Feeds:
Posts
Comments

Posts Tagged ‘învierea’

  

„Împreună cu El, au fost răstigniţi doi tâlhari: unul la dreapta şi celălalt la stânga Lui.” Matei 27.38

  Pocăinţa tâlharului

Să urmărim pocăinţa unuia dintre tâlharii răstigniţi de o parte a crucii Mântuitorului! La început, şi acest tâl­har a fost luat de valul batjocurilor care erau aruncate asupra Mântuitorului. În ziua veşniciei vom afla cu exactitate ce l-a condus pe acest om la pocăinţă. Până atunci, să urmărim calea pe care a parcurs-o spre veş­nicie, după cele scrise în Luca 23:

Temerea de Dumnezeu: „Nu te temi tu de Dumne­zeu, tu, care eşti sub aceeaşi osândă?”

Recunoaşterea vinovăţiei sale: „Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădele­gile noastre.”

Recunoaşterea nevinovăţiei Mântuitorului: „dar Omul acesta n-a făcut nici un rău.”

Rugăciunea către Mântuitorul: „Doamne, adu-Ţi aminte de mine…”

Credinţa că Isus va reveni: „ …când vei veni în îm­părăţia Ta.”

La o astfel de atitudine de inimă sinceră, Mântuitorul răspunde cu asigurarea vieţii veşnice: „Astăzi vei fi cu Mine în rai.” Iată calea simplă şi sigură de apropiere de Mântuitorul! Fiecare poate merge pe această cale.

 „ …pentru că Eu trăiesc, şi voi veţi trăi.”Ioan 14.19 Vivit!”

 Piatra de pe mormântul Domnului Isus Hristos a fost pecetluită şi soldaţii au păzit mor­mântul. Dar în ciuda acestor măsuri de siguranţă, duş­manul nu a putut împiedica învierea glorioasă a Dom­nului, care a fost văzută de peste 500 de martori ocu­lari. Aceştia au mărturisit că Hristos trăieşte.

Martin Luther a avut deseori de luptat contra depri­mării. În astfel de zile întunecate se consola cu cu­vântul: „Vivit!”, adică: „El trăieşte!” Acest cuvânt l-a scris cu cretă pe masă, pe uşi şi pe pereţi. Când a fost întrebat odată ce înseamnă, el a răspuns: Isus trăieş­te. Dacă El nu ar trăi, nici eu n-aş mai dori să trăiesc nici o clipă. Dar pentru că El trăieşte, vom trăi şi noi prin El, după cum a spus: Pentru că Eu trăiesc, şi voi veţi trăi.”

Aceste cuvinte le-a spus Domnul ucenicilor Săi. Prin credinţa în El, ei primiseră viaţa veşnică, iar viaţa lor era acum legată de El însuşi şi de viaţa Lui. Domnul spusese cu altă ocazie: „Cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis, are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viată.”

„Pentru ce căutaţi între cei morţi Duminică pe Cel ce este viu? Nu este aici ci a inviatLuca 24.5-6

În creştinătate, Pastele se află în legătură cu bucuria şi victoria. Dar ziua învierii Domnului nu a început cu strigă­te de bucurie. Ucenicii încă nu puteau înţelege cum S-a lăsat Isus fără împotrivire să fie prins şi răstignit, deşi El le spusese toate acestea înainte. Şi Maria Magdalena, ca­re a aflat într-o măsură deosebită harul Domnului, era foarte întristată. În prima zi a săptămânii a venit la mor­mântul lui Isus, dar El nu mai era acolo! Dorea să-i arate Domnului ei iubit ultima slujbă, îmbălsămarea, dar a fost dezamăgită! Nici ucenicii, pe care i-a chemat în grabă, nu au ştiut ce să spună. Au văzut acolo doar pânza. Dar un­de era El? Îl luase cineva? Dimineaţa învierii a început pentru ei cu o dezamăgire. Încă nu avuseseră o întâlnire cu Cel înviat. În mijlocul întrebărilor şi nedumeririi, o reali­tate era de netăgăduit: mormântul era gol!

Unde era Domnul? Răspunsul l-au dat îngerii: „Nu este aici, ci a înviat!” Ei L-au numit pe Isus „Cel viu” şi s-au mi­rat că este căutat printre cei morţi. Când Isus Hristos a fost răstignit în slăbiciune şi aparent ca Cel care a pier­dut, a început momentul triumfului Său cel mai mare. El este Acela care prin moartea Sa a nimicit pe cel care avea puterea morţii, adică pe diavolul. Moartea nu-L pu­tea ţine pe Biruitorul de pe Golgota! „Isus trăieşte, El a biruit! Cine poate vesti slava Sa?” Ferice de toţi aceia care pot intona cu convingere acest cântec de triumf!

  „Iar dacă se propovăduieşte că Hristos a înviat din morţi, cum zic unii dintre voi, că nu este o înviere a morţilor?”    1Corinteni 15.12  Cum a murit un rege?

 În dimineaţa de Paşte a anului 1548, un rege credin­cios din Polonia, Sigismund I lagello, se duse cu suita sa la capela regală ca să se roage. Acolo, în capelă, re­gele avea pregătit şi un mormânt de marmoră.

Bătrânul şi evlaviosul rege, oprindu-se în faţa mor­mântului, îşi ridică ochii spre cer şi zise către suita sa: „Eu ştiu că Mântuitorul meu trăieşte. După ce voi adormi în acest mormânt, El mă va trezi iarăşi din somnul acesta. El îmi va deschide ochii ca să văd ceea ce n-am văzut până acum. Atunci îl voi vedea pe Acela care a murit şi a înviat pentru mine.”

Zicând acestea, regele căzu în genunchi şi începu să se roage. Dar din această rugăciune nu se mai ridică; peste câteva clipe adormi. Domnul şi Mântuitorul său îl chemase acasă, acolo unde nu mai sunt dureri şi lacrimi. În dimineaţa de Paşte, Domnul îl trecuse din moarte la viaţă.

Siguranţa credinţei nu este numai partea acelui rege, ci a tuturor celor care L-au primit pe Isus Hristos ca Mântuitor. Toţi credincioşii au înviat la o nădejde nouă, toţi au în inimile lor siguranţa că Mântuitorul lor tră­ieşte. Fericită nădejde!   

Din meditatiile zilnice  SAMANTA BUNA -2009

Read Full Post »

 

PATIMILE

lui

ISUS CRISTOS

de JOHN PIPER

 

50 de motive de ce a murit Domnul nostru

 

1 Cristos a suferit şi a murit …

Pentru  a absorbi mînia Lui Dumnezeu

„Cristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii,făcându-se blestem pentru noi (căci este scris :Blestemat este oricine care atârnă pe lemn)”(Galateni 3:13)

„pe care Dumnezeu L-a rânduit să fie jertfa de împăcare , prin credinţa în sângele Lui , ca să-Şi arate dreptatea Lui , căci Dumnezeu în îndelunga Sa răbdare trecuse cu vederea peste păcatele făcute mai înainte ”

(Romani 3:25)

„Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu , ci că  El ne-a iubit şi a trimis pe Fiul Său ca o jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre” (1Ioan 4:10)

      Dacă Dumnezeu n-ar fi fost drept  , nu ar fi fost nevoie ca Fiul Său să sufere şi să moară .Şi dacă Dumnezeu n-ar fi fost iubitor , nu ar fi fost doritor ca Fiul Său să sufere şi să moară , de aceea dragostea Lui este gata să împlinească cererile dreptăţii Sale .

    Legea Lui Dumnezeu cerea : „iubeşte pe Domnul Dumnezeul tău  cu toată inima ta , cu tot sufletul tău şi cu toată voinţa ta” ( Deuteronom 6:5) , dar cu toţii am iubit alte lucruri mai mult .Iar acesta este păcatul: a-L dezonora pe Dumnezeu preferând alte lucruri în defavoarea Lui şi trăind conform lor .De aceea Biblia spune „Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava Lui Dumnezeu ”(Romani 3 : 23 )  .Noi  glorificăm ceea ce ne face plăcere , iar acestea nu sunt  Dumnezeu, prin urmare păcatul nu este mic  pentru că nu păcătuim împotriva unui Suveran mic .Seriozitatea unei insulte creşte odată cu demnitatea celui insultat.Creatorul universului este infinit de vrednic de respect , admiraţie şi loialitate.De aceea eşecul în a-L iubi pe El nu este trivial – este trădare.Îl defăimează pe Dumnezeu şi distruge fericirea umană

     De vreme ce Dumnezeu e drept , El nu ascunde aceste “crime “ ale noastre sub presul universului ci mai degraba simte o manie sfinta impotriva lor .  Ele merita sa fie pedepsite si a facut acest lucru clar Fiindca plata păcatului este moartea “ (Romani 6:23 ) “Sufletul care păcătuieşte , acela va muri “ ( Ezechiel 18 :4)

   Exista un  blestem sfânt  atîrnînd asupra  tuturor păcatelor, iar  nu le pedepsi  ar fi nedrept şi natura lui Dumnezeu ar fi ştirbită , o minciună ar domni la temelia realităţii . De aceea Dumnezeu zice :Blestemat este oricine nu stăruieşte în toate lucrurile scrise în cartea Legii , ca să le facă “(Galateni 3:10 , Deuteronom 27:26). Dar dragostea Lui Dumnezeu nu poate sta alături de blestemul care atîrna asupra întregii  omeniri păcătoase .Dumnezeu nu se bucură sa afişeze mânie,oricât de sfânta ar fi aceasta .

    Prin urmare Dumnezeu şi-a trimis singurul Său Fiu  pentru a absorbi /anula mânia Sa , şi pentru a purta blestemul în locul celor ce se incred în El . „Cristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii,făcându-se blestem pentru noi (căci este scris :Blestemat este oricine care atârnă pe lemn)”(Galateni 3:13)  

    Aceasta este definiţia cuvîntului “ispăşire “ în textul citat mai sus ( Romani 3:25 ) Se referă la indepărtarea mîniei Lui Dumnezeu , prin oferirea unui substitut. Substitutul este oferit de insăşi Dumnezeu , adică Isus Hristos, care nu doar anulează mânia , El o absoarbe  şi o direcţionează dinspre  noi  spre El . Mania Lui Dumnezeu  este dreaptă  şi ea a fost consumată nu retrasă  sau amînată

    Haideţi să nu luăm ca un fleac sau să trivializăm  dragostea Lui Dumnezeu.Niciodată nu vom sta uimiţi în faţa dragostei Lui Dumnezeu dacă nu vom ţine seama de seriozitatea  păcatului nostru  şi de dreptatea mâniei  Lui împotriva noastră .Dar când prin har  conştientizăm propria nevrednicie ,atunci ne vom putea  uita la suferinţe  şi la moartea Domnului Isus  şi spune : „Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu , ci că  El ne-a iubit şi a trimis pe Fiul Său ca o jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre” (1Ioan 4:10)

2 Cristos a suferit şi a murit …

Pentru a-şi mulţumi Tatăl Ceresc

 „Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă ….. Dar, după ce îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat , va vedea o sămânţă de urmaşi,va trăi multe zile,şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui“(Isaia 53:10 )

..“Hristos ne-a iubit , şi s-a dat pe Sine pentru noi „ca un prinos şi ca o jertfă de bun miros”Lui Dumnezeu”

( Efeseni 5: 2)

     Domnul Isus nu s-a luptat cu Tatal Ceresc Cel Mânios pentru a-I lua biciul din Mână. Şi nici nu L-a forţat să  fie milos cu omenirea, iar moartea Sa nu a fost consimtamintul smuls al Lui Dumnezeu de a fi milos fata de omenire . Ceea ce a facut Isus atunci când a suferit şi a murit a fost  ideea Tatălui , o strategie ce-ţi taie răsuflarea  concepută chiar înainte de întemeierea lumii când Dumnezeu a conceput şi a planificat istoria omenirii . De aceea Biblia  vorbeşte despre  “hotarârea Lui şi harul care ne-a fost dat în Cristos Isus  înainte de veşnicii “(2 Tim 1:9). În Scripturile pe care le aveau evreii , planul a inceput sa fie descoperit –profetul Isaia a profeţit suferintele Lui Mesia care urma să ia locul pacatoşilor,El a spus că Isus va fi “smerit de Dumnezeu “în locul nostru .

  „ Totuş, El suferinţele noastre le-a purtat , şi durerile noastre le-a luat asupra Lui , şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit.Dar El era străpuns pentru păcatele noastre , zdrobit pentru fărădelegile noastre.Pedeapsa , care ne dă pacea, a căzut peste El , şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi .Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi , fiecare îşi vedea de drumul lui ;dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.” (Isaia 53:4-6)

   Dar ceea ce este cel mai incredibil în legătură cu substituirea Lui Cristos pentru păcătoşi este că a fost ideea Lui Dumnezeu , Cristos nu s-a amestecat în planul Lui Dumnezeu de a pedepsi păcătoşii , ci însăşi Tatăl a plănuit ca El să fie acolo .Unul dintre profeţii Vechiului Testament  spune Dumnezeu a găsit cu cale sa-l zdrobească prin suferinţă “(Isaia 53:10)  Aceasta explică paradoxul Noului Testament –pe de o parte suferinţa lui Cristos este o revărsare a mâniei Lui Dumnezeu datorata pacatului , dar pe de alta parte , suferinta lui Cristos este un frumos act de supunere si ascultare a voii Tatălui  . Cristos a strigat pe cruce “ Dumnezeul meu , Dumnezeul meu , pentru ce m-ai părăsit “(Matei 27:46)  Şi totuşi Biblia spune că  suferinţa lui Cristos a fost ca un miros plăcut înaintea lui Dumnezeu : Cristos ne-a iubit şi S-a dat pe Sine  pentru noi ca un prinos şi ca o jertfă de bun miros lui Dumnezeu”( Efeseni 5:2)

    Oh, ca să putem slujii minunii ce este dragostea lui Dumnezeu ! Acesta nu este sentimentalism şi nu este simplu – pentru binele nostru Dumnezeu a făcut imposibilul :şi-a revărsat mânia asupra Singurului Său Fiu , a Cărui supunere  a făcut ca El să fie infinit de nevrednic  şi să primească aceasta mânie . Cu toate acestea supunerea Fiului în a primi aceasta mânie a fost preţioasă înaintea Domnului , iar cel care a purtat  această mînie a fost infinit de iubit .

 3 Cristos a suferit şi a murit …

Pentru a invăţa supunerea şi a fi desăvîrşit

 „cu toate că era Fiu a învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit  “(Evrei 5:8 )

„ Căci se cuvenea ca Acela pentru care sunt toate lucrurile şi prin care sunt toate lucrurile , aducând pe mulţi fii la glorie , să desăvârşească , prin suferinţe ,pe Autorul mântuirii lor “(Evrei 2:10)

      Aceeaşi carte din Biblie care afirmă despre Cristos că a invăţat supunerea prin suferinţă , şi că El a fost făcut desăvîrşit tot prin suferinţă ,de asemenea afirmă că  a fost găsit fără păcat :  

Unul care în toate lucrurilea fost ispitit ca şi noi , dar fără păcat ” ( Evrei 4:15)

     Aceasta este invăţătura constantă a Bibliei : Cristos a fost fără de păcat .Cu toate că era Fiul Dumnezeiesc , era om în realitate cu toate ispitele şi poftele şi slăbiciunile fizice umane.Au fost foame( Matei 21:18), mânie şi mâhnire ( Marcu 3:5), şi durere  (Matei 17:12) Dar inima Lui era perfect îndrăgostită de inima lui Dumnezeu Tatăl, şi s-a comportat conform cu acea iubire :”El n-a făcut păcat , nici nu s-a găsit viclenie în gura Lui .”(1Petru 2:22)  

   De aceea atunci când Biblia spune că Isus  „a învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit  “, aceata nu înseamnă că a învăţat să se oprească din a fi nesupus aceasta înseamnă că fiecare încercare  , în mod practic , şi în durere a învăţat ce înseamnă să te supui.Atunci când Biblia spune că a”fost făcut desăvârşit prin suferinţă „  , aceasta nu înseamnă că El în mod treptat „scăpa „ de defecte , ci înseamnă că în mod treptat  împlinea perfecta neprihănire pe care trebuia să o aibă  pentru ca să ne poată  mântui .    

    Aceasta a spus la botezul Său , nu că a avut nevoie să fie botezat pentru că ar fi fost un păcătos , mai degrabă i-a explicat lui Ioan Botezătorul :… „ căci aşa se cade să împlinim toată dreptatea .” (Matei 3:15) 

    Scopul este următorul : dacă Fiul Lui Dumnezeu ar fi mers de la încarnare  la cruce , fără o viaţă cu ispite  şi durere  ca să dovedească  neprihănirea  şi dragostea Sa , nu ar fi fost un Mântuitor potrivit pentru oamenii căzuţi în păcat .  Suferinţele Lui nu numai că au absorbit mânia Lui Dumnezeu , ci de asemenea au împlinit umanitatea sa adevărată  şi l-au făcut în stare să ne numească fraţi şi surori (Evrei 2:17).

4 Cristos a suferit şi a murit

Pentru a-şi obţine propria înviere din morţi

„Şi Dumnezeul păcii , care prin sângele legământului celui veşnic a adus înapoi dintre cei morţi pe Domnul nostru Isus , Marele Păstor al oilor ,să vă facă desăvârşiţi în orice lucru bun ca să faceţi voia Lui ,lucrând în voi ce este plăcut înaintea Lui prin Isus Cristos , a căruia să fie gloria în vecii vecilor! Amin .”

Evrei 13 :20-21 TBS

 Moartea lui Cristos nu numai că  doar  a precedat  învierea sa, dar a fost preţul pentru obţinerea ei .De aceea Evrei 13:20  spune că Dumnezeu l-a adus din morţi prin sângele  legământului celui veşnic”

    „sângele  legământului ”  este sângele lui Isus ,după cum El a spus  „ acesta este sângele Meu , sângele legământului  ”(Matei 26:28)Atunci când Biblia vorbeşte despre sângele lui Isus , se referă la moartea Lui , fiindcă nu ar fi fost realizată mântuirea  doar prin scurgerea sângelui Său , sângerarea Sa până la moarte este ceea ce face crucială vărsarea de sânge .

   Acum , care este relaţia dintre această vărsare de sânge a lui Isus şi înviere? Biblia spune că nu a fost doar   înviat  după vărsarea de sânge ,  ci prin ea .Aceasta înseamnă că  împlinirea  morţii  Lui  Cristos  era atât de completă şi de perfectă că învierea  a fost recompensa şi justificarea realizării Lui Cristos în moarte .

   Mânia Lui Dumnezeu a fost mulţumită cu suferinţele  şi moartea lui Isus .Blestemul sfânt împotriva păcatului a fost pe deplin  anulat .Supunerea lui Cristos a fost îndeplinită cu cea mai deplină măsură , preţul iertării a fost plătit în totalitate ,dreptatea Lui Dumnezeu a fost complet justificată .Tot ceea ce a rămas de îndeplinit era publica declaraţie a confirmării Lui Dumnezeu , iar aceasta a dat-o înviindu-L pe Isus din morţi .

   Atunci când Biblia spune Şi dacă Cristos n-a fost înviat, credinţa voastră este zadarnică ;voi sunteţi încă în păcatele voastre.”(1 Cor 15 .17 )  , fraza nu spune  că învierea este preţul plătit  pentru păcatele noastre ci  scopul frazei este să spună că învierea dovedeşte  moartea lui Isus  ca fiind  preţul atotsuficient .Dacă Isus nu a înviat din morţi , atunci această moarte a fost un eşec .În consecinţă Dumnezeu nu a justificat ceea ce a făcut Isus purtând păcatele noastre, şi atunci mai suntem în păcatele noastre .

    Dar de  fapt  Cristos a fost înviat din morţi , prin gloria Tatălui …” ( Romani 6:4), aşa succesul suferinţelor şi morţii  Lui a fost justificat . Şi dacă ne punem încrederea în Cristos, nu mai suntem în păcatele noastre.

   Pentru că prin sângele  legământului celui veşnic” marele Păstor a fost înviat şi trăieşte veşnic.

 

TOT ARTICOLUL AICI:Patimile text Ro 1-50

 

Publicata pe o pagina de internet in 2003 tradusa din http://www.desiringgod.org/

Read Full Post »

%d bloggers like this: