Feeds:
Posts
Comments

Posts Tagged ‘Miel’

CE-I HARUL ?

1. Mă-ntrebi: ce e harul?E­o sfântă minune

Când Soarele-apare şi nu mai apune,

Şi chiar peste neguri şi nori de-ncercări,

Te poartă-n lumină pe­a’ slavei cărări.  

2. Ce-­i harul? E Domnul ce vine pe valuri

Şi-n miezul de noapte te-­aduce la maluri;

E Domnul, Păstorul, ce-­ţi dă un sărut

Când alţii cu pumnii-ncleştaţi te-au bătut.

3. Ce­i harul? E-o viaţă deplin înnoită

În sângele Jertfei, ca neaua albită.

E haina purtată din zori la apus,

Dar fără de pată în Domnul Isus.

4. Ce-i harul? E visul deja ce se vede,

Trăit cu iubire în cel care crede;

E pacea pe faţa acelui iertat,

În vorbele sfinte şi-n gândul curat.

  5. Ce-i harul?  E Domnul pe crucea amară,

În locul tău, Mielul întins ca să moară,

E ziua-nvierii din veacul cel rău,

Când poţi şi tu spune: “Sunt, Doamne, al Tău!” 

Text: Valentin Popovici, Muzică: Mihai Damian

Concurs de Imnuri Creştine Jubilate, 2014 Cluj-Napoca, 25 octombrie 2014

ENGLISH 

1.I ask, “What is Grace?”

It is a Holy miracle

When the Sun appears and does not set

And even over fog and clouds of trials

He carries you in light on the paths of Glory

  1. What is Grace? It is the Lord that comes on the waves

And at midnight takes you to shore

It is the Lord, the Shepherd, that gives you a kiss

When others with clenched fists have beaten you

  1. What is Grace? It is a life completely renewed

In the blood of His Sacrifice, made white as snow

It is the Holy clothing worn on the last day

Chlothing that is stainless in the Lord Jesus’s blood

  1. What is Grace? It is the dream already seen

Lived with love in Him who believes

It is the peace on the face of the forgiven

In Holy words and clean thought

  1. What is Grace? It is the Lord on the bitter cross,

In your place, the Lamb spread out to die

It is the day of resurrection from the evil age

When you too can say, “Lord, I am Yours.”

AVETI AICI PARTITURA PRIMITA DE LA COMPOZITOR PE E-MAIL :

D065. CE-I HARUL

Read Full Post »

382374374_553666138013518_535820568_n

CHIP DE MIEL

      (2 Corinteni 3.12-18) 

                    (T. Popescu)

     Caracterele mari se disting printr-o cunostinta clara a scopului urmarit. Astfel de oameni stiu ce vor. Asa facea si apostolul Pavel: el urma pe Domnul Isus, la care privea mereu. Si el a scris aceste cuvinte: “Noi toti prvim cu fata descoperita, ca intr-o oglinda, slava Domnului, si suntem schimbati in acelasi chip al Lui, din slava in slava, prin Duhul Domnului.”

     Ce chip avea Domnul Hristos? Chip de Fiu al Omului ori de Domn inaltat in slava, chip de rob ori de imparat? Iar noi ce chip privim la El? Chipul de “miel.” Putea sa aiba si chip de leu – dar va avea in viitor chip si de leu. Deocamdata Il privim sub chipul Lui de miel. Asa Il priveste Ioan evanghelistul in Apocalipsa: Cel care a fost injunghiat.

     Sub chipul de miel se intelege blandetea Lui, gingasia Lui, slabiciunea Lui aparenta, bunatatea Lui. Nu era ceva impunator, ci chipul Lui arata ceva cu totul modest si smerit. “Invatati de la Mine, caci Eu sunt bland si smerit cu inima, si veti gasi odihna pentru sufletele voastre.”

     Chipul de miel Il arata pe El ca pe Cel nevinovat. Nimic fals, nimic cu prefacatorie in fiinta Domnului Isus, ci simplu si curat. “Mielul fara cusur si far prihana” a fost numit El in Cuvantul lui Dumnezeu.

     Mielul a fost izbavirea evreilor din Egipt. Mielul era pus mereu pe altar, si seara si dimineata. Si ca Miel, Domnul Isus ne-a scapat de vina pacatelor noastre, de moarte si de osanda.

     Firea mielului, felul de a fi al mielului nu este felul de a fi al oamenilor. Aceasta in scoala Domnului Isus o invatam, si inca intr-un chip nedesavarsit. Dar putinul pe care il infatisam din blandetea si smerenia Lui, in scoala Domnului Isus invatam. Oamenii vor sa fie cineva, vor sa porunceasca, vor sa stapaneasca; mielul, nu.

     Frumusetea mielului o invata din ce in ce mai bine apostolul Pavel. N-o avea de la natura. De la natura era feroce, era prigonitor, era batjocoritor, era ucigas, cu toate ca a dus o viata morala serioasa. Dar tocmai pretentia pe care a avut-o l-a dus la foarte mari pacate. De cand a primit insa pe Domnul Isus, de atunci a privit intruna la El, si L-a privit sub chipul de miel. A trebuit sa paraseasca insusirile de violenta, de prigonitor, ca sa ia insusirile de bland si smerit.

     Mielul infatiseaza in acelasi timp si curatia. Si in scoala Mielului ne curatim mintea de atatea ganduri rele, ne curatim vointa de atatea porniri rele, ne curatim inchipuirea de atatea inchipuiri rele. Cugetam curat, judecam curat, simtitm curat. El ne elibereaza de neadevar, de aparente, de prefacatorii, de viclesug si ne face sa fim simpli, linistiti si curati. In felul acesta mereu ne innoim, mereu suntem verzi, mereu ne imbogatim, invatand noi de la Mielul pe care-L avem in fata ochilor nostri.

     Mielul infatiseaza si lipsa de putere. Prin aceasta lipsa de putere, el devine foarte simpatic copilasilor, ei insisi lipsiti de putere. Leul e puternic, dar e brutal; leul distruge. Mielul nu, caci nu are putere.

     Mielul este gata sa se jertfeasca. Lucrul acesta l-a dovedit Domnul Isus la Golgota: totul pentru altii, nimic pentru Sine. Apostolul Pavel spune in Romani 8.33-37: “Cine va ridica para impotriva alesilor lui Dumnezeu?…Cine-i va osandi? Hristos a murit. Ba mai mult, El a si inviat, sta la dreapta lui Dumnezeu si mijloceste pentru noi. Cine ne va desparti pe noi de dragostea lui Hristos?… Totusi in toate acestea noi suntem mai mult decat biruitori, prin Acela care ne-a iubit.”

     Oameni cu renume in istorie au intemeiat imparatii mari. Fiind in insula pe care a fost exilat, Napoleon facea urmatoarea cugetare. Insirand cativa dintre cei mari, spunea: “Noi am intemeiat mari imparatii, dar toate imparatiile noastre, bazate pe violenta, pe putere, au disparut, mai curand sau mai tarziu. Isus Hristos Si-a intemeiat o imparatie care dureaza, dar nu este intemeiata pe violenta, pe putere, pe asprime, ci este intemeiata pe iubire.” Cugetarea aceasta este dreapta.

     Tocmai lipsa de putere, unita insa cu iubirea, face ca lucrul sa fie statornic si neclintit. Prin cine castiga misionarii teren pe unde merg pentru vestirea evangheliei in tarile pagane? Se duc ei cu arme, sa dea la pamant pe cine nu vrea sa asculte de ei? Nu, ei sunt gata mai degraba sa fie doborati ei insisi, dar ei nu intrebuinteaza violenta. In felul acesta ei par foarte slabi, dar se arata cei puternici, pentru ca ei castiga suflete tocmai prin slabiciunea lor, prin blandetea si serviabilitatea lor.

     Calea crucii este pentru cel credincios calea renuntarilor. Renunuti la cinstea ta, renunti la bunul tau nume si te expui vorbirii de rau si nascocirilor mincinoase de tot soiul impotriva ta. Ce sa faci? Asta este calea mielului si noi pe aceasta cale suntem chemati sa-L urmam. Frumusetea mielului este adevarata frumusete si puterea mielului in slabiciune se arata. Pe acestea trebuie sa le avem noi in caracterul nostru.

     “Blandetea voastra sa fie cunoscuta de toti oamenii.” Gata sa renunti la dreptul tau si sa suferi mai degraba nedreptatea decat sa ridici in sus dreptul tau.

     Chipul mielului se lucreaza in sufletele noastre, daca noi privim tinta la Capetenia si Desavarsirea credintei noastre. Cand privim la El, invatam de la El sa fim blanzi si smeriti. Si cand nu suntem asa, cugetul ne mustra.

     Puterea celui credincios este puterea mielului. Si daca se arata cateodata ca putere a leului, nu este potrivita cu chipul de miel al Domnului Isus. In sufletul nostru trebuie sa rasara tot mai mult dorinta de a fi asemenea mielului. Si atunci asprimea in vorbire, ridicarea tonului, sunt osandite de cugetul nostru, ca nu ne aratam asa cum vrem sa ne aratam, cum este chipul mielului.

     In legatura cu aceasta, apostolul Domnului spune ca el nu face ca Moise, care purta o mahrama pe fata, pana cand stralucirea fetei lui disparea. Asta inseamna ca Moise vorbea intr-un chip simbolic, vorbea prin asemanari, prin randuieli, prin ceremonii. Aveau ele un miez, dar miezul acesta era ascuns. Moise vorbea acoperit si de asta si valul de pe fata insemna ca vorbirea lui Moise era acoperita. Drept este ca noi, in Noul Testament, patrundem cate ceva din intelesul invataturilor si ceremoniilor lui Moise, dar asta numai prin Duhul lui Dumnezeu si Cuvantul Lui. Altfel, ele ar ramane tot acoperite si pentru noi.

     Mahrama de pe fata lui Moise insemna si sfarsitul a ceea ce era trecator. In adevar, legea ne-a fost data ca un indrumator, ca un pedagog care sa ne duca la Domnul Hristos. Este un lucru cunoscut ca pe vremea lui Pavel copiii erau dusi de sclavi la scoala. Sclavul il lua de mana, il ferea de orice pericol pe drum si, cand intra in scoala, sclavul se retragea; pana acolo a fost rostul pedagogului. Asa este legea: ca un pedagog care sa ne duca la Domnul Hristos, incredintati ca ne-am facut vinovati de calcarea legii. Dar indata ce ne-a aratat nevoia unui Mantuitor, legea se retrage, pentru ca suntem in mana Invatatorului, singurul care ne poate mantui. Astfel, valul de pe fata lui Moise infatisa si ceea ce este trecator, un pedagog care te conduce la primirea invatatorului. Ea si-a implinit chemarea ei, ca te-a incredintat de pacat, dar mai departe ea nu poate face nimic, nu poate sa te mantuiasca, nu poate decat sa te faca sa simti nevoia unui Mantuitor. Astfel legea a luat sfarsit prin venirea Domnului Hristos. Hristos este sfarsitul legii.

     Noi insa privim fara val. Adica adevarurile mantuirii cuprinse in Domnul Hristos sunt aratate clar. Dupa evanghelie nu mai vine nimic, caci ea este descoperirea clara a mantuirii lui Dumnezeu si de aceea nu mai urmeaza nimic dupa ea. A venit Domnul Isus la noi si tot Cuvantul lui Dumnezeu este incheiat, nimeni nu mai poate adauga sau scadea ceva din ceea ce ne este descoperit de Dumnezeu in Cuvant.

     Noi privim nu cu un val pe fata, privim spre Domnul Isus si suntem schimbati din slava in slava prin Duhul Domnului. Aceasta inseamna insa o crestere in chipul mielului, in blandetea si smerenia Lui.

                                             Teodor Popescu

                                          27 noiembrie 1955

 269975_533162230062699_1774797072_n

Read Full Post »

14 Aprilie – Exod12.1-16

Ajungem acum la prezentarea Paştelui, într-un capitol dintre cele mai importante din tot Vechiul Testament. Răscumpărarea promisă se va împlini în acelaşi timp când asupra Egiptului se va abate cea mai grozavă dintre judecăţi. Păcatul merită moartea şi toţi au păcătuit, atât israeliţii cât şi egiptenii. Dar, pentru ei care făceau parte din poporul lui Dumnezeu, un miel va muri în locul lor, imagine clară şi emoţionantă a lui Isus, „Miel fără cusur şi fără pată … cunoscut în adevăr mai înainte de întemeierea lumii” (1 Petru 1.19) şi dat morţii la timpul hotărât de Dumnezeu. «Să ne însuşim această jertfa»: iată ce semnifică «a mânca pastele». Hristos a trecut prin focul judecăţii divine: mielul era fript la foc. Şi să ne gândim la chinurile Lui având dureroasa cunoştinţă că păcatul nostru L-a dus acolo; aceasta corespunde cu ierburile amare. Mielul era mâncat în familie. Părinţii, copiii, fiecare din casă îşi avea partea lui.

Drag cititor, ai experimentat tu în mod personal ce înseamnă «a mânca pastele»? Ţi-ai însuşit tu prin credinţă moartea ispăşitoare a Domnului Isus? 

Ziua convertirii, punctul de origine al noii vieţi (v.2), naşterea din nou a copiilor lui Dumnezeu, este o dată care nu trebuie uitată!

 

                                                                                              15 Aprilie Exod 12.17-27

Aluatul, simbol al răului, trebuie îndepărtat cu maximă atenţie (cf. 1 Corinteni 5.7, 8). Nu putem să ne însuşim lucrarea lui Hristos şi să ne bucurăm din plin de ea cât timp nu ne-am mărturisit şi nu am abandonat fiecare păcat de care avem cunoştinţă.

Israelitului îi mai rămânea să facă doar un lucru, cel poruncit de Domnul lui Moise în v.7: trebuia să înmoaie un buchet de isop în sângele mielului şi să ungă cu el pragul de sus şi amândoi uşorii uşii casei sale. Făcând aceasta, capul familiei trebuia să creadă două lucruri: întâi că Domnul avea să lovească prin judecată şi, în al doilea rând, că sângele avea puterea de a-l proteja pe el şi pe ai săi.

Ca şi copiii din familiile israeliţilor, putem întreba: „Ce înseamnă această slujbă pentru voi?” (v.26). Nu este oare aceasta o imagine a scumpului sânge al lui Hristos care ne pune la adăpost de judecată? „Eu voi vedea sângele” spusese DOMNUL (v.13), în timp ce israeliţii, dinăuntru, nu-l vedeau. Mântuirea noastră nu depinde de modul în care apreciem noi lucrarea lui Hristos, nici de intensitatea sentimentelor noastre cu privire la acest subiect. Nu, ci depinde de felul cum o vede Dumnezeu. Pentru El, sângele are eficacitate deplină şi totală în îndepărtarea păcatului. Să ne punem şi noi încrederea în lucrarea desăvârşită împlinită de Domnul Isus şi acceptata ae Dumnezeu (1Ioan13)

 

1 Corinteni 5

7. Maturati aluatul cel vechi, ca sa fiti o plamadeala noua, cum si sunteti, fara aluat; caci Hristos, Pastile nostru, a fost jertfit.8. Sa praznuim, dar, praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de rautate si viclenie, ci cu azimele curatiei si adevarului.

                                                                                         

                                                                                              16 Aprilie Exod12.28-39

În timp ce în casele lor israeliţii mănâncă pastele sub protecţia sângelui mielului, afară, în noapte, domneşte groaza şi nimicirea. îngerul nimicitor trece şi loveşte întâii-născuţi şi mari strigăte de deznădejde răsună în tot Egiptul. Este a zecea şi ultima plagă, imagine a unei judecăţi infinit mai grele, pe care Scriptura o numeşte moartea a doua, pregătită pentru cei care nu s-au pus la adăpost prin Mielul lui Dumnezeu.

Nici o deosebire între un prizonier din închisoare şi Faraon însuşi (v.29). Tot astfel, nu se va face deosebire când toţi morţii, „mari şi mici”, vor sta înaintea scaunului de judecată din Apocalipsa 20.

Pentru copiii lui Israel sosise timpul să plece. Ei mâncaseră pastele în grabă, cu mijlocul încins, cu încălţămintea în picioare, cu toiagul în mână (v. 11), arătând prin aceasta că sunt un popor despărţit, străin, gata de plecare. Suntem şi noi aşa? Prin zelul nostru pentru Dumnezeu, prin detaşarea noastră faţă de lucrurile de aici, de jos, prin sobrietatea noastră, pe scurt, prin tot comportamentul nostru, ceilalţi ar trebui să vadă că, fiind răscumpăraţi prin sângele Mielului, suntem în orice moment gata să plecăm spre căminul nostru etern.

                                                                               17 Aprilie Exod 12.40-51; 13.1-10

Dumnezeu face ca totul să înceapă din ziua I a răscumpărării (12.2; 1 Regi 6.1). El instituie pastele ca o rânduială perpetuă. Gândul vrăjmaşului, în ce priveşte Mielul, este „să nu i se mai amintească numele” (Ieremia 11.19). Dar Dumnezeu, pentru care lucrarea Fiului Său are un preţ aşa de mare, Se îngrijeşte ca amintirea Lui să fie mereu înnoită. „Este noaptea de ţinut pentru Domnul” proclamă El (v.42), şi, mai departe: „aduceţi-vă aminte de ziua aceasta” (13.3). înlocuind Pastele cu Cina comemorativă, Domnul Isus le-a cerut alor Săi să facă aceasta spre pomenirea Lui (1 Corinteni 11.24, 25). Aţi răspuns la această dorinţă a Domnului?

În cap.13, Domnul îşi declară drepturile asupra sufletului proaspăt răscumpărat (cap. 12). Unii credincioşi, mai ales copii cu părinţi creştini, sunt mulţumiţi că sunt mântuiţi şi nu ţin cont de sfinţirea care trebuie să urmeze. Dar aceeaşi voce care a spus: „Eu voi vedea sângele şi voi trece peste voi” (12.13), cere acum: „Sfinţeşte pe orice întâi-născut … este al Meu” (13.2). Sărbătoarea Paştelui era strâns legată cu cea a Azimelor. Invăţăm de aici că punerea la adăpostul sângelui şi necesitatea unei vieţi sfinte sunt pentru copiii lui Dumnezeu acum două adevăruri indispensabile –de citit şiTit 2.14- El S-a dat pe Sine insusi pentru noi, ca sa ne rascumpere din orice faradelege si sa-Si curete un norod care sa fie al Lui, plin de ravna pentru fapte bune.

DIN seria de Meditatii SCRIPTURILE IN FIECARE ZI VOLUMUL I

Read Full Post »

%d bloggers like this: