Feeds:
Posts
Comments

Posts Tagged ‘Dumnezeu’

Ganduri corecte despre noi insine

11263068_926745517387525_3363863886071068914_o

  Arminianismul este religia naturala a noastra a tuturor. Cred ca una din cele mai sigure cai pentru a demola increderea in sine si conceptiile noastre gresite despre evanghelie este ca Duhul Sfant sa ne descopere propria noastra stricaciune. Omul poate vorbi despre vointa libera fara sa cunoasca nimic despre sine insusi; dar atunci cand Domnul i-a aratat cum este firea lui, el nu va mai putea sustine acest gand; sau, daca totusi spune ceva despre vointa proprie sub forma de teorie, in duhul lui, in launtrul lui nu poate crede ca ea ar fi corecta.

   Cineva poate spune ca pacatosii se intorc la Dumnezeu pentru ca asa vor ei si ca fac aceasta cu puterea lor sau ca, macar in parte, sunt ajutati de Duhul Sfant sa se tina si ca, intr-o oarecare masura, perseverenta lor pana la capat depinde de sarguinta lor si nu este lasata in totul in mainile lui Hristos.1492702_927019997360077_8644065823725995973_o

   Dar sunt sigur ca daca Duhul il face pe cineva sa-si vada nelegiuirea, el va incepe sa vorbeasca despre vointa lui proprie, dar in final va canta harul, spunand: “Doamne, daca nu ai fi inceput Tu lucrarea cea buna in mine, ea nu ar fi putut niciodata porni dintr-o inima atat de murdara cum este a mea, si daca nu vei duce Tu lucrarea pana la capat, in scurt timp ea se va opri. Daca este sa ma bazez pe vreo alta indreptatire decat cea de la Dumnezeu, atunci ma voi gasi gol inaintea Lui la judecata.”

   Si, odata ce a ajuns sa aiba imaginea corecta despre acest subiect, omul va putea sa se increada in harul fara plata, in chemarea irezistibila, in paza atotputernica si in perseverenta infailibila a tuturor copiilor lui Dumnezeu.

                                                   C.H.S.11258833_926711794057564_4089661491064495995_o

Read Full Post »

16207_901052043240750_7864385455018482122_n

Biblia.BIBLIA ESTE VORBIREA LUI DUMNEZEU (1)

„Cuvintele pe care vi le-am spus Eu, sunt duh şi viaţă”

(Ioan 6:63)

Ştiai că cel mai lung mesaj telegrafic transmis vreodată a fost în mai 1881? Era compus din 188.000 de cuvinte. A fost tipărit în întregime în acea zi în Chicago Times.

Unul dintre ziarele de frunte ale naţiunii a făcut loc pentru patru Evanghelii, Faptele Apostolilor şi Epistola către Romani. „Un triumf al publicităţii“, a fost verdictul presei naţionale. Totul s-a petrecut datorită faptului că Versiunea revizuită a Noului Testament în limba engleză era de vânzare în acea zi. În oraşul New York, 33.000 de exemplare s-au vândut în 24 de ore, stabilindu-se un nou record pentru vânzarea vreunei cărţi. De ce Biblia rămâne cea mai citită carte din lume? Dintr-un motiv simplu: tu citeşti celelalte cărţi -Biblia te citeşte pe tine!

Poate spui: „Dar nu înţeleg prea multe din Biblie când o citesc”. Nu eşti singurul. Mulţi spun acelaşi lucru. Dar nu trebuie să fie aşa. F.B. Meyer, unul dintre cei mai mari învăţători ai Bibliei din istorie, scrie:Citeşte Biblia nu ca pe un ziar, ci ca pe o scrisoare de dragoste. Dacă roada divină îţi stă la îndemână, culege-o. Dacă pe o pagină găseşti o promisiune ca un cec în alb, încaseaz-o. Dacă se consemnează o rugăciune, lanseaz-o ca pe o săgeată înaripată din arcul dorinţei tale”.

De ce continuăm să ne întoarcem la Biblie? Deoarece într-o lume în care rezerva de încredere e în scădere, „din toate bunele cuvinte pe care le rostise … nici unul n-a rămas neîmplinit” (1 Împăraţi 8:56).

*

 BIBLIA ESTE VORBIREA LUI DUMNEZEU (2)

Mi-am plecat voia la cuvintele gurii Lui” (Iov 23:12)

Psihologii au căzut de acord în privinţa următoarei idei: oamenii fac numai lucrurile care le aduc răsplată! Deci când citirea Bibliei nu aduce răsplată, renunţăm la ea. Drept rezultat, ne simţim vinovaţi şi devenim slabi şi descurajaţi spiritual. Sufletul tău nu se mai poate dezvolta fără Cuvântul lui Dumnezeu, la fel cum trupul nu poate creşte fără raţia zilnică de hrană. Biblia spune: te-a smerit, te-a lăsat să suferi de foame, şi te-a hrănit cu mană pe care nici tu n-o cunoşteai şi nici părinţii tăi n-o cunoscuseră, ca să te înveţe că omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului trăieşte omul” (Deuteronom 8:3).

Unul din pericolele iPhonului este că începi să trăieşti cu „bucăţi” de informaţie şi mesaje scurte limitate la 140 de caractere sau mai puţin. Acest lucru creează ADD din punct de vedere spiritual (boala deficitului de atenţie). Dumnezeu nu poate fi redus la un număr limitat de cuvinte sau la câteva momente incluse pe fugă în programul tău zilnic. Pentru a prospera, trebuie să meditezi zi şi noapte la Scriptură (Psalmul 1:1-3).

Poate spui: „Dar nu am timp să citesc Biblia”. Cât timp petreci zilnic uitându-te la televizor? Câteva ore? Dacă găseşti că uitatul la televizor îţi aduce răsplată, dar nu şi Cuvântul lui Dumnezeu, sufletul tău are nevoie de terapie intensivă! Dacă doreşti să-ţi schimbi viaţa, schimbă-ţi obiceiurile şi începe să citeşti Biblia. Iov, care a avut mai multe probleme decât va vedea vreunul dintre noi, a spus: N-am părăsit poruncile buzelor Lui; mi-am plecat voia la cuvintele gurii Lui“.

*

 BIBLIA ESTE VORBIREA LUI DUMNEZEU (3)

„Ca nişte prunci născuţi de curând, să doriţi laptele duhovnicesc … pentru ca prin el să creşteţi” (1 Petru 2:2)

Am auzit probabil reclama faimoaselor produse alimentare Heinz, şi anume 57 de sortimente. Ei bine, majoritatea dintre noi avem cel puţin tot atâtea scuze pentru a nu citi Biblia în fiecare zi. Poate spui: „Dar am o viaţă foarte aglomerată”.

Edgar G. Watts din North Hollywood, California, în vârstă de 84 de ani, a citit Biblia din scoarţă în scoarţă de 161 de ori. Şi iată ceva ce probabil nu ştii: timp de 55 de ani şi-a folosit numai un ochi. Îţi imaginezi cum e să-i spui unui antrenor că ţi-ar plăcea tare mult să te păstrezi în formă, dar că nu ai timp să mergi la antrenament? Ar spune că nu eşti serios!

Ieremia a spus: Când am primit cuvintele Tale, le-am înghiţit” (Ieremia 15:16). Dezvoltarea dragostei pentru Scriptură necesită trei lucruri:

1) Hotărâre. Trebuie să stabileşti cititul Bibliei ca pe una din priorităţile tale zilnice, altfel nu se va întâmpla niciodată. 2) Datorie. Poate nu ai chef să mergi la serviciu în fiecare zi sau să ai grijă de familie, dar ştii că e datoria ta să faci astfel. Cum rămâne cu sufletul tău? Nu ai datoria să te hrăneşti şi să fii puternic? 3) Plăcere. Când ajungi la această etapă, bătălia pentru citirea Bibliei este câştigată.

Când liderii de afaceri sunt pe cale să ia o decizie importantă, ei spun: „e timpul să apăs pe trăgaci”. Nu mai fi superficial! E timpul să iei iniţiativa şi să-i dai lui Dumnezeu locul pe care îl merită în viaţa ta. „Ca nişte prunci născuţi de curând, să doriţi laptele duhovnicesc … pentru ca prin el să creşteţi”.

*

 BIBLIA  ESTE VORBIREA LUI DUMNEZEU(4)

„Aţi primit Cuvântul lui Dumnezeu … care lucrează şi în voi care credeţi” (1 Tesaloniceni 2:13)

In Biblie găseşti o soluţie pentru aproape orice problemă cu care te confrunţi în viaţă. Cât de des ai apelat la ajutorul unui pastor, al unui consilier sau al unui prieten doar pentru ca să fii îndrumat spre Scriptură? Când eşti grav bolnav, nu te contrazici cu doctorul, iei medicamentele! Pavel scrie: „când aţi primit Cuvântul lui Dumnezeu, auzit de la noi, l-aţi primit nu ca pe cuvântul oamenilor, ci, aşa cum şi este în adevăr, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează şi în voi care credeţi”.

Cuvântul lui Dumnezeu lucrează – când lucrezi şi tu! Dar el continuă să lucreze „în voi care credeţi”. Deci nu-l citi ca apoi să mergi şi să spui ceva diferit; pune-te de acord cu Dumnezeu. Lasă Cuvântul Său referitor la o problemă să fie Cuvântul şi pentru problema ta!

O altă versiune/traducere a Bibliei spune: Cuvântul lui Dumnezeu care lucrează în mod efectiv în voi care credeţi (exercitându-şi puterea supraomenească în cei ce aderă şi se încred în el şi se bazează pe el) (v. 13).

Într-o zi, un ateu i-a spus unui credincios că e imposibil să crezi într-o carte al cărei autor este necunoscut. Credinciosul a întrebat dacă se cunoaşte numele celui care a alcătuit tabla înmulţirii. „Nu” a răspuns el. „Atunci, fireşte, nu o accepţi” a întrebat credinciosul. Scepticul a replicat: „O, ba da, cred în ea pentru că funcţionează bine”. Credinciosul a răspuns: „La fel şi Biblia”. Cea mai mare investiţie pe care o poţi face în tine însuţi este să citeşti Biblia.

*

 BIBLIA ESTE VORBIREA LUI DUMNEZEU (5)

„Cuvântul Tău este cu totul încercat, şi robul Tău îl iubeşte” (Psalmul 119:140)

Îți poţi imagina cât de onorat te-ai simţi să obţii o audienţă la preşedinte sau la primul ministru? Ce șanse sunt să spui: „Îmi pare rău, sunt prea ocupat. Nu pot veni!” Nu, ci te-ai apropia de ei cu un profund respect, ai respecta protocolul şi ţi-ai cântări fiecare cuvânt. Ei bine, poţi avea audienţă personală în fiecare zi la Regele Regilor şi El îţi va vorbi în mod personal prin Cuvântul Său.

Când eşti îndrăgostit de cineva, vrei să petreci fiecare clipă cu acea persoană, bucurându-te de ceea ce are de spus şi răspunzându-i din inimă. David a spus: Mai mult preţuieşte pentru mine legea gurii Tale, decât o mie de lucruri din aur şi din argint” (Psalmul 119:72). El a mai zis: „Cuvântul Tău este cu totul încercat, şi robul Tău îl iubeşte”.

Un poet necunoscut a scris: „Deşi coperta e roasă şi paginile învechite şi pe alocuri sunt urme de lacrimi, mai preţioasă decât aurul e cartea aceasta uzată şi veche, ce poate să-mi şteargă şi să-mi împrăştie teama. Când mă plec în rugăciune în această veche şi preţioasă carte, când ochii mei îi citesc paginile, văd multe dovezi de dragoste de la Tatăl meu Ceresc. El e cel mai aproape şi cel mai drag mie. Această veche carte e îndreptarul meu, un prieten ce-l am alături, îmi va lumina şi îmi va însenina cărarea. Şi fiecare promisiune pe care o găsesc îmi alină şi îmi bucură mintea când o citesc şi când mă uit la ea cu băgare de seamă“. Oricare ar fi lucrul pe care trebuie să-l sacrifici, oricare ar fi priorităţile pe care trebuie să ţi le rearanjezi, citeşte Biblia în fiecare zi.

Sursa: https://ioan17.wordpress.com/2015/01/02/meditatii-cuvinte-de-mangaiere-zidire-si-imbarbataresi-trzire-luna-ianuarie-2015/

10922594_871046756280140_152440754665960884_n

Read Full Post »

 3221_77124153949_3817469_n

DUMNEZEU se poarta cu voi ca si cu niste fii- Disciplinarea – rumänisch (WM)

Se mai exercită azi disciplinarea în Adunare?

Werner Mücher
Sfinţenia este podoaba Casei Tale, Doamne,

pentru tot timpul cât vor ţinea vremurile.
(Psalmul 93,5)

Cuprins
Cuvânt introductiv ………………………………………………………………….7
1 Elemente fundamentale privind disciplinarea ………………9
1.1 Introducere ……………………………………………………………………..9
1.2 Disciplinarea Tatălui ……………………………………………………….9
1.3 Mai pedepseşte Dumnezeu pe ai Săi? …………………………….14
1.4 Scopul lui Dumnezeu: Sfinţirea noastră ………………………..17
1.5 Mijloacele şi scopul (ţinta) disciplinării ………………………….18
1.6 Disciplinarea are în perspectivă viitorul ………………………..19
1.7 De ce recurge Dumnezeu uneori la judecată,
şi uneori nu? …………………………………………………………………21
1.8 Judecata de sine ……………………………………………………………24
2 Domeniul în care se exercită disciplinarea ………………….27
2.1 Principiul punerii de o parte – chemarea lui Avraam ………27
2.2 Răul în Împărăţia cerurilor ……………………………………………29
2.3 Comoara din ţarină ……………………………………………………….30
2.4 Creştinismul – Biserica, casa lui Dumnezeu …………………..30
2.5 „Casei Tale i se cuvine sfinţenia“…………………………………….31
2.5.1 Loc sfânt ………………………………………………………………………..32
2.5.2 Templul sfânt ………………………………………………………………..33
2.5.3 Locuinţă ………………………………………………………………………..33
2.5.4 Lăcaş …………………….. ………………………………………………………34
2.5.5 Clădire ………………………………………………………………………….34
2.5.6 Loc de odihnă ………………………………………………………………..35
3 Gândirea corectă privind exercitarea disciplinării ……….37
3.1 Duhul Harului şi al iertării …………………………………………….37
3.1.1 Contextul ………………………………………………………………………38
3.1.2 Mărime reală …………………………………………………………………38
3.1.3 Să nu li se dea pricină de poticnire celor mici …………………40
3.1.4 Cei mici sunt favorizaţii Tatălui …………………………………….42

3.1.5 Fiul omului caută pe cel rătăcit ………………………………………43
3.1.6 Ţinta gândurilor privind disciplinarea ………………………….44
3.1.7 Latura personală …………………………………………………………..44
3.1.8 Latura comună ……………………………………………………………..46
3.1.9 De câte ori să iert pe fratele meu? …………………………………..48
3.2 Gândirea preoţească la exercitarea disciplinării …………….50
3.3 Disciplinarea este o problemă a întregii Adunări …………..51
4 Forme, motive, şi scopuri ale disciplinării ……………………53
4.1 Spălarea picioarelor ………………………………………………………53
4.2 Îndreptarea …………………………………………………………………..55
4.3 Mustrarea, Îndemnarea ………………………………………………..58
4.4 Semnificaţia ………………………………………………………………….59
4.5 Comportarea cu un sectar …………………………………………….61
4.6 Tăcerea în strângerile laolaltă ………………………………………..62
4.7 Greşeala personală ………………………………………………………..64
4.8 Excluderea ……………………………………………………………………64
4.9 De ce se practică excluderea? …………………………………………67
4.10 „Dat pe mâna satanei” …………………………………………………..68
4.11 Păcatul care duce la moarte …………………………………………..69
4.12 Cum se grăbeşte, sau se împiedică reabilitarea unui
exclus? …………………………………………………………………………70
4.13 Măsuri preventive …………………………………………………………71
5 Anexă: Îndrumar (Rezumat) ………………………………………..73

Cuvânt introductiv
Această carte redă tema conferinţelor din 1997 ţinute în Hennigsdorf
(Berlin). Ele au fost redate în scris la puţin timp după această
dată şi au apărut în formă de caiete. Apoi a apărut dorinţa ca ele
să fie inserate sub formă de carte, lucru care m-a determinat să
prelucrez încă o dată textul, fără a modifica esenţialul lucrurilor
dezbătute.
La vremea respectivă conferinţa a urmărit un fir, care este anexat
la sfârşitul cărţii sub forma unei explicaţii a fiecărui punct, dar
în carte nu a fost tratat punct cu punct.
Doresc cititorului şi mie atingerea scopului benefic, de a ajunge
la înţelegerea că „... sfinţenia se cuvine Casei lui Dumnezeu”
(Psalmul 93,5) şi acest lucru va avea loc dacă vom însoţi citirea
Cuvântului lui Dumnezeu cu rugăciunea.

Marienheide ianuarie 2006
Werner Mücher
Sunt pregătit oricând pentru un schimb de păreri asupra acestei
teme.
Werner Mücher
Birkenweg 7

Ediţia 1
Editura:
© Daniel-Verlag 2010
Lychener Str. 7, OT Retzow
17279 Lychen
http://www.Daniel-Verlag.de
Traducere din limba germană de Ion Petru – iunie 2009
Corectat: Alfred Lingner
S-a folosit traducerea Bibliei Dumitru Cornilescu 1921
Cover: Lucian Binder, Marienheide
Tipografie: Honterus, Sibiu
ISBN 978-3-935955-64
51709 MarienheideTelefon 02261/67687Email: wmuecher@aol.com

DUMNEZEU se poarta cu voi ca si cu niste fii- Disciplinarea – rumänisch (WM)

1236584_383568551772669_1795556198_n 

Read Full Post »

 

980383_651286244933455_519567392_o644353_10202216481269563_345053676_n
Naşterea Lui şi naşterea noastră din nou

Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un Fiu şi-I va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi).
Isaia 7:14, Maiei 1:23

Naşterea Lui în istorie. „De aceea, Sfântul care Se va naşte din tine va fi chemat Fiul lui Dumnezeu” (Luca 1:35). Isus Cristos S-a născut în această lume, nu din ea. El nu s-a dezvoltat din istorie; El a intrat în istorie din afara ei. Isus Cristos nu este cea mai bună fiinţă umană. El este o Fiinţă care nu-Şi are obârşia în rasa umană. El nu este un om devenit Dumnezeu, ci este însuşi Dumnezeu întrupat. Dumnezeu venit în trup omenesc, venit din afară. Viaţa Lui este cea mai înaltă şi cea mai sfântă, intrând pe uşa cea mai de jos. Naşterea Domnului nostru a fost o teofanie.
Naşterea Lui în mine. „Pentru care iarăşi simt durerile naşterii, până ce va lua Cristos chip în voi!” (Galateni 4:19) Întocmai cum Domnul nostru a intrat în istoria umană din afara ei, tot aşa El trebuie să vină în mine din afară. Am lăsat eu ca viaţa mea personală să devină un ..Betleem” pentru Fiul lui Dumnezeu? Nu pot intra în Împărăţia lui Dumnezeu până când nu sunt născut de sus printr-o naştere cu totul diferită de naşterea fizică. „Trebuie să vă naşteţi din nou” (Ioan 3:7). Aceasta nu este o poruncă, ci un adevăr fundamen¬tal. Caracteristica naşterii din nou este faptul că mă predau atât de deplin lui Dumnezeu, încât Cristos ia chip în mine. Imediat ce Cristos ia chip în mine, natura Lui începe să lucreze prin mine.
Dumnezeu arătat în trup – acest lucru a fost făcut întru totul posibil pentru tine şi pentru mine prin Răscumpărare

.TOTUL PENTRU GLORIA LUI1463416_10153580132870010_853136425_n


LUCA 2:7
“În casa de poposire nu era loc pentru ei.”
Este bine de precizat de la început că nu se cunoaşte exact data
naşteiii Domnului Isus, data de astăzi fiind inventată de cronologiştii religioşi din vremea aceea, iar sărbătoarea Crăciunului de asemenea nu are nici o bază în Sfînta Scriptură. Totuşi este de folos să gîndim împreună la cel nai mare eveniment pe care 1-a cunoscut pămîntul: vizita lui Dumnezeu în persoana Domnului Hristos.
În mod obişnuit naşterea unui prunc în micul sat al Betleemului, n-ar fi însemnat nimic important. Dar într-o noapte un Copil s-a născut acolo. EI a generat o imensă influenţă asupra vieţii oamenilor de-a lungul veacurilor. Aceasta a fost naşterea lui Isus, Fiul lui Dumnezeu. Cînd Maria şi losif au sosit la Betleem, au descoperit că nu era loc de poposire pentru ei în hanul de acolo. Singurul loc pe care l-au putut găsi a fost un staul unde erau hrănite animalele (oi, boi etc). Dar în noaptea aceea, în acel staul, aşezat în iesle, Creatorul şi Mîntuitorul lumii, Isus Hristos a intrat în istorie, în deplina realitate însă, nu era loc pentru El nici printre oamenii religioşi, nici printre cei mari ai lumii acesteia. Nu era loc pentru El nici în familia Sa, nici în rudenia Sa, nici în patria Sa. Dovada cea mai clară este că, oamenii pe are a venit să-I salveze de la pierzare au strigat “Să fie răstignit” lepădîndu-Se astfel de El. Dar Dumnezeu I-a pregătit un loc în cer, la dreapta Majestăţii Sale divine şi de la acest tron de har, El a trimis, în aceeaşi lume ostilă, pe Duhul Său, poruncind ucenicilor să propovăduiască peste tot, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor. La sfîrşitul acestei vremi a harului, lumea va culege roadele nebuniei ei, sub teroarea domniei lui Anticrist, pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale. Atunci El va stabili împărăţia Sa slăvită pe care o va impune peste neamuri, cu un toiag de fier, o adevărată teocraţie. În clipa cînd Fiul lui Dumnezeu a apărut în lume, cerul a izbucnit în laude. Un cor ceresc a răsunat în Univers şi Dumnezeu a vrut ca toţi să-i cunoaştem tema: “Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte, şi pace pe pămînt între oamenii plăcuţi Lui.” Toate încercările oamenilor ca să desfiinţeze războiul au eşuat, dar acum, în previziunea Golgotei, pacea a fost anunţată prin sîngele crucii, o pace care nu poate veni decît din cer. Darul păcii pentru un cuget tulburat emană din Domnul Isus cel slăvit şi pacea lumii va fi stabilită numai de Domnul păcii. Cît priveşte însă pacea “între cei plăcuţi lui”, nu mai pot adăoga nici un cuvînt, îmi vine doar să plîng. Dar tot Domnul Isus o va restabili, negreşit, El care a zis “vă las pacea, vă dau pacea Mea.”
Ce făceau oamenii din Betleem în noaptea cînd s-a născut Mîntuitorul? Discutau de situaţia politică? Se plîngeau de taxele impuse, sau” se bucurau în nepăsare? Orice vor fi făcut, ei erau aşa de absorbiţi de viaţa lor, incit nu aveau habar de ce se întîmpla lîngă ei. Am putea însă să-i osîndim? Cum este viata noastră acum? Avem noi loc pentru El în inimile noastre nu numai nu numai să mîncăm şi să bem “sărbătorindu-L” pe El, ci primindu-L ca Mîntuitor si Domn, să trăim pentru El nu numai ziua de azi, ci fiecare zi din viaţa noastră
Ce fericiţi au fost şi sînt toţi aceia care au un loc în inima lor pentru Domnul Isus.
Cititorule, dacă încă nu L-ai primit, deschide-ţi inima chiar acum şi invită-L pe El să locuiască în ea.

MANA DE DIMINEATA

1424539_10153580109445010_816733519_n«Şi tu, Betleeme, ţara lui Iuda, nu eşti nicidecum cea mai ne¬însemnată dintre căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieşi o Căpetenie, care va fi Păstorul poporului Meu Israel.»
MATEI 2,6
În timp ce credincioşii, teologii şi toţi cei din jurul Betleemului cunoşteau Cuvântul care fusese dat de Dumne¬zeu, cei binecuvântaţi printr-o împlinire minunată a pro¬feţiei biblice au fost în primul rând păgânii, înţelepţii din Răsărit. Şi azi lucrurile stau la fel: În timp ce creştinii aproa¬pe au amorţit spiritual, iar teologii îşi fac publice dispute¬le, un segment neînsemnat de credincioşi autentici cred cu tărie în profeţia împlinită şi în ceea ce urmează să se împli¬nească în zilele noastre; aceşti oameni sunt binecuvântaţi de Dumnezeu, pentru că ei nu cred doar în adevărul Cu¬vântului, ci şi în împlinirea sa în zilele noastre – ei au pri¬mit lumina. Despre aceşti ucenici Domnul spune: «Voi sunteţi lumina lumii» (Matei 5,14). Ce datorie minunată! Haideţi să ne aplecăm mai mult asupra Cuvântului profe¬tic care se va împlini în curând înaintea tuturor. Putem striga încă de astăzi cu toată convingerea: «I-am văzut stea¬ua! Împăratul e pe drum! El vine în curând!» Crăciunul es¬te sărbătoarea speranţei. Cel care a venit va reveni în cu¬rând să ne ia cu El

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

1460177_10153580113275010_186005102_n
Iată, fecioara va rămânea însărcinată, va naşte un fiu, şi-i va pune numele Emanuel Isaia 7:14
Să mergem astăzi la Betleem, şi, împreună cu păstorii uimiţi şi cu magii plini de adorare, să ÎI vedem pe Cel ce s-a născut Rege al Iudeilor; fiindcă noi, prin credinţă, putem să ne declarăm interesaţi de El şi să cântăm: „Un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat” (Isaia 9:6). Isus este Iehova întrupat, Domnul şi Dumnezeul nostru, dar şi Frate şi Prieten. Să-L adorăm şi să-L admirăm. Să observăm de la prima privire naşterea Sa miraculoasă. A fost ceva nemaivăzut şi nemaiauzit, ca o fecioară să rămână însărcinată şi să nască un fiu. „Domnul face un lucru nou pe pământ: femeia va peşi pe bărbat” (Ieremia 31:22). Prima făgăduinţă implica sămânţa femeii – nu sămânţa bărbatului. De vreme ce curiozitatea femeii a făcut loc păcatului care a dus la pierderea Paradisului, ea, şi numai ea, avea să-L aducă pe Cel care putea recâştiga Paradisul. Mântuitorul nostru, deşi Om adevărat, a fost, pe lângă natura Sa omenească, şi Sfântul lui Dumnezeu. Prin puterea Duhului Sfânt, El s-a născut printr-o fecioară, nepătat de păcatul originar, care aparţine tuturor celor născuţi din carne. Să ne plecăm cu respect în faţa Copilului sfânt, a cărui nevinovăţie readuce umanităţii vechea ei slavă. Să ne rugăm ca El să fie şi în noi, „nădejdea slavei” (Coloseni 1:27). Nu uitaţi să remarcaţi umilinţa familiei în care a venit. Textul de dimineaţă o descrie pe mama Sa ca pe o simplă „fecioară”, nu o prinţesă, proorocită sau o doamnă de rang înalt. Într-adevăr, genealogia ei nu trebuie dispreţuită, fiindcă în venele ei curgea sângele regilor; şi nici nu era lipsită de inteligenţă sau cu mintea slabă, fiindcă a putut cânta o asemenea cântare de laudă. Totuşi, cât de umilă a fost poziţia ei, cât de sărac omul cu care era logodită, şi cât de mizerabil locul de naştere pregătit pentru Regele nou-născut! Prin aceasta, sărăcia a devenit sfântă, şi oamenii umili se bucură de mari onoruri. Fiecare credincios este un portret al lui Christos, dar un sfântă sărac este acelaşi tablou atârnat în aceeaşi ramă care înconjura imaginea învăţătorului.
Noi spunem că toate zilele sunt la fel, dar totuşi, fiindcă anotimpul şi obiceiul general ne îndeamnă să ne gândim la Isus, să ne amintim cu plăcere de glorioasa naştere a dragului nostru Răscumpărător. Pentru sufletul născut din nou, fiecare zi trebuie să fie ziua de naştere a Mântuitorului. Printre toate lucrurile umile, sunt şi multe lucruri onorabile în împrejurările naşterii lui Emanuel. Cine a mai avut o asemenea naştere, prevestită de veacuri prin profeţii, şi dorită de atâtea mii de inimi? Cine poate să se mai laude cu un vestitor care L-a recunoscut pe Cel ce avea să vină? Cui i-au cântat îngerii imnuri de slavă, şi pentru cine a aşezat Dumnezeu o stea specială pe cer? La al cărui leagăn au venit bogaţii şi săracii, oferind asemenea fapte de închinare din inimă? Pământul poate să se bucure; toţi oamenii pot să-şi înceteze lucrul, ca să sărbătorească naşterea măreaţă a lui Isus. Betleem, casă a pâinii, vedem în tine împlinirea speranţelor noastre. Acesta este El, Mântuitorul, proorocit din vechime, care ne va conduce în veacul de aur. Să ne lăsăm copleşiţi de bucurie. Să cântăm din inimă cântări de laudă şi desfătare.
Numele de aur, Emanuel, este o inexprimabilă încântare. Este un cuvânt potrivit pentru buzele heruvimilor prin maiestatea lui, dar, din cauza bunătăţii sale minunate, numai oamenii îl pot rosti. El nu este cu serafimii aşa cum este cu noi. Emanuel, „Dumnezeu cu noi” (Matei 1:23) – În firea noastră, în durerile noastre, în viaţa noastră de muncă, în pedeapsa noastră, în mormânt, şi acum cu noi, sau mai degrabă noi cu El, în înviere, înălţare, slavă, şi splendoarea celei de-a doua veniri. Copilul din Bedeem pare să fi fost cu noi în slăbiciune şi sărăcie. Să nu uităm însă că El este tot cu noi în glorie şi onoare. Credinţa îmbrăţişează copilul, şi dragostea II sărută cu sărutările buzelor ei. O, fie ca astăzi să avem părtăşie adevărată cu Emanuel!

MEDITATII DE DIMINEATA SI DE SEARA
de Charles Spurgeon1459143_10153580122945010_297125168_n
CEL MAI BUN CADOU DIN LUME
„Veste bună … pentru tot norodul” (Luca 2:10)
Pentru mulţi, Crăciunul este o perioadă tristă. Autorul Jon Walker scrie: „Stau într-un fast-food observând o fetiţă care sărbătoreşte Crăciunul cu mama ei. Cadourile sunt împrăştiate pe tarabă şi ea tocmai a spus: „Mi-e dor de tine, mămico”. „Şi mie mi-e dor de tine, puişor“, a spus mama ei. Lângă tejghea o femeie le priveşte, accidental, dar cu atenţie. Cu ochiul meu de jurnalist, fac legătura. Femeia care priveşte este un asistent social care supraveghează o vizită structurată dintre fetiţă şi mama ei în încercarea de a sărbători Crăciunul… după câteva minute sosesc părinţii adoptivi şi o duc pe fetiţă acasă. Mama pleacă singură. Există o latură mai întunecată a Crăciunului, pe care rareori o conştientizăm. Creăm această fantezie care rareori se potriveşte cu realitatea, chiar şi în cele mai bune familii … multe amintiri despre Crăciun sunt pline de tensiuni, nu de beteală. Sărbătorile sunt doar o scuză pentru ca mama să se îmbete din nou sau pentru ca tata să fie cu noua lui familie … şi totuşi ele sunt o nouă aducere aminte că persoana pe care o iubim este departe sau poate nu se mai întoarce niciodată … Rata sinuciderilor este extraordinar de ridicată în luna decembrie, depresia e la fel de obişnuită precum colinda „Cântaţi toţi de bucurie”, şi la Crăciun suferă mai mulţi oameni decât ne imaginăm. Pentru cei ce s-au săturat de speranţele deşarte şi de fanteziile false de la Crăciun, vestea bună este că Dumnezeu este cu noi”. Domnul Isus a venit pe pământ să aducă „veste bună … pentru tot norodul” şi indiferent de situaţia în care te găseşti, Crăciunul este cel mai bun dar pe care îl vei primi vreodată, pentru că: 1) Este cel mai scump deoarece pe Domnul Isus l-a costat viaţa Sa. 2) E singurul dar care dăinuie pe vecie. 3) E un dar de care te poţi bucura tot restul vieţii.

Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi

1450943_10153580125555010_2136337354_nDar când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege.
Galateni 4.4
Să luăm învăţătură!
Tabloul „Adorarea Copilului“ al pictorului Rogier van Weyden arată nu numai ieslea în care a fost pus Fiul lui Dumnezeu devenit Om, ci în acelaşi timp şi crucea care este atârnată de peretele grajdului. Nu ştim ce a gândit pictorul cu aceasta. Probabil, a vrut să amintească de cuvintele bătrânului Simion, pe care acesta le-a spus Mariei: „Şi sufletul tău va fi străpuns de o sabie“. Da, probabil, a fost şi intenţia lui de a-l face pe cel ce priveşte pictura sa să gândească: ieslea şi crucea formează un întreg. În istorisirea despre naşterea Domnului nu este vorba numai de un Copil într-o iesle, ci şi despre faptul că Dumnezeu L-a trimis pe pământ pe Fiul Său, ca să moară la cruce pentru oamenii pierduţi. În naşterea Copilului în Betleem apare harul lui Dumnezeu, care a vrut să ne aducă mântuirea.
Dar ce fac oamenii de Crăciun? Zile libere, cadouri frumoase, brad împodobit, mâncare şi băutură… Sau poate simţămintele înălţătoare la slujba de Crăciun când este citită istoria naşterii Domnului. Crăciunul este mai mult! Ieslea şi crucea formează un întreg. Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său, ca El să săvârşească mântuirea. Să ne gândim mai mult la aceasta!

Sămânţa Bună

1512511_755679867793437_649051386_n

O holy night, the stars are brightly shining;
It is the night of the dear Savior’s birth!
Long lay the world in sin and error pining,
Till He appeared and the soul felt its worth.
A thrill of hope, the weary soul rejoices,
For yonder breaks a new and glorious morn.
Fall on your knees, O hear the angel voices!
O night divine, O night when Christ was born!
O night, O holy night, O night divine!

Led by the light of faith serenely beaming,
With glowing hearts by His cradle we stand.
So led by light of a star sweetly gleaming,
Here came the wise men from Orient land.
The King of kings lay thus in lowly manger,
In all our trials born to be our friend!
He knows our need—to our weakness is no stranger.
Behold your king; before Him lowly bend!
Behold your king; before Him lowly bend!

Truly He taught us to love one another;
His law is love and His Gospel is peace.
Chains shall He break, for the slave is our brother
And in His name all oppression shall cease.
Sweet hymns of joy in grateful chorus raise we,
Let all within us praise His holy name!
Christ is the Lord! O praise His name forever!
His pow’r and glory evermore proclaim!
His pow’r and glory evermore proclaim!

-O HOLY NIGHT

Words: Pla­cide Cap­peau, 1847 (Mi­nuit, chré­tiens, c’est l’heure so­len­nelle); translated from French to English by John S. Dwight (1812-1893).

Music: Adolphe C. Ad­am (1803-1856) (♫ ). This is said to have been the first mu­sic ev­er broad­cast by ra­dio.

1466150_425686650891208_1371526417_n

Coloseni 1:9-18
CEL CE ARE ÎNTÎIETATEA
„... pentru ca in toate lucrurile să aibă întîietatea”.
Coloseni 1:18
Unul dintre cei mai cunoscuţi predicatori ai secolului trecut a
fost Henry Ward Beecher (1813-1887). Vorbind despre măre-
ţia lui Cristos, el şi-a închipuit o întrunire a celor mai luminate
minţi care au „împodobit vreodată civilizaţia umană”. Aceştia ar fi
oameni ale căror contribuţii la civilizaţie au îmbogăţit omenirea –
oameni care „s-au ridicat atît de mult deasupra maselor, încît
numele lor au rămas în istorie”.
Apoi Beecher a spus: „Coboară-L pe Cristos din cel mai înalt
punct al cerului, lasă-L să stea în mijlocul lor şi lasă-i pe fiecare
să-I vorbească”. În timp ce vor vorbi cu El, ei vor descoperi că El
cunoaşte perfect toate domeniile de activitate în care aceştia au
fost consideraţi experţi. Comparîndu-se cu Cristos, poetul găseşte
că el nu este decît un copil ce gîngureste. Sculptorul nu este decît
un artist neîmplinit. Iar comparate cu cuvintele lui Cristos, cuvin-
tele oratorului sînt ca nişte cuvinte care îngheaţă pe buzele lui”.
In încheiere, Beecher a spus: „Toţi aceştia se vor pleca îna-
intea Lui şi vor spune: „Chiar de am fi toţi adunaţi şi amestecaţi
într-o sigură măreaţă natură, topiţi într-o singură fiinţă vie, nu am
fi decît un nimic în prezenţa acestei majestăţi care excelează prin
măreţie.”
Copilul-Cristos din iesle nu era un copilaş obişnuit. El a fost
Cuvîntul care S-a făcut trup, în care „locuieşte trupeşte toată
plinătatea Dumnezeirii” (Coloseni 2:9).
In ziua aceasta de Crăciun, haideţi să ne închinăm Lui –
Veşnic una cu Tatăl slăvit. – Cel care are întîietatea! R.W.D.
Veşnic împreună cu Dumnezeu, Unul,
E Isus Cristos, Fiul iubit;
în El, Dumnezeu se vede mereu,
Căci Isus Cristos e sfînt Dumnezeu. – D.J.D.
Magii („magi” înseamnă oameni înţelepţi, n.tr.)
II caută şi azi pe Cristos. PAINEA CEA DE TOATE ZILELE
1457558_10152500411233569_499205940_n

 


„Şi-i vor pune numele Emanuel“, care, tălmăcit, înseamnă:
„Dumnezeu este cu noi“.
(Matei 1:23)

Domn al păcii. (Isaia 9:6)

Este un cântec în văzduh!
Este o stea pe cer!
Este rugăciunea din inimă a unei mame,
Şi plânsul slab al unui prunc!
Şi steaua îşi revarsă strălucirea,
În timp ce splendoarea cântă,
Căci ieslea din Betleem leagănă un Împărat.

Cu câţiva ani în urmă s-a publicat o felicitare de Crăciun remarcabilă cu titlul „Dacă Hristos n-ar fi venit“. Se baza pe cuvintele Mântuitorului nostru din Ioan 15:22: „Dacă n-aş fi venit“. Felicitarea arăta un slujitor al lui Dumnezeu care a adormit în timpul studiului său în dimineaţa de Crăciun şi apoi a visat o lume în care Domnul Isus nu venise niciodată.
În visul lui, s-a văzut plimbându-se prin casa lui, dar pe când se uita, n-a văzut nici un ciorap atârnat de şemineu, nici un pom de Crăciun, nici un colac sfânt şi nici un Hristos care să mângâie şi să bucure inimile sau care să ne mântuiască. Apoi s-a plimbat afară pe stradă, dar nu era nici o biserică cu turnul ei îndreptat spre cer. Şi când s-a întors şi a stat jos în biblioteca lui, şi-a dat seama că toate cărţile despre Mântuitorul nostru dispăruseră.
Slujitorul a visat că a sunat clopoţelul de la uşă şi că un mesager l-a rugat să viziteze pe mama unui prieten care era pe moarte. El a ajuns la casa ei, şi în timp ce prietenul lui stătea şi plângea, el a spus: „Am ceva aici care te va mângâia“. Şi-a deschis Biblia ca să caute o promisiune familiară, dar Biblia se termina cu Maleahi. Nu era nici o evanghelie şi nici o promisiune a speranţei şi a mântuirii, şi tot ce a putut face a fost să-şi plece capul şi să plângă împreună cu prietenul lui şi cu mama lui într-o disperare amară.
Două zile mai târziu stătea lângă coşciugul ei şi conducea serviciul ei funerar, dar nu era nici un mesaj de mângâiere, nici cuvintele despre o înviere glorioasă, şi nici un gând despre o locuinţă care s-o aştepte în ceruri. Era doar „ţărână în ţărână, şi cenuşă în cenuşă“, şi un lung, etern adio. În sfârşit şi-a dat seama că Hristos nu venise, şi a izbucnit în lacrimi, plângând cu amar în visul lui chinuitor.
Apoi s-a trezit deodată cu o tresărire, şi un strigăt tare de bucurie şi de laudă a ţâşnit de pe buzele lui când a auzit corul lui cântând aceste cuvinte în biserica lui din apropiere:

O, veniţi, voi toţi cei credincioşi, plini de bucurie şi victorioşi,
O, veniţi, veniţi la Betleem!
Veniţi şi priviţi-L pe Împăratul îngerilor, care S-a născut,
O, veniţi să-L adorăm pe Hristos Domnul!

Să ne veselim şi să ne bucurăm astăzi, căci El a venit. Şi să ne amintim de proclamaţia îngerului: „Vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul“ (Luca 2:10-11).

El vine să facă să curgă binecuvântarea Lui,
Până unde ajunge blestemul.

Fie ca inimile noastre să meargă afară la oamenii neconvertiţi din ţări străine care nu au ziua binecuvântată de Crăciun. „Duceţi-vă de mâncaţi cărnuri grase şi beţi băuturi dulci, şi TRIMITEŢI CÂTE O PARTE ŞI CELOR CARE N-AU NIMIC PREGĂTIT, căci ziua aceasta este închinată Domnului nostru“ (Neemia 8:10).

IZVOARE ÎN DEŞERT
1477501_425593707567169_1565133106_n

EL A VENIT; EL VA VENI
…Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer.
Faptele Apostolilor 1.11
Mulţi serbează în această zi naşterea Mântuitorului nostru; să ne ducem cu gândul la făgăduinţa celei de-a doua veniri. Aceasta este tot atât de sigură cum a fost şi prima, care este o garanţie pentru noi cu privire la întoarcerea Sa. Acela care a venit ca să ia locul celui mai de jos slujitor, va veni în curând ca să ceară răsplata lucrării Sale. După cum a venit întâi ca să sufere, nu va întârzia să vină ca să împărăţească. Aceasta este nădejdea noastră slăvită, că şi noi vom fi părtaşi la bucuria Sa. Astăzi noi ne găsim sub acelaşi val şi în aceeaşi umilinţă în care a trăit El atunci pe pământ; dar în ziua în care El va veni, va fi ziua arătării noastre în slavă, precum şi ziua arătării Sale în slavă. Sfinţii care au adormit în El vor învia în ziua arătării Sale slăvite. Aceia care vor fi fost insultaţi şi întristaţi pentru Numele Lui, vor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui Său. Ai Săi vor apărea atunci ca regi şi preoţi; zilele lor de întristare vor fi sfârşite. Odihna îndelungată şi splendoarea de necomparat a împărăţiei de o mie de ani îi va răsplăti din belşug pentru anii lor de mărturie şi de lupte.
Oh! Să vină Domnul Isus! Iată, El vine curând. El este pe drum şi se apropie repede. Zgomotul paşilor Lui să fie ca o muzică plăcută pentru inimile noastre. Clopote ale nădejdii mişcaţi-vă şi sunaţi cu veselie, căci iată, vine Stăpânul nostru!

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU
De Ch. H. Spurgeon

62091_4024440820535_576679576_n599644_1479663712258860_5732481_n

 

Read Full Post »

Creationism Stiintific: Apariția popoarelor partea II

 

 

Putem reface istoria veridica a grupelor de oameni folosind:

 

  • Informaţii, date de însuşi Creatorul în cartea Geneza

  • Principii genetice

  • Unele cunoştinţe ale influenţei mediului înconjurător

 

Primul om, Adam, de la care au provenit toţi oamenii, a fost creat cu cea mai bună din toate combinaţiile posibile de gene – ca de exemplu pentru „culoarea” pielii. După o perioadă lungă de timp după creaţie, Potopul global a nimicit toată omenirea, cu excepţia lui Noe, soţiei sale şi celor 3 fii cu soţiile lor. Ca urmare, Dumnezeu le porunceşte celor ce au supraveţuit să se înmulţească şi să umple Pamântul. (Geneza 9:1). După câteva sute de ani, oamenii au hotărât să nu asculte de porunca lui Dumnezeu şi s-au unit pentru construcţia unui oraş măreţ şi a turnului Babel – simbolul răzvrătirii şi necredinţei. Din capitolul 11 al Genezei cunoaştem că până la acel moment ei vorbeau toţi aceeaşi limbă. Domnul a pedepsit neascultarea oamenilor încurcându-le limbile, ca să nu se poată înţelege între ei şi să acţioneze împotriva lui Dumnezeu. Încurcarea limbilor i-a obligat pe oameni să se împrăştie pe toată suprafaţa Pământului, aşa cum intenţionase Dumnezeu de la început. În acest fel, toate „grupele de oameni” – africanii „negrii”, indo-europenii, asiaticii şi alţii au apărut concomitent în urma amestecării limbii în timpul construcţiei turnului Babel.

Noe şi membrii familiei sale aveau o culoare a pielii cel mai probabil intermediară, cu gene ce conţineau atât culoare albă cât şi neagră, fiindcă această culoare „medie” poate fi considerată cea mai potrivită (este destul de întunecată ca să protejeze împotriva cancerului de piele şi totodată destul de deschisă ca să alimenteze organismul cu vitamina D). Deoarece la Adam şi Eva persistau toţi factorii ce determinau „culoarea” pielii, atunci ei cel mai probabil erau tot mulatri, cu ochi căprui şi cu păr cafeniu sau negru. În principiu, majoritatea populaţiei globului pământesc au o culoare a pielii mulatră/mixtă. După Potop, timp de câteva secole până la turnul Babel, pe Pământ exista o singură limbă vorbită şi o singură grupă culturală. De aceea, pentru căsătoriile în interiorul acestui grup nu exista nici un obstacol. Acest factor ar fi trebuit să ferească culoarea pielii populaţiei de extreme. Desigur, uneori puteau să se nască oameni de o culoare foarte închisă sau deschisă, dar ei puteau fără probleme să se căsătorească cu reprezentanţi de o culoare mult mai deschisă sau întunecată şi în acest fel culoarea „medie” rămânea neschimbată.

 

Acest principiu se referă şi la alte deosebiri, nu numai la „culoarea” pielii. În condiţiile unor posibilităţi de încrucişare liberă, deosebiri exterioare evidente nu se manifestă. Ca ele să se manifeste, trebuie împărţită populaţia în grupe izolate, excluzând posibilitatea de a se mai încrucişa între ele. Acest mecanism se atribuie atât populaţiei de animale, cât şi a oamenilor.

 

Anume aceasta şi s-a întâmplat după „incidentul” de la turnul Babel. Când Dumnezeu le-a impus oamenilor să vorbească diferite limbi, între ei au apărut obstacole nerezolvabile. Acum ei nu numai că nu se hotărau să se căsătorească cu cei a căror limbă nu o înţelegeau, dar cu greu comunicau între ei şi desigur nu aveau încredere în cei ce vorbeau altă limbă. Acum grupele de oameni unite prin limba comună vorbită încercau sau poate erau nevoiţi să se îndepărteze de ceilalţi şi să se mute în alte locuri.

 

Mă îndoiesc că fiecare din grupurile nou create includeau oameni cu acelaşi specru larg al „culorii” pielii precum cea iniţială. În timp ce oamenii se îndepărtau de Babilon, ei au fost nevoiţi să înfrunte schimbări climatice neobişnuite. Aceasta tot nu putea să nu se reflecte asupra raportului factorilor moşteniţi, cu toate că influenţa mediului înconjurător nu juca un rol hotărâtor în comparaţie cu genofondul uman, de la care s-a început dezvoltarea fiecărui grup.

 

Ca exemplu, vom examina grupul care se îndreaptă în regiunile reci, unde zilele cu soare sunt mai puţine în timpul anului. În aceste locuri, oamenii negri ar fi simţit o insuficienţă de vitamina D, de aceea se îmbolnăveau mai des şi li se năşteau mai puţini copii. În cosecinţă, cu timpul în acest grup au început să domine oamenii cu culoarea pielii deschisă. Dacă câteva grupe diferite se îndreptau spre Nord şi reprezentanţilor uneia din grupe le lipseau genele responsabile de culoarea deschisă a pielii, atunci acest grup era sortit morţii.

 

Selecţia naturală acţionează pe baza caracteristicilor deja existente şi nu formează altele noi. Este înteresant de remarcat că la neanderthalienii din Europa, care în zilele noastre au fost recunoscuţi ca reprezentanţi deplini ai rasei umane, au fost depistate semne de insuficienţă de vitamina D în oase. Cel mai probabil, aceştia erau un grup de oameni negri care au nimerit in zona cu condiţii climatice nefavorabile din cauza combinaţiei de gene pe care ei o aveau de la început. De remarcat că asa numita selecţie naturală nu crează culoarea pielii, ci doar influenţează pigmentul existent.

 

În acelaşi mod, grupul de oameni deschişi la culoare care au nimerit în zonele destul de calde, cu zile cu mult soare pe parcursul anului, cel mai probabil a suferit de cancer de piele. Astfel, în zonele climatice prea calde, oamenii negri aveau mai multe şanse de supraveţuire. Aşadar, noi vedem că influenţa mediului înconjurător poate:

 

a) influenţa balanţa genetică în cadrul unui grup, şi

 

b) chiar poate genera dispariţia întregului grup.

 

Dar nu întodeauna este aşa. La eschimoşi, pielea este de o culoare mai întunecată, cu toate că ei locuiesc acolo unde zilele cu soare sunt mai puţine. Putem presupune că genotipul iniţial era ceva de genul MAMAmBmB, (vezi tabelul lui Penneta), de aceea urmaşii lor nu puteau să fie mai deschişi la culoare. Şi invers: la locuitorii băştinaşi ai Americii de Sud, care locuiesc la Ecuator, pielea nu e neagră deloc. Aceste exemple încă o dată ne confirmă că selecţia naturală nu crează informaţie nouă – dacă fondul genetic nu permite schimbarea „culorii” pielii, selecţia naturală nu e capabilă să o facă.

 

Pigmei africani – locuitorii locurilor calde, dar foarte puţin expuşi la soare deoarece locuiesc în pădurile tropicale şi totuşi culoarea pielii lor este neagră.

 

Anumite caracteristici genetice puteau să determine grupele de oameni să-şi aleagă locul de trai în mod conştient (sau inconştient). Istoria biblică a apariţiei omului este confirmată nu numai de dovezi biologice şi genetice. Deoarece toată omenirea a provenit de la Noe, relativ, dar nu tare demult, ar fi straniu dacă în izvoarele şi legendele diferitor popoare nu ar fi menţionată istoria Potopului global. Şi, desigur, în istoriile folclorice ale majorităţii popoarelor este descris Potopul care a nimicit lumea.

 

Este interesant faptul că aceste istorii conţin o mulţime de asemănări cu istoria biblică (8 oameni, salvaţi în corabie, curcubeul, pasărea trimisă în căutarea uscatului şi altele). 

Articol preluat de pe blogul CREATIONISMUL STINTIFIC

 

 

 

 

Read Full Post »

44391_572353952807728_1476155568_n390052_305480002808119_100000383656589_1051722_1992868638_n

IDENTITATEA MEA


Numele: Mă numesc „Copilul lui Dumnezeu”. Am primit acest nume când am fost înfiat… mi l-au înregistrat direct în Cartea vieţii. Încerc să îl port cu demnitate. „Vedeţi ce dragostea ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi suntem…”

Data naşterii: M-am născut de două ori. Ultima dată m…-am născut pentru cer. „Adevărat, adevărat iţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.’’

Locul naşterii: Locul în care m-am născut şi-a lăsat puternic amprenta asupra mea. Prima dată m-am născut într-un loc mizer, numit fărădelege, numit păcat. Şi astăzi încă plătesc tribut faptului că m-am născut acolo. A doua oară m-am născut din Dumnezeu. Iată că sunt născut în nelegiuire şi în păcat m-a zămislit mama mea… dar binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare , ne-a născut din nou, prin învierea lui Isus Hristos, la o nădejde vie, şi la o moştenire nestricăcioasă şi neîntinată şi care nu se poate vesteji, păstrată în ceruri pentru noi.”

1013191_580816661940860_277709249_n

Familia: Am un Tată grozav, e cel mai grozav Tată din Univers. Îl cheamă Dumnezeu. Şi mă iubeşte enorm. Am şi un frate mai mare. Are 33 de ani şi vreo câteva veşnicii. Ca orice frate mai mare, are tot timpul grijă de mine. Îmi place când oamenii spun că semănăm…Căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie întâi-născut dintre mai mulţi fraţi.”295339_10200521732899420_1553893679_n

Adresa:

Am locuit câţiva ani pe Str. Pierzării. M-am mutat de acolo. Deocamdată nu am o locuinţă stabilă. Sunt străin şi călător. În credinţă au murit mulţi eroi ai Scripturii, „fără să fi căpătat lucrurile făgăduite: ci doar le-au văzut şi le-au urat de bine de departe, mărturisind că sunt străini şi călători pe pământ.”181485_654477597901042_1768906346_n

Categoria socială: Am fost rob. Acum sunt fiu moştenitor… şi ce voi mai fi… nu mi s-a arătat încă. „Preaiubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, nu s-a arătat încă. Dar ştim că atunci când Se va arata El, vom fi ca El ; pentru că Îl vom vedea aşa cum este… Şi , dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Hristos.
prodigal-son Studiile: Studiez în şcoala lui Isus. Credinţa, nădejdea, dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor, smerenia şi altele. Multe discipline încă îmi dau mari bătăi de cap. Dar îmi place să cred că sunt un elev silitor. Mă străduiesc să fiu pregătit pentru marele examen. „Învăţaţi de la Mine, căci eu sunt blând şi smerit cu inima.” „Arată-mi Doamne, căile Tale şi învaţă-mă cărările Tale. Povăţuieşte-mă în adevărul Tău şi învaţă-mă…”305248_287446481266349_100000029991304_1281357_1010955844_n255672_509459649114710_415906073_n
Profesia: Am primit cea mai onorabilă slujbă dintre toate: aceea de a fi slujitorul tuturor. Încă încerc să mă deprind cu ea. Oricum, slujba aceasta se plăteşte foarte bine. Dar nu acum… Şi nu aici „Ci oricare vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru; şi oricare vrea să fie cel dintâi între voi, să fie robul tuturor.”431758_276684722451515_1144173950_n
Antecedente penale : Da, am şi aşa ceva. Am comis o crimă. Mi-am ucis propriul eu. Pentru asta, am primit pedeapsa maximă : am fost condamnat la fericire eternă. Am fost răstignit împreună cu Hristos şi trăiesc dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi s-a dat pe Sine Însuşi pentru mine.” 208504_147906498609391_100001701247122_297195_3564260_n Proprietăţi: Sunt suficient de bogat, ca să nu mă îngrijorez pentru ziua de mâine. Iar când nu va mai fi un mâine, Cineva mi-a lăsat moştenire întregul cer. „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra…Nu va îngrijoraţi, deci, de ziua de mâine ; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi.”405890_10201200933929816_779513283_n Hobby-uri:

Îmi place să călătoresc : sunt în drum spre patria cerească. Îmi place şi să citesc : nu e nici o zi în viaţa mea fără Scriptură. Şi în general îmi place să-mi trăiesc viaţa din plin: o trăiesc pentru Dumnezeu.

„Căci pentru mine a trăi este Hristos… căci dacă trăim pentru Domnul trăim…

155204_175052672523743_1417146_n
Situaţia actuală: Tot ce sunt acum, sunt prin harul Lui Dumnezeu şi harul Lui faţă de mine e nemăsurat…. „Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Şi harul Lui faţă de mine n-a fost zadarnic ; ba încă am lucrat mai mult decât toţi : totuşi nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este în mine.”
541149_285843764882252_311990169_n
Data morţii: Încerc să mor în fiecare zi. Faţă de mine însumi. „De aceea , să omorâm mădularele noastre care sunt pe pământ: curvia, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia… şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate, evlavie, aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.”
Te regăseşti aici?

300097_173576382731772_150145948408149_354327_1334318292_n(Autor anonim)

Read Full Post »

1011942_10201000055060296_323926853_n

Apocalipsa – XV. Antihristul. Cap. 13.11-18

XV.
Antihristul
Capitolul 13.11-18

     Lumea aşteaptă un lider religios cu autoritate. Într-un veac al îndoielii şi nesiguranţei, oamenii ar dori pe cineva care să aibă răspuns la toate problemele etice, religioase şi politice care îi frământă. Credincioşii însă ştiu că Dumnezeu a vorbit deja cu autoritate în persoana Fiului Său şi Şi-a descoperit gândul în Cuvântul Său cel sfânt. Privitor la pământ, şi credincioşii aşteaptă pe Cineva în viitor, și anume pe Domnul Isus Hristos venind în glorie ca să stabilească autoritatea şi puterea cerului pe pământ. El va coborî din cer pe pământ însoțit de toți sfinţii Lui glorificaţi, care vor domni pe pământ împreună cu El timp de o mie de ani de pace şi binecuvântări. Însă „omul viitor” pe care necredincioşii îl aşteaptă să se nască pe pământ este un om al pământului, pământesc, și nu Domnul din ceruri. Aşteptarea aceasta urmează să-şi aibă împlinirea în „omul păcatului”, Antihristul, falsul Mesia, care se va descoperi în curând. Acesta nu va fi cunoscut decât după ce Biserica celor întâi născuţi va fi răpită în prezenţa Domnului.

     Mulţi care aşteaptă pe Antihrist, închipuindu-şi că aşteaptă o reîncarnare a lui Hristos Însuşi, mărturisesc că sunt în aşteptarea unui mântuitor care să se nască pe pământ în mod firesc. O societate cunoscută ca „Ordinul Stelei de Răsărit” a înrolat la repezeală mii de membri care declară că aşteaptă un mare învăţător mondial, dar care în realitate pregătesc lumea pentru primirea acelui monstru al nelegiuirii, falsul Hristos, a cărui venire este prin lucrarea balaurului, cu semne şi minuni mincinoase.

     A fi înştiinţat înseamnă a fi înarmat: sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu a prezis venirea acelui viclean şi a arătat unde va duce descoperirea lui. Niciun cercetător atent al Cuvântului, învăţat de Duhul Sfânt, nu poate să nu observe umbra Antihristului descrisă pe multe pagini ale Scripturii. Ioan spune: „aţi auzit că are să vină Antihrist” (1 Ioan 2.18). Singura întrebare care frământă pe mulţi priveşte identificarea persoanei sau a lucrurilor la care se referă. Este Antihristul o persoană sau un sistem? Multe nume cu greutate pot fi citate ca fiind în favoarea unei sau altei opinii, dar, pentru ca încrederea noastră să nu se întemeieze pe înţelepciunea oamenilor ci pe puterea lui Dumnezeu în această problemă, ca şi în oricare alta, dorim să fim călăuziţi de Cuvântul scris al lui Dumnezeu. Să reamintim acest fapt binecuvântat şi anume: că Hristos este o Persoană glorioasă, sfântă, atotputernică, una din Treimea veşnică, care a pus pe oameni în legătură cu Dumnezeu; El S-a născut ca om pe pământ dintr-o fecioară, şi S-a smerit şi S-a făcut ascultător ca om până la moarte şi încă moarte de cruce. Logic vorbind, cine aşteaptă ca Antihristul să fie tot om, cu o personalitate definită și opusă Domnului Isus Hristos, dar pretinzând să fie tot ce a fost El, aşteaptă uzurparea locului lui Hristos. Să nu uităm că în lume există un Trup unit cu Hristos, al cărui Cap glorios este El. Tot în lume există de asemenea, şi un sistem religios apostat, așa-zis creștin, opus celui divin, pretinzând fals că este mireasa lui Hristos şi singurul păzitor autorizat a tainelor lui Dumnezeu. Este sistemul acesta Antihrist sau este mai degrabă Babilonul cel mare, antibiserica? Probabil că această opinie din urmă este cea corectă.

     Cuvântul profetic scoate în evidenţă două mari înşelătorii religioase: un fals Hristos şi o falsă biserică. Nu trebuiesc confundate una cu cealaltă. Antihristul va fi un om, aşa cum Hristosul lui Dumnezeu a fost Om. Babilonul însă este un vast sistem organizat, aşa cum Biserica lui Dumnezeu este o organizaţie divină. Dar una este o contrafacere satanică. Când glasul profeţiei vorbeşte despre Antihrist, este folosit pronumele masculin „el”. Când se vorbeşte despre biserica falsă, se foloseşte neutrul „it” în engleză sau femininul „ea”. Antihristul este capul suprem al sistemului apostat care are aceeaşi relaţie cu el, ca şi Hristos cu Biserica. De la prima promisiune făcută Seminţei femeii, care urma să zdrobească la împlinirea vremii capul şarpelui, oamenii au aşteptat şi aşteaptă să se ridice dintre ei un izbăvitor. O astfel de aşteptare se bizuie pe Scriptură şi a fost realizată la naşterea Domnului Hristos. Dar de când El a fost lepădat, continuarea aşteptării a devenit o pervertire a adevărului. Pentru că Izbăvitorul trimis de Dumnezeu, „Sămânţa femeii”, a fost răpit de Dumnezeu şi aşezat pe tronul Său. În locul Lui a venit sămânţa şarpelui (Antihristul) şi cei ce îl aşteaptă nu-şi dau seama de aceasta. De mii de ani şarpele a fost simbolul religiei ezoterice (ascunse) care reprezintă înţelepciunea şi venirea celui ce revendică a fi înţelepciunea lui Dumnezeu. Religia ezoterică este religia prin excelenţă a lui Antihrist. Deci, un om este aşteptat. Venirea lui se apropie. El va veni când, în cele din urmă, puterea care-l opreşte acum, adică Duhul Sfânt, va fi luat la venirea Domnului Isus pentru răpirea credincioșilor Lui. Cel ce va veni este marele monarh al cultului Noii Ordini Mondiale. El este viitorul Imaum, sau Mahidi al musulmanilor. El este Parasu Roma (ultima încercare a lui Vişnu) aşteptat de brahmani; viitorul Montezume al aztecilor; falsul Mesia al evreilor apostaţi; marele Maestru al tuturor sectelor yoghine; supraomul evoluţioniştilor; hun al filosofilor, ale căror aiureli au pregătit calea războiului mondial. El va fi un supus al lui Satan, un hulitor al lui Dumnezeu, fără nicio conştiinţă, aproape un supraom, un individ a cărui descoperire va însemna încoronarea prezentei apostazii şi deplina zeificare a umanităţii pentru victimele lui zăpăcite. Astfel, lumea va fugi de Hristosul lui Dumnezeu şi îşi va întinde mâinile dornice să ureze bun venit viitorului, adică „omului păcatului”. Bizuindu-se pe el, acesta va urma să vină la timpul său. Cuvântul lui Dumnezeu declară că venirea lui este la fel de sigură ca şi a doua venire a Domnului Isus Hristos din glorie.

     Între timp marea antibiserică (sistemul rău care este o contrafacere a adevăratei Biserici), aruncă sistematic peste bord adevărurile Scripturii şi urmează minciunile ce va pregăti lumea să primească pe „mincinosul” despre care spune 1 Ioan 2.22, adică Antihristul. Cine este mincinosul? Cel ce tăgăduieşte pe Tatăl şi pe Fiul. Cine iubeşte şi spune o minciună îşi va avea partea în iazul care arde cu foc şi cu pucioasă, este porunca neschimbată a Dumnezeului adevărului. Nu este de dorit pentru nimeni să fie amestecat în această nelegiuire îngrozitoare!

     Cea mai completă descriere a lui Antihrist în Scriptură se află în Daniel 11.36-45. A se citi acest pasaj. Observăm că aici este prezis că un împărat, care va fi un ateu, se va ridica în Ierusalim, deci un evreu; pentru că este prezis clar despre el că „nu va ţine seamă nici de Dumnezeul părinţilor săi, nici de dorinţa femeilor”. Expresia „Dumnezeul părinţilor săi” nu poate însemna nimic altceva decât Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, şi este o expresie frecvent folosită în Scriptură; în timp ce expresia „dorinţa femeilor” este recunoscută, atât de evrei cât şi de comentatorii creştini ca referindu-se la Mesia. Punctul acesta cred că este foarte important, pentru că Antihristul n-ar fi putut să fie falsul Mesia dacă n-ar fi fost evreu, sau, în caz contrar, n-ar fi putut revendica supunerea lui Israel. El va fi un mare conducător evreu care, la început, va părea un mare iubitor al poporului său şi care îi va stabili în ţara lor. Dar în curând va da la o parte orice restricţie şi înălţându-se pe sine, se va mări împotriva oricărui dumnezeu, va vorbi lucruri mari împotriva Dumnezeului dumnezeilor în timpul ultimilor trei ani şi jumătate a celei de-a 70 săptămână a lui Daniel. Să facem o comparaţie dintre cele două texte: cel din Daniel şi cel din Apocalipsa 13.11 unde citim: „Apoi am văzut ridicându-se din pământ o altă fiară, care avea două coarne ca ale unui miel şi vorbea ca un balaur”. Observăm că nu se ridică din naţiunile păgâne ca prima fiară, ci iese din pământ (ţară), ţara Palestinei, exact aceeaşi ţară în care împăratul din Daniel 11, urmează să se descopere. El avea „două coarne ca un miel”, pentru că la început pare să aibă şi blândeţe (ca un miel), dar vorbirea lui este apoi asemănătoare cu a balaurului şi aceasta îl trădează ce este de fapt. Este vorbirea înălţării de sine care arată că păcatul său este acelaşi ca şi al stăpânului său, diavolul, care a căzut datorită mândriei.

     Acum Daniel spune că deşi încăpăţânatul împărat nu vrea să recunoască niciun dumnezeu supranatural, totuşi el cinsteşte pe unul numit „dumnezeul cetățuilor”, evident, un om, pentru că este unul căruia el îi plăteşte tribut: „un dumnezeu pe care părinţii lui nu l-a cunoscut, va fi cinstit cu aur, argint, pietre scumpe şi lucruri plăcute”. Acest om puternic va fi sprijinitorul lui Antihrist şi, în schimbul protecţiei lui, va face ca Palestina să se supună autorităţii sale şi să-i plătească tribut. Acest ”dumnezeu străin” îl va confirma şi îl va acoperi cu slavă şi-l va face să cârmuiască peste mulţi şi să împartă ţara pentru câştig. Dar acelaşi lucru este implicat în Apoc.13.12: „Ea lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei; şi făcea ca pământul şi locuitorii ei să se închine fiarei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată”. Înţelegem că el este viceregele primei fiare, pe care lumea o recunoaşte ca dumnezeu (în sensul în care erau recunoscuţi Cezarii în vechime, ca dumnezei), și ca stăpân, îmbogăţind-o cu averile evreiești.

     Antihristul nu va fi numai un abil om de stat, un politician viclean, ci şi un făcător de minuni: „Săvârşea semne mari, până acolo că făcea chiar să se coboare foc din cer pe pământ, în faţa oamenilor. Şi amăgea pe locuitorii pământului prin semnele pe care i se dădea să le facă în faţa fiarei. Și a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei, care avea rana de sabie şi trăia” (v.13-14). Aceasta se potriveşte cu relatarea izbitoare a „omului fărădelegii” din 2 Tesaloniceni 2.3-12. A se citi aceste versete. Aici este o precizare a venirii împăratului ateu din Daniel 11 şi a făcătorului de minuni din Apocalipsa 13.

     Unul din semnele timpurilor din zilele noastre este setea nesănătoasă după minuni şi semne, predominantă în multe domenii. Este cea mai periculoasă stare a minţii, iar Domnul Hristos se ferea de orice lucru de genul acesta. Suntem prea aproape de sfârşitul dispensaţiunii actuale ca să mai aşteptăm vreo minune divină; numai semnele satanice şi minunile vor creşte pe măsură ce ne apropiem de sfârşit şi, când Antihristul va apărea, el va da oamenilor toate minunile pe care le doresc, doar ca să-i amăgească şi să-i facă să accepte pretenţiile lui nelegiuite. Ce semnifică cu exactitate imaginea fiarei, nu ştim. Putem spune că este legată de înştiinţarea Domnului nostru că „urâciunea pustiirii” va fi aşezată în locul sfânt. În orice caz, va fi apogeul apostaziei, va fi semnalul ca toţi evreii credincioşi, care în zilele acelea de mari prigoniri se vor lipi de Domnul, trebuie să fugă din Ierusalim printre naţiuni, până la arătarea Domnului Hristos. Se spune că fiara, asemănătoare cu mielul, va da viaţă imaginii (icoanei) şi va vorbi şi va face „ca cei ce nu se vor închina icoanei fiarei, să fie omorâţi”. O mare companie se va forma din evrei apostaţi şi naţiuni apostate care vor copia într-un fel sindicatele noastre din ziua de astăzi şi organizaţiile unite prin jurământ. Aceasta se spune în versetele 16 şi 17: „Şi a făcut ca toţi: mici şi mari, bogaţi şi săraci, liberi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei, sau numărul numelui ei”. Este bine ca cei credincioşi de astăzi să se păzească de astfel de asociaţii lumeşti şi de juguri nepotrivite.

     Domnul nostru Isus Hristos spunea iudeilor: „Eu am venit în Numele Tatălui Meu şi nu Mă primiţi; dacă va veni un altul în numele lui însuşi, pe acela îl veţi primi” (Ioan 5.43). El vorbea despre această îngrozitoare persoană arătată mai sus. Şi Zaharia 11.16-17 spune: „Căci iată că voi ridica în ţară un păstor, căruia nu–i va păsa de oile care pier; nu se va duce să caute pe cele mai tinere, nu va vindeca pe cele rănite, nu va îngriji de cele sănătoase; ci va mânca din carnea celor mai grase şi nu le va mai lăsa decât copitele! Vai de păstorul de nimic care îşi părăseşte oile! Să cadă sabia pe braţul lui şi pe ochiul lui cel drept! Să i se usuce braţul de tot şi să i se stingă ochiul drept!” Acest idol păstor este pus în contrast cu Păstorul cel Bun, pe care Zaharia trebuie să-l personifice sau să-l reprezinte, aşa cum este descris în prima parte a capitolului, că a fost vândut pe 30 de arginţi. Această parte a profeţiei a fost literalmente împlinită şi putem crede că restul se va împlini la timpul potrivit.

     Pe idolul păstor evreii îl aşteaptă chiar acum, deşi ei nu-şi dau seama. La un Congres Sionist, cu câţiva ani înainte de primul război mondial, Max Nordau a declarat: „Noi suntem gata să urăm bun sosit oricărui om care ne va conduce înapoi în ţara noastră şi ne va stabili acolo în prosperitate”. Max Nordau este un evreu reformat care a părăsit speranţa mesianică. Dar recent, doctorul Mosinsohn, de la Colegiul ebraic din Iafa, a făcut un turneu prin America în interesele aceleiaşi mişcări sioniste, şi am avut prilejul să-l aud vorbind Universităţii din California. În comentariile sale a spus: „Gândiţi-vă la toţi marii lideri religioşi care au ieşit din Răsărit. Moise s-a ridicat din Răsărit; Buda, Confucius, Isus şi Mahomed, toţi s-au ridicat din Răsărit. Şi vă spun vouă, popor din Apus, cu încredere, că dacă voi veți readuce pe evrei în căminul lor strămoşesc, nu peste mult timp noi vă vom da un alt mare lider religios care va depăşi poate pe toţi câţi au venit mai înainte”. Eu și cu un medic credincios cu care venisem împreună, ne-am privit uimiţi unul pe altul. Simţeam că ascultăm pe un Ioan Botezătorul al lui Antihrist, atât de surprinzător era anunţul. Şi cu lumina pe care cuvântul profetic o aruncă peste viitorul foarte apropiat, nu ne îndoim că declaraţia acestui lider evreu se va împlini în cel perfid care urmează să se ridice în Palestina, şi care va fi recunoscut de iudaismul şi creştinătatea apostată ca fiind Hristosul, omul viitorului. Spre acest îngrozitor sfârşit tind și toate cultele moderne şi, după ce prezenţa Duhului Sfânt va fi retrasă de pe pământ odată cu răpirea credincioșilor, descoperirea acestui om nu va mai fi oprită.

     Mulți reformaţi moderni consideră că papa reprezintă împlinirea profeţiilor la care am meditat. Şi nu ne miră, pentru că papalitatea, acest sistem nesfânt, este unul din cele mai uluitoare contrafaceri a ceea ce este din Dumnezeu. Însă este cert că aceasta nu satisface cerinţele cazului nostru, deşi negreşit că este unul din „mulţii antihrişti” despre care scrie apostolul Ioan, când ne înştiinţează mai dinainte de „Antihrist”, a cărui venire este încă viitoare.

     Dacă ne îndreptăm atenţia către acest mincinos de la Roma, găsim şase lucruri prezise despre Antihrist care pentru papă n-au fost niciodată adevărate şi probabil că nu vor fi nici în viitor:

  1. Antihristul trebuie să fie iudeu, altfel nu ar fi recunoscut de Israel ca Mesia al lui;

  2. El trebuie să se ridice în Palestina, nu în Italia la Roma, și nici în Ierusalim;

  3. El trebuie să fie supus şi legat cu putere civilă; nu să o domine, cum a făcut papalitatea de veacuri;

  4. El trebuie să fie recunoscut de masa evreilor ca împăratul şi liderul lor religios şi este bine cunoscut faptul că evreii n-au recunoscut niciodată pretenţiile papilor;

  5. El trebuie să fie ocrotitorul Israelului, pe când Biserica romano-catolică a fost întotdeauna prigonitorul lor;

  6. El nu trebuie să se descopere decât după ce piedica, adică Duhul Sfânt, va fi luat din drumul lui, iar aceasta va fi numai atunci când Duhul Sfânt se va ridica împreună cu Biserica la revenirea Domnului Isus Hristos; aceasta va avea loc înainte să sune ceasul judecăţii pentru această lume nelegiuită unde Domnul Isus Hristos și Cuvântul lui Dumnezeu au fost lepădați.

     Sunt şi alte sisteme deopotrivă anticreştine ca şi papalitatea, dar nici una din ele nu corespunde cerinţelor de mai sus; de aceea nici una din ele nu trebuie confundată cu Antihristul ca persoană, care trebuie totuşi să se ridice şi să înşele o vreme pe cei ce „au refuzat dragostea adevărului ca să fie mântuiţi”. Antihriştii cei mulţi pregătesc numai calea pentru această întrupare a nelegiuirii; şi setea cu care oamenii beau din învăţăturile lor rele, pot să ne dea o idee de cât de ușor îi va fi falsului Mesia să stabilească revendicările sale.

     Unii poate ar ridiculiza gândul că va fi un mare număr de oameni ce va răspunde la acele pretenţii monstruoase, dar noi să ne amintim că Dumnezeu Însuşi îi va lepăda la judecată pentru că au crezut o minciună şi n-au primit adevărul. Şi în zilele noastre, ce uşor au putut înşelători ca Mary Baker Patterson Clover Eddy, Ellen G. White, doamna Blatvasky, Annie Basant, Katherine Tingley, John Alexander, „Elijah” Dowie, dar şi alţi şarlatani, să înrobească mintea şi cugetele unor vaste mulţimi de oameni care refuză adevărul simplu al Cuvântului lui Dumnezeu; şi acestea se întâmplă acum când este prezent Duhul Sfânt în lume, când El călăuzeşte în tot adevărul pe fiecare suflet cinstit care se lasă călăuzit de El şi învăţat prin Cuvântul lui Dumnezeu, dar atunci ce uşor vor fi rătăciţi oamenii când Duhul Sfânt nu va mai fi pe pământ.

     „Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere, să socotească numărul fiarei. Pentru că este un număr de om. Şi numărul ei este: 666”. Tot ce pot să spun este că numărul şase este numărul omului, iar trei al Dumnezeirii. În aceşti trei de şase eu văd descoperirea a ceea ce este în inima omului – ultimul efort al omului de a atinge divinitatea şi zeitatea – de a fura gloria lui Dumnezeu ca să se înalţe pe sine. Evident, când Antihristul se va arăta în realitate şi prima fiară se va descoperi, înţelesul va fi atât de deplin încât oricine se va întoarce la Dumnezeu în timpul acela, va fi înştiinţat prin aceasta să „nu aibă nicio părtăşie cu lucrările neroditoare ale întunericului”, ci să se lipească de Domnul cu atât mai serios, pentru că se ştie că sfârşitul s-a apropiat. Presupunerile cu privire la 666 au fost nenumărate.

     Timpul zboară atât de repede! Dacă vreunul din noi nu este mântuit, este bine să-şi aducă aminte că ziua harului aproape s-a dus. Lumina Evangheliei va dispărea de pe pământ; întunericul apostaziei face progrese; în curând aici va fi foame după auzirea Cuvântului lui Dumnezeu. Fie ca acum, în această zi a harului, oamenii să ia seama la mărturia Scripturii adevărului, să primească pe Fiul lui Dumnezeu născut din fecioară ca Mântuitor şi Domn, şi să dispreţuiască minciunile fiecărui antihrist.

„O, pământ, pământ, pământ,
auzi Cuvântul despre antihrist.
Auzi-l, şi sufletul tău va trăi”.

„Cel ce aude Cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis,
are viaţa veşnică şi nu vine la judecată,
ci a trecut din moarte la viaţă”
(Ioan 5:24).

http://catalin67.wordpress.com/2013/07/29/apocalipsa-xv-antihristul-cap-13-11-18/

ray_of_light_by_notearsonshow547786_2327507523442_2036332289_n

Read Full Post »

Older Posts »

%d bloggers like this: