devenit rugăciunea un efort? Este pentru că genunchii s-au slăbit. Sunt mâinile noastre lâncede, moleşite, mâinile care sunt simbolul slujirii? Simţim oboseala şi apăsarea vrăjmaşului care atacă tot ce este dumnezeiesc? Daniel descrie una din metodele lui Anticrist în cuvintele acestea: “El va epuiza pe sfinţi.” (Dan 7:25. Darby). Încercăm şi noi acum această epuizare? Dacă nu înţelegem motivul pentru care el face aceasta, vom chema Numele Domnului împotriva lucrărilor vrăjmaşului şi vom fi uşuraţi. Să învăţăm să luptăm lupta cea bună a credinţei!

Dar mai este şi o altă pricină care poate duce la starea descrisă în textul nostru. Poate că este o fisură, o crăpătură îngustă în viaţa noastră, ceva poate care ar trebui revăzut înaintea lui Dumnezeu şi înaintea semenilor noştri poate chiar cu fraţi şi surori în Domnul.. Ce har faţă de noi când Dumnezeu ne atrage atenţia asupra acestei slăbiri crescânde în viaţa noastră spirituală. Căci dacă primim ca Domnul să ne mustre şi dacă ne întoarcem la ascultarea de Cuvântul Lui, vom avea o vindecare imediată. Să veghem deci asupra mâinilor şi genunchilor noştri.

Rugăciunea şi mijlocirea să nu-şi piardă nici prospeţimea, nici continuitatea, iar slujirea şi mersul nostru să rămână totdeauna sub binecuvântarea şi călăuzirea Domnului nostru în simplitatea care este în Hristos. în felul acesta vom putea se trăim, să umblăm şi să ne rugăm în împrejurările de acum, fie ele cât de potrivnice, fără să slăbim; şi rugăciunile noastre vor primi cu siguranţă răspunsul binevoitor al Domnului căci: “…dacă nu ne osândeşte inima noastră, avem îndrăzneală la Dumnezeu, şi orice vom cere vom căpăta de la El…” (1 Ioan 3:21,22)

  DESCARCA DE AICI:MANA DE DIMINEATA-NOIEMBRIE10622947_1507361149518413_2055856526612280792_n

DOMNUL ESTE APROAPE /GBV

1 Noiembrie 2014

V-aţi întors de la idoli la Dumnezeu, ca să slujiţi unui Dumnezeu viu şi adevărat şi să aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său.1 Tesaloniceni 1.9,10

Învăţătura premilenială vs. „Aşteptând pe Fiul“

Într-o vreme ca cea în care trăim, când cunoştinţa în orice domeniu este atât de răspândită, este extrem de necesar pentru creştini să înţeleagă diferenţa majoră dintre a fi pur şi simplu de acord cu învăţătura despre cea de-a doua venire a Domnului şi de a aştepta realmente arătarea Sa. Mulţi pot susţine învăţătura celei de-a doua veniri şi chiar o pot predica elocvent şi, cu toate acestea, să nu cunoască cu adevărat Persoana a cărei venire mărturisesc că o cred şi o predică. Vremea de acum este o perioadă a cunoştinţei – chiar şi cunoştinţă religioasă, dar cunoaşterea nu este viaţă, nici putere – cunoştinţa nu ne va scăpa de păcat sau de Satan, nici de lume, de moarte sau de iad. Prin cunoştinţă înţeleg orice altă cunoaştere în afară de cunoaşterea lui Dumnezeu prin Hristos. Se poate ca cineva să cunoască o mare parte a Scripturii, multe profeţii, multă învăţătură şi în tot acest timp să fie mort în păcate şi fărădelegi.Este imposibil să trăim în aşteptarea zilnică, oră de oră, a „Fiului Omului care vine“, dacă nu Îl cunoaştem personal pe Fiul Omului. Aş putea să studiez profeţia şi, prin studiu şi prin exersarea intelectului meu, să descopăr învăţătura celei de-a doua veniri a Domnului, şi totuşi să fiu complet străin de Hristos şi să trăiesc într-o despărţire de inimă totală de El. Cât de adesea aşa stau lucrurile! Câţi ne-au uimit cu vastele lor cunoştinţe despre profeţie şi totuşi, în final, s-au dovedit a răspândi de fapt o lumină falsă, care nu vine din aşteptarea în rugăciune a Domnului! Cu siguranţă, acest gând ar trebui să ne mişte adânc inimile şi să ne conducă la a ne întreba dacă noi înşine cunoaştem Persoana binecuvântată care spune despre Sine că „vine curând“.C H Mackintosh

  DESCARCA DE AICI:DOMNUL ESTE APROAPE GBV Noiembrie

10399427_1505516063036255_6391429418200227326_nPÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 1 NOIEMBRIE

 Numeri 21:1-9

PRIVEŞTE ŞI TRĂIEŞTE!

…oricine era muşcat de un şarpe şi privea
spre şarpele de aramă, trăia.
                 Numeri 21:9

Să priveşti la un şarpe ridicat într-o prăjină şi să fii vindecat?
Este ridicol! Dar aceasta a fost metoda de vindecare pe care a
oferit-o Dumnezeu celor muşcaţi de şerpi. Şi toţi care n-au privit
au murit. Era simplu. Israeliţii, descurajaţi în timpul călătoriilor lor prin pustie, s-au plîns nu numai împotriva conducătorului lor, Moise, dar şi împotriva lui Dumnezeu. Drept consecinţă, Domnul a trimis nişte şerpi în tabără, care au muşcat pe mulţi dintre ei, producându-le moartea. Recunoscând că aceasta era judecata Domnului, poporul şi-a
mărturisit păcatele şi i-au cerut lui Moise să se roage ca şerpii să fie îndepărtaţi. Iată ce s-a întâmplat: „Domnul a zis lui Moise: „Fă-ţi un şarpe înfocat, şi spânzură-l pe o prăjină; oricine este muşcat, şi va privi spre el, va trăi” (Numeri 21:8). Da, israeliţii muşcaţi de şerpi, aşa păcătoşi cum erau, puteau găsi vindecarea numai dacă-şi întorceau privirea spre şarpele de aramă. Domnul Isus, referindu-Se la acest incident, a spus: „Şi după cum a înălţat Moise şarpele în pustie, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul Omului” (Ioan 3:14). El S-a referit la moartea Sa pe cruce. Şi toţi
aceia care cred în El vor avea viaţă veşnică. Israelitilor nu li s-a cerut nimic, doar să privească – un act ce implica credinţa – crezând în promisiunile lui Dumnezeu făcute lui Moise. Azi suntem salvaţi privind la Isus, crezând că pe cruce El a plătit vina păcatelor noastre. Tot ce ne rămâne de făcut este să privim şi să trăim.                 – R.W.D.

Viaţa ţi s-a oferit, aleluial

Viaţă veşnică vei dobândi

Numai de priveşti la El, aleluia!

Singur Isus poate mântui.      Ogden

Cea mai slabă bătaie a credinţei deschide usa cerului.

 DESCARCA DE AICI:Pu00C2INEA CEA DE TOATE ZILELE-Noiembrie10628210_814095441985867_783732720760968805_n

SĂMÂNŢA BUNĂ

 1 Noiembrie 2014

Căci … este un singur Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos.1 Timotei 2.5

Unicul Mijlocitor

Într-o istorisire veche se spune că un miner credincios lucra împreună cu un camarad necredincios în mina de cărbuni. Tocmai urmau să arunce în aer o stâncă şi trebuiau să părăsească mina înainte de a exploda pulberea. Au urcat amândoi în coş, dar mâinile care trebuiau să-i tragă afară nu aveau destulă putere să-i scoată pe amândoi deodată. Minerul temător de Dumnezeu a sărit din coş şi a zis: „Tu eşti un om nemântuit şi, dacă vei muri, sufletul tău va fi pierdut pentru totdeauna. Cât mă priveşte pe mine, îmi încredinţez sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Dacă voi muri, eu sunt mântuit!“. Acest om, care a arătat o dragoste aşa de mare pentru mântuirea sufletului aproapelui său, a scăpat. L-au găsit nevătămat sub dărâmături.Pentru acel miner s-a găsit o scăpare, dar pentru Mântuitorul nostru nu s-a găsit niciun loc de refugiu, când a trebuit să plătească preţul răscumpărării sufletelor noastre. El trebuia să moară. Dacă nu murea Mântuitorul, trebuia să moară toată omenirea; nu exista altă alternativă. Prin lucrarea Sa de la cruce, Mântuitorul a devenit unicul Mântuitor pentru salvarea oricărui om care crede în El.Îl cunoşti şi tu, cititorule, pe acest Mijlocitor unic?

 DESCARCA DE AICI:Su0102Mu00C2Nu0162A BUNu0102 Noiembrie 2014

10560399_817240155004729_7620701896195195358_oSCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

 1 Noiembrie

Deuteronom21.1-9

Iată-i din nou pe judecători în faţa unui caz stânjenitor! Să ni-l imaginăm pe Israel intrat în ţara sa, locuind în cetăţi. Într-o zi, este găsit pe câmp un cadavru. Cine este vinovat de această crimă? Nimeni nu ştie. Nu se pune problema răzbunării sângelui, nici de cetatea de scăpare! Cu toate acestea, este nevoie de un responsabil, pentru că orice sânge vărsat trebuie să fie răzbunat (Geneza 9.6). Atunci bătrânii şi judecătorii, prin măsurători, determină care este cetatea cea mai apropiată. Asupra ei va fi pusă din nou vina. Va trebui cetatea să fie distrusă? Nu! Harul lui Dumnezeu prevedea o jertfă în virtutea căreia El poate ierta respectând dreptatea. Avem în aceasta o imagine a lui Hristos, a jertfei Sale, a morţii Sale. Ierusalimul este oraşul vinovat, cetatea „care omoară pe profeţi şi ucide cu pietre pe cei trimişi la ea” (Matei 23.37). Crima ei cea mai mare a fost răstignirea Fiului lui Dumnezeu. Ce minune a harului! Tocmai acea moarte a devenit calea dreaptă prin care Dumnezeu să poată ierta! În adevăr, şi prin jertfa viţelei, Domnul Isus este aşezat înaintea noastră. Cel care niciodată n-a cunoscut jugul păcatului (v. 3) a coborât în valea morţii, făcând ca, de atunci, să curgă pentru noi râul de nesecat: harul etern al Dumnezeului salvator (v. 4).

DESCARCA DE AICI:SCRIPTURILE IN FIECARE ZI-Noiembrie

10441919_817793988282679_8246470149200961048_nCUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-

1 NOIEMBRIE

DE CE TE POŢI BAZA PE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU? (2)

„Cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează şi în voi”

(1 Tesaloniceni 2:13)

     Să remarcăm două lucruri: 1) Cuvântul lui Dumnezeu este inspirat. Chuck Swindoll scrie: „Nu avem nici o problemă cu Dătătorul adevărului… dar nu cumva adevărul s-a viciat când s-a transmis oamenilor păcătoşi? E clipa perfectă în care poţi face cunoştinţă cu revelaţia, inspiraţia şi iluminarea. Revelaţia s-a produs când Dumnezeu ne-a oferit adevărul, inspiraţia, când scriitorii l-au primit şi l-au consemnat, iar iluminarea, când îl înţelegem şi îl aplicăm. Încrederea ta în Biblie are legătură directă cu credinţa pe care o ai în faptul că a fost inspirată. Cum putem fi siguri că este fără cusur şi demnă de încredere? Pavel ne oferă ajutor dându-ne un răspuns la această întrebare: „Toată Scriptura este însuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire”

(2 Timotei 3:16). Când Dumnezeu Şi-a descoperit adevărul scriitorilor umani, El a „insuflat” Cuvântul Său. Când dictăm cuiva o scrisoare, „noi suflăm un mesaj” şi altcineva îl scrie. Deci scriitorii au scris pur şi simplu după dictare? Dacă cunoşti Biblia în mod temeinic, îţi dai seama că Petru nu seamănă cu Ioan, Ioan nu seamănă cu David, într-un fel sau altul, personalitatea fiecărui scriitor s-a păstrat fără a corupe textul. Acest fapt exclude ideea de dictare. Petru spune: „nici o proorocie din Scriptură nu se tâlcuieşte singură. Căci nici o proorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt” (2 Petru 1:20-21). Aceasta este răspunsul la întrebarea de mai sus.

2) El te va susţine. Când treci prin experienţe haotice, Cuvântul lui Dumnezeu îţi oferă stabilitate. Nici un alt sfat nu te va ajuta aşa cum o face El. Nici un alt adevăr nu te va ajuta să rămâi în picioare în furtunile îndoielii şi ale incertitudinii. Nici o altă realitate nu-ţi va da tăria de care ai nevoie în fiecare zi”.

DESCARCA DE AICI:CUVANTUL Lui DUMNEZEU Noiembrie8952_888357381181960_7526856087966217185_n10561752_1482167808726298_6397478857496669856_n

 

Read Full Post »

10689496_787930764602335_1111037962379955351_n


CHARLES H. SPURGEON

MEDITAȚII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

DIMINEAȚA ȘI SEARA
Un classic al literaturii devoționale

1 SEPTEMBRIE -Dimineața

Mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă.
Psalmi 73:24

Psalmistul simte nevoia de călăuzire divină. Tocmai a descoperit nebunia propriei sale inimi şi, ca să nu fie târât de ea, hotărăşte să se lase călăuzit de sfatul lui Dumnezeu de acum înainte. Sentimentul nebuniei noastre este un mare pas către înţelepciune, atunci când acest sentiment ne face să ne încredem în înţelepciunea Domnului. Omul orb se lasă condus de braţul prietenului său şi ajunge acasă în siguranţă. Ca şi el, noi trebuie să ne predăm călăuzirii divine, fără nici o îndoială, siguri că, deşi nu putem vedea, este spre binele nostru să ne încredem în Dumnezeul atotvăzător. „Mă vei” este o expresie de binecuvântată încredere. El era sigur că Domnul nu va refuza această misiune. Acesta este un cuvânt care ţi se adresează ţie, credinciosule; odihneşte-te în el. Fii sigur că Dumnezeu va fi sfătuitorul şi prietenul tău. El te va călăuzi şi îţi va arăta orice drum. In Cuvântul Său scris ai asigurarea aceasta în parte împlinită, fiindcă Sfânta Scriptură este sfatul Său pentru tine. Suntem fericiţi să avem călăuzirea Cuvântului lui Dumnezeu! Ce ar fi marinarul fără busolă? Şi ce ar fi creştinul fără Biblie? Aceasta este graficul de control, harta în care este descris fiecare banc de nisip, şi pe care toate canalele, de la nisipurile mişcătoare ale distrugerii spre limanul salvării, sunt marcate şi însemnate de Cel care cunoaşte tot drumul. Binecuvântat să fii, o Doamne, fiindcă putem crede că ne călăuzeşti acum, şi că ne vei călăuzi până la capăt! După această călăuzire prin viaţă, psalmistul anticipează o primire divină la sfârşit — „apoi mă vei primi în slavă”. Ce gând pentru tine, credinciosule! Dumnezeu însuşi te va primi în glorie — pe tine! Deşi eşti rătăcitor, pribeag şi străin, El te va aduce acasă în siguranţă! Aceasta este partea ta. Trăieşte cu ea astăzi, şi dacă îndoielile te înconjoară, du-te, prin I puterea acestui text, drept la tron.

DESCARCATI TOATA LUNA IN WORD

Meditatii de dimineata si seara SEPTEMBRIE de Charles H Spurgeon

10669373_787483947980350_5501052672830366487_o

1 SEPTEMBRIE -Seara

În orice vreme, încredeţi-vă în El.
Psalmi 62:8

Credinţa este conducătorul vieţii vremelnice, ca şi al vieţii spirituale. Noi trebuie să avem credinţă în Dumnezeu pentru problemele pământeşti, ca şi pentru grijile cereşti. Doar aşa învăţăm să ne încredem în Dumnezeu ca să împlinească nevoile zilnice, şi să trăim deasupra lumii. Nu trebuie să fim leneşi, fiindcă lenevia arată că nu ne încredem în Dumnezeu, care munceşte mereu, ci în diavol, care este tatăl leneviei. Nu vom fi nechibzuiţi sau risipitori, fiindcă aceasta înseamnă să ne încredem mai degrabă în noroc decât în Dumnezeu cel viu, care este Dumnezeul economiei şi ordinii. Acţionând cu toată prudenţa şi corectitudinea, ne bazăm cu simplitate şi în întregime pe Dumnezeu mereu. Permiteţi-mi să vă recomand o viaţă de încredere în Dumnezeu în lucrurile pământeşti. Crezând în Dumnezeu, nu va trebui să te căieşti fiindcă ai folosit mijloace necurate ca să devii bogat. Slujeşte-L pe Dumnezeu cu integritate. Dacă nu ai nici un succes, măcar nu vei avea nici un păcat pe conştiinţă. Increzându-te în Dumnezeu, nu vei deveni vinovat de afirmaţii contradictorii. Cel care se încrede în propriile abilităţi navighează astăzi într-o direcţie şi mâine în alta, ca o barcă împinsă încoace şi încolo de suflarea vântului. Insă cel care se încrede în Domnul este ca un vapor cu aburi, care despică valurile, înfruntă vânturile şi lasă o urmă dreaptă şi strălucitoare spre limanul dorit Fii o persoană care are principii de viaţă înăuntrul inimii. Nu te lăsa târât de practicile înţelepciunii lumeşti. Umblă pe cărarea integrităţii cu paşi hotărâţi, şi arată că eşti neînvins prin puterea pe care ţi-o dă încrederea în Dumnezeu. Astfel vei fi eliberat de grija poverilor. Nu vei fi tulburat de veşti rele. Inima ta va fi neclintită, „încrezătoare în Domnul” (Psalmi 112:7). Cât de plăcut este să pluteşti dus de curentul providenţei! Nu există nimic mai binecuvântat decât trăirea unei vieţi de dependenţă, întemeiat pe un Dumnezeu al legământului. Nu mai avem nici o grijă, „căci El însuşi îngrijeşte” (1 Petru 5:7) de noi Nu avem necazuri, fiindcă aruncăm poverile asupra Domnului.

DESCARCATI TOATA LUNA IN WORD

Meditatii de dimineata si seara SEPTEMBRIE de Charles H Spurgeon

10686961_787930224602389_4781734278640082307_n

IZVOARE IN DEŞERT

 1 Septembrie

 Iată, îţi voi împodobi pietrele scumpe cu antimoniu. (Isaia 54:11)

Pietrele din zid au spus: „Noi am venit din munţii îndepărtaţi – din coasta stâncilor colţuroase. Focul şi apa au lucrat asupra noastră timp de veacuri, dar n-au produs decât nişte crăpături. Însă mâinile omeneşti ca ale voastre ne-au transformat în cămine în care copiii rasei voastre nemuritoare se nasc, suferă, se bucură, găsesc odihnă şi adăpost, şi învaţă lecţiile pe care Creatorul nostru şi al vostru ni le predă. Dar ca să ajungem să fim folosite pentru acest scop, am îndurat mult. Dinamita ne-a sfâşiat inima, şi târnăcoapele ne-au spart în bucăţi. Deseori când zăceam deformate şi sparte în carieră, totul părea să fie fără formă sau sens. Dar treptat am fost tăiate în blocuri, şi unele dintre noi am fost cioplite cu instrumente mai ascuţite până am căpătat o muchie fină. Acum suntem desăvârşite, suntem în locurile noastre potrivite şi suntem de folos.Voi, însă, sunteţi încă în cariera voastră. Voi nu sunteţi desăvârşiţi, şi din această cauză, aşa cum a fost odată cazul cu noi, sunt multe lucruri pe care voi nu le înţelegeţi. Dar voi sunteţi destinaţi pentru o clădire mai înaltă, şi într-o zi veţi fi aşezaţi în ea de mâini îngereşti, devenind pietre vii într-un templu ceresc“.

 În aerul nemişcat muzica nu se aude;

  În marmura brută se ascunde o frumuseţe nevăzută;

Ca să iasă muzică şi frumuseţe e nevoie

  De atingerea meşterului, de dalta ascuţită a sculptorului.

 Marele Meşter, ne atinge cu mâinile Lui îndemânatice;

  Nu lăsaţi muzica din noi să moară!

Marele Sculptor, ciopleşte-ne şi şlefuieşte-ne; nu lăsa

Să rămână, ascuns şi pierdut, chipul Tău în noi!

DESCARCAT TOATA LUNA IN WORD

IZVOARE ÎN DEŞERT Septembrie

 10655276_787584641303614_7103180799317058746_o

PÂINEA CE DE TOATE ZILELE

 1 SEPTEMBRIE

 Text: Psalmul 103:1-5  

 PRIVIND ÎN URMĂ

 Binecuvântează, suflete, pe Domnul, şi nu uita nici una din binefacerile Lui.    Psalmul 103:2

 Ai condus maşina vreodată pe serpentinele versantului unui munte şi te-ai oprit în vârf pentru a privi înapoi? Îmi aduc aminte drumul şerpuitor care urca în zig-zag pe unul din vârfurile Munţilor Apalaşi. Câteodată intram în ceaţă atât de densă că şofatul era nesigur. Când am ajuns în vârf, ne-am uitat în jos de unde venisem. Acolo jos erau serpentinele pe care le-am urcat cu aşa mare greutate. Totul era clar acum şi puteam vedea la mari depărtări, chiar şi ceaţa prin care am trecut şi care ne-a îngreunat drumul, dispăruse. Ce panoramă! Uneori, ca buni creştini, trebuie să ne oprim din drumul vieţii şi să privim înapoi. Cu toate că acest drum a fost sinuos şi abrupt, vom putea vedea cum Dumnezeu ne-a călăuzit prin credincioşia Sa. Iată cum descrie F.E. Marsh ceea ce poate vedea creştinul atunci când se uită înapoi:

Eliberarea pe care ne-a adus-o Domnul (Deut. 5:15).

Felul cum ne-a călăuzit (Deut. 8:2).

Binecuvântările pe care ni le-a dăruit (Deut. 32:7-12).

Victoriile pe care le-a câştigat (Deut. 11:2-7).

Încurajările pe care ni le-a dat (Iosua 23:14).

Când suntem faţă în faţă cu dificultăţile, uităm adesea de credincioşia lui Dumnezeu din trecut. Vedem numai rutele ocolitoare şi pericolele drumului. Dar priveşte înapoi şi vei vedea bucuria victoriei, chemarea urcuşului şi prezenţa însoţitorului pe cale, care a promis că nu te va lăsa şi nu te va uita. Ai curaj, prietene. Acela care te-a adus până aici te va călăuzi şi mai departe.  P.R.V.

Cel ce m-a călăuzit cu bine
De-alungul zilelor până acum
Nu mă va conduce oare mâine
Pe al vieţii mele aspru drum?

 Adams

Nu te teme niciodată să încredinţezi viitorul necunoscut în mainile unui Dumnezeu atotştiutor.

DESCARCATI TOATA LUNA IN WORD:

SEPTEMBRIE-PAINEA CE DE TOATE ZILELE

10590421_787930734602338_5379076294764151234_n (1)

 MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

de  Fritz BERGER

 1 SEPTEMBRIE

 “Trăiţi în dragoste, după cum şi Hristos ne-a iubit şi S-a dat pe sine pentru noi ca un prinos şi ca o jertfă de bun miros lui Dumnezeu”. Efes. 5:2.

 Ce har mare că Dumnezeu a renunţat la Fiul Său şi ni L-a dat “Ca un prinos şi ca o jertfă”. El însuşi a fost jertfit şi a strigat pe cruce: “S-a isprăvit!” Prin moartea Sa, El a plătit în totalitate orice păcat şi fărădelege şi aceasta are valoare veşnică. Astfel ne-a dăruit iertare pentru fiecare păcat şi a şters zapisul care era împotriva noastră. Dar El ne-a fost dat şi împreună cu El am primit în dar toate lucrurile. Hristos, dacă este în inima noastră ne eliberează de legea păcatului şi a morţii. Satan va trebui să părăsească inima noastră, dar va încerca în repetate rânduri să ocupe loc în inima noastră. Dar când va veni va găsi inima ocupată de Domnul Isus şi va renunţa să intre. Insă niciodată nu va renunţa la luptă, el dă târcoaie şi doreşte să ne umple de nesiguranţă spunând cam în felul următor: “Iţi mai lipseşte una sau alta, tu nu ai dragoste, te rogi prea puţin”. Si dacă îi vom da crezare minciunilor lui vom începe să ne îngrijorăm şi să ne străduim să devenim altfel de oameni prin puterile noastre proprii. Si dacă îi vom da dreptate ne va pretinde tot mai mult. Dar dacă credem că prin jertfa Domnului Isus ne-au fost dăruite toate lucrurile şi le căutăm pe acestea, nu ne poate cauza pierderi. De aceea rugaţi-vă şi vegheaţi ca să nu cădeţi în ispită! Pentru a recunoaşte intenţiile şirete ale Satanei este nevoie ca să fim veghetori şi să ne rugăm. Nu putem să ne împotrivim cu înţelepciunea noastră. Armătura noastră este Cuvântul lui Dumnezeu şi cu acesta putem avea biruinţă, dacă ne bazăm pe harul ce ne este făgăduit. Împotriva acestuia, duşmanul nu are putere. Tată drag, învaţă-mă Tu să lupt, făcând priceperea mea robul ascultării de Tine, bazându-mă pe Cuvântul: “S-a isprăvit”. Amin.

DESCARCATI TOATA LUNA IN WORD :

MANTUIREA PRIN HRISTOS SEPTEMBRIE

 10557210_787586304636781_5416042665989808041_n

Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi

 SEPTEMBRIE 2014

 1 SEPTEMBRIE FOLOSEȘTE-ȚI “MASURA DE CREDINȚĂ”

“Potrivit cu măsura de credință pe care a împărțit-o Dumnezeu fiecăruia” (Romani 12:3)

Măsura de credință pe care ți-a dăruit-o Dumnezeu este egală cu însărcinarea pe care ți-a încredințat-o. Așadar, oricare ar fi situația cu care te confrunți, spune-ți: „Dumnezeu mi-a dat credința necesară pentru a-i face față”. Nimic nu este mai important decât credința. Domnul Isus i-a spus lui Petru: :Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credința ta” (Luca 22:31-32). Credința este mai importantă decât banii, cariera, succesul sau reputația. Și se poate lua totul, dar dacă ai credința, te vei redresa. Credința e ca și cum ai avea linie directă cu Dumnezeu. Pe măsură ce rugăciunea credinței se ridică la cer, puterea lui se revarsă peste tine. Eșecul nu este niciodată punctul final, atâta vreme cât credința ta nu piere. De aceea, Satana va face tot ce-i stă în putință pentru a te împiedica să petreci timp în Scriptură, în fiecare zi. „Credința vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos” (Romani 10:17). Domnul Isus a zis: „dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar, ați zice muntelui acestuia; „Mută-te de aici colo” și s-ar muta” (Matei 17:20). În viața ta există obstacole ce nu pot fi îndepărtate decât prin credință. Și nu ai nevoie de credință cât „casa” ci cât un grăunte de muștar. Gândește-te: un grăunte minuscul are puterea de a crește, de a trece peste obstacole și de a deveni un copac mare, Va străpunge țărâna, printre pietre, va ține piept furtunilor, va rezista în fața animalelor și a altor amenințări din viața sa. Nu atât mărimea credinței tale, cât calitatea eu este cea care îți determină biruința. Așa că astăzi, folosește-ți „măsura de credință”.

DESCARCATI TOATA LUNA IN WORD :

2014.09 Meditatii zilnice

  57235_1691679142712_2020938_o

CALENDAR BIBLIC-DOMNUL ESTE APROAPE

 1 SEPTEMBRIE

 Toma, zis Geamăm, unul din cei doisprezece, nu era cu ei

când a venit ISUS. Ceilalţi ucenici i-au zis deci: Am văzut
pe Domnul!                                      
                 loan 20,24.

 Toma nu era prezent în prima adunare după învierea Domnului, fapt care a constituit o mare pierdere pentru el. Câţi sunt şi azi care pierd mult când locurile lor sunt goale în strângerea laolaltă pentru Numele Domnului Isus! Ceilalţi ucenici îi spuneau lui Toma că au văzut pe Domnul. Această binecuvântare o aveau pentrucă erau prezenţi în această adunare. Oare nu se întâmplă aşa şi cu noi adesea? Toma nu vroia să creadă până nu vedea semnele cuielor în mâinile lui Isus şi până când nu punea mâna în coasta Lui. Noi găsim în Toma o pildă a evreilor care nu vor să creadă până când „îl vor vedea şi cei care L-au străpuns.” Dar Domnul nostru se preocupă îndeaproape de Toma într-o atmosferă plină de iubire. Ce har! Isus ştie tot ce ne este necesar, şi ce binecuvântat lucru dacă ne gândim să fim prezenţi în jurul Său pentru a primi tot ce e necesar pentru creşterea noastră duhovnicească. El ştie cum să-l trateze şi să-l ajute pe fiecare dintre ai Săi. „Cine ar putea, să înveţe pe alţii ca El?” (Iov 36.22).De aceea veniţi să stăm mai des la picioarele Sale! Mai ales când suntem adunaţi în jurul scumpului Său Nume unde primim binecuvântările Lui din care apoi putem da şi altora. Dumnezeu spunea lui Avraam: „Eu vreau să te binecuvintez.. .şi tu să fi o binecuvântare pentru alţii.” Ce minunat este pentru un suflet dacă pune în practică toate binecuvântările lui Dumnezeu. El să ne ajute pe toţi ca să putem spune: „Am văzut pe Domnul.” Starea de faţă a Duhului Sfânt în Adunarea lui Dumnezeu e un fapt şi tot ce se face aici trebuie să arate că într-adevăr El este Cel ce călăuzeşte totul. în felul acesta nimeni nu e liber să spună sau să să facă ce vrea. în Adunarea lui Dumnezeu NUMAI Duhul Sfânt e slobod să întrebuinţeze pe cine vrea.

DESCARCATI TOATA LUNA IN WORD

CALENDAR BIBLIC-SEPTEMBRIE-DOMNUL ESTE APROAPE

10385561_787929347935810_8040726077688641869_n

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

1 SEPTEMBRIE

A RĂMÂNE ÎN ASCULTARE, ÎN DRAGOSTE

Dacă păziţi cuvintele Mele, veţi rămâne în dragostea Mea.Ioan 15.10

 Să rămânem în ascultare şi să rămânem în dragostea Domnului Isus; iată două lucruri care nu pot fi despărţite. Numai o viaţă pusă sub cârmuirea Domnului Cristos poate să dovedească că noi suntem plăcerea Lui. Să păzim cuvintele Lui, ca să putem să fim încălziţi de dragostea Lui. Fără sfinţenie, care singură este plăcută lui Dumnezeu, noi nu putem plăcea Domnului Isus. Cel care nu urmăreşte sfinţenia, nu cunoaşte nimic din dragostea Domnului Cristos.Desfătarea de bună voie în dragostea Domnului nostru, este un lucru din cele mai delicate. Ea este mult mai simţitoare faţă de păcat şi faţă de sfinţenie decât este argintul viu la frig sau la căldură. Dacă suntem cu o inimă simţitoare şi curaţi în gândire, vorbire şi viaţă, ca să-L cinstim pe Domnul Isus, atunci primim dovezi ale dragostei Lui, fără număr. Dacă dorim să avem necurmat o astfel de fericire, ne trebuie o necurmată sfinţenie. Domnul nu-Şi va ascunde faţa Sa de noi, numai noi să nu ne întoarcem faţa de la El. Păcatul este norul care ne întunecă soarele. Dacă ascultarea noastră este atentă şi predarea noastră totală, vom umbla în lumină, după cum Dumnezeu însuşi este în lumină şi vom rămâne astfel în dragostea Domnului Isus, după cum El rămâne în dragostea Tatălui. Dulce făgăduinţă, dar care are înainte un „dacă” foarte serios. Doamne, fă-mă să am acest „dacă” care este cheia care-mi deschide comoara.

 DESCARCATI TOATA LUNA IN WORD:

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU – SEPTEMBRIE

10636143_787586911303387_3182365866797359089_n

MEDITAŢII ZILNICE WIM MALGO

1 SEPTEMBRIE

«Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi în Numele Domnului Isus Cristos şi prin Duhul Dumnezeului nostruI CORINTENI 6,11

 Omul care L-a primit în inimă pe Domnul Isus este, prin naşterea din nou, sfânt şi curat înaintea lui Dumnezeu. Dar acelaşi apostol Pavel care a scris cuvintele de mai sus, a spus: «Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească» (Rom. 7,18). Nu pare a fi aceasta o contradicţie, un cerc vicios? Nu! Acest adevăr este întărit de Pavel în 2 Corinteni 4,7: «... pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu şi nu de la noi». Ca şi copii ai Săi trăim mereu sub presiune. Pe de-o parte suntem zilnic confruntaţi cu faptul că firea noastră, natura păcătoasă îngrădeşte acţiunea lui Dumnezeu în noi, iar pe de altă parte avem la dispoziţie puterea Sa nesfârşită. Cum poate fi oare activată această putere a Sa în viaţa noastră? Prin ascultare şi credinţă! Cu cât suntem mai puternic ispitiţi şi rezistăm, cu atât Domnul este mai lăudat şi slăvit. Prin aceste încercări noi mărturisim de fapt credinţa, ascultarea şi dependenţa noastră totală de biruinţa Lui. Cum altfel am putea testa realitatea şi adevărul biruinţei lui Isus, dacă păcatul ar fi mereu departe de noi? Dar iată că acum putem fi fericiţi şi biruitori, în ciuda firii păcătoase şi a acţiunii duşmanului: «Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Cristos!» (1 Cor. 15,57). Aceasta este lupta credinţei adevărate; cei ce luptă şi biruie vor fi odată încoronaţi în slava cerească.

 DESCARCATI TOATA LUNA IN WORD:

SEPTEMBRIE-WIM MALGO-MEDITATII ZILNICE

Ouray,_Colorado

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

 1 SEPTEMBRIE

Destinat pentru a fi sfânt

 „Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt.” 1 Petru 1:16

 Aminteşte-ţi permanent care este scopul vieţii tale. Destinul omului nu este nici fericirea, nici sănătatea, ci sfinţenia. In zilele de astăzi avem mult prea multe dorinţe şi ne risipim în ele; dorinţe bune, nobile şi drepte care poate îşi vor găsi împlinirea, dar pe care Dumnezeu trebuie să le facă să nu mai aibă o aşa mare importanţă pentru noi. Singurul lucru care contează cu adevărat este dacă omul vrea să-L accepte pe Dumnezeul care-1 va face sfânt. Oricare ar fi preţul, omul trebuie să aibă o relaţie bună cu Dumnezeu.Cred eu că trebuie să fiu sfânt? Cred că Dumnezeu poate să vină în inima mea şi să mă facă sfânt? Dacă, prin predica ta, mă convingi că nu sunt sfânt, voi fi indignat de această predică. Vestirea Evangheliei trezeşte resentimente puternice, deoarece Evanghelia îmi dezvăluie că nu sunt sfânt; dar, de asemenea, ea trezeşte în mine o dorinţă intensă. ‘ Dumnezeu are un singur scop pentru om, şi anume sfinţirea. Singurul Său scop este crearea de sfinţi. Dumnezeu nu e o maşină eternă de binecuvântat oameni; El n-a venit să mântuiască oamenii din milă; El a venit să-i mântuiască, deoarece i-a creat ca să fie sfinţi. Ispăşirea înseamnă că Dumnezeu mă poate aduce înapoi la unitate perfectă cu El prin moartea lui Isus Cristos. fără să rămână nici o umbră între noi.Nu tolera niciodată, din compasiune faţă de tine sau faţă de alţii, vreun obicei care nu este după voia unui Dumnezeu sfânt. Sfinţenia înseamnă puritate în umblarea ta, în cuvintele care-ţi ies din gură, în gândurile pe care le nutreşti – orice detaliu al vieţii să fie sub privirea lui Dumnezeu. Sfinţenia nu este numai ceea ce-mi dă Dumnezeu, ci şi ceea ce manifest eu din ce mi-a dat Dumnezeu.

 DESCARCATI TOATA LUNA IN WORD:TOTUL PENTRU GLORIA LUI -SEPTEMBRIE

51795_1691682942807_8012558_o

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

 1 SEPTEMBRIE

Coloseni 2.6-19

         Preocuparea cu gloriile Domnului Isus este mijlocul de a fi zidiţi şi înrădăcinaţi în El (v. 7). Rădăcinile unui arbore îi asigură deopotrivă hrana şi stabilitatea (Proverbe 12.3). Creştinul, dacă nu este întărit în credinţă (cap. 1.23), riscă să fie antrenat de „orice vânt de învăţătură” (Efeseni 4.14; comp. cu Matei 13.21). Şi tocmai asemenea vânturi periculoase bă­teau la Colose: filosofia (v. 8), tradiţia, închinarea la îngeri (v. 18), rânduieli religioase (v. 22),… tot ceea ce versetul 8 numeşte „amăgire deşartă”. Cu o nu mai mică imaginaţie, as­tăzi sunt inventate şi răspândite doctrine şi teze. Să ne ferim să ne plecăm urechea la vreo învăţătură care se depărtează de Cuvântul lui Dumnezeu! Vrăjmaşul sufletelor noastre, prin agenţii pe care-i foloseşte, voia să ne înşele (v. 4), să ne transforme în prada sa (v. 8), să ne facă în mod fraudulos să pierdem premiul alergării (v. 18). Lupta cea mare însă a fost purtată şi câştigată de Altul. Crucea, locul unde Satan pentru o clipă s-a crezut triumfător, a marcat înfrângerea lui totală şi în public (v. 15), el însuşi fiind dezbrăcat de armura în care se încrezuse şi de bunurile lui (citiţi Luca 11.21,22). Să nu ne lăsăm răpiţi, sau mai degrabă să nu-I răpim noi Domnului ceea ce Ii aparţine, orice-ar fi!

 DESCARCATI TOATA LUNA IN WORD:SCRIPTURILE_IN_FIECARE_ZI SEPTEMBRIE_10402548_787587067970038_7663585339417205790_n

MANA DE DIMINEAŢĂ

 1 SEPTEMBRIE  

 “Mijlocul să vă fie încins şi făcliile aprinse. Să fiţi ca nişte oameni care aşteaptă pe stăpînul lor…” LUCA 12:35,36

 Ce înştiinţare solemnă ne dă Domnul Isus prin cuvintele acestea! În vechime aceasta era înfăţişarea unei persoane care era gata de plecare. Aşa trebuiau să fie israeliţii în ziua cînd Domnul avea să-i scoată din Egipt, în orient, brîul cu care se încingeau oamenii avea scopul să le ridice tunica pentru ca să nu fie împiedicaţi la mers. Cuvintele textului nostru sînt adresate credincioşilor care trebuie să fie gata de a pleca pe drumul spre Canaanul nostru veşnic. Pentru unii drumul poale fi mai scurt, pentru alţii mai lung, dar este neapărat necesar ca şi unii şi ceilalţi să aibă mijlocul încins. Apostolul Pavel la Efeseni 6:14 ne spune clar cu ce trebuie să fim încinşi. Centura care trebuie să ne susţină bine este Adevărul şi să fim bine încredinţaţi că pentru noi, Adevărul este Domnul Isus. Încinşi cu El, vom fi siguri de mersul nostru pe drumul de care am vorbit. Cuvîntul însuşi de adevăr exclude cu desăvîrşire orice duplicitate, îndoială, nesiguranţă, viaţă dublă şi orice ar fi incompatibil cu Desăvîrşitul nostru Adevăr. Dacă nu avem o astfel de centură, atunci nu sîntem pe drumul spre cer! Al doilea element care caracterizează pe cel care e gata de plecare, este “făclia aprinsă”. Expresia aceasta ne face imediat să ne gîndim la solemnul adevăr biblic cu privire la întunericul veacului de acum. Dumnezeu ne-a dat marea cinste dar şi imensa răspundere de a fi nişte lumini în lume. A avea făcliile aprinse înseamnă a menţine o mărturie inalterabilă care să lucreze cu eficacitate în întunericul de acum, iar Domnul Isus spune: “Tot aşa, lumina voastră să lumineze înaintea oamenilor ca ei să vadă faptele voastre drepte şi să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri.” Iată două lucruri simple şi precise care nu necesită o interpretare filozofică şi complicată: Adevăr şi Lumină, dar care sînt neapărat necesare să le avem ca să ajungem la capătul drumului pe care am pornit. Ele sînt Domnul Isus. “Eu sînt… Adevărul”. “Eu sînt… Lumina…” Lumina care este în noi să fie în adevăr lumină, pentru că Domnul nostru a avut grijă să mai spună: “Dacă lumina care este în tine este întuneric, cît de mari trebuie să fie întunecimile”. Versetul de astăzi se încheie cu o comparaţie cum nu se poate mai potrivită pentru noi astăzi:”Să fiţi ca unii care aşteaptă pe stăpînul lor.” Aceasta trebuie să fie şi atitudinea fiecărui credincios: o permanentă aşteptare, ca mireasa care aşteaptă cu nerăbdare pe mirele ei şi care nu se mai încurcă cu lucrurile inutile ale vieţii acesteia. Singura ei dorinţă este să-l vadă venind mai repede. Să fim gata ca să putem spune: Vino Doamne Isuse!

DESCARCATI TOATA LUNA IN WORD: Mana de dimineata-SEPTEMBRIE

10533326_787929744602437_7056762146793463363_n

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

 Luni 1 SEPTEMBRIE  

Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care întotdeauna ne conduce la victorie în Hristos şi descoperă prin noi în orice loc parfumul cunoştinţei Lui. Pentru că noi suntem o mireasmă a lui Hristos către Dumnezeu.                                       2 Corinteni 2.14,15

Remediul lui Dumnezeu pentru problemele noastre (1)

Caracterul primei şi celei de‑a doua Epistole către Corinteni: cele două epistole ale lui Pavel către Corinteni sunt epistolele pustiei. Sfinţii sunt priviţi ca fiind puşi deoparte din această lume, pentru o chemare cerească. Această lume, devenită o pustie pentru ochii credinţei, nu poate oferi credinţei nimic care s‑o susţină. Trecând prin această lume, credinciosul trebuie să trăiască o viaţă de dependenţă deplină şi de ascultare totală faţă de Domnul. Eşecul în a trăi o astfel de viaţă este cauza tuturor despărţirilor şi a rupturilor în mărturia ca familie şi ca adunare. Dumnezeu îngăduie această vreme de încercare prin pustie, pentru a afla ce este în inimile noastre. Dar, lucru mult mai preţios, aflăm ce este în inima lui Dumnezeu, şi anume Hristos. Apoi, pe măsură ce aflăm acest lucru, ne întoarcem dinspre noi înşine spre Hristos, pentru a găsi soluţia oricărei nevoi.Apostolul Pavel lucrase optsprezece luni în Corint. Domnul avea multe suflete în acea cetate şi mulţi s‑au întors la El. Dar, în timpul absenţei apostolului, lucrurile nu au mers bine în Corint. El a auzit de la ai Cloei că erau certuri între ei. Erau într‑o stare firească, iar, dacă semănăm în carne, din carne vom secera putrezirea. Acest lucru era evident între ei, iar apostolul Pavel abordează aceste probleme în prima sa epistolă.Un an mai târziu, Pavel le‑a scris cea de‑a doua epistolă, după ce auzise de pocăinţa sinceră pe care prima sa epistolă o lucrase în ei. Bucuria îi umplea inima pe când călătorea peste tot, pentru a‑L face cunoscut pe Hristos. Oriunde Hristos este făcut cunoscut prin cuvânt sau faptă, mireasma plăcută a cunoştinţei lui Hristos se va înălţa către Dumnezeu. Aceasta doreşte Dumnezeu de la fiecare copil al Său.                             J. Redekop

DESCARCATI TOATA LUNA IN WORD :

DOMNUL ESTE APROAPE GBV SEPTEMBRIE 2014

10353115_785660094829402_8129276266120972343_n

SĂMÂNŢA BUNĂ

Luni, 1 SEPTEMBRIE 2014

Să nu vă duceţi … la vrăjitori: să nu-i întrebaţi, ca să nu vă spurcaţi cu ei. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.

Levitic 19.31

Pericole actuale

O doamnă binecunoscută, chiar proeminentă, era foarte nefericită. Însăşi presa serioasă s-a ocupat de cazul ei. Astfel, cititorii au aflat că renumita doamnă a lăsat să i se ghicească în cărţi. Ferm convinsă că aceste cărţi îi vor spune adevărul, a crezut că va putea afla soarta ei viitoare.Oamenii timpului nostru citesc aşa ceva cu atenţie. Seducţia este tot mai cuprinzătoare. Nu este de mirare, că nu au citit în Biblie despre porunca fără echivoc a lui Dumnezeu. Fiindcă popoarele antice au urmat acest fel de vrăjitorii şi au crezut mai mult în stele decât în Dumnezeu, El Şi-a pronunţat sentinţa asupra acestor naţiuni şi a executat-o. În loc să ne plângem de judecata lui Dumnezeu, este mai prudent să cercetăm cauzele acţiunii Sale.Biblia, această carte interesantă, are însă multe de spus. Deci, cine caută declaraţii în legătură cu viitorul, găseşte în Biblie un izvor adevărat. Toate prezicerile înscrise de oameni conduşi de Duhul Sfânt în Biblie se vor împlini. De aceea creştinii credincioşi au încredere în toate prezicerile lui Dumnezeu. Recomandăm şi cititorului acelaşi lucru. Trecutul, prezentul şi viitorul nostru se găsesc scrise în această carte, Biblia.

DESCARCATI TOATA LUNA IN WORD: SĂMÂNŢA BUNĂ SEPTEMBRIE 2014

1548031_785641144831297_4411755774114041368_o

10349219_340218482803888_5265360666043591368_n

Read Full Post »

%d bloggers like this: