Archive for the ‘Articles’ Category



While the Hebrew words הָלַל (halal) and יָהּ (Yahh) combine form “Hallelujah” (Halleluyah) the word itself does not appear in the KJV of the Bible, nor does its literal translation “Praise ye Jehovah.”  However, it is rendered “Praise ye the LORD.”  Because this phrase stands at the beginning of ten of the Psalms (106, 111-113, 135, 146-150), they are called the “Hallelujah Psalms.”  As can be seen below, it also appears twelve additional times in the Psalms:

Psalm 104:35 – “Let the sinners be consumed out of the earth, and let the wicked be no more.  Bless thou the LORD, O my soul.  Praise ye the LORD.”

Psalm 105:45 – “That they might observe His statutes, and keep His laws. Praise ye the LORD.”

Psalm 106:1, 48 – Praise ye the LORD O give thanks unto the LORD; for He is good:  for His mercy endureth forever….Blessed be the Lord God of Israel from everlasting to everlasting:  and let all the people say, Amen. Praise ye the LORD.”

Psalm 111:1 – “Praise ye the LORD I will praise the LORD with my whole heart, in the assembly of the upright, and in the congregation.”

Psalm 112:1 – “Praise ye the LORD.  Blessed is the man that feareth the LORD, that delighteth greatly in His commandments.”

Psalm 113:1, 9 – “Praise ye the LORD Praise, O ye servants of the LORD, praise the name of the LORD….He maketh the barren woman to keep house, and to be a joyful mother of children. Praise ye the LORD.”

Psalm 116:19 – “In the courts of the LORD’s house, in the midst of thee, O Jerusalem.  Praise ye the LORD.

Psalm 117:2 – “For His merciful kindness is great toward us:  and the truth of the LORD endureth forever.  Praise ye the LORD.”

Psalm 135:1, 21 – Praise ye the LORD.  Praise ye the name of the LORD; praise Him, O ye servants of the LORD….Blessed be the LORD out of Zion, which dwelleth at Jerusalem.  Praise ye the LORD.”

Psalm 146:1, 10 – Praise ye the LORD.  Praise the LORD, O my soul….The LORD shall reign forever, even thy God, O Zion, unto all generations. Praise ye the LORD.”

Psalm 147:1, 20 – “Praise ye the LORD for it is good to sing praises unto our God; for it is pleasant; and praise is comely….He hath not dealt so with any nation:  and as for His judgments, they have not known them.  Praise ye the LORD.”

Psalm 148:1, 14 – “Praise ye the LORD. Praise ye the LORD from the heavens: praise Him in the heights….He also exalteth the horn of His people, the praise of all His saints; even of the children of Israel, a people near unto Him.  Praise ye the LORD.”

Psalm 149:1, 9 – “Praise ye the LORD Sing unto the LORD a new song, and His praise in the congregation of saints….To execute upon them the judgment written:  this honor have all His saints.  Praise ye the LORD.”

Psalm 150:1, 6 – “Praise ye the LORD.  Praise God in His sanctuary:  praise Him in the firmament of His power….Let every thing that hath breath praise the LORD.  Praise ye the LORD.”

Jeremiah 20:13 – “Sing unto the LORD, praise ye the LORD for He hath delivered the soul of the poor from the hand of evildoers.”


[Note:  The phrase “Praise ye the LORD” appears in Judges 5:2 and Jeremiah 20:13, but both are based on different Hebrew words.]


The Greek form of the word actually does appear in the KJV, and it is not translated.  All four occurrences are found in Revelation Nineteen: 

Revelation 19:1-6 – “And after these things I heard a great voice of much people in heaven, saying, Alleluia; Salvation, and glory, and honor, and power, unto the Lord our God:  for true and righteous are His judgments: for He hath judged the great whore, which did corrupt the earth with her fornication, and hath avenged the blood of His servants at her hand.  And again they said, Alleluia. And her smoke rose up forever and ever.  And the four and twenty elders and the four beasts fell down and worshipped God that sat on the throne, saying, Amen; Alleluia.  And a voice came out of the throne, saying, Praise our God, all ye His servants, and ye that fear Him, both small and great.  And I heard as it were the voice of a great multitude, and as the voice of many waters, and as the voice of mighty thunderings, saying, Alleluia:  for the Lord God omnipotent reigneth.”






Read Full Post »

Brooklyn Tabernacle: The Church That Prayer Built

Brooklyn Tabernacle

Before long, seeing few victories and feeling personally defeated, the discouraged pastor decided he needed to quit. It was during that dark period he received a distinct and unexpected call from God to lead the people to pray. The next time he was before the church, he told them about his strange call from the Lord to focus on prayer.

The following Tuesday night, about a dozen members joined the pastor for prayer. They joined hands, stood in a circle and prayed. Five minutes later, they were finished. They obviously weren’t sure yet how to conduct a prayer meeting but they had taken the first steps. Over the next few years, Brooklyn Tabernacle would become known around the country and around the world as a praying church.


Today, about 10,000 people every Sunday wait in line to attend Brooklyn Tabernacle. The attendance is a miracle, but it doesn’t end there.

Carol Cymbala has led the Choir since soon after arriving at Brooklyn Tabernacle. Her original choir consisted of nine people. In spite of not reading music, Pastor Cymbala’s wife Carol has received five Dove Awards, six Grammy Awards and has written hundreds of songs for the now 270-voice choir and for their 28 albums.


How has all of this occurred? Jim Cymbala traces it all to that call from the Lord so long ago to build a praying church, and to make the weekly prayer meeting the most important service of the week. He calls the prayer meeting  “the barometer of the church.”

It didn’t start big but it grew. The first Tuesday night prayer meeting of a few members gathered in a circle is now 3,000 people a week crowding into the church to call upon the Lord. The prayer meeting officially begins at 7 p.m. but people start pouring in at 5 p.m. to pray for the prayer meeting!



In my life, the most spiritual experiences I’ve ever had in church have been at Brooklyn Tabernacle—both at the Sunday Church services and at the Tuesday night prayer meetings. The book Fresh Wind Fresh Fire, written the same year I came to Hyde Park Baptist Church as senior pastor, is the most influential book I’ve ever read.

Not everyone has had the privilege yet of attending the Tuesday night prayer meeting in Brooklyn, so we are bringing it to Austin. On Thursday, September 14, Jim Cymbala is coming to lead a City Wide Prayer Meeting at Hyde Park Baptist Church. This gift to the city is a ministry of the Unceasing Prayer Movement of Austin. Everyone is invited to attend. Doors open at 6:00 p.m. for prayer before the service begins at 7:00 p.m.


God is moving in Austin, and around the country, through a prayer movement. Brooklyn Tabernacle is nothing short of a miracle but God can do anywhere what He has done there. We are praying now that the prayer movement in Austin will be energized and pastors and churches will be encouraged to pray as never before. God still hears and answers prayer!

This article originally appeared here.


Next articleSandra McCracken’s ‘We Will Feast’ Is a Worship Feast for the Church
Kie Bowman

My name is Kie Bowman. I am the Senior Pastor of Hyde Park Baptist Church and The Quarries Church (“one church in two locations”) in Austin, Texas (www.hpbc.org). Originally from Fairbanks, Alaska (the rumors are true- it’s cold!), I arrived in Texas for Seminary in the 1980′s where I earned a Master of Divinity and a Doctor of Ministry from Southwestern Baptist Theological Seminary in Ft. Worth. Following my Seminary training I made my way to the Atlanta area where I served two churches in 10 years until 1997 when I came to Hyde Park in Austin as Senior Pastor.

Praise and worship brings answered 


Read Full Post »




Vineri 1 Septembrie

Totuși cei mai mulți dintre ei nu I‑au plãcut lui Dumnezeu,

pentru cã au fost uciși în pustie.   1 Corinteni 10.5

Orice suflet nãscut din nou are capacitatea și dorința de a‑I fi plãcut lui Dumnezeu. Însã „fãrã credințã este cu neputințã sã‑I fim plãcuți“ (Evrei 11.6).

Enoh a fost un credincios din Vechiul Testament care a fost plãcut lui Dumnezeu, prin faptul cã s‑a pãzit de întinarea și de nelegiuirea veacului în care trãia (Evrei 11.5); apoi Dumnezeu l‑a luat din acel veac, fãrã sã vadã moartea. El este o imagine frumoasã a speranței pe care creștinii o au de a fi eliberați de mânia viitoare.

Dumnezeu însã nu Și‑a gãsit plãcerea în mulți dintre fiii lui Israel. Ei au fost caracterizați de poftã, de idolatrie, de curvie, de ispitire a lui Hristos și de cârtire. Drept urmare, Dumnezeu i‑a fãcut sã cadã în pustie. Acestea au fost scrise pentru învãțãtura noastrã, ca sã nu cãdem în aceleași capcane.

O viațã plãcutã lui Dumnezeu are un efect pozitiv asupra vieții noastre de rugãciune, fiindcã Ioan scrie: „Orice cerem primim de la El, pentru cã ținem poruncile Lui și practicãm cele plãcute înaintea Lui“ (1 Ioan 3.22). Doar un singur Om a putut spune: „Eu fac totdeauna lucrurile plãcute Lui“ (Ioan 8.29). El este, prin urmare, exemplul perfect pentru noi. Chiar dacã nu facem întotdeauna lucrurile plãcute lui Dumnezeu, din cauza cãrnii care locuiește în noi, trebuie sã ne aducem aminte cã izbãvirea noastrã a fost împlinitã prin Hristos și cã avem puterea de a ne da pe noi înșine lui Dumnezeu, prin Duhul care locuiește în noi (Romani 8.13).

Sã punem la inimã îndemnul care spune: „Încolo deci, fraților, vã rugãm și vã îndemnãm în Domnul Isus ca, dupã cum ați primit de la noi cum trebuie sã umblați și sã fiți plãcuți lui Dumnezeu, cum și umblați, sã prisosiți și mai mult“ (1 Tesaloniceni 4.1). DOMNUL ESTE APROAPE-GBV- SEPTEMBRIE 2017                                                        R. A. Barnett



1 SEPTEMBRIE                 NU RENUNȚA!

„Comoara aceasta o purtăm în niște vase de lut” (2 Corinteni 4:7)

Pavel scrie: “Comoara aceasta o purtăm în niște vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu și nu de la noi”. „Vasele de lut” se referă la cești, boluri, ulcioare, etc. iar ceea ce contează este conținutul lor. Vasul poate fi ciobit sau crăpat, dar dacă este spălat și curățit, el poate fi folosit din nou. Așadar nu te da bătut numai pentru că cineva a descoperit că ești un vas de lut ciobit și crăpat. Pe drumul pe care mergi se aude un plânset pe care numai tu îl vei auzi. Un hoț poate fi mântuit dacă te vei ruga pentru el și vei uita de durerea ta, întrucât mesajul care îi mântuiește pe alții e cel care ne mântuiește și pe noi. Acceptarea celor căzuți este puterea, nu slăbiciunea Evangheliei. E o diferența uriașă între răceala unei inimii răzvrătite și strigătul unei inimi frânte care spune: „Doamne, scapă-mă de mine însumi”. O frântură a harului lui Dumnezeu ne aduce pe toți pe genunchi și ne face să ne mărturisim păcatul și să renunțăm la el, atunci când „orice gând îl facem rob ascultării de Hristos” (2 Corinteni 10:5). Un pastor scrie: „Lumea ne ascultă versiunea proprie a succesului și se descurajează. Ei cred că în timp ce ei trec prin probleme, la noi totul merge ca pe roate. Asta pentru că noi am falsificat datele și nu le-am spus tot adevărul. Dumnezeu să aibă milă de noi! Mesajul nostru ar trebui să fie că am fost mântuiți prin har, suntem mântuiți prin har și vom fi mântuiți prin har.” Dacă trebuie, du-te la casa Olarului și lasă-L să te așeze din nou pe roată și să te remodeleze – dar nu renunța! (vezi Ieremia 18:1-4).  CUVÂNTUL                                                                coordonatori Bob & Debby Gass




Volumul IV-Jean Koechlin


Fapte 5.1-16

            Capitolul 4 începea printr-o conjuncţie adversativă („dar”care anunţa intervenţia vrăjmaşului împotriva ade­vărului începând de afară. Capitolul 5 se deschide printr-un alt „dar”care introduce lucrarea sa înăuntru, pentru coruperea Adunării. Şi ştim că de atunci Satan n-a încetat să fie  activ în aceste două feluri. Duhul de imitaţie şi dorinţa de a părea evlavioşi i-au antrenat la minciună pe Anania şi pe Safira. Petru îi mustră cu o sfântă indignare, iar ei sunt loviţi imediat de mâna lui Dumnezeu. Soarta lor veşnică nu este aici în discuţie. Este vorba de o manifestare a guvernării lui Dumnezeu. Sub pretext că suntem obiecte ale harului Său, să nu ne gândim cumva că Dumnezeu ar avea mai puţin dezgust faţă de păcat; El este sfânt şi astfel trebuie să fie copiii Săi  (1 Petru 1.15-17).

            „Şi mare frică i-a cuprins pe toţi cei care au auzit” (v. 5)Este un sentiment pe care trebuie să-l cultivăm şi noi faţă de Acela care ne citeşte gândurile cele mai tainice.

            Versetele 12-16 ne vorbesc despre minunile dragostei în­făptuite „prin mâinile apostolilor” şi, de asemenea, ne arată că nu este suficient să-i admirăm pe cei credincioşi; trebuie făcut pasul cu îndrăzneală pentru a ne alătura Domnului (v. 13,14). În Apocalipsa 21.8, fricoşii sunt cei dintâi numiţi printre cei  pierduţi veşnic.SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI-SEPTEMBRIE

                                                                      SĂMÂNŢA BUNĂ

Vineri, 1 Septembrie 2017


Pământul se rupe, pământul se sfărâmă, pământul se crapă, pământul

se clatină  ca un om beat … păcatul lui îl apasă …Isaia 24.19-20

Ne mirăm?

O româncă se afla în Japonia în martie 2011 când s-a produs marele cutremur de pământ. Ea a declarat unui reporter că a trecut prin cel mai groaznic moment din viață. Cutremurul a prins-o în apartamentul ei de la etajul zece. „Se zguduia totul în jurul meu. Ușile se închideau și se deschideau. Vesela cădea de pe rafturi, tablourile de pe pereți“, își amintea cu emoție femeia. „Doar gândul la Dumnezeu m-a ajutat să trec prin catastrofă“, a fost concluzia acestei femei.

Ne aflăm pe un pământ al nesiguranței, pe un pământ pe care s-a înfăptuit cea mai mare crimă din istoria universului: omorârea Fiului lui Dumnezeu. Ne aflăm pe un pământ în care răutatea crește din zi în zi, iar întocmirile din inima oamenilor sunt îndreptate numai spre rău. Păcatul apasă asupra pământului și asupra locuitorilor lui. Ne mirăm că Dumnezeu vorbește locuitorilor pământului? Ceea ce este mai trist stă în faptul că ne aducem aminte de Dumnezeu numai în astfel de împrejurări tragice. Gândim că dacă ne facem semnul crucii sau spunem un „Doamne ajută“ de formă scăpăm de consecințele păcatului nostru. Dumnezeu așteaptă de la noi realitatea: recunoașterea stării noastre rele și acceptarea lui Hristos ca unicul Salvator.










Read Full Post »

In our text the meaing is different, however. The English word ‘rapture’ is derived from the Latin rapere, meaning to seize. It corresponds to the Greek verb harpanzo, which Paul uses here, and which expresses suddenness and violence, as when the centurion ordered his troops to take Paul by force in order to rescue him from possible lynching. (Acts 23:10) Just so those still alive at the Parousia will be ‘swept up’ (JBP) or ‘snatched up’ (Best, pp. 180, 197-199) together with them in th clouds. The parallel between versus 15b and verses 17 is impressive. According to verses 15b ‘we who are still alive, sho are left…’ will not precede the Christian dead. According to verse 17 ‘we who are still alive and are left’ will be caught up together with them. The negative and positive statements dovetail. So far from forestalling them, we shall join them. The purpose of this violent action (whose agency is not identified) will be not only to unite the Christian living with the Christian dead (together with them), but also to unite them with Christ (to meet the Lord). Once more Paul’s concern is revealed, namely that the living, the dead and the Lord will be together. The truth that the redeemed with meet the Lord is expressed by another technical term (apantesis). ‘When a gifnitary paid an official visit (parousia) to a city in Hellenistic times, the action of the leading citizens in going out to meet him and escort him back on the final stage of his journey was called the apantesis.’ (Bruce, p. 102) 
Many details of this heavenly ‘meeting’ are omitted. For example, there is no reference in verse 17 to the Christian living being ‘changed’ (as in 1 Cor. 15:51-52), any more than there was in verse 14 to the Christian dead being ‘raised’. Both are assumed. Further, it is not clear how literally we are to understand our being caught up…in the clouds. We know from Jesus himself that his coming will be personal, visible and glorious, but we also know from him that it will not be local (‘There he is!’ ‘Here he is!’) but universal (‘like the lightning, which flashes and lights up the sky from one end to the other’) (Lk. 17:23-24). Presumably, therefore, our going to meet him will also transcend space. As for the ‘the clouds’, they are to every Bible reader a familiar and easily recognized symbol of the immediate presence of God – a the Exodus(Ex. 13:21; 14:19), on Mount Sinai(Ex. 19:16; 24:15), filling the tabernacle(Ex. 40:34-35), during the wilderness wanderings(Ex. 40:36-3, at the transfiguration of Jesus(Mk. 9:7), at his ascension(Acts 1:9), and at his glorious appearing (Dn. 7:13; Mk. 13:26; 14:62; Rev. 1:7). The reference to ‘the air’ may be equally symbolic, for it was thought of as the dwelling-place of the devil and his demons (Cf.Eph. 2:2). ‘The fact that the Lord chooses to meet his saints there, on the demons’ home ground so to speak, shows something of his complete mastery over them’(Morris, NICNT, p.146) 

The last time the church is spoken of and the word itself even used is in the beginning of Revelation it is never spoken of again, only Israel and the Nations are spoken of, why? because the Church is gone….caught up! having met the Lord in the air 
Bobby Stott says as He thinks, just as we all do i will finish with words from an old hymn 
Christ Returneth 
It may be at morn, when the day is awaking 
When sunlight thro’ darkness and shadow is breaking, 
That Jesus will come in the fullness of glory, 
To receive from the world “His own”. 
O Lord Jesus, how long? 
How long ere we shout the glad song? 
Christ returneth, Hallelujah! 
Hallelujah! Amen, 
Hallelujah! Amen 

It may be at midday, it may be at twilight, 
It may be, perchance, that the blackness Of midnight 
Will burst into light in the blaze of His glory, 
When Jesus receives “His own”. 

While hosts cry Hosanna, from heaven descending 
With glorified saints and the angels attend 
With grace on His brow, like a halo of glory, 
Will Jesus receive “His own”. 

Oh, joy! Oh delight! should we go without dying’ 
No sickness, no sadness, no dread and no crying; 
Caught up through the clouds with our Lord into glory, 
When Jesus receives “His own”
 Looking for that blessed hope, and the glorious appearing of the great God and our Saviour Jesus Christ; 
Titus 2;13 http://keepingthefaith.forumwise.com/keepingthefaith-post-22772.html


Ce ne spune Biblia despre cea de a doua venire a Domnului Isus ?

Read Full Post »

Cum să reacționezi față de cei care părăsesc Biserica?

Se întâmplă un lucru trist. Întâlnesc tot mai mulți oameni care părăsesc Biserica. Unii, este adevărat, se transferă la o altă biserică locală, cu nădejdea unei experiențe viitoare mai pozitive. Alții însă renunță la credință. Când sunt întrebați de motivația deciziei lor, ei împărtășesc de obicei experiențe dureroase, argumente științifico-filozofice sau incapacitatea de a trăi la un standard moral înalt.

Cine sunt aceștia?

  • Un licean care a ajuns la concluzia că evoluționismul are baze științifice mai solide decât creștinismul
  • Un student care a crescut în biserică, a fost dus la școala duminicală, a recitat poezii în adunare, dar nu a rezistat atracțiilor și plăcerilor lumești
  • Un tânăr dezamăgit de ipocrizia pe care a văzut-o în jurul lui (creștini care nu trăiau la standardele pe care le predicau)
  • Un adult care a fost rănit de prietenii săi creștini egoiști

Sau mulți alții. Care declară că experiențele lor negative le-au subminat credința în Biserică și în cele din urmă în Dumnezeu.

Cred că cei mai mulți dintre noi au cunoscut credincioși care au părăsit credința. Poate știm pe cineva care e gata să o facă chiar acum. Cum ar fi cel mai bine să răspunzi într-o astfel de situație?

  1. Ascultă-i și caută să-i înțelegi

Tendința noastră va fi să le predicăm. Să le spunem cât de greșită este decizia lor și cât de rău vor ajunge. Să le cităm versete din Biblie.

Să nu uităm însă că unii dintre ei vor fi fost crescuți în familii de credincioși. Au mers la o școală creștină. Au participat la tabere biblice de vară. Au memorat versete. Ei știu că Isus a venit să moară pentru păcatele lor. Ei știu că El vrea să le dea o viață din belșug. Și deși știu toate acestea, au ales să dea înapoi de la calea credinței.

Pentru că ei cunosc toate acestea lucruri, urechea le va fi închisă la predicile tale. Mai degrabă ar avea nevoie de cineva să îi asculte. S-ar putea ca în mintea lor decizia luată să fi părut logică și necesară. Au petrecut săptămâni, luni sau chiar ani înainte de a face acest pas. Nu le-a fost ușor.

În loc să le recităm amenințător pasaje din Scriptură, mai degrabă să încercăm să îi ascultăm și să înțelegem ce s-a întâmplat. Cum s-a ajuns aici? Este vorba despre experiențe dureroase? Sau despre nelămuriri la nivel doctrinar? Care ar trebui să fie pașii următori?

  1. Nu îi privi ca pe niște dușmani

De-a lungul anilor, am văzut numeroși tineri care au început să umble pe calea credinței pentru ca mai târziu să se abată de la ea. Fiecare caz este o reamintire că în jurul nostru se poartă o bătălie spirituală pentru sufletele oamenilor. Cei ce pleacă din Biserică nu sunt dușmanii noștri. Sunt mai degrabă victime ale celui rău.

Mulți dintre ei sunt oameni care au fost răniți. Au trecut prin experiențe dureroase. Le-a murit un copil. Un prieten a căpătat o boală incurabilă. Fata le-a fost violată. Ei ajung să se întrebe, “Cum poate un Dumnezeu iubitor și atotputernic să permită atâta suferință în lume?”- și nu sunt mulțumiți de răspunsurile primite.

Umblarea pe calea lui Dumnezeu presupune plătirea unui preț pe care unii nu sunt gata să îl acorde. Văzând comportamentul lor și auzind cuvintele lor, vei fi ispitit să te superi, să îi socotești ca pe niște dușmani care te-au trădat. Caută însă să reacționezi diferit, arătând compasiune. Făcând astfel, s-ar putea să le încetinești pașii prin care se îndepărtează de Dumnezeu.


      3. Continuă să le arăți dragoste

Astăzi, sunt tot mai mulți cei care pleacă și închid după ei ușa bisericii. Nu înseamnă că nu mai cred în Dumnezeu. Nu înseamnă că sunt atei. Eventual sunt agnostici. Sau dezamăgiți. Sau dornici să profite măcar un timp de plăcerile pe care lumea le oferă.

Unii vor pleca furioși, alții dezamăgiți, alții indiferenți. Oricum ar fi, spune-le că vei continua să îi iubești, să te rogi pentru ei și să fi disponibil când vor avea nevoie de tine. Că la tine vor găsi adăpost și compasiune. Spune-le că ușa ta va fi mereu deschisă pentru ei.

Ar fi groaznic ca ei să găsească în lume prieteni loiali care să îi înțeleagă mai mult, să îi iubească mai mult, să îi respecte mai mult, sau să le acorde mai mult har decât au primit în Biserică.

  1. Caută să adresezi din timp propriile-ți îndoieli sau ale celor din jur

Deși nu ne place să o recunoaștem, niciunul dintre noi nu are o credință perfectă. Undeva în străfundul nostru fiecare experimentăm îndoiala. La urma urmei, suntem într-un proces continuu de creștere în credință.

Biserica ar trebui să creeze un mediu în care oamenii să se simtă liberi să-și adreseze întrebările, să-și exprime îndoielile. Am văzut părinți care și-au certau copiii pentru că au pus întrebări “ciudate”. Nu cred că e sănătos ca întrebările să fie evitate. Întrebările copiilor mei mă forțează să caut răspunsuri cu privire la ce și de ce cred.

Isus a cerut credință de la urmașii Săi, dar El a avut răbdare cu cei îndoielnici ca și Toma. Dacă noi nu abordăm întrebările incomode, dacă îi disprețuim și ridiculizăm pe cei care le pun, atunci să nu ne mirăm că mai târziu aceștia vor întoarce spatele creștinismului și ulterior chiar a relației cu Dumnezeu.


     5. Nădăjduiește că acea persoană se va întoarce înapoi la credință

Credincioșii ai căror rude sau prieteni aleg să părăsească Biserica nu trebuie să dispere. Ei pot să rămână încrezători. În loc să-i condamne, ei ar trebui să continue să-i iubească, să le arate răbdare și să le ofere un model cristic de viață creștină.

Din păcate, unii din cei care părăsesc Biserica au parte de comentarii atât de acide din partea credincioșilor încât nu vor regreta vreun moment pasul făcut. Dacă însă li se va arăta dragoste, s-ar putea ca ulterior să le pară rău, să își vină în fire și într-o zi să se întoarcă la Dumnezeu, care e gata să îi ierte- ca un Păstor care caută oaia rătăcită și ca un Tată care așteaptă întoarcerea fiului risipitor.

  1. Întreabă-te dacă nu cumva și cei care rămân au o parte de vină

În cele din urmă, fiecare persoană care pleacă trebuie să constituie un moment de cercetare pentru cei care rămân. Oare puteam face mai mult? Oare nu puteam preîntâmpina această plecare? Oare problema este doar nebunia, egoismul și păcatul celui care pleacă? Oare am fi putut să îi purtăm de grijă mai bine? Oare ne-am rugat suficient? Oare în focalizarea noastră pe proiecte mari nu am neglijat sufletul lui/ei? Oare nu am trecut cu vederea semnalele primite? Oare am manifestat față de el/ea dragostea lui Cristos? Oare nu am fost prefăcuți?

Iar dacă greșelile trecutului nu le mai putem îndrepta, măcar să învățăm din ele și să nu le mai repetăm în viitor.


Read Full Post »



Marți 1 August

Ezra s‑a suit din Babilon; și el era cãrturar priceput în legea lui Moise, pe care o dãduse Domnul Dumnezeul lui Israel. Și împãratul i‑a împlinit toatã cererea, pentru cã mâna Domnului Dumnezeului sãu era peste el …

Ezra a venit la Ierusalim în luna a cincea, care era în anul al șaptelea al împãratului … Pentru cã Ezra își îndreptase inima sã caute legea Domnului și s‑o împlineascã și sã învețe în Israel rânduieli și judecãți.                          Ezra 7.6,8,10

Dupã captivitatea babilonianã (22) – Noi exerciții de inimã

Am ajuns acum la o nouã secțiune a cãrții Ezra. Împãratul care se afla acum pe tron era Artaxerxe, fiul soțului Esterei. Trecuserã cam șaizeci de ani de la întoarcerea primilor captivi din Babilon și cam patruzeci de ani de la încheierea reconstruirii templului. Un nou slujitor al Domnului apare acum, cu noi exerciții de inimã: Ezra, preotul și cãrturarul, omul ai cãrui înaintași rãmãseserã în Babilon, în zilele lui Cirus.

Ce exemplu minunat este Ezra pentru noi! El și‑a îndreptat inima sã caute legea Domnului. A fi plãcut Domnului este mai întâi o chestiune de inimã. „Fiul meu, dã‑mi inima ta, și sã gãseascã plãcere ochii tãi în cãile Mele“ (Proverbe 23.26). Cãutarea voii lui Dumnezeu trebuie fãcutã cu scopul de a împlini aceastã voie. Doar când cãutãm voia lui Dumnezeu și o împlinim suntem într‑o stare potrivitã de a‑i învãța pe alții cu privire la aceastã voie.

Fiind preot și cãrturar priceput, Ezra avea acces la legea lui Moise și o putea citi. Cu secole în urmã, Moise încredințase preoților legea, poruncindu‑le, lor și bãtrânilor, sã strângã poporul la fiecare șapte ani și sã o citeascã înaintea acestuia (Deuteronom 31.9‑13). Ce privilegiu minunat pentru noi sã putem avea fiecare Biblia noastrã și sã o putem citi! Mulți oameni nu au beneficiat și încã nu beneficiazã de așa ceva!

Ezra s‑a pregãtit sã meargã la Ierusalim și i‑a încurajat și pe alții sã meargã cu el. Domnul l‑a fãcut sã gãseascã favoare în ochii împãratului.DOMNUL ESTE APROAPE-GBV- AUGUST 2017

E. P. Vedder, Jr.



coordonatori Bob & Debby Gass


August 2017


„Tu dai viață tuturor” (Neemia 9:6)

Astăzi vom vorbi despre o altă minune a geniului creator al lui Dumnezeu: ciclul nitrogenului. Nitrogenul este extrem de inert – dacă nu ar fi, toți am fi otrăviți de diferite forme de combinații nitroase. Datorită caracterului său inert, este imposibil să combinăm nitrogenul în mod natural cu alte elemente. Dar el este absolut necesar plantelor în sol; așadar, ce dispoziție dă Dumnezeu ca să-l extragă din aer si să-l introducă în sol? Fulgerul! O sută de mii de fulgere ne lovesc planeta zilnic, creând o sută de milioane de tone de nitrogen, utilizat ca hrana de către plante în fiecare an. La patru mii de kilometri distanță de sol există un strat subțire de ozon. Dacă l-am comprima, ar rezulta un strat de numai o jumătate de centimetru si totuși, fără el, viața nu ar fi posibilă. Opt raze ucigătoare cad în fiecare zi pe planeta noastră din soare; fără ozon, am fi uciși, orbiți sau fierți. Razele ultraviolete vin sub două forme: raze mai lungi, care sunt mortale și care sunt blocate și raze mai scurte, care sunt necesare vieții pe pământ si care sunt administrate de stratul de ozon. Mai mult, cele mai mortale dintre aceste raze sunt lăsate să treacă prin stratul de ozon numai într-o cantitate limitată, suficientă pentru a ucide algele verzi care altfel ar crește și ar umple lacurile, râurile și oceanele lumii. Fără îndoială, suntem cu totul dependenți de bunătatea lui Dumnezeu. De aceea psalmistul a spus: „Toate aceste viețuitoare Te așteaptă, ca să le dai hrana la vreme. Le-o dai Tu, ele o primesc; Iți deschizi Tu mâna, ele se satură de bunătățile Tale” (Psalmul 104:27-28). Avem un Dumnezeu măreț, nu-i așa? Slavă Lui!CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTAZI-AUGUST 2017


Volumul IVJean Koechlin



loan 12.1-19

            În acest tablou emoţionant, zugrăvit de primele trei verse­te (1-3), sunt figurate diferite aspecte ale închinării: prezenţa Domnului, comuniunea, mărturia, slujirea sfântă, lauda. Nu este vorba de o sărbătoare în cinstea lui Lazăr: Isus este cen­trul acestei adunări: Lui „I-au pregătit deci o cină”. Şi singurul titlu dat lui Lazăr pentru a fi la masă cu El era acela de mortul care a primit o viaţă nouă (cum este cazul tuturor celor răs­cumpăraţi). Acest om nu spune nimic, nu face nimic, ci pur şi simplu este aici viu, prezenţa lui fiind îndeajuns pentru a le aminti tuturor ceea ce a făcut Domnul pentru el. Marta slu­jeşte şi activitatea ei este aici în totul cum se cuvine (spre deo­sebire de Luca 10.40). De asemenea, Maria răspândeşte parfumul care este „de mare preţ” şi pentru inima Mântuitorului şi care umple casa, imagine a adorării exprimate în comun de răscumpăraţii recunoscători. Cel necredincios nu are decât dispreţ pentru o asemenea închinare şi, în fond, aceasta se în­tâmplă pentru că el onorează un alt dumnezeu: banul (v. 6).

            În versetul 10 îl vedem pe Lazăr asociat cu Domnul Isus ca ţintă a urii oamenilor.

            Apoi asistăm la intrarea solemnă a împăratului lui Israel în cetatea Sa, Ierusalim, precedată de reputaţia atât de trecătoare pe care o dăduse marea Sa minune.SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI-AUGUST


                                       SĂMÂNŢA BUNĂ


Marţi, 1 August 2017

… dragostea desăvârșită izgonește frica …1 Ioan 4.18

Frica fermierului

Un turist călătorea cu mașina prin țară, când a zărit un fermier bătrân așezat pe un balansoar pe verandă. În spatele casei se afla un teren mare. Turistul a întrebat: „Este pământul dumneavoastră?“. — „Da“, a replicat el. — „Și ce faceți cu el? Vă gândiți să cultivați bumbac?“, a întrebat turistul. — „Nu, mă tem că va fi furat“, a spus fermierul. — „Ce ziceți atunci de porumb?“, a întrebat turistul. „Mă tem că-l vor mânca lăcustele“, a răspuns el. „Ei bine“, a întrebat atunci turistul, „ce ziceți de creșterea vitelor?“. Fermierul a răspuns: „Mă tem că prețul cărnii de vită va scădea“. — „Atunci ce intenționați să faceți cu tot acest pământ bun?“, a întrebat turistul. — „Nimic. Vreau doar să fiu prudent.“

Aceasta este „filozofia“ multor oameni și în domeniul credinței. Când în viață nu ai curajul să-ți depășești frica, potențialul tău spre succes este ca și acel teren gol, nelucrat. Biblia spune că fără credință este cu neputință să fim plăcuți lui Dumnezeu; și în același timp trebuie să știm că Dumnezeu va răsplăti pe cei care Îl caută. Învingerea fricii de viitor începe numai în momentul în care ne apropiem de Cel care este dragostea desăvârșită – Domnul și Mântuitorul. În prezența Lui nu este frică de prezent și viitor. De aceea vino chiar acum la acest Salvator!SĂMÂNŢA BUNĂ-AUGUST 2017





Read Full Post »

Marturie-A Venit Preotul La Mine, I-Am Aratat Adevarul Din Biblie-Teofil Mandrutiu

Published on Jul 20, 2017

Read Full Post »

Older Posts »

%d bloggers like this: