Feeds:
Posts
Comments

Posts Tagged ‘MULTUMIREA’

Multumirea nu este o alegere !

“Căci chiar dacă smochinul nu va înflori, viţa nu va da nici un rod, rodul măslinului va lipsi şi câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule şi nu vor mai fi boi în grajduri eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele !”                                     

Habacuc 3:17-18

         Nu cred că există un pasaj în Scriptură care să ilustreze mai plastic și real situația în care primii pelegrini, sosiți pe teritoriul de astăzi al Statelor Unite ale Americii, în anul 1620, au celebrat Sărbătoarea Mulțumirii. Plecați din Plymouth, Anglia, în Septembrie 1620, la bordul unui vapor nu prea mare, Mayflower, după o traversare a Oceanului Atlantic destul de dificilă, care a durat 66 de zile, cei 102 pasageri au ajuns pe continentul ”Lumii Noi”. Ajunși în cap de iarnă pe coasta de Est a Americii, extenuați după călătorie, flămânzi, înfrigurați și bolnavi, 56 dintre ei și-au sfârșit viața înainte de a o putea începe la locul mult dorit. În ciuda acestor condiții grele, în care multe familii s-au înjumătățit prin pierderea celor dragi, în noiembrie 1621, 46 dintre pelegrini (cum sunt cunoscuți astăzi cei care au supraviețuit condițiilor tragice ce i-au întâmpinat la sosire), împreună cu 91 de indieni indigeni s-au întâlnit pentru a mulțumi împreună lui Dumnezeu pentru recolta bogată a anului 1621, precum și pentru faptul că încă se mai aflau în viață.

E greu să te bucuri și să fii mulțumitor atunci când din patru-cinci copii ți-au mai rămas poate doar doi, iar mama lor nu mai este nici ea cu tine. Sau, invers, ai rămas fără soț și cu copii mici cărora va trebui să le pui zilnic câte ceva pe masă. Oamenii aceștia, aveau toate motivele din lume să fie descurajați și depresați. Și, totuși, ei au ales să Îi fie mulțumitori lui Dumnezeu pentru ceea ce aveau și să nu fie nemulțumitori pentru ceea ce tocmai pierduseră.

De unde, oare, au avut acești oameni puterea de a-și depăși durerile și a veni cu mulțumire înaintea lui Dumnezeu pentru ceea ce le dăduse în anul 1621, care tocmai se încheia ?

Să nu uităm că, majoritatea celor care celebrau acum bunătatea și grija lui Dumnezeu pentru ei, erau cei care și-au părăsit tot ce au avut, din cauza persecuțiilor religioase și au venit aici pentru a-și putea practica liberi credința. Experiențele lor cu Dumnezeu, din trecut, le-au întărit credința și le-au dat înțelepciunea de a pricepe că viața are diferite faze prin care Dumnezeu îngăduie să trecem. Scopul precis al acestor perioade din viața noastră este de a învăța că, chiar și atunci când credem că El este departe de noi, sau dacă noi ne-am distanțat de El este doar o chestiune de timp până când vom fi din nou reuniți cu El și vom experimenta din nou binecuvântările Lui.

Mulțumirea peregrinilor a venit și din încredințarea că nici un necaz nu ține veșnic și că, după orice nor se va ivi din nou soarele ! Credința – care poate părea unora o adevărată nebunie – că, dacă ești de partea lui Dumnezeu, chiar dacă semeni sămânța cu lacrimi în timpul toamnei și iernii vieții tale, va răsări în primăvară și vei culege o recoltă bogată la timpul ei este puterea care ne duce înainte, atunci când toate par să se prăbușească în jurul nostru.

Un învățător de Studiu Biblic a făcut următorul exercițiu cu cei din grupul lui. A adus câteva cutiuțe (din acelea în care se pun semințele pentru răsaduri) pline cu pământ și câteva pliculețe cu semințe de fasole și a spus celor din grup :

  • ”Gândiți-vă pentru un minut la o perioadă din viața voastră când ați fost cu adevărat mulțumiți, bucuroși, poate chiar fericiți și împărtășiți cu grupul ceva din acel timp. Vă asigur că veți observa pe fețele celor care vă ascultă o plăcută relaxare, emoții sfinte de bucurie, evocate probabil de amintirile personale despre timpurile bune din viață și, poate, chiar câteva lacrimi de bucurie pentru ceea ce au auzit. Atmosfera din camera aceasta va deveni mai intimă și mai plină de mulțumire și bucurie. Aceste experiențe sunt ”hrana” noastră pentru timpurile de secetă sau de iarnă, care nu ne vor ocoli pe nici care din noi la un moment dat și când, nu ne va fi ușor să fim mulțumitori. Aceste timpuri vor lucra la reconstruirea speranței noastre pentru timpuri mai bune. Cei care vă amintiți acele timpuri bune, ca un motiv al mulțumirii, luați o cutiuță și puneți în pământ o boabă de fasole. Când aceasta va răsări, peste câteva zile, amintiți-vă să Îi mulțumiți lui Dumnezeu pentru timpurile bune pe care a îngăduit să le aveți în viață !”

  • ”Pentru alții, poate, acest sezon, chiar dacă abundă în mâncare și reuniuni de familie este, de fapt, umbrit de moartea cuiva drag, poate de amenințarea unui divorț, de neînțelegeri în familie, de probleme cu copiii, de pierderea serviciului sau chiar de imposibilitatea de a pune pe masă pâinea cea de toate zilele, ca să nu mai vorbim de o masă copioasă de Ziua Mulțumirii. Nu e ușor să constați că așteptările tale privitoare la o viață fără grijuri s-au ”topit” într-o clipă, când un incendiu sau un uragan a trecut peste casa ta și te-ai trezit, peste noapte, homeless (fără locuință). Te afli în situația în care ai pierdut totul și ți-a mai rămas doar credința și, poate, și aceea, clătinată… Dacă aceasta este experiența ta acum, ia o cutiuță și plantează o sămânță. Plantează sămânța cu speranța că, udând-o, pusă la un pic de soare și lumină, va răsări – chiar și în timpul iernii – arătându-ți că viața continuă să meargă înainte chiar și în ciuda sezonului nepotrivit în care se găsește. Semințele nu se seamănă iarna dar, chiar și așa, îngrijite bine, vor răsări. Ba mai mult decât atât, dacă și alții vor face la fel, într-o zi, poate, vei ajunge să beneficiezi de ceea ce altul a semănat, iar tu, prin grija Tatălui ceresc, vei secera”.

  • ”Pentru mulți dintre noi, acest timp al anului, este un timp în care vom reflecta la starea noastră materială și vom practica disciplina dificilă de a ne declara mulțumiți cu ceea ce avem. Și asta, nu pentru că nu mai vedem nici o ieșire din starea în care ne aflăm ci, dintr-un sentiment sincer de mulțumire către Dumnezeu că ”harul Lui ne este de ajuns” și că ceea ce avem este, de fapt, suficient ca să nu cerem mila altora. Este ca o respirație profundă, ca un suspin, dar plin de mulțumire, care ne va oferi suficientă putere să trecem peste ideea că avem obligația de a cumpăra cadouri peste puterile noastre, care apoi să ne ducă la datorii greu de acoperit în anul ce urmează. Este un moment în care să privim la familia noastră cu mulțumire, în timp ce stăm în jurul mesei în Ziua Mulțumirii și să Îi mulțumim lui Dumnezeu că, așa simplă cum e masa ce o servim, suntem cu toții împreună și trăim în armonie. Ia și tu o cutiuță și seamănă o sămânță. Planteaz-o în deplină mulțumire, știind că, atunci când va răsări, va fi un simbol al mulțumirii tale, pentru atâta cât ți-a dat Dumnezeu, dar și pentru familia ta. Nu uita, privind-o, că mulțumirea trebuie îngrijită și ea, ca și mica plăntuță ce va răsări din sămânța semănată. Sănătatea, familia, echilibrul în cheltuieli și viață, sunt daruri pe care le vei putea menține atâta timp cât te vei îngriji de ele. Nu uita că, atunci când vor veni timpuri mai grele ca boală, probleme de familie sau alte situații grele, timpurile acestea vor constitui o bază solidă de unde îți vei putea hrăni speranța pentru vremuri din nou însorite”.

  • ”O ultimă categorie pe care o voi invita să planteze câteva semințe – a continuat învățătorul de Studiu Biblic – vor fi aceia care au, cu adevărat, o Sărbătoare a Mulțumirii și un Crăciun fericit. E timpul reconectării și întâlnirii cu familia întreagă, cu prietenii, timpul când stăm împreună în jurul mesei, care de fapt e mai mult un motiv de a fi împreună, decât o reală nevoie. Dacă aceasta este experiența ta cu ocazia sărbătorilor de sfârșit de an, anul acesta, plantează și tu o sămânță și așeaz-o cu grijă la lumină și căldură, îngrijind-o și udând-o pentru a nu se ofili sau muri. Ține aceste relații sub lumina dragostei lui Dumnezeu, roagă-te pentru ele și ”udă-le” cu mulțumiri. Arată-ți bucuria mulțumirii tale și altora, pentru a-i molipsi și pe ei. Lasă ca această plantă mică să îți amintească nu numai de lucrurile pentru care ești mulțumitor, ci și de modul în care poți tu să aduci pe buzele altora mulțumirea. Lasă ca, planta aceasta mică să fie o inspirație pentru tine de a oferi altora bunurile de care aceștia duc lipsă. Nu ezita să inviți în casa ta pe cei care sunt lipsiți de aceste bunuri precum și pe cei care au nevoie de Dumnezeu. Plăntuța aceasta mică are darul de a-ți reaminti de nevoia de a te reconecta cu cei din familie sau cu prietenii cu care poate ai pierdut legătura, precum și cu alții care au o așa de mare nevoie de bucuria pe care doar tu poți să le-o faci”.

A fost un experiment interesant, nu ? Învățătorul acesta de studiu biblic a cerut grupului lui să sădească o sămânță în timp de iarnă. Dacă ar fi făcut lucrul acesta în sezonul de primăvară, nimenea nu ar fi avut prea multe motive să comenteze acest fapt. Dar… toamna târziu… iarna… ? Nici măcar semințe nu se mai găsesc la această oră pe la magazine… Acesta nu este un sezon pentru semănat, ci pentru cules… Dar Habacuc, în versetul de mai sus, ne spune că,  indiferent de sezonul în care ne aflăm, speranța noastră nu trebuie să moară, nici mulțumirea noastră să înceteze. Mulțumirea nu este o alegere ci exprimă, în orice sezon, relația noastră cu Cel care ne este alături, indiferent dacă e primăvară, vară, toamnă sau iarnă în viața noastră. Suntem încurajați să sădim în orice sezon, pentru a putea recolta tot așa, indiferent de sezon. Copiii lui Dumnezeu știu acest lucru pentru că au avut aceste experiențe. De aceea, să umblăm în credința că El merge înaintea noastră și, în mulțumire, să ne sădim semințele și să ne bucurăm, la vremea potrivită, de rodirea lor, neuitând ce simbolizează fiecare din ele, după timpul în care le-am semănat.

Mulțumirea nu este o alegere ci este parte integrantă din relația noastră cu Părintele ceresc. De aceea, veniți să ne plantăm semințele !

Un Happy Thanksgiving și un Crăciun fericit vă 

doresc tuturora !

De la sora Aurelia Gabor trimisa pe email  

Read Full Post »

15078916_1259047930808571_367090237316500351_n36320_318450758221007_1306026576_nMULTUMIREA

Mulțumesc pentru ziua în care
M-ai privit cu atâta iubire,
Pentru milă, iertare, uitare,
Ce-a creat omul nou, în sfințire.
Mulțumesc pentru planul salvării
Ce-a inclus și ființa-mi căzută,
Apucând mâna-ntins-a-ndurării,
Duhul Sfânt m-a făcut o redută.

Mulțumesc, întreita putere,
Netezește cărarea spre slavă,
Chiar de sunt închistat în durere,
Tu din fân mă transformi în otavă.
Tu mi-ai dat o natură divină,
Prin Isus, Fiul Tău preaiubit,
M-ai cules dintr-o lume străină,
Ca să fiu transformat, mântuit.

Mulțumesc Domnul meu pentru viață,
Pentru aer și apă și pâine,
Pentru Slova ce zilnic mă-nvață
Să privesc cu nădejde spre mâine.
Să nu uit că acolo în zare,
Chiar de-s nori mai există lumină,
După ploi curcubeul răsare,
După vânt ziua e mai senină.

Mulțumesc pentru pace, Părinte,
Pentru daruri și roade și har,
Te slăvesc în aduceri aminte,
În prezentul născut din calvar.
Numai Tu ești Acela prin care,
Pot zâmbi chiar de-i greu pe pământ,
Ești parfumul ce șade-ntr-o floare,
Ești balsam și iubire și cânt.

Mulțumesc că în clipele grele,
Ai știut să-mi vorbești Domnul meu,
M-ai purtat pe-al Tău braț către stele,
Mi-ai șoptit cu mult drag: “Fiul meu!”
Și acol’ printre aștrii, ființa,
Ce cândva se frângea sub poveri,
A primit ca armură, credința,
Înnoind omul vechi ce-am fost ieri.

Mulțumirea e-o inimă care
Smerită, așteaptă-n tăcere,
E harul ce naște izvoare,
Cu-arome de lapte și miere.
E gândul la Țara promisă,
Nădejdea-ntr-o viață de-apoi,
E Calea ce încă-i deschisă,
Pe care pășim amândoi.

16/01/16, Barcelona- Lucica Boltasu12194620_701010196665654_6026120266331117542_o

 

Read Full Post »

%d bloggers like this: