Feeds:
Posts
Comments

Posts Tagged ‘marturie’

Anca Popescu …e in cer de 8 ani

Când…..

Când din viaţa mea au dispărut bucuriile de altădată,

  Şi comorile, care erau ale mele odată, nu le mai pot revendica,

Acest adevăr îmi hrăneşte inima însetată şi înfometată:

  Doamne, TU RĂMÂI AICI! TU eşti mereu acelaşi!

Când râurile seacă, acele râuri de bucurie înviorătoare –

  Prietenii atât de binecuvântate, de rodnice, de libere;

Când cerul sărutat de soare face loc norilor deprimanţi,

  Doamne, TU RĂMÂI AICI! TU eşti încă în inima mea.

 Când puterea te lasă, şi picioarele, acum obosite şi sleite,

  Nu mai pot merge în misiunile fericite,

De ce să oftez, sau să las să mi se întunece zilele?

  Doamne, TU RĂMÂI AICI! Mi-ai putea da mai mult?

 Astfel în zilele vieţii mele – oricine sau orice mi-ar lipsi,

  Prieteni, prietenii, bucurii, într-o măsură mai mică sau mai mare,

Cântările vor fi ale mele, nici o întristare nu trebuie să mă asalteze,

  Doamne, TU RĂMÂI AICI! TU eşti încă în inima mea.

                                                                                    J.Danson Smith

Aleluia …ca Tu Doamne rămâi veșnic credincios fata de noi
https://www.youtube.com/watch?list=RD8Y9o0iDzid4&v=q3F4-LyscTE      

Advertisements

Read Full Post »

Marturie-A Venit Preotul La Mine, I-Am Aratat Adevarul Din Biblie-Teofil Mandrutiu

Published on Jul 20, 2017

Read Full Post »

 

1604517_788823707846374_927825271956088703_n

Alin Lolos – Cei iertați sunt schimbați radical (www.faracompromis.ro)

Published on Sep 9, 2014

ALIN LOLOS
7 septembrie 2014
http://www.faracompromis.ro

85fbdead0638966102af8a38c4f5ab0f

Read Full Post »

10457937_678862388830003_2604474946616502292_n

DELIA AŞIK 

Delia Așik       
Joi, 17 Octombrie 2013 17:33
Delia Așik Alanya, Turcia Mă cheamă Delia și locuiesc în Turcia. Am avut momente când am respins creștinismul, am considerat Islamul o cale, dar în ultimii ani nu mi se părea deloc greșit ca elemente din acestea două să coexiste în viața mea, pe lângă credința în reîncarnare și tot felul de superstiții. Nu prea credeam în nici o carte numită sfântă, nu în totalitate sau în sensul că ar fi de inspirație divină, mi se părea că există o sămânță de adevăr în toate, însă doar existența lui Dumnezeu era sigură pentru mine. Știam că El este, că veghează. Cât despre mine, gândeam că sunt una dintre cele mai bune persoane din lume și El mă aprobă. Îl iubeam pe Dumnezeu, cel puțin așa credeam. Aveam sentimente negative față de oameni îngeneral, îi găseam rău intenționați, bârfitori, invidioși, necinstiți, mincinoși, nerecunoscători, ipocriți dar asta nu mă făcea o persoană mai puțin bună, gândeam eu, căci nu făceam nimănui rău, ba chiar încercam să fac binele. Puteam oferi lucruri materiale, timp, dar singurul lucru pe care nu-l ofeream oamenilor era inima mea.  Nu-mi dădeam seama că sentimentele mele negative îndreptate împotriva oamenilor răneau iubirea lui Dumnezeu.

Într-o zi, pe stradă fiind, mergeam în pas grăbit și am simțit cum obișnuitele sentimente negative din interiorul meu mi-au fost luate, m-am simțit ușurată, le-am observat lipsa. Prin minte îmi trecea: ” Unde ți-e mândria, aroganța? Dar ambiția? Furia? Toate s-au dus !” Mișcările mi s-au încetinit, nu mi-am mai simțit picioarele de la genunchi în jos, parcă pluteam. M-am uitat în jur, simțeam un îndemn să mă uit, să mă uit, să mă uit, de fapt, să văd, să văd, să văd. Totul era schimbat și nemaipomenit de frumos. Nu-mi dădeam seama ce se shimbase , din punct de vedere vizual nu era nimic diferit, strada, copacii, clădirile erau la fel și totuși nimic nu era cum știam, totul era foarte frumos. Am simțit un îndemn să mă uit la oameni. De obicei le ocoleam privirile dar acum simțeam un imbold anume să mă uit în ochii lor și o mare fericire, mă bucuram să-i văd, zâmbeam tuturor, îmi venea să-i îmbrațișez pe toți. Plângeam și mă uitam la oameni cât sunt de frumoși. Am înțeles că de fapt, ei așa sunt, deosebit de frumoși, doar că eu nu avusesem ochi să văd. Toți erau legați între ei prin fire transparente ce porneau din inima fiecăruia. Tot în acea perioadă, acasă fiind, căutând printre canalele TV, am dat de un canal evanghelic în limba engleză. Mi-am zis să ascult puțin, fiind convinsă că orice se va zice voi recunoaște acel subiect, era ca și cum îmi verificam cunoștințele, mă gândeam că orice va zice nu are cum să nu-mi fie familiar. Totuși, predicatorul m-a surprins foarte mult. Ceea ce a spus știam că nu mai auzisem niciodată. A spus ceva, un verset, știu că era un verset, dar nu-mi aduc aminte care, ori despre ce era vorba fiindcă nu am perceput cuvintele dar am înțeles “mesajul”. Ceea ce a spus și vocea lui m-a impresionat foarte mult, mi-am zis “asta e ! “, “cum de nu m-am gândit până acum la asta”. Era ca și cum aș fi găsit răspunsul la toate. Am simțit o caldură în piept și de acolo în tot corpul, m-am întrebat chiar dacă nu m-am îmbrăcat prea gros dar nu mă îmbrăcasem gros, sunt din fire friguroasă și era și toamnă. Căldura era persistentă. Nu m-am mai putut despărți de acel canal. Ascultam ore în șir, deși nu-mi stă în fire, mă plictisesc usor, nu pot viziona mai mult de o jumătate de ora ceva. Până atunci crezusem doar în existența lui Dumnezeu dar în acel moment am înteles că există un Cuvânt al lui Dumnezeu, i-am simțit puterea.

Într-o noapte eram cam tristă, mă gândeam la viața mea și nu înțelegeam de ce mi se întâmplasera anumite lucruri, plângeam și strigam “Doamne, Doamne !”. Strigam așa doar ca să mă liniștesc, cred că li s-a întâmplat multora să zică “Doamne” dar fără să se aștepte efectiv la un răspuns. Cu toate că aveam ochii închiși am simțit cum în cameră și-a făcut apariția o siluetă umană, știam că a venit în mare grabă, ca și cum ar avea o urgență ; nu s-a oprit deloc la nivelul corpului meu, cu aceeași grabă a intrat în el și mi-a îmbrățișat sufletul. Pentru prima dată mi-am simțit sufletul și cum este să fie atins. L-am recunoscut pe Domnul Isus. Când te îmbrățișează un om simți acea atingere doar în anumite puncte, dar această îmbrațișare nu era așa, simțeam că-mi străbate toate celulele, mă topeam de fericire. Abia după, m-am gândit că nu I-am spus nimic. Asta fiindcă în acele momente e imposibil să te gândești la altceva, să vrei altceva, să te gândești că poți vorbi ori să ai nevoie de vorbire. Într-o zi mi-am zis că alții dau Domnului multe lucruri, că eu îi pot da doar gândurile mele. În loc să las nimicurile și grijile să-mi invadeze mintea, mi s-a părut mai potrivit să dau slavă lui Dumnezeu, să-I spun că-L iubesc, nu neapărat doar într-un timp special stabilit pentru rugăciune ci și când făceam altceva, care să nu-mi necesite intelectul, precum treburi casnice, mers pe stradă, înainte de a adormi. Pe când spuneam acele rugăciuni scurte, trebăluind prin casă, am simțit că prin mine trec valuri, ca un râu. Erau valuri înviorătoare, nu mă simțisem atât de vie niciodată, parcă abia atunci trăiam cu adevărat. Îmi curgeau lacrimi, în cantități mari cum nu curg când plangem de obicei. Am simțit că Dumnezeu este viață, iubire, blândețe. Mă cerceta, simțeam că- I aparțin, că Lui îi pasă de toți oricât de mici ar fi. În orașul în care locuiesc nu există biserică. Nu mai fusesem la o biserică de vreo 15 ani. Mă apăsa mai ales faptul că aveam păcate nemărturisite. Credeam că este nevoie de un preot ca să-ți mărturisești păcatele. Pe internet am facut cunoștinta cu o sora pe nume Olimpia. Ea mi-a spus sa-I marturisesc pacatele Domnului Isus. La asta nu mă gândisem, nu știam că poți să-ți mărturisești păcatele direct lui Dumnezeu. Am îngenunchiat, mi-am mărturisit păcatele, am zis “iartă-mă” și atunci s-a întâmplat ceva. Nu mă mai puteam scula de la pământ, nu mă mai puteam opri din a zice “iartă-mă”. Prin corp parcă trecea o furtună. Am înțeles gravitatea păcatului, că este moarte, m-am văzut că sunt doar o mână de țărână, am simțit atotputernicia lui Dumnezeu și că nu am dreptul să nu-L ascult.După aceasta, împreună cu Olimpia, am făcut rugăciunea de primire în inimă a Domnului Isus și am luat hotărârea de a mă boteza. Era 4 August 2012. O soră, Elena, prietenă de-a Olimpiei mi-a scris că voia Domnului este să mă botez peste un an de zile. Când zice cineva așa, ne gândim aproximativ, poate la anul sau peste 10-11 luni dar nu exact un an de zile. Totuși , a fost cum a zis și pe 4 August 2013 m-am botezat. Dupa ce m-am hotărât să mă botez nu aveam idee cum să îndeplinesc aceasta. Mă gândeam chiar să mă duc în România să mă botez. Au venit niște frați și surori din Ankara pe care-i cunoșteam de pe internet. Mi-au făcut cunoștință cu niște surori, aveau adunare pentru femei în limba germană. M-am dus la acea adunare și am aflat că este adunare, tot în case, în limba turcă. Biserica era în alt oraș, la 140 km distanță. M-am dus la biserică, am cerut să fiu botezată. Am început să iau lecții și pe data de 4 August 2013 am mărturisit pe Domnul Isus în apa botezului. După botez, pe drumul spre casă am simțit cum sunt învăluită în pace și un curaj care nu era al meu, venea de la Domnul, de care aveam nevoie fiindcă dimineața plecasem la biserică fără acordul soțului. Frații și surorile din biserică sunt bucuria mea, acolo am găsit iubire, apreciere, simt că sunt privită ca o soră, acceptată și prețuită. M-am gândit la româncele pe care le cunosc aici în Alanya, am luat Evanghelii de la biserică, le voi vizita, le voi vorbi și le voi chema la Hristos. Lucrul cel mai bun pe care-l putem face cu viața noastră este s-o predăm Domnului. Toți oamenii tânjesc după siguranță, dar lumea de care se agață nu are nimic bun să le ofere. Mă rog Domnului să sădească în toți gândul care era în Hristos și să ne desăvârșească în iubire, smerenie, răbdare.

 10530892_10201567757915396_4084697131164897113_n

 

http://ardeleanlogos.wordpress.com/marturii/delia-asik/

Read Full Post »

 

1233500_1376330705983543_21847372308686961_n

 

564744_4211407004637_1155087466_n

Read Full Post »

1487383_655216264535603_1085480893_n485821_508075135931557_790788173_n

Marturie
                                                            Lucica Boltasu

      Am ramas de-alungul vietii mele in gand cu o fraza spusa de mama: “Nu ai vrut sa intri in lumea asta, m-am chinuit cu tine sa te nasc doua zile, au trebuit medicii sa imi faca o injectie sa iesi si nici atunci nu voiai, abia te-am nascut!” Si imi arata un nodul de pe picior, ramas in urma acelei injectii…Am meditat mult la acele vorbe, adesea spuneam, mai in gluma, mai in serios “stiam eu de ce nu voiam sa intru in lumea aceasta, nu vezi decat truda si suferinta…” 
      Au trecut ani, plini de amaraciune, patru frati, mama singura,despartita de tata. Regimul comunist ne impregnase in minte sloganul: “ cine nu munceste, nu mananca!” asa ca, de copil am muncit de toate. Fiind saraci, a trebuit sa preiau, ca fata mai mare a mamei, multe treburi din casa. Am fost un copil foarte timid, introvertit pot spune; asteptam adesea o vorba de incurajare, un semn de dragoste si cum acestea intarziau sa apara, ma inchideam si mai mult in mine. Imi creasem o lume a mea, unde ma cufundam in visare… Visele erau doar ale mele, nu mi le putea lua nimeni. Citeam foarte mult, atat cat puteam prinde, carti imprumutate, ziare si reviste de cultura generala, cum nu aveam niciodata bani de buzunar, nu imi puteam permite luxul de a avea o biblioteca proprie. Desi nu am fost o eleva eminenta, de 10, m-am invartit intotdeauna undeva intre 7,5 si 8,5 media generala, obtinand mentiuni pana la terminarea liceului. M-am indragostit la o varsta frageda, pe la 16 ani, de sotul meu, desi nu am avut o relatie atunci, fiind doar un copil, la 20 de ani m-am casatorit cu el. Il iubeam foarte mult, era frumos, imi inundase toate visele si trairile, nu ma mai interesa nimic. Am zis in mintea mea:”decat sluga la frati,mai bine la casa mea”. Mi-am spus gata, ma casatoresc, nu imi pasa ca fusese inchis trei ani pentru o fapta foarte urata, spuneam ca totul trece, daca ne iubim. Il incurajam sa treaca peste acei ani, ca nu e nici primul, nici ultimul si ca lumea va uita la un moment dat. Am pus tineretea si impulsurile ei in spatele acestei mari greseli a lui. In fine, a trecut timpul, am nascut o fetita dupa nici un an, apoi un baietel, dupa inca un an, totul bine dar… Sotul lucra la mina, anturajul incepuse sa-si spuna cuvantul.Lipsea de acasa noptile, venea baut, nu il interesa nimic, daca indrazneam sa ii spun ceva imi vorbea foarte urat, nu aveam voie sa umblu la bani, totul era al lui, casa, bani, totul. Eu nu aveam drepturi. Nu imi amintesc sa fi avut vreodata banii mei, o poseta, o haina ca lumea. Castiga bine la mina dar, erau banii lui. Eu munceam dar si acei bani erau ai lui. Incepuse mai nou, cand il mai certam, sa ma loveasca si devenise o regula sa mi se aplice astfel de “corectii”. Desi au fost si momente linistite, frumoase, acestea au fost inecate de multimea de fapte rele. Asa am ajuns, patrunsa de deznadejde, durere, munca epuizanta, saracie, sa clachez. Am intrat in depresie, care cu timpul s-a agravat. Cand ma vedea plangand imi zicea: “ Tu nu sti sa suferi, numai sti sa plangi, in viata mai si suferi…”Dar eu imi spuneam, de ce sa sufar, pentru ce, cui am facut vreun rau? Ce blesteme ma urmaresc? Toata tineretea trece in suferinta si chinuri, anii cei mai frumosi se duc si cu ce ramanem? La 34  de ani am fost operata de hernie de disc, suferinta indurata, chinurile de nedescris, faptul ca nu puteam umbla si ca nu eram inteleasa in neputinta mea, m-au daramat si mai mult. Dupa convalescenta, am inceput sa imi pun intrebari in legatura cu viata mea, ce sunt eu, de unde vin, unde ma duc… Desi acestea erau intrebari frecvente, in gandurile mele inca de cand eram un copil, nu au avut asa un impact pana dupa operatie. Am trait in lume, cu lumea in mine, facand toate greselile ce le poate face un om care nu are o idee clara despre viata. Eram ca un ratacit in jungla de afara, fara busola, fara un reper, pana cand… Internata in spital din cauza depresiei si durerilor de spate, am intalnit o femeie in varsta, mama unei doamne ce o cunosteam vag, din satul unde am copilarit. Povestind cu ea, vazandu-mi suferinta, mi-a intins o Carte si mi-a spus: “Citeste!”. A spus sa incep cu Psalmii, mi-am dat seama ca e Biblia; eu care nu stiam nimic despre Dumnezeu, am  inceput sa citesc. La psalmul 6 si la al 13-lea, o durere sfasietoare am simtit in sufletul meu si am inceput sa plang cu atata amar ca parca ma sufocam.
      Psalmii 6:1-9
      “Doamne, nu ma pedepsi cu mania Ta si nu ma mustra cu urgia Ta. Ai mila de mine, Doamne, caci ma ofilesc! Vindeca-ma, Doamne, caci imi tremura oasele. Sufletul mi-e ingrozit de tot; si Tu, Doamne, pana cand vei zabovi sa Te induri de mine? Intoarce-Te, Doamne, izbaveste-mi sufletul! Mantuieste-ma, pentru indurarea Ta! Caci cel ce moare nu-si mai aduce aminte de Tine; si cine Te va lauda in Locuinta mortilor? Nu mai pot gemand! In fiecare noapte imi stropesc asternutul si-mi scald patul in lacrimi. Mi s-a supt fata de intristare si a imbatranit din pricina tuturor celor ce ma prigonesc. Departati-va de la mine, toti cei ce faceti raul! Caci Domnul a auzit glasul plangerii mele! Domnul imi asculta cererile si Domnul imi primeste rugaciunea! ”  
Atunci am simtit ceva…Ceva imi spunea ca trebuie sa ma schimb eu in primul rand, ca om. Am revazut viata mea plina de pacate, de erori, de fapte si vorbe care imi aduceau numai rusine si am zis: “Doamne, daca Tu existi, ia-ma, schimba-ma, fa-ma dupa placul Tau, curateste-ma si vindeca-mi ranile!”   
     Asa a inceput, la 36 de ani, umblarea mea prin credinta…Am cautat o biserica evanghelica, am spus ca vreau sa ma botez, pentru ca m-am pocait in fata lui Dumnezeu de tot raul ce l-am trait si experimentat, ca vreau sa fiu un om nou.
       Surprinzator este faptul ca, sotul meu, desi rebel de felul lui, mi-a acceptat decizia, fara sa se opuna. Eu am pasit in necunoscut, un inceput plin de nedumeriri dar, cu credinta in suflet. S-a simtit schimbarea imediat. Citind Biblia, Noul Testament zilnic, am descoperit ca am un Mantuitor, un Salvator prin Domnul Isus Cristos, El a murit pentru mine, pentru pacatele mele, sangele Lui a curs ca sa curete si sa limpezeasca viata mea plina de pacate. Mi-am incredintat Lui toate grijile, durerile, temerile si El mi-a dat in schimb pacea si linistea mult ravnita. Eram schimbata total, acolo unde fusese ranchiuna, ura, ii luase locul dragostea si mila, acolo unde fusese dorul de  razbunare, ii luase locul iertarea, acolo unde era mereu acuzatie, cand aratam cu degetul invinovatind mereu pe cel de langa mine, intervenise autoevaluarea, recunoasterea slabiciunilor si defectelor mele si automat, dorinta de a ma schimba in bine, pentru a fi placuta celor din jur. Am simtit bunatatea lui Dumnezeu fata de mine, eu care fumam, eram innebunita de placerea de a fuma, mergeam la distractii, chefuri, atunci cand am fost cercetata, a disparut orice dorinta de a mai face constient ceva ce nu e bine. Parca nu fumasem niciodata… A inceput incet, incet, depresia sa dispara, casnicia sa capete un nou sens, familia sa fie mai unita si, desi au mai fost si mai sunt probleme, dureri, necazuri, cu Dumnezeu alaturi totul pare  mai usor. Cea mai mare minune pe langa faptul ca eu m-am schimbat, este faptul ca sotul meu s-a schimbat 100%, este iubitor, intelegator, atent, respectuos, relatia noastra de cuplu este excelenta si cand privesc in urma, ma tot mir si dau slava si cinste Domnului meu pentru mare harul si bunatatea Sa fata de mine.Rabdarea si dragostea mea fata de copii, de sot, a dat roade; desi au trecut 24 ani de casnicie, dragostea nu s-a stins cu trecerea timpului, ci s-a cimentat si mai mult, avand ca liant iertarea, respectul reciproc si cel mai important lucru, iubirea si ascultarea fata de Dumnezeu.  Eu nu am cuvinte sa Ii multumesc indeajuns, pentru schimbarea ce a facut-o in viata mea, in familia mea. De la persoana depresiva, cu doua tentative de suicid, am ajuns o fiinta plina de veselie, de speranta, de compasiune, am inteles ca schimbarea trebuia sa inceapa de la mine si sa nu tot astept ca ceilalti sa se schimbe, atata timp cat eu continui sa fiu aceeasi. Asa am inceput sa scriu poezii spre slava lui Dumnezeu, ma lupt in fiecare zi sa fac voia Domnului, sa imi iubesc aproapele iar acolo unde nu inteleg de ce si pentru ce, ma rog ca El sa imi dea intelepciune si pricepere. Am un motto propriu… “pe cine am ajutat azi, pe cine am imbarbatat, cui i-am adus o bucurie sau un zambet pe fata?” Cand intr-o zi nu fac macar unul din aceste lucruri, ma simt rau. Cuvantul lui Dumnezeu spune: ” ziua de maine nu ne apartine…” asa ca incerc sa recuperez tot ceea ce a ramas nefacut in viata mea, ma rog la bunul Dumnezeu sa se indure de orice fiinta de pe acest pamant si sa aduca mantuirea tuturor.”Crede si vei fi mantuit!” Nu trebuiesc jertfe ca in vechime, nu trebuie sa depui eforturi epuizante ca sa primesti iertarea ci doar sa crezi in Fiul lui Dumnezeu, ca S-a facut Om, a luat pacatul lumii asupra Sa, a murit, a inviat si S-a inaltat, stand la dreapta Tatalui, pregatindu-ne un loc ca atunci cand vom pleca in vesnicie, sa fim impreuna cu El. Fraza mamei mi-a ramas in minte si acum dar, ii vad altfel mesajul…Da, “in lume veti avea necazuri, dar indrazniti, Eu am biruit lumea!” spune Domnul. Toti suntem creati cu un scop de Dumnezeu, pentru a trai in ascultare, in adorare fata de El; singuri, suntem o mana de tarana, un abur ce se trece, fara speranta, fara viitor. Cu El, avem viata vesnica, prin credinta! De cate ori ma gandesc la minunile din viata mea, la binecuvantarile zilnice, imi dau lacrimile, oricate versuri as scrie, oricate cantari as inalta spre ceruri, nu pot exprima recunostinta ce o port in suflet pentru El.
      Isus este Calea, Adevarul si Viata, atunci cand Il primesti in viata ta, totul se schimba pentru ca El, iti preia povara, o duce la crucea de la Golgota si o lasa acolo, tu vei fi mai usor, mai liber, impacat cu tot ceea ce inseamna viata, pentru ca adevarata Viata traieste in tine, El, Isus Cristos, Mantuitorul lumii.
      Toti acei ce ma cunosc, se mira de schimbarea din mine, nu inteleg cum, dar stiu…”a, s-a pocait!” Parca mai aud pe unii…”hei, ai uitat ca si tie ti-a placut… aia si ailalta?” Eu zic, nu, nu am uitat dar atunci nu stiam ca nu e bine ce fac, acum stiu, de aceea m-am rupt de pacat si vreau sa fiu pe placul lui Dumnezeu. Suntem chemati la sfintenie, cel ce traieste in ascultare, va fi binecuvantat! Domnul cand a sters pacatele din viata mea, a si uitat ca le-am facut, conditia este: “Pacatele iti sunt iertate, du-te si nu mai pacatui!”
       Dumnezeu sa ajute fiecare fiinta care se caieste cu adevarat, sa primeasca pacea, linistea si binecuvantarile Sale cele vesnice, aici pe pamant si acolo in vesnicii!Amin!
Barcelona, iulie/2011578652_484688584936879_379603981_n

Read Full Post »

16034_133495996803830_920078221_n

http://www.youtube.com/watch?v=shQiiM1IN-Q#t=13

Mesaj Alin Loloş – Biserica baptistă română Covasna (20.08.2013)

VIDEO by inventivstudio

Comentarii rezumat de la

http://rodiagnusdei.wordpress.com/2013/08/30/mesaj-alin-lolos-biserica-baptista-romana-covasna-20-august-2013/

Atunci cand esti chemat de Isus Hristos ,

nu mai poti sa straiesti oricum..

…Nici eu nu am mai putut sa traiesc oricum, cu toate ca mi-am dorit iluzionismul, mi-am dorit faima, poftele, cu care traiam odata. Ca poate, stiu eu, ar mai fi ok sa mai ating. Dar, n-am mai putut. Alin Loloş

Alin Loloş povesteşte cum Domnul a lucrat in viata lui. (43 de minute)

Sunt trist, ca multi care merg la bisericile evanghelive cred ca sunt nascuti din nou, ei cred ca au fost schimbati de Isus Hristos, dar, de fapt au fost schimbati de ei insusi…. au fost chemati la o biserica sau la o seara de tineret unde au auzit predicand pe un frate evanghelist sau un frate pastor si si-au dat seama ca cine face unele lucruri se duce in iad. Si el singur a renuntat la unele lucruri, in schimb la alte lucruri. de fapt. el s-a schimbat pe el insusi. Iar el a adoptat un caracter sau comportament crestin, si el crede ca e nascut din nou si de fapt merge in fundul iadului, pentru ca nu acela care se schimba merge in rai. Ci, acela care este schimbat de Isus Hristos va merge in rai. Si atunci cand esti chemat de Isus Hristos , nu mai poti sa straiesti oricum.

Nici eu nu am mai putut sa traiesc oricum, cu toate ca mi-am dorit iluzionismul, mi-am dorit faima, poftele, cu care traiam odata. Ca poate, stiu eu, ar mai fi ok sa mai ating. Dar, n-am mai putut. De aceea, pentru putine minute as vrea sa va explic Hristos, cum m-a schimbat El in persoana, prin Duhul Sfant.

1236842_396002043856597_1690699821_n

Read Full Post »

Older Posts »

%d bloggers like this: