Feeds:
Posts
Comments

Posts Tagged ‘MEDITATII mCUVINTE DE IMBARBATARE SI TREZIRE’

1157720_783545918336995_1670540956_n

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

OSWALD CHAMBERS

28 MARTIE

Nu cumva este la mijloc vreo neînţelegere?
„Haide să ne întoarcem în Iudea.” „Invăţătorule. – i-au zis ucenicii, – acum de curând căutau iudeii să Te ucidă, si Te întorci în Iudea?”
Iuan 11:7-8
Poate că nu înţeleg ce spune lsus Cristos, dar este periculos ca, din acesi motiv, să afirm că El a greşit în ceea ce a spus. Nu este niciodată drept să cred că ascultarea mea de un cuvânt al lui Dumnezeu îl va dezonora pe lsus. Singurul lucru care îI va dezonora este neascultarea de El. A pune părerea mea despre onoarea Lui în locul lucrului pe care El mă îndeamnă să-l fac nu este niciodată bine, chiar dacă aceasta poate izvorî din dorinţa reală de a nu-L face de ruşine. Ştiu când un îndemn vine de la Dumnezeu datorită persistenţei lui calme. Dar când trebuie să cântăresc lucrurile pro şi contra şi când apar îndoieli şi discuţii, cu vin cu un element care nu este de la Dumnezeu şi ajung la concluzia că sugestia nu a fost bună. Mulţi dintre noi suntem credincioşi ideii noastre despre lsus Cristos, dar câţi dintre noi îi suntem credincioşi Lui însuşi? Credincioşia faţă de lsus înseamnă a merge înainte chiar dacă nu văd nimic (conform Matei 14:29); credincioşia faţă de ideile mele înseamnă a „curăţa terenul” mai întâi, cu inteligenţa mea. Insă credinţa nu este o înţelegere intelectuală, ci este o predare deliberată în mâna unei Persoane, chiar şi atunci când nu mai văd nici o cale.Te întrebi dacă să faci un pas prin credinţă în lsus sau să aştepţi să vezi cum poţi face singur acel lucru? Ascultă de El cu o bucurie cutezătoare. Când El îţi spune ceva şi tu începi să argumentezi, aceasta este din cauză că ai o concepţie despre onoarea Lui care nu este, de fapt, onoarea Lui. Îi eşti tu loial lui lsus sau ideii pe care o ai despre EI? Eşti tu loial cuvintelor Lui sau încerci să faci un compromis cu idei care nu au venit niciodată de la El? ,$ă faceţi tot ce vă va spune.”

IZVOARE IN DEŞERT

28 Martie

Şi de îndată ce preoţii care duc chivotul Domnului,
Dumnezeului întregului pământ, vor pune talpa piciorului
în apele Iordanului, apele Iordanului se vor despica în două,
şi anume apele care coboară din sus se vor opri grămadă.
(Iosua 3:13)

Cine se poate opri să nu-i admire pe aceşti bravi leviţi? Ei au dus chivotul legământului drept în apă, pentru că râul nu s-a despicat până nu „li s-au muiat picioarele în marginea apei“ (v. 15). Dumnezeu nu promisese nimic altceva.
Dumnezeu onorează credinţa – credinţa stăruitoare – care vede PROMISIUNEA Lui şi priveşte numai la ea. Ne putem imagina cum spectatorii de astăzi, văzând cum înaintează aceşti oameni sfinţi ai lui Dumnezeu, ar spune: „N-ai să mă vezi niciodată riscând aşa ceva! Chivotul va fi luat de ape!“ Şi totuşi „preoţii … s-au oprit pe uscat“ (v. 17). Nu trebuie să trecem cu vederea faptul că credinţa din partea noastră Îl ajută pe Dumnezeu să-Şi ducă la îndeplinire planurile Sale. Fiţi gata să veniţi în ajutorul Domnului.Chivotul legământului era dotat cu drugi, astfel că preoţii puteau să-l ridice pe umerii lor. Deci chiar şi chivotul lui Dumnezeu nu se deplasa singur, ci era purtat. Când Dumnezeu este arhitectul, oamenii sunt zidari şi muncitori. Credinţa Îl asistă pe Dumnezeu. Ea poate închide gura leilor şi poate stinge focul cel mai distructiv. Credinţa Îl onorează pe Dumnezeu, şi Dumnezeu onorează credinţa.O, de am avea acea credinţă care merge înainte, lăsându-L pe Dumnezeu să-Şi împlinească promisiunea când consideră El potrivit! Fraţi leviţi, hai să ne punem sarcina pe umăr şi să n-o privim ca şi cum am căra coşciugul lui Dumnezeu. Este chivotul Dumnezeului celui viu! Cântaţi în timp ce înaintaţi spre râu! Thomas Champness
Unul din semnele distinctive ale Duhului Sfânt în biserica Noului Testament era duhul de îndrăzneală. Una din marile calităţi esenţiale ale acelui fel de credinţă care face lucruri mari pentru Dumnezeu şi aşteaptă lucruri mari de la Dumnezeu este îndrăzneala şi cutezanţa sfântă. Când ai de a face cu o Fiinţă supranaturală şi primeşti lucruri de la El care sunt imposibile din punct de vedere omenesc, este într-adevăr mai uşor pentru noi să primim mult decât să primim puţin. Şi este mai uşor să stăm într-un loc al încrederii îndrăzneţe decât într-un loc în care ne agăţăm cu grijă şi cu timiditate de ţărm.
Ca nişte navigatori înţelepţi care trăiesc o viaţă de credinţă, haideţi să lansăm bărcile noastre la adânc. Vom vedea că toate lucrurile sunt „cu putinţă la Dumnezeu“ (Luca 18:27) şi că „toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede“ (Marcu 9:23).Astăzi haideţi să facem lucruri mari pentru Dumnezeu, luând credinţa Lui ca să credem lucruri mari şi primind puterea Lui ca să le împlinim! din Zile cereşti pe pământ

DOMNUL ESTE APROAPE!

(Filip. 4.5)

28 Martie
Şi nu numai ea, dar şi noi, care avem cele dintâi roade ale Duhului, suspinăm în noi, şi aşteptăm înfierea, adică răscumpărarea trupului nostru. Romani 8.23
Ca urmare a căderii omului în păcat, toată creaţia suferă. Pe Golgota Domnul Isus a săvârşit răscumpărarea, pe când mântuirea trupurilor noastre va avea loc când va veni Domnul în văzduh şi va slobozi întreaga făptură.Până atunci întreaga creaţie suspină şi aşteaptă schimbarea tuturor lucrurilor, înnoirea lor când toată creaţia va fi scăpată de blestemul nelegiuirii. Dar şi noi copiii lui Dumnezeu suspinăm până va fi descoperirea înfierii noastre. Noi suntem aceia care am primit înfierea prin Duhul Sfânt pe care ni L-a dat Dumnezeu, chiar înainte de a se împlini prorocia din Ioel unde spune că „voi turna Duhul Meu peste orice făptură.” Aceasta se va întâmpla în viitor. De aceea spune Iacov (1.18) despre noi că suntem ca un fel de pârgă a făpturii Lui.” În împărăţie va fi atât pârga cât şi recolta întreagă. Aceştia care au primele roade ale Duhului, care sunt întâi născuţi au în Evr. 12.23 denumirea de „Adunarea celor întâi născuţi.”Această scurtă expunere ne arată ce valoare însemnată şi cât de preţuită este Adunarea lui Dumnezeu. Să facă Domnul să avem gânduri duhovniceşti despre Adunarea Lui ca în zilele de acum să rămânem ocrotiţi de tot ce este rău. Să vedem clar că locul nostru nu este pe pământul acestei lumi, şi să aşteptăm şi noi suspinând înfierea, adică izbăvirea de trupul slăbiciunii noastre, în rest fiind deja făcuţi desăvârşiţi de Domnul Isus pe crucea Golgotei.Se spune adesea că deşi avem Sfânta Scriptură, totuşi sunt atâtea secte, confesiuni, biserici, etc. Dar de ce? Fiindcă nu vor să se supună Cuvântului lui Dumnezeu. Iată secretul întregii confuzii şi izvorul tuturor sectelor care sunt ruşinea creştinismului.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

De CHARLES H. SPURGEON

28 martie

SĂ FII UN ÎNDRUMĂTOR
Dumnezeu te va face cap, nu coadă.
Deuteronom 28.13
Dacă ascultăm de Domnul, El îi va obliga pe vrăjmaşii noştri să vadă că binecuvântarea Lui este peste noi. Deşi aceasta este o făgăduinţă sub lege, ea e bună şi pentru copiii lui Dumnezeu; căci Domnul Isus a ridicat blestemul, înlocuindu-l cu binecuvântarea Sa.Sfinţilor le este dat să îndrume mersul celorlalţi oameni printr-o influenţă sfântă; locul lor nu va fi la coadă; pentru a fi traşi într-o parte şi alta. Ei nu trebuie să se lase duşi de duhul lumii, ci să determine lumea să dea slavă Domnului Cristos. Dacă Domnul este cu noi, nu trebuie să cerşim toleranţă pentru Evanghelie ci trebuie, să căutăm s-o ridicăm pe tronul societăţii. Nu a făcut Domnul Isus preoţi pe toţi din poporul său? Ei trebuie să fie învăţători şi nu să înveţe ei din filozofia necredincioşilor. Nu suntem noi, în Cristos, făcuţi împăraţi? Atunci cum am putea să fim slujitori ai obiceiurilor păcătoase şi robi ai părerilor omeneşti?Şi acum, vă întreb: v-aţi ocupat voi de adevărata poziţie faţa de Domnul Isus? Prea mulţi sunt aceia care tac, din teamă, sau din laşitate. Vom îngădui noi ca Numele Lui să fie dat uitării? Credinţa noastră va ajunge ea să fie la coadă? Nu, din contră, trebuie să fie în frunte spre a fi forţa conducătoare pentru noi şi pentru alţii.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger
28 martie
„După ce şi-au bătut astfel joc de El, L-au dezbrăcat de haina stacojie, L-au îmbrăcat cu hainele Lui şi L-au dus sa-L răstignească.”
Matei 27:31

Au pus crucea pe spatele Lui plin de răni, şi mult norod L-a urmat plângând. Aceştia nu s-au ruşinat de El, dar El le-a spus:”Nu Mă plângeţi pe Mine; ci plângeţi-vă pe voi înşivă şi pe copiii voştri.” Din aceste cuvinte vedem că nu era ură în inima Lui faţă de ucigaşii Lui. Dintr-odată a căzut sub greutatea crucii. De aceea au silit pe un om care venea de la câmp să–i ducă crucea. A ajuns la Gologota împreună cu doi răufăcători. Acolo I-au bătut în cuie mâinile şi piciorele pe cruce. Aşa scrie psalmistul:”O ceată de nelegiuiţi dau târcoale în jurul Meu, Mi-au străpuns mâinile şi picioarele.” Putem să ne închipuim ce dureri a suferit Isus din cauza cuielor. Atârna astfel în arşiţa soarelui. Care au fost primele Lui cuvinte de pe cruce? „Tată, iartă-i că nu ştiu ce fac!” Aceste cuvinte a putut să le spună datorită plinătăţii Lui în dragoste. Ostaşii au împărţit între ei hainele Lui, iar pentru cămaşa Lui au tras la sorţi.Această cămaşă nu avea cusătură. Era făcută dintro singură bucată. Acest lucru ne spune ceva: cămaşa dreptăţii Lui Dumnezeu nu o primim parţial. Această dreptate nu se lasă desfăcută şi cel ce o primeşte, poate spune împreună cu David:” O moştenire plăcută mi-a căzut la sorţi, o frumoasă moşie mi-a fost dată.” Ps. 16:7. Cititorule drag, ai avut şi tu parte de aceastaă moştenire?

Meditatii Charles H. Spurgeon
CHARLES H. SPURGEON
MEDITAȚII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineața și Seara

28 Martie

DIMINEAŢA
Şi să cunoaşteţi dragostea lui Christos, care întrece orice cunoştinţă. Efeseni 3:19
Dragostea lui Christos, în tot farmecul, plinătatea, măreţia şi credincioşia ei, depăşeşte cunoştinţa omenească. Ce limbă poate descrie dragostea neîntrecută, incomparabilă, pe care o are faţă de copiii oamenilor? Este atât de vastă şi nemărginită încât, asemeni unei rândunele care atinge apa din zbor dar nu se scufundă, cuvintele noastre descriptive ating doar suprafaţa, nu adâncurile. Bine a spus poetul „O dragoste, abis de neînţeles!”, fiindcă dragostea lui Christos este nemăsurată şi insondabilă; nimeni nu-i poate atinge fundul. Înainte să avem o idee lămurită despre dragostea lui Isus, trebuie să-I înţelegem slava anterioară din înălţimea cerului şi încarnarea pe pământ, în adâncurile ruşinii. Dar cine poate vorbi despre maiestatea lui Christos? Pe tronul cerurilor, era Dumnezeu din Dumnezeu. Prin El au fost făcute cerurile şi toată oştirea lor. Braţul Său atotputernic a făcut stelele. Lauda heruvimilor şi serafimilor Îl înconjura în fiecare clipă; corurile slăvite ale universului cântau neîncetat în faţa tronului Său. El domnea peste întreaga Sa creaţie, Dumnezeu atotputernic, binecuvântat pentru totdeauna (Romani 9:5). Cine poate descrie înălţimile slavei Sale de atunci? Și cine poate spune cât de jos a coborât? Nu a fost de ajuns să devină Om, a devenit Om al durerii. A venit ca să sângereze, să moară şi să sufere – foarte mult pentru El, Fiul lui Dumnezeu; dar să sufere o agonie nemăsurată – să îndure o moarte rușinoasă, părăsit de Tatăl Său — este o dragoste care te face să înmărmureşti de uimire. Aceasta este dragostea! Într-adevăr, este o dragoste „care întrece orice cunoştinţă”. Fie ca această dragoste să ne umple inimile de recunoştinţă, şi să ne ajute să-i manifestăm practic puterea..
SEARA

Vă voi primi ca pe nişte miresme cu miros plăcut. Ezechiel 20:41

Meritele Mântuitorului nostru scump sunt o mireasmă plăcută în faţa Celui Prea înalt. Fie că vorbim despre virtuţile active, fie despre cele pasive ale lui Christos, este vorba de aceeaşi mireasmă. In viaţa Sa activă a existat o mireasmă plăcută, prin care a onorat legea lui Dumnezeu. A făcut ca fiecare precept să strălucească ca un diamant preţios în montura propriei Sale persoane. In ascultare pasivă, în supunere fără murmur, a îndurat foamea şi setea, frigul şi căldura. A transpirat picături de sânge în Ghetsemani, a fost biciuit şi pălmuit de romani. Apoi a fost atârnat pe cruce ca să sufere mânia lui Dumnezeu în locul nostru. Aceste lucruri sunt o mireasmă în faţa Celui Prea înalt. Datorită felului în care a trăit şi a murit, datorită suferinţelor şi ascultării Lui, Domnul Dumnezeu ne acceptă. Câtă valoare trebuie să fie în El ca să acopere nimicnicia noastră! Câtă mireasmă trebuie să împrăştie ca să ne ascundă mirosul urât! Câtă putere purificatoare trebuie să existe în sângele Lui ca să ne spele păcatele! Câtă glorie trebuie să sălăşluiască în dreptatea Lui ca să ne transforme din creaturi păcătoase în îngeri de lumină „în prea iubitul Lui” (Efeseni 1:6). Credinciosule, cât de sigură şi neschimbătoare trebuie să fie acceptarea noastră, de vreme ce se face prin El! Nu te îndoi niciodată de primirea ta în Christos. Fără El, nu poţi fi primit; dar, odată ce ai primit meritele Lui, nu mai poţi sta pe dinafară. In ciuda tuturor îndoielilor, temerilor şi păcatelor tale, Iehova nu te va mai privi niciodată cu mânie. Deşi îţi vede păcatele, când se uită la tine prin Christos, nu vede nici un păcat. Eşti întotdeauna acceptat în Christos şi binecuvântat, şi drag inimii Tatălui. De aceea, înalţă-te în cântare, şi când priveşti tămâia meritelor lui Christos ridicându-se ca un fum albăstrui în fața tronului de safir, jertfeşte-ţi şi tu tămâia rugăciunii.

MEDITAŢII ZILNICE de WIM MALGO

28 MARTIE

«Ilie i-a zis: „Rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite la Iordan. “El i-a răspuns: „ Viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi, “Şi amândoi şi-au văzut de drum.»
2 ÎMPĂRAŢI 2,6
In încercarea Iordanului se află taina întregii puteri. Când Domnul Se pregăteşte să-1 ia la cer pe profetul Ilie, Elisei îl urmăreşte deoarece doreşte neapărat să primească putere pentru slujba care-i stă înainte. Calea îl duce la Iordan; da, chiar prin Iordan, căci Ilie îi spune: «Domnul mă trimite la Iordan». Duşmanul încearcă totul ca să-l împiedice pe Elisei să-l urmeze pe Ilie cu hotărâre şi ascultare prin Iordan. Tovarăşii lui de slujbă de asemenea vor să-1 oprească, dar el le răspunde de două ori: «Ştiu şi eu, dar tăceţi» (2 Imp. 2,3). Ai văzut cum încearcă duşmanul să te abată şi pe tine de la calea dreaptă? Ai observat cum încearcă diavolul prin tot felul de şiretlicuri să te facă să renunţi la hotărârea de a trece prin Iordanul morţii cu Ilie cel ceresc, Isus Cristos? Acţionează ca Elisei: porunceşte ispititorului să tacă si ţine-te strâns de Domnul, chiar dacă alţii nu te mai urmează. Ilie şi Elisei au stat amândoi în Iordan. Mulţi stau deoparte, dar adevăraţii credincioşi ÎI urmează pe cerescul Ilie, Isus, în Iordanul morţii spre a fi apoi o veşnicie în raiul vieţii.

MANA DE DIMINEAŢĂ

MARTIE 28

MARCU 1:17
“Veniţi după Mine şi Eu vă voi face pescari de oameni.”
Am pus noi în aplicare invitaţia aceasta atît de bine cunoscută,o trăim noi? Cînd am răspuns chemării lui Dumnezeu am primit şi această chemare. Au trecut poate ani de-atunci şi poate că sînt mulţi care nu vor putea prezenta Domnului măcar un suflet cîştigat pentru cer. Să ne întoarcem la dragostea dintîi, la izvorul acela limpede, la felul acela de a lucra simplu, pe care însuşi Domnul l-a început. Sînt prilejuri bune cît vezi cu ochii şi cei care s-au înrolat în ceata pescarilor de oameni nu vor fi niciodată fără lucru! Nu este exclus nici un copil al lui Dumnezeu de la lucrarea aceasta care aduce în sufletul unui astfel de “pescar” o bucurie neobişnuită. În adevăr, ce bucurie este aceea de a prezenta Domnului Isus un suflet cîştigat pentru El!De îndată ce ne însuşim chemarea Domnului, El este Acela care îşi ia sarcina s-o ducă la bun sfîrşit. Dar pentru ca să ajungă la oameni El are nevoie de oameni devotaţi. Aici nu este vorba de predici oricît de necesare ar fi ele şi locul lor, ci de viaţa umană trăită în părtăşie cu Domnul însuşi şi care să fie gata să asculte poruncile Lui. O astfel de viaţă este de aici înainte într-o permanentă veghere şi nu pierde nici un prilej de a mărturisi pe Domnul Isus şi lucrarea Lui de la Golgota. Noi putem să fim pescari de oameni în tot locul unde lucrăm zilnic, şi slujba aceasta nu este un efort, ci doar împlinirea în modul cel mai simplu a unei chemări de care trebuie să fim conştienţi şi pentru care ar trebui să fim recunoscători, căci este realmente o cinste care ni s-a dat de a fi lucrători împreună cu Dumnezeu. Să prindem orice prilej, cu toată înţelepciunea, fără să forţăm nimic şi nici să ofensăm vreodată pe nimeni, ci totdeauna plini de harul Domnului Isus. Una din cele mai frumoase experienţe ale acestei vieţi, este de a constata că Domnul conduce pe copiii Săi în calea acelora care caută pacea şi fericirea adevărată. Ei se întîlnesc în mod natural, în momentul ales de Dumnezeu. Pescarul de oameni trebuie să fie totdeauna gata şi uşor de condus în mîna învăţătorului, fiind deplin convins de călăuzirea şi cooperarea Domnului. Dar el mai are nevoie de stăruinţă şi de răbdare cum le-a avut şi le are El şi astăzi şi vrea să ni le acorde şi nouă dacă sîntem gata să-L urmăm cu credincioşie şi să învăţăm de la El care este “blînd şi smerit cu inima”.Perseverenţa şi răbdarea unui pescar sînt proverbiale şi el se bucură chiar şi atunci cînd prinde un peştişor, nu numai cînd prinde unul mare şi nu se descurajează cînd nu prinde nimic. Dar cel mai desăvîrşit exemplu îl avem în Domnul Isus a cărui răbdare şi stăruinţă a cîştiga sufletele noastre.

DOMNUL ESTE APROAPE/GBV

Vineri 28 Martie
Şi, când se vor împlini cei o mie de ani, Satan va fi dezlegat din închisoarea lui şi va ieşi ca să amăgească naţiunile care sunt în cele patru colţuri ale pământului. Apocalipsa 20.7,8
În Ezechiel 45.25 vedem că jertfa pentru păcat, arderea de tot şi darul de mâncare se vor regăsi printre jertfele care vor fi aduse la Sărbătoarea Corturilor în zilele Împărăţiei de o mie de ani. În Numeri 29 citim câteva învăţături remarcabile cu privire la jertfirea viţeilor în cele şapte zile ale sărbătorii. În prima zi, jertfa era reprezentată de treisprezece viţei tineri, doi berbeci şi paisprezece miei de un an. În cea de a doua zi erau jertfiţi doar doisprezece viţei. În a treia zi, unsprezece; în a patra zi, zece: până când, în a şaptea zi, vedem că şapte viţei erau jertfiţi Domnului. Nu ne spune aceasta despre o scădere a aprecierii valorii jertfei care a câştigat această împărăţie glorioasă? Aşa se pare că vor sta lucrurile în partea pământească a Mileniului.Pe măsură ce anii trec, recunoştinţa lor faţă de Cel Căruia Îi datorează totul va scădea tot mai mult. La împlinirea celor o mie de ani, când diavolul este dezlegat din închisoarea lui din adâncuri, vedem neamuri, al căror număr este ca nisipul mării, în toate colţurile pământului. Aceste neamuri sunt gata să îl urmeze pe Satan, pentru a se lupta împotriva Regelui regilor, care i a condus cu dreptate şi îndurare timp de o mie de ani.Aceasta trebuie să fie o lecţie foarte solemnă pentru noi. Să veghem asupra dragostei noastre, pentru ca ea să nu se răcească, aşa cum s a întâmplat cu Biserica din Efes (Apocalipsa 2.4). Să veghem ca nu cumva, zi după zi, jertfa noastră de laudă să scadă tot mai mult. Doar atunci când ochii şi inimile noastre se preocupă cu Cel Binecuvântat care a făcut toate acestea pentru noi, vom aduce aceeaşi jertfă şi în ultima zi, ca şi în prima. Fie ca aşa să stea lucrurile cu fiecare dintre noi! G. C. Willis

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

28 Martie

Exod 2:1-14
Dumnezeu, în harul Său, nu a dorit să-Şi lase poporul în robie. El le-a dat un salvator: pe Moise, simbol al lui Hristos, a cărui istorie ne este relatată în numeroase locuri din Scriptură (Fapte 7.20 …; Evrei 11.23 …). În coşuleţul (sau chivotul) pe care i l-a pregătit mama lui avem o imagine a grijii deosebite cu care părinţii creştini îşi protejează copiii de influenţele dăunătoare ale lumii din afară. Dar numai această grijă nu este suficientă. Este necesară credinţa: coşuleţul trebuia pus pe apă. Şi Dumnezeu răspunde acestei credinţe cu o salvare providenţială. El dirijează totul din um¬ră. În final, porunca lui faraon nu va avea alt rezultat decât acela de a pregăti în însăşi casa lui un răscumpărător pentru Israel.Ajuns la maturitate, Moise dă dovadă de o credinţă de excepţie, ca şi părinţii săi. Evrei 11. 24 ... subliniază cum el refuză viitorul strălucit care i se oferă; el alege … socoteşte … şi care îi este secretul? „Privea spre răsplătire“. Măreţ exemplu pentru toţi cei care avem înainte această alegere: lumea cu gloria şi cu plăcerile ei, sau „ocara lui Hristos“! Moise venise pentru a-şi elibera poporul. Dar şi din punerea lui deoparte putem desprinde învăţături importante. Oricât de mare ar fi afectivitatea noastră, nu-L putem urma pe Hristos prin puterea noastră naturală (v. 12; comp. cu Ioan 18.10).

Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi

28 MARTIE

ROSTEŞTE CUVINTE CE ADUC VINDECARE
„Limba înţelepţilor aduce vindecare” (Proverbe 12:18)
Matthew Henry descrie harul drept „sarea care dă gust cuvintelor şi care le împiedică să altereze”. Sarea are două scopuri principale: este un conservant şi dă gust mâncării. Deci, când Biblia spune că vorbirea ta trebuie să fie „dreasă cu sare” (Coloseni 4:6), înseamnă că ele trebuie să conserve, nu să strice, să aibă mereu un gust bun şi să promoveze starea de bine. Apostolul lacov spune: „apa sărată nu poate da apă dulce” (lacov 3:12), cu alte cuvinte, nu poţi falsifica ceea ce ai în inimă. Nu e doar o chestiune de a învăţa să spui ceea ce trebuie, ci de a avea atitudinea potrivită, deoarece ceea ce spui reflectă „prisosul inimii” (Matei 12:34). Solomon spune: „Cine vorbeşte în chip uşuratic, răneşte ca străpungerea unei săbii, dar limba înţelepţilor aduce vindecare” (Proverbe 12:18). Dacă nu eşti atent, poţi ajunge ca prin vorbele tale să-ţi provoci ţie şi celor din jur tot felul de probleme. Un învăţător biblic spune: „Noi avem abilitatea de a rosti cuvinte ale credinţei, care produc minuni. Credinţa este o certitudine şi noi acţionăm bazându-ne pe ea, fie spre folosul nostru, fie spre distrugerea noastră. „Limba înţelepţilor aduce vindecare”. Am putea întoarce acest verset şi să spunem: „Limba celor neînţelepţi aduce boală”. Este alegerea ta. îţi poţi alinia gura şi inima la ceea ce-ţi spune diavolul sau poţi acţiona prin credinţă, aliniindu-ţi gura şi inima ia Cuvântul lui Dumnezeu, arătând spre binecuvântările Lui. Credinţa lucrează prin încrederea şi propovăduirea cuvintelor lui Dumnezeu”. Aşadar, începe să rosteşti cuvinte ce aduc vindecare.

PAINEA CEA DE TOATE ZILELE

Învăţăturile Tale sînt minunate: de aceea le
păzeşte sufletul meu. Descoperirea cuvintelor
Tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate.
Psalmul 119:129, 130

28 Martie
Text: 2 Corinteni 5:1-11
Lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă,… căci se va descoperi în foc. 1 Corinteni 3:13
CONFRUNTAREA CU MUZICA
Potrivit unei legende, cu mulţi ani în urmă, trăia în China un om care a fost acceptat ca membru în orchestra imperială, prin ajutorul unui prieten deosebit de influent. Pretindea să fie un flautist desăvîrsit, deşi nu ştia să cînte nici o notă. Lucrurile au mers bine pînă la o vreme. In timpul concertelor, îşi punea flautul la gură la momentul potrivit şi mima dibaci cîntatul. Dar, într-o zi, împăratul a anunţat că doreşte ca fiecare membru al orchestrei să prezinte un solo la instrumentul la care cînta. Omul îngrozit a făcut imediat aranjamente să ia lecţii de cîntat, dar aceasta nu l-au ajutat aproape la nimic. S-a gîndit să se prefacă bolnav în ziua cînd era programat să cînte, dar s-a temut că medicul Imperial va raporta înşelătoria. Aşa au trecut zilele, iar cînd timpul recitalului său a sosit, pentru a nu fi descoperită frauda a luat o doză fatală de otravă. S-a temut să fie confruntat cu muzica sa. Va veni ziua cînd toţi oamenii vor fi chemaţi înaintea Domnului pentru „recitalul” lor. Noi, credincioşii, „trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Cristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-1 va fi făcut cînd trăia în trup (2 Corinteni 5:10). Necredincioşii vor sta şi ei în faţa lui Dumnezeu ca să fie Judecaţi după faptele lor” (Apocalipsa 20:12). Nu este scăpare, nici măcar în moarte. Iată de ce este esenţial să-L acceptăm pe Cristos ca Mîntuitorul nostru personal şi să trăim cu cinste înaintea Domnului.
Da, cu toţii vom fi confruntaţi cu muzica noastră! – R.W.D.
Curînd vom fi chemaţi de jos
Să stăm cu toţi în faţa Sa.
Vei merge-acolo bucuros,
Sau îngrozit vei tremura? – Anonim.
Trăieşte azi asa cum ai dori să fi trăit atunci cînd vei sta în faţa lui Dumnezeu.

Sămânţa Bună

Vineri, 28 Martie 2014
Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemaţi-L câtă vreme este aproape.
Isaia 55.6
În sala în care se vestea evanghelia răsunau cuvintele predicatorului: „Noi Îl iubim pe Mântuitorul, pentru că El ne-a iubit mai întâi. Vreau să vă pun o întrebare: Voi Îl iubiţi pe Isus? Chiar dacă veţi răspunde nu, aceasta nu schimbă cu nimic faptul că El vă iubeşte; căci din pricina păcatelor voastre şi ale mele, El a mers la cruce. Voi aţi trăit viaţa voastră pentru plăcerile păcatului; voi aţi întors spatele harului Său şi dragostei Sale: poate aţi făcut aşa, fiindcă n-aţi ştiut până azi, că Mântuitorul v-a iubit cu o astfel de dragoste…“.O tânără abia îşi ţinea răsuflarea. Ea se întrebase uneori în trecut ce-ar face, dacă ar fi chemată să stea înaintea lui Dumnezeu; pe urmă, încercând să nu se mai gândească la aceste adevăruri, se aruncase într-o ameţitoare varietate de distracţii. Acum, în timp ce predicatorul descria suferinţele Mântuitorului pe cruce, în timp ce el vorbea despre Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii, tinerei i s-au deschis ochii inimii. Ea s-a văzut o păcătoasă pierdută în faţa lui Dumnezeu. Însă a aflat că la cruce a stat Cineva în chinuri pentru cei care acceptă salvarea din păcate. Acesta era Mântuitorul, care Şi-a dat viaţa pentru toţi care cred în El.

10152013_731777813511099_1202023010_n

Read Full Post »

%d bloggers like this: